Structura organizatorica
CUPRINS
ARGUMENT--------------------------------------------------------------------3CAPITOLUL
ISTABILIREA OBIECTIVELOR PENTRU DIFERITE POZITII IN STRUCTURA
ORGANIZATORICA---------------------------------------------------------51.1
Postul
----------------------------------------------------------------71.2
Functia
--------------------------------------------------------------81.3
Compartimentul si agentul economic
---------------------------9CAPITOLUL IISTABILIREA UNUI PLAN SI
ALOCAREA RESURSELOR NECESARE PENTRU REALIZAREA
ACTIVITATII-------------------------------122.1 Stabilirea planului
individual si colectiv----------------------122.2 Resursele
materiale ----------------------------------------------132.3
Resursele umane
-------------------------------------------------152.4 Resursele
financiare
---------------------------------------------17Concluzii-------------------------------------------------------------------------22ANEXE--------------------------------------------------------------------------24BIBLIOGRAFIE----------------------------------------------------------------25ARGUMENT
Mi-am ales aceasta tema deoarece organizarea activitatii pentru
diferite pozitii in structura organizatorica constituie un rol
foarte important in functionarea unei firme.Organizarea reprezinta
un proces esential al activitatii intr-o intreprindere si depinde
de capacitatea intreprinzatorului de a asigura gruparea proceselor
de munca pe formatii de lucru,compartimente pentru simplificarea
realizarii lor si cresterea eficientei.Structura organizatoric este
o parte a organizrii de ansamblu a ntreprinderii. Aceasta din urm
implica o serie de activiti cum ar fi:elaborarea deciziilor,
procesele comunicaionale, sistemele de stimulare, etc. acestea
combinate pot conduce la nivelul dorit de profit i la ndeplinirea
misiunii firmei .Structura organizatoric trebuie s favorizeze
realizarea de ct mai multe contacte cu mediul, s accelereze
circulaia informaiilor i procesul de luare a deciziilor, s asigure
desfurarea noilor activiti i noilor strategii axate pe inovaii i
progres.Cea mai bun structur este aceea care face capabil firma de
a interaciona cu mediul ei prin canalizarea, dirijarea efectiv i
eficient a eforturilor oamenilor ei, de asemenea, a resurselor
pentru ca astfel s ntlneasc nevoile consumatorilor i realizarea
obiectivelor ei . n fapt, ntre implicaiile strict economice i cele
strict umane ale structurii organizatorice exist o legtur organic,
ele ntreptrunzndu-se i determinnd ceea ce numim eficiena
social-uman a organizrii structurale a organizaiei.Structura
organizatoric asigur postura sistemului managerial, de
raionalitatea sa depinznd ntr-o proporie apreciabil coninutul i
mbinarea sistemului de obiective, configuraia i funcionalitatea
subsistemelor informaional i decizional, gama metodelor i
tehnicilor de management utilizate etc. Evident, toate acestea
determin modul defolosire a resurselor, condiiile de vnzare a
produselor i, implicit, volumul cheltuielilor, mrimea profitului
etc. Resursele ntreprinderii se concretizeaz n potenialul material,
financiar, uman de care aceasta dispune la un anumit moment .
Elementele care formeaz cadrul organizaional sunt decisive pentru
existena, funcionarea i dezvoltarea firmei.Organizarea i
funcionarea firmei este orientat spre realizarea obiectivelor sale,
n sensul c fiecare component organizatoric sau aciune trebuie s
corespund unor cerine clar definite, rezultate din obiectivele
acesteia.O ntreprindere este o colectivitate uman legal constituit
n vederea cooperrii pentru realizarea n comun a unor produse,
servicii sau lucrri destinate vnzrii la un pre care s acopere
cheltuielile i s aduc profit.Lucrarea este structura pe doua
capitole. In primul capitol al lucrarii scot in evidenta stabilirea
obiectivelor pentru diferite pozitii in structura organizatorica
vorbescdepre post, functie , compartimente si agentul economic iar
in cel de-al doilea capitol al lucrarii despre stabilirea planului
unei intreprinderii si alocarea de resurse necesare desfasurarii
activitatii. Cele mai importante resurse in realizarea activitatii
unei firme sunt resurse materiale, resurse umane si resursele
financiare.Organizarea firmei consta n stabilirea si delimitarea
proceselor de munca fizica si intelectuala, a componentelor
acestora (miscari, timpi, operatii, lucrari, sarcini), precum si
gruparea lor pe posturi, compartimente, formatii de munca,
corespunzator anumitor criterii manageriale, economice, tehnice si
sociale, n vederea realizarii obiectivelor
2previzionate n cele mai bune conditii. Prin structur
organizatoric(S.O.) se nelege ansamblul persoanelor cu funciide
conducere i a compartimentelor de munc tehnice, economice i
administrative,modul cum sunt acestea constituite i grupate precum
i legturile ce se stabilesc ntreele n vederea funcionrii normale a
ntreprinderii. Pentru mprirea unei organizaiin grupuri sau uniti de
munc, trebuie s se in cont de faptul c este importantgruparea
oamenilor n aa fel nct s fie asigurate comunicarea, coordonarea
icooperarea dintre oameni i mprtirea unor obiective i resurse
comune.In concluzie pentru ca o firma sa functioneze corect trebuie
sa aiba o structura organizatorica bine pusa la punct.
