ARHIVA LITERATURII UNIVERSALE- volumul IV, coordonator Maria Sava

8/20/2019 ARHIVA LITERATURII UNIVERSALE- volumul IV, coordonator Maria Sava

http://slidepdf.com/reader/full/arhiva-literaturii-universale-volumul-iv-coordonator-maria-sava 1/254

ARHIVA LITERATURII UNIVERSALE

volumul IV

coordonator Maria Sava

Proiectul Republica Artelor – Cititor de Pro!

1



imagine coperta: Professor Richard Macksey Library

2



ARHIVA LITERATURII UNIVERSALE

cule"ere de te#te din literatura univer$al!

volumul IV

coordonator Maria Savaredactare% corectare& 'udeanu St!nic!

Proiectul Republica Artelor – Cititor de Pro!

3





(!nu) Nea"u* Nomadul

I s-a spus lui Panait Istrati, „vagabondul genial”- şi aşa va rămâne peste veacuri, iindcă spiritul luinu cunoştea sigilii decât ca să le rupă, !ndră"ne#, revoltat, ca vântul semănând primăvara, la $răila,

pra verde din %rient, pra negru din $alcani&

'-a născut, ără !ndoială, pe un pat de scânduri de corabie când luna, la (unăre, scoate pui denebunie şi, ăcând parte din neamul de oameni care nu vor să moară până nu s-or trage "ece draci peroată, s-a !n)ămat de mic să iubească drumulşi să bea numai din vinul neliniştii& * străbătut +uropa,

ordul *ricii, auca"ul şi partea cea mai dulce a *siei, Istanbulul, dar cei ce socotesc că Istrati aost un călător se !nşeală& Panait Istrati a ost ceea ce repre"intă esen#a a mii de călători cu voca#ie.un nomad, adică un călător numai prin rănile drumului şi mărăcinii timpului& u ştiu dacă alămân"it mult, cred mai degrabă că oamea-l căuta necontenit, prin"ându-l uneori din urmă, dar asta e cu totul altceva, căci p!inea lui cea adevărată a ost să vadă, şi din lumina adunată să arunceun curcubeu& /rupul lui, măcinat de boală, neobişnuit să vise"e locul pe care dormea a cunoscut osingură robie. dorul de-a urca pe cele mai teribile culmi, ale e0altării sau mi"eriei, de a i vultur saulup şi de a se topi apoi !n iubire pentruoameni şi pentru col#ul lui de stea , care era $răila&

red, iindcă inima mi-o spune, că nomadul l-a desăvârşit pe scriitorul Panait Istrati& Un cuib de nobili +,ra"ment- * autor& I.S. Tur"/eniev

Intr-o senina "i de primavara, pe sub seara, c!tiva nourasi trandairii se vedeau !n tariile ceruluilimpede, par!nd ca nu plutesc, ci se departea"a !n ad!ncul a"urului&a ereastra desc)isa a unei case rumoase, alata pe una din stra"ile marginase ale orasului %&&&,resedinta de gubernie lucrurile se petreceau !n 142, sedeau doua emei. una la vreo cinci"eci deani, iar cealalta, batr!na cam de sapte"eci&ea dint!i se numea 5aria (mitrievna 6alitina& 'otul ei, ost procuror gubernial, om de aaceri binecunoscut pe timpuri - un barbat ra"batator si )otar!t, artagos si !ncapat!nat - , murise de vreo "eceani& +l capatase o educatie aleasa, !nvatase la universitate7 dar iindca se ridicase din clasa celor saraci, !ntelesese de timpuriu nevoia de a-si croi un drum !n viata si de a str!nge avere& 5aria(mitrievna !l luase din dragoste7 era c)ipes, destept si, c!nd voia, oarte amabil& 5aria (mitrievnanascuta Pestova ramasese ara parinti !nca din copilarie, petrecuse c!tiva ani la 5oscova !n

pension7 iar dupa ce se !ntoarse de acolo, locui la cinci"eci de verste de %&&&, !n satul natal,Po8rovs8oe, cu o matusa si cu ratele ei mai mare& ur!nd dupa aceea, ratele se muta la Petersburg,capat!nd o slu9ba& 'e purta oarte ur!t cu sora si cu matusa sa, p!na c!nd, !ntr-o "i, moartea subita

puse capat purtarilor sale& 5aria (mitrievna mosteni Po8rovs8oe, dar nu ramase multa vremeacolo7 la un an dupa ce se casatori cu 6alitin, care i"butise sa-i cucereasca inima !n c!teva "ile, satulPo8rovs8oe u sc)imbat pe o alta mosie, mult mai banoasa, !nsa ur!ta si ara conac& In acelasi timp,

6alitin cumpara casa din orasul %&&&, unde se stabili deinitiv cu sotia lui& !nga casa se ala ogradina mare. o parte a ei dadea drept !n c!mp, !n aara orasului&„Prin urmare, )otar!se 6alitin, care nu punea nici un pret pe linistea rurala, nu va mai i nevoie sa neducem la tara&: 5aria (mitrievna !si arata de multe ori ad!nca parere de rau dupa rumosul sauPo8rovs8oe, cu r!ul "globiu, cu luncile !ntinse si dumbravile !nver"ite& iciodata !nsa nu i se!mpotrivea sotului, caci avea un respect pround ata de mintea si ata de e0perienta lui de viata& Iar dupa cincispre"ece ani de casnicie, c!nd acesta muri, las!nd !n urma un iu si doua iice, 5aria(mitrievna se obisnuise !ntr-at!t cu casa si cu viata de la oras, !nc!t nu mai vru sa plece din %&In tinerete, 5aria (mitrievna trecea drept o blondina draguta7 nici la cinci"eci de ani nu aveatrasaturi lipsite de gingasie, desi erau putin mai !ngrosate si-si pierdusera din rage"ime& +ra maimult sensibila dec!t buna, iar apucaturile de pension si le pastrase p!na !n anii maturitatii7 era

alintata, se supara usor, ba c)iar pl!ngea, daca nu i se respectau obiceiurile, !n sc)imb, se arataoarte prietenoasa si amabila daca i se !mplineau toate dorintele si nu era contra"isa de nimeni& asaei se numara printre cele mai placute din oras& *vea o situatie oarte buna, nu at!t din ceea ce

;



mostenise, c!t din agoniseala sotului ei& ele doua ete locuiau cu ea7 baiatul !nvata la una din celemai bune scoli de stat din Petersburg&$atr!na cu care 5aria (mitrievna sedea la ereastra era acea matusa, sora tatalui sau, cu care

petrecuse odinioara c!tiva ani de singuratate la Po8rovs8oe& % c)ema 5ara /imoeevna Pestova&/recea drept o iinta ciudata, o ire independenta, tuturor le spunea adevarul verde-n ata si, cu toateca avea venituri oarte modeste, se purta ca si cum s-ar i 9ucat cu miile&

u-l putuse sueri pe raposatul 6alitin si, de !ndata ce nepoata-sa se casatori, pleca !n catunul ei,unde statu la un taran "ece ani !nc)eiati, !ntr-o casuta ara )orn& 5aria (mitrievna se cam temea deea& u parul negru si cu privirea agera c)iar si la batr!nete, mica si cu nasul ascutit, 5ara/imoeevna avea un mers vioi, se tinea drept si vorbea repede si raspicat, cu o voce subtire sisonora& Purta totdeauna boneta si blu"a alba&- e ai< o !ntreba deodata batr!na pe 5aria (mitrievna& (e ce ote"i, maica<- =ite-asa, !i raspunse aceasta& e nori minunati>- Pesemne ti-e mila de ei<5aria (mitrievna nu-i raspunse nimic&- %are de ce nu vine ?)edeonovs8i< rosti 5ara /imoeevna, m!nuind cu iuteala andrelele!mpletea un sal mare de l!na& +l ar ota !mpreuna cu tine, daca nu s-ar apuca sa scorneasca vreo

trasnaie&- !t de aspru !l 9udeci totdeauna> 'erg)ei Petrovici e un om respectabil&- @espectabil> repeta batr!na, cu un ton de do9ana&- 'i c!t de credincios i-a ost raposatului meu sot, adauga 5aria (mitrievna, nici acum nu-si poateaminti de d!nsul ara emotie&- $a bine ca nu. el l-a scos de urec)i din noroi, mormai 5ara /imoeevna, si andrelele pornira sa-i

9oace si mai di)ai !n m!ini& *re o privire at!t de smerita, !ncepu din nou batr!na, capul i-a !ncaruntitde tot, dar cum desc)ide gura - minte sau b!reste> si !nca-i consilier de stat> e sa-i aci> Ai-i ecior de popa, si pace>- (ar cine-i ara de pacat, matusico< (esigur, el are metea)na asta> a drept vorbind, 'erg)eiPetrovici n-a capatat o educatie aleasa, nu vorbeste rantu"este7 dar, daca-mi dai voie, e un om

placut&- (a, iindca te linguseste tot timpul& a nu vorbeste rantu"este, at!ta paguba> ici eu nu-s preatare !n „diale)tul: rance"& 5ai bine n-ar vorbi nici o limba. n-ar mai spune at!tea minciuni& (ealtel, uite-1, vorbesti de lup si lupul la usa, adauga 5ara /imoeevna, privind pe strada& Iata cavine omul tau placut& Bai, ce lungan, parca-i cocost!rc>5aria (mitrievna !si potrivi buclele& 5ara /imoeevna !i arunca o cautatura ironica&- e-o mai i si asta, maica, nu cumva e un ir de par carunt< Ia s-o do9enesti pe Palas8a& e

pa"este<- +i, matusico, totdeauna&&&, mormai cu ciuda 5aria (mitrievna si !ncepu sa ciocaneasca cudegetele !n bratul otoliului&

- 'erg)ei Petrovici ?)edeonovs8i> anunta cu glas pitigaiat rumenul baiat de casa, ivindu-se dedupa usa&&&&

0racula +,ra"ment- * autor& 'ram Sto1er + 2 nov. 3245 * 67 apr. 3836 -

ând am plecat !n e0cursie, soarele strălucea peste5Cnc)en, iar vă"du)ul era plin de acea veseliecaracteristică !nceputului verii& /răsura se şi urnise când )err (ellbruc8 patronul )oteluluiele patru anotimpuri, unde trăsesem !mi ieşi !nainte spre a-mi ura plimbare plăcută7 apoi, cu mâna

pe portieră, se adresă vi"itiului. D Ei mai cu seamă !ntoarce#i-vă !nainte de căderea serii,nu-i aşa< (eocamdată e vreme rumoasă,

dar vântul ăsta dinspre nord ar putea prea bine să ne aducă o urtună& + adevărat că-i inutil să vărecomand pruden#ă7 şti#i tot aşa de bine ca şi mine că nu-i bine să !ntâr"ia#i pe drum !n noaptea asta>Aâmbise, pe când spunea ultimele cuvinte&

F



D Ga, mein )err, spuse Go)ann, cu aerul unui om care ştie despre ce-i vorba şi, ducând două degetela pălărie, !ndemnă caii, pornind !n toată vite"a&(upă ce ieşirăm din oraş !i ăcui semn să seoprească şi !l !ntrebai !ndată.

D 'pune-mi, Go)ann, de ce a vorbit patronul aşa despre noaptea care urmea"ă< Hmi răspunse scurt,crucindu-se.

D *P=@?I' *J/>

*poi !şi scoase din bu"unar ceasul, un ceas vec)i nem#esc,de argint, pântecos ca un nap7 !l cercetă,!ncruntându-şi sprâncenele, şi dădu uşor din umeri, !ntr-un gest de contrarietate&*m !n#eles că eraelul său de a protesta cuviincios !mpotriva acestei !ntâr"ieri neolositoare şi mă răsturnai din nou !nundul trăsurii& umaidecât porni din nou la drum cu toată iu#eala, ca şi când ar i vrut să recâştigetimpul pierdut& Hn răstimpuri, caii !şi ridicau brusc capetele şi adulmecau7 s-ar i "is că vreun miros

pe care numai ei !l sim#eau le-ar i pricinuit oarecare teamă& Ei de iecare dată când !i vedeam astel!nspăimânta#i, eu !nsumi destul de neliniştit, priveam peisa9ul din 9ur& (rumul era bătut de vânturi,căci de o bună bucată de vreme urcam o costişă ca să a9ungem pe un podiş& Pu#in mai târ"iu amvă"ut un drumeag care, aparent, nu prea era umblat şi care, după cât mi se părea, se !nunda !ntr-ovâlcea strâmtă& 5ă !ncerca o dorin#ă puternică s-o iau pe acolo, ie c)iar cu riscul de a-1 sâcâi peGo)ann, !l strigai din nou să oprească şi-i e0plicai că mi-ar plăcea să coborâm pe acel drum&ăutând

tot soiul de prete0te, !mi spuse că e imposibil şi !şi ăcu de mai multe ori semnul crucii !n timp cevorbea& Kurnicat de curio"itate, l-am asaltat cu numeroase !ntrebări& @ăspunse la ele pe ocolite,uitându-se mereu la ceas, !n c)ip de protest& a urmă !mi pierdui răbdarea&

D Go)ann, i-am spus, vreau să cobor pe acest drum& u te silesc să mă !ntovărăşeşti, dar aşvrea să ştiu de ce nu vrei să mergi pe aici&(rept răspuns, sări cu o mişcare iute de pe capră& %datăa9uns 9os, !şi !mpreună mâinile, implorându-mă să nu mă !ncumet pe acel drum& *mesteca destulecuvinte engle"eşti !n germana ca să-1 !n#eleg& 5i se părea mereu că are să-mi spună vreun lucru decare se speria ără nici o !ndoială numai la ideea lui, dar de iecare dată !şi lua seama şi se mul#umeasă repete, ăcând semnul crucii.

D alpurgis ac)t> alpurgis ac)t>*m vrut să discut ni#el, dar potim de stai de vorbă, când nu cunoşti limba interlocutorului& Păstrăavanta9ul asupră-mi,căci, deşi !şi dădea de iecare dată osteneala să olosească cele câteva cuvinteengle"eşti pe care le cunoştea, sârşea totdeauna prin a se !nlăcăra şi prin a re!ncepe să vorbeascănem#eşte şi atunci, invariabil, se uita la ceas, spre a mă acesă pricep ceea ce trebuia să pricep&aii, de asemenea, deveniseră nelinişti#i şi adulmecau iarăşi7 vă"ând aceasta, omul !ngălbeni, privi!n 9uru-i şi duse caii câ#iva metri mai la o parte& -am urmat şi l-am !ntrebat ce-1!mpingea năpristansă părăsească locul unde ne oprisem la !nceput& Kăcu semnul crucii, !mi arătă locul cu pricina, traseiar trăsura către drumul opus şi, !n ine, cu degetul !ntin scătre o cruce alată acolo, !mi spuse !ntâi!n nem#eşte, apoi !n engle"a sa stricată.

D *colo l-au !ngropat pe cel care s-a sinucis&Hmi amintii atunci de obiceiul din vec)ime care cerea casinucigaşii să ie !ngropa#i !n prea9ma răscrucilor&

D *), spusei, un sinucigaş&&& Interesant&&&Hnsă tot nu puteam pricepe de ce intrase groa"a !n cai& Hntimp ce vorbeam astel, am au"it de departe un #ipăt, ceva !ntre sc)eunat şi lătrat7 desigur, de oartedeparte, dar caii se arătau acum cu adevărat !nnebuni#i, iar Go)ann abia mai putu să-i potolească& 'e!ntoarse către mine şi-mi spuse, cu voce tremurătoare.

D *i "ice că-i un lup, deşi pe-aici nu mai sunt lupi& D u< Ei de multă vreme nu se mai apropie lupii de oraş< D (e mult, de mult de tot, cel pu#in primăvara şi vara& *u mai ost totuşi vă"u#i câteodată&&& lacăderea "ăpe"ii& Hşi mângâia caii, tot !ncercând să-i liniştească, pe când soarele se ascunse dupănorii grei, care !n câteva clipe acoperiră cerul& *proape !n acelaşi timp se stârni un vânt rece, carenu putea i, la urma-urmei, decât un semn prevestitor, iindcă, după pu#ină vreme, soarele strălucidin nou& u mâna streaşină la oc)i, Go)ann e0amină ori"ontul, apoi !mi spuse.

D Kurtună de "ăpadă7 va veni curând&'e uită la ceas, pe urmă, #inând mai strâns )amurile, căci, cusiguran#ă, neliniştea cailor putea să-i dea cele mai mari temeri, se sui din nou pe capră, ca şi când ar i sosit momentul să plece iar la drum& ât mă priveşte, #ineam să-mi mai e0plice ceva&

L



D =nde duce drumeagul ăsta pe care nu vrei să apuci<, l-am!ntrebat& =nde a9ungem< Hşi ăcu cruce,mormăi o rugăciune printre din#i7 apoi semul#umi să-mi răspundă.

D u e voie să mergi acolo& D =nde nu e voie< D Păi, !n sat& D *)> + un sat acolo 9os<

D u, nu& imeni nu mai vie#uieşte acolo de veacuri& D /otuşi, vorbeai de un sat< D (a, a ost unul& D e s-a !ntâmplat<*ici, se puse pe povestit o istorie lungă, !n care nem#eascase amesteca otova cu engle"a, !ntr-olimbă atât de !ncurcată, !ncât, desigur, o urmăream cu greutate7 mi-am !nc)ipuit că totuşi am !n#elescum, pe vremuri, trecuseră de atunci sute şi sute de ani, muriseră nişte oameni !n acel sat şi useseră!ngropa#i7 apoi se au"iseră "gomote sub pământ, iar când li s-au desc)is mormintele, bărba#ii şiemeile de-acolo apăruseră plini de via#ă, cu bu"ele colorate sângeriu& a să scape cu via#ă şi maicu seamă pentru a-şi mântui suletele, adăugase Go)ann, ăcând semnul crucii, locuitorii ugiseră !nalte sate, !n care viii trăiau, iar mor#ii erau mor#i şi nu nişte&&& şi nu altceva& Bi"itiul, desigur, usese

cât pe ce să pronun#e anumite vorbe şi !n ultima clipă se speriase singur de ele& Pe măsură ce povestea, se pierdea tot mai tare cu irea& '-ar i "is că imagina#ia puse stăpânire pe el şi termină!ntr-o adevărată cri"ă de teroare, palid ca moartea, asudând cu picături mari, tremurând, privind cuspaimă !n 9urul său, ca şi când s-ar i aşteptat să vadă apărând vreo pre"en#ă !nricoşătoare !ncâmpul mistuit de arşi#ă& a urmă, dădu râu liber unui #ipăt sâşietor, plin de disperare>

D alpurgis ac)t> Ei-mi arătă caleaşca, parcă spre a mă implora să-mi reiau locul&'ângele meu engle"esc mi se urcă la cap şi, dând !ndărăt câ#iva paşi, !i spusei neam#ului.

D Mi-e rică, Go)ann, #i-e rică> Hntoarce-te la 5Cnc)en, eu am să mă !napoie" singur& Plimbarea pe 9os o să-mi acă bine&Portiera iind desc)isă, n-avui decât să-mi iau bastonul din lemn de ste9ar, cucare aveam !ntotdeauna gri9ă să mă !narme" !n vacan#ă&

D (a, !ntoarce-te la 5Cnc)en, Go)ann, reluai& alpurgis ac)t nu-i priveşte pe engle"i&aii eraudin ce !n ce mai nervoşi, iar Go)ann avea tot mai multă bătaie de cap să-i strunească, !n timp ce măruga stăruitor să nu cumva să ac un pas atât de necugetat& Hn ceea ce mă priveşte, mi-era milă de

bietul băiat, care punea atât de mult treaba asta la inimă& /otuşi, nu mă puteam stăpâni să nu râd&'paima !l ăcuse să uite că, spre a se ace !n#eles, ar i trebuit să vorbească engle"eşte, aşa !ncâtcontinua să bălmă9ească pe nem#eşte& Povestea devenea de-adreptul plicticoasă, !i arătai cu degetuldrumul strigându-i „5Cnc)en>” şi, !ntorcându-mă, mă pregăteam să cobor !n vale&(e data asta,struni caii !n direc#ia 5Cnc)enului cu un gest de de"năde9de& 'pri9init !n baston, urmăream cu oc)iicaleaşca7 se !ndepărta oarte !ncet& *tunci, !n vârul colinei apăru o siluetă bărbătească, un bărbat!nalt şi slab7 am distins-o, !n ciuda depărtării& Hn timp ce se apropia de cai, aceştia !ncepură să secabre"e, apoi să se "bată şi să nec)e"e de groa"ă& Go)ann nu-i mai stăpânea7 o luară ra"na& urând

nu i-am mai vă"ut7 am vrut atunci să-1 privesc din nou pe străin, dar mi-am dat seama că dispăruseşi el& Pe cinstea mea, am pornit-o cu inima uşoară pe drumul care-1 !nspăimântase !n aşa )al peGo)ann, pentru ce, !mi era !ntr-adevăr peste putin#ă să !n#eleg7 cred că am mers "dravăn vreo douăore, ără să-mi dau seama de timpul ce se scurgea, nici de distan#a pe care o parcurgeam şi ără să!ntâlnesc nici o sulare& ici o casă, de asemenea, oricât de departe mi-aş i aruncat privirea& oculera cu desăvârşire pustiu& *sta n-am remarcat-o, totuşi, decât !n clipa când, la o cotitură a drumului,am a9uns la marginea unei păduri cu vegeta#ie rară& umai atunci mi-am dat seama de impresia

pecare o ăcuse asupra mea aspectul de"olant al acestui #inut& 5-am aşe"at să mă odi)nesc,observând pu#in câte pu#in toate lucrurile din 9urul meu& urând mi se păru că se ăcuse mult mairăcoare decât la !nceputul plimbării şi că aud un"gomot semănând cu un suspin lung, !ntretăiat dintimp !n timp de un muget sugrumat& *m ridicat oc)ii şi am vă"ut cum nori groşi treceau oarte pe

sus, goni#i din nord către sud& =rma să i"bucnească urtuna, cu siguran#ă& *m sim#it cum mă treceauiori şi cre"ui că am stat 9os prea mult după cele două ore de mers& 5i-am reluat, deci, plimbarea&Peisa9ul devenea cu adevărat minunat& u doar pentru că oc)iul ar i ost atras anume de vreun



lucru deosebit7 dar oriunde ai i privit, totul era de o rumuse#e !ncântătoare& (upă-amia"a seapropia de sârşit7 cădea !nserarea când am !nceput să mă !ntreb pe ce drum mă voi !ntoarce spre5Cnc)en& %dată stinsă strălucitoarea lumină a "ilei, se răcorea tot mai tare, iar norii care se!ngrămădeau pe cer deveneau tot mai amenin#ători, !ntovărăşi#i de un tunet !ndepărtat, din care serupea, când şi când, acel #ipăt misterios pe care vi"itiul !l cre"use urlet de lup& N clipă am şovăit&/otuşi, cum am spus, !n scurtă vreme am a9uns !ntr-o câmpie !ntinsă, !ncon9urată de coline cu

coastele complet !mpădurite& =rmăream, din privire, drumul de #ară sinuos7 dispărea la câte ocotitură, !n spatele câte unui mănunc)i des de copaci ce se ridicau la poalele unei măguri& Hncă maicontemplam tabloul acesta când, deodată, se porni un vânt !ng)e#at şi !ncepu să ningă& 5ă gândeamcâte leg)e străbătusem prin câmpia asta pustie şi mă pregăteam să mă adăpostesc sub arborii dina#a mea& erul se !ntuneca din minut !n minut, ulgii de "ăpadă cădeau tot mai deşi şi cu oiu#ealăvertiginoasă, astel !ncât aproape imediat pământuldin a#ă şi din 9ur se preăcu !ntr-un covor de osclipitoare albea#ă, căruia nu-i distingeam capătul, pierdut !ntr-un soi de pâclă&*m pornit din nou,!nsă drumul era oarte prost7 laturile lui aici se conundau cu câmpul, aici cu marginea pădurii7 iar "ăpada nu uşura situa#ia7 nu-mi trebui astel multă vreme ca să-mi dau seama că mă depărtasem dedrum, căci picioarele mele, sub "ăpadă, se !nundau !n iarbă şi, aşa cum mi se păru, !ntr-un el demuşc)i& Bântul bătea cu violen#ă, rigul devenise usturător şi mă supăra de-a dreptul, !n ciuda

e0erci#iului pe care eram silit să-1 ac !n eorturile mele de a !nainta& Bârte9urile de "ăpadă aproapecă mă !mpiedicau să #in oc)ii desc)işi& ând şi când, un ulger despica norii, şi atunci, timp de oclipă ori două, vedeam !n a#a mea arbori mari, mai cu seamă tisă şi c)iparoşi acoperi#i de "ăpadă&*dăpostindu-mă sub arbori, singur !n tăcerea câmpiei dimpre9ur, nu mai au"eam decât vântulşuierându-mi deasupra capului& $e"na pe care o pricinuise urtuna u !ng)i#ită de aceea, deinitivă, anop#ii&&& *poi urtuna păru a se !ndepărta7 numai din când !n când băteau raale de o violen#ăe0tremă şi de iecare dată mi se părea că urletul acela misterios, aproape supranatural, al lupului erarepetat de un ecou multiplu&Printre norii enormi şi negri străbătea !n răstimpuri o ra"ă de lună carelumina tot peisa9ul7 !n elul acesta mi-am putut da seama că a9unsesem la capătul a ceea ce părea a i!ntr-adevăr o pădure de tisă şi c)iparoşi& um nu mai cădea "ăpadă, mi-am părăsit adăpostul pentrua merge să văd mai de aproape& 5i-am "is că poate voi găsi acolo o casă, ie ea şi !n ruină, care mi-ar slu9i de adăpost mai sigur& 5ergând de-a lungul li"ierei pădurii, pricepui că mă despăr#ea de eaun "id scund7 ceva mai !ncolo !nsă, am găsit o spărtură !n el& Hn acel loc, pădurea de c)iparoşi sedesc)idea !n două şiruri paralele, alcătuind o alee ce conducea către o masă pătrată ce trebuia să ieo construc#ie& Hnsă c)iar !n clipa când am vă"ut-o, norii acoperiră luna, aşa că urcai aleea !ntr-o

be"nă desăvârşită& (ârdâiam de rig, mergând mai departe, !nsă mă aştepta un reugiu şi aceastănăde9de !mi călău"ea paşii7 !n realitate, mergeam !nainte ca un orb& 5-am oprit, uimit de tăcereaneaşteptată& Kurtuna trecuse7 şi prin simpatie, s-ar i "is, cu calmul naturii, inima părea că !ncetasesă-mi mai bată& *ceasta nu dură decât o clipă, căci luna se ivi iar dintre nori şi vă"ui că mă alam!ntr-un cimitir7 construc#ia pătrată de la capătul aleii era un mormânt mare de marmură, alb ca"ăpada care-1 acoperea aproape !n !ntregime, după cum se aşternuse şi peste cimitir&larul de lună

u urmat de un nou bubuit al urtunii care amenin#a să i"bucnească din nou şi totodată au"ii urletelesurde, dar lungi ale lupilor sau câinilor& /eribil de impresionat, sim#eam cum !ncetul cu !ncetul mă pătrunde rigul, ba mi se părea că până !n inimă& *tunci, pe când luna lumina !ncă mormântul demarmură, urtuna păru a se re!ntoarce cu o violen#ă sporită& Hmpins de un el de ascina#ie, m-amapropiat de mausoleul ce se !năl#a acolo, destul de straniu, i-am dat ocol şi am citit pe uşa !n stildoric aceastăinscrip#ie !n limba germană.ontesa (olingen (e ?rat" 'tOriacautat si-a gasit moartea 1N1(easupra mormântului, aparent !nipt !n marmură,monumentul unerar era alcătuit din mai multe

blocuri demarmură, se vedea un #ăruş lung de ier& Pe cealaltă latură descirai aceste vorbe, gravate!n caractere ruseşti. 5ortii trec repede/otul era atât de insolit şi de tainic, !ncât pu#in a lipsit să nu leşin& Hncepeam să regret că n-am urmat

satul dat de Go)ann& % idee !nspăimântătoare !mi trecu atunci prin cap&+ra noaptea alpurgiei>alpurgis ac)t >



Eoimul malte" ragment - autor. (as)iell JammettPublicat de '& $udeanu !n oiembrie , 2N12 la .NLpm !n QQ*r)iva literaturii clasiceQQ pro"a, eseuri,

poe"ieBi"uali"are (iscu#ii'P*(+ EI *@J+@ Kalca lui 'amuel 'pade era prelungă şi osoasă, iar bărbia un :B: proeminent sub :B: ul mai mobil

al gurii& ările curbate ormau un alt :B: mai mic& %c)ii galben cenuşii erau ori"ontali& :B: ul,trăsătura caracteristică a e#ei, se regăsea şi !n sprâncenele groase ce se !năl#au din două cutegemene de deasupra nasului coroiat7 părul castaniu dese)is !i atârna pe tâmplele !nalte şi plate,adunându se pe runte& 'emăna cu un meisto blond şi simpatic&R e i, scumpo< o !ntrebă el pe +ie Perine& +ie era o ată bron"ată şi deşirată, pe care roc)iacrem de lână sub#ire se lipea de parcă ar i ost udă& *vea oc)i căprui, vioi pe a#a luminoasă şi

băie#oasă& Hnc)ise !n cele din urmă uşa, se spri9ini de ea şi "ise.R * venit o ată care vrea să te vadă& % c)eamă onderlO&R % clientă<- *şa cred& 5erită s-o ve"i, !n orice ca"& + nimicitoare&R Invit-o să intre, scumpo, răspunse 'pade& Invit-o să intre& +ie Perine desc)ise din nou uşa, intră

