Gindirea convergenta si divergenta reprezinta doua modalitati
diferite de a vedea lumea din jurul nostru. Un ganditor convergent
vede un numar limitat si determinat de optiuni, in timp ce un
ganditor divergent cauta intotdeauna mai multe optiuni. Sa analizam
aceste tipuri de gandire si felul in care actioneaza asupra
noastra:Gandirea convergentaIn ceea ce priveste gandirea
convergenta, incepem prin a pune accentul pe un numar limitat de
posibilitati. Apoi alegem raspunsul pe care il consideram ,,corect
avand anumite optiuni date.Sa luam un exemplu:,,Oamenii sunt
bolnavi sau oamenii sunt sanatosi.Dupa ce o persoana este bolnava o
perioada buna de timp, ea tinde sa vada 2 posibilitati: este
bolnava sau este sanatoasa. Nu exista o cale de mijloc.De asemenea,
un alt exemplu degandire convegentaeste in momentul in care, fiind
bolnavi, avem impresia ca oamenii se impart doar in 2 categorii:
cei care au grija de noi si sunt alaturi de noi in aceste momente
si cei care nu sunt alaturi de noi. Excludem astfel o categorie
importanta si anume cei care ar vrea sa fie alaturi de noi, dar din
cauza altor contexte, pur si simplu nu sunt acolo.Desigandirea
convergentaare minusurile sale, ea nu ar trebui neglijata. Ramane
un instrument cognitiv deosebit de important, in special in ceea ce
priveste stiintele exacte, cum sunt matematica sau fizica. In mod
teoretic si concret, adunarea 2+2 poate avea ca rezultat doar
4.Depasind sfera realista,gandirea convergentapoate fi o sursa de
suferinta deoarece ne impiedica sa ne largim orizonturile catre
ceea ce este nou si neasteptat in viata noastra.Beneficiile
gandirii convergenteGandirea convergentase bazeaza pe aspecte
precum analiza,judecata,eliminarea sau selectia. Este ideal sa
aplicam acest tip de gandire in evaluarea unei idei care dispune de
anumite criterii prestabilite pentru a fi analizata. Astfel,
folosimgandirea convergentapentru a dobandi claritate, pentru a
trage concluzii si pentru a selecta ideile cele mai
potrivite.Gandirea divergentaPrin contrast, divergenta se refera la
ideea de ,,a descoperi directii diferite ale unei probleme, asadar
trimite la ideea de a vedea o luminita intr-o mare de intuneric.
Acest tip de gandire ne deschide posibilitatile in fata vietii
deoarece ne indeamna sa cautam optiuni pe care la o prima vedere nu
le-am accesa.Ganditorul divergent alege sa caute optiuni in loc sa
decida una dintre cele doua variante pe care un ganditor convergent
le-ar avea. Asadar, pornind de la exemplul de mai sus, este ideal
sa ne intrebam daca in loc sa spunem ca suntem ,,bolnavi sau
,,sanatosi, ne putem intreba daca nu cumva sunt si alte optiuni,
cum ar fi posibilitatea de a imbolnavi si de a ne insanatosi in
acelasi timp.Mai mult decat atat,gandirea divergentane determina sa
depasim aceazona de confortsi sa ne adresam o serie de intrebari
legate o situatie in care ne aflam, descoperind ca solutiile si
oportunitatile de iesire sunt nelimitate fata de ceea ce noi ne
imaginam in prima faza.Beneficiile gandirii divergente:Cu cat
grupul de oameni este mai mare, cu atat exista mai multe idei,
iargandirea divergentaisi face aparitia. In timpul acestui proces,
orice judecata este suspendata, grupul fiind incurajat sa aduca in
prim plan cantitatea de idei, nu calitatea lor, bazandu-se spontan
unul pe ideea celuilalt, dincolo de orice limita a imaginatiei. De
fapt,motto-ul gandirii divergente este: ,,Totul este posibil,
ideile fiind imbratisate in mod egal. Putem asemanagandirea
divergentacu imaginea de ansamblu pe care deseori nu reusim sa o
mai vizualizam.Echilibrarea celor doua metode de gandire este
solutia ideala in ceea ce ne priveste. O constientizare si o
intelegere a acestor tipuri degandirepot avea un impact profund si
benefic asupra noastra, atata timp cat reusim sa ne pliem pe
contextele in care ele pot fi aplicate.4.4. Gndirea divergenta si
gndirea convergentaAceste doua tipuri de gndire au fost propuse de
Guilford n modelul intelectului. Gndirea divergenta reclama din
partea subiectilor cautarea ct mai multor solutii sau ndepartarea n
ct mai multe directii in raport cupunciul initial de plecare. Ea se
misca de la unitate la diversitate, de la sintetic la analitic.
Gndirea convergenta se misca n sens invers, de la diversitate la
unitate, de la disociatie la sinteza. Distinctia dintre cele
doua tipuri de gndire a fost vizualizata de Guilford cu ajutorul
unei diagrame simple (vezi fig. 4.14). Daca pornim de la Ga ca
informatie primara (initiala) si cerem subiectului sa redea
variantele opuse ei, productiile pot fi variate (Pa]I Pa2, P^.
Pa4). Daca informatia suplimentara " cere limitarea n forma gal,
ga9, astfel nct ga| exclude Pal, iar ga^ exclude Pa3 si Pa4, atunci
singura productie posibila este Pal, ca raspuns convergent.
Guilford a fost preocupat de gasirea unor instrumente cu ajutorul
carora sa diagnosticheze continuturile si produsele celor doua
forme de gndire. n tabelul de mai jos redam matricea produselor si
continuturilor gndirii divergente.n tabel, pe prima linie se
noteaza factorul si numarul demonstrarilor lui. Un factor care a
fost demonstrat o data sau de doua ori are cifra l sau 2. Daca a
fost demonstrat de mai mult de doua ori, dar mai putin de zece ori,
se noteaza cu litera S. Daca a fost demonstrat de zece ori sau de
mai multe ori se noteaza cu N. n sfrsit, daca n-a fost demonstrat
deloc se noteaza cu 0 (zero). Pe linia a doua, numarul indica
nivelurile vrstei cronologice la care factorul a fost demonstrat, o
vrsta nu mai mica de un an si nu mai mare de 14 ani. Autorul
marturiseste ca pentru cele mai multe dintre casutele matricei au
fost descoperite si instrumentele necesare diagnozei, mai putin
pentru continuturile comportamentale, ca si pentru relatiile
figurale si transformarile simbolice.Specificul gndirii divergente
reiese din probarea de catre subiect a unor capacitati cum ar fi:
capacitatea generarii ct mai multor produse ; capacitatea
combinarii unor elemente pentru a obtine ct mai multe variante;
capacitatea de explorare si activare a
ct mai multe structuri verbale si figurale; capacitatea de
enumerare a ct mai multe utilizari ale unor obiecte; capacitatea de
formare rapida a ct mai multe cuvinte, propozitii etc. Pentru
determinarea acestor capacitati se folosesc teste specifice. De
exemplu, pentru diagnosticarea capacitatii gndirii divergente de a
produce unitati figurale (casuta DFU din matrice), se cerc
subiectului sa genereze ct mai multe figuri pornind de la o figura
stimul (un cerc. doua linii diferite etc). Pentru determinarea
capacitatii gndirii divergente de producere a unitatilor simbolice
(DSiU), sarcina subiectului consta n a forma cai mai multe cuvinte
care sa nceapa si sa se termine cu anumite litere sau care ncep cu
una, doua sau trei litere specificate. Relatiile simbolice (DSiR)
se obtin prin solicitarea realizarii de ct mai multe combinatii
ntre o serie de numere, cu specificarea unor restrictii: rezultatul
sa fie ntotdeauna acelasi; un numar sa fie utilizat o singura data
n fiecare combinatie. De pilda, numerele 1, 2, 3, 4, 5 sa fie
astfel combinate nct sa se obtina cifra 7. Sunt posibile mai multe
variante : 2 + 5 - 7; 3 + 4=7; 1+2 + 4 = 7: 3 - 5-1=7 etc. Un
exemplu de proba pentru testarea gndirii divergente n producerea
claselor figurale (DFC) este urmatorii!: se prezinta mai multe
figuri, fiecare dintre ele avnd o serie de atribute specifice (vezi
fig. 4.15). Se cere apoi formarea ct mai multor clase pornind de Ia
aceste figuri. Iata cteva variante de raspuns: BCE (figuri negre);
ABD (figuri formate din 3 parti); ABF (figuri formate din linii
drepte) etc. Asadar, gndirea divergenta manifesta tendinta
deproliferare, de diversificare si multiplicare n raport cu punctul
initial de plecare, ea fiind semnul distinctiv a! flexibilitatii si
mobilitatii intelectuale a individului.Guilford a stabilit si
pentru gndirea convergenta o matrice, pe care o redam in tabelul de
pe pagina alaturata.Gndirea convergema cuprinde capacitati de tipul
urmator: capacitatea de a comprima un numar marc si variat de
structuri semantice ntr-un numar relativ limitat; capacitatea de a
forma concepte pornind de la atributele obiectelor si fenomenelor;
capacitatea de a restrnge si denumi corect clasele, relatiile etc.
