Curs 1 - Macroeconomie
Macroeconomie.Curs I.
Introducere in studiul macroeconomiei .
Analizele macroeconomiei au ca obiect economia in ansamblul ei
precum si problemele ori fenomenele economice considerate la scara
intregii societati.
In aceeasi sfera de analiza sunt incluse si politicile economice
pe care guvernul cauta sa le implementeze in vederea rezolvarii
anumitor probleme economice ce constrang evolutia economica si
peocesul de dezvoltare economica.
Macroeconomie.Curs II
Analiza macroeconomica se distinge prin practica agregarii .
Aceasta operatiune de agregare semnifica sintetizarea rezultatelor
economice individuale , cele care pot fi insumate in diferiti
indicatori macroeconomici .
Contabilitatea venitului national.
Exista anumiti indicatori macroeconomici in jurul carora se
invart mai toate analizele si teoriile economice.
Principalii indicatori de acest timp sunt :produsul global brut
(PGB) , produsul national brut (PNB) , produsul intern brut (PIB) ,
produsul nartional net (PNN) , produsul intern net (PIN) , venitul
national (VN) , venit disp. sau venitul pers disp. (VD) .Produsul
global brut (PGB) semnifica valoarea de piata a tuturor bunurilor
si serviciilor productiei intr-o economie intr-o anumita perioada,
de regula intr-un an .
Daca de exemplu intr-o economie exista bunuri si servicii atunci
PGB poate fi scris ca :
Produsul national brut (PNB) semnifica valoarea de piata a
bunurilor si serviciilor finale obtinute prin participarea
agentilor economice nationale.Intr-o anumita perioadata de timp (1
an ) aceasta maniera de desfasurare a PMB-ului presupune realizarea
urmatoarelor 3 clasificari : 1.In primul rand este vorba de
valoarea bunurilor finale adica de luarea in considerare a valorii
pe piata a bunurilor si serviciilor care se gasesc in stadiul ultim
al Q lor . Se doreste astfel evitarea includerii in PNB atat a
valorii bunurilor finale cat si a valorii bunurilor intermediare ce
contribuie la realizarea bunurilor finale.De exemplu in calcului
PNB este luata in considerare valoarea unui automobil nou produs
fara a mai fi luate in considerare si valorile componentelor
acestuia , anvelopelor , de exemplu valoarea anvelopelor deja se
incorporeaza in valoarea automobilului.
In tehnica statistica pentru eviterea dublei inregistrari este
luata in considerare practica valorii adaugate. Asadar PNB-ul prin
aceasta metoda se calculeaza prin luarea in considerare a VAB-ului
realizate in fiecare stadiu al productiei , aceasta deoarece suma
VA in toate stadiile de productiei prin care trece un bun
echivaleaza in mod necesar cu valoarea bunului final .
Ce este valoarea adaugata ?? Este diferenta dintre valoarea de
piata a produselor unei firme si valoarea factorilor de productie
materiale procurate de la alte firme.
VA=VAL output VAL input.
De exemplu : Fie o economie de tip mioritic in care exista 5
agentii economice dupa cum urmeaza.
CI=consum intermediar
PNB=17500
PNB=PGB-CI
2.In al doilea rand este vorba de valoarea Q realizata intr-o
anumita perioada de timp . Se exclud asadar din calcului PNB
bunurile si serviciile preexsitente perioadelor de calcul adica
cele produse intr-un an anterior anului pentru care se calculeaza
PNB.
De exemplu in caculul PNB a Romaniei in anul 2007 sunt luate in
considerare doar locatiile construite si vandute in anul 2007.
Nu se iau in considerare locuitele construite acum un deceniu si
care in 2007 se afla la a doua , a 3a sau a N a vanzare. Sunt insa
impunse in PNB- ul anului 2007 suv. Agentiilor imobiliare chiar
daca acestea intermediaza tranzactii cu apartamente
vechi.Comisioanele agentiilor imobiliare reflecta un serviciu
curent care se distinge prin crearea de valori ad.
3.In al treilea rand este vorba de exprimarea bunurilor si
serviciilor finale in preturile pietei adica in pretul care se
stabileste pe piata potrivit raportului cerere oferta existent in
cazul anumitor bunuri insa asupra carora sunt instituite impozite
indirecte. Cum ar fi accizele asupra alcolului , tutunului ,
cafelei , benzinei apare o diferenta intre pretul cumparatorului si
pretul producatorului.
Pretul cumparatorului = suma de bani pe care acesta o plateste
pentru a intra in posesia bunului final respectiv . Acesta este un
pret al pietei .(pp)
Pretul producatorului = suma de bani pe care producatorul acelui
bun final o baga in buzunar in urma platii impozitelor indirecte pe
vanzarea produselor sale . Acesta se numeste pret al factorilor
(pf) pentru ca el sta la baza remuneratiei tuturor factorilor de
productie care au parte la obtinerea acelui bun .
Pf=pp-impozitele indirecte Produsul intern brut (PIB) semnifica
valoarea de poata a bunurilor si serviciilor finale productiei
intr-un an in interiorul unei tari . De exemplu venitul incasat de
un cetatean rom care lucreaza in Israel este parte a PNB l Romaniei
si in acelasi timp parte a PIB in Israel .
Asadar diferenta dintre PNB si PIB consta in valoarea productiei
realizate de cetatenii unei tari in exteriorul tarii respectiv
minus valoarea Q realizata de straini in tara respectiva.
PIB=PNB-SS
SS= soldul cu strainatatea.Adica diferenta dintrea valorile
create de Romania in strainatate si valorile create de straini in
Romania .
De foarte multe ori acesta distinctie intre PNB si PIB esre una
neglijabila iar statistica macroeconomica a indicatorului utilizat
cel mai frecvent este PIB-ul si datorita dificultatilor de masurare
a valorii realizate de cetatenii unei tari in afara granitelor
acesteia.
O alta categorie de indicatori macroeconomici este cea a
indicatorilor neti.(PNN, PIN).
Acesti indicatori neti se calculeaza ca diferenta dintre
.............................lor brut si valoarea deprecierii
stocului de capital adica amortizarea.
Amortizarea se refera la o anumita parte din valoarea stocului
de capital fix si care semnifica uzura respectiv consumul
acestuia.
PNN=PNB-CCF(A)
PIN=PIB-CCF(A)
Se apreciaza ca indicatorii neti reflecta mai bine performantele
economice fata de indicatorii de natura bruta.De exemplu la acelasi
nivel al PIN un consum sporit de capital face ca PIB sa fie mai
mare inca aceasta situatie nu corespunde neaparat unei imbunatatiri
a performantelor economice. Aceeasi productie neta se obtine cu un
consum mai mare de capital .
VN este un alt indicator macroeconomic obtinut prin intermediul
unei operatii de agregare.
Dpdv statistic , contabil, VN este produsul national net in
preturile factorilor.
VN=PNNpf
Dpdv conceptual VN semnifica nivelul agregat al tututror
veniturilor obtinute intr-o economie : salarii , rente , profituri
. dobanzi.
In ceea ce priveste relatia lor cu fiscalitatea aceste venituri
au natura unor venituri brute . Daca din ele se scad impozitele
directe (impozitele asupra veniturilor) se obtin veniturile
disponibile . asadar la nivelul intregii economiii V personale , D
sau VD se calculeaza :
VD=VN-impozite directe +transferuri guvernamentale.
Probleme ale masurarii indicatorilor macroeconomici.
In general , economistii apreciaza ca indicatorii macroeconomici
, PIB de exemplu . sunt instrumente adecvate de masurare a
nivelului de trai. Cel mai adesea oamneii politici lasa impresia ca
o crestere a PIB ului semnifica de fapt o imbunatatire a nivelului
de trau. Acest lucru nu este neaparat adevarat. PIB-ul nu
constituie decat o expresie monetara a unei productii
quantificabile , pe cand nivelul de trai comporta o multitudine de
variabile greu sa imposibil de quantificat si a carur natura nu
este una exclusiv monetara . Cu toate acestea PIB-ul pe cap de
locuitor continua sa ramana indicatorul central al tuturor
analizelor statistice de tip comparativ fiind considerat totusi un
instrument rezonabil pentru aprecierea standardului de viata
dintr-o tara.