!n celălalt birou şi, ără să ridice mâna de pe clan#ă, spuse.R Bre#i să intra#i, domnişoară onderlO<R 5ul#umesc, răspunse o voce, dar atât de stins !ncât nu se au"i decât datorită pronun#iei oartelimpe"i, şi o tânără emeie trecu pragul& Hnaintă lent, cu paşi pruden#i, uitându-se la 'pade cu oc)iiei de cobalt, timi"i şi cercetători& +ra !naltă, sub#ire şi mlădioasă, ără nici o angulo"itate& *veatrupul drept, sânii ermi, gambele lungi, mâinile şi picioarele !nguste& /aiorul, !n două nuan#e dealbastru, i se asorta inten#ionat cu oc)ii& (e sub pălăria albastră ieşea un păr ondulat, roşu-!nc)is7

bu"ele pline erau de un roşu aprins& (in#ii albi luceau !n semiluna unui "âmbet timid& 'pade seridică, se !nclină şi !i arătă cu o mână vân9oasă otoliul de ste9ar de lingă birou& 'pade avea un metruopt"eci& (in cau"a umerilor că"u#i şi curba#i, trupul !i părea aproape conic R un trup pe cât de lat

pe atât de !ndesat R, iar )aina cenuşie, proaspăt călcată, nu- i venea prea bine&R Bă mul#umesc, murmură !ncet domnişoara onderlO şi se aşe"ă pe marginea de lemn aotoliului& 'pade se cuundă !n scaunul său rotativ, !l !ntoarse cam un sert spre ea şi !i "âmbi

politicos& Aâmbea ără să şi desc)idă bu"ele& /oate :B: urile de pe a#ă i se alungiră& @ăpăialaclapelor, sunetul sub#ire al clopo#elului şi )uruitul !nundat al carului maşinii de scris a lui +âePerine ră"bătură prin uşa !nc)isă& =ndeva, !ntr un birou din apropiere, o maşină alimentată de unmotor vibra surd& Pe biroul lui 'pade o #igară moale se consuma !ntr o scrumieră de aramă, plină demucurile altor #igări moi& ?rămă9oare strâmbe de scrum cenuşiu, că"ut de la #igări, "ăceau pe a#agalbenă a biroului, pe sugativa verde şi pe )ârtiile răspândite& % ereastră cu perdea crem, desc)isăvreo două"eci sau două"eci şi cinci de centimetri, lăsa să pătrundă din curte un curent aducând unvag miros de amoniac& 'crumul de pe birou tremură şi alunecă !ncet& (omnişoara onderlO urmări

grămă9oarele cenuşii care tremurau şi alunecau& *vea o privire neliniştită& 'tătea pe margineaotoliului& Hşi spri9inea picioarele de podea, ca şi cum ar i ost gata să se ridice& 5âinile, !nmănuşate!n negru, i se !ncleştaseră !n poală de o poşetă neagră şi turtită& 'pade se lăsă pe spate !n scaunul săuşi o !ntrebă.R +i, ce pot ace pentru dumneavoastră, domnişoară onderlO< Kata !l privi şi !şi #inu răsularea&Hng)i#i !n sec şi spuse grăbit.R *#i putea&&&< 5 am gândit&&& 5 am&&& um să vă spun&&&& Hşi muşcă bu"a inerioară cu din#ii eistrălucitori şi tăcu& (oar oc)ii !ntuneca#i mai vorbeau, implorându-l& 'pade "âmbi, dădu din cap caşi cum ar i !n#eles o, dar amabil, de parcă n ar i ost ceva serios la mi9loc&R e ar i să mi povesti#i totul de la !nceput, pe urmă vedem noi ce i de ăcut& + mai bine s-o lua#ide la !nceputul !nceputului&

R ' a !ntâmplat la eS Tor8&&&R (a&

1N

http://cititordeproza.ning.com/profile/StanicaBudeanu


http://cititordeproza.ning.com/forum/categories/arhiva-literaturii-clasice-proza-eseuri-poezie/listForCategory


http://cititordeproza.ning.com/forum/topic/listForContributor?user=1gy6y04o7py3d




http://cititordeproza.ning.com/forum/topic/listForContributor?user=1gy6y04o7py3d



R u ştiu unde l-a !ntâlnit& Breau să spun că nu ştiu !n ce loc anume l-a !ntâlnit la eS Tor8& + cucinci ani mai mică decât mine&&& are doar şaptespre"ece ani&&& şi recventam alte cercuri& u cred c-am ost vreodată oarte apropiate, aşa cum ar trebui să ie surorile& /ata şi mama sunt !n +uropa&Bestea are să-i distrugă& /rebuie s-o aduc acasă, !nainte de re!ntoarcerea lor&R (a, spuse 'pade&R 'e re!ntorc !n prima "i a lunii viitoare& %c)ii lui 'pade se luminară&

R *tunci avem două săptămâni la dispo"i#ie&R -am ştiut ce-a ăcut până ce n-am primit scrisoarea ei& *m ost disperată& $u"ele !i tremurară&5âinile rământau poşeta neagră din poală&R (e rică să nu i ăcut vreo prostie, am e"itat să anun# poli#ia, dar la urmă, temându-mă să nu i sei !ntâmplat ceva, mi-am "is că e ca"ul s o anun#& -am avut cui să cer un sat& -am ştiut ce să ac&e puteam să ac<R imic, ireşte, răspunse 'pade, dar apoi a sosit scrisoarea ei&R (a, şi i-am telegraiat, cerându-i să se !ntoarcă acasă& *m telegraiat aici, la post restant& +rasingura adresă pe care mi-o dăduse& *m aşteptat o săptămână, dar n-am primit nici un răspuns, niciun cuvânt de la ea& Iar data la care urmea"ă să se !ntoarcă tata şi mama se apropie tot mai mult& *şac-am venit la 'an Krancisco s-o caut& I-am scris că vin& ar i trebuit să-i scriu, nu i aşa<

R Poate că nu& u-i !ntotdeauna uşor să ştii ce i de ăcut& *#i găsit-o<R u& am găsit-o& I-am scris c-am să trag la )otelul 't& 5ar8 şi am rugat-o să vină să stăm devorbă, c)iar dacă nu are c)e să se !ntoarcă acasă cu mine& (ar n-a venit& *m aşteptat-o trei "ile, dar degeaba, nu mi-a trimis nici măcar un rând& 'pade !şi clătină capul de meisto blond, se !ncruntă

plin de !n#elegere şi !şi strânse bu"ele&R * ost oribil, spuse domnişoara onderlO, străduindu se să "âmbească& -am mai putut răbda săstau aşa, s-o aştept, ără să ştiu ce i se !ntâmplase, ce i s ar i putut !ntâmpla& @enun#ă la tentativa dea "âmbi& % trecu un ior&R 'ingura adresă pe care mi-a dat o a ost la post restant& I-am scris o altă scrisoare şi ieri dupăamia"ă m-am dus la oiciul poştal& *m aşteptat acolo până ce s-a !ntunecat, dar n-am dat oc)ii cuea& 5-am dus din nou a"i diminea#ă, dar tot n am vă"ut-o pe orinne& am vă"ut, !n sc)imb, peKloOd /)ursbO&'pade dădu din nou din cap& Hncruntătura dispăru& Hn locul ei apăru o e0presie de aten#ie !ncordată&R a vrut să-mi spună unde se ală orinne, continuă ea disperată& -a vrut să-mi spună decât căsora mea era bine şi mul#umită& um să l cred< *r i trebuit să mă aştept la un asemenea răspuns din

partea lui, nu<R (esigur, conirmă 'pade& ' ar putea să ie !nsă adevărat&R 'per să ie adevărat& 'per din tot suletul> e0clamă ea& (ar nu mă pot !ntoarce acasă, ără camăcar s-o i vă"ut, ără ca măcar să i i vorbit la teleon& KloOd n-a vrut să mă ducă la ea& * pretinscă sora mea nu vrea să mă vadă& u mi vine să cred& 5i a promis c are să i spună că m a vă"ut şi os-o aducă R dacă ea va accepta R astă seară, la )otel& * mai spus că era sigur că n-avea să vină& *

promis, pe de altă parte, c-are să vină el dacă ea n-are să vrea& KloOd&&& 'e !ntrerupse şi !şi duse bruscmâna la gură !n clipa când se desc)ise uşa& $ărbatul care o desc)isese ăcu un pas !năuntru şi spuse.R %, ierta#i mă> Hşi scoase grăbit pălăria caenie şi dădu să se retragă&R Po#i să rămâi, 5iles, !i spuse 'pade& Intră& (omnişoara onderlO, vi-l pre"int pe asociatul meu,domnul *rc)er& 5iles *rc)er intră din nou !n birou, !nc)ise uşa, o salută pe domnişoara onderlOcu o !nclinare a capului şi !i "âmbi !nso#indu-şi gesturile cu o mişcare vag politicoasă cu pălăria&*rc)er era de o !năl#ime mi9locie, bine clădit, lat !n umeri, cu ceaa groasă7 a#a-i roşie şi 9ovială, cuălci masive, era !ncununată de un păr tăiat scurt şi !ncărun#it& *răta de peste patru"eci de ani, cu"ece ani mai !n vârstă ca 'pade&R 'ora domnişoarei onderlO a ugit de la eS Tor8 cu un oarecare KloOd /)ursbO, spuse 'pade&Perec)ea se ală aici, !n oraş& (omnişoara onderlO l-a vă"ut pe /)ursbO şi are !ntâlnire cu el astă

seară& KloOd poate c-are s-o aducă cu el pe sora domnişoarei onderlO& Probabil că n- are s-o acă&(omnişoara onderlO vrea să-i găsim sora, s-o luăm de la KloOd şi s-o aducem acasă& 'e uită ladomnişoara onderlO&

11



R u-i aşa<R (a, rosti ea conu"& Gena ei, care se topise treptat !n urma "âmbetelor, a asentimentelor şiasigurărilor binevoitoare ale lui 'pade, reveni !mbu9orându-i a#a& 'e uită la poşeta din poală şi ociupi nervos cu degetele !nmănuşate& 'pade ăcu asociatului său un semn cu oc)iul& 5iles *rc)er !naintă şi rămase !n picioare lângă col#ul biroului& Hn timp ce ata se uita la poşetă, o măsură din

priviri& %c)ii lui mici şi căprui alunecară admirativ şi !ndră"ne# de la c)ipul ei plecat, spre picioare,

apoi din nou spre c)ip& 'e uită la 'pade şi simulă un luierat de admira#ie& 'pade săltă două degetede pe bra#ul scaunului, !ntr un gest scurt de prevenire şi spuse.R -o să avem nici o neplăcere cu aacerea asta. % să trimitem pur şi simplu pe cineva astă seară la)otel să l urmărească pe KloOd la plecare şi să se #ină scai de el până ne conduce la soradumneavoastră& (acă vine !nso#it de ea, şi o convinge#i să se !ntoarcă acasă !mpreună cudumneavoastră, cu atât mai bine& (acă nu R dacă n o să vrea să l lase nici după ce a vă"ut c-amdescoperit o R ei bine, atunci găsim noi o cale să re"olvăm situa#ia&R 5da, "ise *rc)er& *vea o voce aspră, groasă& (omnişoara onderlO ridică repede privirea spre'pade şi !şi !ncre#i runtea !ntre sprâncene&R %), dar să i#i pruden#i> Bocea !i tremura uşor, iar bu"ele articulau nervos cuvinteleR 5i e o rică de moarte de /)ursbO, e !n stare de orice& orinne e atât de tânără, iar aptul c-a

adus-o aici de la eS Tor8 mi se pare un gest atât de grav&&& + !n stare&&& + !n stare&&&& să-i acă ceva>'pade "âmbi şi lovi !ncet bra#ele scaunului&R ăsa#i asta pe seama noastră& Etim noi cum să ne purtăm cu el&R (ar !l crede#i !n stare< insistă ea&R +0istă !ntotdeauna o astel de posibilitate, răspunse 'pade cu un ton 9udicios& (ar pute#i aveatoată !ncrederea c o să ne ocupăm&R Bă rog să mă crede#i că am toată !ncredederea !n dumneavoastră, răspunse ea grav, dar vreau săvă previn că e un om prime9dios& Bă spun sincer că-i !n stare de orice& u cred c-ar e"ita s-o&&& s-oomoare pe orinne, dacă !şi !nc)ipuie că !n acest c)ip se salvea"ă& Hl crede#i !n stare<R 'per că nu l-a#i amenin#at<R I am spus doar atât, că nu vreau decât s-o iau acasă pe orinne !nainte să se !ntoarcă părin#ii şi săale de uga ei& I-am promis că n-am să le sulu o vorbă despre ce s-a !ntâmplat, cu condi#ia !nsă dea mă a9uta, şi că dacă n-are să mă a9ute, o să aibă tata, desigur, gri9ă ca KloOd să şi primească

pedeapsa& u&&& nu cred că mi-a dat prea mare cre"are&R Poate !mpiedica scandalul dacă se căsătoreşte cu ea< !ntrebă *rc)er& Kata roşi şi răspunse 9enată.R KloOd are nevastă şi trei copii !n *nglia& orinne mi-a scris, ca să mi e0plice de ce a ugit cu el&R Indivi"ii de teapa lui au !ntotdeauna nevastă şi copii, "ise 'pade, deşi nu !ntotdeauna !n *nglia&'e aplecă, luă un creion şi un bloc de )ârtie&R um arată KloOd<R %), are vreo trei"eci şi cinci de ani, e !nalt ca dumneavoastră şi brunet de la natură, sau oarte

bron"at& *re păr negru şi sprâncene dese& Borbeşte cam tare, c)iar strident şi e o ire iritabilă şi

nervoasă& asă impresia că-i&&& !n stare de acte violente& 'pade, care nota pe blocul de )ârtie, o!ntrebă ără să ridice capul.R e oc)i are<R *lbaştri cenuşii, apoşi, dar asta nu-i semn de slăbiciune& Ei&&& a, da, mai are o gropi#ă adâncă !n

bărbie&R + sub#irel, de talie obişnuită sau oarte voinic<R *tletic& + lat !n umeri, merge drept şi are, cum se "ice, o alură )otărât militară& ând l-am vă"uta"i diminea#ă purta un costum gri desc)is şi pălărie gri&R u ce se ocupă< !ntrebă 'pade şi lăsă creionul 9os&R u ştiu& am nici cea mai vagă idee&R a ce oră vine să vă vadă<

R (upă ora opt&R Koarte bine, domnişoară onderlO, o să ie cineva acolo& e ar a9uta dacă&&&

12



R (omnule 'pade, n-a#i putea veni c)iar dumneavoastră sau domnul *rc)er< Hntinse mâinile !ntr un gest de implorare&R -a#i putea să vă ocupa#i c)iar unul din dumneavoastră mi e oarte teamă de ce i s-ar putea !ntâmpla orinnei& 5i-e teamăşi de KloOd& Bre#i să vă ocupa#i dumneavoastră< Etiu&&& ştiu că are să coste mai mult, ireşte&(esc)ise cu gesturi nervoase poşeta şi puse pe biroul lui 'pade două bancnote de o sută de dolari&

R *9unge<R (a, răspunse *rc)er& *m să mă ocup c)iar eu& (omnişoara onderlO se ridică şi !i !ntinseimpulsiv mâna&R Bă mul#umesc> Bă mul#umesc> e0clamă ea& *poi dădu mâna şi cu 'pade şi repetă. Bămul#umesc>R ave#i pentru ce, !i răspunse 'pade& u plăcere& e-a#i veni oarecum !n a9utor, dacă v-a#i !ntâlnicu /)ursbO la parter, sau v-a#i lăsa vă"ută !n tovărăşia lui !n )ol, la un moment dat&R *m s o ac, le promise ea şi mul#umi din nou celor doi asocia#i&R Ei nu vă uita#i după mine, o preveni *rc)er& Ki#i ără gri9ă, am să vă "ăresc&'pade o !ntovărăşi pe domnişoara onderlO până la uşa de la coridor& ând se !ntoarse !n birou,*rc)er dădu satisăcut din cap spre bancnotele de o sută de dolari şi mârâi !ncântat.

R ad bine, spuse el& uă una, o !mpături şi o vâr! !n bu"unarul vestei&R 5ai aveau surori !n poşetă& 'pade băgă şi el !n bu"unar cealaltă bancnotă, apoi se aşe"ă&R -o "ăpăci prea rău, "ise el& e părere ai despre ea<R ostimă> Ei mi spui să n-o "ăpăcesc> *rc)er c)icoti, dar era o c)icoteală tristă&R Poate c-ai vă"ut o tu, primul, 'am, dar eu am vorbit cel dintâi cu ea& Bâr! mâinile !n bu"unarele

pantalonilor şi se suci pe călcâie&R *i să dai de dracu cu ata asta, ascultă-mă pe mine&'pade "âmbi crud, de"velindu-şi din#ii până !n undul gurii&R +şti deştept, nu< Hncepu să-şi răsucească o #igară&U&&&V

9eor"e Toparceanu * Toamna :n parc

ad grabite pe aleeaParcului cu lori albastreKrun"e moarte, vorba ceea,a ilu"iile noastre&Prin lumina estompata(e matasa unui nor,Bisatoare trece-o ata-un plutonier-ma9or&

@umen de timiditate+l se uita-n 9os posac&+a striveste oi uscate'ub pantoii mici de lac&'i-ntr-o ina discordantau privelistea sonora,5erg asa, cam la distanta,+l ma9or si ea minora&&&

; motocicleta parcata $ub $tele * Mircea Cartare$cu

sunt o motocicletă parcată sub stele, lângă vitrina maga"inului de reparat televi"oare&din gang vine curent& sunt palidă, slăbită&!n maga"in au lăsat un bec aprins, așa că vreo două tuburi catodice

13



g)ivece cu asparagus și cactuși, raturi de cornier !nțesate de carcase de televi"or, casete *?K* șicablurilucesc tulbure, !mi populea"ă singurătatea&căci mă simt singură&!n oglinda mea retrovi"oare roiesc gala0iile,aburesc stelele !n roiuri globulare, !și trimit gââitul radiosursele

toate !ndepărtându-se-n ugă, ca niște criminali de la locul apteilăsând o dâră de sânge !n urmă&ce liniște& câteodată mă-ntrebce-o !nsemna să aci dragoste& căci ei vorbesc doar de asta& !n iecare sâmbătă ei mă !ncalecăși mă târăsc pe șosele& văd dealurile, norii, soarele

picăturile de ploaie, copacii !ncurcându-se-n curcubeu Wa), cilindrii mei !mi ticăie nebunește& atunci c)iar simt că trăiesc&ei intră !n motel și ac dragoste&ei sunt 'tăpânii și se simt liberi&dar cum poate i cineva liber când e ăcut din celule<W și !napoi !n gang7 lângă vreo dacie prăuită&

mi-e sete de dragoste& dacă aș putea iubi măcar vreun stec8er cu prelungitor din vitrina asta&mi-aș luneca degetele pe pielea lui de plastic alb, dac-ar vreași dac-aș avea degete& dac-aș putea să trăiescmăcar și !n câmpul bioelectric al cactusului Wcurând, curând o să mor, și n-am ăcut nimic !n lumea asta, or să mă arunce la iare vec)ior să !mi crape arul și becul ars are să-mi atârne de două irișoare de liță&toată viața i-am a9utat pe alții să acă dragosteiar eu o să mor printre bobine, magneți și ciulini&sunt o motocicletă parcată sub stele&dimineața or să mă-ncalece iar, or să-mi suceasca g)idonul, or să mă ambreie"e

și iar pe asaltul multicolor, printre dealurile roșcovane, printre munții albaștri prin depresiunile strabătute de râuri peste pasa9ele de cale erată, prin orașe de provincie cristalinerulând !mpotriva vântului prin stropii de ploaie și ga"ul de eșapament, mâncând 8ilometrii&asta o !nsemna să aci dragoste<oricum, asta e consolarea mea, e meseria mea, e dragostea mea&

pentru asta merită să ii singur&

Mircea C!rt!re$cu * C<nd ai nevoie de dra"o$te

când ai nevoie de dragoste nu ti se da dragoste&

când trebuie sa iubesti nu esti iubit&când esti singur nu poti sa scapi de singuratate&când esti neericit nu are sens sa o spui&când vrei sa strângi !n brate nu ai pe cine&când vrei sa dai un teleon sunt toti plecati&când esti la pamânt cine se interesea"a de tine<cui !i pasa< cui o sa-i pese vreodata<ii tu lânga mine, gândeste-te la mine&

poarta-te tandru cu mine, nu ma c)inui, nu ma ace gelos,nu ma parasi, caci n-as mai suporta !nca o ruptura&ii lânga mine, tine cu mine&

!ntelege-ma, iubeste-ma, nu-mi trebuie partu"e, nici conversatie,ii iubita mea permanenta&

14



)ai sa uitam regula 9ocului, sa nu mai stim ca se0ul e o 9ungla&sa ne atasam, sa a9ungem la ec)ilibru&dar nu sper nimic& nu primeste dragostecând ai nevoie de dragoste&când trebuie sa iubesti nu esti iubit&când esti la pamânt nici o emeie nu te cunoaste&

Mircea C!rt!re$cu * (ata cu )o$ete de diamant

"veltă ca o pipetătrece pe bicicletăata cu şosete de diamant&ea are părul de diamantşi a#a de diamantşi ustă verde de brocart&!n pulpa de sticlă a acestei eti#ese vede săpat un mecanism cu roti#e

şi un piston de argint&roti#ele se rotesc

pistonul pompea"ăşi adolescenta !naintea"ătârându-şi părul de diamant pe alea 5oşilor&sub blu"a de ildeşsub sânul ce-ntinde-şi

boticuri rotunde de diamantea are cosi#elegate cu li#eşi coastele ei sunt cu totul de diamant&dar aici, !n colivia toracică, ea are un colibri&la eta9ul patru al colibriului locuiesc eu&acum stau la ereastră şi mă uit la pomii de muşama&ce bine e !n pieptul ei>cerul e albastru ca peru"eaua>norii sunt de plastilină coloratăcum tu, cititorule, poate că n-ai vă"ut niciodatăpe tine poate nu te-a iubit nici o ată&&&aicea soarele e de "gârci, luna de por#elanşi până şi tractoriştii !l ştiu pe de rost pe Paul elan

şi până şi păpădia şi muşe#elulsunt trase de c)ine"i, cu penelul&ce ermecată lume> trec prin searăta0iuri de cleştar şi scor#işoarăşi printre limu"ine se strecoarăata cu şosete de diamant&!n şoldu-i de sticlăare o pâclăde roti#e din#ate şi un piston de argint&roti#ele se rotesc, pistonul pompea"ăşi adolescenta !naintea"ă

târându-şi părul de diamant pe alea 5oşilor&

1;



Nina Ca$$ian * Romanta Cu Tantar

Iti mai aduci aminte, toamna <+ra tar"iu& +ram o doamna&*veam lungi roc)ii-n ro", lila,si il aveam pe vino-ncoa

sub orma unui cateluscu oc)i de cocs, cu bot de plus&Kugind de suletele moarte,de-atatea ori ieseam din carte,ma lepadam de privilegiivisand sa pot rosti X e0egi Y,sa las pe drumul nimanui,cladiri, poeme si statui&Iti mai aduci aminte, vara <+ra-n amurg& +ram murdara&Imi siroiau pe doua laturi,

"adarnici, anii mei cei maturi&Abura tantarul *noel

pe langa sanul meu rebel, pe gura mea de poama coarna&+ra in "ori& 'i era iarna&

Acea$t! dra"o$te de =ac>ue$ Prevert

*ceastă dragosteatât de violentăatât de iravăatât de tandrăatât de disperatăaceastă dragosterumoasă ca "iuaşi urâtă ca vremeacând vremea e urâtăaceastă dragoste atât de adevăratăatât de rumoasăatât de ericităscăldată-n bucurie

şi-atât de deri"orietremurând de spaimă ca un copil !n be"năşi totuşi sigură de eaca omul calm !n mie" de noapteaceastă dragoste ce sperie pe atâ#iaşi-i ace să vorbeascăşi-i ace să blestemeaceastă dragoste pă"ită

pentru că noi o pă"imaceastă dragoste)ăituită, rănită, călcată

-n picioare, isprăvită,negată, uitatăaceastă dragoste-ntreagă

1F



atât de vie !ncăşi !nsorităeste dragostea taeste dragostea meaa celui care-a ostacest lucru pururea

altulşi mereu nesc)imbatla el de-adevărată ca o plantăşi ca o pasăre vibrândcaldă şi vie ca varanoi amândoi putemsă mergem şi să ne !ntoarcem

putem să uităm pe urmă s-adormimsă ne tre"im, să suerim,să-mbătrânim

să adormim din nousau să visăm la moartesă ne tre"im surâs şi râssă-ntinerimdragostea noastră rămâne!ndărătnică asemenea unui catâr vie ca dorin#aşi crudă ca memoriastupidă ca regretulşi tandră precum amintirearece ca marmorarumoasă ca "iuaragilă ca un pruncsură"ând ne priveşteşi ne vorbeşte ără cuvântşi o ascult tremurândşi strigşi strig pentru tineşi strig pentru minerugându-mă de ea

pentru tine pentru mine pentru

to#i cei ce se iubescşi care s-au iubitda !i spun dragostei

pentru tine pentru mine şi pentru to#iceilal#i

pe care nu-i cunoscrămâi acolonu te clintinu plecanoi care suntem iubi#inoi te-am uitat

dar tu nu te uitanoi nu te-avem decât pe tine pe pământnu ne lăsa să !ng)e#ăm

1L



mereu mai departe mereuoriunde-ai idă-ne iar un semn de via#ămult mai târ"iu din marginea păduriidin pădurea memoriei#âşneşte deodată

!ntinde-ne mânasalvea"ă-ne&

Ana de Noaille$* Voluptate

e seară> eru-i sumbru7 vorbim cu glasuri 9oase7ăldura şi parumul se prigonesc ciudoase&ovită,-o stea se bate cu palele de vânt,'ă-şi #ină oc)iul ager desc)is şi luminând&/rist, cerul greu de nouri şi de urtuni, trimite,'pre-a-mbălsăma-n tăcere potecile umbrite,

5iresmele-adunate din mii de trandairie-şi povestesc, cu lacrimi, durere şi iubiri&astanii vec)i, cu loarea lor albă ce irumpe,'unt mari corăbii pline de girandole scumpe&'imt lacome dorin#e deasupra mea plutind,a aburi albi pe apa din ia"uri năvălind&&&%, negru +ros, seară prea dulce, muritoare,Hn umbra ta dementă m-aund şi plângătoare,u rădăcini, a), bra#ul prin"ându-mi şi picior,Kăcându-mă să şovăi şi să mă pierd de dor&(ar dacă seara asta m-a istovit, ce-i oare <Beni#i, parumuri scumpe de ro"e-mbătătoare,Boi, trandairi ce-mi rupe#i ăptura mea de lut,Boi sunte#i şi be#ie, văpaie şi sărut>Boi, voi sunte#i palatul eroticilor !ngeri,=n pat al amintirii cu aromate plângeri&Ei-n visu-mi, râvna voastră, Palan"a mi-a tre"it,Ei-al valurilor "gomot, din lacul meu iubit>&&&

Tr!ie)te )i la$!*i pe ceilal?i $! moar! +,ra"ment- *autor& Ian (lemin"

apitolul 1%B%@= @%E=+0istă momente !n via#a unui agent secret când acesta se bucură de un lu0 ieşit din comun& +0istămisiuni !n care este c)emat să 9oace rolul unui om oarte bogat7 cu anumite prile9uri, el se reugia"ă!n via#a !mbelşugată pentru a şterge amintirea mor#ii şi a prime9diilor care l-au pândit7 !n sârşit,e0istă ca"uri, precum cel de a#ă, când agentul e oaspete pe teritoriul unui serviciu secret aliat&(in clipa !n care avionul $%* 'tratocruiser ateri"ă pe pista *eroportului Interna#ional IdleSild,Games $ond se bucură de tratamentul re"ervat, de obicei, oaspe#ilor de rang regal&Părăsind avionul, alături de ceilal#i pasageri, se resemnase de9a la gândul celebrului purgatoriu almaşinăriei 'erviciilor Bamale, de 'ănătate Publică şi Imigra#ie ale 'tatelor =nite& Hl aştepta, gândeael, cel pu#in o oră de ormalită#i !n !ncăperile supra!ncăl"ite "ugrăvite !ntr-un verde mo)orât, !n care

nu se mai aerisise de cel pu#in un an de "ile, acolo unde mirosul de sudoare stătută se !mbina cu celeale spaimei şi vinovă#iilor nelămurite care domnesc mereu !n prea9ma rontierelor& /eama aceea estârnită de uşile !nc)ise purtând inscrip#ia *+'= I/+@AI', dincolo de care se ală o mul#ime

1



de oameni vigilen#i şi mormane de dosare, precum şi teleimprimatoarele alate !n legătură permanentă cu as)ingtonul, mai e0act cu cei de la $iroul arcotice, cei de la ontraspiona9, ceide la /e"aur şi de la K$I&Păşind pe asaltul pistei, biciuit de vântul aspru de ianuarie, !şi !nc)ipui propriul său nume trecând

prin ur"eala re#elei. $%(, G*5+', P*E*P%@/ (IP%5*/I $@I/*I NN4;FL7 după oscurtă aşteptare, răspunsurile aveau să sosească, ivindu-se !n #ăcănitul teleimprimatoarelor.