CAPITOLUL I
STABILIREA OBIECTIVELOR PENTRU DIFERITE POZITII IN STRUCTURA
ORGANIZATORICA
ntreprinderea si desfasoara activitatea ntr-un anumit cadru
organizatoric ce reprezinta ansamblul de activitati dinamice,
complexe ce se pot grupa pe anumite functiuni care se conditioneaza
reciproc si a carei integrare permite ntreprinderii sa reactioneze
la solicitarile mediului, sa se dezvolte continuu, sa evolueze
eficient.n functie de continut, organizarea firmei mbraca doua
forme principale:organizarea procesuala si organizarea
structurala.Organizarea ca functie a managementului cuprinde
ansamblul actiunilor prin care se constituie sistemul conducator,
sistemul condus si sistemul legaturilor dintre acestea.Dupa
domeniul la care se refera deosebim:- organizarea productiei
contine actiuni referitoare la: definirea structurii de productie,
conceperea si functionarea sistemului de reparatii, a sistemului de
transport intern, a celui de control a calitatii produselor,
alegerea metodelor de mbinare a factorilor de productie, etc.-
organizarea muncii ansamblul de actiuni privind diviziunea muncii
pe operatii, selectia personalului, servirea normala a locurilor de
munca, stabilirea ritmului normal de munca, normarea muncii,
stimularea eficienta a angajatilor, crearea conditiilor economice
ale muncii.- organizarea managementului cuprinde n principal
actiuni prin care se constituie structura organizatorica a
conducerii organizatiei si sistemul informational al
acesteia.Functiunea reprezinta ansamblul activitatilor omogene
desfasurate n cadrul ntreprinderii n vederea obtinerii unor
obiective partiale, derivate din obiectivele generale.Activitatea
reprezinta multimea actiunilor de aceeasi natura (tehnica,
economica, comerciala) a caror realizare necesita cunostinte
dintr-un domeniu determinat de specialitate si are ca rezultat
ndeplinirea unei parti dintr-o anumita functiune.Pentru o
ntreprindere moderna se pot defini 5 functiuni de baza:1)
Functiunea de cercetare-dezvoltare2) Functiunea de productie3)
Functiunea comerciala4) Functiunea financiar-contabila5) Functiunea
de personal sau de resurse umaneFunctiunea reprezinta o serie de
caracteristici ce i confera ntreprinderii un rol bine determinat n
ansamblul organelor de conducere si organizare.n cadrul functiunii
se suprapun cu activitatile / compartimentele n care se realizeaza
aceste activitati.Funciunea de cercetare dezvoltare cuprinde
ansamblul activitatilor prin care se studiaza concepte, elaboreaza
si realizeaza cadrul tehnic-tehnologic, organizarea si
economicizarea ntreprinderii.Aceasta functiune si cea comerciala
asigura adaptarea ntreprinderii la mediul economico-social
exterior.Se disting 2 grupe de activitate:- cercetare stiintifica,
inginerie tehnologica, introducerea progresului tehnic- investitii,
modernizari si retehnologizariFunciunea de producie cuprinde o
serie de activitati referitoare la:- organizarea de ansamblu a
ntreprinderilor, sectiilor, atelierelor de productie;- organizarea
desfasurarii n conditii optime a proceselor de productie auxiliare,
de deservire si conexeFunctiunea de productie cuprinde totalitatea
activitatilor legate nemijlocit de realizarea productiei.Scopul
ntreprinderii este realizarea de produse conform standardelor de
calitate, cu forta de munca, materii prime, materialele si
utilajele, tehnologiile, care se afla la dispozitia firmei.Odata cu
stabilirea productiei, a tehnologiilor, utilajelor, utilitatilor,
standardelor de calitate, normelor de consum, se stabileste costul
produsului.Funciunea comercial include activitati care pot fi
grupate n trei categorii si anume:- activitati de aprovizionare
tehnico-materiala- activitati de livrare de produse (desfacere)-
activitati de marketingn cadrul activitatii de aprovizionare sunt
incluse actiuni referitoare la aprovizionarea firmei cu materii
prime, materiale, precum si cele prin care se asigura repartizarea
lor n mod organizat fundamentat stiintific, conform normelor de
consum, n cadrul sectiilor, atelierelor - productie, de baza, de
deservire, auxiliare, conexe.Functiunea activitatii de marketing
cuprinde ansamblul actiunilor de studiere a pietei interne, a
necesitatilor si comportamentului consumatorilor n scopul
stabilirii celor mai adecvate modalitati de orientare a activitatii
firmei si de crestere a volumului vnzarilor.Funciunea
financiar-contabil reprezinta activitatea prin care se asigura
obtinerea si utilizarea rationala a mijloacelor financiare necesare
desfasurarii activitatilor n ansamblu ale firmei, evidenta valorica
a activitatii comerciale, evaluarea modului de realizare a
rezultatelor economice generale ale firmelor.Executarea
activitatilor componente ale functiunii financiar-contabile se face
n mod activ prin stabilirea cadrului financiar al procesului
economic ce se desfasoara n firma si n mod pasiv prin nregistrarea
datelor economice ale tuturor activitatilor firmei si a
schimbarilor ce se produc n relatia cu partenerii de relatii
economice din afara firmei.Funciunea de personal/resurse uman
cuprinde activitati prin care se asigura resursele umane necesare
realizarii obiectivelor ntreprinderii, utilizarea rationala
aacestora, dezvoltarea continua a competentelor personalului,
rezolvarea problemelor de salarizare si sociale.n practica toate
functiunile ntreprinderii se afla ntr-o strnsa interdependenta, se
ntrepatrund si se completeaza reciproc, formnd sistemul organizarii
procesuale a ntreprinderii.Manifestarea corecta a unei functiuni
determina manifestarea corecta si a celorlate functiuni; dupa cum
aparitia unei dereglari n o functiune provoaca perturbatii n
celelalte.1.1. Postul
Postul - reprezinta componenta primara a structurii
organizatorice si functionale a organizatiei. Pentru individ,
postul reprezinta suma activitatilor pe care acesta trebuie sa le
presteze n coordonate spatiale si de timp determinate.Prin fisa
postului sunt descrise cantitativ si calitativ atributiile
salariatului, conditiile de munca, durata activitatilor zilnice,
recompensele, etc.Definirea posturilor reprezinta activitatea de
proiectare a obiectivelor, sarcinilor, competentelor si
responsabilitatilor salariatilor care si le vor asuma.Sarcina
proiectarii postului revine managerilor organizatiei, att la
nfiintarea acesteia, precum si pe toata durata activitatii.Procesul
de definire/proiectare a posturilor este:-dinamic, fiind
conditionat de realizarile organizatiei, din transformarile
tehnologice din domeniu de activitate al organizatiei, de raportul
cerere/oferta de pe piata fortei de munca si de gradul de
scolarizare al populatiei;- interactiv-comunicarea dintre
organizatie si oficiile pentru forta de munca neocupata este
benefica pentru partile aflate n proces;-cresterea gradului de
scolarizare determina adoptarea unei politici specifice privind
forta de munca;Descrierea posturilor are ca scop stabilirea:-
obiectivelor- sarcinilor- competentelor-
responsabilitatileProiectarea posturilor si reproiectarea
tehnicilor, dintr-o intreprindere, presupune:- identificarea celor
mai importante nevoi ale angajatilor si ale
organizatiei-inlaturarea tuturor obstacolelor de la locurile de
munca ce ar impieta asupra acestor nevoiObiectivele postului
reprezinta motivatia care astat la baza nfiintarii lui. Ele sunt
clasificate n functie de:a) aria de acoperire- obiective punctuale
- sunt proiectate pentru realizarea unor activitati de moment care
nu pot fi atinse prin activitati desfasurate n cadrul altor
posturi- obiective limitate - activitatile aferente postului
acopera o secventa bine definita din domeniul postului- obiective
largi - acopera o plaja larga a domeniului b) anvergura temporara-
obiective instantanee - trebuie atinse imediat ce apare
oportunitatea- obiective limitate - obiectivele sunt definite pe
durate previzibile de timp- obiective cvasi-permanente - vizeaza
activitatile de rutina c) durata de existenta estimata- obiective
tactice - vizeaza realizarea unor activitati concrete, planificate
a se desfasura n timp ndelungat- obiective strategice - de atins
pentru momente ndepartate de timp si care vizeaza dezvoltarea
ulterioara a organizatieiSarcinile postului - sunt de regula
concrete, bine definite n timp si spatiu, de cele mai multe ori
repetabile/periodice, pe durata ndelungata de timp.
Responsabilitatea atribuirii cu sarcini a posturilor apartine
managerilor departamentelor si organizatiei. Acestora le revine
rolul de a identifica conexiunile caracteristicile, diferitele
obiective si de a stabili functiile posturilor.Competentele
postului - reprezinta limitele n care salariatul poate lua decizii,
poate desfasura activitatea si n care are atributii de serviciu.
Ele implica urmatoarele aspecte: autorizare, autoritate
profesionala si putere de decizie.Responsabilitate - este
caracteristica postului care vizeaza obligatia salariatilor sa
gireze pentru calitatea, cantitatea si termenele lucrarilor.