Exista anumite domenii , respectiv activitati in legatura cu
care determinarea PIB-ului se loveste de numeroase dificultati ori
ambiguitati.
In primul rand in calcului Pib-ului nu pot fi luate in
caonsiderare activitatile casnice . productia realizata in sfera
economiei subterane , munca la negru .
In al doilea rand toate serviciile utilizare de catre stat in
cadrul sectorului public sunt luate in cosniderare in calculul
Pib-ului nu la valoarea lor de piatat ci la nivelul costurilor lor
de productie. De exemplu in cazul unei univeristati private
serviciile educationale desfasurate de aceasta intra in calcul
potrivit valorii lor de piata . Valoare determinata in baza taxelor
univeristare pe care studentii le platesc.In cazul serviciilor
universitare de stat exista o exprimare a acestora prin intermediul
unor preturi de piata deoarece in acesta situatie si in multe alte
situatii de servicii publice (protectia persoanei si a
proprietatii, servicii sanitare , etc. ) nu exista piete astfel
incat formarea unui raport cerere oferta sa rezulte un pret . Toate
aceste activitati publice sunt incluse in PIB la nivelul costurilor
lor de productie adica la nivelul cheltuielilor pe care guvernul
decide sa le efectueze in acele domenii.
In al treilea rand esre dificila luarea in considerare in
calcularea PIB-ului a calitatii bunurilor si serviciilor daca
aceasta calitate superioara nu se transpune in preturile mai mari
pentru acele bunuri si servicii.Acesta este de exemplu cazul
computerelor si in general a tehnologiei de varf , caz in care
calitatea si performantele tehnologice se imbunatatesc spectaculos
si preturile se reduc.In al patrulea rand din factorii PIB unt
excluse vanzarile-cumpararile de titluri de valori , tranzactiile
finaciare, donatiile , cadourile desi din perspectiva economica a
schimbului toate acestea sunt generatoare de bunastare , de
utilitate , nu sunt insa luate in calculul PIB.
Macroeconomie.Curs III
PIB real si PIB nominal
PIB este un indicator valoric ,ca atare marimea si evolutia lui
depind atat de marimea si evolutia fizica , cat si de marimea si
evolutia preturilor bunurilor si serviciilor respective.
Pentru a ilustra cu acuratete evolutiile economice reale,
economistii recurg la corectarea marimii nominale a PIB ului cu
modificarile intervenite in nivelul pretului . Se calculeaza asadar
un PIB nominal si un PIB real .
PIB-ul nominal este exprimarea productiei fizice de bunuri si
servicii finale dintr=o tara prin intermediul preturilor acestora
din anul pentru care se calculeaza PIB-ul (preturi cerute) .
PIB-ul real este exprimarea productiei fizice de bunuri si
servicii finale realizate intr=o tara , intr-un an la preturile
acestora dintr-un an la baza sau an de referinta (preturile
constante sau comparabile)De exemplu daca T1 an curent si T0 an de
baza atunci :
Intotdeauna in anul de baza produsul real va fi identic cu cel
nominal . de vreme ce expresia q fizice se face luand in
considerare aceleasi preturi .
PIB-ul real se poate calcula prin deflationarea PIB-ului nou ,
adica prin raportarea acestuia la indicele preturilor tuturor
bunurilor luate in considerare in calcului PIB-ului . Acest indice
al preturilor se mai numeste deflatorul PIB.
Astfel deflatorul PIB evidentiaza evolutia nivelului general al
pretuirilor intre anul de baza si anul curent . In Anul de baza ,
intotdeauna , deflatorul PIB este 100%.Deflatorul PIB reprezinta
deci o masurare a inflatiei , alaturi de indicele preturilor
bucurilor de consum (IPC).
Diferenta intre cele doua consta in faptul ca deflatorul exprima
evolutia preturilor pentru o gama mai larga de bunuri , in timp ce
IPC exprima doar evolutia bunurilor incluse cu diferenta ponderii
in asa numitul cos de consum .
Metode de calculare a PIB
Exista 3 mari metode pe care economistii si statisticienii le
folosesc pentru calcularea indicilor macroeconomici:
1. metoda VA ( a productiei)
2. metoda venitului.
Prin metoda venitului productia nationala presupune agregarea
tuturor veniturilor realizate de agentii economici dintr-o tara,
intr-un an . Aceastsa modalitate de calculare a PIB-ului pune in
evidenta identitatea macroeconomica fundamentala Q (productia)
Q=Y(veniturile)Aceasta identitate este mai mult decat o simpla
egalitate cum ar fi de exemplu egalitatea care are loc in general ,
insa nu intotdeauna , intre C si O.
Acesta identitate Q=Y este o egalitate permanenta deoarece cele
doua categorii economice de Q si Y sunt cele doua fatete ale
aceleiasi probleme . Intotdeauna si in mod necesar venitul tuturor
factorilor de productie ce au contribuit la realizarea unui bun va
fi identic cu valoarea bunului respectiv.
3. metoda cheltuielilor.
Prin metoda cheltuielilor PIB-ul semnifica cheltuiala agregata
care se realizeaza intr-o tara , intr-un an . Cum orice venit va fi
alocat catre cumpararea de bunuri de consum , sau bunuri de
productie , inseamna ca , in mod necesar orice venit al unui agent
economic devine mai devreme sau mai tarziu o cheltuiala .
Asadar PIB-ul va fi exprimat prin cheltuiala totala dintr-o
economie , adica C agregata .
Structura C agregata consta in urmatoarele 4 tipuri , categorii
de cheltuiala.
1. Consumul personal de bunuri si servicii finale . Acesta
consta in totalitatea cheltuielilor pe care populatia in general le
efectueaza cu diferite bunuri de consum de folosinta curenta sau
imdelungata . Aici includem cheltuieli alimentare , cu locuinta ,
cu imbracamintea , cu transportul , este asadar vorba de un consum
privat . 2. Cheltuielile guvernamentale exprima un consum public ,
de stat , adica totalitatea resurselor financiare pe care
administratia publica centrala si locale le utilizeaza , in
principal pentru finantarea anumitor bunuri si servicii considerate
de interes public. Includem cheltuieli publice din sectorul
sanitar, educational , cu protectia persoanelor si a proprietatii ,
cu apararea natioanala etc. Cheltuiala guvernamentala totala se
compune din achizitii publice si transferuri (resurse financiare
orientate catre diferite categorii de persoane). Acestea din urma
nu sunt luate in considerare in calculul PIB-ului , pentru a
elimina posibilitatile dublei inregistrari.3. Investitiile sunt
acele cheltuieli destinate sporiri capacitatii productive a
economiei . Componenta cheltuielilor investitionale este in prezent
considerata mai degraba o problema de contabilitate.
De exemplu cheltuiala pe care o firma o realizeaza cu
achizitionarea unui automobil este partea investitiilor firmei
respective . Insa cheltuiala pe care o familie o realizeaza pentru
acelasi automobil este inclusa in consum . De asemenea ,exista
numerosi economisti care pretind ca toate cheltuielile pe care
oamenii le realizeaza cu serviciile educationale sau sanitare ar
trebui sa fie privite drept investitii . Aceasta este de altfel
esenta asa numitei teorii a capacitatii umane formulate in anii
1860De Gary Baker.In realitatea , insa , investitiile sunt
considerate a fi acele cheltuieli care contribuie la cresterea sau
mentinerea stocului de capital tehnic dintr-o economie. Avem asadar
investitii nete care sunt investitii de dezvoltare , menite sa
contribuie asadar la cresterea stocului de capital .
Si , pe de alta parte , investitii de mentinere a stocului de
capital , cele menite sa asigure inlocuirea elementelor de capital
fix uzate si amortizate , investitii care se face din fondul de
amortizare.
4. Exportul net reprezinta diferenta dintre volumul valoric al
exportului si volumul valoric al importului.
En reprezinta soldul balantei comerciale si , din punct de
vedere economic , el echivaleaza cu o C externa pentru produsele
nationale .
Investitiile - proprietatea privata
risc
rata de rentabilitate.
Macroeconomie.Curs III
Macroeconomie.Curs IV.
Oferta agregata si cererea agregata .
Delimitari conceptuale si critici.
In analiza macroeconomiei , economia nationala este privita ca
un intreg studiat cu aproape aceleasi concepte si instrumente
utilizate in analiza microeconomiei .