; capacitatea de a descoperi si restabili ordinea logica ntr-o
multitudine de cuvinte ctc. Pentru a se determina gndirea
convergenta a subiectului n producerea transformarilor figurale
(casuta CFT din matrice),
se dau desene ca acelea din figura 4.16 si se cere sa se
precizeze care dintre cele 5 desene simple (a, b, c, d, e) este
continut n fiecare dintre cei doi itemi de dedesubt (item 1 si item
2). Raspunsul este urmatorul: itemul 1 se obtine din desenul (a),
iar itemul 2, din desenul (d). Pentru testarea gndirii convergente
in producerea implicatiilor simbolice (CSil), se dau probe de tipul
celor din figura 4.17. n patratul de sus se prezinta mai multe
relatii, apoi se cere sa se precizeze care dintre figurile notate
cu a, b, c, d, e din rndul al doilea reprezinta raspunsul corect Ia
relatiile dintre cele trei figuri din stnga jos.
Guilford arata ca n gndirea convergenta relatiile sunt extrase
din informatia data, sunt logice si n mod esential unic determinate
de informatia data. Spre deosebire de ea, n gndirea divergenta
exista o mai mare libertate in producerea informatiei, dar nu
totala (Guilford, 1971, p. 183). Gndirea divergenta a fost
considerata caracteristica distinctiva a creativitatii, pe cnd
gndirea convergenta, caracteristica distinctiva a inteligentei.
Gandire convergenta vs. gandire divergenta
Fiecare persoana se distinge de celelalte prin modul in care
gandeste. Abordarea fiecaruia pentru gasirea solutiei la o problema
poate fi incadrata fie in gandire convergenta, fie in gandire
divergenta.Acesti termeni au fost introdusi in anii 1960 de un
psiholog pe nume J.P. Guilford. Conform acestuia, exista tot timpul
doua modalitati de gasire a unei solutii. O modalitate directa,
prin care se gaseste solutia optima printr-o gandire direct la
subiect, avand atentia concentrata pe problema cunoscuta sub numele
de gandire convergenta si o modalitate indirecta, in care se
analizeaza problema, se iau in considerare mai multe modalitati de
rezolvare si se genereaza diverse idei creative cunoscuta sub
numele de gandire divergenta.Mai simplu spus, gandirea convergenta
implica gasirea solutiei corecte fara o abordare creativa. O
persoana are gandirea convergenta in momentul in care singurul scop
este gasirea celui mai bun raspuns posibil la o anumita intrebare.
Va gandi intr-o maniera directa, precisa si eficienta din punct de
vedere al timpului consumat. Toate cunostintele sunt folosite in
acest scop. Gandirea convergenta este specifica persoanelor care
sunt constiente si se concentreaza exclusiv pe rezolvarea problemei
ce o au in fata. Acest mod de gandire este preferat cand sunt
necesare solutii rapide si precise.Abilitatea de a gandi outside
the box cum ar spune unii este cunoscuta ca si gandire divergenta.
O persoana cu o astfel de gandire include absolut toate
posibilitatile de gasire a unei solutii, gasind chiar idei creative
de a face lucrurile sa mearga. Acest mod de gandire nu cunoaste
limite de timp sau de imaginatie, persoanei ii este lasata
libertate completa de gandire asupra ideilor inovative si
extraordinare ce pot aduce rezultate bune. Gandirea divergenta este
un lucru natural la persoanele cu o minte creativa, insa poate fi
cultivata si prin punerea in practica a diverselor tehnici de
imbunatatire a creativitatii.Un exemplu concret in acest sens ar fi
problemele pe care le face un telefon. O persoana ce gandeste
convergent va observa acest lucru si va ajunge rapid la concluzia
ca trebuie inlocuit. Cel cu o gandire divergenta va incepe sa caute
motivele pentru care telefonul nu functioneaza corect, il va duce
la verificat si abia daca dupa verificari inca nu functioneaza
bine, poate isi va cumpara unul nou.
Gandirea-manual GoluPosted mai 11, 2010 by mia inUncategorized.
Las un comentariuGNDIREAIntelectul i procesele psihice
superioareTermenul de intelect (lat. intellectus) este folosit n
accepiuni diferite, fel. in filosofia scolastic i n cea clasic, el
desemna facultatea de a percepe lucrurile ict. Familiar, prin el se
exprim facultatea de a nelege. In psihologie, termenul este folosit
n dou accepiuni: a) pentru a caracteriza modalitatea de organizare
i desfurare a comportamentului bazat pe
discriminare-comparare-ajustare, opus modalitii instinctuale
iportament instinctual = nnscut, caracter automat, necondiionat, fr
luarea n calcul a condiiilor obiective reale: comportament
inteligent = dobndit, caracter anticipat mediat prin modele
informaionale interne ale mijlocului i scopului, implicnd iparaia,
evaluarea i decizia):b) pentru a desemna ansamblul prelucrrilor i
transformrilor informaionale nclan intern, subordonate desprinderii
unor relaii, semnificaii, generalizri, transferuri.Intr-o form
elementar, bazat pe prelucrri i structuri imagistic-intuitive,
telectul este propriu i animalelor, mai ales celor aflate pe trepte
mai nalte ale evoluiei cine, delfin, cimpanzeu). Caracterul
inteligent al comportamentului animal const n capacitatea de a
discrimina adecvat stimulii din cmpul perceptiv, de a stabili
relaii ntre ei prin raportare la strile proprii de necesitate i de
a elabora scheme (modele) anticipative ale traiectoriei de
desfurare a aciunilor de atingere a obiectivului (ex., urmrirea de
ctre copoi a iepurelui pe cale ocolit, pentru a-i iei n fa;
asamblarea de ctre cimpanzeu a bastoanelor de bambus pentru a putea
ajunge banana atrnat, undeva, la nlime etc).La om, intelectul
atinge un nivel superior de dezvoltare, el dezvluindu-i atributele
n activiti mintale complexe, de prelucrare mijlocit a informaiei,
de elaborare a generalizrilor i abstractizrilor, de descoperire
formulare a relaiilor cauzale dintre fenomene i a legilor care le
guverneaz.Toate procesele intelectuale ale omului sunt mediate i
susinute prin limbaj, i alte sisteme de semne, prin cunotinele
stocate n memorie i actualizate selectiv, prin modelele i schemele
culturale.Provenind de la datele senzoriale i bazndu-se pe ele,
intelectul uman se < desprinde de acestea i se fixeaz pe scheme
i structuri fbrmal-abstracte, simbolice, manifestndu-se n proces de
conceptualizare, de decizie, de rezolvare I a problemelor de
diferite categorii i grade de complexitate, de elaborare de teorii
I explicative, de elaborare a unui univers al posibilului i chiar a
unuia al \ fantasticului.Caracteristic pentru intelectul uman este
corelarea tuturor celor trei segmente ale orizontului temporar
trecut, prezent i viitor, fcnd posibil att analiza critic a
activitii anterioare, corectarea celei prezente, ct i proiectarea i
perfecionarea celei viitoare. Inteligent este acel om care nelege
bine i rapid lucrurile, care se orienteaz corect n situaiile noi,
gsete rspunsuri i soluii potrivite la ntrebrile i problemele care i
se dau. Componentele intelectului memorativ, imaginativ,
logico-raional se articuleaz ntr-un sistem funcional unitar, cu rol
central n cunoaterea realitii i n reglarea activitii.Formarea
acestui sistem se realizeaz treptat n ontogenez, printr-o
succesiune de stadii.Cercetrile de psihologie genetic, efectuate de
marele psiholog elveian J. Piaget, au dus la identificarea i
descrierea amnunit a patru stadii principale: a) stadiul
inteligenei sensorio-motorii (0-2 ani), b) stadiul inteligenei
preoperatorii (2-7 ani), c) stadiul inteligenei operatorii concrete
intuitive (7-11 ani) i d) stadiul inteligenei operatorii formale
(11-14/16 ani).a) Stadiul inteligenei sensorio-motorii se
