This document is posted to help you gain knowledge. Please leave a comment to let me know what you think about it! Share it to your friends and learn new things together.
CAP. II Comunicarea verbală................................................................................. ...p.10
2.1 Principii pentru creşterea eficienţei comunicării verbale.......................................... .p.102.2 Forme şi mijloace de realizare a comunicării verbale.................................................p.11
Negocierea este unul dintre cei mai importanţi paşi atunci când se pune baza unei
afaceri. Pentru a negocia avem nevoie de comunicare şi de aceea este foarte important să
cunoaştem toate informaţiile refetoare la acest subiect. Personal am ales această temă din
dorinţa de a-mi aprofunda cunoştinţele în ceea ce priveşte „comunicarea” în cadrul unei
afaceri.
În primul capitol am abordat mai multe teme în ceea ce priveşte rolul comunicarea
în afaceri. Prima întrebare la care am dorit să caut răspuns este „Ce este comunicarea?” .
Din experienţa de viaţă de până acum ştiam că procesul de comunicare este foarte
important atât în viaţa de zi cu zi cât şi în cadrul unei afaceri. Importanţa acesteia rezultă şidin strădania specialiştilor din toate domeniile de o dezvolta necontenit, acordându-i o
amploare din ce în ce mai mare, cu scopul obţinerii succesului în toate domeniile de
activitate.
În a doua tema a acestui capitol am prezentat atât elementele necesare procesului
de comunicare cât şi subiecţii între care se poate stabili această relaţie. Comunicarea nu se
poate realiza fără un emiţător (persoana care transmite informaţia), un receptor (persoana
care primeşte informaţia), mesaj (informaţia propriu-zisă), canal şi un cod. Comunicarea se poate realiza între două persoane, între o persoană şi un grup sau între două grupuri.
În cea de-a treia parte a primului capitol am punctat funcţiile comunicării
manageriale. Indiferent de sistemul social, într-o organizaţie comunicarea îndeplineşte opt
distracţia, integrarea. Funcţia de bază a comunicării manageriale este INFORMAREA.
Conducerea organizaţiei primeşte şi selectează informaţiile primite de la surse numeroase,
pe care le interpretează şi le transformă în îndrumări sau decizii şi le transmite mai departe.În cel de-al doilea capitol am abordat tema comunicării verbale Cea mai utilizată
comunicare este cea verbală, realizată prin utilizarea cuvintelor, oral sau scris.
Comunicarea verbală este folosită în viaţa de zi cu zi, dar şi în relaţiile interumane din
cadrul unei organizaţii. Comunicarea verbală se poate realiza sub mai multe forme:
* Alocuţiunea: scurta cuvântare ocazională cu o încărcărură afectivă mare având o
* Toastul: foarte scurtă cuvântare ocazională în formă spontană şi cu încărcare afectivă
foarte mare. EX: Pentru o seara deosebită şi pentru tine în mod deosebit.
• Conferinţa
•
Dezbaterea• Dizertaţia
• Discursul: cele de mai sus susţin o tema, o idee şi presupune o abordare
multidisciplinară având o structură complexă axată pe introducere, tratare, închidere.
În cel de-al treilea capitol am abordat « Comunicarea scrisă«. Comunicarea scrisă,
alături de cea verbală, reprezintă o componentă a comunicării umane.
Comunicarea scrisă se poate realiza prin diferite documente oficiale cum ar fi:
procesul verbal, raportul, darea de seamă, proiectul, referatul, scrisoarea de afaceri,memorial. În cadrul comunicării scrise folosim cuvintele, dar putem folosi şi unele semen
sau desene. Acest tip de comunicare se numeşte comunicare grafică. Grafica managerială
urmăreşte ordonarea şi prezentarea unui ansamblu de date referitoare la o anumită
problemă într-o manieră sintetică, uşor de perceput. Nu întotdeauna este indicat să apelăm
la comunicarea grafică dar utilizarea ei îmbunătăţeşte comunicarea şi trezeşte interesul şi
atenţia receptorului. Imaginile folosite trebuie să fie relevante, clare şi în concordanţă cu
conţinutul mesajului.
În ultimul capitol am dezbătul tema comunicării nonverbale. Această comunicare se
realizează prin : ţinută, poziţie şi mişcare, caracteristici fizice, comportament profesional,
ticuri verbale sau gesturi, vestimentaţie, mod de folosire a timpului liber. Managerii
folosesc nu numai cuvinte pentru a comunica. Aceştia comunică şi nonverbal cu ajutorul
gesturilor, expresiei feţei, modului cum se îmbracă sau cum îşi aranjează biroul.
