1 BUGET SI TREZORERIE 1. BUGETUL DE STAT – PLANUL FINANCIAR DE BAZA AL STATULUI 1.1. Originea si trasaturile bugetului de stat 1.2. Structura si rolul bugetului de stat 1.3. Principiile bugetare 2. PROCESUL BUGETAR 2.1. Continutul si caracteristicile procesului bugetar 2.2. Decizia bugetara 2.3. Etapele procesului bugetar 3. APROBAREA, EXECUTIA SI CONTROLUL BUGETULUI DE STAT 3.1. Legea bugetului de stat 3.2. Veniturile si cheltuielile bugetare si executia acestora 3.3. Controlul executiei bugetului de stat 4. ROLUL SI IMPORTANTA TREZORERIEI STATULUI 4.1. Necesitatea Trezoreriei Statului 4.2. Rolul si importanta Trezoreriei Statului 4.3. Obiectivele Trezoreriei Statului 4.4. Functiile Trezoreriei Statului 4.4.1. Casier al banului public – Titlurile de Stat 4.4.2. Gestionar al disponibilitatilor Statului 4.4.3. Bancher al Statului 4.4.4. Alte functii ale Trezoreriei BIBLIOGRAFIE
This document is posted to help you gain knowledge. Please leave a comment to let me know what you think about it! Share it to your friends and learn new things together.
Transcript
1
BUGET SI TREZORERIE
1. BUGETUL DE STAT – PLANUL FINANCIAR DE BAZA AL STATULUI
1.1. Originea si trasaturile bugetului de stat
1.2. Structura si rolul bugetului de stat
1.3. Principiile bugetare
2. PROCESUL BUGETAR
2.1. Continutul si caracteristicile procesului bugetar
2.2. Decizia bugetara
2.3. Etapele procesului bugetar
3. APROBAREA, EXECUTIA SI CONTROLUL BUGETULUI DE STAT
3.1. Legea bugetului de stat
3.2. Veniturile si cheltuielile bugetare si executia acestora
3.3. Controlul executiei bugetului de stat
4. ROLUL SI IMPORTANTA TREZORERIEI STATULUI
4.1. Necesitatea Trezoreriei Statului
4.2. Rolul si importanta Trezoreriei Statului
4.3. Obiectivele Trezoreriei Statului
4.4. Functiile Trezoreriei Statului
4.4.1. Casier al banului public – Titlurile de Stat
4.4.2. Gestionar al disponibilitatilor Statului
4.4.3. Bancher al Statului
4.4.4. Alte functii ale Trezoreriei
BIBLIOGRAFIE
2
1. BUGETUL DE STAT – PLANUL FINANCIAR DE BAZA AL
STATULUI
1.1. Originea si trasaturile bugetului de stat
Cuvântul buget îsi are originea în limba franceza si anume în expresiile „bouge" si
„bougette" care desemnau o punga de piele sau o punga de bani1.
În Anglia, notiunea de buget a patruns odata cu invazia normanzilor si de acolo s-a
raspândit din nou în Europa cu semnificatia franceza pe care o are si în prezent. Englezii au
intercalat un „d” în mijlocul cuvântului alcatuind expresia „budget" pe care mai apoi chiar si
francezii au adoptat-o.
Proiectul se gasea într-o mapa de piele, pe care cancelarul tezaurului o deschidea, când
facea expunerea.Aceasta operatiune se numea deschiderea pungii de bani, sau deschiderea
bugetului iar hârtia sau pergamentul din mapa reprezenta în mod simbolic punga tezaurului si
tezaurul coroanei engleze.
Cuvântul buget era cunoscut în limba curenta franceza mai înainte de 1789, dar
întrebuintat oficial mai târziu.
Primele documente franceze în care întâlnim notiunea de buget, ca termen oficial, sunt
o circulara din 28 iulie 1802, legea cu privire la finante din 24 aprilie 1806 si proiectul de
Constitutie din anul 1815. Desi a lipsit din textul constitutiilor din anii 1848, 1852 si 1875,
conceptul de buget este implementat în terminologia franceza, de unde s-a raspândit si în
celelalte tari din Europa.
În România, cuvântul buget apare pentru prima oara în “Regulamentul Organic al
Moldovei si Munteniei”, pus în aplicare în anul 1831-1832. Capitolul 3 al Regulamentului
Organic se refera la finantele publice unde întâlnim termenul „biudje" si expresia „închipuirea
cheltuielilor anului viitor" (art. 117 Regulamentul Organic al Moldovei).
În dictionarul de specialitate cuvântul buget este definit „Plan financiar care cuprinde
veniturile si cheltuielile statului, unei organizatii sociale sau economice, calculate pentru o
perioada determinata de timp”2.
Bugetul este o categorie economica din domeniul stiintei finantelor a carei
existenta este strâns legata de existenta statului. Prin buget în forma clasica, se
mobilizeaza, la nivelul statului, fondurile de care acesta are nevoie pentru exercitarea
1 Vacarel Iulian (coord.) - Finante publice, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 2004 2 Bistriceanu Ghe. – Mica enciclopedie de finante, moneda, asigurari, Editura Universitara, Bucuresti, 2006
3
functiilor sale. Nivelul acestor fonduri denumite veniturile bugetului de stat precum si
destinatia acestora, denumite cheltuielile bugetului de stat, depind de mai multi factori, cum ar
fi: forma de orânduire sociala, conceptiile politice, economice si sociale specifice fiecarei
perioade si nu în ultimul rând de interesele grupurilor politice care exercita puterea politica.
În literatura de specialitate bugetul este abordat sub doua aspecte: juridic si economic.
Sub aspect juridic bugetul reprezinta un act prin care sunt prevazute si autorizate
veniturile si cheltuielile anuale ale statului. Rezulta ca indicatorii bugetari necesita aprobarea
parlamentului a puterii legislative si deci bugetul are caracter obligatoriu.
Bugetul este un act de previziune a resurselor publice si modul de utilizare a acestor
resurse.
Bugetul de stat se elaboreaza pe o perioada de un an. Întrucât în procesul de executie a
bugetului pot sa apara neconcordante între veniturile si cheltuielile prevazute si cele efective
se impun rectificari bugetare în cadrul aceluiasi exercitiu bugetar.
Sub aspect economic bugetul prezinta corelatiile macroeconomice în special legatura
cu nivelul si evolutia produsului intern brut. Teoria economica moderna considera bugetul ca
o variabila esentiala în determinarea produsului intern brut si a nivelului folosirii resurselor.
Bugetul de stat exprima relatiile economice în forma baneasca ce iau nastere în
procesul repartitiei produsului intern brut, în conformitate cu obiectivele de politica
economica, sociala si financiara ale fiecarei perioade. Aceste relatii se manifesta sub dublu
sens:
- pe de o parte, ca relatii prin intermediul carora se mobilizeaza resurse banesti la
dispozitia statului – sub forma veniturilor bugetare;
- pe de alta parte, ca relatii prin care se repartizeaza aceste resurse.
4
Societati
comerciale
Veniturile statului
Servicii publice generale
Aparare, ordine publica
si siguranta nationala
Regii publice
Destinatia
venitur ilor
Cheltuielile
bugetului de stat
Cheltuieli
social-culturale
Alte categorii de
agenti economici
Servicii de dezvoltare
publica, locuinte,
mediu si ape
Institutii publice
Actiuni economice
Alte actiuni
Populatie
Transferuri din bugetul
de stat
Strainatate Împrumuturi acordate
Figura 1 – Bugetul de stat3
Dupa cum rezulta din figura 1, în prima etapa apar relatii de repartitie a produsului
intern brut în favoarea statului sub forma impozitelor, taxelor, contributiilor a prelevarii din
venituri. Insuficienta resurselor determina aparitia unor relatii de natura împrumuturilor de
stat interne prin care se mobilizeaza, la dispozitia statului, disponibilitatile temporar libere,
din economie (ale populatiei si agentilor economici). Exemplu titlurile de stat prin care
3 Vacarel Iulian (coord.) - Finante publice, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 2004
5
populatia si agentii economici împrumuta statul cu sume de bani, sume care sunt purtatoare de
dobânda. În aceste situatii statul se situeaza pe pozitia de debitor fata de persoanele care detin
titluri de stat. În practica bugetara aceste împrumuturi poarta denumirea de datorie publica
interna.
În unele situatii insuficienta resurselor generata de repartitia PIB determina relatii ale
statului cu strainatatea, concretizate în diferite tipuri de finantari externe.
Resursele mobilizate prin buget la dispozitia statului se depersonalizeaza, fiind
utilizate pentru finantarea actiunilor întreprinse de puterea legislativa în exercitarea functiilor
statului. Prin intermediul bugetului de stat se realizeaza redistribuirea produsului intern brut
sub forma cheltuielilor bugetului catre servicii publice, aparare, ordine publica, domeniu
social-cultural, sanatate, dezvoltare economica, etc.
În economia moderna, bugetul nu constituie un simplu document în care se
înscriu veniturile si cheltuielile probabile ale statului pe un an bugetar, ci joaca rolul
unui plan financiar la nivel macroeconomic, un instrument de previziune pe o perioada
mai scurta sau mai lunga a dimensionarii veniturilor si cheltuielilor publice.2
Tarile cu economie dezvoltata utilizeaza mai multe variante de buget:
- bugetul de stat în forma sa clasica cuprinzând veniturile si cheltuielile publice pe o
perioada de 12 luni
- „buget al economiei nationale” (în Franta) sau „buget economic” (în Marea
Britanie si SUA) – ca document estimativ cuprinzând toate resursele societatii
(natiunii) si destinatia lor precum si informatii previzionale privind productia,
repartitia si consumul produsului intern brut pe o perioada mai lunga.
Forma si structura acestui buget difera de la o tara la alta.
În SUA îmbraca forma unui document care prezinta cifric veniturile banesti
disponibile, cheltuielile si soldul dintre venituri si cheltuieli pe principalele sectoare ale
Indicatorii cuprinsi în acest document nu devin obligatoriu de realizat în viitor, ci au rolul sa
evidentieze modificarile ce vor surveni în economie.