Trebuie sa fie corelata cu sarcinile si cu autoritatea titularului
postului.Concluzionnd, la proiectarea posturilor trebuie luate n
considerare:a) variabilele mediului exterior
organizatiei-caracteristicile mediului economic-cerearea, respectiv
oferta pietei muncii-gradul de pregatire a populatiei active si
disponibile-pragul atins de dezvoltare tehnologica n domeniul de
activitate al organizatiei b) variabilele mediului interior
organizatiei-capacitatea de adaptare la modificarile mediului
exterior-politica de dezvoltare a organizatiei-resursele
organizatieic) caracteristica segmentului activ recrutat de
organizatie-pregatirea generala-pregatirea profesionala-indicatorii
motivariiDefinirea posturilor presupune armonizarea
caracteristicilor mediului propriu organizatiei cu cele ale
mediului exterior, n conformitate cu obiectivele strategice ale
acesteia.
1.2. Functia
Functia se defineste prin totalitatea tuturor posturilor care au
acelasi sarcini si atributii din punct de vedere al naturii
complexitatii lor si care sunt in subordinea unei persone din
structura organizatorica a intreprinderi.Functia de conducere se
caracterizeaza prin faptul ca acesta sarcini de coordonare a
activitatii persoanelor subordonate avand astfel un grad mare de
responsabilitate si compenteta.Functia de conducere implica
atributii de coordonare a activitatii cum sunt:preziunea,
organizarea, coordonarea, evaluarea si controlul, adoptarea de
decizii etc.Principalele functii de conducere din cadrul une
intreprinderii sunt :- manager ( director) general- manager (
director) adjunct- manager tehnic, economic si commercial-
contabil- sef- inginer - sef- sef de sectie- sef de serviciu-
maistruFunctia de executie cuprinde sarcini de executare a
lucrarilor sau de rezolvare a unor probleme fara ca lor sa le
revina si sarcini de coordonare.Functia de executie se concretizea
in obiective individuale precum si in executia unor competente si
responsabilitati mai reduse.Practic cei care detin functii de
executie pun in aplicare deciziile emise de catre cei care detin
functiii de conducere.Functiile de executie de specialitate
sunt:-functii de executie cu caracter general ( inginer principal,
economist principal , inginer, economist etc. )- functii cu sarcini
de revizie contabila (revizor contabil principal, revizor
contabil)-functii pentru activitatea de resurse umane ( selectie,
evaluare, formare profesionala etc. )Ponderea ierarhica se
defineste prin numarul de persoane conduse in mod direct de un
cadru de conducere. Tinand cont ca activitatea de coordonare
presupune stabilirea unor relatii intre manager si subordonatii pe
baza carora se stabilesc actiuni de realizat rezulta eficienta
activitati de conducere este direct influentata de stabilirea unor
ponderi ierahice optime.Marimea ponderii ierarhice pentru un
manager din cadrul unei intreprinderi este determinate de urmatori
factorii:- natura activitatii colectivului subordonat- gradul de
independenta a sarcinilor ce revin subordonatilor (
executantilor)-nivelul de pregatire profesionala si capacitatea
organizatorica a managerului si subordonatilor acestuia- dispersia
teritoriala a posturilor care intra in subordinea managerului
1.3. Comportimentul si agentul economic
Compartimentul este alcatuit din totalitatea persoanelor care
sunt subordonate aceluiasi conducator, efectueaza munci omogene sau
complementare pentru realizarea unor obiective.In functie de
obiectivele atribuite deosebim:-Compartimente operationale - in
cadrul lor personalul realizeaza saricini care contribuie la
obtinerea produselor.ex: serciviciul productie, comercial,
aprovizionare.-Compartimente functionale in cadrul lor personalul
de specialitate care prin analize, studii, recomandari acorda
asistenta de specialitate (ex: economica, financiara,
organizatorica etc) pregatesc deciziile pentru manager si asigura
schimbul de informatii intre compartimentele functionale.In functie
de structura interna:-Compartimente de baza reprezinta o grupare de
persoane asupra carora isi exercita autoritatea un singur sef ,
subalternii au numai sarcini de executie.-Compartimente de ansamblu
reprezinta o grupare de persoane din care o parte pot fi
subordonate direct sefului de compartiment, iar o alta parte
indirect, prin intermediul sefului unui compartiment de bazaDupa
natura competentelor:-Compartimente ierarhice in cadrul carora
managerii dispun de autoritate ierarhica asupra managerilor
compartimentelor situate pe o treapta inferioara , au reptul de a
da ordine, dispozitii si sa fie informati in legatura cu modul in
care se transpun in practica dispozitiile date.-Compartimente
functionale managerii sunt specializati dispun de autoritate
functionala in raport cu alte compartimente dau indrumari,
instructiuni etc-Compartimente de stat major - acorda asistenta de
specialitate conducerii unitatii, elaborand studii, analize,
informari etc. care sa ajute la pregatirea deciziilorFormele
concrete de organizare a unui compartiment din cadrul unei
intreprinderiisunt:
Biroul se constituie pentru activitati omogene, de regula, ce
reclama o organizaredistincta, atunci cand volumul de munca
necesita un numar de minimum cinci persoaneServiciul se organizeaza
pentru realizarea unor activitati omogene cu un volum mare de munca
sau pentru activitati complementare care necesita o conducere
unitara, atunci cand volumul de activitate solicita de regula
minimum opt persoane. Daca serviciul necesita peste zece persoane,
atunci se pot organiza birouri in componenta saSectia reprezinta o
unitate determinanta sub aspect administrativ, in cadrul careia se
exercita fie un produs sau o parte a acestuia, fie o parte a
procesului tehnologic. Pentru constituirea unei sectii trebui ca
volumul de munca sa necesite un anumit numar de ateliere de
productie sau formatii de lucru.In functie de rolul pe care il au
in procesul de productie se deosebesc sectii de baza, auxiliare, de
servire si anexe.Agentul economic reprezinta o persoana sau un grup
de persoane care indeplinesc functii bine determinate in viata
economica.Ei sunt entitati de natura tehnica, economica, sociala,
juridica cu existenta patrimoniala recunoscuta si prin care anumiti
subiecti - persoane (indivizi) sau grupuri - promoveaza in mod
coerent actiuni ce decurg din propriile interese. Fiecarui subiect
ii e specifica o relatie functionala de tip 'subiect-functie'
intr-un anumit cadru spatio- temporal, relatie prin care acestia
intra in dependenta unii cu altii.Asadar, activitatea economica se
desfasoara in cadrul unor entitati individualizate, autonome, care
poarta denumirea de agenti economici, intreprindere, firma,
institutie (deci diferite denumiri, care insa nu se suprapun in
totalitate).In ceea ce priveste functiile agentilor economici, ele
pot fi definite ca anumite ipostaze in care ei se afla in una din
urmatoarele situatii : cea de producator, cea de consumator, cea de
intermediari (finantisti - banci, transporatori, comercianti,
etc.).Dupa functia indeplinita, agenti economici pot fi clasificati
astfel :- agenti economici producatori de bunuri si servicii -
firmele- agenti economici consumatori - gospodarii-agenti economici
financiari - institutii financiare si de credit (banci), unitati de
asigurare, trusturi financiare-administratiile - locale sau