Comunicarea nonverbală poate sprijini, contrazice sau substitui comunicarea vebală
având şi un rol regulator şi de control al acesteia.
Elementele limbajului nonverbal sunt : limbajul trupului (expresia feţei, gesturi,
poziţia corpului), limbajul spaţiului (modul în care utilizăm spaţiul personal, social, intim),
limbajul timpului (a veni la timp sau a întârzia la o şedinţă), prezenţa personală
Comunicarea este o caracteristică fundamentală a existenţei.
Toate funcţiile manageriale sunt realizate cu ajutorul comunicării, ca un proces de
înţelegere între oameni cu ajutorul transferului de informaţie.
De aici rezultă cele trei aspecte semnificative ale comunicării:
* IDEE: adică ideea care trebuie transmisă receptorului.
* EMIŢĂTOR- RECEPTOR: comunicarea implică prezenţa a cel puţin două persoane fără
de care nu are sens.
* CUVÂNT-ÎNŢELEGERE: utilizarea cuvintelor astfel încât să fie înţeles de către
participanţii la procesul comunicării.
Comunicarea este procedeul prin care se transmite un mesaj de la emiţător la
receptor prin intermediul unui canal. Toate activităţile organizate de oameni în prezent îşi
au izvorul în comunicare. A comunica nu înseamnă numai a vorbi , ci şi a scrie , a citi, a
asculta sau a privi.
Comunicarea esta caracteristică tuturor vieţuitoarelor deoarece a relaţiona
presupune a comunica cu cei din jur. Comunicarea implică ascultare, de aceea pentru a
comunica eficient trebuie să ne dezvoltăm abilităţile de ascultare activă. Uneori
comunicarea poate duce la conflict pentru că a comunica deschis presupune a accepta
puncte de vedere diferite şi a exprima deschis propriile puncte de vedere.
În cadrul relaţiilor interumane, comunicarea a fost şi rămâne de o importanţă
covârşitoare, frecvent abordată în mass-media, în mediul universitar şi preuniversitar, în
mediul afacerilor, dar şi în viaţa de zi cu zi. Importanţa acesteia rezultă şi din strădania
specialiştilor din toate domeniile de o dezvolta necontenit, acordându-i o amploare din ceîn ce mai mare, cu scopul obţinerii succesului în toate domeniile de activitate.
1.2 Caracteristicile unui proces de comunicareProcesul de comunicare cuprinde următoarele elemente:
1. EMIŢĂTORUL este iniţiatorul comunicării, cel care elaborează mesajul. El alege
mijlocul de comunicare şi limbajul astfel încât receptorul să–i înţeleagă masajul
formulat. Emiţătorul are dreptul de a alege receptorul cu care doreşte să comunice.
2. MESAJUL este forma fizica în care emiţătorul codifică informaţia, poate fi un ordin, o
idee, un gând. Mesajul are ca obiectiv informarea, convingerea, impresionarea,
amuzarea, obţinerea unei acţiuni.
Mesajul este supus unui proces de codificare şi decodificare dintre cele două persoane,
emitţăorul codifică mesajul trimis iar receptorul decodifică mesajul primit. Mesajul este
elementul care conţine simbolurile verbale şi non-verbale are un “text” – care este vizibil
şi are “muzică” – care poate conţine o ameninţare nedorită.
Exemplu: ”Te rog să treci pe la mine când te întorci!”
3. MIJLOCUL DE COMUNICARE sau canalul de comunicare este drumul parcurs de
mesaj dinspre emiţător spre receptor.
Poate fi formal –comunicare ce urmează structura ierarhică a organizaţiei şi informal
– când comunicarea provine din interacţiunile sociale şi legăturile informate din cadrul
organizatţei. Aceasta din urmă poate îmbrăca forme : idei, opinii, zvonuri.
Mijlocul de comunicare cuprinde discuţia de la om la om corespondenţa oficială,
sedinţe ,telefon , fax, internet.
4. LIMBAJUL DE COMUNICARE poate fi:
# verbal –cu cuvinte,
# non-verbal prin limbajul corpului, timpului, spaţiului, lucrurilor, îmbrăcămintelor
# paraverbal-prin folosire tonalităţii, accentuării ritmului de vorbire5. RECEPTORUL este persoana care primeşte mesajul, dar ascultarea mesajului este la
fel de importantă ca şi transmiterea ei.
6. CONTEXTUL este foarte important pentru că aceleaşi cuvinte vor suna altfel într-un
birou decât pe stradă. Orice comunicare are contextul ei.