+?*/IB, +?*/IB, +?*/IB& *poi, de la K$I. B+@IKI*@+ P%AI/IBZ7 *E/+P/*MI& =rmasă se desăşoare, !n circuit !nc)is, sc)imb grăbit de mesa9e !ntre K$I şi I*, K$I-ul avea să trans-mită celor de la IdleSild. $%( %6*T %6*T, după care oi#erul bla"at de la intrare !i va !ntinde

paşaportul, spunând. :Bă doresc o şedere plăcută, domnule $ond:&uprins de un ior, $ond !şi !ndreptă paşii, alături de restul călătorilor, printre g)ida9ele de sârmă,spre intrarea !n sala de aşteptare a 'erviciului 'ănătă#ii Publice&(esigur, !n ceea ce !l privea, toate acestea nu !nsemnau decât o plicticoasă rutină7 !i displăcea !nsăideea că dosarul său se ala !n posesia unei puteri străine, oricare ar i ost aceasta& *nonimatul erac)eia de boltă a proesiei sale& Kiecare de"văluire a identită#ii sale !nregistrată !n vreun dosar !iscădea valoarea şi, !n cele din urmă, putea să repre"inte c)iar o amenin#are la propria-i via#ă& *ici,!n *merica, unde se ştia totul despre el, se sim#ea precum negrul din poveste căruia o vră9itoare !i

urase umbra, de parcă unul dintre organele sale vitale s-ar i alat !n mâinile celorlal#i& eilal#i, care!n acest ca" !i erau prieteni, dar totuşi&&&- (omnul $ond<=n individ cu o !nă#işare plăcută, dar ştearsă, purtând )aine banale, se ivise din umbra clădirii'erviciului 'ănătă#ii Publice&- umele meu este Jalloran& 5ă bucur să vă !ntâlnesc>Hşi strânseră mâinile&- 'per că a#i călătorit bine& Bă rog să mă urma#i&'e !ntoarse apoi către oi#erul poli#iei *eroportului care se ala de pa"ă la intrarea !n clădirea'erviciului 'ănătă#ii Publice&- +-n regulă, sergent>- $ine, domnule Jalloran& 'ă ne vedem cu bine>eilal#i pasageri intraseră de9a& Jalloran o luă spre stânga, !ndepărtându-se de clădire& =n alt poli#istle desc)ise o uşă !n gardul !nalt de ier or9at&- a revedere, domnule Jalloran&- a revedere şi mul#umesc>*ară !i aştepta un $uic8 negru, cu motorul pornit, torcând uşor, ca un motan& =rcară !n maşină&ele două vali"e uşoare ale lui $ond se alau !n a#ă, lângă şoer& $ond nu reuşea să-şi imagine"ecum de reuşiseră să le găsească atât de repede, !n noianul de baga9e al pasagerilor, pe care !l vă"usetransportat ceva mai devreme, către punctul vamal&- +-n regulă, ?radO, putem porni&

$ond se rela0ă şi se aşe"ă conortabil, !n vreme ce limu"ina #âşnea !nainte&'e !ntoarse către Jalloran&- +i bine, e cea mai astuoasă primire de care m-am bucurat vreodată& -a lipsit decât covorul roşu>5ă aşteptam să pierd cel pu#in o oră, trecând pe la 'erviciul Imigra#iei& ine-a pus la cale toateastea "âmbi Jalloran şi !i oeri o #igară din pac)etul deuc8ies proaspăt desăcut& (orim să vă oerim un se9ur cât mai plăcut& %rice v-a#i dori, e de-a9unssă cere#i, şi ve#i căpăta& *ve#i prieteni buni la as)ington& Hn ceea ce mă priveşte, nu ştiu de ce văala#i aici, dar autorită#ile au )otărât să vă trate"e ca pe un oaspete privilegiat al guvernului&5isiunea mea este să vă duc cât mai repede, !n condi#ii cât mai conortabile, la )otel, unde ve#i

trece !n gri9a altcuiva& *m să vă rog să-mi da#i o clipă paşaportul dumneavoastră&$ond i-l !ntinse& Jalloran desc)ise servieta alată lângă el, pe banc)etă, şi scoase o ştampilă grea, demetal& Hntoarse paginile paşaportului până când dădu peste vi"a americană, o ştampilă şi !şi depuse

1



semnătura deasupra cercului albastru !nc)is al emblemei (epartamentului Gusti#iei, după care i-l!napoie& *poi, din portoelu-i burduşit, scoase un plic gros şi i-l oeri lui $ond&- Be#i găsi !năuntru o mie de dolari, domnule $ond&Bă"ând că interlocutorul său se pregătea să-i reu"e, surprins, !l opri şi continuă.- 'unt banii comuniştilor, conisca#i !n decursul recentei capturi 'c)midt-6inas8i& Hi olosim!mpotriva lor, iar dumneavoastră vă cerem să-i olosi#i aşa cum ve#i dori, !n decursul acestei

misiuni& *m ost !nsărcinat să vă spun că neolosirea lor ar i considerată o respingere a prietenieinoastre& Bă rog mult, să nu mai vorbim despre asta, adăugă el7 apoi, vă"ând că $ond continua să privească ne!ncre"ător plicul, mai spuse. /rebuie să vă spun, de asemenea, că !nmânarea acesteisume s-a ăcut cu ştirea şi !ncuviin#area superiorilor dumneavoastră&$ond !l privi pie"iş, apoi rân9i şi puse plicul !n propriu-i portoel&- Kie, "ise el& Bă mul#umesc& Boi !ncerca să-i c)eltui !n aşa el !ncât să acă mult rău duşmanilor noştri& 5ă bucur să alu că dispun de un capital considerabil, cu atât mai mult cu cât el ne-a osturni"at c)iar de către inamic&- Koarte bine, spuse Jalloran& Iar acum, am să vă rog să mă scu"a#i, trebuie să-mi note" câte ceva !nvederea raportului pe care va trebui să-l predau& Ba trebui să-mi amintesc să trimit scrisori demul#umire celor de la Imigra#ie şi Bamă pentru amabila lor cooperare& )estiuni de rutină&

- Bă rog, !ncuviin#ă $ond&Ku mul#umit că avea la dispo"i#ie câteva minute de linişte şi privi aară, pe geam. era pentru !ntâiaoară !n *merica, de la ră"boi !ncoace& I se părea util să se amiliari"e"e cu universul american.reclamele, noile modele de maşini, pre#urile aişate la intrările !n parcările de maşini la mâna adoua, sonoritatea e0otică a semnelor de circula#ie. (@=5 = (+IB+Z@I D =@$+P+@I=%*'+ D (@=5 *=+%'7 igurile şoerilor, numărul mare de emei alate la volan,având alături, drept pasageri, bărba#i docili7 !mbrăcămintea trecătorilor7 coaurile emeilor7anun#urile *părării ivile. H *A (+ */* I*5I, H*I/*MI, PZ@Z'IMI P%(=7mul#imea antenelor /B de pe acoperişuri şi a ecranelor de televi"iune din vitrinele maga"inelor7 unelicopter survolând oraşul7 inscrip#iile :5*@E= $Z=MI%@:, ăcând apel la caritatea

publicului, pentru strângerea de onduri !n interesul vindecării cancerului sau a poliomielitei&&& /oateaceste imagini ugare !i erau !nsă tot atât de inutile !n meseria sa, precum să "icem, o nuia !n mânaunui vânător alat !n 9unglă&Eoerul coti spre podul /riboroug) şi, curând, avură parte de priveliştea copleşitoare a5an)attan-ului& 'uperbele bulevarde ale eS Tor8-ului i se de"văluiau acum ca o 9unglă de beton,"gomotoasă şi mirosind a petrol&$ond se adresă !nso#itorului său&- Hmi pare rău că trebuie să o spun, dar asta e, cred, cea mai vi"ibilă #intă pentru un bombardamentatomic, din câte e0istă pe glob&- (a, n-ar i deloc greu să o nimereşti, u de acord Jalloran& âteodată, !n nop#ile când n-am somn,mă gândesc şi eu la asta&

%priră !n a#a celui mai bun )otel din eS Tor8, 't& @egis, alat la intersec#ia dintre 'trada ;; şiKit) *venue& =n bărbat !ntre două vârste, !ncărun#it, purtând un pardesiu albastru !nc)is şi o pălărieneagră, le ieşi !n !ntâmpinare, urmat de un membru al personalului )otelului& ei doi coborâră dinmaşină şi, odată a9unşi pe trotuar, Jalloran ăcu pre"entările&- (omnule $ond, ace#i cunoştin#ă cu căpitanul (e0ter> *poi, cu deeren#ă, către acesta din urmă.ăpitane, pot să vi-l dau !n gri9ă pe domnul $ond<- (esigur, desigur& *m să te rog doar să veg)e"i ca baga9ele domniei sale să a9ungă la camera 21NN,de la ultimul eta9& Până atunci, eu şi domnul $ond o vom lua !nainte, să vedem dacă totul este pe

placul domniei sale&$ond se !ntoarse pentru a-şi lua la revedere de la Jalloran şi pentru a-i mul#umi& Jalloran !i!ntorsese, pentru moment, spatele şi !i e0plica comisionarului unde anume să ducă baga9ele& $ond

privi dincolo de el, către 'trada ;;, şi se !ncruntă& % limu"ină neagră, un )evrolet, se strecură peneaşteptate !n mi9locul traicului aglomerat, c)iar !n a#a unui ta0i )ec8er, al cărui şoer i"bi cu

2N



pumnul !n cla0on şi continuă să-l apese, !nuriat& imu"ina !şi continuă drumul, prinse ultimelesecunde ale luminii ver"i a semaorului şi dispăru spre nord, pe Kit) *venue&5anevra usese ingenioasă, )otărâtă, dar ceea ce !l uimi pe $ond u aptul că la volan se ala onegresă, o negresă arătoasă, purtând o uniormă neagră de şoer& Prin geamul din spate, apucă să"ărească pentru o clipă igura unicului pasager D o mutră masivă, cenuşie, care se !ntorsese !ncet şi

privise direct către el, era sigur de asta7 apoi maşina accelerase, şi c)ipul dispăruse din ung)iul său

vi"ual&$ond !i strânse mâna lui Jalloran& *poi (e0ter !l bătu pe umăr, nerăbdător&- Bom traversa )olul către ascensoarele din dreapta& *m să vă rog să nu vă scoate#i pălăria,domnule $ond&=rcând treptele care duceau !n )olul )otelului, !n urma lui (e0ter, $ond !şi spuse că toate aceste

precau#ii erau, probabil, tardive& %riunde !n lume, o negresă la volan e o privelişte rară& (acăaceasta mai poartă şi o uniormă de şoer, aptul e cu atât mai e0traordinar, dacă nu de-a dreptulneverosimil, c)iar şi !n Jarlem, acolo de unde, cu siguran#ă, provenea limu"ina !n cau"ă&Ei cine era uriaşul de pe banc)eta din spate< )ipul acela cenuşiu< +ra oare c)iar 5r& $ig<- Jmm, ăcu $ond, mai mult pentru sine, urmărind silueta uscă#ivă a căpitanului (e0ter, cătreascensor&

itul !ncetini şi se opri la eta9ul două"eci şi unu&- B-am pregătit o surpri"ă, domnule $ond, spuse căpitanul (e0ter, ără prea mult entu"iasm !nvoce&Parcurseră coridorul lung, către camera de la col#ul clădirii&'e au"ea vântul suspinând dincolo de ereastra de la capătul coridorului şi $ond avu parte de

priveliştea grandioasă a acoperişurilor "gârie-norilor !nvecina#i, dincolo de care se "ăreau săge#ilecu vâruri tremurânde ale coroanelor plopilor din entral Par8& 'e sim#ea ciudat, privind de la!năl#imea asta, şi un ior straniu, de pustietate şi singurătate, !i !ncol#i inima, pentru o clipă&(e0ter desc)ise uşa camerei ce purta numărul 21NN& Intrară, iar căpitanul !nc)ise uşa& 'e alau!ntr-un )ol mic, bine luminat& Hşi lăsară pardesiele şi pălăriile pe un scaun, iar (e0ter desc)ise uşaalată !n a#a lor şi-l invită pe $ond !năuntru&*cesta pătrunse !ntr-o !ncăpere plăcut aran9ată, mobilată !n stilul :+mpire: la modă pe /)ird*venue. otolii conortabile şi o canapea largă !mbrăcate !n mătase galbenă, o imita#ie bună a unuicovor *ubusson, un buet !n stil ran#u"esc garnisit cu pa)are şi dierite băuturi& ?riul palid al

pere#ilor era pus !n eviden#ă de lumina strălucitoare a soarelui de iarnă care pătrundea prin ereastralargă& Hncăl"irea centrală crea o atmoseră plăcută&=şa care dădea spre dormitor se desc)ise&- H#i aran9am lorile la căpătâiul patului& + o componentă ma9oră a aimoasei devi"e a I*. :Băslu9im cu "âmbetul pe bu"e>:&uvintele useseră rostite de un tânăr !nalt şi sub#ire, ce se !ndrepta, cu bra#ele desc)ise şi cu un"âmbet larg, către $ond, care rămăsese cu gura căscată&

- Keli0 eiter> e naiba cau#i aici< râse $ond, apucând mâna viguroasă a tânărului şi scuturând-o!ncântat& )iar aşa, ce cau#i !n dormitorul meu< (oamne, cât mă bucur să te văd> um de nu eşti laParis< 'ă nu-mi spui că #i-au !ncredin#at tocmai #ie această aacere<>eiter !l studie pe engle", cu o privire plină de aec#iune&- *i "is-o> +i bine, c)iar aşa s-a !ntâmplat> + un prile9 bine venit de rela0are& el pu#in, mie aşa mise pare&&& ei de la I* au ost de părere că ne-am descurcat bine !mpreună !n aacerea a"inoului,aşa că m-au rec)emat de la postul meu de la 'erviciile 'ecrete @eunite din Paris& *m petrecut untimp la as)ington şi&&& iată-mă aici> Boi i un el de om de legătură !ntre *gen#ia entrală de'piona9 şi amicii noştri de la K$I&Kăcu un semn către căpitanul (e0ter, care le urmărea maniestările de o e0uberan#ă total lipsită de

proesionalism cu o vădită plictiseală&

- + ca"ul lor, desigur, cel pu#in !n ceea ce priveşte latura americană, !nsă, aşa cum bine ştii, anumitegenuri de aaceri din străinătate sunt de competen#a I*, astel !ncât suntem nevoi#i să cooperăm&Hn ceea ce te priveşte, eşti aici !n calitate de trimis al 5arii $ritanii, pentru a te ocupa de latura

21



9amaicană a problemei, aşa că ec)ipa e acum completă& e părere ai< Ia loc şi )ai să bem ceva> *mcomandat prân"ul de cum am alat că ai sosit !n )olul )otelului, şi mâncarea se ală, probabil, pedrum&'e !ndreptă spre buet şi se apucă să prepare un coc8tail pe ba"ă de 5artini&- 'ă iu al naibii> spuse $ond& $ine!n#eles, bătrânul diavol de 5 nu mi-a spus nimic despre toateastea& +l nu ace decât să e0pună aptele, dar n-ar da nici !n ruptul capului o veste bună cuiva&

$ănuiesc că e de părere că asemenea anun#uri ar inluen#a obiectivitatea !n acceptarea saurespingerea unui ca"& =n lucru e sigur. e gro"av>$ond deveni conştient de tăcerea căpitanului (e0ter şi i se adresă, plin de tact.- Hmi va ace plăcere să mă supun ordinelor dumneavoastră, câtă vreme mă alu aici& (in câte am!n#eles, avem de-a ace cu două aspecte separate ale aacerii& Primul dintre acestea se reeră e0clusivla teritoriul american, alat, desigur, sub 9urisdic#ia dumneavoastră& *poi vom i nevoi#i, se pare, săurmăm irul aacerii !n araibe& 5ai e0act, !n Gamaica& (in câte !n#eleg, voi prelua conducerea dinmomentul !n care vom părăsi apele teritoriale ale 'tatelor =nite& Keli0 va ace legătura !ntre celedouă aspecte, !n măsura !n care acestea interesea"ă guvernul dumneavoastră& ât timp mă alu aici,!mi voi trimite rapoartele la ondra prin mi9locirea I*, iar când ne vom muta !n araibe, voiraporta direct la ondra, urmând ca ei să #ină I* la curent& *vem aceeaşi vi"iune<

(e0ter "âmbi sub#ire&- +0act, domnule $ond& (omnul Joover m-a !nsărcinat să vă transmit că se bucură oarte mult săvă aibă drept oaspete& $ine!n#eles, latura britanică a aacerii nu ne priveşte, aşa că suntem !ntru totulde acord să lăsăm !n seama celor de la I* aran9amentele cu superiorii dumneavoastră de laondra& u văd de ce n-ar merge totul ca pe roate& 'ă bem pentru asta>'orbiră din băuturile reci şi tari& eiter arbora o alsă e0presie misterioasă pe c)ipu-i acvilin&'e au"i o bătaie !n uşă& eiter desc)ise, şi comisionarul intră, aducând baga9ele lui $ond& +ra urmatde doi c)elneri care !mpingeau măsu#e pe rotile, iecare dintre ele iind !ncărcată cu arurii,tacâmuri, şerve#ele de in de un alb imaculat, pe care se apucară să le aran9e"e pe masa pliantă&- Jomari !n sos tartar, )amburgeri de vită pră9i#i pe cărbune, cartoi pră9i#i, garnitură de conopidă,salată asortată condimentată cu mirodenii din insule, !ng)e#ată cu unt topit şi cel mai bun lapte de

pasăre din *merica> +-n regulă<- 'ună gro"av, aprecie $ond, strâmbându-se !n gând la ideea untului topit&'e aşe"ară la masă şi savurară delicioasele bucate tradi#ionale americane, gătite cu măiestrie&Hn timpul mesei, nu sc)imbară prea multe cuvinte& (e-abia mai târ"iu, când masa u strânsă şi li seaduse caeaua, căpitanul (e0ter !şi scoase dintre bu"e trabucul ietin şi !şi drese glasul, !n modsemniicativ&- (omnule $ond, !ncepu el, poate că ar i timpul să ne spune#i cât anume şti#i despre ca"ul cu carene conruntăm&$ond !şi desc)ise pac)etul de )esterield şi !şi scoase o #igară& *şe"ându-se comod, !n otoliulconortabil din !ncăperea lu0oasă şi bine !ncăl"ită, !şi lăsă gândurile să se !ntoarcă !n urmă cu două

săptămâni, !n "iua aceea cu ger aspru de ianuarie, când !şi părăsise apartamentul din )elsea, dând piept cu penumbra umedă a ce#ei londone"e&U&&&V

Cioara * 9eor"e Top<rceanu

âmpul alb, ca un cearşa,Până-n "ări se desăşoară&&&'us pe-un stâlp de telegra,'-a oprit din "bor o cioară,

emişcată-n vâr de par

a o acvilă pe-un soclu,%ac)eşă ca un )ornar Ei macabră ca un cioclu7

22



eagră ca un as de pică,'ub nemărginitul cer7'inguratică şi micăât o boabă de piper7?ârbovă ca o eştilăHntr-un cap de lumânare7

a o mutră imobilă(e )arap cu nasul mare,(ar sinistră şi pârlită(e la coadă până-n plisc,a o pa9ură trăsnităHntr-un vâr de obelisc7Hncrustată-n atmoserăa un ou de ciocolată7*marâtă şi sting)erăa o prună aumată7u alura interlopă

a un mu"icant !n rac,uvioasă ca un popăEi smolită ca un drac7(emnă, ca un om celebru75istică şi ără c)e a un basorelie (e pe-un monument unebru7Incomodă-n soare, ca=n gunoi !n oc)i7 neastăa un c)ibi# ce-#i stă-n coastăa un 9oc de bacara7'uspendată ca o notăPe un portativ gigant7'lută, ca o )otentotăPărăsită de amant&5ică-n mi9locul naturiia un ir de pra de puşcă7

eagră cum e cerul guriia un câine care muşcă&runtă ca o v!nătaieau"ată-n matc) de bo07

a un bulgăre de co0are-a stat o noapte-n ploaie7@esemnată, ca-n vitrină% reclamă pentru vulg,Ei uşoară ca un ulg(e uningine-n lumină7/ristă ca un crep de doliuHn vă"du)ul diaan, -a un punct aerianPe-al "ăpe"ii alb orgoliu7'tranie ca un ponos

*l priveliştei de cretă7'olitară şi coc)etăa un cuc de abanos7

23



eagră ca o muscă-n lapte,Ei antastică-n contur,a un mie" adânc de noapteu lumină !mpre9ur7Kină ca o acadea(e #i#ei topit la soare7

Prinsă-n alduri de ninsoarea un iong de catiea7Ireală, ca un du)u pena9ul ei eeric, -a o cupă de-ntuneric@ăsturnată !n vă"du)7?ravă ca o rugăciuneEi posomorâtă ca oKigurină de cărbuneu nuan#e de cacao7/ragică, ca o emblemă

* obştescului sârşit7'umbră ca o anatemă*runcată-n ininit75ută-n liniştea câmpieia un bloc de piatră arsă,a un g)em de be"nă toarsă(in uiorul veşniciei, -*târnând de bolta goalăa un uger de catran=nde pruncii lui 'atanBin plângând, să sugă smoală7Pia"ă-rea, ca un blestem*"vârlit aşa-ntr-o doarăreatorului suprem, -Ei banală&&& ca o cioară>

0an$ * Nicolae Labi)

/oamna !mi !neacă suletul !n um &&&/oamna-mi poartă !n sulet roiuri de run"are&(ansul trist al toamnei !l dansăm acum,

/ragică be#ie, moale legănare &&&'ângeră vioara neagră-ntre oglin"i&?ândurile-s moarte& Brerile-s supuse&Kără nici o şoaptă& umai să-mi !ntin"i$ra#ele de aer ale clipei duse&%c)ii mei au cearcăn& %c)ii tăi !s puri&âtă de"năde9de paşii noştri mână>a un vânt ce smulge run"a din păduri,a un vânt ce-nvârte uşa din #â#ână &&&5âine diminea#ă o să im străini,Bei privi tăcută mâine diminea#ă

um prin descărnate tue, !n grădini,'e rotesc uioare veştede de cea#ă &&&

24



Ei-ai să stai tăcută cum am stat şi eu,ând mi-am plâns iubirea destrămată-n toamnă,Ei-ai să-ascul#i cum cornul vântului mereu

ourii pe ceruri către "ări !ndeamnă&Pe când eu voi trece sub castani roşca#i,u-mpietrite bu"e, palid, pe cărare,

Ei-or să mi se stingă paşii caden#ati -Hn nisip, scrâşnită, laşă remuşcare &&&

Str!inul +,ra"ment- *autor& Albert Camu$

*stă"i a murit mama& 'au poate ieri, nu ştiu& *m primit o telegramă de la a"il. :5ama decedată&Hnmorm!ntarea m!ine& 'incere condolean#e&: *sta nu !nseamnă nimic& Poate că a ost ieri&*"ilul de bătr!ni e la 5arengo, la opt"eci de 8ilometri de *lger& Boi lua autobu"ul la ora două şi voisosi !n cursul după-amie"ii& *stel, voi putea sta de priveg)i şi mă voi !ntoarce m!ine seară& I-amcerut patronului meu două "ile de concediu şi nu putea să mă reu"e av!nd o asemenea scu"ă& (ar nu părea !nc!ntat& I-am spus. :-am nici o vină:& u mi-a răspuns& *tunci m-am g!ndit că n-ar i

trebuit să-i spun asta& Hn ond, n-aveam de ce să mă scu"& 5ai degrabă el ar i trebuit să-mi pre"intecondolean#e& (ar mi le va pre"enta, ără !ndoială, poim!ine, c!nd mă va vedea !n doliu& (eocamdatăe ca si cum mama n-ar i murit& (upă !nmorm!ntare, dimpotrivă , va i un lucru !nc)eiat şi totul va icăpătat o !nă#işare oicială&*m luat autobu"ul la ora două& +ra oarte cald& *m m!ncat la restaurant, la [leste, ca de obicei&/o#i erau oarte trişti din cau"a mea şi [leste mi-a spus. :*vem numai o mamă:& !nd am plecat,m-au condus p!nă la uşă& +ram cam "ăpăcit pentru că a trebuit să urc p!nă la +mmanuel să!mprumut o cravată neagră şi o panglică de pus la m!necă& ui i-a murit un unc)i, acum c!teva luni&*m ugit ca să nu pierd autobu"ul& Kără !ndoială graba, goana, toate acestea, la care s-au adăugat"druncinăturile, mirosul de ben"ină, reverbera#ia drumului şi a cerului, m-au ăcut să a#ipesc& *mdormit aproape tot drumul& Ei, c!nd m-am tre"it, eram !ng)esuit l!ngă un soldat care mi-a "!mbit sicare m-a !ntrebat dacă vin de departe& *m spus :da:, ca să !nc)ei discu#ia& *"ilul e la doi 8ilometri de sat& *m ăcut drumul pe 9os& *m vrut s-o văd pe mama imediat, dar

portarul mi-a spus că trebuie să mă duc la director& um era ocupat, am aşteptat pu#in& Portarul avorbit tot timpul c!t am aşteptat şi, !n s!rşit, am a9uns la director. m-a primit !n biroul lui& + un

bătr!nel irav, decorat cu egiunea de %noare& '-a uitat la mine cu oc)ii lui de un albastru desc)is&*poi mi-a str!ns m!na pe care a #inut-o at!t de mult !n m!na lui, !nc!t nu prea ştiam cum să mi-oretrag& * consultat un dosar şi mi-a spus. :(oamna 5eursault a intrat aici acum trei ani& (umneataerai singurul ei spri9in&: *m cre"ut că-mi reproşea"ă ceva şi am !nceput să-i e0plic& (ar el m-a!ntrerupt. :-ai de ce să te 9ustiici, dragul meu& *m citit dosarul mamei dumitale& u aveai cu ce s-o !ntre#ii& +a avea nevoie de o !ngri9itoare& 'alariile voastre s!nt mici& Ei, la urma urmelor, era mai

ericită aici&: *m spus. :(a, domnule director:& +l a adăugat. :Etii, avea prieteni, oameni de v!rstaei& Putea să le !mpărtăşească preocupări care s!nt din alte vremuri& +şti t!năr şi ei i-ar ! ost ur!t cudumneata&:*şa era& !nd era acasă, mama !şi petrecea vremea urmărindu-mă !n tăcere cu privirea& Hn primele"ile c!nd a venit la a"il, pl!ngea des& (ar asta din pricina obişnuin#ei& (upă c!teva luni, ar i pl!nsdacă ai i luat-o de la a"il& /ot din pricina obişnuin#ei& Pu#in şi din această cau"ă, !n ultimul anaproape că nu m-am mai dus să o văd& (ar şi iindcă asta !mi lua toată duminica - ără să mai pun lasocoteală eortul de a merge p!nă la autobu", de a lua bilet şi de a ace două ceasuri pe drum&(irectorul mi-a vorbit mult& (ar eu aproape că nu-l ascultam& *poi mi-a spus . :Presupun că vrei s-o ve"i pe mama dumitale:& 5-am ridicat ără să spun nimic şi el a luat-o !nainte spre uşă& Pe scarămi-a e0plicat. :*m transportat-o la mica noastră morgă& a să nu-i tulburăm pe ceilal#i& %ri de c!te

ori un pensionar de-al nostru moare, ceilal#i s!nt nervoşi timp de două, trei "ile& Ei asta !ngreunea"ăserviciul:& *m trecut printr-o curte !n care sporovăiau !n grupuri o mul#ime de bătr!ni& !nd treceamnoi, tăceau& Iar !n spatele nostru discu#iile !ncepeau din nou& *i i "is o pălăvrăgeală indistinctă, de

2;



papagali& a intrarea unei clădiri micu#e, directorul s-a despăr#it de mine. :/e las, domnule5eursault& 'tau la dispo"i#ia dumitale, !n biroul meu& Hn principiu, !nmorm!ntarea este i0ată pentruora "ece diminea#a& e-am g!ndit că astel o vei putea priveg)ea pe dispărută& umai un cuv!nt.mama dumitale şi-a e0primat, pare-se, deseori a#ă de tovarăşii ei dorin#a de a i se ace!nmorm!ntare religioasă& 5-am !ngri9it de cele necesare& (ar voiam să te pun la curent:& I-ammul#umit& !t trăise, măicu#a, ără să ie necredincioasă, nu se g!ndise niciodată la religie&