centrale - ofera bunuri si servicii de utiliatate publica
(invatamant, sanatate, protectie sociala, etc.)agenti economici
externi - diferite firme si reprezentante ale strainilor in tara si
ale rezidentilor pe teritoriul altor tariDupa gradul de agregare al
functiilor indeplinite, pot fi :-agenti economici primari
(elementari) care au functii precizate, individualizate, si care
prin insumarea lor formeaza microeconomia societatii.-agenti
economici agregati - clase de agenti economici primari (clasa
industriilor pe diferite specializari - textile, constructoare de
masini, industrie navala ; clasa agricultorilor ; clasa
comerciantilor ; clasa finantistilor ; clasa administratiilor
locale) care indeplinesc functii similare si care prin insumare
formeaza macroeconomia societatii.-strainatatea ('restul lumii') -
toti agentii economici care fac activitati de comert exterior ; se
considera ca si economia nationala, ca celula de baza a economiei
mondiale participanta la circuitul economic mondial, e un agent
economicDintre toti agentii economici enumerati, se apreciaza ca
agentii economici producatori si cei consumatori sunt cei mai
importanti deoarece sunt expresia raportului'cerere-oferta' pe
piata, ca raport economic esential in toate domeniile de
activitate.CAPITOLUL II
STABILIREA UNUI PLAN SI ALOCAREA RESURSELOR NECESARE PENTRU
REALIZAREA ACTIVITATII
2.1. Stabilirea planului individual si colectiv
Motivul pentru care oamenii lucreaza in echipa este existenta
unui tel sau scop comun pe care cred ca il vor indeplini mai bine
muncind impreuna mai degraba decat pe cont propriu.Aceasta notiune
de plan constituie elementul definitoriu pentru activitatea
grupului.A planifica inseamna a concretiza in documente scrise cu
caracter imperativ prevederile strategiei si politicei adoptate
pentru o anumita perioada de timp sub forma de:- indicatatori
cantitativi si calitativi- termele de realizare- resurse ce trebuie
alocate pentru indeplinirea lor- sarcinile concrete care revin
executantilor la nivel de conducere si compartimente functionale-
masurile ce trebuie aplicate pentru crearea conditiilor necesare-
modul de urmarire si de control a felului cum sunt indeplinite
prevederile pe toate nivelele ierarhice.Prin plan se stabilete
cursul aciunilor organizaiei economice n viitor, att la nivelul
ntregului ansamblu, dar i pn la cel al componentelor sale
structurale. Aria extrem de mare de nelesuri cuprins n exprimarea
,,cursurilor aciunilor viitoare ale organizaiei economice" face ca
n dezvoltarea planificrii s se utilizeze concepte specifice:
misiune, obiective, strategii, politici, proceduri, reguli,
programe.Misiunea unei organizaii economice este producerea i
punerea n circulaie n mod profitabil a unor anumite tipuri de
produse sau servicii. Orice grupare social organizat are o misiune,
un scop general pentru care exist i funcioneaz. Sunt i manageri
care gndesc c misiunea organizaiei economice este realizarea
profitului. Este adevrat c orice fel de activitate economic trebuie
s fie rentabil; dar profilul poate fi obinut dac scopul organizaiei
rspunde unei cerine sociale, deci dac aceasta i realizeaz
misiunea.Obiectivele sunt inte, scopuri, eluri, niveluri ale
rezultatelor stabilite pentru activitile organizaiei economice. Ele
reprezint nu numai finalitatea planificat a activitilor
organizaiei, dar i scopul ctre care se focalizeaz celelalte funcii
manageriale - organizarea, conducerea i controlul.Strategia
reprezint un program general de aciune, de dimensionare i alocare a
resurselor necesare obinerii obiectivelor. Strategia contureaz
modalitatea n care managementul organizaiei planific s realizeze
obiectivele.Politica este o formalitate a atitudinii manageriale n
raport cu obiectivele. O politic este un ghid larg, general, care
direcioneaz atingerea scopului. Politicile nu precizeaz ce aciuni
ar trebui ntreprinse; ele asigur conturarea limitelor, granielor n
careobiectivele trebuie realizate. Politicile sunt utile pentru a
ghida implementarea strategiilor.Politicile se formuleaz la toate
nivelurile organizaiei; prin ele se realizaez o structur unitar a
mulimii de planuri existente n organizaie, permind astfel
managerilor s delege autoritatea n timp ce menin
controlul.Procedura este un ghid de aciune n care se detaliaz
maniera n care trebuie realizat o activitate; descrie etapele sau
sarcinile prezentate n ordine cronologic pentru a se realiza un
anume scop.Regulile precizeaz aciunile specifice ce trebuie
desfurate ntr-o anumit situaie. Att procedurile ct i regulile sunt
elemente ale planificrii destinate reducerii variabilitii n
procesele de munc. Ele se utilizeaz pentru a reduce posibilitatea
adoptrii unor decizii subiective n cazurile n care realizarea
obiectivelor cere un anume mod de a aciona.Programul este un
complex de scopuri, politici, proceduri, reguli, sarcini,
etape,resurse ce trebuie angajate pentru a realiza cursul stabilit
al unor aciuni.Programele pot avea dimensiuni diferite n funcie de
amploarea obiectivelor pentru a cror realizare sunt concepute; de
exemplu, pot fi eliberate programe pentru dezvoltarea organizaiei
prin achiziionarea unei alte companii, pentru nnoirea produciei n
proporie de 50% n urmtorii 3 ani, pentru reducerea cheltuielilor
generale ale unei secii de producie.Utilizarea programelor pentru
desfurarea aciunilor permite o mai bun coordonare a diferitelor
sectoare ale organizaiei, implicate n realizarea obiectivului, o
mai precis alocare i corelare a resurselor.La fel ca i alte funcii
manageriale, planificarea este un proces, adic o succesiune de
activiti manageriale desfurate pe baza unor principii, cu anumite
metode i tehnici, n scopul determinrii traiectoriei pe care o va
urma organizaia economic ntr-un anume interval de timp.n funcie de
nivelul managerial la care se planific, de amploarea obiectivelor,
complexitatea procesului funciei de planificare este diferit, dar n
principiu etapele sunt aceleai. Fiecare etap a procesului este de
fapt un moment decizional. Rezolvarea fiecreia implic analiz de
variante att pentru stabilirea obiectivelor ct i pentru aciuni,
resurse i modalitatea de implementare iar pentru a gsi soluia cea
mai potrivit n cadrul unei etape este, de multe ori, necesar s se
reitereze cele anterioare.
2.2. Resurse materiale
Resurse materiale reprezint componentele fizice ale capitalului
unei ntreprinderi, care cuprind la rndul lor cldirile, utilajele si
echipamentele de producie, materiile prime i materialele i
resursele energetice.Materiile prime reprezint bunurile asupra
crora se acioneaz n cadrul proceselor de producie, cu ajutorul
tehnicii i tehnologiei mnuite de ctre om, n vederea obinerii
produselor/serviciilor necesare societii. Ele pot fi :-materii
prime de baz : care se regsesc dup procesul prelucrrii n produsul
finit-materii prime auxiliare : care ajut producia i se degradeaz n
timpul acesteia, practic neregsindu-se n corpul material al
produsului finit.ntreprinderile trebuie s fie preocupate, n mod
constant, de asigurarea :- aprovizionrii ritmice cu materii prime
si materiale;-consumului raional al materiilor prime si
materialelor n procesul de producie.Prin resurse energetice se
nelege cantitatea de energie care poate fi utilizat/exploatat ntr-o
anumit perioada de timp, prin folosirea unor surse energetice.