caracterizeaz prin dezvoltarea structurilor schemelor perceptive,
implicnd o serie de achiziii eseniale pentru geneza intelectului:
schema obiectului permanent, constantele, schema cauzalitii
obiective, schema mintal anticipativ a transformrilor
spaio-temporale. Baza acestora o constituie aciunea extern direct
cu obiectele (apucarea, aruncarea, aranjarea, construcia,
descompunerea, asamblarea).Stabilitatea i invarianta apar ca
rezultat al unor organizri i coordonri ale micrilor proprii n
vederea atingerii unui scop.b) Stadiul inteligenei preoperatorii se
caracterizeaz prin dezvoltarea i consolidarea sistemului semnelor
vebale (limbajului). Cuvntul devine principalul instrument de
mediere a interiorizrii schemelor aciunilor externe. Obiectivarea i
sistematizarea reprezentrilor n plan verbal permit coordonri
succesive ale centrrilor, comutarea ateniei de la un termen al
relaiei la altul, ceea ce traseaz coordonatele raionamentului
intuitiv. Trstura principal a dinamicii intelectului n aceast
perioad este trecerea de la invarianii individuali (conservarea
cantitii obiectului individual supus unor transformri de comprimare
sau.dilatare, de pild) la invarianii de clas sau totalitari
(conservarea cantitii obiectului n cadrul relaiei cu alte obiecte,
prin centrri succesive asupra mai multor elemente ale situaiei).c)
Stadiul inteligenei operatorii concrete se caracterizeaz prin
structurarea schemei operaiei propriu-zise, cu proprietile ei de
baz reversibilitatea (oricrei transformri directe ex., 3 + 3 6, i
corespunde o transformare invers, care ne readuce la situaia
iniial, ex., 6-3 = 3), tranzitivitatea (A=B, B=C implic A=C) i
asociativitatea (A+B (C) = A+C (B)).n acest stadiu ns, operaia se
realizeaz ca atare numai n raport cu obiectele concrete sau cu
imaginile lor. Dac se nltur acest suport concret din plan extern,
caracterul operatorii! al intelectului se destram, neputndu-se
realiza numai n plan subiectiv intern.d) Stadiul inteligenei
operatorii formale se caracterizeaz prin constituirea i
consolidarea scheletului gndirii interne desprinse de suportul
obiectual sau imagistic extern. Aceast desprindere nu se produce ns
brusc, dintr-o dat, ci trecnd prin faza verbalizrii externe, a
vorbirii cu voce tare (copilul exteriorizeaz verbal fiecare pas al
gndirii: acum fac asta, acum trebuie s trec la mutarea asta etc).
Treptat, desfurarea gndirii se interiorizeaz, comutndu-se pe
limbajul intern. Raionamentul se impune ca o necesitate i o prezen
n sine, subordonnd ntregul mod de aciune i conduit al
subiectului.Intelectul formal const n a reflecta operaiile
interiorizate care se aplic obiectelor reale i n a utiliza
rezultatele acestei reflectri.Coninuturile operatorii sunt aceleai
ca i n cazul intelectului concret, sarcinile pe care trebuie s le
rezolve subiectul constnd tot n a clasifica, a numra, a msura, a
plasa sau a deplasa n spaiu i timp, a compara, a aprecia, a stabili
relaii etc, dar ele nu se vor grupa ca structurri ale aciunii i
obiectului (realitii), ci ca propoziii care exprim operaii (ex.,
Ionel are 5 lei, iar fratele su, Georgel, de dou ori mai mult. Ci
bani au mpreun cei doi copii?).2. Definiia i caracteristicile
generale ale gndirii. Locul ei n sistemul psihic umanGndirea
reprezint nivelul cel mai nalt de prelucrare i integrare a
informaie despre lumea extern univers, natur, societate i despre
noi nine. Prin ea se realizeaz saltul calitativ al activitii de
cunoatere de la particular, accidental, la general esenial,
necesar, de la simpla constatare a existenei obiectului la
interpretarea explicarea lui legic-cauzal.Prin urmare, gndirea este
procesul psihic de reflectare mijlocit i generalizat-abstract sub
forma noiunilor (conceptelor) judecilor i raionamentelor a
nsuirilor comune eseniale i necesare ale obiectelor, i a relaiilor
legice, cauzale dintre ele.Caracterul mijlocit, al gndirii const n
aceea c ea opereaz nu direct asupn realitii, ci asupra informaiei
furnizate de percepii i reprezentri. Desfurarea e presupune
ntotdeauna fie existena unei informaii care se extrage-n prezent n
cadru contactului senzorial cu obiectul, fie a unei informaii
evocate din tezaurul memoriei. i acest fel, chiar produsele unei
activiti anterioare a gndirii devin, la rndul lor, obiect a unui
proces ulterior de gndire. Dar, cum rezult i din definiia de mai
sus, dei elaborarea gndirii ete precedat genetic de formarea
experienei i schemelor perceptive, i a sistemului de reprezentri,
ea nu este o continuare n linie dreapt a acestora, ci apare ca un
moment de discontinuitate, de salt, de restructurare calitativ a
mecanismelor i principiilor comunicrii informaionale a omului cu
lumea extern.Caracterul general-abstract al gndirii rezid n aceea c
ea se desfoar permanent n direcia evidenierii nsuirilor generale i
eseniale ale obiectelor, i fenomenelor, i a subordonrii diversitii
cazurilor particulare unor modele ideale generale noiuni,
principii, legi.Spre deosebire de percepie, care este legat strict
de prezent, de aici i acum, gndirea se organizeaz ca un sistem
multifazic, ntinzndu-se pe toate cele trei coordonate temporale:
prezent, trecut, viitor. Ea realizeaz o permanent corelare ntre
diversele momente i stri ale obiectului: folosete informaia despre
trecutul obiectului pentru a explica prezentul Iui; integreaz
informaia despre trecutul i prezentul obiectului pentru a determina
(prevedea) starea Iui n viitor. Ea realizeaz o reflectare de tip
predictiv, anticipativ, pe lng funcia interpretariv-explicativ,
dobndind i o funcie creatoare: elaborarea de modele, proiecte i
planuri ideale pe baza crora, n cursul activitii practice, se
realizeaz noi obiecte, noi configuraii ale mediului nconjurtor.
Fiind procesul de cunoatere de rangul cel mai nalt, care asigur la
rangul cel mai inalt ptrunderea n esena lucrurilor, nelegerea
relaiilor legice dintre acestea, | explicarea i interpretarea lor,
i care face posibil rezolvarea problemelor \ complexe, de ordin
teoretic i practic, gndirea ocup un loc central n sistemul psihic
uman.Atributul centralitii este conferit gndirii nu numai de faptul
c se bazeaz pe celelalte funcii i disponibiliti ale subiectului
(trecnd succesiv de la fenomen la esen, de la particular la
general, de la intuitiv-concret la formal-abstract), ci i de faptul
c ea acioneaz ca un adevrat mecanism de comand-control asupra
celorlalte procese -percepie, memorie, voin, afectivitate, motivaie
reorganizndu-le, modelndu-le n concordan cu criterii i exigene
logice obiective: ntr-un cuvnt, le confer dimensiunea
raionalitii.De asemenea, centralitatea gndirii n cadrul sistemului
psihic uman se demonstreaz i prin aceea c trsturile i funciile
contiinei i gsesc expresia lor cea mai nalt n structura i dinamica
ei (gndirii). De aceea, nu este ntmpltor c gndirea se ia ca prim
coordonat de definiie a omului: omul este o trestie gnditoare, omul
este o fiin raional.3. Structura psihologic intern a gndiriiGndirea
este procesul psihic de cunoatere cel mai complex, care pune n
eviden un numr mare de componente, de conexiuni i de trsturi.Cu
toate acestea, ea nu este un conglomerat sau nsumarea simpl a
componentelor specifice care o alctuiesc, ci un sistem unitar,
integrat.Dintre toate procesele psihice particulare, gndirea posed
cea mai nchegat i coerent schem de organizare structural-funcional,
schem care a putut fi obiectivat i formalizat n cadrul logicii.