În Marea Britanie „bugetul economic” se prezinta sub forma asa-numitelor „carti
albe”, care evidentiaza veniturile si cheltuielile natiunii pe anul anterior celui în curs,
previziunile privind productia, consumul, comertului exterior în anul urmator si defalcarea
resurselor provenind din venitul national si împrumuturi.
2 Vacarel Iulian (coord.) - Finante publice, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 2004
6
Bugetul economic este publicat o data cu bugetul de stat.
În Franta „bugetul economiei nationale” se prezinta sub forma unor conturi
previzionale pe anul în curs.
Acestea împreuna cu conturile natiunii si cu unele ipoteze pentru viitor, însotesc
proiectul legii bugetului de stat. Bugetul economiei nationale cuprinde, în mod sintetic,
resursele provenind din PIB si din import pe de o parte si utilizarea resurselor pe de alta parte.
Elaborarea acestui buget se face cu ajutorul unui model economico-matematic care permite
aprecierea evolutiei viitoare a economiei, în functie de diverse ipoteze. Acest model ofera
informatii pe termen scurt si mediu (2-3 ani) cu privire la evolutia productiei, a consumului, a
investitiilor, la repartitia activitatilor financiare, raportul salarii-profituri.
Bugetul economiei nationale nu are caracter de lege, este un instrument de lucru si de
informare a situatiei si tendintelor evolutive ale economiei cum ar fi: consecinta diferitelor
masuri luate sau preconizate a fi luate de guvern.
În concluzie, putem spune ca trasaturile fundamentale ale bugetului de stat sunt:
• act cu caracter previzional, prin care sunt stabilite si evaluate veniturile pe care statul
urmeaza sa le realizeze si che ltuielile pe care urmeaza sa le efectueze. Prin bugetul de stat
nu se instituie noi venitul si cheltuieli publice, ci se prevede si se evalueaza cuantumul
sumelor la care se vor ridica veniturile si cheltuielile deja reglementate.Bugetul de stat din
punct de vedere tehnic si contabil se prezinta ca un cont în care sunt pe de o parte suma
totala si pe destinatii a cheltuielilor stabilite a se efectua. Prin aceasta trasatura bugetul de
stat se deosebeste de contul de incheiere a executarii bugetului prin care se constata atât
cuantumul total si pe categorii a veniturilor publice realizate, cât si cuantumul total si pe
destinatii a cheltuielilor publice efectuate;
• act cu valabilitate limitata în timp si periodicitate determinata,unde veniturile si
cheltuielile publice înscrise în bugetul de stat sunt prevazute a se realiza, respectiv efectua,
pe o perioada determinata(de regula un an) urmând ca, pentru fiecare an sa se
întocmeasca, sa se aprobe si sa se execute un alt buget de stat;
• act prin care organul de stat cu atributii legislative în administrarea finantelor publice
autorizeaza organele cu atributii executive in acest domeniu sa realizeze veniturile
publice prevazute si sa efectueze cheltuielile publice stabilite;
• act prin care se da posibilitatea organului de stat care îl aproba,adica Parlamentului, sa
exercite controlul general asupra finantelor publice.
7
1.2. Structura si rolul bugetului de stat
În doctrina juridica a statelor cu economie de piata s-au afirmat conceptii diferite,
potrivit carora bugetul de stat nu este niciodata o lege, ca este o lege sau lege si act
administrativ4.
A. Prima teorie care sustine ca bugetul de stat nu este niciodata lege apartine lui
Gaston Jese care aduce urmatoarele argumente în sustinerea acesteia : Bugetul de stat
cuprinde doua parti, una referitoare la venituri si alta la cheltuieli.Studiind natura juridica a
veniturilor, Jeze face distinctie între veniturile provenite din impozite si taxe si veniturile
provenite din alte surse.
Referitor la veniturile din impozite si taxe, titlurile juridice sunt actele juridice ale
caror prevederi sunt puse în aplicare de agenti administrativi, pe baza actelor
normative de instituire a impozitelor.
Referitor la cheltuieli se opineaza ca bugetul anual al statului este conditia obtinerii din
tezaurul public a sumelor de bani destinate cheltuielilor bugetare programate a se efectua.
B. A doua teorie sustine ca bugetul de stat este o lege propriu-zisa si constituie un
program de administrare pentru exercitiul apropiat, o dispozitie statutara pentru durata
exercitiului pe care îl reglementeaza .
C. A treia teorie sustine ca bugetul de stat are natura juridica atât de lege cât si de act
administrativ, porneste de la deosebirea dintre legea formala si legea materiala, statuând ca
bugetul este o lege în partile lui creatoare de dispozitii generale, adica privind veniturile ce
urmeaza a se realiza si totodata, este un act de administratie în partile lui creatoare de acte
individuale si concrete, adica cheltuielile ce trebuie efectuate.
Bugetul de stat este un instrument utilizat pentru a previziona resursele si alocarea lor
cu scopul realizarii unor decizii sau politici urmarite de stat la un moment dat. La nivelul
statului,bugetul este un cont care reflecta cât de mult cheltuieste guvernul (statul) si cum sunt
finantate cheltuielile publice.Însa,bugetul de stat nu este numai un instrument contabil si
financiar, el este în acelasi timp un act juridic si unul politic, deoarece este în mod esential un
act de autorizare (de catre Parlament), precum si o transpunere financiara a unei viziuni
politice.
Bugetul de stat cuprinde veniturile, pe surse si cheltuielile, pe destinatii prevazute pe o
perioada de 12 luni (an bugetar).
4 Costas Cosmin Flavius, Minea Mircea Stefan – Dreptul finantelor publice, vol. I si II, Ed. Sfera Juridica, Bucuresti, 2006
8
Volumul si structura veniturilor si cheltuielilor bugetare difera de la un stat la altul în
functie de nivelul de dezvoltare a tarii respective. În interiorul fiecarui stat nivelul si structura
veniturilor si cheltuielilor difera în functie de conditiile social-politice interne si
internationale, de politica economica si sociala a formatiunii politice care conduce tara.
Veniturile si cheltuielile publice prevazute în buget cu rolul de pârghii folosite de stat
pentru stimularea dezvoltarii sau restrângerii unor activitati a productiei si consumului
anumitor produse pentru influentarea anumitor categorii sociale în realizarea actiunilor în care
statul este direct interesat. Exemple, finantarea de la buget a unor investitii în zonele
defavorizate sau diminuarea impozitului pe profit la întreprinderile mici cu scopul încurajarii
dezvoltarii acestora.
Pe linia cheltuielilor se înscriu ajutoarele, sub forme si denumiri diferite, acordate de
la buget persoanelor fizice cu venituri foarte mici.
În functie de tipul de stat si de structura administrativ-teritoriala în fiecare tara se
elaboreaza mai multe categorii de bugete corelate între ele care alcatuiesc un sistem –
sistemul bugetar.
Din punct de vedere al structurii organizatorice pot fi state de tip unitar si de tip
federal.
Statele de tip unitar sunt organizate în unitati administrativ-teritoriale la nivelul carora
functioneaza organe ale puterii si administratiei de stat locale. Structura sistemului bugetar
cuprinde un buget al autoritatilor publice centrale si bugetele locale, care corespunde
unitatilor administrativ-teritoriale.
Repartizarea veniturilor si cheltuielilor între verigile sistemului bugetar difera în
functie de modul în care sunt distribuite sarcinile între organele centrale si locale ale puterii si
administratiei de stat.
În România Legea privind finantele publice stabileste componenta sistemului unitar de
bugete5. Acesta cuprinde:
- bugetul de stat
- bugetul asigurarilor sociale de stat
- bugetele locale
- bugetele fondurilor speciale
- bugetul trezoreriei statului
- bugetul altor institutii cu caracter autonom.
Acest sistem unitar si corelat de fonduri formeaza bugetul general consolidat.
5 Vacarel Iulian (coord.) - Finante publice, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 2004
9
Prin bugetul general consolidat se dimensioneaza si se compara, la nivelul unui an
veniturile si cheltuielile statului si ale celorlalte institutii publice. El reflecta fluxurile
financiare publice de formare a veniturilor fiscale si nefiscale si de repartizare a acestora pe
destinatii în conformitate cu nevoie sociala si cu obiectivele de politica financiara specifice
anului la care se refera.
Bugetul de stat reflecta modalitatile de mobilizare la dispozitia statului a unei
parti din produsul intern brut prin impozite; accize, etc. si repartizarea acestora în
principal pentru realizarea actiunilor social-culturale, apararea tarii, asigurarea ordinii-
publice, pentru finantarea unor investitii si activitati de interes strategic, asigurarea
protectiei si refacerea mediului înconjurator, asigurarea masurilor de protectie sociala a
populatiei.
Rolul bugetului de stat este subliniat de modalitatile de exercitare a functiilor
finantelor publice6.
Bugetul este un instrument prin care se realizeaza alocarea si redistribuirea resurselor
si care prezinta utilitate în procesul reglarii activitatii economice si sociale.
Rolul alocativ al bugetului decurge din natura statului care în mod traditional îsi
asuma sarcina finantarii serviciilor publice. Partea de cheltuieli a bugetului de stat reflecta
politica statului respectiv, concret clasa politica orienteaza cheltuielile bugetului în functie de
politica social economica.
Statul poate desfasura si activitati economice aparând ca agent economic. Bugetele
acestor unitati sunt prezentate ca anexa la bugetul de stat.
Rolul redistributiv al bugetului consta în caractersitica de baza a acestuia:
mobilizarea resurselor si redistribuirea lor prin finantarea actiunilor specifice. În exercitarea
rolului distributiv bugetul contribuie la aplicarea în practica a politicii guvernului, astfel prin
politica fiscala guvernul poate mobiliza resurse diferentiat de la populatie si de la agentii
economici prin cotele stabilite pot mobiliza o cota mai mare de la persoanele cu venituri mai
mari si redistribuirea lor pentru satisfacerea unor nevoi sociale ale persoanelor cu venituri mai
mici.