Sursa energetica reprezint orice purttor de energie sub form
concentrat.Utilizarea lor raional produce trei efecte importante.
Astfel, la nivelul ntreprinderii determin reducerea costurilor de
producie i diminuarea impactului asupra economiei naionale, n ceea
ce privete cererea de resurse energetice, n special cele fosile
fiind un domeniu extrem de sensibil.n rile UE exist o sensibilizare
a populaiei i a mediului de afaceri cu privire la importana
recuperrii i reciclrii de resurse materiale, precum i a unor
programe care vizeaz creterea eficienei energetice. Prin diferitele
sale programe, UE susine dezvoltarea unor metode care vor conduce
la o mai mare eficien energetic, dezvoltarea unor noi tehnologii
pentru exploatarea combustibililor fosili, cu efecte reduse asupra
mediului nconjurtor precum i dezvoltarea energiei din surse
regenerabile: biomasa, celule fotovoltactive, pile de combustie,
utilizarea hidrogenului, a metanolului etc.Toate actele normative
adoptate n acest domeniu de rile UE au n comun ctevaelemente
:-economia de energie este conceput ca o surs important de energie,
care nscrie n acelai timp printre cele mai eficiente msuri de
reducere a polurii;-alocarea unor sume importante pentru activiti
de cercetare- dezvoltare;- introducerea msurilor de utilizare
eficienta a energiei;- existena unei structuri organizatorice
naionale care concepe i aplicprograme coerente de conservare a
energiei.
Cldirile, elemente ale capitalului fix, particip la mai multe
cicluri de producie i i transmit valoarea asupra
produselor/serviciilor n mod repetat. Recuperarea valorii transmise
se realizeaz prin amortizare.Sub denumirea de utilaje de producie
sunt grupate ntr-o ntreprindere mainile, instalaiile, mijloacele de
transport, uneltele, aparatele, echipamentele i accesoriile
destinate realizrii procesului de producie. Ele particip, la fel ca
i cldirile la mai multe cicluri de producie, iar recuperarea
valorii se realizeaz prin amortizare. Utilajele pot fi specializate
, destinate realizrii n mod repetat a unor operaii tehnologice sau
procese pentru o gam redus de produse, si universale, care execut
operaii tehnologice sau procese pentru o mare varietate de
produse.
Maini de prelucrare simple, echipate cu un anumit tip de scul
(maini de gurit, frezat, strunjit etc.)
Maini agregat, echipate cu mai multe scule/capete de
prelucrare
Maini semi-automate (operaiile tehnologice se execut automat,
iar restul operaiilor se execut manual)
Maini automate (toate operaiile tehnologice, auxiliare,de
servire sunt automate)
Crete gradul de complexitate
2.3. Resurse umane
Resursele umane reprezint salariaii ntreprinderii, resursele
active, creatoare aleunei ntreprinderi.Omul reprezint resursa cea
mai important a unei ntreprinderi, fiind singura resurs care i
poate cunoate i nvinge propriile limite, constituindu-se de cele
mai multe ori ntr- un potenial neexploatat. Monitorizarea
corespunztoare a acestui tip de resurse, de la stabilirea
necesarului de personal i recrutarea acestuia pn la motivarea i
pstrarea lui n firm, este vital pentru avantajul concurenial pe
care ntreprinderea l are pe pia. Realizarea obiectivelor
ntreprinderii se poate face doar prin activiti de munc organizate i
orientate ale resurselor umane.n teoria tradiional a ntreprinderii,
salariaii erau privii prin prisma modului n care acetia executau
anumite operaii, fiind grupai sub denumirea generic de for de
munc". Aceast denumire, care este folositoare pentru a desemna
totalitatea persoanelor angajate, nu trebuie ns s implice i
atitudinea ntreprinderii fa de proprii angajai, care prin
utilizarea acestei denumiri generice, ntotdeauna la singular,
desemneaz masa tuturor angajailor i nu permite diferenierea
individului, cu personalitatea sa complex, nevoile specifice, i
viziunea sa creatoare. Dei unele firme continu astzi s manifeste
aceast atitudine, este nevoie de o strategie a ntreprinderii n
domeniul resurselor umane. Aceasta implic furnizarea de programe de
instruire i diverse activiti, printre care i crearea unui
climat/cultur de nvare, prin care resurse umane ale firmei pot fi
dezvoltate i educate nscopul mbuntirii utilizrii lor n cadrul
organizaiei respective, pentru a contribui landeplinirea
obiectivelor ntreprinderii.Realizarea fiselor de post, cuprinzand
descrierea activitatilor specifice fiecarui loc de munca si a
relatiilor ierarhice si functionale cu celelalte
posturi.Compartimentarea interna, cele mai intalnite metode fiind
compartimentarea functionala (functie de natura activitatii:
productie, financiar, marketing etc.) si ierarhica (salariatii
desfasoara activitati similare si raporteaza direct managerului).
Trebuie avuta in vedere si compartimentarea informala care poate
aparea in diferite situatii (existenta unor relatii anterioare
intre unii angajati, dezacord fata de unele decizii ale conducerii
etc.). In masura in care este posibila, structurile informale
trebuie transformate in structuri formale.Stabilirea ariei de
control a fiecarui post, respectiv a persoanelor care se afla in
subordinea ierarhica a fiecarui post. Cu cat marimea afacerii si a
resurselor umane implicate este mai mare, este din ce in ce mai
importanta delegarea sarcinilor si responsabilitatilor.Practic,
pentru a fi sigur de rezultatele angajatilor sai, intreprinzatorul
trebuie sa recruteze, sa selecteze, sa asigure instruirea, sa
evalueze si sa recompenseze fiecare angajat astfel incat sa existe
permanent motivatia pentru a lucra cu maxima eficienta.A.
RecrutareaRecrutarea are drept scop identificarea potentialilor
candidati pentru diferite posturiin cadrul firme.In cazul
recrutarii din interiorul firmei, avantajele principale sunt
cunoasterea salariatului si a deprinderilor sale de lucru, costul
angajarii (legat practic numai de asimilarea noilor deprinderi
necesare), posibilitatea preluarii sarcinilor fara intreruperea
activitatii, precum si crearea motivatiei salariatilor de a munci
mai bine pentru a fi promovati la randul lor.Dezavantajele
principale sunt legate, in principal, de experienta superioara si
de ideile noi pe care le poate avea un specialist adus din afara
organizatiei.Recrutarea din exteriorul firmei se poate baza pe
prietenii sau cunostintele intreprinzatorului, informatiile
furnizate de Oficiul fortelor de munca sau institutii de
invatamant, fostii salariati, recomandari din partea unor angajati,
furnizori sau clienti, anunturi in mass-media. O sursa cu o
importanta particulara o reprezinta concurentii, ai caror fosti
angajati pot aduce intreprinzatorului nu numai experienta ci si
informatii privind fostul angajator.B. SelectiaIntreprinzatorul
trebuie sa evalueze capacitatea fiecarui solicitant de a
rezolvaproblemele specifice locului de munca vizat. Pentru aceasta,
informatiile obtinute in momentul recrutarii trebuie completate cu
informatii mai detaliate privind studiile pe care le are
solicitantul, experienta in munca, deprinderi aplicabile in munca,
istoricul muncii, pregatirea speciala ceruta, experienta
manageriala. Sunt importante si referintele profesionale sau cele
personale.Deseori, pot fi aplicate diferite tipuri de teste, care
furnizeaza informatii suplimentare foarte utile. Pot fi utilizate
teste de performanta in realizarea diferitelor tipuri de activitati
specifice postului, teste de aptitudini, teste de personalitate,
teste de inteligenta.