*m intrat& +ra o sală oarte luminoasă, văruită, cu plaon de sticlă& (rept mobile, scaune şi capre !normă de \& Pe două din ele era aşe"at, !n mi9locul sălii, un sicriu alb cu capacul pus& 'e vedeaunumai şuruburile !ncă nestr!nse, sclipind pe sc!ndurile vopsite cu coa9ă de nucă& !ngă sicriu stăteao inirmieră arabă !n )alat alb, legată la cap cu o basma colorată&Hn clipa aceea, portarul a apărut !n spatele meu& *lergase pesemne& '-a cam b!lb!it. :*m acoperit-o,dar trebuie să deşurube" capacul ca s-o pute#i vedea:& 'e apropia de sicriu c!nd l-am oprit& 5i-aspus. :u vre#i <: *m răspuns. :u >: +l s-a oprit şi eu mă sim#eam prost pentru că !mi dădeamseama că n-ar i trebuit să spun asta& (upă un timp, s-a uitat la mine şi m-a !ntrebat. :(e ce <:, dar ără reproş, ca şi cum ar i vrut numai să ştie pricina& *m spus . :u ştiu:& *tunci, muşc!ndu-şimusta#a albă, a declarat ără să mă privească. :Hn#eleg:& *vea oc)i rumoşi, de un albastru desc)is,şi o a#ă cam roşie& 5i-a dat un scaun şi s-a aşe"at şi el ceva mai !ndărăt& Kemeia care stătea de

veg)e s-a ridicat !n picioare şi s-a !ndreptat spre ieşire& *tunci portarul mi-a spus. :*re un şancru:&um nu !n#elegeam, m-am uitat la inirmieră şi am vă"ut că avea sub oc)i o legătură care-i!ncon9ura capul& Hn dreptul nasului, legătura era plată& u se vedea dec!t albea#a banda9ului peobra"ul ei&(upă ce a ieşit, portarul a spus. :% să vă las singur:& u ştiu ce gest am ăcut eu, dar el a rămas !n

picioare, !napoia mea& *ceastă pre"en#ă !n spatele meu mă sting)erea& amera era scăldată !ntr-orumoasă lumină de asin#it& Ei sim#eam că mi se ace somn& I-am spus portarului, ără să mă !ntorcspre el. :(e mult eşti aici <: * răspuns imediat. :inci ani: - ca şi cum s-ar i aşteptat dintotdeaunala !ntrebarea mea&Pe urmă a pălăvrăgit mult &*r i ost oarte mirat dacă i s-ar i spus că va s!rşi ca portar la a"ilul din5arengo& *vea şai"eci şi patru de ani şi era pari"ian& Hn clipa aceea l-am !ntrerupt . :*, nu eşti de-aici <: *poi mi-am amintit că, !nainte de a mă duce la director, !mi vorbise de mama& Hmi spusese cătrebuie să o !nmorm!ntăm oarte repede, deoarece la şes e cald, mai ales !n această regiune& *tunci!mi spusese că trăise la Paris şi că !i venea greu să-l uite& a Paris, se stă cu mortul trei, patru "ileuneori& *ici nu ai timp, nici n-ai apucat să te obişnuieşti bine cu g!ndul că a murit, că şi trebuie săalergi după dric& evastă-sa !i spusese atunci. :/aci din gură, astea nu s!nt lucruri pe care să le spuidomnului:& $ătr!nul roşise şi-şi ceruse scu"e& Intervenisem spun!nd. :$a nu& $a nu&: 5i se păreaadevărat şi interesant ceea ce spunea el&Hn mica sală mortuară, mi-a povestit că intrase la a"il din sărăcie& um se sim#ea !n putere, s-a oeritsă acă această slu9bă de portar& I-am atras aten#ia că !n deinitiv era şi el un pensionar& 5i-a spus cănu& 5ă i"bise mai dinainte elul lui de a spune. :ei:, :ceilal#i: şi mai rar :bătr!nii:, vorbind despre

pensionari, dintre care unii nu erau mai !n v!rstă ca el& (ar, ireşte, nu era acelaşi lucru& +l era portar şi, !ntr-o oarecare măsură, avea drepturi asupra lor&Inirmiera a intrat !n acel moment& 'e lăsase dintr-o dată seara& Hntunericul se !ntinsese bruscdeasupra geaml!cului& Portarul a !nv!rtit comutatorul şi eu am ost orbit de strălucirea neaşteptată aluminii& +l m-a potit să merg !n sala de mese la cină& (ar nu-mi era oame& 5i-a propus atunci să-mi aducă o ceaşcă de caea cu lapte& um mie !mi place oarte mult caeaua cu lapte, am acceptat şiel s-a !ntors pu#in după aceea cu o tavă& *m băut& *m sim#it atunci nevoia să ume"& (ar am e"itat

pentru că nu ştiam dacă pot s-o ac de a#ă cu mama& 5-am g!ndit, n-avea nici o importan#ă& *moerit portarului o #igară şi am umat am!ndoi&a un moment dat, el mi-a spus . :Eti#i, prietenii doamnei, mama dumneavoastră, vor veni s-oveg)e"e şi ei& *şa e obiceiul& /rebuie să mă duc s-aduc scaune şi caea neagră&: -am !ntrebat dacă

puteam să sting una din lămpi& 'trălucirea luminii pe pere#ii albi mă obosea& +l mi-a spus că nu e posibil& Instala#ia era astel ăcută. ori toate, ori nici una& -am mai luat seama la el& * ieşit, s-a!ntors, a aşe"at scaunele& Pe unul din ele a !ngrămădit nişte ceşti !n 9urul unui ibric& *poi s-a aşe"at

2F



!n a#a mea, dincolo de măsu#ă& Inirmiera şedea şi ea !n undul sălii, cu spatele& u vedeam ce ace&(ar, după mişcarea bra#elor, puteam să cred că tricotea"ă& +ra o vreme căldu#ă, caeaua mă !ncăl"iseşi prin uşa desc)isă pătrundea o mireasmă de noapte şi de lori& red că am a#ipit pu#in&=n oşnet m-a tre"it& Kiindcă !nc)isesem oc)ii, albea#a camerei mi s-a părut şi mai orbitoare& Hn a#amea nu se vedea nici o umbra şi iecare obiect, iecare ung)i, toate curbele se desenau cu o puritatede care te dureau oc)ii& *tunci au intrat !n cameră prietenii mamei& +rau !n total vreo "ece şi se

strecurau tăcu#i prin această lumină orbitoare& '-au aşe"at ără ca vreun scaun să sc!r#!ie& Hi vedeamasa cum nu vă"usem niciodată pe nimeni şi nici un amănunt de pe e#ele lor sau de pe veşmintele lor nu-mi scăpa& /otuşi, nu-i au"eam şi-mi venea greu să cred !n realitatea lor& *proape toate emeile

purtau şor# şi cordonul cu care-şi !ncingeau talia le scotea şi mai bine !n relie p!ntecele bombat&P!nă atunci nu băgasem niciodată de seamă ce p!ntecoase pot i emeile batr!ne& $ărba#ii erauaproape to#i oarte slabi şi purtau bastoane& 5ă mira că nu vedeam pe obra"ul lor oc)ii, ci numai olumini#ă lipsită de strălucire !n mi9locul unui cuib de riduri& !nd s-au aşe"at, cei mai mul#i dintre eim-au privit şi au dat din cap sting)eri#i7 bu"ele lor iind !n !ntregime devorate de gura ără din#i, n-am putut să-mi dau seama dacă mă salutau sau dacă era vorba de un tic& red mai degrabă că măsalutau& Hn acel moment, am observat că erau cu to#ii aşe"a#i !n a#a mea, clătin!nd din cap, !n 9urul

portarului& *m avut o clipă impresia ridicolă că veniseră să mă 9udece&

Pu#in după aceea, una dintre emei a !nceput să pl!ngă& Eedea !n r!ndul al doilea, !ndărătul uneitovarăşe de-a ei, şi n-o vedeam prea bine& Pl!ngea cu sug)i#uri mici, la intervale regulate7 mi se

părea că n-are să se mai oprească niciodată& eilal#i parcă n-o au"eau& 'e pleoştiseră, posomor!#i şităcu#i& 'e uitau la coşciug sau la bastonul lor sau la orice altceva, dar nu se uitau dec!t la acel lucru&Kemeia pl!ngea mereu& +ram oarte mirat pentru că nu o cunoşteam& *ş i vrut să n-o mai aud&/otuşi, nu !ndră"neam să-i spun să tacă& Portarul s-a aplecat spre ea, i-a vorbit, dar ea a scuturatcapul, a !ndrugat ceva şi a continuat să pl!ngă cu aceeaşi ritmicitate& Portarul a venit atunci spremine& '-a aşe"at alături& (upă un răstimp destul de lung, m-a inormat, ară să mă privească. :+raoarte bună prietenă cu doamna, mama dumneavoastră& Aice că era singura ei prietenă aici şi căacum nu mai are pe nimeni&: *m stat aşa vreme !ndelungată& 'uspinele şi gemetele emeii se au"eau mai rar& 'miorcăiamult& * !ncetat !n cele din urmă& u-mi mai era somn, dar eram obosit şi mă dureau şalele& *cum,tăcerea tuturor acestor oameni !mi ăcea rău& *u"eam numai din c!nd !n c!nd un "gomot ciudat şi nu

puteam !n#elege ce anume este& u timpul, am reuşit să pricep că dintre bătr!ni c!#iva !şi sugeauinteriorul obra9ilor, ăc!nd astel să se audă aceste plescăituri bi"are& +i nici nu-şi dădeau seama, at!terau de cuunda#i !n g!ndurile lor& *veam c)iar impresia că această moartă, !ntinsă !n mi9locul lor,nu !nsemna nimic pentru ei& *cum !nsă cred că era o impresie alsă&*m băut cu to#ii caea, servi#i de portar& Pe urmă, nu mai ştiu& oaptea a trecut& Hmi aduc aminte că,la un moment dat, am desc)is oc)ii şi am vă"ut că bătr!nii dormeau g)emui#i, aară de unul singur care, cu bărbia spri9inită de m!inile !ncleştate pe baston, mă privea #intă, ca şi cum n-ar i aşteptatdec!t să mă tre"esc& *poi am adormit iarăşi& 5-am tre"it pentru că mă dureau din ce !n ce mai tare

şalele& umina "ilei se strecura prin plaonul de sticlă& Pu#in după aceea, un bătr!n s-a tre"it şi a tuşit!ndelung& 'cuipa intr-o batistă mare cu pătră#ele şi de iecare dată aveai impresia că se rupe ceva dinel& I-a tre"it pe ceilal#i şi portarul le-a spus că trebuie să plece& '-au ridicat !n picioare& *cest

priveg)i incomod le ăcuse c)ipurile păm!ntii& a ieşire, spre marea mea mirare, mi-au str!ns cu to#iim!na, ca şi cum această noapte !n care nu sc)imbasem nici un cuv!nt sporise intimitatea dintre noi&U&&&V

Ioan Ale#andru * ;mul

u omul din spatele meuducem !mpreună o uşă D lemnul din care-i

!nc)ipuită brutal e ud şi greu de "gâriat&a şi cum toate bătăliile absurde ale lumiicu cai, săge#i şi coiuri ar i avut nemi9locit

2L



loc pe !ntinsurile ei&âmpia mucedă ne )ăr#uie din urmă&'untem !n "ori şi coborâm o pantă&*"i-noapte a plouat şi lunecă

pământul sub călcâie&ămăşile albe umlate de vânt -

parcă ducem un mort printre valuride grâu nemişcat& %mul ar trebuisă ie !n a#ă& + mai !nalt şi

panta coborând-o toată greutateaa năvălit pe mine şi mi se umlăvenele la gât şi-aş vrea gro"avsă trag o !n9urătura& ine eşti, omule<ând alunec eu, omul din spaterâde cu gura lui de roată dărâmată&ând lunecă el, eu aproape mă prăbuşescde n-ar i uşa, gunoi de lemn,

un el de ec)ilibru&5ergem !ncet spre cine ştie unde&ând trecem

pe la-ncrucişări de uli#i,ne scoatem pălăriile tăcu#işi ascultăm D plesneşte soarta lumii&*poi nu-l mai !ntreb7 ştiu eu pe undesă apuc şi printre pomi !nguşti!nclinăm uşa ca să putem pătrundemai departe& ad picuri mari de

ploaie de pe run"e cum le clintimcrengile-n mersşi reci !i simt sub gulerul cămăşii,

pe umeri şi sprâncene, şi mi-e oame&*m ost luat direct din somnla treabă asta ne!n#eleasăşi tu, mamă, nicicând n-ai să mai ştii!ncotro iul tău a dispărut ără să lase-o urmă&

(or$@te $a"a +,ra"ment- * autor& =o/n 9al$ort/@

(edic so#iei mele K%@'T/+ '*?* !n !ntregime, socotind că, din toată opera mea, aceasta estesingura demnă de ea& Kără !ncura9area, simpatia şi critica ei, niciodată n-aş i devenit un scriitor, nicimăcar aşa cum sunt& Privilegia#ii care au luat parte la o sărbătoare amilială a neamului KorsOte au putut vedea un tablouermecător şi plin de !nvă#ăminte. o amilie din marea burg)e"ie !n toată strălucirea ei& (ar dacăvreuna din aceste persoane privilegiate ar i avut darul anali"ei psi)ologice talent care nu arevaloare bănească şi este cu desăvârşire dispre#uit de neamul KorsOte , putea i martorul unuispectacol, nu numai !ncântător !n sine, dar şi revelator pentru o tainică problemă umană& u altecuvinte, dintr-o adunare a acestei amilii - !n care nici o ramură nu este atrasă către cealaltă, !n carenu e0istă nici trei membri lega#i !ntre ei de un sentiment care ar merita denumirea de simpatie - ar i

vă"ut desluşit dâr"enia misterioasă şi concretă care ace din amilie o unitate atât de puternică !nsocietate, o imagine atât de limpede a unei societă#i !n miniatură& *r i !ntre"ărit anevoioase căi ale progresului social, ar i !n#eles ceva din via#a patriar)ală, din inva"ia )oardelor barbare, din

2



!năl#area şi decaden#a na#iunilor& *r i avut sen"a#ia celui ce urmăreşte creşterea unui arbore de cânda ost sădit şi care - simbol al dâr"eniei, i"olării şi i"bân"ii - trăieşte !n mi9locul a sute de alte

plante care mor, iind mai pu#in ibroase, cu mai pu#ină sevă şi re"isten#ă& Ei !ntr-o bună "i arborele!i apare !nloritor, cu coroana-i verde, cu run"işul bogat, !ntr-o i"bucnire de prosperitate aproapesupărătoare, !n culmea măre#iei sale&Hn "iua de 1; iunie a anului 1F, !n 9urul orei patru după amia"ă, observatorul, care ar i avut

norocul să se ale !n casa bătrânului GolOon KorsOte din 'tan)ope ?ate, ar i putut vedea neamulKorsOte !n culmea !nloririi sale&'e !ntruniseră pentru a sărbători logodna domnişoarei Gune KorsOte, nepoata bătrânului GolOon, cudomnul P)ilip $osinneO& /o#i membrii amiliei erau de a#ă, găti#i cu mănuşi de culoare desc)isă,

9iletci gălbui, pălării cu pene şi roc)ii bogate& )iar şi 5ătuşa *nn venise, cu toate că !n ultimavreme !şi părăsea rar col#ul preerat din salonul verde al ratelui ei /imot)O, unde, la adăpostul unui

buc)et de ierburi din Pampas, uscate şi vopsite, aşe"ate !ntr-un vas de lori albastru, !ncon9urată de portretele a trei genera#ii din neamu KorsOte, şedea toată "iua citind şi tricotând& )iar 5ătuşa *nnera de a#ă, cu spatele ei #eapăn, cu obra"ul bătrân, liniştit şi demn, !ntruc)iparea statornicieineclintite a sim#ului de proprietate, ideea de ba"ă a amiliei&ând un KorsOte se logodea, se căsătorea sau se năştea, tot neamul KorsOte era pre"ent& ând un

KorsOte murea - dar până acum nu murise nici un KorsOte7 ei nu mureau, moartea iind contra principiilor lor - ei luau precau#iuni a#ă de ea, precau#iunile instinctive ale unor oameni cu marevitalitate, care se apără de orice ştirbire a proprietă#ii lor&Hn "iua aceea, membrii amiliei KorsOte, amesteca#i !n mul#imea celorlal#i oaspe#i, erau mai găti#i cade obicei& /oată !nă#işarea lor voia să arate o mare !ncredere !n sine, provocatoare, precum şi un aer de respectabilitate strălucitoare - parcă to#i ar i sidat o prime9die& *rogan#a obişnuită de pe a#a lui'oames KorsOte se răspândise pe e#ele !ntregii amilii. to#i erau cu oc)ii !n patru&*dversitatea subconştientă a atitudinii lor a ăcut din reuniunea de la bătrânul GolOon un :moment

psi)ologic: al istoriei amiliei, moment care constituie preludiul dramei lor& eva !i nemul#umea pemembrii neamului KorsOte, nu individual, ci !n ceea ce privea amilia& *ceastă nemul#umire semaniesta printr-o şi mai mare desăvârşire !n !mbrăcăminte, o cordialitate amiliară e0uberantă, oe0agerare a importan#ei pe care o dădeau amiliei şi arogan#ă& eamul KorsOte sim#ea plutind !n aer

prime9dia - actor atât de necesar pentru a scoate la iveală calitatea undamentală a oricăreisocietă#i, grup sau individ> Presim#irea unei prime9dii dădu armelor lor strălucire& Pentru prima dată,ca amilie, ei sim#eau, instinctiv, că sunt !n atingere cu ceva ciudat şi periculos&(incolo, lângă pian, stătea un bătrân gras şi !nalt, purtând două 9iletci pe pieptul său lat& *vea două

9iletci şi un ac cu rubine, !n loc de una singură şi ac cu diamante, cum purta !n oca"ii mai obişnuite&Iar obra"ul său ras, pătrat, bătrân, cu pielea palidă şi oc)ii decolora#i, deasupra cravatei de satin,avea o e0presie de !naltă demnitate& *cesta era 'Sit)in KorsOte& )iar lângă ereastră - unde putearespira aer proaspăt mai mult decât !i trebuia - stătea Games, ratele său geamăn& $ătrânul GolOon !inumea pe aceşti ra#i :grasul: şi :slabul:& Games era la el de !nalt ca 'Sit)in cel gras, dar oarte

slab, ca şi cum din naştere ar i ost sortit să acă un ec)ilibru, stabilind o medie& u trupul aplecat!nainte, ca de obicei, privea spectacolul ce se desăşura& %c)ii săi cenuşii păreau absorbi#i de onelinişte ascunsă, !ntreruptă doar de câte o privire iute şi pie"işă care cuprindea tot ce se petrecea !n

9urul lui& %bra9ii sub#ia#i de două cute paralele, cu bu"a de sus lungă şi complet rasă, erau !ncadra#ide avori#i ca ai lordului (undrearO& Hn mâini #inea un vas de por#elan c)ine"esc, pe care-l !nvârtea!ntr-o parte şi !n alta& u departe de el, 'oames - unicul său iu - asculta ceea ce spunea o doamnă!mbrăcată !n caeniu& +ra palid, complet ras, cu părul negru cam rărit, cu bărbia !năl#ată şi sucită!ntr-o parte, cu nasul !n vânt, plin de o !ngâmare conştientă, parcă mirosea !n silă un ou pe care ştiacă nu-l poate mistui& Hn spate, vărul lui, ?eorge cel !nalt, iul lui @oger, al cincilea KorsOte, cu o

privire răutăcioasă pe a#a cărnoasă, pregătea una din glumele sale usturătoare&/o#i sim#eau o apăsare, care era legată de sărbătorirea acestei logodne&

*şe"ate !n rând, una lângă alta, erau trei doamne - 5ătuşile *nn, Jester cele două ete bătrâne dinamilia KorsOte şi GuleO diminutiv de la Gulia care, deşi nu !n prima tinere#e, mersese atât dedeparte cu uitarea de sine, !ncât se măritase cu 'eptimius 'mall, un bărbat cu sănătatea şubredă&

2



GuleO !i supravie#uia de mul#i ani& *cum, !mpreună cu sora ei mai mare şi cu cea mai mică, locuia !n$aOsSater @oad, !n casa celui de-al şaselea şi cel mai mic rate al ei, /imot)O& /oate aceste doamne#ineau !n mână evantaie şi onorau caracterul solemn al reuniunii printr-o culoare stridentă, vreo

pană neobişnuită sau o broşă deosebită&Hn mi9locul camerei, sub candelabru, aşa cum se cuvine să stea ga"da, era bătrânul GolOon, capulamiliei& *vea opt"eci de ani7 părul alb mătăsos, runtea boltită, oc)ii mici de un cenuşiu-!nc)is şi

imensa musta#ă albă care cădea şi se răsira pe bărbia sa puternică !i dădeau un aer patriar)al& Hnciuda obra9ilor sup#i, a gropilor din tâmple, părea a se bucura de tinere#e ără bătrâne#e& 'e #ineaoarte drept, iar oc)ii pătrun"ători şi ermi nu pierduseră nimic din limpe"imea strălucirii lor& *stel,a#ă de !ndoielile şi gri9ile oamenilor de rând, el părea a se găsi deasupra& Ei avea dreptul la aceastăsuperioritate, căci mul#i ani de-a rândul, totul se desăşurase după vrerea lui& iciodată nu i-ar itrecut prin minte bătrânului GolOon că ar i necesar să pară şovăitor sau ne!ncre"ător&Hntre el şi cei patru ra#i ai săi, Games, 'Sit)in, ic)olas şi @oger - cu to#ii pre"en#i acolo - era şimultă deosebire, dar şi multă asemănare& Kiecare dintre aceşti ra#i se deosebea de celălalt şi totuşito#i semănau !ntre ei& (incolo de trăsăturile şi e0presia dierită de pe cele cinci i"ionomii, se puteaobserva o anumită ermitate a bărbiei, ascunsă sub deosebirile supericiale, care le dădea un el de

pecete a neamului& *ceastă trăsătură comună era prea vec)e pentru a i urmărită, şi de prea multă

vreme statornicită pentru a mai putea i discutată, dar era adevărata mărturie şi c)e"ăşie a bogă#ieilor&?enera#ia tânără - ?eorge mare ca un taur, *rc)ibald palid şi viguros, tânărul ic)olas blând şi!ndră"ne# !n !ncăpă#ânarea sa, +ustace grav, )otărât şi conven#ional - purta aceeaşi pecete, poatemai pu#in accentuată, dar totuşi desluşită, semn de ne!nlăturat din spiritul amiliei&Pe toate aceste e#e, atât de asemănătoare şi atât de dierite s-a urişat, !ntr-un moment sau altul dinaceastă după-amia"ă, o e0presie de ne!ncredere& Iar obiectul acestui sim#ământ era, ără !ndoială,omul pe care l-au cunoscut a"i, pentru care se !ntruniseră aici&Etiau că tânărul P)ilip $osinneO nu avea avere, dar s-au mai cunoscut ca"uri !n care ete din amiliaKorsOte s-au logodit cu asemenea oameni, ba c)iar s-au şi căsătorit cu ei& u acesta era motivul

propriu-"is al !ngri9orării lor& ici ei nu ar i putut spune de unde pornise această ne!ncredere, căcii"vorul ei era !nvăluit !n negura clevetirilor amiliale& egreşit, cu to#ii au"iseră povestea că a ost săacă vi"ita de rigoare la 5ătuşile *nn, GuleO şi Jester, purtând o pălărie moale, cenuşie&&& o pălăriemoale, cenuşie&&& nici măcar una nouă&&& ci vec)e, plină de pra, turtită şi ără ormă& :eva atât deneobişnuit, draga mea, ceva atât de ciudat>: 5ătuşa Jester, trecând prin vestibulul mic şi !ntunecat,cum era cam mioapă, cre"use că e o pisică străină şi murdară, căci /ommO - pisicul ei - avea

prieteni atât de ordinari> !ncercă s-o alunge de pe scaun& Ei mare !i u mirarea când vă"u că nu semişcă>Hntocmai cum artistul caută !ntotdeauna detaliul semniicativ care !ntruc)ipea"ă caracterul esen#ialal unei scene, privelişti sau persoane, membrii amiliei KorsOte, artişti ără să ştie, s-au legat,instinctiv, de această pălărie& *cesta era pentru ei detaliul caracteristic, leacul !n care "ăcea mie"ul

!ntregii c)estiuni& Kiecare se !ntreba. :%are m-aş i dus eu la o vi"ită de rigoare cu asemenea pălărie<: şi iecare !şi răspundea. :u>:7 iar unii, cu mai multă imagina#ie, ar i adăugat. :*şa cevanici nu mi-ar i trecut prin minte>:?eorge, au"ind această poveste, "âmbi& Pălăria aceea a ost, ără !ndoială, prete0t pentru o glumă>+l !nsuşi era meşter !n aşa ceva>- Koarte !ndră"ne#> 'traşnic :pirat:>Ei vorba lui ?eorge, :piratul:, trecu din gură !n gură, devenind, !n cele din urmă, porecla avorită

pentru $osinneO&(upă aceea, mătuşile au do9enit-o pe Gune pentru pălărie, spunând.- oi socotim că tu, drăgu#ă, n-ar i trebuit să-i !ngădui aşa ceva&Gune le răspunse cu aerul ei poruncitor şi viu, ca o mică !ntruc)ipare a voin#ei ce era.

- %)> (ar ce importan#ă are< P)il nu ştie niciodată cu ce e !mbrăcat> imeni nu s-a aşteptat la un răspuns atât de 9ignitor& =n bărbat care să nu ştie cu ce e !mbrăcat< u,nu se poate>

3N



(ar cine era acest tânăr care şi-a purtat atât de bine de gri9ă logodindu-se cu Gune, moştenitoarearecunoscută a bătrânului GolOon< % i el ar)itect, !nsă asta nu-l !ndreptă#ea să poarte asemenea

pălărie& (in !ntâmplare, nici un membru al amiliei KorsOte nu era ar)itect, unul dintre ei !nsăcunoştea doi ar)itec#i, care n-ar i pus niciodată pe cap asemenea pălărie pentru o vi"ită de rigoare şi!n plin :se"on: londone"& Prime9dios - a), prime9dios>Gune, ireşte, nu vedea nici un soi de prime9die& +a - cu toate că nu avea !ncă nouăspre"ece ani - !şi

crease reputa#ia de emeie originală& (oar ea era aceea care !i spusese doamnei 'oames -!ntotdeauna atât de bine !mbrăcată - că penele sunt ceva vulgar& Iar acum, doamna 'oamesrenun#ase să mai poarte pene7 căci Gune, draga de ea, era !nspăimântător de !ndră"nea#ă>U&&&V

Ser"/ei E$enin*Nu re"ret% nu m! Bele$c% nu $tri"

u regret, nu mă 9elesc, nu strig,/oate trec ca loarea spulberată&Beşte9it de-al toamnei mele rig

u voi mai i tânăr niciodată&

-ai să mai "vâcneşti ca pân-acum,Inimă răcită prea devreme&'-o pornesc din nou descul# la drum'tamba luncii n-o să mă mai c)eme&

(or de ducă> /ot mai rar, mai rar,Pui pe bu"e lacăra pornirii&%, pierdutul prospe#imei )ar u vioiul clocot al sim#irii>

Hn dorin#i !ncep "gârcit să iu,/e-am trăit sau te-am visat doar, via#ă<Parcă pe un cal trandairiuBesel galopai de diminea#ă&

/o#i suntem vremelnici pentru veci@ar ning agii run"ele deşarteW$inecuvântat să ie deciă trăiesc şi că mă duc spre moarte&Trad : George Lesnea

;ctavian Paler* Ele"ie

5ai bine să umplem cu loritoate craterele vulcanilor,să uităm mor#ii ne!ngropa#işi vântul să cânte singur ce mai e de găsit prin cenuşă,mai bine să ne ducem departe de rănile noastre,să nu regretăm nimic şi să cultivăm trandairi,mai bine să i0ăm sărbătorile

!n "ile ără memorie,mai bine să ducem ucigaşilor crinişi să-i declarăm inocen#i,

31



mai bine să convingem antomelesă ne lase !n pace,să ne ducem departe de rănile lor şi cât mai discret,să nu deran9ăm cu triste#ile noastre pe nimeni,!nainte de a spune că toate acestea-s ireşti&

Emil@ 0ic1in$on * 0e num!r% $ocote$c :nt<i poe?ii

(e număr, socotesc !ntâi poe#ii,Pe urmă soarele şi vara,Iar după vară, cerul -Ei asta ar i tot&Hnsă de recapitule",Poe#ii par să le cuprindă toate -Pe ceilal#i spectacolul nu prea-i interesea"ă&'pun, deci, poe#ii D şi ]n#eleg tot ce e via#ă&

% vară #ine pentru ei !ntregul an,Ei pot creia atâta soare cât ştie cerul să cuprindă,Iar dacă cerul, !n sârşit,*r i aşa rumos pe cât l-au prevestit poe#ii,elor ce cred !ntr]!nşiie va i ]ndreptă#it si visul trecător,'pre binecuvântarea lor&Traducere de Margareta Sterian

Ale#e Mateevici – Limba noa$tr!

imba noastră-i o comoarăHn adâncuri !nundată=n şirag de piatră rarăPe moşie revărsată&imba noastră-i oc, ce ardeHntr-un neam, ce ără veste'-a tre"it din somn de moarte,a vitea"ul din poveste&imba noastră-i numai cântec,(oina dorurilor noastre,

@oi de ulgere, ce spintec ouri negri, "ări albastre&imba noastră-i graiul pânii,ând de vânt se mişcă vara7Hn rostirea ei, bătrâniiu sudori sin#it-au #ara&WWWWWWWWWWWWWimba noastră-s vec)i i"voade&Povestiri din alte vremuri7Ei citindu-le-nşirate,/e-niori adânc şi tremuri&

imba noastră !i aleasă'ă ridice slavă-n ceruri,

32



'ă ne spue-n )ram şi-acasăBeşnicele adevăruri&imba noastra-i limbă sântă,imba vec)ilor ca"anii,are-o plâng şi care-o cântăPe la vatra lor #ăranii&

Hnvia#i-vă dar graiul@uginit de multă vreme,Eterge#i slinul, mucegaiul*l uitării-n care geme&'trânge#i piatra lucitoare,e din soare se aprinde,Ei-#i avea !n revărsare=n potop nou de cuvinte&

u ve#i plânge-atunci amarnic,ă vi-i limba prea săracă,Ei-#i vedea cât e de darnic

?raiul #ării noastre dragă&@ăsări-va o comoarăHn adâncuri !nundată,=n şirag de piatră rarăPe moşie revărsată&

Ce$are Pave$e* (emei p!tima)e Ketele la apusul soarelui se bagă !n apă,Pe când marea se evaporă, cât ve"i cu oc)iul&Hn pădure run"ele tremură, iar când ies aarăPrecaute călcând pe nisip, se aşea"ă la #ărm& 'pumaHşi vede de 9ocurile ei "buciumate cât e #ărmul delung&Ketelor le e teamă de algele scuundate'ub valuri, căci te-apucă de picioare şi de umeri.(e tot ce-i goliciune a trupului& 'e-ntorc repede lamal,Aicându-şi pe nume, şi uitându-se una la alta&)iar şi umbrele pe undul mării, !n be"nă'unt enorme şi se văd mişcându-se şovăitoare,

Parcă atrase de trupuri ce trec& Pădurea+ un reugiu ti)nit pe când soarele asin#eşte,5ai sigur ca prundişul , dar etelor negricioasee place să se arate stând !ncolăcite-n cearşa&'tau !ntre ele pe vine, trăgându-şi cearşaulPe picioare, scrutând !ntinderea măriia pe o pa9işte sub soarele muribund& *r cute"avreuna(in ele să se-ntindă goală pe-o pa9işte< (in mareBor să tresalte algele, ce se ating de picioare,?ata să-nşace şi să-mpresoare trupul tremurător&

+0istă oc)i !n mare, care se !ntrevăd uneori&'trăina aceea necunoscută care !nota nop#ile'ingură şi goală, !n !ntuneric atunci când luna se-

33



ascunde,* dispărut !ntr-o noapte şi de-atunci nu se mai arată&+ra corpolentă şi trebuia să i ost alb-orbitoarea oc)ii de pe undul mării să i a9uns pân^ la ea&Trad: Geo Vasile