Astfel, din punct de vedere structural, gndirea o putem defini pe
rnd: ca sistem de noiuni, judeci i raionamente (latura de coninut),
ca sistem de operaii (latura relaional), ca sistem de produse
(latura operatorie a procesului).CONINUTURIFig. 12. Modelul
tridimensional al gndirii (dup J.P, Guilford)Modelul respectiv pune
n eviden trei categorii de componente: operaiil estimate la un numr
de 5 evaluare, gndire convergent, gndire divergent, memorie
cogniie), coninuturile (estimate la un numr de 4 comportamentale,
semantice simbolice, figurale) i produsele (aproximate la un numr
de 6 uniti, clase, reiaisisteme, transformri, implicaii). Rezult o
structur multifactorial a gndirii, alctuit din 5 x 4 x 6 = 120
paterne (ministructuri) definite simultan pe baza a trei criterii:
operaional, de coninut i rczultativ.Pornind de la modelul de mai
sus, Guilford a pus n eviden patru trsturi principale ale
procesului global al gndirii: a) flexibilitatea (modificarea prompt
a unghiului de abordare a unei probleme, a unui obiect): b)
fluiditatea sau cursivitatea (densitatea ideilor, opiniilor,
soluiilor pe unitatea de timp): c) originalitatea (gradul de
noutate i inedit al produselor, i strategiilor): d) elaborarea
(gradul de completitudine i finisare a produselor gndirii). In
prezent, cele patru trsturi se folosesc i pentru definirea i
caracterizarea creativitii.Gndirea ca sistem de noiuni. Atunci cnd
ne referim la latura de coninut a gndirii, trebuie s avem n vedere
modul de organizare i funcionare a informaiei extrase i prelucrate.
Unitatea informaional de baz a gndirii este noiunea. Ea este un
construct mintal fixat prin cuvnt, care include nsuiri i proprieti
comune, eseniale i necesare. Spre deosebire de percepie i
reprezentare, care exprim o relaie de asemnare cu obiectul
reflectat, noiunea propriu-zis, nefiind imagine, nu se aseamn cu
obiectul. Ea se afl cu acesta ntr-o relaie de designare
convenional-logic. Cuvntul devine semn care fixeaz (codific)
informaiile despre acele nsuiri care sunt considerate comune,
eseniale i necesare.Noiunea, ca atare, este rezultatul unui proces
de gndire, iar gndirea este o structur noional. Aceast mpletire
dialectic ntre produs i proces se realizeaz n forma unei spirale:
pe msur ce procesul i dezvolt funciile sale de analiz-sintez,
generalizare-abstractizare, noiunea elaborat se va apropia mai mult
de etalonul de referin.Dup modul n care satisfac criteriile
eseninlitii i necesitii, noiunile se mpart n empirice i tiinifice.
Cele empirice se formeaz nainte de intrarea copilului n coal, pe
baza cunoaterii cotidiene (comune, i ele satisfac n msur mic
criteriile menionate).Noiunile tiinifice se elaboreaz istoricete, n
cadrul cunoaterii tiinifice, structurate n forma diferitelor
discipline consacrate (mecanic, fizic, matematic, biologie,
geografie, istorie, sociologie, psihologie etc.)nsuirea i
asimilarea acestui gen de noiuni se realizeaz cel mai uor i
eficient n cadrul organizat al procesului de nvmnt.Dup natura
nsuirilor pe care le reflect, noiunile se mpart n concrete i
abstracte.Noiunea concret reflect nsuirile date n context
obiectual, aa cum aparin ele obiectelor reale, nemijlocit
perceptibile (ex., copac,f floare, automobil, animal, om): ea poate
fi reprezentat. Noiunea abstract reflect nsuiri abstrase i detaate
de suportul lor obiectual, intuitiv real (buntate, onestitate,
Frumusee, dezvoltare, contradicie): ea nu poate fi reprezentat
nemijlocit.n fine, dup sfera de cuprindere, noiunile se mpart n
individuale (reflect nsuirile eseniale ale unui singur obiect),
particulare (reflect nsuirile eseniale comune unui grup mai mare de
obiecte asemntoare, desemneaz clase) i generale (universale)
(reflect nsuirile eseniale comune mai multor clase sau tuturor
claselor posibile).Noiunea reflect obiectul n form.static, desprins
din contextul su relaional-ainamic. De aceea, funcia ei de
cunoatere nu se subordoneaz criteriilor de adevr i fals. Noiunea de
om n sine nu este nici adevrat, nici fals.De aceea, structura de
coninut a procesului gndirii nu este o simpl nlnuire de noiuni
luate separat, (plant -> piatr - tablou -> carte - mobil
etc), ci sistem de relaionare logic a noiunilor n judeci i a
acestora n raionamente.Judecata este o structur informaional mai
complex, care reflect obiectul n relaie cu alte obiecte (Omul este
mai inteligent dect cimpanzeul) sau dezvluindu-i aiumite nsuiri,
care n noiunea luat separat sunt ascunse (Omul este un animal
vorbitor). n judecat, gndirea afirm sau neag ceva despre altceva i
prin aceasta cunoaterea dobndete atributul adevrului sau falsului:
este adevrat, dac ceea ce se leag n judecat este legat i n
realitate, i este fals, dac ceea ce se leag n judecat ni esie legat
n realitate.Raionamentul este o structur informaional discursiv
(desfurat) Ierarhizat, n care gndirea pornete de la anumite date
(judeci) i ajunge la obinere;altora noi (concluzii). Dup
traiectoria pe care o urmeaz procesul gndirii, raionamentul ia trei
forme:a) inductiv (de la judeci particulare se ajunge la o
concluzie exprimat printr-o judecat general):b) deductiv (de la o
judecat universal se ajunge la o concluzie exprimat printr-o
judecat individual):c) analogic (dou sau mai multe judeci, cu
coninuturi informaionale generate de obiecte diferite, se pun n
relaie de similitudine: Creierul uman este un procesor de
informaii. Computerul este un procesor de informaii. Creierul i
computerul sunt sisteme cu funcii asemntoare, adic analoge).Gndirea
ca sistem de operaii. Componenta operatorie a gndirii const
dintr-un ansamblu de aciuni i procedee mintale de transformare a
informaiei, de relaionare i combinare a schemelor, i noiunilor n
vederea obinerii unor cunotine noi sau a rezolvrii unor probleme.
In cadrul acestei componente, distingem dou tipuri de operaii: a)
operaiile fundamentale, care constituie scheletul de baz al gndirii
i b) operaiile instrumentale particulare, la care gndirea recurge n
anumite situaii concrete.Operaiile fundamentale sunt: analiza,
sinteza, comparaia, abstractizarea, generalizarea i
concretizarea.Analiza este operaia de descompunere n minte a unui
obiect n elemente componente i de apreciere a semnificaiei fiecrui
element n cadrul ntregului. Eapermite delimitarea esenialului de
neesenial, a necesarului de accidental, de ntmpltor. Sinteza const
n reconstituirea n minte a unui obiect (ntreg) din elementele sau
nsuirile sale date izolat. Pornind de la analiz, sinteza nu va fi o
simpl asociere sau nsumare, ci o relaionare logic a informaiilor
secveniale despre obiect n vederea evidenierii lui ca ntreg i a
legilor interne de organizare; ea presupune, de asemenea,
includerea obiectului dat ntr-o anumit clas, corelarea lui cu alte
obiecte. Produsul sintezei va fi ntotdeauna o unitate informaional
cu valoare cognitiv superioar, cu ajutorul creia ne ridicm la
nivelul nelegerii ansamblului. Rezultatul sintezei poate fi supus,
la rndul su, unei analize. Aceasta se numete analiz prin sintez.