C. Pregatirea angajatilorPersonalul selectat si angajat trebuie
introdus rapid in mediul de lucru al activitatiice se va
desfasura.Intreprinzatorul trebuie sa familiarizeze noii salariati
cu firma si cu munca pe care o vor desfasura. In primele zile vor
avea loc intalniri cu ceilalti salariati, vor fi prezentate
facilitatile fizice, procedurile si politicile firmei. Un accent
deosebit trebuie pus pe modul in care este prezentat noul venit
celorlalti salariati, pentru ca acestia sa nu-1 respinga.Chiar daca
noul angajat are calificarea necesara postului respectiv, un anumit
grad de instruire este probabil necesar. intr-o firma mica este
deosebit de important ca salariatii sa poata realiza mai multe
activitati. Ei reprezinta un activ puternic pentru intreprinzator,
in lipsa altora, ei ii pot suplini pe cei absenti, asigurand
continuitatea activitatii. De asemenea, salariatii bine instruiti
nu trebuie supravegheati permanent, asa ca intreprinzatorul va avea
mai mult timp disponibil pentru alte activitati.Metodele de
instruire cele mai frecvent utilizate sunt instruirea la locul de
munca, rotatia posturilor, cursuri de calificare.Perfectionarea
profesionala are drept consecinta imediata o munca mai eficienta si
o crestere a productivitati. Astfel, cheltuielile pentru pregatirea
personalului reprezinta o investitie ca oricare alta.Pregatirea
angajatilor poate fi realizata la locul de munca si in afara
locului demunca.Micile intreprinderi folosesc in special metoda
pregatirii la locul de munca, care are un mare impact asupra
angajatilor, intrucat este legata direct de performante.Pregatirea
in afara locului de munca presupune urmarea unor scoli, seminarii
ori lucrul in afara locului de munca.Ca o regula generala, impulsul
principal al perfectionarii profesionale trebuie sa il dea
intreprinzatorul. Daca el va continua pregatirea, ceilalti il vor
urma.
2.4. Resurse financiare
Resursele financiare desemneaza potentialul intreprinderii sub
forma mijloacelor banesti, inclusiv valutare.Resursele financiare
sunt utilizate de intreprindere pentru a achizitionarea factorilor
de productie si satisfacerea altor necesitati legate de fabricarea
si comercializarea produselor.Resursele financiare necesare
desfasurarii normale a activitatii intreprinderii se obtin
astfel:pe calea finantarii de la buget, in cazul regiilor
autonomepe calea creditarii de la sistemul bancarpe calea
autofinantariiprin vanzarea de actiuni si obligatiuni pe piata
firIn conditiile economiei de piata principala cale de formare a
resurselor financiare ale intreprinderii o constituie
autofinantarea.Aceasta reprezinta acoperirea financiara a
cheltuielor cerute de activitatile economice si sociale ale
intreprinderii, din profit si amortizare.In cazul resurselor
financiare obtinute pe calea creditarii, intreprinderea are
obligatia atat a rambursarii creditului cat si a dobanzii.Creditele
pentru investitii si plata dobanzii se ramburseaza din mijloacele
banesti constituite din profit. Creditele pentru productie si
comercializare se ramburseaza din incasarile curente.Intr-o
economie moderna, de regula, necesarul de resurse depaseste
posibilitatile de procurare a acestora. De asemenea, in timp ce
resursele au un caracter limitat, cererea de resurse inregistreaza
o tendinta de crestere continua.Resursele, ca elemente ale bogatiei
unei natiuni, include in structura lor, alaturi de resursele
materiale, umane, informationale, valutare, si resursele financiare
Resursele financiare reprezinta totalitatea mijloacelor banesti
necesare realizariiobiectivelor economico-sociale intr-o anumita
perioada de timp.La nivel national , resursele financiare includ:-
resursele financiare ale autoritatilor si institutiilor publice;-
resursele financiare ale unitatilor publice si private;- resursele
financiare ale organizatiilor fara scop lucrativ;- resursele
financiare ale populatieiIn toate tarile se manifesta o cerere
sporita de resurse financiare generata de cresterea nevoilor
sociale intr-un ritm mai rapid decat cel al evolutiei produsului
intern brut.Insa satisfacerea cererii de resurse financiare este
influentata de un ansamblu de factori, cum sunt:-factori economici,
care imprima o anumita evolutie produsului intern brut, ceea ce
poate determina cresterea veniturilor impozabile;-factori sociali,
care presupun redistribuirea resurselor in scopul asigurarii
nevoilor de educatie, sanatate, protectie si asigurari sociale
etc.;- factori demografici, care pot influenta, in anumite
conditii, atat numarul populatiei active, cat si cresterea
numarului contribuabililor;- factori monetari (masa monetara,
creditul, dobanda), care isi transmit influenta prin pret,
respectiv cresterea preturilor accentueaza fenomenele
inflationiste, care la randul lor genereaza sporirea resurselor din
impozite si taxe;- factori politici si militari, care prin masurile
de politica economica, sociala si financiara pe care le implica,
pot avea ca efect cresterea productiei si a veniturilor, a
contributiilor pentru asigurarile sociale, a fiscalitatii, presiuni
asupra bugetului general consolidat, influentand, in acelasi timp,
nivelul resurselor financiare publice;factori de natura financiara,
care sintetizeaza influenta factorilor prezentati anterior, prin
dimensiunea cheltuielilor publice.Datorita caracterului limitat al
resurselor financiare, o problema foarte importanta a societatii o
constituie alocarea resurselor necesare producerii tuturor
categoriilor de bunuri (publice, mixte si private). Deciziile
privind alocarea resurselor intre sectorul public si cel privat
influenteaza decisiv, atat productia de bunuri publice cat si
raportuldintre acestea si bunurile private. In teoria finantelor
publice, se apreciaza ca alocarea resurselor este optima atunci
cand cerintele consumatorilor sunt satisfacute la un nivel maxim,
prin intermediul sectorului privat si a celui public. La un moment
dat, cetatenii unei tari pot manifesta, in functie de distributia
averii si veniturilor, anumite preferinte fata de procurarea
bunurilor publice si a celor private, iar comportamentul acestora
este pus in evidenta de curbele de indiferenta. O curba de
indiferenta include, la un moment dat, punctele in care
preferintele fata de sectorul public si cel privat sunt egale,
respectiv indiferente. Curbele de indiferenta evidentiaza toate
combinatiile unor cosuri de bunuri siservicii produse atat de
sectorul public, cat si de cel privat, fata de care o persoana este
indiferenta.Finanarea activitii unei ntreprinderi reprezint
totalitatea mecanismelor, tehnicilor i a instrumentelor prin care
sunt procurate mijloacele bneti necesare pentru realizarea i
dezvoltarea activitilor unei ntreprinderi. n general, finanarea
mbrac dou forme distincte :-surse proprii - autofinanare prin
utilizarea capitalului propriu, reinvestirea profitului,amortizarea
capitalului fix, vnzarea de active fixe;-surse atrase - mprumuturi
contractate din anumite surse, majorarea capitalului social prin
suplimentarea acestuia sau prin emiterea de aciuni (valabil n cazul
SA sau SCA) sau cooptarea a unor asociai cu noi pri sociale
(modalitate valabil pentru SRL).n ceea ce privete cea de-a doua
categorie de surse, i acestea se regsesc n practic submai multe
forme:Finanarea pe termen scurt (aproximativ 1 an) este, de regul,
posibil prin:- credite bancare care se acord pentru activiti
curente, achiziii de materiale etc. O form special de mprumut pe
termen scurt este constituit din linia de credit (n limba englez
stand by), care permite firmei s mprumute de la aceeai banc n mod
repetat, pn la o anumit sum limit. ntreprinderea poate preleva din
aceast sum limit sumele necesare, pltind dobnd doar pentru acestea,
iar pentru sumele neutilizate se pltete un comision de angajament.