Daca la microeconomie vorbeam despre preturi . despre structura
preturilor , la macroeconomie vorbim despre un nivel general al
preturilor .Daca la microeconomie analizam productiile individuale
, obtinute la nivelul fiecarei firme , domeniu ori sector economic
, la macroeconomie analizam productia agregata adica PIB ,
respectiv PNB.
In analiza macroeconomiei modelul standard al C si O utilizat la
microeconomie pentru a explica formarea pretului apare acum drept
instrument de explicare a evolutiiloe intregii economii
nationale.
Putem reprezenta dpdv grafic pe ordonata , nivelul general al
preturilor si pe abscisa graficului productia agregata prespectiv
PIB , pentru a surprinde implicit modificarile intervenite la
nivelul C si O agregate.
Cum insa pe economisti ii intereseaza mai degraba modificarile
in nivelurile preturilor si in cel ai productiei vom analiza
modificarile Cag si Oag utilizand ritmul modificarilor preturilor
respective ritmul modificarilor PIB ului real.
Cag ar reprezenta corelatia inversa care s-ar manifesta intre
nivelul general al preturilor si cheltuiala totala pe care
indivizii ar dori sa o efectueze.
Oag ar reprezenta corelatia directa ,pozitiva care s-ar
manifesta intr nivelul general al preturilor si productiei
agregata.
Potrivit graficului echilibrul macroeconomic s-ar realiza in
conditii de stabilitate monetara (rata de ..................... a
preturilor = 0%) si in conditia unei rate de crestere a PIB de
3%.
Daca aceasta din urma coincide cu un echilibru pe piata muncii
cu o situatie de ocupare deplinaa fortei de munca atunci spunem ca
economia se caracterizeaza prin stabilitate monetara si ocupare
deplina.
Un asemenea model de analiza este utilizat in general pentru a
evidentia evolutia generala a economiei in fonctie de modificarile
posibile , spun economistii , la nivelui Cag pe de o parte si la
nivelul Oag pe de alta parte .
De exemplu inflatia si recesiunea ar fi rezultatul cumulativ al
unui soc negativ in Oag . Deplasarea spre stanga a curbei Oag face
ca echilibrul macroeconomic sa se realizese la o rata pozitiva de
nar a preturilor si la o rata inferioara de nar a PIBr.
In mod corespunzator , arata economististii, rezultatele unui
soc pozitiv in Cag ar consta in aceelerarea ritmului de crestere
economica dar si in cresterea preturilor.
Deplasarea spre dreapta a curbelor Cag face ca echilibrul
macroeconomic sa reflecte o expansiune inflationista.
Daca Oag este in acest caz preponderent inelastica rezulta ca
acea crestere a Cag se va repercuta intr-o mai mare masura intr-o
crestere a preturilor si intr-o mai mica masura intr-o crestere a
productiei.
Invers, in situatia in care Cag s-ar reduce si Oag ar fi
preponderent elastica ( diminuarea productiei este mai ampla decat
cea a preturilor.)
Prin intermediul unui asemenea joc ce O respectiv C ag
economistii desprind diverse concluzii referitoare la evolutia
pozitiva sau negativa a eocnomiei .
In realitate aceasta perspectiva de analiza este nu numai extrem
de simplisra dar si supusa uunor confuzii si erori grave. Acestea
provin in principal din transplantarea analizei microeconomice in
planul macroeconomiei . O asemenea perspectiva din analiza
macroeconomica esre , in plus predispusa la intensificarea
legaturilor dintre economie si guvernare , dintre economie si
politica.
Sarcina factorilor politici s-ar reduce la utilizarea acelor
parghii de politica economica prin intermediul carora sa se
actioneze asupra Cag , asupra Oag pentru a orienta economia pe o
evolutie favorabila.
Aceasta viziune economica a modelului Oag Cag sta la baza
seturilor de politici eonomice cunoscute in prezent sub denumirea
de Management al Cag , respectiv management al Oag.
De cele mai multe ori aceste politici sunt contradictorii pentru
a ignora diferenta fundamentala intre persoectiva microeconomiei si
cea a macroeconomiei cu privire la modelul C-O.
La nivel microeconomic intreprinzatorii decid alocarea
resurselor de acre dispun in functie de semnalele oferite de
sistemul preturilor . De exemplu in agricultura daca fermierii
anticipeaza ca in anii urmatori oretul graului va creste comparativ
mai mult decat pretul porumbului ei vor cauta sa cultive mai mult
grau , ceea ce oresupune ca vor ramane suprafete mai mici care sa
fie cultivate cu porumb.
Aceasta inseamna ca prin deciziile lor de productie
intreprinzatorii modifica permanent structura de productie a
economiei , mai mult din anumite bunuri , mai putin din altele si
aceasta in baza unui efort permanent de anticipare a preferintelor
consumatorilor si a preturilor.
Cum ne putem explica faptul ca in conditiile in ca
intreprinzatorul recepteaza anticipativ preturi mai mari si pentur
grau si pentru porumb si pentru cartofi si pentru tricouri si
pentru automobile etc. Ei vor decide sa produca mai mult din toate
bunurile si serviciile realizate in economia respectiva.
In realitate o crestere a tuturor preturilor sau a marii
majoritati a preturilor semnifica manifestarea infaltiei ( adica
scaderea puterii de cumparare a banilor).
Cum este posibil ca in conditiile in care moneda are o valoare
tot mai mica intreprinzatorii sa produca mai mult sin mai toate
bunurile , astfel incat sa putem justifica conceptul de curba a Oag
adica o relatie pozitiva intre nivelul preturilor si productiei
agregate??
Aceasta nu s-ar intampla decar in situatia temporara in care
fiecare intreprinzator observa ca doar pretul bunului sau a crescut
si pune acesta crestere pe baza unei C marite din partea
consumatorilor . Pe masura , insa , ce intreprinzatorii descopera
ca nu doar preturile produselor lor au crescut ci toate preturile
si nu pentru ca exista o C mai mare din partea consumatorilor ci
pentru ca in economie a aparut o cantitate mai mare de bani
(inflatia) , acestia vor incepe sa-si corecteze anticiparile din
etapa anterioara si sa reduca productia.
Aceleasi dificultati exista si cand economistii incearca sa
argumenteze relatia inversa pres . de curba C agregate.
Problema decurge din faptul ca ce este adevarat la nivelul
pietei unui produs pentru cererea si oferta pentru acel produs nu
mai este adevarat la nivelul economiei nationale.De exemplu o
tehnologie mai performanta introdusa in extractia carbunelui reduce
costul extractiei carbunelui si mareste oferta de carbune (curba
ofertei de carbune se deplaseaza spre dreapta ), aceasta insa nu
are nici un efect C (curba cererii pentru carbune ramane
neschimbata).
La fel , de exemplu reducerea pretului gazelor naturale
determina diminuarea ceretrii de carbune . Aceasta insa nu atrage
in mod necesar vreo modificare in plnul ofertei . Factorii care
stau la baza cererii si ofertei individuale (pe pietele anumitor
produse) sunt in mare masura distinctii ,independenta.
La nivelele microeconomice modificarea fie a C fie a O nu atrage
obligatoriu modificarea celeilalte.Acest lucru nu mai este valabil
la nivel macroeconomic .Raspunsul este dat de semnificatia
identitatii macroeconomice Q-V.
Productia agregatadintr-o tara este intotdeauna si in mod
necesar egata cu venitul agregat, iar venitul agregat este
categoria economica ce sta la baza C prin cheltuieli pentru bunuri
de consum si prin investitiile realizate pe seama economisirii si
acumularii de capital.Asadar orice modificare a Qag in termeni
reali antreneaza o modificare corespunzatoare a Cag, tot in termeni
reali .Asadar la nivel macoeconomic modificarile Cag , respectiv
ale Oag nu se produc izolat una de cealalta ci intr-o
interdependenta permanenta.
Cresterea Oag inseamna cresterea Vag , real al factorilor de
productie care inseamna mai departe o crestere corespunzatoare a
C.
De altfel , in anii 1930 in gandirea economistilor de dinaintea
revolutiei keynes-iste economisti nici nu puteau concepe analiza
unor fenomene precum inflatia . recesiunea , somajul prin
intermediul modificarilor separate ale Oag si Cag.