Cele dou operaii se leag astfel ntr-o succesiune n form de spiral,
fiecare treapt a desfurrii lor sporind gradul de esenialitate al
cunotinelor noastre despre realitate.Comparaia este acea operaie a
gndirii care presupune evidenierea pe plan mintal a asemnrilor i
deosebirilor eseniale ale obiectelor i fenomenelor pe baza unui
criteriu. Prin intermediul ei, obiectele i nsuirile lor sunt
raportate unele la altele n vederea desprinderii a ceea ce au comun
sau diferit.Abstractizarea este asociat nemijlocit cu analiza: ea
const n relevarea i reinerea unor nsuiri sau relaii i n eliminarea,
sau lsarea n afar a altora. Se rein nsuirile care sunt considerate
eseniale i necesare, iar cele considerate neeseniale i accidentale
sunt eliminate.Generalizarea este nemijlocit asociat cu sinteza: ea
presupune extinderea rezultatului sintezei (noiune, principiu,
lege) asupra tuturor cazurilor particulare care posed proprietile
date.Concretizarea este operaia de aplicare a noiunilor,
principiilor i legilor generale n analiza, interpretarea i
explicarea realului, n diversitatea laturilor i formelor sale
particulare. Gndirea parcurge, de data aceasta, drumul de la
abstract la concret, ns la concretul logic care red obiectul n
multitudinea determinrilor sale eseniale. Ea nu trebuie confundat
cu exemplificarea, prin care urmrim fie s facem accesibil nelegerea
unei noiuni sau legi, fie s verificm gradul de nsuire a
lor.Operaiile instrumentale se realizeaz n cadrul celor
fundamentale i se particularizeaz n funcie de domeniul de cunoatere
n care este implicat gndirea. Astfel, fiecare tiin dispune de
anumite procedee, scheme logice sau strategii pentru cercetarea i
rezolvarea problemelor cu care se confrunt. Operaiile instrumentale
se realizeaz n dou forme: algoritmic i euristic.Forma algoritmic se
caracterizeaz printr-o succesiune strict determinat a secvenelor, a
crei respectare conduce n mod necesar la obinerea rezultatului
preconizat. Astfel, operaiile de calcul din matematic au fiecare la
baz un algoritm specific: algoritmul adunrii, algoritmul mpririi
etc.Forma euristic a operaiilor instrumentale se caracterizeaz
printr-o desfurare arborescent, n evantai, a cutrilor i
transformrilor. Din fiecare punct (pas) se desprind mai multe ci
posibile, subiectul trebuind, de fiecare dat, s efectueze o analiz
comparativ a acestor variante i, pe baza unor criterii i reguli cu
caracter general, s aleag pe cea mai convenabil. Dac n cazul
algoritmului, fiecare pas ne apropie n mod necesar de rezultatul
final, n cazul euristicii acest lucru nu este obligatoriu: este
posibil ca, alegnd o anumit variant, realizarea ei s ne ndeprteze
de soluia optim sau s ne duc la impas, gndirea trebuind s revin i s
ia de la capt seria cutrilor. Exemple edificatoare de situaii
problematice n care apar operaiile de tipeuristic sunt: gsirea
ieirii ntr-un labirint, jocul de ah, o cercetare tiinific n j
vederea unei descoperiri, scrierea unei compoziii muzicale, a unui
roman etc.4. Gndirea convergent i gndirea divergentDup raportul
dintre datele iniiale i produsul final, se disting dou forme
principale ale gndirii: gndirea convergent i gndirea
divergent.Gndirea convergent este eminamente unificatoare,
sintetic. Ea tinde s reduc diversitatea la unitate: dintr-un numr
iniial mare de date sau elemente se obine un numr mic de produse
finale. Gndirea convergent este pregnant solicitat n formarea
noiunilor, n descoperirea unor legi generale, pe baza corelrii
datelor observaiilor cotidiene i experimentale, n elaborarea de
scheme i rezumate, n corelarea mai multor judeci n vederea
desprinderii unei concluzii etc.Gndirea divergent este eminamente
explorativ, generativ, creativ. Ee presupune fie capacitatea de
realizare a unuia i aceluiai produs mintal final pe c diferite, fie
capacitatea de a gsi ct mai multe variante de soluii sau rspunsuri
la una aceeai sarcin (problem). Rezultatul final nu este dedus
nemijlocit i univoc din dateli iniiale: obinerea lui este mediat de
diversele cutri, ncercri i tatonri mintale al subiectului.Gndirea
divergent este considerat o component de baz a creativitii. Ea
posed, mai pregnant dect cea convergent, flexibilitate, fluiditate
i originalitate.O descoperire tiinific, inventarea urior maini sau
mecanisme, rezolvarea unor probleme, crearea unei opere literare
sau de art reclam n mod direct gndirea de tip divergent,
capacitatea de a folosi procedee mintale diferite, de a se deplasa
pe mai multe direcii, de a stabili corelaii i combinaii ct mai
variate ntre datele iniiale etc.Pentru evidenierea operativ a
nivelului de dezvoltare a gndirii divergente, n psihologie au fost
concepute o serie de probe (teste), care pot fi aplicate oricrui
subiect. Dm mai jos cteva exemple:1) gsirea rapid i enumerarea a ct
mai multor cuvinte care ncep cu A i se termin n E; 2) indicarea a
ct mai multor utilizri ale unor obiecte cu destinaie precis i
ngust: ciocan, cui, crmid, scndur, urubelni, scaun, ferstru etc; 3)
formarea a ct mai multor combinaii logice cu ajutorul unui numr
relativ mic de elemente: cuvinte, cifre, forme geometrice, imagini
etc; 4) construirea rapid a unui numr ct mai mare de desene cu sens
pe baza unor linii, cercuri, ptrate, romburi etc. date separat; 5)
gsirea unor rspunsuri originale, inedite i logice la ntrebri
privind diferite fenomene sau evenimente.Fiecare persoan posed
ambele forme de gndire, att convergent, ct i divergent. Ponderea
dezvoltrii lor difer ns mult de la o persoan la alta. Aceasta
depinde, pe de o parte, de specificul individualitii fiecruia, iar
pe de alt parte, de coninutul activitii, de natura sarcinilor care
au predominat n procesul nvrii.5. Gndirea ca proces de
nelegerenelegerea este o funcie esenial a gndirii, care determin
gradul de contientizare de ctre om a lumii n care triete.Ea const n
desprinderea i utilizarea corect a semnificaiilor i
sensurilorcuvintelor, n stabilirea corect a legturilor dintre
fenomene, n formarea unor ideicorecte despre natura i semnificaia
lucrurilor. nelegerea este nucleul tare al activitiide cunoatere ji
pUin_individual, de ea depinznd eficiena desfurrii ulterioare
acelorlalte faze -[Intergretarea^j^^ nelegerii se bazeaz
pecombinarea informaiilor i experienelorlcumulate pentru a dezvlui
semnificaia datelor noi. Sunt implicate aici dou procese: unul de
asimilare a situaiilor noi de ctre structurile
informaional-cognitive elaborate anterior i altul de acomodare,
prin care structurile informaional-cognitive anterioare se
reorganizeaz i se modific potrivit specificului i semnificaiei
datelor i situaiilor noi. Expresiile neleg sau nu neleg reflect
ntotdeauna prima consonana, cea de a doua disonanta cognitiv dintre
starea intern actual a subiectului i situaia extern cu care se
confrunt el. n primul caz realizarea nelegerii are un caracter
spontan, producndu-se pe loc: n al doilea caz nelegerea se
realizeaz procesual, treptat, n timp, printr-un efort mintal
special a subiectului de analiz, comparare, reformulare,
reorganizare etc. a elementelor (datelor) nou situaii. Problema
nelegerii capt o importan deosebit n procesul de nvare, n coal.