Acest tip de credite trebuie garantate i, prin rennoirea lor, firma
i asigur un nivel corespunztor al disponibilului bnesc. Linia de
credit este revizuit periodic de ctre banc, acesta avnd
posibilitatea de a denuna nelegerea n diferite cazuri, de exemplu
atunci cnd situaia financiar a ntreprinderii se modific;- credite
de la furnizori (creditul comercial), prin amnarea plii facturilor
dup un anumit termen stabilit, la preul stipulat n contract, la
care se adaug i dobnda. Documentul reprezentativ pentru acest tip
de finanare este cambia (n limba englez bill of exchange). Cambia
este unul dintre cele mai vechi mijloace de plat i garantare, fiind
i un mijloc de creditare, atunci cnd scadena este la un anumit
termen, varianta cea mai frecvent fiind la 90 de zile. Cambia
reprezint un ordin scris i necondiionat dat de o persoan (trgtor)
asupra unei alte persoane (tras) de a plti o sum de bani, la vedere
sau dup o anumit scaden, unui beneficiar. O variant a cambiei este
biletul la ordin (n limba englez promissory note). Acesta reprezint
un nscris prin care o persoan (emitentul) se oblig s plteasc altei
persoane (beneficiarul), sau la ordinul acesteia, o sum de bani, la
scaden. Cambia i biletul la ordin pot fi scontate, adic vndute unei
bnci nainte de scaden, n schimbul plii valoni cambiei dup aplicarea
unei taxe de scont, n funcie de numrul de zile rmase pn la scaden
(practic ele sunt transmise bncii prin nscrierea pe verso a numelui
beneficiarului i a celui care transmite titlul, operaiune denumit
andosare). Scopul scontrii este acela ca beneficiarul cambiei sau
al biletului la ordin s transforme creana pe care o are asupra unui
ter ntr-o sum lichid, fr a mai atepta scadena.Finanarea pe termen
mediu (5-7 ani) i lung (peste 7 ani) poate fi accesat
prinintermediul creditelor bancare, fiind destinate investiiilor
sau achiziionrii de active.Exist i alte tehnici speciale de
finanare, cum ar fi :- forfetarea (n limba englez forfating) se
folosete mai ales n cazul firmelor implicate n activiti de export.
Forfetarea exportului pe credit const n transmiterea creanelor
provenite din operaiunile de comer exterior unei instituii
financiare specializate, care lepltete imediat i i recupereaz
contravaloarea acestora la scaden. Specific forfetarii este faptul
c se aplic i creanelor provenite din exporturile pe credit cu
scadena la termen mijlociu i mare, permind realizarea unor
operaiuni de finanare pe termen mediu. Costurile forfetarii sunt ns
ridicate i constau n rate fixe de dobnd, la care se adaug
comisionul instituiei de finanare, stabilit difereniat n funcie de
factori importani printre care se poate meniona bonitatea
debitorului, aceste taxe putndu-se ridica pn la20% din valoare
titlului;- factoringul (n limba englez factoring) reprezint
operaiunea prin care o instituie specializat financiar (factor)
preia n proprietatea sa creanele unei ntreprinderi (aderent), n
schimbul unui comision, prin plata facturilor aderentului,
reprezentnd dovada efecturii tranzaciei care are ca obiect
produse/servicii livrate pe credit;- leasingul, metod de finanare
pe termen mediu i lung, reprezint o form de nchiriere realizat de
societi financiare de leasing sau productori al unor bunuri de
producie ctre ntreprinderi care. nu dispun de fonduri proprii sau
nu doresc s recurg la credite bancare pentru achiziionarea
acestora. n vederea utilizrii bunului, ntreprinderea va plti
societii de leasing sau productorului costul sub form de rate
ealonate pe perioada de valabilitate a contractului de leasing. La
sfritul perioadei de nchiriere, ntreprinderea poate alege una
dintre urmtoarele opiuni: s prelungeasc contractul, s-l cedeze sau
s achiziioneze bunul la valoare lui reziduala. Contractarea direct
ntre productorul i utilizatorul bunului poart numele de leasing
direct, n timp ce leasingul prin intermediul unei societi
financiare specializate se numete leasing indirect Exist i
posibilitatea de lease-back, prin care proprietarul, aflat n nevoie
urgent de fonduri bneti, i vinde produsul unei societi de leasing
care apoi l nchiriaz; eurocreditele reprezint o mobilizare de
capitaluri pe termen mediu i lung, avnd scadene ntre 3 i 8 ani,
prin apelarea la piaa eurodevizelor. Eurodevizele sunt acordate de
un grup de bnci constituite ntr-un consoriu, sub conducerea unei
bnci coordonatoare. Banca coordonatoare trebuie s fie, de regul,
din ara beneficiarului. Eurocreditele poart o dobnd bazat pe LIBOR
(London Interbank Offered Rate) i reprezint rata dobnzii la
creditele pe termen scurt de pe piaa interbancar londonez;-
finanarea prin emisiunea de obligaiuni (valabil doar n cazul SA i
SCA) prin care se pot obine fonduri de la publicul larg sau de la
un grup restrns de investitori. Obligaiunile reprezint titluri
financiare exprimnd drepturile deintorului asupra emitentului, n
urma unui mprumut acordat celui din urm, n schimbul unei dobnzi.