Intreaga gandire economica de tip clasic era puternic ancorata
in ceea ce in prezent se numeste legea lui Say care este formulata
astfel fiecare oferta isi creaza propria cerere.
In concluzie , problema principala pe care economia o are de
rezolvat este de a transa validitatea legii lui Say de a stabili cu
alte cuvinte , daca in mod necesar un venit mai mare a factorilor
de productie echivaleaza cu o C corespunzator mai mare.
Modelul Keynesist :venit , consum , economie , investitii.
In 1936 , in bine cunoscuta lucrare intitulata teoria generala a
folosirii marimii de lucru , a dobanzii si a banilor , economistul
englez , J.M. Keynes a oferit prima incercare sistematica de
analiza macroeconomica in adevaratul sens al cuvantului
(macroeconomie)
Teoria pe care acesta a oferit-o si care s-a constituit ca baza
aproape absoluta a politicilor economice din aproape intreaga lume
pana in deceniile 7-8 ale secolului este constituita pe anumite
corelatii teoretice intre principalele categorii economice si anume
venit , consum , economie si investitii. Piatra de rezistenta a
intregii teorii Keynes-iste este reprezentata , mantioneaza si
Keynes de caracterul stabil al functiei consumului .
Functia consumului fiind o expresie matematica a dependentei
mariri consumului de marimea venitului.
Functia consumului.
La Keynes , consumul la nivel de persoana si prin extrapolare la
nivelul intregii economiii este compus din urmatoarele
componente:
1. consum autohton : acel nivel al consumului ce trebuie sa se
manifeste la nivel individual chiar si atunci cand nu .............
nu venit ; este asadar un nivel al consumului independent de
marimea si dinamica venitului si mai este numit si consum de
subzistenta (Ca).
2. consumul indus (Ci) : reprezinta acea marime a consumului
determinata de marimea si dimanica venitului . Consumul indus se
dimensioneaza in functie de C` adica de partea sau procentul din
cresterea venitului care va fi alocata consumatorului.
Macroeconomie.Curs V.
Inclinatia medie spre consum se noteaza cu csi arata ponderea
consumului in venit.Relatia care se manifesta intre inclinatia
medie si venit este una inversa. La o anumita crestere a VD va avea
loc si cresterea consumului, insa intr-o mai mica masura.
Ca=consum autohton
C`Yd=consum indus.
Yd=venit disponibil
Relatia care se manifesta intre inclinatia medie spre consum si
cea marginala arata ca c>c`.
Functia de economisire poate fi dedusa tinand cont de faptul ca
orice venit realizat va fi directionat catre cheltuielile de consum
pe de o parte si economisire pe de alta parte.
s`= inclinatia marginala spre economisire.
s` arata variatia volumului economisirii rezultata din variatia
cu o unitate a Yd . s` este marimea marginala aferenta
economisirilor (S) ca marime totala.
s`Yd= economisire indusa , adica acel nivel al economiilor indus
de marimea si dinamica Yd.
In stransa legatura cu s` si in cazul functiei de economisire se
calculeaza o inclinatie medie spre economisire ce arata proportia
economica in total venit dispponibil .
Pe masura ce Yd creste, rata economisirii va creste. Asadar
intre rata economisirii si Yd se manifesta o relatie directa.
Potrivit relatiei dintre s si s` rezulta s>s` .
Relatia si raportul de marime care se manifesta intre
inclinatiile medii si marginale spre consum / economisire decurg
din repetarea urmatoarelor doua conditii:
Atat inclinatiile marginale cat si cele medii sunt marimi
pozitive si subunitare.
Graficul functiei de consum si economisire si pragul de ruptura
al venitului.
Bisectoarea graficului evidentiaza multitudinea situatiilor de
egalitate intre C si Yd , situatii in care S=O.
Inclinatia generala a dreptei consumului este reprezentata de
felul c` (marimea marginala represinta panta curbei marimii
totale)
Nivelul Yd la care S=O (C=Yd) se numesre pragul de ruptura a Yd
. Este vorba despre acel nivel al Yd incepand cu care se manifesta
procesul de economisire (inaintea acestui prag de ruptura se
manifesta procesul de dezeconomiseire ).
Orice modificare a uneia dintre inclinatiile marginale atrage in
mod necesar modificarea atat pentru dreapta consumului cat si
pentru dreapta economisirii.
De exemplu .: sa presupunem ca c` creste , ceea ce inseamna ca
la fiecare noua crestere a Yd , oamenii decid sa transfere in
consum o parte mai mare din acea crestere a Yd , in cumparatie cu
perioada anterioara.
C`creste de unde rezulta ca s` scade : spune ca dreapta
consumului se roteste spre stanga sus . (creste panta generala a C
; drepta economisirii se roteste in dreapta jos.)
Determinarea venitului de echilibru .
Venitul de echilibru reprezinta acel nivel al venitului agregat
ce rezulta din echilibru macroeconomic .
In teoria lui Keynes , echilibrul macroeconomic se presupune a
se realiza la un nivel al venitului compatibil cu subocuparea
fortei de munca . Aceasta ipoteza conduce implicit la concluzia ca
guvernul trebuie sa adopte acele politici macroeconomice , menite
sa orienteze venitul de echilibru catre situatia de ocupare deplina
a fortei de munca.
Exista 3 mari modele de analiza a echilibrului macroeconomic si
a determinarii venitului de echilibru.
1. modelul economiei inchise , fara sectorul guvernamental
2. modelul economiei inchise , cu sectorul guvernamental .
3. modelul economiei deschise , cu sectorul guvernamental.
1. modelul economiei inchise , fara sector guvernamental :
in primul model , in realizarea echilibrului macroeconomic sunt
ignorate atat variabilele economice care din de functionarea
aparatului guvernamental : taxe si impozite / cheltuieli
guvermanentale , act si variabilele economice care sintetizeaza
relatiile economice externe (exportul/importul)
In aceste conditii , echilibrul macroeconomic poate fi descris
dp d v matematic prin urmatoarea relatie.
Ip= investitii planificate.
In modelul lui Keynes investitiile apar drept o componenta
exogena a Ca , adica o componenta autonoma in raport de marimea si
dinamica venitului explicata exclusiv prin prisma anticiparilor ,
planurilor economice ale intreprinzatorului din perspective
anterioare.
Echilibrul macroeconomic este asigurat atunci cand deciziile de
economisire dintr-o tara duc la nivelul compatibil cu nivelul
investitiilor pe care intreprinzatorul le planifica.
In acest model de analiza a echilibrului macroeconomic ,
determinarea Yech se realizeaza astfel :
2. modelul economisirii inchise , cu sector guvernamental . In
acest model , realizarea echilibrului macroeconomic e completata
prin luarea in considerare a variabilelor macroeconomice care tin
de functia ap de stat . Existenta guvernului este conditionata de
prelevarea unor taxe si impozite. In general , potrivit teoriei
alegerii publice si in baza naturii si a sistemului pol democratic
, guvernele sunt stimulate sa-si maximizeze roului lor fiscal prin
prelevarea unui volum al impozitelor cat mai mare (pe care il pot
obtine) si a unui volum cat mai mare al cheltuielilor publice.
Dpdv matematic , analiza echilibrului macroeconomic porneste de
la aceeasi conditie generala: Oag=Cag
G=cheltuieli guvernamentale.
3. modelul economiei deschise , cu sector guvernamental.In
modelul 3 , pe langa variabilele luate in considerare in mod de an
ant vor aparea si cele corespunzatoare relatiei economice externe
(export si import) . Exportul reprezinta o cerere externa adresata
productiei nationale , asadar exportul va fi luat in considerare
dpret componenta a Cag.
Spre deosebire de export , importul reprezintta o oferta
suplimentara la oferta de produse autohtone , asadar in relatia de
echilibru macroeconomic importul este parte a ofertei.
Macroeconomie.Curs VI.
Principiul multiplicatorului Keynesist.
Intreaga teorie Keynesista are in centrul sau Cag . In esenta
Keynes propune o teorie formata din judecati asupra
implicatiilorgenerale ale Cag asupra funct ec si asupra perf ec.