Ce$are Pave$e * Lo $teddau

%mul cel singur se scoală când marea e !ncă !n be"năEi stelele pâlpâie& % adiere ca o boare caldăBine de pe #ărm unde e matca măriiHmblân"ind răsularea& +ste ora când nimic altceva nu sePoate petrece& Până şi pipa-ntre din#i*târnă stinsă& optatec blândul "bucium al valurilor&%mul cel singur a aprins de-acum un oc mare de crengiEi se uită cum !nroşeşte pământul& 5area, şi ea,Hn curând va i precum ocul, !nveşmântată-n văpăi&

u-i lucru mai amar decât "orii unei "ileHn care nimic nu se poate petrece& u-i lucru mai amar (ecât să te sim#i "adarnic& *târnă de cer ostenită% stea ver"uie, surprinsă de "ori&Aăreşte marea !ncă !n be"nă şi tuişul de oca care omul, ca să-şi acă de lucru, se-ncăl"eşte7'e uită şi cade de somn printre mun#ii posomorâ#i=nde e un pat de "ăpadă& /recerea molcomă-a timpului+ nemiloasă cu cel care nu mai aşteaptă nimic&5erită osteneala ca soarele să se !nal#e din mareEi "iua cea lungă să-nceapă< 5âine'e vor !ntoarce "orii căldu#i cu lumina lor străve"ieEi totul va i ca şi ieri şi nimic altceva nu se poate

petrece&%mul cel singur ar vrea numai să doarmă&ând ultima stea se stinge pe cer,%mul !şi pregăteşte pipa domol şi-o aprinde&* în dialectul din Brancaleone Calabro (Calabria), unde poetul a fost eilat în !"#$ %apte luni deregi&ul fascist, însea&n' stea &are, eruie, nu&e atribuit planetei VenusTrad : Geo Vasile

;ctavian Paler *Scri$oare domnului Unamuno*m uitat !n ce !mpre9urări am vă"ut prima oară această moară de vânt& Min minte doar că aripileaproape putrede, bălăbănindu-se !n aer, mi s-au părut atunci produsul ironic al unuia dintredetractorii lui (on _ui9ote& Hncă nu alasem câte prime9dii ascunde o lume ără !ntrebări& Hn vremeaaceea am râs şi eu de un bărbat cam ciudat care umbla prin păduri pândind lăcările ce dansea"ă pecomori& Hntr-o "i, pe ba"a spuselor lui, a ost de"gropat din pământ un vas de lut plin cu monede deaur& -a mai râs nimeni şi unii au !nceput să-l urmărească pe ascuns, convinşi că şi vasul acela !ldescoperise din greşeală& =n copil !i mutase semnul pe care el lăsase ca să recunoască locul& umeaa !nceput să râdă din nou, ără să-şi pună problema că, ără credin#a acelui om ciudat, n-ar i e0istatnici greşeala norocoasă&

/otuşi, altceva mă ace să privesc această moară de vânt ca şi cum abia acum am vă"ut-o& Probabil,mi-amamintit aici că ilu"ia luptă cu mâinile goale !mpotriva motivelor de triste#e, dar măcar eareu"ă consolarea& Ei, !ntre timp, s-au sc)imbat multe !n modul meu de a 9udeca lucrurile& *m alat

34



că nu po#i să râ"i liniştit de (on _ui9ote şi !n acelaşi timp să-#i aci ilu"ii& *poi că toate acesteatrebuie spuse mai devreme sau mai târ"iu& Ei e mai bine să nu amân&Hntr-un el, ştiu că măre#ia lui (on _ui9ote nu poate nimic !mpotriva timpului& +roismul lui nu poate

birui o clepsidră& *m epui"at astel singurul meu argument contra lui (on _ui9ote& *cum sunt liber,domnule =namuno, să declar că-l iubesc tot atât de mult cât şi dumneavoastră pe avalerul nostru&*l nostru, adică al celor care, !n ond, nu l-au dispre#uit niciodată, c)iar când am greşit !ndoindu-ne

de el, şi n-am socotit că ar trebui internat !ntr-un spital pentru a i vindecat de ilu"iile sale&$inen#eles, se vor găsi totdeauna destui care să-l compătimească& /ocmai de aceea e nevoie săe0iste şi unii care să-l apere7 şi vreau să mă recunosc printre ei, cel pu#in când am !n#eles, cred, cedatorăm avalerului& Iar noi nu vom vorbi de compasiune, ci de de orgoliu&

5i-aş !ngădui c)iar să propun o altă metodă decât dumneavoastră care !i sătui#i pe crucia#ii ce vor pleca !n căutarea mormântului lui (on _ui9ote să-i !nrunte pe )idalgii ra#iunii& 'ă-i !nrunte şi, maiales, să evite să discute cu ei& a argumente, "ice#i dumneavoastră, cei pleca#i să răscumperemormântului bunului avaler trebuie să răspundă cu insulte, cu pietre, cu strigăte pătimaşe, culovituri de lance& Ei motiva#i. dacă vii cu argumente !n a#a argumentelor, eşti pierdut& Poate mănumăr printre aceşti )idalgi ai @a#iunii şi n-aş i"buti să iau parte la această cruciadă ără să mă

!ntreb nimic& -aş putea să le !ntorc spatele celor care ne spun că e0istă viitor şi că nu se reducetotul la ce se !ntâmplă cu noi& Ei totuşi, !l iubesc pe bunul avaler şi cred că-l putem apăra şi altelde ironiile şi de bat9ocura scepticilor&&& Hmi vine !n minte ce povestesc istoricii despre "iua când'Olla a renun#at la unc#ia de dictator al @omei şi s-a !ndreptat spre casă ca un individ oarecare&/recătorii se ereau !nricoşa#i !ncă& =nul singur a !nceput să-l urmărească, !n9urându-l& 'Olla nu se!ntoarse nici măcar când acesta scuipă !n direc#ia lui& (ar spuse pu#inilor prieteni care !l !nso#eau.:e imbecil> (upă acest gest, nu va mai i nici un dictator !n lume dispus să părăsească puterea&:5ă tem, domnule =namuno, că dacă ne vom )otăr! să răspundem cu insulte, cu pietre, cu strigăte

pătimaşe, cu lovituri de lance, !n loc să venim cu argumente, mă tem că oamenii vor spune desprenoi. :e imbecili> (upă acest gest, nimeni nu-i va mai urma spre mormântul avalerului&: Ei nuvăd de ce am evita argumentele când avem atâtea care pledea"ă pentru avalerul nostru& (e ce amrenun#a să le invocăm< 'ă ne spună domnii care râd de (on _ui9ote. aptul că nu vom a9ungeniciodată să pipăim ori"ontul !nseamnă oare că nu trebuie să mai tindem spre el< 'ă ne e0plice, dece mai urmăresc corăbierii steaua polară dacă n-o ating niciodată< -ar i mai săracă lumea ără cei!ncăpă#âna#i< 'ă ne răspundă&5ai ales că noi n-am pretins vreodată că (on _ui9ote vede lumea corect& *m ost numai convinşi căel nu minte şi nici nu se 9oacă atunci când porneşte să ia cu asalt morile de vânt& Ei să ne spunădetractorii avalerului nostru cum ar arăta o lume ără ilu"ii& Ei dacă nu vor şti, să le e0plicăm noi&&&'ă presupunem, aşadar, că (on _ui9ote vede, dintr-o dată, totul ca şi ei& Pe obra"ul său se!ntipăreşte mai !ntâi uimirea& um a putut să creadă că banala moară de vânt din a#a sa este un uriaşcu care trebuie să lupte< 'e ereşte să se !ntoarcă spre 'anc)o Pan"a, de teamă să nu vadă lucind !n

oc)ii lui ironia&um a putut să se avânte de atâtea ori !ntr-o luptă ridicolă !n care nu avea de !nvins decât antome şide cucerit decât bat9ocura celorlal#i< Ei ce sunt aceste arme stupide pe carele #ine !n mâini< Ei ce este acest cal demn de milă pe care a !ncălecat< strivit de ruşine, (on _ui9otese pregăteşte să coboare&&& *poi< e va ace apoi< 'e simte deodată oartesingur& /otul a devenit absurd şi nu ştie !ncotro să se !ndrepte& 'e va despăr#i, ireşte, de 'anc)oPan"a, acest scutier carag)ios şi idel şi va !ncerca să uite totul&&& oborând !nsă !n praul drumului,(on _ui9ote "ăreşte !n apropiere un cimitir, iar, !n a#a mor#ii, până şi )idalgii @a#iunii au nevoie dea9utorul avalerului& 5ai e0istă deci, se gândeşte el, o cavalcadă care nu va i niciodată ără sens, !nciuda aptului că a ost totdeauna !nrântă& 'e va avânta asupra mor#ii s-o răpună& Ei iată că (on_ui9ote crede din nou !n sine& 'e !ntoarce spre @osinanta şi se pregăteşte să !ncalece iarăşi, !n vreme

ce 'anc)o Pan"a răsulă uşurat& Ei dacă denigratorii bunului avaler nu sunt mul#umi#i cu aceste0emplu, să le dăm altele& 'ă-l oprim pe ?auguin din călătoria sa spre /a)iti& 'ă-l !ntoarcem dindrum şi să scoatem din mu"ee toate pân"ele pictate de el la tropice& u ce vom umple aceste goluri<

3;



'ă-i smulgem lui Proust tocul cu care scrie :Hn căutarea timpului pierdut:& 'ă dărâmăm ediiciulimens al amintirii construit de el din parumul unei lori& 'ă-l obligăm să uite& 'ă-i provocăm oamne"ie totală pentru a-şi uita nu numai ilu"iile, ci şi căr#ile& 'ă dărâmăm piramidele şi să lăsămdeşertul singur& (acă va i nevoie, s-o ucidem pe Kata 5organa& 'ă-l scoatem pe 5arc *ureliu dincortul unde noaptea !şi nota relec#iile şi să-l trimitem printre ceilal#i !mpăra#i romani& 'ă-l!mpiedicăm pe Ban ?og) să mai creadă că după moarte va a9unge !ntr-o stea şi să mai picte"e

c)iparoşi cu o stea !n vâr& 'ă-i arătăm lui eonardo un şarpe târându-se !n #ărână şi să-l convigemsă nu mai vise"e la aparatul său de "burat& 'ă-l oprim pe 'ocrate !n clipa când vrea să-şi soarbăotrava pentru a-i şopti să nu-şi acă nici o ilu"ie !n legătură cu nemurirea&&& 'ă le !nă#işăm toateacestea celor care preeră ilu"iei bla"area& Ei apoi să-i !ntrebăm ce-au clădit pe lume scepticii< (acăse vor uita mira#i la noi şi, !n loc să ne răspundă, vor #ine să le e0plicăm ce vrem să sus#inem prinaceste e0emple, avem ce le spune& +0istă ilu"ii care nu s-au opus niciodată certitudinilor şiadevărului, ci numai !ndoielilor şi mor#ii& Etim şi noi că piramidele n-au apărat de moarte pe nimeni&(ar la el de bine ştim că dreptatea apar#ine acelora care cred !n ceva, nu scepticilor& redin#a cămoartea poate i !nvinsă printr-un mormânt n-a ost oare, cum s-a spus, una dintre valorilecivili"a#iei egiptene< umai o asemenea !ncredere era capabilă să ridice piramide& (e altel, !ntr-olume pe deplin logică, acolo unde e0istă un deşert ar trebui să e0iste şi o piramidă& Ei oriunde nu

mai e o speran#ă ar trebui să-l c)emăm pe avalerul nostru& ei rătăci#i !n deşert !ncep să moară !n clipa când !ncetea"a să mai creadă !n apa salvatoare& Hnaintede a deveni nisip, capătă sulete de nisip& re"ând că recunosc numai "ădărnicia oricărui eort, eirecunosc, de apt, moartea&

el mai adesea, domnule =namuno, mi-l imagine" pe bunul avaler nu luând cu asalt morile devânt, ci străbătând deşertul şi amintindu-şi că piramidele el le-a ridicat& Hl văd punându-şi coiul,luând !n mână lancea şi suli#a, !nstrunindu-şi calul şi pregătindu-se de atac !mpotriva singurătă#ii dina#a lui& Bântul spulberă nisipul şi ridică un nor uscat care se va risipi !n câteva clipe& *poi antomadeşertului aleargă pe nisipul ierbinte, ără să lase urme, dansând !n calea caravanelor !nnebunite desete şi călău"indu-le tot mai mult !n adâncul deşertului, !n adâncul singurătă#ii unde !şi vor găsimoartea& Păsările, )alucinate la rândul lor de sete, aşteaptă să le bea sângele după ce le vor rupevenele cu ciocul& (ar avalerul nostru nu se teme& +l porneşte pe urmele acestor irce ale

pustiiurilor, acestor sirene cu trup de nisip şi, !n clipa când strigă, din strigătul său se !nal#ă piramide& *colo m-a dus steaua strălucitoare şi sonoră care ne va călău"i, spunea#i, spre mormântullui (on _ui9ote7 acolo n-a dus de câte ori m-am !ndoit de dreptatea avalerului& ângă ma9estateaunebră a piramidelor& *colo nu e mormântul avalerului, ci al araonilor, dar noi am recunoscut !n

piramide semnele lăsate de el !n timp ceurmărea ielele singurătă#ii prin deşert& *şa cum am !n#eles că mormintele au valoare nu

pentru mor#i, ci pentru cei care trăiesc şi le văd& Hntr-adevăr piramidele e0istă !n deşert tocmai pentru că au e0istat oameni care au cre"ut atât de mult !n ceva, !ncât au ridicat un munte ca s-odovedească& +le nu mai au nici o !nsemnătate pentru araoni, !n sc)imb au o !nsemnătatecovârşitoare pentru to#i cei care le privim& e vom putea consola vreodată cu ideea că ele suntinutile< u cumva piramida e o ilosoie necesară, c)iar dacă sarcoagele sunt goale< *stă"i ştim cănu putem să acem nimic !mpotriva mor#ii, dar că trebuie să acem totul !n avoarea speran#ei& 5aimult decât o problemă de inginerie, piramidele sunt o problemă de morală& Ei, oricum, acesta nu elocul cel mai potrivit pentru cei obişnui#i să ridice din umeri& (ar parcă !i aud pe sceptici ricanânddin nou. :ici o piramidă n-a salvat până acum un om de la moarte:& Ei nu m-aş mira să-i aud

punând el de el de !ntrebări veninoase& :(in moment ce mumiile !ngropate !n ele nu mai e0istă& nu!nseamnă că piramidele nu şi-au !ndeplinit rolul< u !nseamnă că au ost !năl#ate !n "adar<:

@idicând asemenea obiec#ii, ei ne dovedesc !ncă odată că n-au priceput nimic din rământările bunului avaler pentru deăimarea căruia nu cru#ă nici pietrele, nici vorbele de ocară sau ironiile& -au priceput că rostul piramidelor nu era să ocrotească liniştea araonilor, ci să conteste deşertul,

3F



să demonstre"e că nu totul se !ntoarce !n nisip ca şi cum nimic nu s-ar i !ntâmplat& @ostul acestor mun#i de piatră nu era să apere mumiile !ngropate !n ei, ci să arate celor vii că oamenii n-au acceptatniciodată !n !ntregime ideea mor#ii& Ei oare trebuie să 9udecăm piramidele după aptul că ascundsarcoage goale sau după aptul că, de mii de ani, ele se opun deşertului< :'unt monumentul uneiilu"ii:, vor ocoli răspunsul duşmanii avalerului& Ei pentru prima dată vor spune astel, ără voiaalor, un lucru adevărat& *şa este, piramidele sunt monumentul unei ilu"ii& (ar atât cât a supravie#uit

din +giptul antic a supravie#uit datorită acestei ilu"ii> Imperiul lui *le0andru s-a măcinat subcopitele cailor deoarece a cre"ut numai !n sabie, !n vreme ce piramidele au supravie#uit& Hntr-un el,araonii !nmormânta#i !n ele şi-au câştigat totuşi nemurirea, c)iar dacă nu la această nemurire auvisat& imeni, !n aară de specialişti, n-ar mai şti a"i ceva de 6eops, 6eren şi 5i8erinos, dacă !ndeşert nu s-ar !năl#a cele trei piramide, corăbii pe o mare de nisip care au reu"at să se scuunde şi săeşue"e, navigând prin timp sub pavilionul unei speran#e care a ost, să le reamintim asta scepticilor,a celor ce le-au construit, nu a celor !nmormânta#i !n ele&

'ă le reamintim, de asemenea, cum şi-a petrecut ultimul an din via#ă arol _uintul. !ncercând"adarnic să acă patru"eci de pendule să meargă la el& eea ce !nseamnă că (on _ui9ote poate locuiuneori şi !ntr-un palat regal, numai că atunci el nu vrea să ob#ină nimic pentru al#ii şi nimeni n-are

!ndră"neala să-l ia !n derâdere& (acă se tem mai pu#in de singurătate decât de regi, să !ndră"neascăscepticii să-şi debite"e ironiile !n tăcerea teribilă a deşertului& 'ă ia un pumn de nisip şi să-l aruncedispre#uitor !n obra"ul şi aşa mutilat al 'in0ului& %), 'in0ul !i va ignora cu aceeaşi superbă linişteca şi avalerul nostru& u oc)ii !mpăien9eni#i de nisip, el !nruntă timpul, moartea şi arogan#a celor care nu cred !n nimic decât !n deşertul din ei !nşişi&*m descoperit, domnule =namuno, că surâsul 'in0ului seamănă cu surâsul avalerului& (acă nucumva bunul avaler şi-a i0at el !nsu#i pe a#ă această mască de piatră prin care contemplăinvi"ibilul& *lăm de la el de ce !nloresc palmierii şi de ce o piramidă care nu poate nimic!mpotriva nedreptă#ilor şi a mor#ii ne poate da totuşi un răspuns !n privin#a celor bla"a#i şi !nrăi#i demărginirea lor& Pe trupul lui se văd cicatricile tuturor luptelor pe care le-a purtat, le-a pierdut sau le-a câştigat& Ei, de apt, aşa trebuie să arate c)ipul avalerului& Ei c)ipul artei& u rumos, delicat, caal unui eeb grec& ăci, !mpotriva tuturor ironiilor, el n-a !ncetat să spere că moartea poate i!ngenunc)iată pe propriul ei domeniu& Borba dumneavoastră, domnule =namuno, cel care suerătrăieşte şi cel care trăieşte iubeşte şi speră c)iar dacă deasupra por#ii sale scrie :asciate ognisperan"a:&Ei, poate, ceea ce ni se cere !n primul rând nu e atât cura9ul de a ridica piramide, cât cura9ul de acrede !n ele&

+0istă, poate, o clipă !n via#a iecăruia când vede !ntr-o asemenea clipă scepticii arogan#i vor cădea!n genunc)i pe nisip implorând pe avalerul nostru să-ide"lege de be#ia de"nădă9duită de a spune:nu:& ăci abiaatunci vor pricepe că piramidele nu sunt iicele geometriei, ci ale unei ilosoii care

reu"ă să se resemne"e& Ei că ele nu sunt ca a#adele satelor ridicate de Potem8in de-a lunguldrumurilor pe care trecea +caterina cea 5are când !şi vi"ita imperiul& (incolo de ele e0istă unadevăr de care avem nevoie& 'unt lucruri despre care merită să vorbim c)iar dacă nu le vom aveaniciodată&(eşi, e0istă riscul să mă !nşel& +i sunt atât de truaşi, uneori, şi atât de obişnui#i cu mărginirea lor,!ncât s-ar putea ca boala lor să ie ără leac& (acă-i vom c)ema la piramide, vor ace călare pecămile !ncon9urul lor şi pe urmă mă tem că se vor plictisi, vor pleca, nerăbdători să a9ungă la )otel&/ocmai de aceea trebuie să im pregăti#i să găsim !n noi ceea ce caută (on _ui9ote& )iar şi steauastrălucitoare şi sonoră care m-a călău"it spre piramide, c)iar şi această stea care, "ice#i, va rămâneneclintită, liniştită deasupra capetelor noastre, străluceşte, de apt, !n noi& 'unt convins, ca şidumneavoastră, că to#i singuraticii, ără să se cunoască, ără să-şi ştie unii altora numele, merg

!mpreună, a9utându-se !ntre ei& Ei cum ne-am putea a9uta mai bine decât !ntărindu-ne unul altuia!ncrederea !n ceea ce sim#im iecare< (e aceea vă simt alături de mine şi tot de aceea mi-am luat!ngăduin#a să vă scriu acum, când am descoperit lucind !n mine din nou steaua strălucitoare şi

3L



sonoră a celor singuri şi totuşi solidari !n dragostea lor pentru bunul avaler&

* iubi !nseamnă, poate, a lumina partea cea mai rumoasă din noi& Ei cum bla"a#ii au prins gustuladevărurilor ec)ivoce, s-ar putea să-i aud murmurând. :% dragoste adevărată e mai mult decât oilu"ie:& Etim şi noi asta, domnilor> (ar bunul avaler nu ne-a cerut niciodată să renun#ăm, ci să!nvingem deşertul cel pu#in printr-o ilu"ie, dacă nu printr-o piramidă& Ei ne-a !nvă#at că nici o

!ndoială n-are dreptul să transorme gesturile noastre !n nisip& u acest gând colindă drumurile,absorbit de idealurile lui şi compătimindu-i pe cei ce-l insultă şi-l ridiculi"ea"ă. :sărmanii, sunt denisip !nainte de a muri, nici nu au aşteptat să moară şi au dat dreptate mor#ii&&&:Hn mod normal sunt destule adevăruri aici pentru ca scepticii să aibă ce rumega& (in păcate, aptulcă piramidele sunt goale i-a ăcut pe unii oameni demni de toată stima să creadă că ele sunt nunumai goale, ci şi inutile& *cestora ar trebui să le reamintim că omul e mai măre# cu cât !ncearcămai !ncăpă#ânat imposibilul& 'untem, !ntr-adevăr, singurele animale care au descoperit cămoartea ecel mai grav inconvenient& *sta nu ne-a a9utat să re"olvăm problema mor#ii, ci, dimpotrivă, acomplicat-o& /otuşi, ne-a a9utat să deosebim nisipul de ceea ce durea"ă& ăncile au ruginit, ambi#iilegâunoase s-au amestecat cu #ărâna, !n sc)imb lumea e plină de monumente, cel pu#in acolo unde nus-a lecărit !mpotriva păr#ii de eternitate din noi& 5isiunea uscă#ivului şi sublumului nostru avaler

nu era de a ne obişnui cu ilu"iile, ci cu !ncăpă#ânarea& +l era tot atât de necesar lumii ca şi piramidele, şi din aceleaşi motive& ăci bunul avaler al Ilu"iei este !n realitate seme#ul avaler alHncrederii& Ei niciodată nu-i vom respecta !ndea9uns pe cei !ncăpă#âna#i, c)iar dacă nu-i putem urma&

(ar cine mai are nevoie de (on _ui9ote<, ne strigă scepticii& *bia e timp să se râdă de el& *bia etimp pentru o remuşcare, pentru a uita şi pentru a râde iarăşi& (upă moarte vom avea vreme destulăsă ne ră"boim cu morile de vânt& *cum suntem ocupa#i !n cursa aceasta care goneşte spre moarte&Ei, !n deinitiv, e treaba lor& -au decât să gonească şi să acă glume deşuc)eate dacă asta le dăcura9& Proştii, nici măcar nu-şi dau seama că, atins de râsetele lor, avalerul primeşte ca prinminune noi puteri& $at9ocura, ironiile nu ac decât să-l !nal#e& Gignit, el devine măre#& ovit, devineinvincibil& Hn vreme ce râd cu gura până la urec)i, ei nu !n#eleg că nu ac decât să ne dea dreptate&

u-şi dau seama că nu mai e vorba demult de o carte şi că !nsuşi ervantes dacă s-ar amesteca printre cei care râd ar pă#i acelaşi lucru ca şi )idalgii scepticismului& =ltimul nostru argument!mpotriva scepticilor va icel olosit de apoleon !ntr-o discu#ie cu cardinalul Kesc), căruia i-aarătat cerul !n plină "i şi l-a !ntrebat. :Bede#i steaua aceea<: :u:, a răspuns cardinalul şi, !ntr-adevăr, pe cer nu se "ărea nimic& :+i bine, a adăugat apoleon, cât timp voi i singurul care o vede!mi voi urma drumul şi nu voi suporta obiec#ii&: *şa vom ace şi noi, deşi nu vrem să cucerimlumea, ci doar o speran#ă& ât timp vom vedea steaua strălucitoare şi sonoră care arde luminoasă !nnoi, ne vom urma drumul şi nu vom suporta obiec#ii& (in păcate, istoria şi via#a nu respectălegendele, iar sabia lui (amocles nu atârnă totdeauna deasupra cui trebuie&

Lucian 'la"a * Amur" de toamn!(in vâr de mun#i amurgul sulăcu bu"e roşii!n spu"a unor norişi-a#â#ă

9ăraticul ascunssub valul lor sub#ire de cenuşă&

% ra"ăce vine-n goană din apus

şi-adună aripile şi se lasă tremurând pe-o run"ă.dar prea e grea povara -

3



şi run"a cade&

%, suletul>'ă mi-l ascund mai bine-n pieptşi mai adânc,să nu-l a9ungă nici o ra"ă de lumină.

s-ar prabuşi&

+ toamnă&

Con$tant Tone"aru* (emeia ca,enie Kemeia pe care la $răila am iubit-o!ntr-o cameră de )otel

purta pantoi ver"i din piele de şarpeşi avea nasul turtit& +ra o mulatră&um venise aici, )abar n-am&

părin#ii, bunicii purtaseră poate odată!n nări un inel&

?ura !i era ca o ventu"ă&'ânii ierbin#i ca nişte pâini&%c)ii tulburi&Hmi era trupul claviatură pentru dânsa&

umai mâinile !i erau reci,reci de g)ea#ăşi degetele cu vâruri rotundealunecau pe mine ca boabe de struguri&

Hmi şoptea.- a Peru mi-a ost amant un spaniol&a 'anta lava avea planta#ii de "a)ăr&=n altul cu avori#i !n =&'&*&cinci"eci de pu#uri cu petrol la 'ma8over,dar amorul pentru pielea mea caenies-a lic)idat cu două destupări de pistol&

*m iubit la $răila o mulatră&

5-a iubit<&&&5-a min#it<Bedea - cine ştie - !n mine un altul<*vea sâni ierbin#i şi mâini reci de g)ea#ă&+ra prin noiembrie& Pe (unăre dospea cea#ă&Hn port la lumini de anarerobii descărcau un vapor de lignit&

0imitrie Stelaru * ;rbii

Patru orbi,Patru umbre, cu umbrele lor,

(in răsărit, din apus, de la nord, de la sud,u cea#a !n oc)i, cu toamna !n spate,

3



ecunosc!nd, cunoscu#i, din cetate-n cetateaut!nd soarele&Pierdu#i !n negurile crude dintre ei'pre negurile ori"ontului se !mbul"eaua patru mor#i re!nvia#i !ntr-un cavou5ai pătimaşi, mai tulburi oc)ii lor,

ădă9duind !n lacără D legendăPrin golurile troienite din aarăătau !nrigura#i, bolnavi&u paşi de ani D prin ani D !ncovoiate patru umbreKugeau sub ropotul de )ule şi minciuni&*rareori sc!rbi#i se răsturnau o vremePe drumul !mp!n"it al 'oarelui(ar suletele de cenuşă, depărtateBedeau Jimere prăvălind&=nul vorbi . cine ca o pasăre a mor#ii, cineă"u alături de mine<

% clipă& *prinşi de v!nturile reci, neodi)nite,a poarta *notimpurilor, ca o rugă,u be"na inimilor otrăviteoveauWEi-n !nserarea lor bra#ele de"dănă9duite !mbră#işauAdrean#a amurgurilor D )emările lunecau !n v!rte9ul stelelor, grelelor&Patru orbi,Patru umbre, cu umbrele lor, din in răsărit, din apus,(e la nord, de la sud, căutat 'oarele .(ar 'oarele era iecare&

Con$tan?a 'uea* Di poeia e un $omn Ei poe"ia e un somn(in care nu te mai tre"eşti u oc)ii largi desc)işi sub mări,Bis!nd la spasmele lumeşti, u perle pleoapele pl!ng!nd

'ărate bu"ele albeşti, eericit, !nspăim!ntatPrintre comori piratereşti, Păreri de rău că nu-n#elegi5işcarea gurilor de peşti, Hn calmul monştrilor sorbit,5ăcar astel să te ereşti,

Kără să ii de tot primit, ici !necat, nici viu nu eşti,

4N



'ă po#i tr!nti o poartă grea,'ă tragi perdele la ereşti, Ei poe"ia e un somn(in care nu te mai tre"eşti&

Umbra lui Mircea. La Coia% de 9ri"ore Ale#andre$cu

*le turnurilor umbre peste unde stau culcate7ătre #ărmul dimpotrivă se !ntind, se prelungesc,E-ale valurilor mândre genera#ii spumegateAidul vec)i al mănăstirei !n caden#ă !l i"besc&(intr-o peşteră, din râpă, noaptea iese, mă-mpresoară.(e pe muc)e, de pe stâncă, c)ipuri negre se cobor75uşc)iul "idului se mişcă&&& pântre iarbă să strecoară% sulare, care trece ca prin vine un ior&+ste ceasul nălucirei. un mormânt se desvăleşte,

% antomă-ncoronată din el iese&&& o "ăresc&&&Iese&&& vine către #ărmuri&&& stă&&& !n prea9ma ei priveşte&&&@âul !napoi se trage&&& mun#ii vârul !şi clătesc&*sculta#i&&&&> marea antomă ace semn&&& dă o poruncă&&&%ştiri, taberi ără număr !mpre9uru-i !nvie"&&&?lasul ei se-ntinde, creşte, repetat din stâncă-n stâncă,/ransilvania-l aude, ungurii se !narme"&%ltule, care-ai ost martur vite9iilor trecuteEi puternici legioane p-a ta margine-ai privit,Birtu#i mari, apte cumplite !#i sânt #ie cunoscute,ine oarQ poate să ie omul care te-a-ngro"it<+ste el, cum !l arată sabia lui şi armuraavaler de ai credin#ei, sau al /ibrului stăpân,/raian, cinste a @omei ce se luptă cu atura,=riaş e al (aciei, sau e 5ircea cel $ătrân<5ircea> !mi răspunde dealul7 5ircea> %ltul repetea"ă&*cest sunet, acest nume valurile-l priimesc7=nul altuia !l spune7 (unărea se-nştiin#ea"ă,Ei-ale ei spumate unde către mare !l pornesc&'ărutare, umbră vec)e> priimeşte-nc)inăciune(e la iii @omâniei care tu o ai cinstit.

oi venim mirarea noastră la mormântu-#i a depune7Beacurile ce-ng)it neamuri al tău nume l-au )rănit&@âvna-#i u neobsită, !ndelung-a ta silin#ă.Până l-adânci bătrâne#e pe români !mbărbătaşi7Hnsă, vai> n-a iertat soarta să-ncununi a ta dorin#ă,Ei-al tău nume moştenire libertă#ii să !l laşi&(ar cu slabele-#i mi9loace aptele-#i sunt de mirare.Pricina, nu re"ultatul, laude #i-a câştigat.Hntreprinderea-#i u dreaptă, a ost nobilă şi mare,(e aceea al tău nume va i scump şi nepătat&Hn acel locaş de piatră, drum ce duce la vecie,

=nde tu te gândeşti poate la norodul ce-ai iubit,âtă ai sim#i plăcere când a lui 5i)ai so#ie* venit să-#i povestească apte ce l-a strălucit>

41



oi citim luptele voastre cum privim vec)ea armurăe un uriaş odată !n ră"boaie a purtat7?reutatea ei ne-apasă, trece slaba-ne măsură,

e-ndoim dac-aşa oameni !ntru adevăr au stat&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&*u trecut vremile-acelea, vremi de apte strălucite,

Hnsă triste şi amare7 legi, năravuri se-ndulcesc.Prin ştiin#e şi prin arte na#iile !nră#iteHn gândire şi !n pace drumul slavei !l găsesc&ăci ră"boiul e bici groa"nec, care moartea !l iubeşte,Ei ai lui sângera#i daini na#iile !i plătesc7+ a cerului urgie, este oc care topeşterângurile !nlorite, şi pădurQle ce-l )rănesc&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&(ar a nop#ei neagră mantă peste dealuri se lă#eşte,a apus se adun norii, se !ntind ca un veşmânt7

Peste unde şi-n tărie !ntunerecul domneşte7/ot e groa"ă şi tăcere&&& umbra intră !n mormânt&umea e !n aşteptare&&& turnurile cele-naltea antome de mari veacuri pe eroii lor 9ălesc7Ei-ale valurilor mândre genera#ii spumegateAidul vec)i al mănăstirei !n caden#ă !l i"besc&

Umbra lui I$trate 0abiBa * Voievod de Mi/ai Emine$cu

um trece-n lume toată slavaa şi un vis, ca spuma undei>'us, !n cetate la 'uceava,+u "ic. 'ic transit gloria mundi>Pe "iduri negre bate lună&(in vec)i icoane numai pete,'ub mine-aud un glas ce sună,=n glas adânc, "icând. „5i-e sete”&Ei văd ieşind o umbră albă&5oşneag bătrân, purtând coroană,Pe pieptul lui o sântă salbăPe umeri largi o scumpă blană,

+a mâna-ntinde blând. - -ai gri9ă,e "ic nu trece la i"vod&+u sunt vestitul domn (abi9ă,'unt moş Istrate-voievod&- 5ăria-voastră va să-ndemnePe neamul nostru !n trecut<i el cu mâna ace semneă nu-n#eleg ce el a vrut&- 5ăria-voastră-nsetoşea"ă(e sânge negru şi )ain<+l capu-şi clatină, otea"ă.