Rolul de reglare a vietii economice decurge din importanta bugetului de stat ca
instrument cu putere de lege, prin care se reflecta politica economica promovata de Guvern.
Prin intermediul bugetului se poate stimula sau frâna o anumita activitate.
Cheltuielile publice sunt utilizate ca o pârghie de care dispune puterea politica pentru a
favoriza relansarea economiei globala sau sectoriala sau invers. De exemplu: 6 Anghelache Gabriela, Belean P. – Bugetul public si trezoreria publica în România, Ed. Economica, Bucuresti, 2007
10
- finantarea totala sau partiala a unor activitati economice (construirea
infrastructurii, întreprinderi mici, mijlocii) determina cresterea masei salariale cu
consecinta directa asupra cresterii cererii de consum:
• se prezinta la viza persoanei împuternicite sa exercite controlul financiar preventiv în
acelasi timp cu proiectul angajamentului legal individual.
Global = Angajamentul bugetar aferent angajamentului legal provizoriu care priveste
cheltuielile curente de natura administrativa (exemplu: cheltuielile de deplasare, protocol, de
întretinere si gospodaroire, cu asigurarile, cu chiriile, cu abonamentele la reviste, buletine
lunare, etc.) ce se efectueaza în mod repetat pe parcursul aceluiasi exercitiu bugetar.
Caracteristicile angajamentului bugetar global:
• se prezinta la viza persoanei împuternicite sa exercite controlul financiar preventiv în
acelasi timp cu proiectul angajamentului legal provizoriu.
51
1. Angajamentele bugetare se realizeaza prin emiterea unui document scris privind
angajamentul bugetar individual si global, prin care se certifica existenta unor credite bugetare
disponibile si se pun în rezerva (se blocheaza) creditele aferente unei cheltuieli, respectându-
se destinatia stabilita în buget.
Propunerile de angajamente însotite de toate documentele justificative aferente se
înainteaza dîn timp persoanei împuternicite cu exercitarea controlului financiar preventiv în
vederea acordarii vizei, urmând ca la obiectul angajamentelor bugetare globale, precum si
daca totalul angajamentelor legale individuale aferente acestora este la nivelul angajamentelor
legale provizorii. Astfel, daca nu se constata diferente semnificative între cheltuielile
previzionate si cele definitive, este avizat (semnat, stampilat) angajamentul bugetar global ce
devine defînitiv. În cazul în care se observa diferente semnificative, atunci se hotareste
includerea în viitor a cheltuielilor ce au facut obiectul angajamentelor bugetare globale în
categoria angajamentelor bugetare îndividuale. Dupa vizarea angajamentului bugetar de catre
persoana împuternicita sa exercite controlul fînanciar preventiv, acesta este semnat de catre
ordonatorul de credite si transmis compartimentului contabilitate pentru înregistrare.
2. A doua etapa a executiei cheltuielilor bugetare este lichidarea, în cadrul careia se
verifica existenta angajamentelor si realitatea sumei datorate pe baza documentelor care atesta
bunurile livrate, lucrarile executate si serviciile prestate (factura fiscala; factura; state de plata
în cazul salariilor etc.). Aceste documente sunt analizate de persoana împuternicita de
ordonatorul de credite sa efectueze lichidarea cheltuielilor.
3. Ordonantarea platii cheltuielilor bugetare este documentul intern prin care
ordonatorul de credite da dispozitie conducatorului compartimentului financiar (financiar-
contabil) sa întocmeasca înstrumentele de plata a cheltuielilor. Modelul formularului
"Ordonantare de Plata".
Primele trei faze ale procesului executiei cheltuielilor bugetare se realizeaza în cadrul
înstitutiei publice, raspunderea pentru angajarea, lichidarea si ordonantarea cheltuielilor
revenindu- i ordonatorului de credite bugetare sau persoanelor delegate sa exercite aceasta
calitate.
4. Plata cheltuielilor bugetare este efectuata de persoanele autorizate numite
contabil, în limita creditelor bugetare si a destinatiilor aprobate, prin unitatile de trezorerie la
care au conturi deschise, cu exceptia platilor în valuta, care se efectueaza prin banci.
Înstrumentele de plata folosite de catre înstitutiile publice sunt cecul numerar si ordinul de
plata pentru trezoreria statului (OPHT) semnate de conducatorul compartimentului financiar
(financiar/contabil) si de catre persoana cu atributii în efectuarea platii.
52
3.3. Controlul executiei bugetului de stat
Controlul executiei bugetare este determinat atat de ratiuni de ordin politic, in sensul
ca parlamentul este interesat ca guvernul, in realizarea programului sau, sa nu depaseasca
limitele autorizatiei parlamentare ce i-a fost acordata, cat si de ratiuni de ordin financiar,
guvernul fiind interesat de buna gestionare a fondurilor publice, evitarea risipei, prevenirea
deturnarilor si a delapidarilor.
Controlul executarii bugetului de stat are ca obiect pe de o parte, verificarea respectarii
legalitatii bugetare,adica conformitatea executarii administrative si contabile cu regulile de
drept si,pe de alta parte, respectarea autorizatiei date de Parlament.
Controlului bugetar i se aduga o activitate complementara,aceea de valuare a calitatii
gestiunii financiare publice care este realizata simultan sau în mod distinct în cadrul
mecanismelor de control.
Corespunzator importantei pe care o are realizarea prevederilor bugetare în
dezvoltarea economico-sociaia, controlul executarii bugetului de stat se realizeaza în forme
distincte, de catre organele legislative,jurisdictionale si administrative pe baza unor
reglementari cuprinse în acte normative cu putere de lege sau în Constitutie.
Fiecare tip de control, participând la aceeasi finalitate de ansamblu,are o functie
proprie care este asigurata prin modalitati specifice.
Controlul parlamentar asupra executarii bugetului de stat se realizeaza dupa cum
urmeaza:
• în contextul activitatii de examinare si aprobare a documentelor bugetare (legea bugetului
de stat si conturile generale anuale de executie bugetara), precum si pe parcursul
executarii bugetului de stat;
• prin intermediul comisiilor permanente pentru buget, finante, banci, constituite în cadrul
celor doua camere ale Parlamentului;
• prin comisiile parlamentare de ancheta sau de control financiar asupra unuia din aspectele
dorite sau impuse;
• prin audierea unor membri ai Guvernului,.a unor ordonatori principali de credite sau a
oricaror alte persoane cu atributii privind executarea bugetului de stat.
În cazul unui control,Curtea de Conturi verifica, pe parcursul executarii bugetului de
stat si la sfârsitul exercitiului bugetar, urmatoarele:
• conturile gestiunilor publice de bani, alte valori de bunuri materiale publice;
• conturile executiei de casa a bugetelor publice;
53
• conturile de executie ale subventiilor si alocatiilor bugetare pentru investitiile acordate
altor beneficiari decât institutiile publice;
• bilanturile si conturile de executie ale ordonatorilor de credite bugetare si ale
administratorilor care gestioneaza fonduri ce se supun regimului bugetului public;
• conturile operatiunilor referitoare la datoria publica.
Curtea de Conturi este singura competenta, în urma verificarii conturilor, sa hotarasca
asupra descarcarii de gestiune.
Controlul iurisdictional se desfasoara prin intermediul Curtii de Conturi si al
camerelor de conturi judetene.
Obiectul controlului îl constituie legalitatea actelor justificative si a activitatii privind
gestiunea bugetara.
Curtea de Conturi functioneaza atât ca organ cu atributii jurisdictionale, de solutionare
ca instanta de cel mai înalt nivel, a litigiilor privind gestiunea bugetara, cât si ca organ de
control si informare asupra modului de administrare si întrebuintare a resurselor financiare ale
statului, inclusiv asupra conturilor de gestiune ale bugetului de stat, bugetului asigurarilor
sociale de stat si bugetelor fondurilor speciale, din exercitiul bugetar expirat.
În cadrul controlului ulterior, Curtea de Conturi verifica, pe parcursul executarii
bugetului de stat si la sfârsitul exercitiului bugetar, urmatoarele:
a) conturile gestiunilor publice de bani, alte valori de bunuri materiale publice;
b) conturile executiei de casa a bugetelor publice;
c) conturile de executie ale subventiilor si alocatiilor bugetare pentru investitiile acordate altor
beneficiari decât institutiile publice;
d)bilanturile si conturile de executie ale ordonatorilor de credite bugetare si ale
administratorilor care gestioneaza fonduri ce se supun regimului bugetului public;
e) conturile operatiunilor referitoare la datoria publica. Curtea de Conturi este singura
competenta, în urma verificarii conturilor, sa hotarasca asupra descarcarii de gestiune.
Controlul administrativ asupra executarii bugetului de stat constituie una
din componentele controlului financiar,are o sfera cuprinzatoare si se exercita asupra
modului de constituire si utilizare a resurselor financiare ale statului, unitatilor administrativ-
teritoriale si ale institutiilor publice, precum si pastrarea si întrebuintarea mijloacelor
materiale si banesti ale sectorului public.
Controlul administrativ paote fi a priori daca are ca obiect principal un control al
coformitatii cu legea si a posteriori , în cayul în care este axat mai ales pe evaluarea gestiunii
serviciilor ( organismelor publice).
54
4. ROLUL SI IMPORTANTA TREZORERIEI STATULUI
4.1. Necesitatea Trezoreriei Statului
Trezoreria finantelor publice este conceputa ca o institutie financiara prin care sectorul
public îsi efectueaza operatiunile de încasari si plati asupra carora Ministerul Finantelor
Publice exercita controlul fiscal si financiar preventiv, in baza legilor si a normelor
metodologice emise de acesta. In baza legii contabilitatii Ministerul Finantelor Publice este
autorizat sa organizeze contabilitatea trezoreriei finantelor publice privind executia de casa a
bugetului de stat, bugetelor locale, bugetului asigurarilor sociale de stat,bugetul fondului
national de sanatate, bugetul fondului de somaj, constituirea si utilizarea mijloacelor
extrabugetare si a fondurilor cu destinatie speciala, gestiunea datoriei publice interne si
externe precum si alte operatiuni financiare efectuate in contul institutiilor pub lice.