Potrivit lui Keynes orice problema a economiei nationale paote fi
rezolvata apeland la manipularea componentelor Cag . De exemplu in
sistemul in care investitiile nu sunt suficient de ridicare pentru
a orienta economia catre echilibru macroeconomic al ocuparii
depline , atunci guvernul trebuie sa stimuleze Cag pentru a se
obtine un astfel de rezultat .Ipoteza de baza a modelului Keynesist
este aceea ca economia functioneaza in conditiile unui echilibru
compatibil cu subocuparea fortei de munca. In acest contract
stimularea exogena a Cag va avea ca efect cresterea productiei , a
V si a ocuparii fortei de munca . In modelul Keynesist ,
intreprinzatorii care se confrunta cu o crestere a cererii vor
reactiona prin crestrea productiei , adica prin angajaera unui
volum sporit de factori de productie , si nu prin cresterea
pretului . Aceasta ipoteza permite introducerea rationamentului
economic al multiplicatorului Keynesist .In linii mari , principiul
multiplicatorului Keynesist se se refera la impactul multiplu
asupra Q , asupra V national de echilibu rezultat din cresterea cu
o unitate a cheltuielilor totale.
Orice impuls care se manifesta la nivelul de totale fie ca
provine din cresterea investitiilor , fie ca provine din cresterea
G sau din reducerea impozitelor , se va repercuta de k ori asupra Q
si V de economisire. (k= ordinul de multiplicare a cheltuielilor).
Acest principiu al multiplicarii este studiat pe trei directii
specifice, ca : 1. multiplicator al investiilor
2. multiplicator al cheltuielilor guvernamentale
3. multiplicator fiscal (al taxelor si impozitelor)
1.multiplicatorul investitiilor ilustreaza impactul multiplu al
unei anumite cresteri in nivelul investitiilor planificate asupra
productiei si VN de echilibru.
De exemplu : sa presupunem ca T0 nivelul investiitlor
planificate Ipo=1000 mld si functia consumului este C=500+0.75I
c`=0.75
s`=0.25
Ca=500Presupunem ca in perioada t1investitiile planificate
inregistreaza o crestere de 20 mld Ip1=1250 mld Asadar o crestere a
investitiilor de 250 mld a determinat o crestere a venitului
agregat de 1000 mld , adica DY este de 4 ori mai mare decat DI
(cresterea investiilor)
Acesta ar fi rezultatul efectului de multiplicare a investiilor
in structura economica , in aceste conditii avem un multiplicator
al investitiilor = 4.
Ki este un indice marginal , ca atare el poate fi determinmat ca
orice alt indice marginal prin derivarea functiei Vech.
Expresia matematica a Ki (inversul s`)arata ca efectul
multiplicator va fi cu atat mai amplu cu cat s` va fi mai mic si
deci c` ar fi mai mare. Aceasta este de altfel concluzia bine
cunoscuta a modelului Keynesist :cu cat oamenii dintr-o economie
vor alege sa consume mai mult , respectiv sa economiseasca mai
putin din cresterea veniturilor , cu atat se va obtine un efect
multiplicator mai mare pe seama unei anumite crestari a investitiei
. Sa presupunem de exemplu ca preferintele indivizilor dintr-o
societate cu privire la consum si economisire sunt descrise de o
c`=0.9, s`=0.1. In aceste conditii rezulta ca in virtutea
concluziei lui keynes fiecare leu investit suplimenar va genera o
crestere a valorii productiei , al venitului agregat cu 1- lei ,
deoarece iar lucrurile
nu se pot opri aici , daca performantele unei economii sunt cu
atat mai mari cu cat oamenii economisesc mai putin si deci consuma
mai mult de exemplu in cazul unei c`=0.999 , s`= 0.001 rezulta
Keynes nu face nici o diferenta intre investitii de succes si
investitii eronate , adica cele care se bazeaza pe anticipari
incorecte ale preferintelor consumatorului.
2.multiplicatorul cheltuielilor guvernamentale.
Ilustreaza efectul multiplu care ar aparea la nivelul Q si V de
echilibru de pe urma cresterii cheltuielilor guvernamentale cu o
unitate .
Asadar in modelul Keynesist efectul multiplu al cheltuielilor
guvernamentale este identic cu cel al investiilor , tocmai de aceea
in baza unui asemenea algoritm , Keynes pretinde ca situatia de
insuficienta a investitiilor ar trebui rezolvata printr-o crestere
a cheltuielilor guvernamentale care ar avea asadar acelasi efect la
nivelul Q si V de echilibru.
3.multiplicatorul fiscal
Ilustreaza efectul multiplu ce ar aparea la nivelul Q si V de
echilibru rezultat dintr-o reducere a taxelor si impozitelor cu o
unitate monetara.
Acest rezultat pare a intari si mai mult argumentul Keynesist in
favoarea cheltuielilor guvernamentale , aceasta deoarece aratta
intotdeauna si in mmod necesar.
Asadar impactul unei reduceri a fiscalitatii asupra productiei
si venitului ar ri unul inferior celui rezultat din cresterea
cheltuilelilor guvernamentale. Mai mult de Kf se poate scrie :
Acest rationament il conduce pe Keynes la concluzia ca
stimularea relansarii economiei in conditii de recesiune este mult
mai eficienta prin intermadiul cresterii G decat prin intermadiul
scaderii fiscalitatii . De aceea recunoaste Keynes parghia fiscala
va fi folosita pentru controlul unei expansiuni , iar parghia
cheltuielilor publice pentru grabirea iesiri din recesiune.
Cele mai comune erori oe care economistii le comit atunci cand
imbratiseaza rationamentul Keynesist sunt acelea ca prin cresterea
cheltuielilor publice:
1. guvernul poate crea locuri de munca ce altfel n-ar fi existat
in acea economie .
2. guvernul poate crea bunuri , valori ce altfel n-ar fi existat
.,
intelegerea iluziei optice aproape generala a opiniei publice in
legatura cu aceasta problema decurge din invocarea argumenteleor
expuse pentru prima data in stiinta economica de Frederich Bastia
in eseul intitulat Ce se vede si ce nu se vede .
De exemplu : atunci cand guvernul emaneaza un proiect de lucrari
publice , construieste un pod, un drum , reasfaltarea drumului
existent sau schimbarea bordurilor , opinia publica saluta in
general aceasta initiativa pe considerentul ca acea cheltuiala
guvernamentala creaza locuri de munca . Intr-adevar pe durata
derularilor acelui proiect de infrastructura un anumit numar de
persoane isi vor gasi loc de munca pe bani din bugetul statului .
Problema este aceea ca orice leu de cheltuiala publica prin care
oamenii considera adesea ca se face un bine , provine din impozit
.Pentru ca suna respectiva sa poata fi cheltuita in domeniul
infrastructurii trebuie ca ea sa fie preluata prin taxe si impozite
de la membrii societatii , atunci cand G se acopera din taxe si
impozite spunem ca ac sunt sust de guv prez , atunci cand ele se
acopera din imprumutrui guvernamentale , spunem ca ele vor fi
sustinute tot de impozite , insa de guvern mit , o alta cale nu
exista.
Chiar daca acele cheltuieli guvernemantale sunt finantate prin
emisiune monetara , adica din inflatie , tot cetateni vor fi cei
care suporta povara inflatiei , inflatie care se manifesta la fel
ca un impozit , reduce puterea de cumparare de care beneficiaza
oamneii.
Ce se vede : se vede proiectul de infrastructura si se vad
locurile de munca create in acest domeniu
Ce nu se vede : nu se vede productia de bunuri si servicii care
a fost realizata de catre sectoarele afacerilor , de catre
intreprinzatori prin intermediul banilor extrasi de guvern prin
impozitare , de asemeneea nu se vad locurile de munca pe care
intreprinzatorii le=ar fi creat prin investitiile pe care ei le-ar
fi efetuat cu acele resurse financiare care au ajutat in final sa
alimentam bugetul statului .
In realitate proiectele guvernamentale nu fac decat sa
redirectioneze resursele disponibile in cadrul structurii de
productie , intr-o alta maniera decat cea in care ar fi procedat
proprietarii de drept ai resurselor respective..Asadar , in
realitate guvernul nu creaza locuri de munca ci doar distribuie
resurse de forta de munca intre sectorul privat si cel public .