- (e vin, copilul meu, de vin&ând eram vodă la 5oldovaJălăduiam pe la otnari&

42



Bierii to#i !mi ştiau slovaE-aveam şi grivne-n bu"unar&Pe vinul greu ca untdelemnul*m dat mul#i galbeni venetici7*ici lipseşte tot !ndemnul&Hn lume mult, nimic aici&

a voi !n lumea ceealaltă,Kiind cu milă şi dirept,5-a pus cu sin#ii laolaltăEi-n rai mă duseră de-a drept&(ar cum mai pune sântul Petrea rău canon pe-un biet creştin>ând cer să beau, "ice. „umetre,

oi n-avem cimpoieri şi vin”Ei totuşi domn usesem darnicEi bun de inimă cu to#i&(e câte ori l-al meu pă)arnic

=mplut-am cupa numai "lo#i>ă ce sunt recile mademuri,e aur, pietre şi side Pe lângă vinul copt de vremuriPe lângă-un )a", pe lângă-un c)e&Hmpresurat-am eu şi $eciulu oaste bună şi strânsuri7'oroca, Brancea şi /ig)eciul/rimis-au mii vite"e guri'ă certe craii cu mânieWe-mi pasă< 5ie deie-mi pace'ă-mi duc 5oldova-n bătălieu mii de mii de poloboace&*tunci când turcii, agarenii5ureau !n iuruş cu )alai,%ştirea noastră, moldovenii'e prăpădeau !ntr-un gulai&Ei "imbrul cel cu trei luceeriucea voios pe orice cort&Precum ne-am dus, venirăm teeriEi to#i cu c)e şi nime mort&

ici vin cu apă n-am să mestec, ici dau un ban pe toată ala&(e-aceea n-am nici un amestec%riunde nu !mi ierbe oala&ând calcă #ara )antatarii,+u bucuros la lupte merg,ând !ntre ei se bat magariiHn undul pivni#ei alerg&'e certe ungurii şi leşiiWe-mi pasă mie< a otnari+u c)euiam cu cimpoieşii,

u măscărici şi lăutari7Ei sub umbrarele de cetini orodu-ntreg 9uca şi bea

43



Iar eu "iceam. să bem, prietini,'ă bem, pân^ nu vom mai putea&(acă venea să rătăceascăBun !nvă#at ar)eolog,Borbind !n limba păsărească,

u m-arătam ca să mă rog&

(ar #ie-#i place doina, )ora,H#i place-al vi#ei dulce rod,/u povesteşte tuturora(e moş Istrate-voievod&e spune satul meu s-asculte'-urme"e vec)iul obicei,'ă verse dintre cupe multEi la pământ vo două-trei&ăci are-n sân 5oldova noastrăBite"e inimi de creştin7/ineri, !n veselia voastră,

'tropi#i-le duios cu vin>Ei !n 5oldova mea cea dulce%rânduit-am cu prisos.a butea plină să o culceea goală iar cu gura-n 9os&Ei astel sta 5oldova toatău susu-n 9os ce era trea"&%di)na multu-i lăudatăa cel c)eliu, la cel vitea"&ând de mănuşa lungii sabii5ă ră"imam să nu mă clatin,ântau cu to#i pe $asarabii,Pe domnii neamului 5uşatin,Pân^ ce-nc)eiau !n gura mareu Etean, Etean domnul sânte nici din ceriuri seamăn n-areum n-are samăn pe pământ>5oldova cu ste9ari şi cetini*scunde inimi mari de domn,'ă bem cu to#i, să bem, prietini,'ă le vărsăm şi lor !n somn&

Pân^ la al "ilei blând luceaăr 'ă bem ca buni şi vec)i tovarăşi7Ei to#i cu c)e, nici unul teaăr,Ei cum sârşim să-ncepem iarăşi&@ăpi#i pa)arele cu palma,Iar pe pa)ar se strângă pumnEi să cântăm cu to#i de-a valma(iac tomnatic şi alumn7ântăm adânc un. (e proundis&Perrenis )umus erit re0&Krumoase vremi> (ar unde-s< unde-s<

'-au dus pe veci> $ibamus +0&

44



T.S.ELI;T*RU9CIUNE CTRE MARIA

'tăpână cu altar pe promontoriu,/e roagă pentru toți ce sunt pe nave,cei* căror !ndeletnicire -i peștele șiei care ac negoțuri legiuite

Și cei care-i conduc& @ostește-o rugă iar și-n numeleKemeilor ce și-au vă"ut eciorii sau soțiiPornind !n larg și nemai!ntorcându-se.Kiglia del tuo Kiglio@egină-a erului& @oagă-te și pentru cei ce-au ost pe nave, și,ălătoria și-au sâr șit-o pe nisip, !n bu"ele mării'au !n negrul gâtle9 ce-aară nu-i mai aruncă

'au orișiunde nu-i poate-a9unge al clopotului măriiPerpetuu angelus&

(+atru cartete) n ro&-nește de Sorin M'rculescu

Leon 'utnaru* M<)1in :n ambuteiaB 5âş8in !n ambuteia9 Hn acest oraş D derutat nervos Deste imposibil să nu se pomenească !n ambuteia9e

şi cnea"ul 5âş8in5âş8in ce!n traducere !nseamnă al şoarecelui75âş8in!ntr-o cursă de şoareci D acest ambuteia9antivoia9WPrin urmareără mişcare5âş8in e prins !n ambuteia9Breme pierdută !n carecei din 9ur cla0onea"ă in9urios

strigând )uiduind.„Idiotul>”+i şi ce dacă 5âş8in edintr-un alt secoldintr-un alt roman !n care!ncă nu se ştia de ambuteia9e ca

predestinată mortiicare<+i şi ce dacă 5âş8in-cnea"ule ără maşină!n mi9locul acestui ambuteia9 globalinernal

neomenos<Pentru căde apt

4;



sensul ambuteia9ului e unulcu mult mai seriosmai iorosşi trans-secularca transăşi lipsă de şansă

pentru omul de rândsau pentru oul Jristos!ncât şi tuai impresia ca şi cnea"ul poreclital şoarecelui căstând !n mi9locul ambuteia9uluisângele !#i arde ca o tor#ă

până este din nou adunat!ntr-un roman!ntr-un poem saumai sigur

!ntr-o cămaşă de or#ăWSurs': .ttp://000ro&litro/&1in2n2a&buteia3

Ana 'landiana*; ?ar! e ,!cut! )i din p!$!ri

% #ară e ăcută şi din păsări,(in B-urile mari că"ând spre sud@ănite, alungate de rigEi de trădare,Benind !napoi=milite de dor,unecând pe toboganul cerului@ecunoscătoare

'treaşinei că nu s-a mutat(e pe vec)iul pridvor&% #ară e ăcută şi din păsări,um o biserica e ăcutăEi din via#a de apoi&

Cavalcada de Radu 9@r

Hn reamăt lung de mare treapăt pe armăsari de-aramă grea,gonind s-a9ungă pân la capăt,!nal#i, cu pumnul pe plăsea,atâ#ia trec şi râd cum şc)ioapăt!n urma lor, pe gloaba mea&Hn urma lor pe gloaba mea>?alopul lor !ng)ite poşte,

potcoava sarmă cremenea,sau scoală smârcuri să mă-mpoşte

cu smoala-i putredă şi rea,căci m-au lăsat la "eci de poşte!n urma lor, pe gloaba mea&

4F

http://www.romlit.ro/mkin_n_ambuteiaj

http://www.romlit.ro/mkin_n_ambuteiaj



Hn urma lor pe gloaba mea> u-i poticneşte-n drum nici sete,nici răni nu-şi spală la cişmea,nici mun#ii nu le stau perete&+u cad !n iece vâlcea,las "dren#e-n iece scaete,

9ulit mă urc pe gloaba mea&Hn urma lor pe gloaba mea>Ei cum merg cetele buimacespre nicăieri, spre nimenea,se-aundă goana !n băltoaceşi cade primul rânt din şa&Pe lângă şan#u-n care "aceeu trec la pas cu gloaba mea&Hn urma lor pe gloaba mea>Ei rând pe rând !ncep să cadă,le sună "aua a tinic)ea,

eu n-am nici "ale, n-am nici spadă,dar cred !ntr-un crâmpei de stea7şi-n timp ce corbii vin să-i roadătârâş mă urc pe gloaba mea&Qaintea lor pe gloaba mea>

;,rand!* Radu 9@r +0in volumul FPoeia :n c!tu)eG-

(in luptele şi-nrângerile noastreaşternem trepte noilor destine,o scară de mărgean peste de"astre,să urce paşii lumii care vine&(in iecare rană care doare,din orice suerin#ă mai adâncă,armuri am pus pe piepturi viitoareşi spade-am pus !n mâini ce nu sunt !ncă&Iar dac-am plâns, din lacrima măiastrărăsare mângâierea de mătase

pe care mâine al#ii au s-o lase pe alte run#i ce cresc din runtea noastră&Ei-atunci !n noaptea "gurei şi a "loatei

!nc)idem luptă, lacrimă şi rană,din dăruirea noastră subteranăne-om ace pâine pentru oamea gloatei&

;ctavian Paler* Poetul anun#ă cetă#ii, păm!ntului că ploaia e0istă,anun#ă oamenilor că au datoria să spere& =n poet!n a#a unui cer ars, !n a#a unui c!mp p!r9olitşi care nu e !n stare să c!nte şi să creadă !n ploi,să ne aducă aminte că ploaia e0istă, că ea va !nlori

păm!ntul bolnav,

4L



aşadar un poet care nu e proet al speran#ei,un poet cu bu"ele arse care nu simte nevoia să c!nte ploilelumiin-a !n#eles că poe"ia e !n primul r!nd o ormă a speran#ei&a ce bun poetul, !n vreme de secetă<'ă c!nte ploile tocmai atunci,

!nd avem cea mai mare nevoie de ele, c!nd ne lipsesc şine dor,c!nd soarele arde şi m!inile miros a !ndoială,c!nd arbori de nisip se risipesc la cea mai mică adiere,c!nd amintirile au gust de eroare şi speran#a e un cuv!ntdiicilşi cel care c!ntă ploile riscă să ie dispre#uit şi lovitc)iar cu pietre, urmărit şi de "ei şi de oameni

pentru nebunia şi cura9ul său care c!ntă ploile, care c!ntă torentele c!nd oamenii ridică bra#elerăm!n răstigni#i !n aer ca pe dealul ?olgotei& ine să anun#e

ploiledacă nu poe"ia< ine să aibă cura9ul să vadă pe cerul golnori de ploaie,cine să-şi ia riscul de a proe#i dacă nu poe"ia,cea care a stat cu grecii sub "idurile /roieişi cea care a cobor!t cu (ante !n Inern<

Va$ile Voicule$cu –Horeb l!untric

=rc muntele de gând cu aspre galbeătând run"arulrugului aprins.(oar mugetele tunetelor albe5ă vor vesti că,(oamne,te-am atinsEi-şi vor croi,ăcându-le pu"derii,Pe mătcile urec)ilor drum nou,ă,până-n und,bulboanele tăcerii'-or turbura sub bulgări de ecou&*tunci sco#ând sandala min#ii moale,Păşind !n vârul gândurilor goale,Boi cute"a să calc pe spirit pur&

vonne Ro$$i"non* Triptic pentru Ieremia Vala/ul Mara cu nume dulce de apă, 5oldova,#i-a dus de mână copilăria descul#ă,

prin mirarea cicorilor tre"ite cu "iuasub geana verde a grâului, ciobănaşde miei şi vise, Ionică a lui 'toica ostişe&'eara când te !ntorceai pe urma de abur a laptelui abia contenit!n ugerele grele ale cire"ii, o steatremura ca un semn prin lorile socului

lângă casa ta albă de lună&Hn blid aburea mila lui (umne"eu,şi peste creştetele plecate !n rugăciunea

4



mul#umirii se lăsa blândă binecuvântarea luminii de la icoane&H#i era moale de nor şi era caldăde vara larg desc)isă peste âne#e&/ot 9ocul tău era un luieraş de răc)ităcu care !ngânai mierlele, născocind

cântece scurte de pasăre pentru !ngerul tău pă"itor, pentru miei&/u n-ai cunoscut arşi#a neliniştiişerpuită prin vine ca o năpârcă,nici scârba sleită a păcatului cărnii.aripile !ngerului !#i erau pe trup "ale albe&=mbra lui te despăr#ea de ispită,spadă nevă"ută !ntre bine şi rău&rescuse odată cu tine un gând, ca un lu9er tăinuit de umbră, un dor ascunsdrumuri spre ape necunoscute

spre pământuri ame#ite de mireasma lămâilor,spre !mplinirea c)emării,Ei-ntr-o "i când sbucnea !n lăstari

puterea pământului, te-ai lăsatdus de !ngerul dorului tăula capătul celălalt al lumii&?eograia pământului !#i eradesluşită de vânturi şi de plecarea

ber"elor. spre soare-apune& u luai cu tine decât râvna de bine,Ei-ntr-un col# de basma lega#i doi slo#i&Mi se desc)idea !n sulet pământulca o loare necunoscută&(in popas !n popas, din trudă Dn trudă,!ntr-o "i ai vă"ut licărind prin smoc)ini

pulpana albastră a mării&Ei dorul tău s-a ăcut punte

peste apele mari, şi corabie&(umne"eu te c)eamă pe #ărmul celălalt,

pe #ărmul mântuirii. era un umluminos.-de tămâi<de măslini<-pă"it de spada

străvec)e ac)paroşilor cu run"işuricaste strânse pe trup. Italia,Ei-aici, tu, Ion al lui 'toica ostişe,te-ai despăr#it de numele tău pământesc,de limba ta, de straiul tău cusutcu râuri albastre şi roşii ca o alti#ăde lan !n vară, !mbrăcându-te cu uminacu (umne"eu, cu sântul&/e-au c)emat cu numele proetului plângerii,Ieremia. şi tu-l purtai

printre oameni roşi de lepră ascunsă

ca pe-o icoană, !mbătându-#i sin#eniacu trandairii cangrenelor,mistuit de lacăra dragostei,

4



pâine ăcându-#i din răbdare, din umilin#ă,!mpăr#it de oamea săracilor a"imă dulce a durerilor,ărâmă cu ărâmă, „Kra ?eremia”,!n iecare dăruire !mpărtăşindu-te cu soborulerici#ilor !ntru lumină, cu (omnul&

4t.os, Caietul al 5556lea, !"78, +aris,redactori: 5oan Cu%a %i Virgil 5erunca

Rainer Maria Ril1e *Ele"ia a ecea

(e-ar veni !n sârşit "iua când, ieşind din crunta !n#elegere,imn de bucurie şi slavă să !nal# !ngerilor ce !ncuviin#ea"ă&

ici una din limpe"ile bătăi ale inimii să nu dea greş pe strunele moi, şovăielnice, saugata să se rupă& )ipul meu !nrouratmai strălucitor să mă acă7 !nlorească-n sârşit ne"ăritele lacrimi&

%, cât de dragi mi-a#i i atunci, mâ)nitelor nop#i&um de nu v-am primit !ngenunc)eat, nealinate surori,cum de nu m-am lăsat răsirat !n răsiratele voastre şuvi#e&

oi, risipitori ai durerilor& um !ncercăm să !ntre"ărim,!n trista durată, dacă nu cumva se sârşesc& +le sunt !nsă, !n adevăr,run"işul pururea verde, sensul nostru obscur,== din anotimpurile tainicului an, şi nu numaianotimp - ci mult mai mult - loc, aşe"are, culcuş, sol, lăcaş&

Bai, !ntr-adevăr, cât de străine sunt uli#ele etă#ii-(urere,unde, !n alsa linişte ăcută din "gomot asur"itor,violent smulsă din tiparele golului,se ăleşte poleita larmă, monument al tumultului&%, cum ar "drobi un !nger sub tălpi, ără urmă, /ârgul onsolării,mărginit de $iserică, de-a gata cumpărată.cură#ică şi !nc)isă şi de"amăgită, ca un oiciu poştal duminica&*ară !nsă, necontenit se-ncre#esc marginile bâlciului&'crâncioburi ale libertă#ii> 'caandrii şi scamatorii "elului>Ei tirul cu igurinele norocului c)inovărit,unde ceva #opăie la #intă şi "drăngăne ca tinic)eaua,când unul, mai dibaci, nimereşte& Ei !n aplau"e pleacă-ame#it

mai departe, la voia !ntâmplării7 căci tarabele pe orice curios !l atragtrâmbi#ând şi lărmuind& *dul#ii au cevamai departe de vă"ut, cum banii puiesc anatomic,nu numai pentru distrac#ie. se0ul banului,totul, !ntregul, aacerea -, asta instruieşte şi te ace rodnic&&&&&& %), dar numai ceva mai !ncolo, !n aarădupă ultimul gard pe care-i lipit aişul. :Kără de 5oarte:,acea bere amară, care pare dulce celor ce o sorb,!n timp ce alte distrac#ii proaspete mestecă !ntr-una&&&,c)iar !n spatele gardului, c)iar după el, acolo se ală cu adevărat @+*=&opiii se 9oacă, !ndrăgosti#ii se-mbră#işea"ă, -deoparte

şi gravi !n iarba săracă, şi câini domnesc peste natură&*dolescentul este atras mai departe, poate !ndrăgeşteo tânără /ânguire&&& Hn urma ei mergând, a9unge-n poieni& +a-i spune.

;N



- (eparte& oi locuim acolo, aară&&&=nde< şi tânărul o urmea"ă&Minuta-i !l armecă& =merii, gâtul -, poate căeste de nobilă vi#ă& (ar o lasă, se-ntoarce,se uită-napoi, ace semn&&& a ce bun< + doar o tânguire&

umai mor#ii tineri, !n starea lor dintâia liniştii peste timp, a desprinderii,o urmea"ă cu drag& Pe etele-aşteaptă şi se-mprieteneşte cu ele& $lând le aratăceea ce poartă. perle ale durerii şi-ale răbdăriiinele văluri& - Pe tineri !nsă!i !nso#eşte tăcând&

(ar acolo, !n vale, unde-şi au lăcaşul, una din cele mai vârstnice /ânguiri!l ia !n gri9ă pe tânăr când acesta pune-ntrebări. - %dinioară,spune ea, am ost un neam mare, noi /ânguirile& 'trăbunii noştri

săpau la mine acolo !n mun#ii cei mari7 găseşti câteodatăla oameni, vreo aşc)ie şleuită din durerea străvec)e,sau, din bătrânul vulcan, o bucată de mânie-mpietrită ca "gura&+i bine, de-acolo-şi trăgea obârşia& ândva ost-am bogate& -Ei ea-l conduce cu blânde#e prin !ntinsa privelişte a /ânguirilor,şi-i arată coloanele templelor sau ruinele alnicelor casteledin care prin#i ai /ânguirii domneau odinioară-n#elept

peste #ară& Hi arată !nal#ii arbori de lacrimişi câmpii de-nloritor aleancei vii le ştiu numai !n c)ip de catielat run"iş7i-arată animalele bocetului, păscând, - şi uneorio pasăre #âşneşte cuprinsă de spaimă şi "boru-i săgetat!n privirea lor !năl#ată !nscrie până departe icoana !nsinguratului ei #ipăt& -'eara, !l duce la mormintele strămoşilor din neamul Geluirilor, - sibile, prooroci&(ar când noaptea se-apropie, atunci păşesc mai !ncet, şi-n curândasemenea lunii se-nal#ă, veg)ind peste toatemonumentul unebru& Krate cu cel de la il,sublimul 'in0 -. c)ip al tăinuitei cămări&Ei uimirea-i cuprinde !n a#a acestei !ncununate run#i, ce pururităcând, pe cumpăna stelelor aşea"ă

icoana umană&i privirea sa ame#ită !ncă de proaspăta moartenu o desluşeşte& ontemplarea ei, dimpotrivă,sperie buni#a dindărătul marginii Psc)entului Psc)entul este coroana +giptului de 'us şi a+giptului de Gos - n&r& Ei eacu o prelungă, !nceată atingere de-a lungul obra"ului,

pe cea mai pârguită rotun9ime a lui,delicat desenea"ă !n noulau" al mortului, pe-o oaie!ndoit desăcută, negrăitul contur&

Iar mai !nalt, stelele& oile& 'telele acestui tărâm al (urerii&in /ânguirea le numeşte. - uite, aici.

;1



*B*+@=, /%I*?=, iar constela#ia mai deplină ei o numesc.%@%*+ (+ K@=/+& Ei mai departe, către pol.+*?Z7 (@=57 *@/+-*@AZ/%*@+7 PZP=EZ7 K+@+*'/@Z&(ar pe cerul de mia"ă"i, ără pri)ană ca-n palma unei mâini

binecuvântate, limpede strălucind - marele 5,care-nsemnea"ă 5umele&&& -

(ar e timpul să plece cel mort, şi tăcând, /ânguirea mai vârstnică!l duce până la valea prăpăstioasăunde, !n clarul lunii, licăreşteI"vorul $ucuriei& u evlavieea !l numeşte şi-i spune. :a oameniacesta-i un şuvoi ce năvalnic !i poartă:&

'e opresc la poalele muntelui&Ei-acolo ea-l strânge la piept plângând&

'ingur el urcă, se pierde !n mun#ii (urerii-din-Hnceputuri&Ei nici măcar o dată nu mai răsună pasul săudin acel destin ără grai&

(ar dacă cei nesârşit mor#i ar tre"i !n noi un simboliată, ne-ar arăta mâ#işoriiatârnând !n alunii golaşi saune-ar vorbi despre ploaia ce cade pe-ntunecatul pământ primăvara&

Ei noi, care-n#elegem noroculca pe-un '=IE, am i cuprinşi de-niorarecare-aproape ne doboarăcând ceea ce este ericit *(+&traducere : George +opa

Rainer Maria Ril1e* VI

Prietene, deci, tu eşti singuratec&&& oi vorbe şi semne le-mpărtăşim,treptat lumea prindem să ne-o !nsuşim.doar c)ipul ei, poate, şi slab şi sălbatec&

5ireasma, cine cu-n deget o "vântă<Puteri ne pândesc, cum tainice oşti&Ei multe le sim#i&&& Pe mor#i !i cunoşti&(escântecul !nsă cum te-nspăimântă> Hndurăm !mpreună7 pun#i ne unesc.Krânturi un !ntreg ne par, !ndea9uns&&&5i-i greu să te-a9ut& (eci nu mă sădi Hn inima ta& Prea iute-ar rodi&

* "eului mână o port, o cârmesc.*ci> Iată, +sau !n blana-i ascuns&

;2



/rad. & *rgintescu-*m"a

Rainer Maria Ril1e* Privirea $tin"e*mi*o& te pot !ri

Privirea stinge-mi-o. /e pot "ări

urec)ea-nc)ide-mi. /e pot au"i,şi ără de picioare vin la /ineşi ără gură te implor, divine>Krânge-mi c)iar bra#ul. /e voi #ine suscu inima mea, precum cu o mână,inima #ine-mi. creierul va bateşi creierul de-mi ar"i !n lăcări,

până şi-n sângele-mi /e voi purta, ca-n toate&Trad: 4ugen 9ebeleanu

Vicente Alei#andre +3282*382J- * Poetul :)i aminte)te via?a $a

Iartă-mă. am adormit&* dormi nu !nseamnă a trăi& Pace oamenilor>* trăi nu !nseamnă a suspina sau a presim#i cuvintecare ne vor trăi mai departe&'ă trăieşti !n ele< uvintele mor&'unt rumoase când sună, dar nu durea"ă nicicând&*stel soseşte claritatea nop#ii& Ieri, când diminea#asau "iua, !mplinându-se, !şi aruncaultima ra"ă pe c)ipul tău&Hnc)ide oc)ii sub penelul luminii&(ormi&

oaptea e lungă&Valori eterne ale poeiei .ispane, traduceri de arie ;o'ceanu, Minera, B+T, !""!(pag !<#6!<=)

Mi"uel Hernande +3837*3846-* 0ac! )i $<n"ele (acă şi sângele şi-ar pierde din culoare,şi-ar cărun#i ca părul, sub timp şi sub durere,sângele meu cel roşu ar curge sub artere

mai alb decât se-aşea"ă pe câmp prima ninsoare& ăci de când sunt pe lume, ără de-ncetaremă lupt să-nrâng !n oameni iara ce-n tăceremă sâşie şi-s singur şi ără de puterecând simt !n mine gerul, cum simte orişicare& (e timpul şi durerea ce ne apasă-n via#ăar i precum argintul, de-ar i să se !ntâmple,să lase-n sulet bra"dă şi-n sulet să se vadă,

inima mea, de-atâtea câte-a-ndurat, "ăpadănumai "ăpadă rece ar tot purta la tâmpleşi bra"de-adânci şi grele, grele şi adânci pe a#ă&

;3



Balori eterne ale poe"iei )ispane, traduceri de (arie ovăceanu, 5inerva, $P/, 11pag& 2;1

avier Villaurrutia +387K*38J7-*Nocturn! cu $tatuie

'ă vise"i noaptea, stră"ile, scaraEi strigătul statuii dispărând după col#& 'ă alergi după statuie şi să găseşti numai strigătul,'ă !ncerci să atingi strigătul şi să nu ali decât ecoul,'ă !ncerci să iei ecoul !n mână şi să nu dai decât de "id,'ă mergi spre "id şi să dai peste o oglindă&'ă descoperi !n oglindă statuia asasinată,'ă o sco#i din sângele umbrei sale,'ă o !mbraci cât ai clipi din oc)i,s-o mângâi ca pe o soră neaşteptată,

să te 9oci cu degetele eişi să-i şopteşti la urec)e sute, sute, sute de cuvinte

până ai s-o au"i spunându-#i. „mi-e un somn de moarte”&Valori eterne ale poeiei .ispane, traduceri de arie ;o'ceanu, Minera, B+T, !""!(pag88!6888)

Pr!pa$tia* Va$ile Voicule$cu ei ce !ncă /e caută de"nădă9dui#i, "ică !ntre /ine şi noi netrecute prăpăstii stră9uiesc&5ul#i, !ntorşi din cale, /e tăgăduiesc&â#i /e-au alat "âmbesc şi nu spun nimic& (oamne, unde !ncep abisurile acele<e drum s-apuc, oricât de lung <

u cru# nimic, numai s-a9ung,a marginea /a, să m-arunc !n ele& (eodată, o spaimă mă #ine,% bănuială strivitor de grea.Prăpăstiile /ale !ncep c)iar din mine,

