Dacă găseşti un drum fără obstacole acela nu duce probabil nicăieri (Kennedy) CURSUL Nr 5 MODIFICĂRILE ŢESUTULUI SUBCUTANAT - EDEMUL SEMIOLOGIA APARATULUI LOCOMOTOR EDEMUL → acumularea de lichid in spaţiile interstiţiale, care sunt reprezentate în general de ţesutul celular subcutanat, cavităţile seroase (pleură, pericard, peritoneu) sau spaţiile interstiţiale ale viscerelor → anasarcă →retenţia de lichid cuprinde toate aceste teritorii Aspecte clinice generale Inspecţie Edemul este vizibil clinic: → în părţile declive ale corpului→retromaleolar, pretibial, presacrat → în zonele cu ţesut celular mai lax→ pleoape → pielea devine subţire, lucioasă → pe măsură ce edemul se cronicizează, pielea suferă modificări trofice → hiperpigmentare, ulcerare Palpare → compresiunea pielii pe o suprafaţă osoasă lasă o impresiune digitală numită godeu Tipuri semiologice: → generalizate → localizate
This document is posted to help you gain knowledge. Please leave a comment to let me know what you think about it! Share it to your friends and learn new things together.
Transcript
Dacă găseşti un drum fără obstacole acela nu duce probabil nicăieri (Kennedy)
CURSUL Nr 5MODIFICĂRILE ŢESUTULUI SUBCUTANAT - EDEMUL
SEMIOLOGIA APARATULUI LOCOMOTOR
EDEMUL
→ acumularea de lichid in spaţiile interstiţiale, care sunt reprezentate în general de ţesutul celular subcutanat, cavităţile seroase (pleură, pericard, peritoneu) sau spaţiile interstiţiale ale viscerelor→ anasarcă →retenţia de lichid cuprinde toate aceste teritorii
Aspecte clinice generaleInspecţieEdemul este vizibil clinic:→ în părţile declive ale corpului→retromaleolar, pretibial, presacrat→ în zonele cu ţesut celular mai lax→ pleoape → pielea devine subţire, lucioasă→ pe măsură ce edemul se cronicizează, pielea suferă modificări trofice → hiperpigmentare, ulcerare
Palpare→ compresiunea pielii pe o suprafaţă osoasă lasă o impresiune digitală numită godeuTipuri semiologice:→ generalizate→ localizateMecanisme de producere:* ↓ presiunii coloidosmotice* ↑presiunii hidrostatice* hiperaldosteronismul* hipersecreţia de hormon antidiuretic* ↑permeabilităţii capilare* obstrucţie a drenajului limfatic
-↓ filtratului glomerular- retenţie de Na prin ↓ filtratului şi ↑resorbţiei tubulare
→ Localizare- este decliv → retromaleolar → pretibial → presacrat
→ Mod de apariţie → caracter vesperal (iniţial) → se reduce sau dispare după o noapte de odihnă → lipseşte dimineaţa la trezire → treptat se permanetizează
Se asociază cu urticarie care poate apare înainte, în acelaşi timp sau după edem →Apare în alergii diferite
2. Edemul limfaticTipuri:
→ inflamator - în limfangita primară sau secundară unei tromboflebite→ neinflamator - în obstrucţii neoplazice, adenopatii→ parazitar – în filarioză
Localizare: membrele inferioareCaractere
→ alb, dur, nu lasă godeu→ tegumentele sunt îngroşate→ localizarea este asimetrică
Forma particulară → elefantiazisul – membrele inferioare se deformează monstruos, cu tegumente
groase, dure, scleroase, cu tulburări trofice, ulceraţii şi dermatită pigmentară
3. Edemul venosCauze:→ creşterea presiunii venoase într-un teritoriu limitat prin obstrucţia unei vene, disfuncţia valvulelor venoase sau scăderea activităţii musculare→ inflamatorieCaractere→ edem unilateral, dureros, cu tegumente cianotice, calde – tromboflebită (frecvent la membrele inferioare) → localizat la faţă, gât, regiunea superioară a toracelui şi membre superioare, “edem în pelerină” în compresia venei cave superioare
Edemul din insuficienţa venoasă cronică → după tromboflebite şi/sau varice → localizat la membele inferioare → accentuate de ortostatism → cianotice → asociază dermatite, ulcere
5. Edemul neurotrofic → interesează membrul paralizat → este moale, nedureros → fără modificarea culorii tegumentelor
SEMIOLOGIA APARATULUI LOCOMOTORAparatul locomotor este alcătuit din trei componente anatomofuncţionale:
→ muşchi → oase → articulaţii