Alte erori ale teoriei Keynesiste
Spre deosebire de teoria clasica , Keynes explica functia
consumului , adica ...........cantitatii intre consum si V global
astfel : Legea psihologica fundamentala pe care ne putem baza cu
toata certitudinea apriori datorita cunostintelor pe care le avem
despre natura umana si in acelasi timp aposteriori datorita
informatiilor detaliate furnizate de experienta e ca in medie si in
cea mai mare parte a timpului oamneii tind sa creasca nivelul
consumului pe masura ce venitul lor creste, dar nu cu o cantitate
egala cu cresterea venitului.
Insa , fara ca aceasta lege psiho fundamentala sa fie sustinuta
de vreo dovada empirica in mod Keynesist se invoca ip de
stabilitate a functiei consum.Aceasta insa pentru a reorezenta
calcaiul lui Ahile ca mod Keynesist , ci mai degraba I ca factor
dinamic si obatil(caracterizat prin instabilitate) .Keynes a
precizat ca I sunt det in pp dc niv ratei dobanzii potrivit
comparatiei pe care ontreprinzatorii o fac intre rata dobanzii si
ef marginal a capitalului.Mai mult decat atat Keynes considera ca
d` este determinat exclusiv de relatia de natura monetara de un
raport intre C si oferta de bani . Prb e ca ...........d` e pretul
banilor ca fiind preut crdt.De aceea d` este produsul unor
finantari reale care au la baza ref de timp ale indivizilor dintr-o
societate.Acestea sunt cele care determina un anumit raport intre
consum si c, consum si I , adica intre bunuri prezente si
viitoare.
Macroeconomie.Curs VII.
Un alt argument ar putea fi acela ca pentru analiza
comportamentului uman ,termenul de functie utilizat in descrierea
consumului si aconomisirii este unul inadecvat , functia presupune
existenta unei relatii cantitative , strict determinata , in timp
ce manifestarea actiunii umane nu se bazeaza pe rigorile unei
ecuatii matematice. Bineinteles intre venit si consum , economii si
investitii se manifesta o serie de relatii de interdependenta , de
cauzalitate reciproca , dar care nu pot fi inscrise cu exactitate
intr-un sistem de ecuatii matematice . Dincolo de acest argunet
este complet nejustificata incercarea de a deduce o teorie , adica
o lege economica din analiza evolutiei unor date in realitate ,
adica din statistica. Relatiile statistica pe care Keynes le
observa a se manifesta in perioada anilor 1930 intre venit si
consum au fost uilizate pentru conceperea asa numitei functii a
consumului , iar acea functie a consumului se doreste a fi o
relatie general valabila , indiferent de prioada de timp careia ii
este aplicata .Eroarea consta in aceea ca legile economice , nu
decurg din analiza experientelor ori datelor statistice , de exempu
, daca in ultimii 50 de ani , analiza statisticilor arata ca in
anii agricoli buni inflatia a fost mai mica , aceasta nu inseaman ,
inca ca starea vremii reprezinta un factor al inflatiei .
O astfel de corelatie statistica nu ofera nic o garantie ca in
prioada urmarita lucrurile se vor petrece in acelasi mod .
Implicatiile teoriei Keynesiste asupra modului in care trbuie
privita practica economisirii.
Keynes a facut din practica economisirii o virtute tot mai
indoielnica spre deosebire de ceea ce sustinusera pana la el
economistii clasici .
Keynes arata ca atunci cand populatia realizeaza un nivel al
economisirii superior investitiei pe care intreprinzatorii
intentioneaza sa le efectueaza inseamna ca o parte din resurse sunt
sustrase utilizarii lor productive , ceea ce inseaman ca Cag va
devenii insuficienta pentru atingerea venitului de echilkibru
compatibil cu op deplina a fortei de munca.
Keynes a inversat argunemtul traditional al economistilor
clasici , potrivit caruia economisirea este remediul binecuvantat
al dezvoltarii economice prin prosma acumularii de capital.
La intrebarea : Ce anume determina o rata inalta de investitii
in economie , raspunsul clasic este unul singur: o rata inalta de
economisire .Economistii clasici arata ca economiile stau la baza
investitiilor si daca nu exista economisire nu pot exista nici
investitiile . Nu exista o alta care pentru o societate de a
contribui la formarea bunurilor de capital necesare dezvoltarii
economiei decat retragerea unei parti a resurselor existente din
utilizarile lor curente, adica diminuarea consumului pe termen
scurt , in vederea alocarii mai multor resurse in productia
bunurilor de capital care sa dea nastere in perioada urmatoare la o
productie mai mare si deci si la un consum superior ;Keynes neaga
valabilitatea unui astfel de rationament. Argumentul oferit avea sa
fie cunoscut in teoria economica sub denumirea de paradoxul
economisirii.Pentru Keynes atunci cand oamenii decid sa
economiseasca mai mult ,Cag va deveni insuficienta ceea ce conduce
la o scadere a productiei , a Vag si deci si scaderea columului
economisirii.
Paradoxul economisirii ar fi acela ca incercarea de a economisi
mai mult conduce in final la un nivel mai redus al economisirii .
Din acest punct vedem diferenta dintre modelul clasic si cel
Keynesist pot fi sintetizate astfel :
Conceptia Keynesiste asupra economisirii se explica prin
impartirea principalelor categorii economice in functie de impactul
pe care ele le=ar putea avea asupra activitati productiei . De
exemplu , investitiile , cheltuielile guvernamentale si exportul ,
reprezinta in modelul Keynesist injectiile in sistemul productiv ;
in timp ce economiile , impozitele , taxele si importurile ar
reprezenta scurgeri.
Repartizarea economisirii in categoria scurgerilor si a
investitiilor in cea a injectiilor determina ignorarea unei
legaturi functionale stabile , intre economii si investitii . Dupa
Keynes , stuctura circuitului economic general ar arata astfel
:
Piata muncii
1.Munca si salariu
-munca este un factor de productie
-munca este o marfa
-oamenii evalueaza pe piata serviciile factorului de productie
munca in acelasi mod in care fac evaluari pentru ceilalti factori
de productie , si pentru toate celelalte bunuri , in general .
Adesea majoritatea economistilor pretind ca munca reprezinta ceva
mai mult decat o ............; vorbim de oameni . Cu toate acestea
oamneii primesc serviciile de munca ale semenilor lor la fel cum
privesc celelalte bunuri si servicii. Intreprinzatorii trateaza
factorul munca precum orice alt factor de productie , nu pentru ca
ar fi lipsiti de un oarecare spirit uamnist , ci pentru ca pe piata
consumatorii produselor lor ii determina sa procedeze in acest fel
.
Piata muncii trebuie privita ca un sistem de piete potrivit
calit , dom ex intr-o economie. Asadar nu putem vorbi despre munca
si salarii la modul general ci despre un anumit fel de munca si un
anumit salariu.
Piata muncii se compune din grupuri si segmente aflate intr-o
permanenta concurenta , unele cu celelalte , orice schimbare , in C
ori in O de munca afecteaza C/O de munca din celelalte domenii . De
exemplu , patronii companiilor de taximetrie sunt in concurenta cu
producatorii de paine ori cu fermierii din spania , in ceea ce
priveste achizitionarea serviciilor factorilor de munca la preturi
cat mai competitive.
Pe piata muncii fiecare intreprinzatori cauta sa cumpere
intreaga munca de care................... le pretind salarii cat
mai mici , si fiecare ofertant de forta de munca este interesat
sa-si vanda serviciile , la un salariu cat mai mare.
Din ac conc de interese , deci potrivit raportului intre C si O
de munca , pe fiecare segment al pietei muncii , se formeaza
salariile . Oferta de munca este reprezentata de numarul de
persoane apte de munca si care doresc sa munceasca . C de munca
vine din partea sectorului afacerilor . din partea
intreprinzatorilor in calitatea lor de angajatori , oferta de munca
= cererea de locrui de munca iar C de munca = cu oferta de locuri
de munca.