Limbajul spaţiului Modul în care utilizăm spaţiul personal, social, intim, publicLimbajul timpului A veni la timp sau a întârzia la o şedinţă, a alege sau nu să îţi
petreci timpul cu cinevaPrezenţa personală Comunică prin vestimentaţie, igiena personală, accesorii
vestimentareLimbajul tăcerii Comunică aprobare, dezaprobare, păstrarea unei taine,
admiraţie, etc.Limbajul lucrurilor Colecţiile, obiectele de uz curent (casa, maşina, biblioteca)Limbajul culorilor Culorile calde stimulează comunicarea, cele reci o inhibă
Felul în care sunt interpretate limbajele nonverbale diferă de la individ la individ,
de la un grup de muncă la altul, de la o cultură organizaţională la altă cultură, drept pentru
care se cere o folosire a acestora cu prudenţă şi numai de către specialişti.
Practica arată că fiecare om percepe spaţiul în mod diferit şi că există diferenţe
culturale privind folosirea spaţiului.
4.3 Limbajul vestimentaţiei
Există numeroase materiale de specialitate privind felul în care trebuie să se
îmbrace angajatul, managerul, omul de afaceri. Părerile celor în cauză asupra eficienţei
acestor recomandări variază.
Îmbrăcămintea trebuie să fie adecvată muncii pe care o efectuăm. Este indicat să
purtam haine de calitate, într-un stil care nu se va demoda uşor şi câteva accesorii elegante.
În funcţie de sex putem schimba frecvent cravata, camaşa, eşarfa, bluza etc. Totul trebuie
să fie curat şi călcat.
Chiar dacă deţinem funcţii de conducere, în situaţii neoficiale, de lucru, putem
practica un stil informal, la care renunţăm (apelăm la costum) în situaţii formale.
4.4 Limbajul timpului
Dintre toate resursele pe care le au managerii la dispoziţie pentru a-şi desfăşura în
condiţii bune activitatea, una singură este distribuită în mod egal: timpul.
Acesta, ca resursă prezintă următoarele particularităţi: – nu poate fi înmagazinat sau stocat;
– orice am face timpul se consumă în acelaşi ritm: 60 minute într-o oră, 24 ore / zi etc.
– timpul neutilizat sau utilizat neraţional este irecuperabil.
Folosirea eficientă a timpului de lucru presupune prezenţa unor trăsături ca memorie,
flexibilitate, spirit de observaţie, capacitate de a stabili priorităţi, priceperea de a contacta,
întreţine ăi cultiva relaţii amiabile, capacitate de efort.
În funcţie de modul în care fiecare îşi gestionează timpul său, putem afirma căfoloseşte această resursă pentru a comunica. Ştiinţa care se ocupa cu studiul limbajului
timpului se numeste cronemica.
4.5 Limbajul culorii
Culorile influenţează şi ele comunicarea. Ele evidenţiează atitudinea omului faţă de
Culoarea vestimentaţiei folosită de către manager ne comunică o serie de lucruri
despre acesta.
Culoarea
Informaţie
Roşu • om plin de sentimenteRoz • îmi place să iubesc, să fiu iubită şi să am grija de alţiiPortocaliu • sunt organizat ăi hotărât să-mi realizez planulGalben • doresc să discutămVerde • îmi place schimbareaBleu • sunt inventivBleumarin • îmi place să fiu şef şi să dau ordine
Negru • ştiu foarte bine ce am de făcut
Indiferent de felul ei, comunicarea are un rol foarte important în domeniul
afacerilor. Este foarte important să ne controlăm fiecare gest, fiecare mişcare, fiecare
cuvânt pentru a putea fi un manager de renume. Fără comunicare o afacere nu are cum să
Încheiat azi 20.04.2011 cu ocazia întruniririi Consiliului de
Administraţie al S.C. Andromeda S.R.L
Ordinea de zi :
- darea de seama pe trimestrul întâi ;
- stabilirea planului de acţiune pentru semestrul al II-lea ;
- diverse.
Domnul Gheorghe Stoenescu, în calitate de preşedinte de şedinţă, solicită
fiecărui compartiment să-şi prezinte raportul de activitate pe semestrul întâi.Responsabilii pe compartimente citesc rapoartele şi răspund la unele întrebări
pentru clarificarea unor nelămuriri.
Se trece apoi la prezentarea planurilor de acţiune pentru trimestrul al II-
lea, se discută pe marginea acestor planuri făcându-se modificări unde este
nevoie.
Drept pentru care s-a încheiat prezentul proces verbal.