In tara noastra, începând cu anul 1992, pe baza Hotarârii Guvernului nr. 78/1992
privind organizarea si functionarea Trezoreriei Finantelor Publice si a Legii contabilitatii a
fost organizata executia operatiunilor privind finantele publice prin Trezoreria Statului.
Aceasta a reprezentat una din coordonatele reformei sistemului financiar în România 11.
Prin trezoreria proprie, statul îsi mobilizeaza in mod direct sau indirect
disponibilitatile de fonduri, asigurându-se totodata exercitarea in bune conditii a atributiilor
Ministerului Finantelor Publice si a unitatilor sale teritoriale. De asemenea prin intermediul
Trezoreriei Finantelor Publice se asigura utilizarea eficienta a resurselor Statului de catre
institutiile publice aflate sub controlul permanent al organelor financiare, respectarea
destinatiei fondurilor aprobate prin Legea bugetara, precum si întarirea raspunderii
ordonatorilor de credite in gestionarea banilor publici.
Trezoreria se prezinta ca o banca a finantelor publice12. Ea reprezinta un mecanism
al Ministerului Finantelor Publice prin care se efectueaza operatiunile de încasari si plati
privind bugetul public cu toate componentele sistemului de bugete astfel încât sa se reflecte
echilibrul financiar. Prin trezorerie, se exercita si controlul fiscal asupra încasarii la termen a
veniturilor, controlul asupra finantarii cheltuielilor institutiilor publice.
Totodata Trezoreria finantelor publice este institutia prin care se gestioneaza datoria
publica, asigurându-se refinantarea deficitului bugetar, lansarea împrumuturilor de stat si
11 Mosteanu Tatiana, Buget si trezorerie publica, Editura Tribuna Economica, 2002 12 Ungureanu M.A., Organizarea si conducerea Trezoreriei Finantelor Publice în conditiile economiei de piata în România, Ed. Conphys, Râmnicu-Vâlcea, 1996
55
plasarea disponibilitatilor sectorului public si rambursarea ratelor exigibile în contul
serviciului datoriei publice.
Infiintarea Trezoreriei finantelor publice într-o tara cu economie de piata este inerenta.
Premisele care au necesitat sau au creat cadrul favorabil înfaptuirii Trezoreriei publice în
România au fost: reorganizarea bancilor si consecintele acesteia asupra executiei finantelor
publice; schimbarea conceptiilor privind administrarea si utilizarea resurselor financiare
publice; cerintele si posibilitatile reale de asigurare a echilibrului finantelor publice, prin
interventii pornite în fazele de urmarire a executiei bugetului public, în cadrul fiecarei
componente a sistemului acestuia; autonomia bugetului asigurarilor sociale de stat, în
contextul prevederilor Legii finantelor publice; întarirea autonomiei finantelor locale, la
nivelul bugetelor acestora din subdiviziunile administratiei teritoriale în cadrul judetelor
potrivit Legii administratiei publice locale, înfiintarea si functionarea fondurilor speciale, prin
autonomizarea bugetelor acestora; cresterea si diversificarea fondurilor extrabugetare.
Pâna în 1990, executia de casa a bugetului de stat se efectua prin Banca Nationala,
care avea stabilite prin lege atributiile: încasarea veniturilor bugetare si evidenta acestora pe
capitole, subcapitole, platitori, plati de casa, pe capitole de cheltuieli, pe ministere si institutii
subordonate acestora; exercitarea controlului asupra eliberarii fondurilor de la bugetul de stat
în numerar si din cont catre institutiile publice pentru acoperirea cheltuielilor aprobate, în
limita creditelor bugetare deschise pe destinatii de Ministerul Finantelor; pastrarea conturilor
de disponibilitati ale bugetelor locale, ale institutiilor publice pentru mijloacele extrabugetare
si fondurile cu destinatie speciala; transmiterea informatiilor catre Ministerul Finantelor
privind executia bugetului de stat13.
In reorganizarea sistemului bancar un moment important l-a constituit crearea cadrului
juridic pentru separarea activitatii Bancii Nationale ca banca centrala, cu un înalt grad de
independenta prin exercitarea unor atributii clare si precise sub controlul direct al corpului
legislativ al tarii.
Dintre atributiile pe linia executiei de casa a bugetului de stat, se prevad doar cele
privind deschiderea conturilor de trezorerie ale Statului, pentru evidentierea disponibilitatilor
trezoreriei.
Un alt moment important este crearea Bancii Comerciale Române care a luat fiinta pe
baza legii 31/1990 privind societatile comerciale. Aceasta a preluat de la Banca Nationala
conturile de disponibilitati si de credite pe termen scurt ale agentilor economici, dar si
conturile de venituri si conturile de cheltuieli ale bugetului de stat, ale bugetului asigurarilor 13 Belean P., Tre zoreria Statului în România – evolutie, structura organizatorica, coordinate ale contabilitatii, Ed. Vasile Goldis – University Press, Arad, 2000
56
sociale, ale bugetelor locale, precum si conturile institutiilor publice. Atributiile de executie a
veniturilor si cheltuielilor au inclus si controlul bancar asupra acestora.
In 1992 a avut loc înfiintarea trezoreriei publice care prin sistemul trezoreriilor locale
a preluat atributiile executiei de casa a bugetului public de la Banca Comerciala la care s-au
adaugat alte atributii ce rezulta din reorganizarea finantelor publice. Pe baza Legii finantelor
publice, sistemul bugetar a fo st reorganizat atât în ceea ce priveste eliminarea centralizarii
excesive prin administrarea printr-un singur buget, cât si în ceea ce priveste executia propriu
zisa a bugetului. Astfel, conducerea generala a executiei bugetului public este de competenta
Guvernului României, iar raspunderea privind executia bugetului de stat revine Ministerului
Finantelor Publice, ca organ de specialitate, cea privind executia bugetului asigurarilor sociale
de stat revine Ministerului Muncii si Protectiei Sociale, iar executia bugetelor locale revine
organelor de specialitate ale administratiei publice locale. In vederea îndeplinirii atributiilor
sale Ministerul Finantelor Publice si-a organizat aparatul propriu teritorial prin trecerea
acestuia în structura ministerului. Aparatul financiar-fiscal constituit conform cerintelor
impuse de reorganizarea acestuia în conditiile economiei de piata cuprinde:
• Directiile Generale ale Finantelor Publice si Controlului Financiar de Stat la
nivelul judetelor si municipiului Bucuresti.
• Administratiile Finantelor Publice si Trezoreriile la nivelul municipiilor si
respectiv ale sectoarelor municipiului Bucuresti.
• Circumscriptiile Financiare si Trezorerii în orase
• Perceptii Fiscale Rurale în comune, unele având si activitate proprie de trezorerie.
4.2. Rolul si importanta Trezoreriei Statului
Prevederile Constitutiei României privind bugetul public national au fost dezvoltate
prin Legea nr. 72/1996 privind finantele publice care a stabilit normele pentru formarea,
administrarea, întrebuintarea si controlul veniturilor financiare ale Statului, ale unitatilor
administrativ-teritoriale si ale institutiilor publice. Resursele financiare publice si cheltuielile
se constituie si se gestioneaza printr-un sistem unitar de bugete din care fac parte: bugetul de
stat, bugetul asigurarilor sociale de stat, bugetele locale, bugetul fondului national de asigurari
de sanatate, bugetul fondului de somaj, bugetul trezoreriei Statului, bugetul institutiilor
publice autonome.
O data cu înfiintarea atât la nivel central cât si în teritoriu, a trezoreriilor finantelor
publice, activitatea aparatului financiar teritorial a capatat noi valente. Rolul trezoreriilor
57
publice este semnificativ, acesta reiesind din principalele operatii derulate în cadrul serviciilor
de la nivelul acestora14:
- stabilirea impozitelor si taxelor datorate bugetului de stat si bugetelor locale de catre
toti contribuabilii, persoane fizice si juridice;
- urmarirea încasarii la termen a impozitelor si taxelor pentru care sunt deschise la
trezorerie conturi de venituri;
- asigurarea executiei bugetului de stat, a bugetului asigurarilor sociale de stat si a
bugetelor locale prin unitatile de trezorerie, prin încasarea veniturilor din impozite ti taxe de la
platitori si efectuarea platilor dispuse de catre ordonatorii de credite în limita creditelor
bugetare aprobate;
- contabilitatea încasarii veniturilor bugetare pe subdiviziuni, platitori si pe
bugete;
- contabilitatea alimentarii cu fonduri a ordonatorilor finantati din bugetele
locale;
- contabilitatea operatiilor efectuate din conturile institutiilor publice;
- exercitarea controlului fiscal si financiar preventiv;
- raportarea catre Ministerul Finantelor Publice a încasarii veniturilor bugetului de stat
si executiei bugetelor locale, buge tului asigurarilor sociale de stat, bugetul fondului de somaj,
bugetul fondului national de sanatate, pe baza darilor de seama contabile trimestriale si
anuale.
Importanta organizarii sistemului Trezoreriei finantelor publice în România este
evidenta. Acest sistem este considerat cel mai potrivit sistem de organizare a executiei
finantelor publice, protejându- le de toate riscurile. Astfel permite solutionarea unor
importante probleme financiare prin mijlocirea unor operatii specifice ce constau în
gestionarea creditelor externe primite de catre Guvern pentru sprijinirea programelor de
reforma, mobilizarea resurselor financiare din economie pentru acoperirea deficitului bugetar
si pentru plata dobânzilor la datoria publica, finantarea obligatiilor Statului asumate prin
acorduri guvernamentale cu decontare în conturile de clearing, barter si cooperare economica,
în vederea echilibrarii importurilor cu exporturile pe relatiile respective. Sistemul Trezoreriei
Finantelor Publice permite cunoasterea permanenta a resurselor publice si previziunea
nevoilor de împrumuturi pentru finantarea deficitului bugetar.