In determinarea numarului salariilor exista doua limite: una
maxima si alta minima ale negocierii. Limita maxima este
reprezentata de valoarea produsului marginal obtinut prin angajarea
inca unui lucrator . Aceasta valoarea depinde de pretul la care ,
productia suplimentara va fi vanduta pe piata . Limita minima a
salariului este reprezentata de acel nivel al salariului pe care
intreprinzatorul trebuie sa-l plateasca angajatilor sai , astfel
incat acestia sa decida sa ramane in utilizarea curenta , adica sa
decida sa nu-si vanda serviciile unui alt intreprinzator , deci
limita minima este reprezentata de salariul pe care l=ar obtine
fiecare posesor de forta de forta de munca in cea mai buna
alternativa disponibila . In virtutea acestor 2 rationamente ,
economistii spun ca salariul este determinat , pe de o parte de
productivitate (mg) a muncii si pe de alta parte de raportul C si O
de munca . Dpdv .............................................pietei
muncii in acest fel si anume:
Atunci cand piata muncii functioneaza liber , in absenta
interventiilor , a presiunilor din partea guvernului , sindicatelor
, patronatelor nivelul salariilor va converge in mod necesar catre
salariul de echilibru , adica acel nivel al salariului la care toti
cei care doresc sa munceasca isi vor gasi de munca .
Daca de exemplu intreprinzatorii stabilesc un nivel al
salariului superior W muncii si salariul echilibreaza atunci la
acest nivel oferta de munc va creste , iar profiturile
intreprinzatorilor vor scadea , in consecinta , acestia vor sfarsi
in inversarea tendintei salariului si coborarea acestuia catre
nivelul de echilibru.
Daca salariile sunt stabilite insa, la un nivel inferior Wl si
aceasta va reduce disponibilitatea de munca a persoanelor apte de
munca iar profiturile intreprinzatorilor vor creste in acest fel ,
salariile vor ajunge sa se orinteze catre nivelul de echilibru si
vor inregistra rendinte de crestere.
Oferta individuala de munca
Semnifica ansamblul corelatiilor care s epot manifesta la
nivelul fiecarei persoane apte de munca, intre nivelul salariului
si cantitatea de munca pe care persoana respectiva e dispusa sa o
presteze.
Timpul total de care dispune orice persoana se compune din timp
de munca si timp liber.
T=L+lMacroeconomie.Curs VIII.
Decizia individului de integrare pe piata muncii , de a oferi o
cantitate mai mare ori mai mica de munca se adreseaza prin prisma a
2 rationamente de baza: 1. efectul de substitutie: ES rationament
conform caruia ofertantii de munca substituie o parte mai mare sau
mai mica a timpului lor liber cu timpul de munca.
De exemplu decizia de crestere a ofertei de timp de munca de
exemplu cu o ora va fi adoptata atata vreme cat avantajele
(monetare sau nemonetare) sunt superioare utilitatii marginale a
unei ore de timp liber la care individul renunta.
Prin acest rationament economistii spun ca salariul poate fi
interpretat de Cop a timpului liber.
Timpul de munca se refera la totalitatea activitatilor pe care
individul le desfasoara cu scopul de a obtine un venit
Spre deosebire de timpul liber care consta in acte ce nu au
motivatie in obtinerea unui anumit venit. Asadar in analiza pietei
muncii spunem ca fiecare persoana isi structureaza deciziile in
baza unor evaluari permanente a echilibrului ofertei de munca C de
timp liber.
2. efectul de venit : EV reprezinta rationamentul potrivit
caruia dupa ce individul atinge un anumit standard de viata el
inceteaza sa-si majoreze O de munca chair daca nivelul salariului
creste astfel incat substituirea se produce in sensul invers.
Chiar daca ar putea castiga mai mult persoana resprectiva
inlocuieste o parte a timpului de munca in favoarea timpului
liber.
Aceasta se intampla atunci cand individul apreciaza ca
avantajele care ar putea fi obtinute in plus dintr-o ora
suplimentara de timp de munca , sunt inferioare ca utilitate
renuntarii pe care ar trebui sa o faca potrivit reducerii cu o ora
a timpului liber . Astfel spunem ca oferta individului de munca are
atat panta pozitiva cat si panta negativa in functie de efectul
care predomina ES sau EV.Desi oferta individuala are atat panta
negativa cat si panta pozitiva , oferta totala de munca are numai
panta pozitiva , aceasta deoarece la un nivel mai mare al
salariului si rata de paricipare pe piata muncii va fi mai
ridicata.
Cantitatea de munca mai mica a celor pentru care predomica EV ,
va fi depasita de cantitatea de munca suplimentara pe care o ofera
noii intreprinzatorii pe piata muncii.
Pe piata muncii intre diferitele categoirii statistice de
persoane se manifesata urmatoarele relatii in baza caora se poate
dimensioarea of mk respectiv Cmk din intreprinderile eocnomice.
Populatia toatala
-populatia in afara varstei legale de munca
Populatia in varsta legala de munca
-inaptii
Populatias apta de munca
-elevii , studentii , militarii in termen , femei casnice
Populatia activa disponibila PAD=forta de munca
-somerii volunari
Oferta de munca
-somerii involutari
Populatia ocupata
-persoane ocupate in probleme gospodaresti
Populatia salariata =C de munca
Potrivit acestei scheme exista anumiti indicatori de masurare a
celor doua mari fenomene ale pietei muncii .
Ro=rata ocuparii.
Somajul
Semnificatii conceptuale si cauzeCu mult timp in urma cuvantul
somer avea un alt inteles . se soma in general duminica ori in
zilele de sarbatoare religioase. O zi somata era o zi fara munca si
deci fara salariul . De altfel lingvistic vorbind anglosaxonii
utilizau conceptul de out of work si nu conceptul actual de
unemployed . De exemplu in recesamantul din 1891 din franta nu se
facea nici o distinctie intre someri in sensul conrtemporan al
termenului si alte categorii de persoane cum ar fi cersetorii
,vagabonzii ,persoanele internate in azile , etc.
Ar trebui sa se astepte inceputul secolului XX si dezvoltarea
societati de asistenta muncii pentru a putea fi introdusa
semnificatia actuala a termenului somaj si anume aceea referitoare
la persoanele ce doresc sa munceasca dar nu-si gasesc de munca.
Etimologia cuvantului somaj vine din latinescul cauma care
inseamna calm .
In gandirea economica a economistilor clasici somajul apare ca
fiind unul voluntar, o actiune liber aleasa atata vreme cat pe
piata salariile in domeniu respectiv nu corespund cu asteptarile
fiecaruia.
In gandirea economiei Keynisista se pun pentru prima oara bazele
somajului involuntar foarte amplu in anuu 1930 si devenit
preocuparea nr 1 a majoritatii guvernului , somajul inceteaza a mai
reprezenta un fenomen voluntar , el exprimand imposibilitatea
tuturor persoanelor care doresc sa munceasca de a-si gasi un loc de
munca.
In teoria economica somajul inventeaza o ramura cunoscuta sub
denumirea de somaj de tip Keynesist.
Cauzele determinate ale somajului ce exces de oferta de munca pe
piata sunt puse inca o data pe seama unei insuficiente a Cag.
Atunci cand pe piata bunurilor Cag este insuficienta fata de Of
intreprinzatorii nu mai au nici un stimulent , spune Keynes , de
s-si majora productia , ceea ce ar insemna cresterea gradului de
ocupare a fortei de munca ci dimpotriva , ei decurg la restrangerea
ocuparii si la amplificarea somajului.
Majoritatea analizelor economice ale somajului inv.
Concluzioneaza ca acesta este rezultatul existentei pe piata muncii
a unor salarii superioare nivelului de echilibru si , arata Keynes
, rigide la scadere. Tocmai aceasta rigiditate la scadere a
salariului ar explica manifestarea dezechilibrului intre O de munca
si C de munca.
Rostul acestor analize simple este acela de a intelege ca in
sistemul de subocupare a fortei de munca , pe piata muncii se
intensifica concurenta intre someri pentru gasirea unui loc de
munca , ceea ce ar trebui sa conduca la scadere nivelului
salariului catre salariul de echilibru , caz in care , excesul de
oferta de munca se va diminua sau poate chiar resorbi.
Faptul ca in realitate nu se petrece un astfel de fenomen
intareste , insa din alte motive decat cele invocate de Keynes ,
argumentul rigiditatii la scadere a salariului .
Doua timpuri de somaj sunt compatibile pe piata muncii :somajul
voluntar si somajul fictional .