Scadena de rscumprare de ctre emitent variaz, de regul, de la 5 la
15 ani, fiind o form de mobilizare a creditului pe termen mediu i
lung;- finanarea prin creditare internaional depinde de conjunctura
economic de pe piaa mondial i condiiile care trebuie ndeplinite de
solicitantul de credit i pot fi de dou tipuri: rambursabile i
nerambursabile. Pentru identificarea riscului de investiii n
anumite ri, au aprut companii specializate (de exemplu, Standard
& Poors, Moody's, Fitch) care studiaz condiiile din diferite
ri, iar rezultatele sunt catalogate ntr-o scal a valorilor denumit
risc de ar (n limba englez rating, prin care se evalueaz riscul
investiional pe termen scurt i lung, n moned local sau strin,
definind astfel expunerea la o pierdere potenial (vezi tabelul 5-1
pentru rating-ul stabilit de Standard&Poors). Riscul de ar
reprezint o noiune agregat care ofer o imagine sintetic a gradului
de risc la care se expune o afacere localizat pe teritoriul
geografic al unei ri. Nivelul riscului nu este egal pentru fiecare
din componentele sale, i nici nu este constant n timp, el
modificndu-se nfuncie de evoluiile economice, politice, sociale i
instituionale ale rii respective. Un rating favorabil determin
creterea posibilitilor de acces la creditul internaional pentru
ntreprinderile din ara respectiv.O alt surs de finanare a activitii
unor ntreprinderi poate fi acordarea de subveniile de ctre stat
(rambursabile sau nerambursabile), atunci cnd firma se afl ntr-o
situaie economic/financiar dificil care poate fi generat de cazuri
de for major. Mai mult dect att, statut poate garanta n faa bncilor
credite speciale pe care le pot obine ntreprinderile, prin
negocierea unor clauze de mprumuturi prefereniale.CONCLUZII
Organizarea structurala reprezinta cea de-a doua componenta de
baza a organizarii formale a firmei. Prin organizarea structurala
se asigura modelarea organizarii procesuale in conformitate cu
necesitatile si posibilitatile fiecarei organizatii. Principala
expresie a organizarii structurale o reprezinta structura
organizatorica.FORMALA are drept caracteristica faptul ca se
constituie ca efect a unor legi, norme, reguli prevazute ntr-un
document organizatoric intern, principii si se aplica prin
documente oficiale. Prin intermediul ei sunt definite elementele
componente de baza: obiectivele, posturile si functiile,
compartimentele, sistemul de relatii organizatorice, puterea si
responsabilitatile n unitatea economica.INFORMALA se compune din
grupe de salariati ntre care se stabilesc relatii spontane si
flexibile. Natura motivelor care determina crearea unor grupuri
nonformale si relatiile dintre personae nu sunt foarte clare,
adesea apar spontan si nu sunt precizate ntr- un document
organizatoric. ntre aceste doua tipuri de structuri exista
interferente semnificative dar greu de apreciat, cu toate acestea
trebuie luate n considerare n proiectarea modului de functionare a
unitatii n ansamblul sau. Structura informala poate fi apreciata ca
un element nedisociabil al structurii formale, iar cunoasterea ei
ofera multiple posibilitati de perfectionare a mecanismelor interne
de functionare a unitatii economice. Aceasta ne conduce la
concluzia ca, structura informala contine ntr-o maniera specifica
componentele celei formale.ntre organizarea formala si cea
informala a unei firme exista o strnsa interdependenta. Pe de o
parte, organizarea formala, prin incadrarea personalului in
compartimente si stabilirea relatiilor in cadrul lor si intre ele
s.a.m.d creeaza canavaua pentru cristalizarea ansamblului
organizarii informale.Pe de alta parte organizarea informala
influenteaza asupra elementelor organizarii formale, determinnd
aparitia unor abateri care pot fi evidentiate prin cercetari
sociometrice. Cunoscnd faptul ca in orice firma organizarii formale
ii este asociata una informala. sarcina principala a managerilor si
organizatorilor este de a gasi mijloace pentru a integra
obiectivele organizarii informale cu obiectivele organizarii
formale. n acest scop. incadrarea personalului in diferite
compartimente sau introducerea unor noi metode de munca este
necesar sa ia in considerare caracteristicile organizarii
informale, astfel inct sa evite aparitia unor tensiuni si sa
faciliteze cresterea coeziunii grupelor de munca, scurtarea
fluxurilor de comunicatii etc. Pentru aceasta este necesar sa se
cunoasca bine situatia si necesitatile personalului, managerii sa
fie accesibili executantilor. iar repartizarea sarcinilor,
competentelor, sanctiunilor si recompenselor sa fie judicioasa.Desi
notiunea de structura organizatorica a fost abordata in numeroase
lucrari asupra sa nu s-a ajuns la o definire riguros stiintifica.
care sa intruneasca consensul specililistilor. Cea mai mare parte
din abordarile consacrate o definesc de o maniera destul de
generala. ceea ce lasa mai ales cnd se trece la analiza concreta in
intreprinderi, o usa larg deschisa impreciziunilor si
confuziilor.Structura organizatorica a firmei este o expresie att a
resurselor umane, materiale, financiare si informationale
incorporate, ct si a caracteristicilor mediului in care acestea isi
desfasoara activitatile.Importanta structurii organizatorice rezida
in conditionarea obtinerii uneiprofitabilitati ridicate in firme,
intru ct este o componenta de baza a sistemului de management, a
carui functionalitate o determina in buna masura.Structura
organizatorica asigura osatura sistemului managerial de
rationalitatea sa depinznd intr-o proportie apreciabila continutul
si imbinarea sistemului de obiective, configuratia si
functionalitatea sistemului informational si decizional, gama
metodelor si tehnicilor de management utilizate etc. Evident, toate
acestea determina modul de folosire a resurselor, conditiilor de
vnzare a produselor si implicit volumul cheltuielilor, marimea
profitului etc.Impactul structurii organizatorice nu trebuie
rezumat insa doar la efectele strict economice. Implicatii dintre
cele mai importante au caracteristicile structurii organizatorice
asupra"satisfactiilor obtinute de salariatii societatii comerciale
sau regiei de stat in procesul muncii, asupra climatului de
munca.
BIBLIOGRAFIE
1. Maria Ioncica, Rodica Minciu, Gabriela Stanciulescu Economia
serviciilor(Editia a II-a revazuta si adaugita), Editura Uranus
Bucuresti 19992.Ion Ionescu, Viorica Ionascu, Manoela Popescu
Economia intreprinderii de turism si comert, Editura Uranus
Bucuresti 20023.Conf. dr. V. Olteanu Economia intreprinderii
turistice, UCDC Facultatea de management turistic si comercial -
Bucuresti 19934. Suzana Ilie, Ctplina Popovici, Rodica Albu
Planificare operaional, EdituraOscar Print, Bucuresti,
2006ANEXE
Structura organizatorica a unei intreprinderi
Structura ierarhic-functionala(mixta)Resursele ntreprinderii
Resurse
Resurse materiale
Cldiri
Utilaje de producie
Materii prime imateriale
Resurse energetice
Materii primede baz
Materii prime auxiliare
Resurse financiare
Obinute prin finanarea de labugetntreprinderi aflate n
proprietatea
Obinute prin credite bancare
Obinute prin credite comerciale(vnzarea pe credit)
Obinute prin autofinanare (reinvestirea profitului, amortizri
etc.)
Obinute prin leasing (acordul prin care se transfer dreptul de
folosin asupra unui bun, pe o durat stabilit, n schimbul unei
redevene)
Obinute prin emiterea de obligaiuni
Alte forme
Resurse umane
Resurseinformaionale
26