14 Anghelache Gabriela, Pavel Belean, Trezoreria Statului – Organizarea, functionarea si sistemul contabil, Editura Economica 2004
58
Trezoreria publica cuprinde totalitatea resurselor de care dispune statul. In finantele
moderne rolul Trezoreriei este mult mai mare. Pe lânga functiile sale de casa si de banca se
adauga o actiune de control asupra ansamblului de activitati financiare ale natiunii tinzând sa
devina unul dintre instrumentele prin care statul îsi procura resurse, alaturi de resursele
bugetare si de împrumut. Se vorbeste în mod curent alaturi de resursele monetare, de
rezervele de trezorerie ce se formeaza în cadrul activitatii specifice a acestei institutii, care are
rolul de agent judiciar, actionând pe piata financiara sau pe piata schimburilor valutare.
Trezoreria este „ fata monetara” a finantelor publice, în timp ce bugetul este „ fata financiara a
administratiei Statului”. Rolul trezoreriei este sa ajusteze în timp încasarile cu cheltuielile
publice, împrumutând pe termen foarte scurt, în asteptarea intrarilor încasarilor prevazute în
buget.
Unul din argumentele favorabile înfiintarii Trezoreriei finantelor publice a fost
dificultatea în ceea ce priveste controlul operatiilor desfasurate prin mai multe banci. Acest
lucru încetinea realizarea executiei bugetare, complica fluxurile monetare si prelungea
termenele de raportare a datelor de executie, influentând negativ urmarirea executiei si a
echilibrului bugetar15.
In acest context de ample modificari si de cerinta rezolvarii unor noi probleme aparute
într-o economie de piata s-a elaborat cadrul legislativ pentru exercitarea de catre Ministerul
Finantelor Publice a atributiilor ce- i revin în domeniul finantelor publice, în sensul crearii
unui sistem propriu pentru urmarirea executiei bugetare, cu ajutorul caruia sa coordoneze
problemele politicii financiare. Astfel prin HG nr. 78/1992 Ministerul Finantelor Publice a
fost autorizat sa înfiinteze trezorerii în cadrul organelor financiare subordonate iar prin Legea
nr. 82/1991 s-a prevazut organizarea contabilitatii trezoreriei finantelor publice. In baza
cadrului legal constituit s-a conceput un sistem unitar de organizare si functionare a
trezoreriilor finantelor publice, care prezinta avantaje vizibile.
Astfel, în ceea ce priveste organizarea controlului prin organele proprii ale
Ministerului Finantelor Publice exista avantajul urmaririi îndeplinirii obligatiilor catre buget
de catre toti agentii economici si contribuabili, prin organizarea evidentei pe platitori,
asigurându-se la nivelul fiecarei trezorerii posibilitati sporite de a actiona operativ pentru
respectarea termenelor de plata si reducerea ramasitelor de încasat. La nivelul fiecarei
trezorerii se asigura datele privind stabilirea debitelor si a încasarilor pe fiecare platitor,
evidenta impozitelor si taxelor încasate la buget ,evidenta cheltuielilor, înregistrarea
15 Belean P., Trezoreria Statului în România – evolutie, structura organizatorica, coordinate ale contabilitatii, Ed. Vasile Goldis – University Press, Arad, 2000
59
deficitului, disponibilitatile din conturile trezoreriei. Acestea sunt baza eficienta în luarea
deciziilor.
Ministerul Finantelor dispune astfel de instrumentul necesar pentru stabilirea strategiei
pe termen scur t si lung în domeniul finantelor publice, dispunând de ansamblul informatiilor
privind derularea executiei financiare publice prin trezorerie.
Activitatea desfasurata prin trezorerie presupune costuri mai reduse întrucât potrivit
conventiei încheiate între Ministerul Finantelor Publice si Banca Nationala, pentru operatiile
de executie bugetara nu se solicita comisioane, în schimb unitatile bancilor utilizeaza
disponibilitatile bugetului – excedentele si cele ale institutiilor publice, ca surse de creditare,
fara sa se acorde dobânzi. In vederea acoperirii deficitului bugetar, în existenta unor sume
importante în contul curent al trezoreriilor, sunt avute în vedere si disponibilitatile institutiilor,
care nu se mai pastreaza la banci ci în conturi la trezorerie.
Prin înfiintarea trezoreriilor cu costuri de altfel infime s-a ajuns la o gestionare mai
eficienta a resurselor Statului dar si la un control mai atent a cheltuielilor dispuse de
institutiile publice prin contul curent al trezoreriei, deschis la Banca Nationala. Eficienta s-a
concretizat în localizarea operativa a întârzierilor de plata, a railor platnici sau a nerespectarii
cuantumului de impozit datorat bugetului Statului. Totodata au fost respinse la plata
institutiilor publice acele plati care nu se încadrau în creditele bugetare aprobate pe
subdiviziunile clasificatiei bugetare ca volum si categorii de cheltuieli.
Asupra consecintelor organizarii si functionarii Trezoreriei sunt opinii diferite.
In primul rând, referindu-se la atributul sau de casier al Statului, se apreciaza ca
organizarea si functionarea Trezoreriei are drept consecinta realizarea retelei de fluxuri
monetare la nivelul Ministerului Finantelor Publice si în unitatile sale teritoriale, prin care se
realizeaza în permanenta legatura între încasari si plati, asigurându-se disponibilitatile
temporare aflate în contul Trezoreriei Statului. Exista astfel posibilitatea efectuarii de
plasamente financiare cu scopul de a sprijini procesul de tranzitie si restructurarea economica,
asigurând, în acelasi timp, fructificarea disponibilitatilor temporare ale sectorului public.
In al doilea rând, organizarea si functionarea Trezoreriei are consecinte pozitive
asupra modului de organizare a Ministerului Finantelor Publice, unitatilor sale
teritoriale si aparatului financiar fiscal, asigurându-se exercitarea în conditii mai bune a
atributiilor ce-i revin.
In al treilea rând, retinem ca o consecinta deosebit de importanta a functionarii
Trezoreriei, crearea posibilitatii organizarii în conditii foarte bune a exercitarii
controlului prin organele proprii ale Ministerului Finantelor Publice asupra
60
documentelor de încasare a obligatiilor cuvenite bugetului public national pentru respectarea
termenelor de plata, dar si asupra efectuarii cheltuielilor de catre institutiile publice din
creditele bugetare aprobate. Efectul imediat al activitatii de control se materializeaza în
cresterea volumului de venituri atrase la bugetul public national, precum si în ritmicitatea
încasarilor.
Totodata, se creeaza posibilitatea organizarii si exercitarii controlului prin organele
proprii ale Trezoreriei asupra efectuarii cheltuielilor de catre institutiile publice din creditele
bugetare aprobate, mijloacele speciale extrabugetare si fondurile speciale, asigurându-se
încadrarea platilor în destinatiile stabilite pe subdiviziunile aprobate prin legea bugetara
respectarea dispozitiilor legale în vigoare care privesc: plata salariilor si a altor sporuri si
drepturi de personal, procurari de bunuri, obiecte de inventar, materiale, alimente,
medicamente, investitii precum si întarirea raspunderii ordonatorilor de credite în cheltuirea
banului public. Acestea toate, în conditiile executiei bugetare prin unitatile Bancii Comerciale
Române nu se asigura nici un fel de control asupra cheltuielilor institutiilor publice, ci numai
evidenta platilor pe capitole si ordonatori de credite.
In al patrulea rând, se considera ca organizarea si functionarea Trezoreriei are
drept consecinta perfectionarea sistemului informational în domeniul finantelor,
folosindu-se sisteme de prelucrare automata a datelor, obtinându-se informatii operative în
legatura cu executia bugetara. In acest sens, a fost necesar a se realiza un program informatic
unitar, eficient, care sa cupleze cele doua interfete ce functioneaza în conditiile actuale, si
anume: VENIS si TREZOR. Un prim pas în acest sens a fost crearea sistemului electronic de
plati, SEP. Astfel, devine posibila realizarea retelei judetene care poate fi conectata în viitor la
o retea proprie a Ministerului Finantelor Publice si Banca Nationala, aceasta efectuând
operatiunile de executie bugetara fara sa solicite comisioane. In schimb, Banca Nationala
utiliza disponibilitatile bugetului – excedente mari si cele ale institutiilor publice ca resursa de
creditare, fara sa acorde dobânda.
Prin înfiintarea trezoreriilor, disponibilitatile sectorului public s-au preluat de la banci
în contul curent al Trezoreriei Statului, iar excedentul care se înregistreaza poate fi plasat cu
dobânda negociata inclusiv societatilor bancare. Prin plasarea cu dobânda a disponibilitatilor
din sectorul public s-ar fi putut asigura recuperarea integrala a cheltuielilor de organizare si
functionare a trezoreriilor teritoriale, ramânând si un surplus însemnat de venituri, acesta
putându-se folosi în alte scopuri – dotarea cu tehnica de calcul, însa pentru realizarea acestui
61
deziderat este necesara elaborarea prevederilor legale adecvate, fapt de care se poate tine
seama în viitor.
Prin trezorerie se realizeaza perfectionarea sistemului informational si decizional în ce
priveste rapiditatea, relevanta si acuratetea raportarilor în legatura cu urmarirea executiei
bugetare si a altor operatiuni de trezorerie. In acest context se asigura informatii zilnice în
legatura cu încasarea veniturilor, efectuarea cheltuielilor, înregistrarea deficitului,
disponibilitatile din conturile Trezoreriei si altele, ceea ce asigura o baza eficienta de date în
vederea luarii deciziilor. Astfel, Ministerul Finantelor Publice dispune de instrumentul pentru
stabilirea strategiei pe termen scurt si lung în domeniul finantelor publice, cunoscând
ansamblul informatiilor privind derularea executiei financiare prin sistemul trezoreriei. De
asemenea, trezoreria a creat posibilitatea unei foarte bune contabilitati, iar prin raportarea
operativa a rezultatelor se pot lua decizii la nivel macroeconomic pentru acoperirea deficitului
contului general al Trezoreriei Statului.