Somajul finctional reprezinta perioada de timp in care o
persoana se afla intre doua locuri de munca . Alocarea fortei de
munca in cadrul structurii de productie si modalitatile directe de
alocare a acestora de la un domeniu la altul nu se pot face spontan
ci presupun anumite intarzieri , are intervale de timp necesare
ajustarii , potrivirii , armonizarii Of-C de munca .
O astfel de perioada de timp explicabila printr-o disproportie
fireasca intre oferta si cerere este apreciata prin conceptul de
somaj fictional .
Pentru Friedman , fondatorul curentului de gandire monetarista ,
echilibrul pe piata muncii este analizat prin conceptul de somaj
natural .
Acest somaj natural nu reprezinta un minim ireductibil al
somajului ci somajul ce caracterizeaza conditiile reale de
functionare a pietei muncii si care este compus din somaj voluntar
si somaj fictional .
Somajul contemporan , insa aparut ca fenomen ce transcede
limitele somajului natural . El se refera la persoanele care desi
doresc , nu-si pot gasi un loc de munca deoarece salariile sunt
mentinute la un nivel mai mare decat salariul de echilibru .
Care sunt insa cauzele fundamentale ale acestei rigiditati la
diminuarea salariului?Principala explicatie face referire la
conditiile legislative , la procedura administrativa , la
presiunile sindicale si guvernul ce greneaza functia pietei muncii
in economia comtemporana.Cu alte cuvinte fenomenul de masa al
somajului in prezent poate si trebuie sa fie explicat prin prisma
rolului guvernului si al sindicatelor care militeaza in permanenta
pentru salariile crescute fara ca acele salarii sa fie justificate
prin dinamica permanenta cresterea Wl .
Explicarea somajului in acet fel il determina pe Ludwing von
Misses sa utilizeze conceptul de somaj institutional pentru a
desemna acel dezechilibru al pietei muncii rezultat din interventia
guvernului in bunul mers al pietei libere . Pe o piata a muncii
libera arata Misses , in absenta restrictiilor guvernamentale , a
unei legislatii a salariilor minime si a presiunilor sindicatelor
/patronatelor , orice persoana care doreste un loc de munca il va
putea avea rezultatul ca pe o piata a muncii libera nu exsita decat
somajul voluntar. Macroeconomie.Curs IX.
Legea salariului minim .
Exista foarte multe persoane in societatea contemporana care
considera ca stabilirea de catre guvern a preturilor va introduce o
serie de neajunsuri in functionarea pietei si in buna satisfacere a
nevoilor membrilor societatii. Din pacate aceasta credinta devine
inexistenta atunci cand este vorba de stabilirea prin lege a unei
plafon minim al salariului in aproape toate tarile lumii , in
domeniul pietei muncii , exista una dintre cele mai detaliate si
stufoase legislatii ce reglementeaza relatiile de munca. Legea
salariului minim poate fi considerata elementul de rezultat al
legislatiei din domeniul muncii . Prin aceasta legislatie a
salariului minim , guvernul stabileste plafonuri minime ale
salariului potrivit perceptiilor politice , oficiale, referitoare
la ceea ce ar putea insemna asigurarea unui trai decent . Legea
salariului minim nu este o lege a ocuparii fortei de munca cu una a
neocuparii fortei de munca .
Prin implicatia unui nivel artificial al salariului stabilit ca
plafon minim in mod administrativ , putem explica somajul important
uneori care exista in prezent in special in randul fortei de munca
necalificate.
Legislatia salariului minim reprezinta inca o data confirmarea
previzibila a unei lefi economice a consecintelor neintentionate
:desi guvernul doreste sa favorizeze nivelul de trai al fortei de
munca necalificate prin referirea ca efect al legii a unui salariu
mai mare , in realitate consecinta salariului minim este una
contrara scopului avut in vedere . Acesta consecinta consta , de
fapt , in pierderea locului de munca de catre o mare parte din care
trebuie sa primeasca salarii mai mari ca efect al legii.
Acesta se intampla in general in cazul persoanelor a caror
productivitate a muncii este inferioara , ca exprimare monetare
nivelului salariului minim .
De exemplu : sa presupunem ca un liftier are un salariu de 4
milioane lei/luna si guvernul intentioneaza sa ridice st de iata
fixand niveluri tot mai mari ale salariului minim . De exemplu un
salariu minim e 6 milioane . In acest caz patronul , angajatorul
liftierului respectiv ar fi silit , ca efect al legii , sa-l
plateasca pe acesta cu mai mult decat in perioada anterioara , fara
ca productia muncii persoanei respective sa se fi imbunatatit cu
ceva. (cum ar fi care liftierul ar fi trebuit sa lucreze mai multe
ore pe zi ), de a altfel si numarul orelor zilnice de lucru este
stabilit si el tot prin legi .
Plusul de salariu pe care angajatorul ar trebui sa-l plateasca
ar avea drept rezultat diminuarea rentabilitatii afacerii
respective.
Daca Wl oricarui salariat este reflectata in conditiile unei
piete a muncii concurentiale , intr-un anumit nivel al salariului ,
legea salariului minim este de natura de a-l obliga pe angajator sa
plateasca pentru unele persoane mai mult decat W generate de
acestea . In general , intreprinzatorii vor cauta sa protejeze
rentabilitatea afacerii lor alegand sa renunte la posturi pe care ,
ca efect al legii trebuie sa le remunereze cu mai mult .
In acest fel liftierul din exemplul nostru isi va pierde locul
de munca si treptat astfel de slujbe vor tinde sa fie inlocuite cu
tehnici mult mai perfecte , automate.
Legea salariului minim , in esenta nu ii obiga pe
intreprinzatori sa plateasca tuturor angajatilor lor salariul
instituit de catre aceasta , ea le interzice insa sa plateasca
salarii mai mici , evident legea salariului minim nu afecteaza
slujbele cu o W inalta si printr-un nivel ridicat al salariului
.
Asadar prin instituirea administrarii a unui salariul minim ,
are loc scoaterea in afara legalitatii a tuturor acordurilor
contractuale de munca incheiate in conditiile unor salarii mai mici
. Dpdv gr cons leg salariului minim sunt :
Asadar indiferent de nivelul la care este stabilit , salariul
minim va genera o disproportie intre cerere si oferta , adica va
genera somaj , cu cat nivelul salariului minim este mai indepartat
de salariul de echilibru , cu atat pe piata muncii vor aparea mai
multi someri ca efect al legislatiei salariului minim .
Problema fundamentala consta in intelegerea idee ca
prosperitatea si nevelul de trai nu pot fi rezultatul uno salarii
artificiale cresterii si numai rezultatul unei imbunatatiri a Wl
prin investitii , progres tehnic si pregatire profesionala.
Asadar la nivel politic exista iluzia generala a faptului ca
prin legislatia salariului minim la nivelul de 30 000 0000 lui pe
luna astfel incat romaniei sa-i fie bine si tot romanul sa
prospere! Este simplu de inteles ca intr-o astfel de situatia piata
muncii ar fi artificiala. Munca la negru ar devenii pe scara larga
, iar somajul ar atunge cote astronautice.
Rolul sindicatului .
Dpdv economic sindicatele reprezinta o organizatie civila , ce
are caracteristica unui cartel , este vorba despre acea organizatie
recunoscuta si de cele mai multe ori consolidata prin legislatia
muncii , ce pretutindeni se militeaza pentru dreptul posesorilor de
forta de munca . Si in acest caz legea consec vnit isi arata
eficienta , prin actiunea lor , sindicatele nu fac decat sa aduca
atingere in sens general asupra intereselor posesorilor fortei de
munca . Aceasta deoarece sindicatul este o organizatie ce sustine
explicit interesele membrilor de sindicat , in sensul obtinerii de
catre acestia a unor salarii mai mari si a unor conditii de viata
mai bune decat cele care ar fi fost obtinute pe o piata a muncii
libere .
Exercitand presiuni in directia ridicarii salariului , deasupra
nivelului de echilibru , sindicatele contribuie ca efect direct la
reducerea numarului de locuri de munca din econoimie . PAGE 1
_1239821667.xlsSheet1
Agentii econmomiceCAVABCI
1.Ferma crescatoare de oi600060000
2.intreprinderi de preluare a lanii750015006000
3.Tesatorie1000025007500
4.Intreprindere de confectii11500150010000
5.Comerciant17500600011500
Total525001750035000