(intru-nceput desc)ise !n inima mea&!"$$, &ai 8>

Marin Sore$cu*Eu% neab!tutul

u vreau să mai !ntâmpin nimic, u mai cinstesc, u mai sărbătoresc, u aniverse", cei "ece ani de la, cei doispre"ece de la, cei(oi şi 9umătate de la cei două"eci&&&

u mă mai mobili"ea"a cele nouă şi 9umătate, opt, şapte luni

Până la&&& u vibre" la magistrale(e când mă tre"esc diminea#a şi până seara târ"iu

;4



ăci am !ntr-adevăr cu totul alte gri9i şi probleme u !niere" u aplaud, nu scande" uita#i-vă la bu"ele mele lipite u mă iau la !ntrecere&5ă lasă rece graicul recoltelor bogate ,(e la :Hnsămân#ările sunt !n toi:, până

a :5ai sunt două "ile până la !nc)eierea secerişului:Ei până la :/otul pentru e0port:& u mă !mbăie" "ilnic !n spiritul sarcinilor subliniate u mă anga9e" erm,Etiu ce !nseamnă actuala etapă şi ără să mi se urleHn urec)e,Etiu !ncotro ne !ndreptăm cu paşi repe"i,Hmi dau seama unde am a9uns,unosc bine sacriiciile,=n singur gând, un singur #el, o singură voin#ă5i se pare prea pu#in pentru o singură via#ă>

'unt )ăt departe de deplina satisac#ie, prounda recunoştin#ă&&&unosc gri9a permanentă şi tocmai asta mă !ngri9orea"ă pround&&&

u ac#ione" neabătut&&&Intuiesc bine că vre#i să merge#i şi mai departe,

u conta#i pe mine> u mi-am propus ca obiectiv strategic+diicarea& u conta#i pe mine>Melurile sunt prea măre#e,+u sunt mic, uitat, nebăgat !n seamă,e !nsemn eu pentru voi<+u nu sunt decât poporul român`u conta#i pe mine>

Nic/ita St!ne$cu*Ru"!ciunea

Iartă-mă şi a9ută-măşi spală-mi oc)iulşi !ntoarce-mă cu a#aspre invi"ibilul răsărit din lucruri&Iartă-mă şi a9ută-măşi spală-mi inima

şi toarnă-mi aburul suletului, printre degetele tale&Iartă-mă şi a9ută-măşi ridică de pe minetrupul cel nou care-mi apasăşi-mi striveşte trupul cel vec)i&Iartă-mă şi a9ută-măşi ridică de pe mine!ngerul negrucare mi-a !ndurerat caracterul&

;;



C<ntecul "intei latine de Va$ile Alec$andri

atina gintă e reginăHntre-ale lumii ginte mari7+a poartă-n runte-o stea divinăucind prin timpii seculari&

5enirea ei tot !nainte5ăreț !ndreaptă pașii săi&+a merge-n capul altor ginteBărsând lumină-n urma ei&atina gintă e vergină,u armec dulce, răpitor7'trăinu-n cale-i se !nclinăȘi pe genunc)i cade cu dor&Krumoasă, vie, "âmbitoare,'ub cer senin, !n aer cald,+a se mirea"ă-n splendid soare,

'e scaldă-n mare de smarald&atina gintă are parte(e-ale pământului comoriȘi mult voios ea le !mparteu celelalte-a ei surori&(ar e teribilă-n mânieând brațul ei liberator ovește-n cruda tiranieȘi luptă pentru-al său onor&Hn "iua cea de 9udecată,ând ață-n cer cu (omnul sântatina gintă-a i-ntrebatăe a ăcut pe-acest pământ<+a va răspunde sus și tare.„%> (oamne,-n lume cât am stat,Hn oc)ii săi plini de-admirarePe tine te-am repre"entat>

Pui de lei de Ioan Nenițe$cu

+roi au ost, eroi sunt !ncă

Și-or i !n neamul românesc>ăci rupți sunt ca din tare stâncă@omânii orișiunde cresc&+ vița noastră ăurită(e doi bărbați cu brațe tariȘi cu voința oțelită,u minți deștepte, inimi mari&Și unu-i (ecebal cel )arnicIar celălalt /raian cel drept+i, pentru vatra lor amarnic*u dat cu-atâția dușmani piept&

Și din așa părinți de seamăHn veci s-or naşte luptători,

;F



e pentru patria lor mamăBor i mereu !nvingători,*u ost eroi, și-or să mai ie,e-or rânge dușmanii cei răi,(in coasta (aciei și-a @omeiHn veci s-or naște pui de lei&

Poe"ia a ost pusă pe mu"ica compo"itorului Ionel ?& $rătianu&

;ctavian 9o"a* '!tr<ni

(e ce m-a#i dus de lângă voi,(e ce m-a#i dus de-acasă<'ă i rămas ecior la plug,'ă i rămas la coasă&*tunci eu nu mai rătăceamPe-atâtea căi ră"le#e,Ei-avea#i şi voi !n curte-acum

=n stâlp la bătrâne#e&5-aş i-nsurat când isprăveamu slu9ba la-mpăratul,5i-ar i a"i casa-n rând cu to#i&&&um m-ar cinsti a"i satul&&&â#i ai avea a"i dumneata

epo#i, să-#i "ică. :5oşu&&&:e-ai spune spu"ă de poveşti&&&u Hmpăratul @oşu&&&& & & & & & & & & & & & & &*şa&&& vă trece#i, bie#i bătrâni,u rugi la Preacurata,Ei plânge mama pe ceaslov,Ei-n barbă plânge tata&&&

Colinde% colinde – Mi/ai Emine$cu

olinde, colinde>+ vremea colindelor,aci g)eata se-ntinde*semeni oglin"ilor

'i tremura bra"ii5iscând ramurelele,aci noaptea de a"i-iând scânteie stelele&'e bucura copiii,opiii si etele,(e dragul 5arieiHsi piaptana pletele&(e dragul 5ariei'-a 5ântuitoruluiuceste pe ceruri

% stea calatorului&

;L



Somn de Radu 9@r

'e-nc)id erestre albe prin lalele&*dorm lăcuste de argint brumat&iupercile se culcă sub umbreleşi numai căltunaşii-au aşteptat

să vină seara, ca să-şi pună pintenila micii lor conduri voievodalişi să colinde parcurile, sprinteni,sc)imba#i cu to#ii-n luturi vesperali&(e-acuma luna - pasăre măiastră -s-a pogorât să doarmă !n caisW+ ceasul când păpuşile din visies, lunecând, din casă, pe ereastră,se prind !n )oră albă prin sulinăşi văd cum pleacă irişii !n cer s-aducă 9os, !n coe de lumină,

parumuri noi şi stropi de colier&+ ceasul când prin crinii de oglindăse lasă )eruvimi cât o petalăsă stingă lămpi şi candele s-aprindă,şi, când pribeag, cu barba de cerneală,câte-un pitic, ducând o stea !n cârcă,se-opreşte sub o tuă de aglicişi, ră"imat uşor de-o mânătârcă,şi-aprinde pipa la un licurici&din :'tele pentru leagăn:

Nic/ita St!ne$cu * C<ntec

5oare circular cine poate să moară!ntors !n el !nsuși pe neașteptate,mai lăsând câte o mână aarăcu palma goală, cu degetele răsirate&5ie mi-e greu, !mi mor numai cuvintele,gura strigătoare la cer rămâne&Hmi ard până la piele veșminteleși steagul tău de-nvingător, stăpâne&

*lerg, și dacă alerg, ce Și nici nu se știe când și de ceși nici cine-i !ntâiul. eu< tu<

Cine moare de PabloNeruda

5oare cate putin cine se transorma in sclavulobisnuintei, urmand in iecare "i aceleasitraiectorii7 cine nu-si sc)imba e0istenta7 cine nurisca sa construiasca ceva nou7 cine nu vorbeste cu

oamenii pe care nu-i cunoaste&5oare cate putin cine-si ace din televi"iune un guru&5oare cate putin cine evita pasiunea, cine preera

;



negrul pe alb si punctele pe :i: in locul unuivarte9 de emotii, acele emotii care invata oc)ii sa staluceasca,otatul sa surada si care eliberea"a sentimentele inimii&5oare cate putin cine nu pleaca atunci cand esteneericit in lucrul sau7 cinenu risca certul pentru incert pentru a-si indeplini un vis7 cine

nu-si permite macar o data in viata sa nu asculte saturile:responsabile:& 5oare cate putin cine nu calatoreste7 cine nuciteste7 cine nu asculta mu"ica7 cine nu cauta )arul din el insusi&5oare cate putin cine-si distruge dragostea7 cine nu se lasa a9utat5oare cate putin cine-si petrece "ilele plangandu-si de mila sidetestand ploaia care nu mai incetea"a& 5oare cate putin cineabandonea"a un proiect inainte de a-l i inceput7 cine nu intreabade rica sa nu se aca de ras si cine nu raspunde c)iar dacacunoaste intrebarea& +vitam moartea cate putin, amintindu-neintotdeauna ca :a i viu: cere un eort mult mai mare decat simplulapt de a respira& (oar rabdarea cuminte ne va ace sa cucerim o

ericire splendida& /otul depinde de cum o traim&&& (aca va i sa teinierbanti, inierbanta-te la soare (aca va i sa inseli,inseala-ti stomacul& (aca va i sa plangi, plange de bucurie& (aca vai sa minti, minte in privinta varstei tale& (aca va i sa uri, urao sarutare& (aca va i sa pier"i, pierde-ti rica& (aca va i sa simtioame, simte oame de iubire& (aca va i sa doresti sa ii ericit,doreste-ti in iecare "i&&&

Il, $i Petrov – 0oua$preece $caune

D Kragment D %(I++ P**/%'==I(upa ce o spovedi si o impartasi pe muribunda 6lavdia Ivanovna, parintele Keodor Bostri8ov de la

biserica 'intii Krol si avr iesi din casa Borobianinov intr-o agitatie nemaipomenita si, tot drumul pina acasa, merse uitindu-se distrat in stinga si in dreapta si "imbind ara motiv& ?indurile ii erauatit de departe, incit, in apropierea casei, era cit pe-aci sa nimereasca sub rotile automobilului ?os&nr& 1 al omitetului e0ecutiv 9udetean& In sirsit, dupa ce iesi din ceata viorie, raspindita de aceastamasina inernala, parintele Bostri8ov, complet aiurit, o porni, in ciuda cinului sau bisericesc si avirstei sale cam tomnatice, intr-un saltaret si laic semigalop&

oana preoteasa, 6aterina *le8sandrovna, punea masa pentru cina& In "ilele cind nu trebuia saslu9easca de vecernie, parintelui Keodor ii placea sa ia masa devreme& *cum insa, dupa ce-si scoase palaria si anteriul calduros, vatuit, parintele se repe"i in iatac si, spre marea mirare a preotesei, seincuie acolo si incepu sa cinte cu o voce surda. uvine-se cu adevarat”& oana preoteasa se ase"a pe un scaun si sopti speriata. - ine stie ce na"bitie a mai pus la cale<> % sa se termine iarasi ca povestea cu er8a&

er8a era numele unei catele, buldog rance", pe care parintele Keodor o cumparase cu doua"eci deruble in piata 5iuss8i din 5oscova& Parintelui Keodor ii venise ideea sa-si incrucise"e cateaua cu

ciinele secretarului omitetului e0ecutiv 9udetean, un ciine robust si cu botul mare, care stranuta tottimpul, iar puii perec)ii alese sa-i duca regulat la 5oscova si sa-i vinda avanta9os doritorilor&

;



a vederea catelusei, preoteasa scoase un *)> si anunta ritos ca nu admite in casa erma de caide prasila”& (ar n-aveai cum s-o scoti la capat cu parintele Keodor& (upa o sada de trei "ile,6aterina *le8sandrovna ceda si se incepu educatia er8ai& 5incarea i-o dadeau in trei castroane& In

primul puneau bucati patrate de carne iarta, in al doilea D gris iert si in al treilea parintele Keodor prepara o amestecatura scirboasa care D spunea el D ar contine un procent mare de osor& Jranitasanatos si incon9urata de aectiune, er8a inlori si a9unse la virsta potrivita sa procree"e urmasi&

Parintele Keodor supraveg)ea indeaproape cateaua, discuta cu cei mai de seama iubitori de ciini dinoras, regretind doar ca nu poate sa stea de vorba si cu secretarul omitetului e0ecutiv 9udetean,despre care se spunea ca ar i un mare cunoscator in bransa cresterii ciinilor& In sirsit, veni "iua incare o gatira pe er8a cu o "garda noua si eleganta, cu pene, ce te ducea cu gindul la bratarilereginei leopatra& 6aterina *le8sandrovna lua cu sine trei ruble si o duse pe logodnica placutmirositoare la logodnicul medaliat& Kericitul print o intimpina pe incintatoarea er8a cu un latrattandru ce se au"ea din departare& Parintele Keodor astepta nerabdator la ereastra intoarcerea acasa atinerei doamne& In capatul stra"ii aparu silueta durdulie a 6aterinei *le8sandrovna& +a se opri camla trei"eci de stin9eni de casa ca sa stea putin de vorba cu o vecina& egata cu un snur, er8a desenadistrata in 9urul stapinei cercuri, opturi si parabole& (in cind in cind musina la temelia celui mai

apropiat stilpisor& (ar o clipa mai tir"iu, mindria de proprietar care umplea suletul parintelui Keodor se transorma inindignare si apoi in groa"a& 5arsi8, un dulau mare si c)ior, vestit pe toata strada pentru irea luidesrinata, veni in goana de dupa colt& Kluturindu-si coada incovrigata peste spinare, nemernicul serepe"i la er8a, animat de intentii necurate& Indignat la culme, parintele Keodor sari in sus de pe scaun& Prinsa in discutie, 6aterina*le8sandrovna nu observa nimic din ceea ce se petrecea in spatele ei& Bostri8ov ugi inspaimintat instrada, apucind in graba un bat din tinda& 'cena care i se inatisa oc)ilor era plina de dramatism&6aterina *le8sandrovna alerga in 9urul celor doi ciini tipind. 5ars> 5ars> 5ars> si il lovea cuumbrela pe 5arsi8, pe spinarea-i viguroasa& (ulaului nu-i pasa citusi de putin de loviturile primite&+ra cu gindurile in cu totul alta parte& Parintele Keodor se repe"i sa-si salve"e avutia viitoare, dar era

prea tir"iu& 'nopit in bataie, 5arsi8 se departa sonticaind in trei labe& *casa urma o scena de pomina, apasatoare, garnisita cu multe detalii dureroase& Preoteasa plingea&Parintele Keodor tacea suparat, privind scirbit la cateaua pingarita& @amasese o speranta inima caurmasii er8ai sa urme"e totusi linia omitetului e0ecutiv 9udetean& a timpul cuvenit, er8a aduse pe lume sase catelusi minunati, robusti si botosi, care ar i putut i

buldogi din rasa cea mai curata, daca n-ar i intervenit si un mic detaliu. iecare dintre ei avea coada

mare, neagra, inoiata si acuta covrig peste spate& *ceasta coada incovrigata distrugea orice posibilitate sa ie vinduti cu ceva proit& (rept care au ost daruiti cu totii& *poi parintele Keodor si preoteasa o supusera pe er8a unui sever regim de intemnitare si, inca o data, asteptara sa apara progeniturile& In iecare noapte, dar si dimineata, in timpul "ilei si seara, pe sub erestrele parinteluiBostri8ov se plimba alene depravatul 5arsi8, pironindu-si singurul oc)i insolent in geamuri siurlind a 9ale& In poida regimului de inc)isoare si a celor trei ruble c)eltuite pe ciinele secretarului de partid, adoua generatie de pui aducea si mai mult cu 5arsi8, vagabondul& $a c)iar un catelus se nascusec)ior& 'uccesul dulaului vagabond era total ine0plicabil& u toate acestea, catelusii din a treia seriedoispre"ece la numar erau leiti 5arsi8, iar de la vi"itele la medaliatul omitetului e0ecutiv

9udetean mostenira doar labele strimbe& Parintele Keodor si-ar i dorit gro"av sa intente"e o actiunecivila, dar, intrucit 5arsi8 n-avea stapin, n-avea impotriva cui s-o aca& *sa se spulberara si ermade cai de prasila”, si visul unui venit sigur si constant&

FN



'uletul impetuos al parintelui Keodor nu cunostea astimpar& (e altel, nu-l cunoscuse niciodata.nici atunci cind era Kedea, elev la scoala paro)iala, nici cind usese Keodor Ivanici, seminaristmustacios& (upa ce trecuse de la seminar la universitate si urmase trei ani la Kacultatea de drept, in11;, speriat brusc ca ar putea i mobili"at, Bostri8ov a luat iarasi calea bisericii& (upa ce a slu9it,mai intii, ca diacon, a ost )irotonisit si numit in oraselul & (ar, mereu, de-a lungul tuturor etapelor

carierei sale preotesti si laice, parintele Keodor usese un om lacom de bani& Bisul parintelui Bostri8ov era sa aiba propria abrica de luminari& %bsedat de vi"iunea unor tamburemari, inasurate cu odgoane groase de ceara, parintele Keodor aurea tot elul de planuri, a caror inaptuire ar i insemnat sa se aleaga in inal cu o anume suma de bani g)eata, necesara pentru a-sicumpara o abricuta in 'amara, pe care pusese oc)ii de mult& Ideile ii veneau parintelui Keodor pe neasteptate si el se apuca indata de treaba& Intr-o "i ii venise inminte sa aca sapun de rue7 acuse puduri intregi, dar, cu toate ca sapunul avea un procent enormde grasimi, nu acea clabuc si, pe deasupra, mai costa si de trei ori mai scump decit cel alcooperativei Plugul si ciocanul”, asa incit mara a trebuit sa "aca uda in cerdac o gramada de

vreme si sa putre"easca acolo spre marea durere a 6aterinei *le8sandrovna, pe care o podideaulacrimile ori de cite ori trecea pe linga ea& In cele din urma, sapunul a ost aruncat la )a"na& 5ai tir"iu, citind intr-o revista de "oote)nie ca iepurii de casa au o carne rageda ca de pui, ca seinmultesc gro"av de repede si ca pot aduce unui gospodar )arnic cistiguri grase, parintele Keodor isiacu rost numaidecit de sase reproducatori si, dupa doar doua luni, cateaua er8a, speriata denumarul urias de vietati urec)eate care umplusera curtea si casa, dadu bir cu ugitii& Iar blestematiide burta-verde din orasul se aratara din cale-aara de conservatori si, cu o rara unanimitate,reu"ara sa cumpere iepurii lui Bostri8ov& *tunci, parintele Keodor, dupa ce se satui cu preoteasa,)otari sa-si imbogateasca meniul cu carne de iepure, care o intrece la gust pe cea de pui& 'i-auinceput sa aca din iepuri riptura, snitele, c)itele7 iepurii erau ierti rasol, serviti reci la cina sirumeniti la cuptor, in budinci& (ar asta nu re"olva cu nimic problema& Parintele Keodor acusocoteala ca, trecind e0clusiv la consumul de carne de iepure, amilia sa nu va putea totusi minca,intr-o luna, mai mult de patru"eci de asemenea animale, iar ele se inmulteau, lunar, cu noua"eci decapete, numar care ameninta sa creasca, in iecare luna, in progresie aritmetica& Bostri8ovii )otarira atunci sa desc)ida o pensiune& Parintele Keodor se ase"a si scrise toata seara, cucreionul c)imic, pe niste bucatele de )irtie taiate cu gri9a dintr-un caiet de aritmetica, anunturi princare oerea mese gustoase la domiciliu, preparate e0clusiv cu unt proaspat& *nuntul incepea cucuvintele. Ietin si gustos”& Preoteasa umplu cu pap un castronas smaltuit si, seara tir"iu, parinteleKeodor se duse si lipi anunturile pe toti stilpii de telegra si in apropierea diverselor institutii

sovietice& oua idee avu un mare succes& )iar din prima "i, se pre"entara sapte persoane, printre care$endin, slu9bas la omisariatul militar, si 6o"lov, responsabilul subsectiei de urbanistica7 datorita"elului acestuia din urma usese darimat de curind unicul monument istoric al orasului D *rcul detrium de pe vremea tarinei +lisabeta, care, dupa spusele lui, impiedica circulatia& /uturor le placuoarte mult masa& * doua "i, se pre"entara paispre"ece persoane& Parintele si preoteasa abia mai

pridideau cu 9upuitul iepurilor& % saptamina inc)eiata treaba merse struna si parintele Keodor se sigindea sa desc)ida un mic atelier de tabacarie ara motoare, cind iata ca surveni o intimplare cutotul nepreva"uta& ooperativa Plugul si ciocanul”, care usese inc)isa timp de trei saptamini

pentru inventar, isi redesc)ise portile si baietii de pravalie rostogolira giiind in curtea din dos, care

era comuna cu curtea parintelui Keodor, un butoi cu var"a stricata pe care il varsara in )a"na& *traside mirosul intepator, iepurii dadura navala cu gramada la )a"na si, c)iar a doua "i dimineata, se

F1



abatu asupra gingaselor ro"atoare o molima care bintui numai trei ceasuri, dar secera doua sute patru"eci de reproducatori si nenumarati pui&

aucit, parintele Keodor se potoli timp de vreo doua luni si-si veni in ire abia acum, cind seintoarse de la Borobianinov si, spre mirarea preotesei, se incuie in iatac& /oate semnele aratau ca

parintele Keodor e iluminat de o idee noua, care pusese in intregime stapinire pe iinta lui&

6aterina *le8sandrovna ciocani cu degetul indoit la usa iatacului& u primi nici un raspuns, dar au"i cintecul si mai tare& (upa un minut, usa se intredesc)ise si parintele Keodor scoase capul7obra9ii sai erau acoperiti de o roseata eciorelnica& - (a-mi, maica, o oareca, dar mai iute, spuse repede parintele Keodor& - (ar cu masa ce acem< - imic& Pe urma>

Parintele Keodor lua repede oareca, se incuie din nou si se apropie de oglinda de perete, intr-orama neagra si "giriata& *laturi de oglinda, atirna o mica gravura vec)e, in stil popular, colorata manual in nuante placute.odicele pacatosului, care usese o adevarata consolare pentru parintele Keodor dupa g)inionul cuiepurii& ?ravura arata limpede cit de desarte sint toate cele pamintesti& In partea de sus avea patrudesene cu inscriptii slavone pline de tilc si aducatoare de pace suleteasca. 'em rugaciune acea,Jam griu semana, Gaet puterea avea, iar 5oartea toate le stapinea”& 5oartea avea o coasa si unceas de nisip preva"ut cu aripi& Parca era acuta din prote"e si piese ortopedice si statea cu

picioarele departate pe niste dealuri pustii& Inatisarea ei parea a spune ca nenorocirea cu iepurii eun leac& (e data aceasta, parintelui Keodor ii placu mai mult po"a cu Gaet puterea avea”, repre"entind unom burdu)anos, cu barba si in vesminte bogate, se"ind pe un tron intr-o mica sala& Parintele Keodor "imbi si, uitindu-se atent in oglinda, incepu sa-si taie cuvioasa barba& Parul cadea

pe 9os, oareca scrisnea si, totusi, abia dupa vreo cinci minute, parintele Keodor se convinse ca nuse pricepe deloc la tunsul barbii& % ciuntise intr-o parte si acum avea o inatisare indecenta si c)iar suspecta& (upa ce se mai invirti putin prin ata oglin"ii, parintele Keodor se inurie, o c)ema pe nevasta-sa si,

intin"indu-i oareca, ii spuse enervat. - (a-mi o mina de a9utor, maica& u i"butesc deloc sa le vin de )ac latelor astora& 5aica preoteasa ramase inmarmurita de uimire& - e-ai acut din tine< i"buti ea sa ingaime in cele din urma& - -am acut nimic& 5a tund un pic& *9uta-ma, te rog& =ite, aici mi se pare ca am taiat cam strimb& - (oamne, e0clama preoteasa intrind cu oareca in pletele parintelui Keodor, nu cumva, Keden8a,

ti-a dat prin cap sa treci la obnovlenti< Parintele Keodor se bucura ca discutia ia aceasta intorsatura&

F2



- 'i de ce, maica, n-as trece la obnovlenti< e, nu sint si ei oameni< - 'igur ca sint oameni, incuviinta preoteasa pe un ton muscator, cum sa nu ie. se duc la cinema,

platesc pensie alimentara&&&

- +i, o sa ma duc si eu la cinema& - -ai decit sa te duci& - )iar ca o sa ma duc& - Be"i sa nu te pricopsesti& 5ai bine uita-te in oglinda cum arati& 'i, intr-adevar, din oglinda il privea pe parintele Keodor o mutra vioaie, cu oc)i negri, cu o barbutaciudata si cu niste mustati carag)ios de lungi&

'e apucara sa scurte"e mustatile, ca sa le aduca la proportiile cuvenite& ele ce urmara o uimira si mai mult pe preoteasa& Parintele Keodor anunta ca trebuie sa plece c)iar in aceeasi seara cu treaba si o ruga pe 6aterina *le8sandrovna sa se duca pina la ratele ei, brutarul,si sa imprumute de la el, pe o saptamina, paltonul cu guler de blana de miel si sapca maro cuco"orocul de orma unui cioc de rata& - u ma duc nicaieri> declara preoteasa si incepu sa plinga& /imp de o 9umatate de ceas, parintele Keodor se plimba incoace si-ncolo prin odaie, debitind totelul de aiureli si speriindu-si nevasta cu mutra lui sc)imbata& Preoteasa nu pricepu decit atit. ca

parintele Keodor si-a tuns barba ara nici un rost, ca vrea sa plece cu sapca aceea carag)ioasa naibastie incotro si ca o paraseste& - u te parasesc, ii tot repeta parintele Keodor, nu te las& Peste o saptamina sint inapoi& u se poateoare ca un om sa aiba si el niste treburi< /e-ntreb. se poate sau nu se poate< - u se poate, raspunse preoteasa& (esi bla9in in raporturile lui cu oamenii, de data asta parintele Keodor se va"u nevoit sa bata cu

pumnul in masa& u toate ca batuse incetisor si cu stingacie, caci nu mai acuse asa ceva niciodata,

preoteasa se sperie de-a binelea si, dupa ce-si puse basmaua pe cap, dadu uga la ratele ei saimprumute )ainele civile& @amas singur, parintele Keodor statu pe ginduri citeva clipe, apoi isi "ise. ?reu si pentru bieteleemei citeodata> si trase de sub pat un cuaras invelit in tabla, din cele pe care le olosesc mai alesostasii *rmatei @osii& +le sint captusite pe dinauntru cu coale vargate de tapet, peste care este lipit

portretul lui $udionnii sau capacul de la cutiile de tigari Pla9a, pe care se vad trei emei rumoaseintinse pe tarmul de la $atumi, asternut cu prundis& 'pre nemultumirea parintelui Keodor, erau lipitesi pe cuarasul Bostri8ovilor po"e, dar nu gaseai printre ele nici pe $udionnii si nici pe rumoaselede la $atumi& Preoteasa lipise pe toata partea dinauntru a cuarului otograii taiate din revistaronica ra"boiului din 114& Bedeai si ucerirea cetatii Pr"emOil si (istribuirea vesmintelor de

iarna gradelor inerioare pe ront si multe altele de acelasi el&

F3



(upa ce dadu 9os cartile ce se alau deasupra, si anume. o colectie a revistei Pelerinul rus pe anul1N3, voluminoasa Istorie a sc)ismei si brosurica =n rus in Italia, pe a carei coperta se vedeaBe"uviul umegind, parintele Keodor baga mina in undul cuarului si scoase o boneta vec)e si roasaa nevesti-sii& Inc)i"ind oc)ii din pricina mirosului de natalina care il i"bise pe neasteptate, parinteleKeodor desprinse din boneta, rupindu-i dantelele si cusaturile, un cirnacior greu, de pin"a&irnaciorul continea doua"eci de monede de aur a cite "ece ruble D tot ce-i mai ramasese parintelui

Keodor de pe urma aventurilor sale comerciale& u un gest masinal isi ridica poala anteriului si viri cirnaciorul in bu"unarul pantalonilor sai vargati&*poi se apropie de scrin si scoase dintr-o cutie de bomboane cinci"eci de ruble in )irtii de cite trei sicinci ruble, lasind acolo un rest de doua"eci de ruble& - Pentru casa a9unge, )otari el&

=o/n Nelove* Ciudatul b!rbat c!runt

iudatul bărbat cărunt vă"ut-a o ată

şi s-a-ndrăgostit& %, erarumoasă D cu păr castaniu şi oc)i căprui ce ăgăduiau

peste cât puteau ei duce& $ărbatu-a uitatcă nu-ntotdeauna mintea spuneceea ce spun oc)ii& (ar o> era rumoasă& Ei-aşa,ciudatul bărbat cărunt s-a !ndrăgostitiar şi a uitat că e pe lume& (eloc nu i se părea ciudat că e ciudatşi că pe ea o amu"ă& Iar ea seamu"a& Hl lăsa ca să-i atingăsânii şi să-i mângâie părulşi-i povestea de iubirile ei celelalte, drept care el resim#ea o ermecătoarede"năde9de& %, era rumoasă>

Ei apoi !ntr-o bună "i el s-a tre"itiarăşi la via#ă şi s-a uitat la el cumsă dă-n spectacol şi-a vă"ut că şi eaaşi9derea lui arată, !nsă nula el de ciudată şi nu tot aşa de căruntă şi căse gândea la ea şi la de"năde9dea ei& *tunci i-a trecut prin minte să plecedar nu-şi putea părăsi durereaşi nici oc)ii, nici părul castaniu al emeii&

iudatul bărbat cărunt se simte uneori deprimatEi, uneori, simte nevoiasă bea& %, era rumoasă>