Fiecare obiect de nvmnt ridic dificulti de nelegere mai mari sau
mai mici, n funcie de noutate (dac a mai fost studiat nainte sau
nu), de specificul structurrii i codificrii informaiilor
(cunotinelor), i de complexitatea fenomenelor pe care le studiaz. n
general, disciplinele zise empirice, concrete, sunt mai uor
accesibile nelegerii dect cele formal-abstracte.Trebuie ns reinut c
noiunile, cunotinele nenelese nu pot fi corect i eficient folosite
n rezolvarea diferitelor probleme n faa crora suntem pui, nvarea
devenind n acest caz formal. De aceea, este recomandabil ca ori de
cte ori urmeaz s memorm ceva, pentru a fi folosit n viitor, trebuie
s ne ncredinm c am neles corect despre ce este vorba.Se ntmpl
uneori s avem impresia c am neles, dar, n realitate, s ne nelm. Aa
se face c ntlnim destul de frecvent folosirea incorect a unor
cuvinte sau rspunsuri eronate la ntrebri de genul ce nseamn cuvntul
cutare sau expresia cutare?Este mai puin ridicol s rspunzi cu nu
tiu la asemenea ntrebri, dect s o faci pe atottiutorul i s dai
rspunsuri aberante.6. Gndirea ca proces de rezolvare a problemelor
A gndi nseamn a rspunde la diferite ntrebri (ce, de ce?, cum?,
pentru ce? etc), a opera adecvat cu noiunile, principiile i legile,
dar mai ales a rezolva probleme. Problema este domeniul predilect
al probrii i afirmrii gndirii. n sens general, problema se definete
ca obstacol de ordin informaional-cognitiv pe care gndirea l
ntlnete pe traiectoria sa de la o situaie iniial (A) ctre situaia
final (B). n plan subiectiv, acest obstacol se contientizeaz i se
triete n forma unei tensiuni, a unei disonane, cu att mai
puternice, cu ct disponibilitile imediate de rezolvare sunt mai
reduse. n definirea i evaluarea unei probleme, trebuie s inem seama
att de latura obiectiv (cum este formulat i structurat sarcina), ct
i de cea subiectiv (gradul de pregtire intern anterioar a
subiectului n raport cu tipul dat de sarcini). Obiectiv, problema
se caracterizeaz prin existena unor lacune, a unor inversiuni, a
unor capcane etc. Pentru ca o situaie, considerat problem n plan
obiectiv, s devin o problem i din punct de vedere psihologic, este
necesar ca subiectul s nu dispun imediat de soluie, ci s fie nevoit
s desfoare o activitate intelectual special, prin ncercri i erori,
pentru aflarea rezultatului. O problem poate fi considerat cu att
mai dificil i mai complex, cu ct subiectul trebuie s efectueze un
numr mai mare de explorri, de ncercri i de operaii pentru gsirea
rezultatului, i invers.Dup gradul de structurare a modalitii de
abordare-rezolvare, problemele au fost mprite n dou mari clase: a)
probleme bine definite i b) probleme slab definite.Bine definite
sunt considerate problemele a cror rezolvare poate fi fixat ntr-o
schem operaional de tip algoritmic (ex., rezolvarea unei ecuaii de
gradul doi, aflarea suprafeelor sau volumelor etc). Slab definite
sunt problemele a cror rezolvare nu se preteaz la algoritmizare
(ex., jocul de ah, elaborarea unei invenii, crearea unei opere
literare).Rezolvarea oricrei probleme autentice are un caracter
procesual, etapizat. Orientativ, desprindem urmtoarele etape sau
faze mai importante:a) perceperea problemei, care poate fi corect
sau alterat, complet sau lacunar, aceasta condiionnd orientarea
procesului rezolutiv ntr-o direcie corect sau ntr-una greit;b)
formarea reprezentrii sau modelului intern, care devine premis
pentru organizarea i desfurarea operaiilor rezolutive:c)
reformularea problemei, pentru aducerea ei ntr-o form mai
inteligibil i mai coerent: aceasta permite identificarea tipologic
i faciliteaz alegerea metodei de rezolvare;d) alegerea i aplicarea
metodei, metod care poate fi algoritmic sau euristic: problema este
supus efectiv transformrilor n vederea gsirii soluiei;e)
verificarea rezultatului: dac este corect, procesul se stopeaz, dac
se dovedete eronat, se trece la descoperirea erorilor sau la
alegerea altei metode de rezolvare. Pentru asigurarea unui
randament optim n activitatea de rezolvare a problemelor, este
necesar s facem o evaluare ct mai exact i mai obiectiv att in
legtur cu dificultatea, ct i cu complexitatea lor, i s ne reglm
conduita rezolutiv n funcie de aceti indicatori. Timpul de
rezolvare trebuie dozat i stabilit n concordan cu dificultatea i
complexitatea problemei: ntr-un fel trebuie s ne montm psihologic
pentru rezolvarea unor probleme simple i alt fel pentru rezolvarea
problemelor complexe.In cazul problemelor complexe, poate s fie
necesar mprirea lor n mai multe probleme mai simple (subprobleme)
i, dup rezolvarea fiecreia n parte, se trece la articularea
secvenelor. Rezolvarea de probleme este nu numai cadrul cel mai
relevant pentru testarea i afirmarea gndirii, ci i modalitatea cea
mai eficient de dezvoltare a ei.7. Tipologia gndiriiOrganizarea
gndirii pune n eviden diferene interindividuale semnificative, ceea
ce a fcut necesar stabilirea unei tipologii. Dou sunt criteriile
dup care se realizeaz mai frecvent clasificrile: a) raportul
analitic-sintetic i b) raportul concret (intuitiv) abstract
(formal).Pe baza primului criteriu, se delimiteaz: tipul de gndire
analitic, caracterizat prin predominarea funcional a analizei, prin
centrarea pe detalii, pe disocieri succesive (despic firul n
patru), i tipul sintetic, caracterizat prin predominarea sintezei i
prin centrarea pe ansamblu, pe sistem, pe ntreg, cu subestimarea
detaliilor. (Tipul analitic opereaz in intensiune, n profunzimea
lucrurilor, n vreme ce tipul sintetic opereaz n extensiune,
surprinznd generalul, universalul din lucruri).Aplicarea celui
de-al doilea criteriu a permis delimitarea, de asemenea, a dou
tipuri de gndire: tipul intuitiv-concret, caracterizat prin
predominarea capacitii de operare n sfera sarcinilor i situaiilor
concrete, intuitive, bazndu-se permanent pe imagini sau scheme
figurale (percepii i reprezentri) i tipul abstract-formal,
caracterizat prin predominarea capacitii de a opera n sfera
construciilor teoretice pure, a structurilor logico-simbolice,
desprinse de orice suport intuitiv, imagistic.Apartenena Ia un tip
de gndire sau altul este condiionat att genetic (prin
predispoziiile nnscute), ct i educaional, prin specificul
sarcinilor cu care a fost confruntat subiectul din copilrie pn la
maturitate i prin natura exercinlor cu ponderea cea mai mare n
structura activitii anterioare. Tipologia gndirii i pune amprenta
pe competena i performana subiectului n raport cu diferitele
categorii de solicitri i probleme.
Folosirea datelorNu cu mult timp n urm, informaiile de care
oamenii aveau nevoie pentru a lua decizii earu simple i la ndemn.