Simptomele şi semnele date de afecţiuni la acest nivel: → durerea → tumefacţia → deformările → mişcarea anormală
A. SEMIOLOGIA MUŞCHILOR STRIAŢI
M. striaţi→fact. dinamic al ap. locomotor
Afecţiunile primare sau secundare au ca manifestări clinice: 1. → modificările forţei musculare 2. → durerea musculară (mialgia) 3. → modificările de tonus 4. → modificările de volum ale muşchilor
1. Modificările forţei musculareAstenia (miastenia) - ↓ forţei musculare cu apariţia oboselii după un efort fizic minimApare în:
Pareza → pierderea parţială şi temporară a forţei musculare →consecinţa unor leziuni neurologiceParalizia→ pierderea totală temporară sau permanentă a forţei musculare → consecinţa unor leziuni neurologice2. Durerea musculară (mialgia)Fiziologic →după efort fizic intens → febră musculară
Patologic: → durerea musculară difuză apare în viroze, afecţiuni febrile → durerea musculară localizată la anumite grupe musculare apare în:trichineloză,
PR → crampa musc. → formă particulară de durere musculară însoţită de contractura
unor grupe musculare
→ la efort - poartă numele de claudicaţie intermitentă şi apare în sindromul de ischemie periferica cronică
→ spontană*în tetanie - poartă numele de “mână de mamoş”*nocturnă - insuficienţă venoasă cronică şi la bătrâni
→ torticolisul - contractură dureroasă a muşchiului SCM unilateral datorată unei leziuni de vecinătate (spondiloză cervicală, afecţiuni dentare)3. Modificările de tonusTonusul= starea de contracţie permanentă caracteristică muşchiului normalHipotonia (flasciditatea) → este scăderea tonusului muscular şi apare în:
→ sindromul de neuron motor periferic → sindromul de neuron motor central → leziuni ale coarnelor posterioare
Hipertonia →este creşterea tonusului muscular şi se manifestă prin: → contracţii antalgice în:
- lumbago- peritonite- meningită (redoare de ceafă)
→ spasticitate - comparabile cu închiderea unei lame de briceag - la flexie se întâmpină o rezistenţă apoi mişcarea se face uşor
- apare în sindromul piramidal → rigiditate
- senzaţia de roată dinţată- apare în sindromul extrapiramidal - boală Parkinson
→ trismus- contractura masticatorilor – apare în tetanos, flegmon amigdalian,
afecţiuni ale molarilor4. Modificările de volum ale muşchilorSe referă la:Atrofia=↓masei musculare cu dispariţia reliefurilor musculaturii normaleCauze:
→afecţiuni neurologice (poliomielită) →imobilizarea la pat în aparat gipsat →miopatii
Hipertrofia=creşterea masei musculareCauze:
→sportivi - culturişti (hipertrofie adevărată) →hipotiroidieni, după rupturi musculare, tumori
B. SEMIOLOGIA OASELORSimptomele si semnele majore ale suferinţelor osoase sunt:
1. Durerea osoasă2. Modificările de volum şi formă3. Distrucţia osoasă
1. Durerea osoasă descrisă de bolnav ca o durere profundă, de la suportabilă până la vie, accentuată de mişcare
2. Modificările de volum şi formăTumefacţiile definesc modificările de relief ale oaselor.Ele includ:
→ calusurile post fracturi → tumorile benigne, tumorile maligne → tumefacţia dureroasă din osteomielită
Deformările osoase sunt anomalii osoase ce apar in: → boli generale (boala Paget, sifilis) → acondroplazie unde se descriu: încurbări, angulaţii anormale, îngroşări, “tibie în iatagan”, torace în carenă, mătănii costale
→ modul de debut acut sau cronic → contextul clinic → tratamentul aplicat → evoluţia
Antecedente personale→depistarea unor b. cronice care pot evolua cu fenomene articulare: TBC, lues, endocrinopatii, colagenoze, diabet, infecţii streptococice
Condiţii de viaţă şi muncă → mediul de acasă → mediul de la locul de muncă → poziţii vicioase
→ microtraumatisme repetate2. Examenul clinic - se bazează pe inspecţie şi palpareInspecţia generală aduce informaţii privind staţiunea în ortostatism şi în mersExaminarea coloanei vertebrale→Coloana cervicală - examinarea se face exercitând mişcări active:
→ menton-stern → occiput-coloană → tragus-umăr → mişcări de rotaţie