4.3. Obiectivele Trezoreriei Statului
Trezoreria este organizata si functioneaza ca un sistem unitar atât la nivel central, în
cadrul Ministerului Finantelor Publice, cât si la nivelul unitatilor teritoriale ale Ministerului
Finantelor Publice, în cadrul directiilor generale ale finantelor publice.
Prin sistemul de trezorerie se asigura realizarea concomitenta de operatiuni specific
bancare, operatiuni de evidenta bugetara, precum si operatiuni de control operativ.
Operatiunile derulate prin trezorerie se refera în special la executia bugetara,
asigurându-se astfel efectuarea operatiunilor de încasari si plati pentru:
- Bugetul de stat;
- Bugetul asigurarilor sociale de stat;
- Bugetele locale;
- Fondul pentru plata ajutorului de somaj;
- Bugetul asigurarilor sociale de sanatate;
- Fonduri speciale;
- Alte disponibilitati ale institutiilor publice.
Institut iile publice, indiferent de sistemul de finantare si de subordonare, efectueaza
operatiunile de încasari si plati prin unitatile Trezoreriei Statului în a caror raza sunt
înregistrate fiscal, cu exceptia institutiilor publice ai caror conducatori au calitatea de
ordonatori principali si secundari de credite ai bugetului de stat, bugetului asigurarilor sociale
62
de stat si bugetelor fondurilor speciale si institutiilor publice autonome cu sediul în municipiul
Bucuresti, precum si a Consiliului General al Municipiului Bucuresti, care efectueaza
operatiunile de încasari si plati prin Trezoreria Municipiului Bucuresti.
La judete si la municipiul Bucuresti, trezoreria este organizata ca directie în cadrul
Directiei Generale a Finantelor Publice si a Controlului Financiar de Stat, iar în cadrul
obiectivelor acesteia se includ:
-coordonarea activitatii de trezorerie la organele financiare teritoriale;
-gestionarea contului corespondent al trezoreriei judetene deschis la sucursala
judeteana a Bancii Nationale, asigurând efectuarea operatiilor de decontare între trezoreriile
locale si institut iile bancare corespondente;
-deschiderea creditelor bugetare dispuse de ordonatorii de credite secundari finantati
din bugetul de stat si bugetul asigurarilor sociale de stat în toate trezoreriile locale;
-asigurarea încheierii exercitiului financiar la nivelul judetului si al municipiului
Bucuresti;
-întocmirea bilantului centralizat al Trezoreriei, analiza si elaborarea raportului de
analiza;
-elaborarea lucrarilor de sinteza privind executia bugetara, conturile de trezorerie, pe
care le înainteaza periodic Ministerului Finantelor Publice.
Incasarea impozitelor si taxelor achitate de contribuabili se înregistreaza la unitatile de
trezorerie, în conturi analitice deschise pe categorii de bugete, contribuabili sau entitati
specializate de administrare, astfel:
-pentru bugetul de stat: pe tipur i de impozite si contribuabili;
-pentru bugetele locale si bugetul asigurarilor sociale de stat: pe tipuri de impozite si
entitatile specializate de administrare (autoritatile administratiei publice locale si respectiv
casele teritoriale de pensii din subordinea Ministerului Muncii si Solidaritatii Sociale);
-pentru fonduri speciale: pe institutiile publice care gestioneaza fondurile respective;
-pentru alte disponibilitati ale institut iilor publice: pe institut iile publice titulare de
cont.
Rezultatele obtinute pâna acum dovedesc beneficiile pe care le ofera sistemul
trezoreriei în procesul executiei bugetare:
• în ceea ce priveste organizarea controlului prin organele proprii ale Ministerului Finantelor
Publice, acesta se exercita asupra:
- urmaririi îndeplinirii obligatiilor catre buget de catre toti contribuabilii, prin organizarea
evidentei pe platitori, asigurându-se la nivelul fiecarei trezorerii posibilitati sporite de a
63
actiona operativ pentru respectarea termenelor de plata si reducerea ramasitelor de încasat; la
nivelul fiecarei trezorerii se asigura datele privind stabilirea debitelor si încasarilor pe fiecare
platitor;
- efectuarii cheltuielilor de catre institut iile publice din creditele bugetare aprobate, mijloacele
extrabugetare si fondurile speciale.
• perfectionarea sistemului informational si decizional în ceea ce priveste rapiditatea,
relevanta si acuratetea raportarilor privind urmarirea executiei bugetare si a operatiunilor de
trezorerie. Ministerul Finantelor Publice dispune astfel, de instrumentele necesare pentru
stabilirea strategiei pe termen scurt si lung în domeniul finantelor publice.
• desfasurarea activitatii de trezorerie cu costuri mai reduse, comparativ cu cele înregistrate
pâna la înfiintarea Trezoreriei, în cazul executiei bugetare prin intermediul sistemului bancar.
Pentru acoperirea deficitului bugetului de stat sunt folosite direct disponibilitatile aflate în
conturile trezoreriei, inclusiv disponibilitatile institutiilor publice care sunt pastrate în
conturile sale în conformitate cu prevederile legale. Eficienta se realizeaza prin localizarea
operativa a întârzierilor de plati, identificarea nerespectarii legii în procesul de încasare a
veniturilor bugetare, neplata lor la termen si actionarea în consecinta. Totodata, eficienta
creste si pe seama controlului efectuarii cheltuielilor, prin verificarea încadrarii acestora în
limita creditelor bugetare aprobate pe subdiviziunile clasificatiei bugetare.
Trebuie sa atragem atentia asupra faptului ca Trezoreria nu trebuie implicata în
politicile si prioritatile ministerelor, neputând sa înlocuiasca responsabilitatile manageriale ale
acestora; Trezoreria doar va pune la dispozitia conducatorilor acestor institutii informatii
financiare ce vor permite cresterea eficientei procesului de gestionare a resurselor si de luare a
deciziilor.
4.4. Functiile Trezoreriei Statului
Functiile originare ale Trezoreriei, conform finantelor clasice sunt : casierie, unde sunt
depuse fondurile Statului si banca cu activitate de credit pe termen scurt însarcinata sa
echilibreze în orice moment încasarile si iesirile de fonduri.
In finantele moderne, la functiile sale de casa si banca se adauga si functia de control
asupra ansamblului de activitati financiare ale natiunii. In prezent, Trezoreria tinde sa devina
unul dintre instrumentele prin care statul îsi procura resursele, alaturi de resursele bugetare si
de împrumut.
64
Intre cele doua definitii exista o legatura în sensul ca : Trezoreria – administratie este
serviciul public însarcinat cu gestiunea Trezoreriei – casa. Evolutia finantelor publice a
permis largirea din ce în ce mai mult a celei de-a doua definitii în raport cu prima, datorita
cresterii considerabile a rolului pe care îl are gestiunea Trezoreriei – casa. In practica, ea este
cea care participa la una din functiile esentiale pe care stiinta moderna o recunoaste finantelor
publice: asigurarea echilibrului general al monedei si al economiei. Aceasta functie este
îndeplinita datorita unei puteri noi, foarte importanta, care a fost în prezent recunoscuta
Statului si care este încredintata administratiei Trezoreriei : cotrolul pietei monetare si al
pietei financiare.
4.4.1. Casier al banului public – Titlurile de Stat
Trezoreria în calitate de casier public asigura centralizarea fondurilor publice
implicând executia de casa centralizarii operatiilor de încasari si plati efectuate de stat si
vegherea la existenta disponibilitatilor pentru a face fata angajamentelor Statului.
Mecanismul centralizarii fondurilor a constat în crearea unei administratii speciale,
însarcinata sa primeasca veniturile si sa efectueze platile – institutia Trezoreriei publice. Inca
de la început aceasta institutie fiind axata mai mult pe functii contabile, a presupus separarea
sa în raport cu administratiile, respectiv cu autoritatile care iau decizii privind executia
bugetului.
In contextul functiilor originare, înfiintarea Trezoreriei publice a prezentat importanta
în special din punct de vedere al independentei în raport cu puterea financiara privata, dar si
tratarea sa sub forma centralizarii politice si administrative. Instituirea Trezoreriei publice
centralizate a fost una dintre etapele importante pe planul separarii între finantele publice si
cele private. Stabilirea unitatii casieriei în favoarea serviciului public al Trezoreriei a fost
însotita de atribuirea agentilor sai a dreptului de control asupra ansamblului operatiilor de
executie a bugetului ceea ce a întarit centralizarea politica si administrativa16.
Executia de casa a operatiilor de încasari si plati efectuate de stat reprezinta de fapt
executia operatiilor Statului si ale corespondentilor. Trezoreria efectueaza prin functia de
casier al Statului, un numar mare de încasari si plati. Acestea sunt, mai întâi, operatii
prezazute în Legea bugetara, adica venituri si cheltuieli bugetare propriu-zise, precum si
operatii ale conturilor speciale ale trezoreriei.
16 Belean P., Trezoreria Statului în România – evolutie, structura organizatorica, coordonate ale contabilitatii, Ed. Vasile Goldis – University Press, Arad, 2000
65
Insa Trezoreria este totodata si casierul corespondentilor sai, care, în virtutea
reglementarilor generale a contabilitatii publice, depun cu titlu obligatoriu sau facultativ
fondurile la Trezorerie sau sunt autorizati sa efectueze operatii de încasari si plati prin
intermediul conturilor Trezoreriei. Acestea au conturi deschise la trezorerie pentru care
Ministerul Finantelor Publice fixeaza conditiile de functionare si regimul dobânzilor.
Trezoreria este astfel casierul administratiilor autonome care întocmesc bugete anexe sau au
personalitate juridica distincta de cea a Statului, cum sunt institutiile publice.