Astzi, cnd viaa e din ce n ce mai complex, informaiile devin tot
mai rspndite i mai ambigue. Prin urmare, succesul n nvare i n via
necesit o nelegere a felului n care datele pot fi interpretate i
utilizate eficient.n calitate de consumatori, folosim date n viaa
de zi cu zi pentru a alege medicamente sau obiceiuri sntoase,
pentru a decide unde s locuim sau pentru a emite judeci cu privire
la educaie, politici i practic. Ca ceteni cunosctori ai unei
societi democratice, trebuie s gndim i s interpretm datele n mod
inteligent. Ziarele i televiziunea transmit multe date despre
subiecte precum nutriia, efectele secundare ale unor medicamente
foarte folosite i informaii despre alegeri pe care noi trebuie s le
interpretm inteligent. Pentru a folosi astfel de date, trebuie s
apreciem credibilitatea a ceea ce citim, vedem sau auzim i s facem
distincii subtile atunci cnd ne gndim la datele care ni se prezint
(Rubin, 2005).Importana folosirii datelorPrin intermediul
Internetului i al altor forme ale mass-mediei, cetenii sec. XXI au
acces la cantiti aproape nelimitate de date despre un numr foarte
mare de subiecte. Experienele autentice de utilizare a unor date
reale la clas i pregtesc pe elevi s foloseasc eficient i
responsabil datele n viaa real.Fr o nelegere a felului n care sunt
stabilite eantioane i a felului n care datele sunt analizate i
comunicate, nu putem participa efectiv la cea mai mare parte a
dezbaterilor politice din prezent pe teme ca mediul, serviciile de
sntate, calitatea educaiei i echitatea (Konold & Higgins,
2003). Folosirea n cunotin de cauz i etic a datelor poate focaliza
conversaiile critice pe generalizri deduse pe baza unor informaii
concrete, i nu pe incidente izolate i opinii personale.Persoanele
care se pricep s colecteze i s interpreteze diferite tipuri de date
au la dispoziie mijloace care le ajut s ia decizii referitoare la
toate aspectele vieii lor personale i profesionale. Organizaiile
comunitare, de exemplu, colecteaz date despre membri lor prezeni
sau poteniali pentru a dezvolta proiecte care rspund cel mai bine
nevoilor interne. n viaa personal, oamenii compar preul i
caracteristicile produselor i serviciilor, investigheaz
tratamentele medicale i iau decizii financiare.Multe profesii
necesit n prezent o nelegere a modului de colectare a datelor i a
folosirii lor eficiente. De exemplu: * Fermierii i oamenii de
afaceri din agricultur folosesc previziunile referitoare la recolte
i rezultatele testrilor de teren. * Inginerii se preocup de date
referitoare la performaneele produselor, calitatea i fiabilitatea
lor. * Muncitorilor din producie li se cere din ce n ce mai mult s
nregistreze date i s le foloseasc pentru controlul proceselor de
fabricaie. * Persoanele care lucreaz n domeniul tiinelor sntii au
de a face cu date referitoare la costuri i eficien, precum i date
rezultnd din cercetarea medical. * Afacerile se bazeaz pe tot felul
de date: costuri, profituri, proiectarea vnzrilor, cercetri de pia
i multe altele (Moore, 1990).Trim n era informaiilor o er n care
suntem bombardai n fiecare zi cu date. tirile prezint statitici
naionale economice i sociale, sondaje de opinie, date medicale,
date de afaceri i financiare. Pentru ca elevii s neleag ceva din
toate aceste mesaje i s utilizeze n mod responsabil datele pentru a
comunica i a-i convinge pe alii, folosirea datelor trebuie s fie o
parte integrant a experienelor colare.Competene de folosire a
datelorFolosirea datelor este un tip specific de gndire care
include multe din competenele sec. XXI, n special rezolvarea
problemelor, gndirea critic i sistematic, creativitatea i
comunicarea.Elevii care folosesc date antreneaz capaciti multiple i
complexe de gndire. Aceti elevi: * Analizeaz, interpreteaz i fac
deducii pe baza datelor; * Extrag implicaii i concluzii din date; *
Creeaz i aplic criterii pentru a msura punctele forte, limitrile i
valoarea informaiilor i a datelor n moduri productive; * Formuleaz
i comunic concluzii bazate pe dovezi i cunotine statistice.n
contextul unei societi a vitezei, bazat pe cunotine, gndirea i
raionamentul pe baza datelor necesit o gndire att divergent, ct i
convergent.Gndirea divergent necesit creativitate pentru a rspunde
la ntrebarea Dar dac? Prin gndirea divergent, elevii stabilesc
multiple scenarii i idei pe care le pot avea n vedere atunci cnd
creeaz ntrebri de natur statistic pentru a urmri, a analiza sau a
face deducii pe baza datelor. Elevii sunt ncurajai s analizeze
datele din diverse puncte de vedere.Gndirea convergent le d
elevilor posibilitatea de a utiliza raionamentul solid i simul
practic pentru a analiza date din perspective multiple. Acest tip
de gndire le permite elevilor s selecteze ntrebarea de natur
statistic cu cel mai ridicat potenial pe baza unui set de
criterii.Folosirea datelor nu este un eveniment singular. De fapt,
folosirea datelor poate fi vzut ca un proces cu cinci etape: 1.
Formularea unei ntrebri solide de natur statistic 2. Colectarea
datelor corespunztoare i obiective 3. Analiza i interpretarea
datelor 4. Evaluarea i sintetizarea datelor 5. Formularea i
comunicare concluziilor (Friel & Bright, 1998)S gndeasc i s
raioneze inteligent asupra datelor nseamn pentru elevi mai mult
dect capacitile de colectare a datelor i de realizare de grafice,
de care au n mod normal parte n activitile la clas (Konold &
Higgins, 2003). Elevii trebuie s-i dezvolte de asemenea competenele
de comunicare, colaborare i raionament.Folosirea datelor la
clasElevii nva s gndeasc cu date, lucrnd mai nti la proiecte care
necesit colectarea, analiza i interpretarea datelor.Datele nseamn
mai mult dect numere, iar folosirea datelor nu se limiteaz la
matematic. Datele pot fi i nregistrri ale unor observaii sau
interviuri, precum i informaii statistice. Folosirea datelor este o
component important a tuturor disciplinelor. Fie c elevii efectueaz
o investigaie istoric despre zona lor, analizeaz tendinele
demografice n coala lor sau interpreteaz o lucrare literar, ei
trebuie s se gndeasc n mod sistematic la diferite tipuri de dovezi
i s ajung la concluzii referitoare la ceea ce au descoperit.
Trebuie de asemenea s comunice altora ce metode au folosit i ce au
aflat. Elevii pot folosi instrumente de analiz a datelor la toate
orele i n viaa personal pentru a crea modele prin care s descrie i
s reflecteze la situaii din lumea real.Elevii nva s foloseasc date,
n primul rnd, lucrnd la proiecte care necesit colectarea, analiza i
interpretarea de date. Elevii au nevoie de ocazii pentru a-i exersa
capacitile ntr-o varietate de contexte pe parcursul programului
zilnic. Cercetrile arat totui n mod clar c simpla expunere la
sarcini care necesit folosirea datelor nu are n sine un impact
semnificativ asupra capacitilor de gndire ale elevilor (Beyer,
2000; Swartz, 2000). Profesorii dezvolt aceste capaciti la elevi
prin modelare, exersare ndrumat i antrenament.Atunci cnd elevii
lucreaz la proiecte care necesit folosirea de date i reflecie la
folosirea datelor, profesorii trebuie s identifice capacitile
specifice pe care elevii trebuie s le exerseze n diferite etape ale
proiectului. Aceste capaciti, precum identificarea tiparelor,
formularea concluziilor i comunicarea proceselor matematice, pot fi
predate prin modelarea abilitilor i strategiilor necesare pentru
ndeplinirea diferitelor sarcini. Pe msur ce elevii apeleaz la noile
capaciti de a lucra cu date n proiecte care au semnificaie,
profesorii pot evalua informal ct de bine se descurc i pot oferi
instruire i modelare suplimentar atunci cnd este nevoie.n clasele n
care folosirea datelor este o parte normal a procesului de
instruire, elevii i profesorii i pun n discuie concluziile pe baza
unor ntrebri precum: * Ce dovezi susin acest punct de vedere? *
Unde ai gsit aceste dovezi? * Ai toate dovezile relevante? * Ce
metode ai folosit pentru a ajunge la aceste concluzii? * De ce ai
interpretat informaiile n felul acesta?Cnd un astfel de mod de
gndire devine parte integrant a proceselor de predare i nvare,
elevii nva s considere folosirea datelor un instrument care i ajut
s ia decizii n cunotin de cauz.Copiii de la coala primar i pot
dezvolta capacitile de baz de colectare i analiz a datelor. De
exemplu, n unitatea de nvareS facem cunotin cu urii, elevii de
clasa a doua analizeaz urii din diferite puncte de vedere pentru a
rspunde la ntrebarea esenial Suntem la fel ca alte animale?n
unitatea de nvareUrmrete tendinele, elevii de liceu i asum rolul de
staticieni alegnd un subiect care i intereseaz i colectnd n timp
informaii statistice despre acel subiect i anticipnd implicaiile
descoperirilor pe care le fac.
Strategia, intre convergenta si divergenta03 Iul 2012Cel mai
frecvent aud cuvantul strategie sau gandire strategica, atunci cand
este vorba despre ceva foarte scump sau foarte important. Aud in
mediul academic folosirea acestui cuvant, dar mai degraba teoretic,
vad ca industria de consultanta foloseste acest cuvant pentru a
atrage atentia liderilor - insa in mediul organizational ponderea
acestei competente este redusa (in perceptia mea). Din experienta
avuta in organizatii, cel mai frecvent strategia apare strans
legata cu rolurile de manageri seniori, in care cineva este
promovat tocmai pentru caare o gandire strategicasau este ajutat sa
plece pentru canu vede perspectiva de ansamblu sau nu gandeste
strategic.Etimologic, strategie vine din cuvantul grecesc strategos
(deriva din 2 cuvinte: stratos - arma, ago grecescul pentru
conducere/ghidare/miscare catre) si este o abilitatea specifica
unui comandant militar.Strategia este un plan de actiuni/optiuni
gandit pentru a atinge o viziune / obiectiv / scop / tel. Este
imaginea de astazi asupra obiectivelor de maine. Construiesti o
strategie pentru a reusi (sau a te pregati sa reusesti) sa obtii o
pozitie, un avantaj in fata unui concurent sau pentru a avea cea
mai buna posibilitate de a folosi oportunitatile care apar.
Strategia este despre reusita. Cum faci asta intr-o companie?