→ se palpează punctele Arnold→Coloana toraco-lombară şi sacrată se examinează în ortostatism curburile fiziologice→ se palpează şirul proceselor spinoase şi masele musculare paravertebrale
Pot fi depistate:→ scolioze (deviaţii laterale)→ cifoze (accentuarea convexităţii toracice)→ lordoze (accentuarea curburii concave a regiunii lombare)
Examinarea şoldului şi a coapsei→ în ortostatism, prin înclinarea bazinului + probe de mers→ în clinostatism→testul abducţiei, testul adducţiei cu flexie şi extensieSe depistează puncte şi poziţii dureroase
3. Examene paracliniceExamene biologice→ teste de inflamaţie: VSH, fibrinogen, proteina C reactivă, electroforeză (cresc α2 globulinele în RAA şi γ globulinele în colagenoze), leucocitoză→ teste etiologice
* exudatul faringian şi testul ASLO - confirmă etiologia streptococică* acid uric > 6-7 mg% - apare în gută
→ teste imunologice - sunt specifice mai ales pentru colagenoze * R Waaler-Rose, testul latex se efectuează pentru evidenţierea factorului reumatoid Ig
M în serul bolnavilor cu PR şi care au activitate anti Ig G
* celule lupice prezente în unele colagenoze, mai ales în LES * anticorpii antinucleari (AAN), Cseric, imunoelectroforeză - dg. în colagenoze
Definiţie→ b inflamatorie, consecinţa infecţiei cu strept. grup A cantonată la nivelul faringelui→ modalitate particulară de răspuns a organismului la agresiunea streptococicăEpidemiologie→ RAA este o boală a copilăriei (între 7-15 ani)→ rară sub 4 ani şi peste 30 ani→ incidenţa scade sub 15 ani→ neinfluenţată de sex→ dat de cantonarea streptococului la nivelul faringelui → factori favorizanţi: umezeala, condiţiile socioeconomice, colectivităţiClinicStadiul prodromal
→ apare angina streptococică eritematoasă sau eritematopultacee→ se manifestă clinic cu: disfagie, adenopatie regională, febră
Stadiul de latenţă→ durează 7-21 zile→ este asimptomatic→ pot exista semne minore: subfebrilitate, inapatenţă, astenie fizică, epistaxis
Stadiul clinic manifest - apar:
*Manifestări generale Febra - 39-40
→ prezintă ascensiuni legate de interesările articulare→ ↑T în afara prinderilor articulare pune problema visceralizării (interesare
cardiacă)Pulsul→ este concordant cu febra→ tahicardia persistentă sau exagerată, după normalizarea temperaturii →
interesarea miocardicăBradicardia→ interesarea ţesutului de conducere
* Manifestări articulare→ RAA interesează articulaţiile mari→ au caracter fugace, migrator, saltant→ prezintă caracterele inflamaţiei acute→ nu lasă sechele→ puseul articular durează 3 săptămâni→ durata fenomenelor inflamatorii la o articulaţie este scurtă, de câteva zile, existând posibilitatea revenirii inflamaţiei pe acelaş loc în cadrul aceluiaşi atac reumatismal→ fenomenele inflamatorii majore sunt prezente mai ales periarticular
* Manifestări cardiovasculare – pancarditaEndocardita → asurzirea zgomotelor cardiace → galopuri → apariţia unor sufluri în focarul mitralei şi aorteiMiocardita → accentuarea febrei → tahicardie discordantă cu febra → tulburări de conducere AV→ AV gradul I cu prelungirea intervalului PR peste
0,24 secunde, mai rar gradul II sau gradul III → diminuarea zgomotelor cardiace → reducerea amplitudinii şocului apexianPericardita
* Manifestări nervoase – coreea Sydenham →mişcări involuntare, inutile, spasmodice, neregulate →grimase →tulburări de scris →labilitate emoţională →mişcările sunt exacerbate de stress, emoţii şi sunt reduse în somn
* Nodulii subcutanaţi – Meynet →formă rotundă, mobili, nedureroşi, fermi →dispuşi în apropierea articulaţiilor (genuchi, coate, umeri, occiput)
→evoluţie de 1-2 săptămâni →apar în cazurile cu determinări cardiace
→ ASLO valori crescute → infecţii streptococice în antecedente → istoric de RAA sau boala cardiacă reumatismală
Dg. pozitiv → 2M sau 1M+ 2m
POLIARTRITA REUMATOIDĂ (PR)Definiţie
Polisinovită nesupurativă în special a artic. mici, cu caracter simetric, persistentă, centripetă ce duce în timp la deformări şi anchiloze.