In calitate de casier al Statului, Trezoreria are ca sarcina emisiunile titlurilor de
împrumut public si gestionarea datoriei publice. In acest scop, poate beneficia de
concursul bancilor care folosesc ghiseele lor pentru plasarea împrumuturilor. Pentru
împrumuturile pe termen scurt, trezoreria are un rol important în emisiunea bonurilor de
tezaur. Aceste bonuri au misiunea de a- i permite onorarea obligatiilor exigibile, precum si
vegherea disponibilitatilor banesti.
Procurarea de bani în casieria publica este prima dintre operatiile trezoreriei. Aceasta
este legata de miscarea fondurilor în timp determinata de termenele la care devin exigibile
încasarile si platile.
Problema Trezoreriei, aceea de procurare de bani pentru asigurarea permanenta a
disponibilitatilor necesare platilor, este specifica atât trezoreriei finantelor private, cât si
finantelor publice. Astfel, încasarile si platile sunt obiectul fluctuatilor în cursul anului.
Pentru cheltuielile ordinare ale bugetului public exista o anumita regularitate în nivelul
lor lunar, cu exceptia lunii decembrie, în care se executa partial cheltuieli, serviciile publice
utilizând cea mai mare parte a creditelor lor înca neconsumate înainte de încheierea
exercitiului, creditele riscând sa fie anulate în virtutea legii anualitatii.
Pentru venituri regularitatea este mai putin realizabila, deoarece aceasta depinde de
ritmicitatea vietii economice, mai ales în cazul impozitelor directe.
Aceste miscari ale veniturilor si cheltuielilor se combina cu alte miscari de fonduri
exceptionale – emisiunea de împrumuturi, rambursarea împrumuturilor contractate de pe piete
externe, plati de comisioane si cu miscarile datorate operatiilor corespondentilor. Aceste
miscari exceptionale imprima lichiditatii Trezoreriei mari variatii si prin intermediul lor se
poate determina un trend în fluctuatia lichiditatilor Trezoreriei si succesiunea perioadelor de
cresteri – lichiditati abundente si scaderi – lipsa de lichiditati. Asemenea perioade pot fi
identificate în cadrul trimestrelor, pe luni ale acestora, între trimestre, dar si în cazul lunilor,
între decadele acestora.
Pentru echilibrarea trezoreriei se poate apela la trei categorii de resurse:
66
a) utilizarea fondurilor corespondentilor
b) emisiunea bonurilor de tezaur
c) avansuri acordate de banca de emisiune
a) Solutia prin care Trezoreria întelege sa rezolve problema procurarii de resurse
pentru asigurarea disponibilitatilor în orice moment în casieriile publice consta mai întâi în a
drena în casieriile sale o masa de resurse, care fara îndoiala, nu fac decât sa le tranziteze, însa
care contribuie la alimentarea casieriei sale.
Fondurile cele mai mari provin din depozitele corespondentilor:autoritatilor publice
locale, institutii publice, întreprinderi publice si altele. Trezoreria are posibilitate sa dispuna
de aceste fonduri în intervalul pâna când acesti corespondenti, la rândul lor, dau ordine de
eliberare de fonduri din aceste conturi în vederea efectuarii platilor proprii.
In ciuda centralizarii fondurilor, diponibilitatile astfel procurate de Trezorerie pot fi
insuficiente pentru asigurarea lichiditatilor necesare. Aceasta insuficienta poate fi cauzata de
un deficit bugetar important, precum si de faptul ca acesta creeaza un gol în casieria
trezoreriei. De asemenea, aceasta insuficienta poate sa tina de deciziile luate de corespondenti
privind retragerea fondurilor din conturi. Aspecte ale dezechilibrului monetar, deficitul
balantei conturilor pot de asemenea, sa restrânga lichiditatile bancare si prin acesta sa
diminueze solvabilitatea Trezoreriei. In acest caz, trebuie ca trezoreria sa procedeze la
alimentarea casierie sale prin alte mijloace, deoarece disponibilitatile corespondentilor sai nu
sunt suficiente. Astfel se apeleaza la emisiunea bonurilor de tezaur si la avansurile acordate de
Banca Centrala.
b) Bonurile de tezaur sunt împrumuturi pe termen scurt si mediu, destinate publicului
si bancilor sau organismelor financiare.
Categoriile de bonuri de tezaur ce pot fi emise sunt:
a) bonuri în formular
b) bonuri în cont curent
Bonurile în formular sunt plasate la ghiseul deschis. Acestea constituie unul dintre
elementele esentiale ale politicii de economisire. De asemenea, regimul lor de emisiune
variaza în functie de obiectivele cantitative sau calitative ale acestei politici. Astfel,
caracteristicile bonurilor în formular sunt modificate frecvent în scopul schimbarii volumului
sau stabilitatii resurselor colectate de la public.
Trezoreria are posibilitatea de a face sa varieze nivelul bonurilor în circulatie si de a
spori subscriptiile procedând la asa-numita „campanie a bonurilor”. Prin ridicarea ratei
dobânzii, prin cresterea anumitor avantaje ale detinatorilor îndeosebi fiscale, prin recurgerea
67
la publicitate, prin sporirea comisioanelor acordate organismelor de plasare, este posibil sa se
mareasca emisiunea bonurilor. Este posibil si fenomenul invers, procedându-se la o diminuare
a ratei dobânzii bonurilor.
Bonurile în cont curent sunt bonurile cumparate de diferite institutii financiare, banci
care doresc sa-si înscrie valoarea lor într-un cont curent girat de Banca Centrala. Acest sistem
este mai eficient, economisind cheltuielile de confectionare, de paza si de manipulare a
formularelor.
Politica de emisiune a bonurilor de tezaur se refera la alternativele operatiunilor
trezoreriei posibile de folosit pentru a influenta masa subscriptiilor. Acestea sunt:
• Mecanismul plafonului (proportia), care consta în proportia
stabilita de autoritatea monetara, ca procentaj din disponibilitatile bancilor, care poate
sa fie plasata în bonuri de tezaur. Acest mecanism reprezinta in împrumut fortat prin care
bancile trebuie sa asigure, prin bonuri de tezaur, o anumita masa a subscriptiilor.
• Mecanismul coeficientului de trezorerie, stabilit ca raport între activele lichide
ale bancilor, inclusiv bonurile de tezaur si ansamblul resurselor, Insa, în acest sistem,
trezoreria nu este singurul beneficiar al blocarii activelor bancare ca în mecanismul
plafonului, deoarece efectele de comert mobilizate se pot substitui bonurilor în calculul
coeficientului. De fapt, stabilirea coeficientului de trezorerie poate permite reducerea, putin
câte putin, a proportiei plafonului.
• Mecanismul rezervelor obligatorii, prin care bancile sunt constrânse sa
conserve, într-un cont creditor neremunerat de la Banca Centrala, active reprezentând o
anumita fractiune a depozitelor astfel încât partea respectiva din creditele potentiale sa fie
considerata ca economie. Cresterea acestui proncentaj restrânge expansiunea creditelor si
reprezinta o forma concreta de lupta contra inflatiei.
Desi aceste mecanisme au dus la reducerea rolului bonurilor de tezaur în sis temul
bancar, totusi bancile continua sa subscrie la bonuri de tezaur pentru plasarea
disponibilitatilor.
• Mecanismul emisiunii de bonuri în raport cu nivelul resurselor bugetare.
Aceasta presupune stabilirea unui anumit procentaj al valorii bonurilor emise în raport cu
nivelul total al resurselor bugetare Bonurile de tezaur reprezinta forma curenta, obisnuita sau
normala de recurgere la împrumut ca mijloc de procurare de resurse publice. Imprumuturile
propriu-zise sunt relativ rare, dar mai ales neregulate. Imprumuturile prin bonuri de tezaur se
fac regulat si de o maniera permanenta. Ele genereaza o datorie pe termen scurt, cunoscuta
sub denumirea de „datorie flotanta”.
68
Datoria flotanta prezinta unele dezavantaje:
1.Reînnoirea bonurilor de tezaur de la o scadenta la alta, transformându- le, din
împrumuturi pe termen scurt sau mediu, în împrumuturi indefinit reânnoite. Este o situatie cu
riscuri, deoarece ar fi suficient ca reânnoirea sa nu fie acceptata, pentru ca statul sa „plonjeze
în grave dificultati financiare”. Ar putea fi vorba de solicitarea rambursarii în perioade dificile
pentru trezoreria publica, ceea ce ar conduce la agravarea crizei.
2.Pericolul politic apare atunci când detinatorii de bonuri îsi retrag încrederea în
Guvern, aruncându-l într-o criza grava.
Remediul clasic folosit pentru protectia contra pericolelor datoriei flotante este
consolidarea acesteia, mergându-se, în prezent, spre o alta directie: controlul creditului.
c) Cel mai important ajutor pe care Banca de Emisiune îl acorda Statului rezulta din
avansurile pe care i le transmite. Avansurile se acorda pe baza unei conventii încheiate între
Ministerul Finantelor Publice si Banca Nationala a României prin care banca consimte
voluntar un avans si îi fixeaza conditiile. Un bon de tezaur reprezentând un avans este remis
de Banca în contrapartida. Conventia se aproba prin lege. Recurgerea la lege denota vointa de
a restrânge si de a controla utilizarea avansurilor.
Banca Centrala efectueaza pentru Trezorerie urmatoarele operatii:
a) asigura miscarea fondurilor în spatiul dintre diferitele sucursale si detinatorii de conturi.
b) asigura gestiunea contului curent general al Trezoreriei, a bonurilor de tezaur.
c) pune la dispozitia Trezoreriei, în mod gratuit, ghiseele pentru plasarea bonurilor si asigura
gratuit serviciul sau.
d) varsa o redeventa Statului în contrapartida privilegiului emisiunii.
e) ia în pastrare bonuri si alte valori publice
f) sconteaza bonuri de tezaur si colaboreaza cu Trezoreria în politica monetara. Aceasta
operatiune înseamna creatie monetara.