Folosind toate resursele companiei pentru a atinge sistematic
obiectivele propuse. Asta inseamna ca orice persoana dintr-o
companie care actioneaza sau planifica actiuni fara a lua in calcul
strategia organizatiei sau obiectivele acesteia nu gandeste
strategic. Atunci cand un manager are competenta de a gandi
strategic, inseamna ca are o perspectiva de ansamblu a ceea ce
face, isi intelege pozitia in sistem si ii poate ajuta pe ceilalti
sa inteleaga pozitia lor in intregul plan si cum este legata
pozitia lor de alte pozitii.In 2010, IBM a facut un studiu in care
a sumarizat concluziile a 1.500 CEO din intreaga lume: Gradul de
complexitate creste Corporatiile nu sunt echipate sa faca fata
acestei complexitati Creativitatea este acum cea mai importanta
competenta de conducere.Studiul mentioneaza ca avem nevoie de
creativitate in toate aspectele conducerii, inclusiv in gandirea
strategica si in planificare. (IBM, Capitalizing on Complexity:
Insights from the Global Chief Executive Office Study, July
2010)Cat eram manager credeam ca este suficient sa fiu dedicata
obiectivelor pozitiei mele in companie si dedicatia si concentrarea
mea pe ele ma va ajuta sa le ating. Eram dedicata unui singur mod
de a-mi face activitatile, pentru ca acest mod se dovedise valid
pentru mine - invatasem ca daca fac anumite lucruri periodic totul
era ok. Adica, strategia mea o reprezinta orientarea catre o
directie unica, mai exact, investirea si concentrarea exclusiva pe
o singura cariera, o singura afacere, un singur drum, un singur fel
de a face lucrurile. Si sunt multi manageri pe care ii aud spunand:
Eu fac lucrul acesta de 10 ani si stiu cel mai bine cum se face.
Dar asta nu ii face sa fie si buni strategi.Reusita a numerosi
oameni de succes arata o alta strategie - succesul deriva, de fapt,
din capacitatea oamenilor de a accepta o gandire divergenta
(independenta, orientare spre acceptarea riscului, toleranta pentru
ambiguitate) si de a se deschide catre mai multe centre de interes,
catre mai multe surse de a atinge un obiectiv. Multi antreprenori
au aceasta competenta.Cunoscutul investitor Chuck Martin avea un
sfat destul de simplu adresat antreprenorilor Priveste
pretutindeni. Cu alte cuvinte, el incurajeaza antreprenorii sa
caute oportunitati in cele mai diferite locuri si domenii. Acest
lucru releva una dintre cele mai valoroase calitati ale unui lider,
anume capacitatea de a lega domenii aparent distincte si de a putea
dezvolta legaturi pentru indeplinirea obiectivelor principale. Un
astfel de exemplu este dat chiar de celebrul Walt Disney, renumitul
producator american de filme, care a dezvoltat cariera sa pe mai
multe planuri: producator, scenarist, actor, director, animator,
entertainer si, nu in ultimul rand, antreprenor.Nu stiu daca este
valida observatia mea, insa vad frecvent manageri din diverse
companii care au o singura strategie de reusita, constienta sau
inconstienta aceea de a face lucrurile asa cum le-au mai facut si
cum stiu ei cel mai bine, in timp ce antreprenorii sunt deschisi
catre mai multe zone de interes, catre mai multe cai de a atinge
acelasi obiectiv.Totodata,un manager, care poate gandi strategic,
are nevoie de convergenta o singura cale buna de a atinge
obiectivele, cat si divergenta atingerea aceluiasi obiectiv din mai
multe surse.Adica, si managerul ar avea nevoie sa vada mai multe
perspective, surse, cai prin care sa isi atinga obiectivul, tot asa
cum si antreprenorul ar putea sa invete sa gaseasca acea unica cale
in care este foarte bun/eficient pentru a atinge acelasi
obiectiv.De multe ori, a ne concentra exclusiv pe o singura
directie, inseamna a avea o perspectiva limitata asupra afacerii,
ceea ce nu va aduce decat rezultatele pe care le-a mai adus.
Interdependenta dintre convergent si divergent, dintre profesional
si personal, cunoscut si necunoscut, poate genera noi moduri
creative de a actiona in mediul de afaceri. Reusita este data de
flexibilitatea de a ne juca si de a jongla cu abordari diferite, de
a schimba din cand in cand unghiul sau lentila prin care privim
mediul si pe cei din jur.
Exista momente cand membrii grupului trebuie sa isi exprime
punctele de vedere si exista momente cand trebuie sa analizeze si
sa reduca alternativele identificate. In articolul urmator o sa va
prezint cele doua procese cunoscute sub numele de gandire
divergenta si convergenta.gandirea divergenta
gandirea convergenta
generarea de alternativeevaluarea alternativelor
discutie deschisasumarizarea punctelor cheie
generarea de opinii diversesortarea ideilor in categorii
despicarea firului in patrugeneralizarea unei concluzii
* tabelul de mai sus este o traducere din cartea publicata de
"Community at Work"Aceste doua procese sunt ca doi frati siamezi
care nu pot si nu trebuie sa fie despartiti, doar inmanunchind cele
doua procese putem ajuta grupul sa ajunga la rezultate cu impact.Ce
se intampla, imaginati-va discutia de luare a deciziei ca un
diamant ( doua triunghiuri lipite la baza )In prima parte, Gandirea
Divergenta, debuteaza cu o discutie politicoasa, gen lift, intre
participanti, cand se arunca in fata pentru siguranta, doar
solutiile evidente in rezolvarea problemei puse pe tapet. Ceea ce
genereaza si o dorinta de a inchide discutia. Gata, e evident ca
asta e solutia! Asta e o capcana, pe care grupurile, o intind fara
sa vrea facilitatorilor, dorinta lor de a inchide discutia
repede-repede.Nu neg, ca acesta abordare poate fi un tip de proces
acceptat de catre facilitator, doar atunci cand e evident ca nu
poate sa existe o alta solutie viabila.Va recomand insa, atunci
cand problemele sunt complexe ( si poate de aia v-au si angajat) ca
sa ajutati grupul se depaseasca dorinta de a ramane in familiar si
sa exploreze noi posibilitati, care sunt nepopulare si
nefamiliare.Aceasta este o doua faza din prima parrte a
diamantului. O puteti recunoaste foarte usor pentru ca grupul va
avea interventii de genul: "Asta nu va functiona niciodata!" "E o
prostie" "Nici gand", "E chiar stupid!". Daca nu auziti astfel de
remarci, si sunteti sigur ca sunteti in aceasta faza, atunci Luna
este in conjuctie cu Jupiter si toate stelele sunt in pozita justa
in care grupul si-a inhibat caracteristica de a critica si inhiba
generarea de idei.Acum este momentul in care trebuie, ca si
facilitator, sa incurajati, diversitatea si divergenta ideilor,
acele idei care sunt poate incomplet dezvoltate, ideile care sunt
diferite, etc.In acesta faza trebuie sa urmati un procedeu "clasic"
( ii spunem noi). Ideile sunt generate, sunt postate pe perete,
sunt eliminate duplicatele, clarificate apoi grupate in seturi care
par sa aiba ceva in comun. Teoria spune ca in practica e forte
greu, ca participantii sa se desprinda de idea proprie si sa
lucreze pentru binele comun. Cu cat vor fi mai multe idei (ceea ce
e de dorit) cu atat participantii vor fi mai dezorientati, mai
stresati, lipsiti de rabdare, se vor simtii neintelesi si vor simti
nevoia sa se repete. Vor avea sentimentul blocajului si pierderii
de timp. Daca se vor ridica voci care vor solicita "sa se revina la
subiect" vor fi doar "o noua voce in multime" rar grupul decide sa
actioneze rational in acest moment.Pericolul cel mai mare in acest
moment este - LUAREA DECIZIEI - de catre persona responsabila,
chiar daca pare logic.De ce? Sunt o serie de argumente:1. Nu toata
lumea e clarificata, si nu toata lumea e pregatita sa sustina
aceasta decizie, in acest moment;2. Se poate pierde increderea in
aceasta persoana de catre restul grupului, rationamentul este
simplu - "Daca stia ca asta e decizia pe care "noi" trebuie sa o
luam de ce nu ne-a spus si ne-a facut sa ne pierdem timpul?"E clar
ca in acest model ideal Gandirea Divergenta e urmata de Gandire
Convergenta nu functioneaza in viata reala chiar asa. Ce
lipseste?