Este mai frecventă la femeiVârsta: 20-45 ani, rar sub 15 ani şi peste 55 ani.Tablou clinic
Stadiul prodromal
→ oboseală
→ scădere ponderală
→ mialgii
→ redoare matinală prelungită
→ febră, frisoaneStadiul de debut *Simptome generale – aceleaşi din stadiul prodromal dar mai accentuate
*Simptome articulareDebut tipic → dureri la nivelul articulaţiilor mici (MCF, IF proximale, pumni, genunchi, glezne → mai accentuate noaptea → meteorosensibilitateDebut atipic → monoartrita →articulaţie mare → oligoartrita cu caracter recidivant → tip RAA
Stadiul clinic manifest**Simptome articulare → durere continuă, predominent matinală, spontană şi exacerbată de mobilizare → limitarea mişcărilor articulare prin impotenţă funcţională şi anchiloze → deviaţii artic.–deviere cubitală a mâinii → deformări articulare → mână → deformări în M sau Z, în “butonieră”, în “gât de lebădă” → picior →“picior reumatoid” – picior plat şi degete în ciocan → anchiloze osoase: genunchi, coate, mână “în gheară”
**Simptome extraarticulare → atrofia muşchilor interosoşi de pe faţa dorsală a mâinii → atrofia musculaturii eminenţei tenare şi hipotenare → cutanate → tegumente subţiri fine, catifelate → unghii cu aspect de cadavru → păr uscat, depigmentat cu tendinţă la cădere → noduli reumatoizi, fermi, nedureroşi, cel mai frecvent pe suprafeţele de extensie (cot, occiput)→ manifestări cardiovasculare
Definiţie→ boală inflamatorie cronică de obicei evolutivă, care afectează atât scheletul axial cât şi
articulaţiile periferice→ apare la vârstă tânără 15-30 ani, rar sub15 ani şi peste 50 ani;→ sexul M este afectat cu predominanţă→ raportul B/F = 3/1 (rar la femei)→ are predispoziţie genetică – asocierea SA şi antigenul HLA B27Manifestări cliniceStadiul de debut
a. → de tip centralb. → de tip periferic c. → de tip mixt
a. → dureri lombosacrate cu caracter inflamator: → apar în cursul nopţii (în a doua jumătate a nopţii) → se ameliorează după mişcări → reapar în caz de activitate prelungită → b. se simt mai rău dimineaţa şi la sfârşitul zilei de lucru
→ nevralgie sciatică cu următoarele particularităţi: → este o sciatică “înaltă” – coboară din regiunea fesieră către coapse şi regiunea
poplitee, dar de obicei nu depăşeşte genunchiul; → este o sciatică atipică – se însoţeşte de dureri situate în afara teritoriului
sciaticului (faţa anterioară a coapsei)→ este o sciatică recidivantă – se repetă controlateral (“sciatică în basculă”); poate
fi uneori şi bilaterală
b) “forma scandinavică”-debut periferic → prinde articulaţiile periferice: genunchii, şoldurile şi gleznele → sunt prezente entezitele (inserţiile tendinoase şi capsulare pe os): fasciita
plantară, tendinita ahiliană (responsabile de talalgiile persistente)
c) debut concomitent central şi periferic
Manifestări generale: stare subfebrilă, inapetenţă, scădere în greutate, fatigabilitatePerioada de stare**stadiul sacroiliac
→ dureri fesiere superointerne→ obiectiv:
- durere la presiunea articulaţiilor sacroiliace – pacientul stă în decubit ventral
**stadiul lombar → dureri lombare sau lombosacrate→ redoare progresivă a rahisului lombar→ obiectiv:
- proba indice-sol - proba Schőber
- sensibilitate la percuţia apofizelor spinoase lombare - ştergerea sau dispariţia lordozei lombare
**stadiul dorsal→ dureri dorsale→ dureri toracice inferioare şi toraco-abdominale→ obiectiv
- măsurarea circumferinţei toracelui (pune în evidenţă scăderea mobilităţii toracice) - cifoza jumătăţii superioare a coloanei dorsale**stadiul cervical
→ dureri cervicale, redoare→ contractură a musculaturii (torticolis)→ obiectiv
- proba menton-stern - proba occiput-perete sau occiput-coloanăStadiul avansat
→ aspect de “marionetă de lemn” sau “poziţie de schior” → coloana vertebrală rigidă → ştergerea lordozei lombare → cifoza dorsală superioară → proiecţia anterioară a coloanei cervicale
- procese infiltrative şi fibroase la nivelul lobilor superiori
- chisturi pulmonarerenale
- glomerulonefrita mezangială cu depuneri de Ig A- amiloidoză
neurologice - sindrom de “coadă de cal” (incontinenţă urinară, impotenţă sexuală, abolirea reflexelor ahiliene)
Paraclinic• teste de inflamaţie nespecifică pozitive• teste de depistare a FR negative• Ag HLA B27 pozitiv la 90-100 %• examenul radiologic– îngustarea spaţiului articular sacroiliac– osificări subligamentare (sindesmofite) - apar precoce D11- D12, L1 şi L2– sindesmofitele - apar sub forma unor calcificări liniare, fine, adiacente marginilor corpurilor vertebrale şi discurilor intervertebrale, cu tendinţă la extensie verticală şi confluenţă – aspect de “tijă de bambus” sau “linie de tramvai”• tomografia axială computerizată a articulaţiilor sacroiliace – metodă sensibilă şi cu un grad mai mare de acurateţe în evaluarea sacroileitei• scintigrafia articulară cu stronţiu sau techneţiu