Din punct de vedere financiar, recurgerea la avansuri la Banca Centrala semnaleaza o
situatie critica a finantelor publice, manifesta dezechilibrul bugetului Statului si al Trezoreriei.
Se apreciaza astfel ca apelul la avansuri catre banca compromite creditul public, denuntându- i
deteriorarea sa din punct de vedere monetar, avansurile de la Banca Centrala conduc la
emisiune monetara, ceea ce creeaza puternice presiuni inflationiste.
Insarcinata cu executia efectiva a operatiunilor de încasari si plati prevazute prin legea
anuala a finantelor, Trezoreria este casierul Statului. Miscarile de fonduri în cadrul Trezoreriei
rezulta din operatiunile permanente, vizând pe de o parte resursele permanente ale Statului, în
69
cadrul carora impozitele ocupa un rol esential, iar pe de alta parte, cheltuielile permanente,
care cuprind cheltuielile ordinare, cheltuieli de capital, transferuri.
Permanenta acestor operatiuni, adica repetitivitatea acestora, poate fi înteleasa numai
referitor la functiile permanente ale Statului, justificând caracterul lor precis, riguros si
restrictiv. Realizând aceste operatiuni Trezoreria manifesta o atitudine pasiva deoarece aceste
operatiuni sunt fixate prin legea finantelor publice si i se impun Trezoreriei, deoarece în acest
caz ea nu exercita direct functia de casier, în esenta, asigurând numai derularea corecta în
timp si spatiu a acestor operatiuni.
Operatiunile de casa ale Trezoreriei Statului sunt clasificate conform a trei criterii:
• dupa criteriul juridic se disting:
a) bugetul de stat; bugetele locale; bugetul asigurarilor sociale de stat
b) bugetele anexe
c) conturile speciale de trezorerie
• dupa criteriul financiar se disting:
a) operatiuni cu caracter definitiv (încasari fiscale si cheltuieli)
b) operatiuni cu caracter temporar (care reclama o rambursare ulterioara a fondurilor)
• dupa caracterul economic, cheltuielile de trezorerie cuprind:
a) cheltuieli ordinare, de functionare si de transfer
b) cheltuieli de capital: de investitii
Prin functia de casierie, Trezoreria efectueaza:
a) toate operatiunile propriu-zise de încasare a veniturilor bugetare si de plati de la buget, în
numerar sau prin decontari în cont.
b) controlul asupra cheltuielilor la eliberarea fondurilor de la buget si asigurarea informatiei
necesare privind executia de casa a bugetului în vederea întocmirii conturilor de executie a
bugetului si a elaborarii rapoartelor periodice asupra acesteia.
c) gestioneaza pozitia zilnica de casa a bugetului si asigura lichiditatile necesare prin
cunoasterea fluxurilor de încasari si plati, elaborarea de prognoze cu privire la cerintele de
plata, la sincronizarea platilor si încasarilor, inclusiv a acelora privind finantarea
deficitului si serviciul datoriei publice.
Incepând cu 1 ianuarie 1997, finantarea investitiilor institutiilor publice se face prin
Trezoreria finantelor publice pentru care acestea trebuie sa depuna la unitatile Trezoreriei lista
de lucrari, utilaje, mobilier si alte obiecte.
70
4.4.2. Gestionar al disponibilitatilor Statului
Rolul de bancher al Trezoreriei prezinta doua forme:
• In primul rând Trezoreria actioneaza ca o banca de depozit, banca de afaceri care
furnizeaza capitaluri unor întreprinderi pentru a le asigura dezvoltarea.
• In al doilea rând Trezoreria actioneaza ca o banca de emisiune si în acest fel
intervine în domeniul circulatiei monetare.
Gestionarea fondurilor publice este activitatea Trezoreriei ce se realizeaza datorita
unitatii casieriei si a unitatii de gestiune a acesteia, casieria poate asigura gospodarirea
fondurilor atât în timp, cât si în spatiu.
Gestionarea în spatiu presupune compensatiile, adica compensarea deficitului cu
excedentul înregistrat, precum si transferul de numerar pentru centralizare la Trezoreria din
Ministerul Finantelor, denumita „Casieria Trezorierului Platitor General”, care asigura
compensarea între casieriilor locale componente ale unitatii administrativ- teritoriale.
Compensarea se efectueaza numai pe baza ordinului trezorierului platitor general cu
conditia existentei disponibilitatilor banesti în Casieria Generala. Astfel, Casieria centrala
trebuia sa se aprovizioneze cu lichiditati banesti.
In prezent, operatiile s-au simplificat ca urmare a dezvoltarii reglementarilor prin
înscrisuri (documente de decontare), prin operatii în conturi.
Gestionarea fondurilor în timp înseamna planificarea si efectuarea operatiilor de
încasari si plati bugetare atât în cadrul anului financiar, cât si pe mai multi ani prin conturile
speciale ale Trezoreriei, al carui rol consta în ajustarea acestor operatii în timp.
Administrarea Trezoreriei Statului presupune, de asemenea, realizarea distinctiei între
echilibrul bugetar si echilibrul Trezoreriei. Se constata ca si într-un buget echilibrat exista
decalaje sezoniere, Trezoreria trebuind sa asigure sudura între secventele fluxurilor bugetare.
Cu atât mai mult, în perioade de deficit bugetar, functia Trezoreriei este aceea de a
asigura acoperirea nevoilor de finantare ale Statului, mobilizând resurse pe pietele de
capitaluri.
In fine, Trezoreria trebuie, atunci când volumul datoriei sale a atins un anumit nivel si
când structura acesteia s-a diversificat, sa duca o politica eficienta de gestiune a îndatorarii,
intervenind pe piata titlurilor sale pentru a obtine profit din oportunitatile reducerii sau
extinderii costurilor datoriei.
71
4.4.3. Bancher al Statului
In calitatea sa de banca, Trezoreria asigura urmatoarele servicii:
a) este banca la care institutiile publice îsi au deschise conturile de încasari si plati,
realizând astfel gestionarea disponibilitatilor banesti ale sectorului public si integrarea
acestora în politica de lichiditati a bugetului.
b) gestioneaza datoria publica interna si externa, asigurand evidenta si plata serviciului
datoriei publice;
c) asigura contabilitatea privind executia de casa pentru operatiunile de incasari si plati
privind veniturile si cheltuielile sectorului public;
d) efectueaza si operatiunile în care statul apare în calitate de garant sau de coparticipant
la coordonarea de împrumuturi diferitelor agentii guvernamentale, care la rândul lor pot
acorda împrumuturi;
e) exercita un control fiscal asupra incasarii veniturilor bugetare si unul financiar
preventiv asupra efectuarii platilor privind respectarea limitelor si destinatiei creditelor
bugetare asa cum acestea au fost aprobate, deschise si repartizate.
In România, conform prevederilor Legii finantelor publice, se interzice acoperirea
cheltuielilor bugetului de stat prin recurgerea la emisiune monetara si prin finantarea directa
de catre banci.
Refinantarea datoriei publice interne, finantarea deficitului bugetar si echilibrul
balantei de plati externe se efectueaza prin contractarea si garantarea de catre Ministerul
Finantelor Publice pe piata financiara interna si externa de împrumuturi în limitele aprobate
anual de catre Parlament.
Acoperirea golurilor temporare de casa si a deficitului înregistrate pe parcursul
executiei bugetului de stat se efectueaza prin:
a) folosirea resurselor disponibile aflate în conturile trezoreriei Statului. Legea prevede ca
asemenea resurse se pot folosi pentru finantarea temporara de pâna la 20% din deficitul
înregistrat pe parcurs.
b) emisiunea, în primele zece luni ale fiecarui an, de bonuri de tezaur sau alte instrumente
specifice purtatoare de dobânda si cu scadenta pâna la sfârsitul anului financiar. Valoarea
totala a acestor înscrisuri aflate în circulatie nu poate depasi 8% din volumul total al
cheltuielilor Statului.
c) împrumuturi fara dobânda acordate de Banca Nationala pe seama resurselor de creditare
ale acesteia. Termenul de rambursare este de maxim 6 luni si nu poate depasi sfârsitul
72
anului financiar. Rambursarea se efectueaza pe seama veniturilor bugetare sau a unui
împrumut de stat contractat prin respectarea conditiilor legii. Valoarea împrumutului
acordat de banci nu poate depasi într-un an financiar 10% din totalul cheltuielilor bugetare
aprobate, precum si dublul capitalului BNR si fondului de rezerva constituit.
Suplimentarea unor credite bugetare aprobate prin Legea bugetului de stat în vederea
finantarii unor actiuni si sarcini noi aparute pe parcursul anului, respectiv pentru înlaturarea
efectelor unor calamitati naturale, se efectueaza pe seama fondului de rezerva bugetara si a
fondului de interventie la dispozitia Guvernului care se utilizeaza pe baza de hotarâri ale
acestuia.
4.4.4. Alte functii ale Trezoreriei
In plus fata de functiile traditionale ale Trezoreriei, casierie si banca,trezoreria se afla
in stransa legatura cu piata financiara si, mai ales, cu piata monetara. Pe masura ce statul a
evoluat, a fost posibila exercitarea unui anumit control asupra acestor piete. Trezoreria
publica a fost insarcinata cu acest control. Astfel, ea joaca un rol prim-plan in exercitarea unei
dintre functiile esentiale ale finantelor publice moderne:mentinerea echilibrului monedei si al
economiei.
Rezultat al unei evolutii complexe si adesea contradictorii, mult mai diversificate
decat un plan a-priorii,functiile actuale ale Trezoreriei nu sunt usor de delimitat. Totusi, se pot
regrupa intr-o abordare generica, cinc i functii principale:
1.Administrator al banului public, in sensul de gardian al echilibrului bugetar si
casier al Statului;
2.Intermediar financiar in sensul ca imprumuta pentru a acoperi diversele deficite si
acorda imprumuturi din disponibilitatile sale ;
3.Mandatar al puterii publice intrucat exercita numeroase misiuni de autoritate