F4



Ritual +de$p!r?irea de cuvinte- de 9/eor"/e I$trate

nu mai mi-e rică de cuvinteele mi-au ost un timp veşmintede când le-am lepădat şi-s gol

!n larma lor nu mă mai scolcă se-ncuibaseră !n mine prea răsă#ate prea elinesub sărutarea lor de ummă despăr#eam de gândul bun!n poarta veşnicului rutele vorbeau şi eu stam mut!n pân"a care-mi creşte aniiele năşteau şerpoaice straniiacum stau singur şi asculttăcerea mea grăind de mult

Alb! iarn! dunarean!* Va$ile Voicule$cu

*lbă iarnă dunăreanău "ăpe"i până la brâuulcă-n sarica bălană$ărăganele de grâu&

ăpădind "bătăi şi rosturi, eaua urcă reci minuni.5istui#i !n adăposturi,%ameni şi sălbăticiuni&

Peste sate ără vaduriHşi aruncă din duium=riaşele plocaduri?ăurite rar de um&

imeni liniştea nu sarmă,(oar ca-n somn nedesluşitHşi descarcă-n gol o armă

)iotul !năbuşit&urge viscol ca pe vrană&

eva"ută s-a !nc)isMara ără de pri)anăHn omăt ca !ntr-un vis&

Iar la guri de văi, pe lături,Hntr-o noapte s-au durat'trălucite-nvoalte caturiPentru riva#-!mparat&

Kulger alb, !ntreaga "areIntră-n oc)i, un 9ung)i tăios,

F;



*lbul e atât de tare,ă a9unge veninos&

Ei-n cumplita lor albe#e(orm adânci pustietă#i7Pun troienii vămi ră"le#e

Hntre mari singurătă#i&

@omânească iarnă vec)e,*lbe lumi, ără drume#i&&&/rece-un lup !ntr-o urec)ePe gorgane de năme#i&

Cear 'alta"* Ai#o era @ no era e rămâne din noidupă ce privim bolta alături de o emeie

și ne tre"im uimiți de atâta liniște !mpre9ur să ii&&& să stărui&&&aici unde umbra e veșnică& imic mai mult decât orespirație !n care se unesctimpul și lumea,decât lumina !ntr-o emeie oarbă,nimic mai mult, numai seteade a stărui !n iință

ai0o era O no era

e rămâne din noi, după ce"buciumul pleacă< * i sau a nu i.?olul ininitivelor se deșiră&&& * trăi, a dormisau poate a visa&&& %dată caniciodată,dar nu acum& Ailele, nopțile,!și topesc dunele de nisip !n largul deșertuluiși umbrei nu-i mai rămânedecâtsă intre !n visele tale

e rămâne din noi, după ceamia"a se cabrea"ă< Băl de aur și ericire, ceas ilu"oriu, val care umegă dar stăruieși-mi pune pe inimă o piatrăalbastră. "ile și nopți și "ile și nopțiâlâind de-asupra propriei pierdericu toate visele !ntregi,dar ără o ormă de sile0și ără un strigăt

ai0o era O no era

e rămâne din noi, iubito,

FF



după ce dragostea pleacă<5ă bucur, mă pierd, mă duc departerostește pasărea ără nume&&&

+u nu sunt din lume, șoptești& erul și pământul vor trece& (ragostea mea, nu&

/ârâișul șarpelui, răspunde ecoulPulberea pământului

@eal !n totul, !nceputul ără margini, 9oculimaginar.un șarpe de lumină se scuturădin sine !nsuși,speranța șovăie și se ridică din pra,tristețea unui oc)i gigantic sau

pasărea ce vinedin !naltul cerului și ateri"ea"ă

aici !ntre plămânii meiși răsuletul lumii

ai0o era O no era

'osită când lumina moare, umbra ta, (oamne, ar ace și stelele să plângăși pietrele să !nceapă să cânteși ogorul arat&redința !ncepe să se "bată

ca un "meu de )ârtiespiritul coboară gata să "boare târ"iu7se ivește pasăreace vine din !naltul ceruluiaici, !ntre plămânii meiși respirația lumii

ai0o era O no era

e rămâne din noi, după ce e0plodea"ăcuvântul !n )ematii,

!n carne, !n be"na trupuluisortit și după aceea să meargă, să sângere,să vorbească,să e0iste,să acă dragoste.- vara și toamna vor trece,dragostea mea nu&„&&&și pasul gândacului”& (ragostea nu&

e rămâne din noi, după ce, pustiit de iubire,ca mursecat de leii deșertului, privind

cu vă"ul altei iubiri,respirând prin gura altcuiva, respiratde altcineva,

FL



ne amintim dintr-o dată de e0plo"iastelei din caream coborât aici,cât un ir ne!nsemnat de nisip!n albia lumii,luminos și greu

de eternitate

ai0o era O no era

e rămâne după ce ai iertattot ce era viu, și viața, și moartea, și iatăele vin năvalnic spre tine abia acumcând tu te pier"i!n vântul care tremură cald ultima run"ăde anul trecut!n vârul ste9arului<

e rămâne din tine, după ce,sărutat !n somn prin ereastra desc)isăde oșnetul de aripă al unui !nger !n trecereți-ai amintit de apele care au curs, au tot curs!n grădina aceea de !nceput,de mult, la acerea lumii<

ai0o era O no era

e rămâne din tine, (oamne, când toateale lumii au amuțitși te aprin"i !ntunecos !n oc)iul privig)etorii albastruși nu mai ești decâtlumina singură care !mi ține cântecul<

e rămâne din rost când be"nade dincolo de roste numai lumină<

Saint =o/n Per$e* Cronic!

IXBârstă mare, iată-ne& @ăcoare a serii pe !năl#imi, vânt dinspre larg pe toate pragurile, şi run#ilenoastre de"golite pentru arene mai vaste&&& Hntr-o seară de roşii şi lungi riguri când lăncile se apleacă, noi am vă"ut !n *pus un cer mai roşu şitrandairiu, de un trandairiu de insecte ale g)iolurilor. seară de mare şi de !naltă orbită, când

primele eli"iuni ale "ilei ne-au ost ca sârşeli ale vorbirii& Ei e o sâşiere de măruntaie, de viscere, pe toată aria luminată a Beacului. albituri spălate !n apelemume şi degetul omenesc preumblat, pe mai violetul şi verdele cerului, !n rupturile !nsângerate alevisului D răni vii>

F



=n singur şi leneş nor limpede, cu o bruscă răsucire de-a latul cerului austral, !şi !ndoaie pânteculalb de rec)in cu aripioare de tul& Ei armăsarul roşu al serii nec)ea"ă prin calcaruri& Ei visul ne este

prin loc !nalt& =rcare potrivită după urcarea astrelor, născute din mare &&& Ei nu despre-aceeaşi mare visăm !n această seară&

%ricât de !naltă ar i priveliştea, o altă mare departe se ridică, ce ne urmea"ă, !n dreptul run#iiomului. oarte !nalt morman şi strânsură de vârstă la "area pământurilor, ca un "id de piatră laruntea *siei, şi oarte !nalt prag !n lăcări la "area oamenilor de totdeauna, vii şi mor#i laolaltă& apul sus, om al serii& /randairul mare al anilor se !ntoarce la runtea-#i senină& opacul mare alcerului, ca un opal, se !mbracă !n roşii coşenile, !n *pus& Ei-n vâlvătaia unei seri cu gust de algăuscată, noi creştem, spre mai !nalte trans)uman#e, mari insule la mi9locul cerului )rănite cu ienupăr şi cu strugurii-ursului& Kriguri pe sus şi pat de 9ar& egi de so#ii pentru noapte pe toate culmile scăldate !n aur>

IIBârstă mare, tu min#eai. drum de 9ar, nu de scrumuri&&& u a#a ar"ând şi cu suletul sus, spre carenec)ib"uin#ă mai ugim< /impul ce anul !l măsoară nu-i măsura "ilelor noastre& oi n-avem de-aace cu mai măruntul şi cu mai răul& Pentru noi, neastâmpărul ceresc, la vârte9ul ultim&&& Bârstă mare, iată-ne pe drumurile noastre ără margini& Plesnet de bici pe toate văile> Ei oarte lung#ipăt pe !năl#imi> Ei acest mare vânt de aiurea !n contra noastră, ce-l !ndoaie pe om deasupra pietreica plugul peste ogor&/e vom urma, aripă a serii&&& (ilatare a oc)iului !n ba"alturi şi marmori> ?lasulomului e pe pământ, mâna omului e !n piatră şi trage un vultur din noaptea lui& (ar (umne"eu tace!n "i7 şi patul nu ne-a ost tras !n !ntindere şi durată& %, 5oarte gătită cu mănuşă de ildeş, !n van ne-a#ii potecile g)eboşate de oase, căci drumulnostrum tinde mai departe& *rmaşul cu oase !n"or"onat, ce-l gă"duim şi ne slu9eşte pe simbrie, vade"erta !n această seară la cotul drumului& Ei rămâne !ncă de spus. trăim din dincolo de moarte şi c)iar din moarte vom trăi& aii au trecut, ceugeau spre osuar, cu botul !ncă umed de salviile pământului& Ei rodia ibelei cu sângele-i maivopseşte gura emeilor noastre& @egatul nostru-i de-alaltăseară, această mare strălucire a unui veac spre culmea lui7 şi n-avem scaunde 9udecată, nici câmp de onoare, ci o !ntreagă desăşurare de stoe pe povârnişuri, revărsând !n

lungi alduri aceste maldăre mari de lumină galbenă pe care erşetorii serii le adună de atât dedeparte ca mătăsuri de Imperiu şi mătase crudă de tribut&

e-am săturat de deget de cretă sub ecua#ia ără dascăl&&& Ei voi, marii noştri 'trăbuni, !n robele#epene, ce coborâ#i nemuritoarele trepte cu marile căr#i de piatră, noi am vă"ut cum bu"ele vi semişcau !n seninul serii. şi n-a#i rostit cuvântul ce !nal#ă sau ne urmea"ă& ucină rătăcitoare pe #ărmuri pentru plinirea odrăslirilor emeii, sunt altel de naşteri unde să-#i ducilămpile>&&& Ei (umne"eu orbul luceşte !n sare şi-n piatra neagră, !n granit şi-n obsidian& Ei roata se!ntoarce !n mâinile noastre, ca !n tamburul de piatră al a"tecului&

IIIBârstă mare, venim de pe toate #ărmurile pământului& i-i rasa străvec)e, a#a ără de nume&Iar timpul ştie atâtea despre oamenii care am ost&

F



*m umblat singuratici pe drumuri depărtate7 şi mări ne-au purtat, ce ne-au ost străine& *mcunoscut umbra şi spectru-i de 9ad& *m vă"ut ocul ce ne umplea de spaimă caii& Ei cerul #inu mânie!n vasele noastre de ier& Bârstă mare, iată-ne& u aveam gri9a trandairilor şi acantei& (ar musonul *siei bătea, până

la paturile noastre de piele sau de palmier, laptele lui de spumă şi de var nestins& Koarte mari luvii,născute la *pus, torceau de "or !n mare c)ilul lor gras de mâl verde& Ei pe cerul de roşu laterit unde aleargă cantaridele ver"i, au"eam !ntr-o seară sunând primii stropi de

ploaie căldu#ă, printre "borul dumbrăvencilor albastre de *rica şi pogorârea marilor "boruri din ord,care ac să trosnească arde"ia unui mare ac& ălăre#i ără stăpân, prin alte locuri, !şi dădeau caii !n sc)imbul corturilor noastre de pâslă& *mvă"ut trecând albina pitică a deşertului& Ei insectele roşii cu puncte negre se-mpreunau pe nisipulInsulelor& Jidra antică a nop#ilor nu şi-a uscat sângele pentru noi la ocul oraşelor&

Ei eram poate pe mare, !n "iua aceea de eclipsă şi de primă ame#eală, când lupoaica neagră a ceruluia muşcat !n inimă vec)iul astru al părin#ilor noştri& Ei !n abisul verde şi cenuşiu cu miresme desemin#e, şi de culoarea oc)ilor de prim-născu#i, ne-am scăldat goi D implorând ca tot acest bine săse termine !n rău, şi tot acest rău !n bine&Prădători, desigur> am ost7 şi de la nici un stăpân ci de la noi !nşine având scrisorile noastre descutire D *tâtea sanctuare de"gropate şi atâtea doctrine redate "ilei, precum emei cu şolduldescoperit> icita#ii pe c)eiurile de mărgean negru, irme arse pe toate radele, şi inimile noastre !n diminea#ă canişte rade străine&&& %, tu ce ne duceai la !ntreg acel mie" de sulet, soartă pribeagă pe ape, ne vei spune !ntr-o seară

pe pământ care mână ne !mbracă-n această )aină aprinsă a legendei, şi din care adânc de )ău pentrunoi venispre bine, veni spre rău, !ntreagă această creştere de "ori bătând !n roşu, şi-această parte !nnoi cerească cene-a ost partea de !ntuneric<1ăci de multe ori ne-am născut, !n !ntinderea nesârşită a "ilei& Ei ce-s aceste bucate, !mbiate petoatemesele, care mult ne-au părut suspecte !n lipsa ?a"dei< oi trecem, şi, de nimeni crea#i, secunoaşteoare specia spre care !naintăm< e ştim despre om, spectrul nostru, sub gluga-i de lână şimarea-i pâslă destrăin<

*stel !i ve"i !n seară, !n grelele burguri de corn unde sătenii !şi iau semin#ele D ântânile secate şi-ntreaga pia#ă de glod uscat !nsemnată de urmele despicate D străinii ără nume nici c)ip, sub largi

boruri !ncovoiate, acostând pe sub streşini, lângă stâlpul de "id al por#ii, marile ete ale gliei cu gustde umbră şide noapte ca vase de vin !n umbră& IBPribegi, o, Pământ, noi visam&&&

u avem drepturi de eudă, nici moşii cu acareturi& -am ost legatari, precum n-am şti să !ntocmimun legat& ine, vreodată, ne-a ştiut vârsta şi numele omenesc< Ei cine, !ntr-o "i, să vorbească de

locul nostru de naştere< +ponim, strămoşul, şi aima-i, ără urmă& Kaptele noastre trăiesc departe denoi, !n live"ile lor de ulgere& Ei nu ne avem rangul printre oamenii clipei&

LN



Pribegi, ce ştim despre patul bunicii, bla"onat cum era !n pistruiatu-i lemn din Insule<&&&

u nespunea nimic vec)iul gong de aramă din casele părinteşti& u ne spunea nimic paraclisulmamelor noastre !n lemn de 9acarandă sau de c)itră, nici antena de aur vibrând la runtea negrelor slu9itoare&

oi nu eram !n lemnul de pre# al spinetei sau al )arpei7 nici !n gâtul de lebădă al marilor mobilelustruite, culoarea vinului de aromate& Ei nu eram nici !n canelurile pilaştrilor, şi !n oni0, şi-nci"elurile bron"ului, nici !n geamurile cu arbori ale marilor dulapuri de căr#i, numai miere şi aur şi

piele roşie de+mir, i-n găoacea de uriaşă broască #estoasă, !ncă greu du)nitoare, şi-n ruele slu9itoarelor şi !n cearaşelăriilor unde se pierde viespea7 a)> !n cremenea puştii !nvec)ite a negrului, şi-n universul de talaşcrud al dulg)erilor din porturi şi !n g)ibra velierei pe şantierul de amilie7 şi mai bine, !n coca demărgean alb, tăiată pentru terase, şi !n dala9ul alb şi negru al pardoselii din bucătării, şi-n nicovalaierarului de etrave, şi-n acel vâr de lan# lucitor, sub urtună, corn lung ce-l !nal#ă greoaia vităneagră purtând pungă de piele&&&*lga etidă de mie" de noapte ne-a ost părtaşă sub grin"i&

BBârstă mare, iată-ne& Hntâlnirea i0ată, şi de mult timp, cu-această oră de mari !n#elesuri& 'eara coboară, şi ne !ntoarce, cu capturile noastre de larg& ici o dală de amilie unde s-au"i pasdeom& ici o casă de oraş, nici o curte pavată !n ro"e de piatră sub bol#ile răsunând& + vremea să ardem bătrânele noastre vase năpădite de alge& rucea 'udului e deasupraBămii7regata-vultur a a9uns iar la insule7 vulturul-)arpie e prin 9unglă, cu maimu#a şi şarpele-vră9itor & Ei estuarul stă imens sub povara cerului& Bârstă mare, iată capturile noastre. "adarnice, iar mâinile noastre libere& (rumul e străbătut şi !ncă nu e străbătut, lucrul e spus şi !ncă nu e spus& Ei ne !ntoarcem, grei denoapte, ştiind despre naştere şi moarte mai mult decât te !nva#ă visul omului& (upă truie, iatăaima, şi această limpe"ime a suletului !nlorind !n spada mare şi albastră& Hn aara legendelor somnului toată această nemărginire a iin#ei şi această !nmul#ire a iin#ei, toată această sete de a i şitoată această putere de a i, a)> tot acest oarte mare sulu călător ce la paşii-I stârneşte, cu "bor delungi alduri D oarte !nalt proil !n mers la pătratul uşilor noastre D trecerea cu paşimari a Kecioareinocturne>BI

&&&um cel ce, cu mâna pe coama calului, se gândeşte departe şi visea"ă !nalt. XBoi duce maideparterenumele casei meleY şi câmpia la picioarele lui, !n umul serii, aşterne o #arină !ntinsă şiunduioasă,ca nişte şpan, şi măsurând cu oc)ii vremea !mpădurită a drumului, el vede D şi aşa e D o !ntreagă

privelişte de albastre depărtări şi egrete albe, şi pământul !n ti)nă păscându-şi bourii de legendă şiienuperii, um cel ce, cu mâna !ntinsă peste )ârtiile şi titlurile sale de dobândire, măsoară o mare avu#ie şiintrarea !n olosin#ă nu-l mul#umeşte, oi e0tindem la-ntreg avutul deprinderea şi legile noastre&Bârstă mare, tu domneşti&&&

+ta9ul e cel mai sus şi priveliştea, cea mai vastă, !ncât marea e peste tot D mare de dincolo de mareşi de dincolo de vis şi doică de ape mume. !nsăşi cea care am ost, şi din naştere, !n orice scoică demare&&&

L1



+tia9ul !şi spune taina !n dreptul inimii omeneşti, şi-această taină nu-i taină&Ei%ceanul pământurilor, la cumpăna lui de ape, !şi scoate miile de arcuri de mango şi de arcane ca ovie !n vis resirată pe a#a apelor& Euieră mai !ncet, sulare din altă lume, !n veg)erile oamenilor de mare vârstă& Plângerea nu ne maie de moarte& ?lia !şi dă sarea ei& 'eara ne spune un cuvânt de ?)ebru& (u)ul apelor se poartă

pedeasupra pământului, ca-n pustie un pescăruş& Ei nepătrunsul e-n "bor !n dreptul tâmplelor noastre& umai este cuvânt pentru noi să nu-l i creat&&& Bârstă mare, tu domneşti, şi tăcerea #i-e multă& Ei visul e nesârşit unde se spală visul& Ei %ceanullucrurilor ne !mpresoară& 5oartea e la )ublou, dar drumul nostru nu e acolo& Ei iată-ne mai sus decâtvisea"ă pe coralii Beacului D cântul nostru& %scilare a orei !ntre lucruri egale D ăcute sau neăcute&&& opacul !şi scrie oile !n seninulserii.marele copac Eaman ce ne mai leagănă pruncia7 sau celălalt, !n pădure, ce nop#ii se desc)idearidicândspre "eul său povara amplă şi măestrită a ro"elor sale mari&

Bârstă mare, tu creşti> @etină desc)isă spre arena cea mai vastă7 şi suletul, lacom de prime9die&&&Iată lucrul larg !n *pus, şi răcoarea-i de prăpastie pe obra9ii noştri& ei ce au ost la lucruri nu le spun scrumul, sârşirea, ci această !naltă trăire !n mers pe pământulmor#ilor&&& Ei pământul scoate "gomotul său de mare, !n "ări, peste corali, şi via#a "gomotul ei deruguri !nlăcări pe culmi& Ei e ploaie de totdeauna, pe clar-obscurul apelor, de cenuşă măruntă şi devaruri moi, pemarile adâncuri mătăsoase ale abisului ără somn& %dinioară, oameni de #ări !nalte, cu obra9ii picta#i cu ocru pe platourile de lut, ne-au dansatărăgesturi dans nemişcat de vultur& *ici, astă-seară, şi a#ă cu *pusul, mimând !mblăciul ori vargavintrelei, a9unge să-ncrucişe"i bra#ele ca să po#i măsura cu cotul mărimea acestui an. dans nemişcatal vârstei pe desc)iderea aripii& 'au şe"ând, şi cu mâna pe pământ, precum mâna păstorului, prin cimbru, la toate run#ile aceleacucuiate, de piatră albă, atingem noi !nşine !ntreg acest alb de migdală şi de copra) al pietrei de lacreste. blânde#e de spat şi de luor, şi luciu rumos al gnaisului !ntre şisturi laminate&&&

emuritor pelinul pe care !l striveşte palma noastră&BIIEi strângând !n sârşit pulpana unei pănuri mai largi, noi adunăm de sus tot acest apt pământesc& Hn urmă, pe acolo, la versantul anului, !ntreg pământul, cu alduri drepte, şi tras din toate păr#ile ca o

sarică largă, de păstor, !nc)isă până sub bărbie&&& Ba trebui D cum %ceanul de lacrimi ne !mpresoară D să ne acoperim cu ea runtea şi obra9ii, cumace, pe capul cel mai de sus, omul de mare vis sub urtună vârându-şi capul !ntr-un vas spre-a stadevorbă cu Aeul său<&&&Ei peste umăr, până la noi, au"im şiroirea necontenită a tot ce-i ieşit din apă& + pământul, de peste tot, #esându-şi lâna roşcată ca in de mare7 şi umbletul prin und de câmpii,alacestor mari umbre de albastru de 5ai, care duc !n tăcere trans)uman#a cerului pe pământ&&& Kără cusur, o, pământ, cronica ta la privirea en"orului> 'untem păstori ai viitorului şi nu nea9unge

lunga noapte devoniană să ne sus#ină lauda&&& Ei suntem, a), suntem !ntr-adevăr< D sau am ost noivreodată D !n toate-acestea<

L2



&&&Ei toate-acestea ne-au ost spre bine, ne-au ost spre rău pământul mişcător !n vârsta sa şi !n!naltu-i grai D !ncre#iri !n mers şi lunecări de straturi, desrânări !n *pus şi abateri ără sârşit, şi pe apele-Istivuite ca praguri de estuare şi tala"e lovind !n #ărm, neoprita !naintare a bu"ei lui de lut&&& %, c)ip !ncrestat al Pământului, un strigăt pentru tine se acă au"it, sositule ultim !n laudele noastre>Iubirea !#i !ntăreşte toate boabele sălbatice, o, pământ mai !ncre#it ca şagrinul 5aurilor> o,amintire

!n inima omului, din regatul pierdut> erul !n *pus se !ncinge ca un ali, pământul !şi spală viile !nroşu de bau0ită, şi omul se spală cu vin de noapte. dogarul !n a#a )rubei, ierarul !n a#a or9ei şicărăuşul !nclinat peste 9g)eabul de piatrăal ântânilor& 'lavă ântânilor unde bem> /ăbăcăriile sunt loc de prinos şi câinii se umplu de sânge

princio"vârtele căsăpiilor7 dar pentru visul nop#ilor noastre, co9itorii de plută au ivit un catarg mai bogat şimai grav, de o culoare de cap de maur&&&& %, amintire, ai gri9ă de trandairii tăi de sare& /randairul mare al nop#ii gă"duieşte steaua pe sânulsău ca un gândac aurit& Hn aara legendelor somnului, acest "ălog al omului !ncărcat de sori>Bârstă mare, tu lau"i& Kemeile se ridică !n câmpie şi merg cu paşi mari la arama roşie a e0isten#ei&

Joarda Beacurilor a trecut pe aici>BIII&&&Bârstă mare, iată-ne D şi paşii noştri de oameni spre ieşire& *9unge cu strânsul, e timpulsăvânturăm şi să cinstim, aria noastră& 5âine, marile urtuni )răpăre#e, şi ulgerul la lucru&&& 'ceptrul cerului pogoară să-nsemne pământulcu slova lui& Hn#elegerea e ăcută& *)> şi o elită se ridică, de oarte mari copaci pe pământ, ca semin#ie de mari sulete, şi care ne #in !nsatul lor&&& Ei străşnicia serii pogoară, cu dovada blânde#ii ei, pe drumurile de piatră !ncinsă luminatedelevăn#ică&&& Kremătare atunci, pe cea mai !naltă ti9ă cleită cu ambră, a celei mai !nalte oi 9umătate desăcută

peşan#ul ei de ildeş&Ei aptele noastre se depărtea"ă !n live"ile lor de ulgere&&& lădească al#ii, printre şisturi şi lave& @idice al#ii marmorele-n oraş&Pentru noi de-acum cântă mainăprasnice isprăvi& ale desc)isă de-o mână nouă, şi ocuri purtate din culme-n culme&&&

Ei acestea nu sunt cântece de #esut, !n iatac, nici cântece de veg)e, "ise cântece de @egină =ngară,ladesăcatul porumbului roşu pe tăişul ruginit al bătrânelor paloşe de amilie& i cântec mai grav, şide-o altă spadă, ca un cânt de slăvire şi de mare vârstă, şi cânt de 'tăpân,singur seara, croindu-şicărare !n a#a vetrei D mândrie a suletului !n a#a suletului şi mândrie de sulet sporind !n sabiamare şi albastră& Ei gândurile noastre se ridică de-acum !n noapte ca oameni de mare cort, !naintea "ilei, ce mergsprecerul roşu ducându-şi şaua pe umărul stâng& Iată locurile ce le lăsăm& Kructele pământului sunt sub"idurile noastre, apele cerului !n cisternele noastre, şi marile râşni#e de porir odi)nesc pe nisip&

Prinosul, o, noapte, unde să-l ducem< şi lauda, cui s-o !ncredin#ăm<&&& oi ridicăm !n vârul bra#elor, pe talerul mâinilor, ca un cuib de aripioare !n răsărire, această inimă-ntunecată a omului unde-aostlacomul, şi aprinsul, şi atâta iubire nede"văluită

L3



&&&*scultă, o, noapte, pe sub bol#ile singuratice şi prin cur#ile mănăstirilor pustii, printre ruinelesinteşi printre roasele turnuri de termite, marele pas suveran al unui sulet ără bârlog,a pe dalele de bron" unde ar da târcoale o iară&Bârstă mare, iată-ne& 5ăsoară inima omului&Y

Saint =o/n Per$e * Ima"ini pentru Cru$oe

lopotele$ătrân cu mâinile goale,re!ntors printre oameni, rusoe>

plângeai, presupun, când din turlele 5ănăstirii, ca un lu0, răbunea suspin de clopote pe %raş&&&%, Prădatule>Plângeai dus cu gândul la bri"an#i sub lună7 la şuierări de #ărmuri mai depărtate7 la mu"ici ciudatece se nasc şi se sting sub aripa strânsă a nop#ii,asemeni cercurilor legate care sunt undele unui g)ioc, cu prelungiri de vuiri sub mare&&&

Pereteleol#ul de "id e !n a#ă, spre a rânge cercul visului tău&(ar imaginea dă un #ipăt&u capul !nspre urec)ea unui otoliu slinos, !ncerci din#ii cu limba. gustul grăsimilor şi alsosurilor !#i pătrunde-n gingii&Ei vise"i la nori albi peste insula ta, când verde aurora se limpe"eşte-n sânul apelor nepătrunse&&&&+ năduşeala de seve-n e0il, sucul amar al plantelor cu silicve, acra vecinătate a cărnoşilor mangoşiacida ericire a unei substan#e negre de prin păstăi&+ mierea roşcată a urnicilor !n scorburile copacului mort&+ un gust de ruct verde, care-n"ăcreşte "orii ce-i sorbi. aerul ca un lapte, greu de sarea ali"eelor&&&$ucurie> bucurie de"legată-n !naltul cerului> Pân"ele pure strălucesc, pia#a bisericii, nevă"ută, esemănată cu ierburi şi ver"ile desătări ale #ărânii se piaptănă la veacul unei lungi "ile&&& %raşul/abla le-mbracă acoperişul, sau poate #igla unde mo#ăie muşc)iul&@ăsularea li se scurge prin )ornuri&?răsimi>5iros de bărba#i grăbi#i, ca de-un searbăd abator>*cre trupuri de emei sub uste>%raş pe cer>?răsimi> răsulări repetate, şi umul unui neam prea suspect D căci oraşu-l !ncinge murdăria&

Peste lucarna mag)erni#ei D peste pubelele ospiciului D peste i"ul de vin prost din cartierulmarinarilor D peste ântâna ce suspină !n cur#ile de poli#ie D peste statuile sărâmicioase şi pestecâinii de pripas D peste copilul care luieră, şi cerşetorul cu obra9ii tremurând !n adânciturilema0ilarelor, peste pisica bolnavă ce are trei !ncre#iri pe runte, seara cade, !n umul oamenilor&&& D %raşul prin luviu se scurge spre mare ca un abces&&&rusoe> D astă-seară lângă Insula ta, cerul ce se apropie va aduce laudă mării, şi tăcerea va !nmul#istrigarea astrelor singuratice&/rage storurile7 n-aprinde.+ seara peste Insula ta şi !n necuprins, peste tot unde-n pace se rotun9eşte vasul ără cusur al mării7 eseara de culoarea pleoapelor, pe drumurile #esute cu cer şi mare&?reu totul, vâscos şi sărat ca via#a plasmelor&Pasărea se leagănă !n penele ei, sub un vis uleios7 ructul găunos, asur"it de insecte, cade-n

micilegoluri, ascultându-se&

L4



Insula adoarme !n ocol de ape vaste, spălată de curen#i cal"i şi de tulburi lap#i, !nde"mierdarea bogată a nămolurilor&'ub mang)ierii ce-o răspândesc, peşti leneşi printre mâl au stârnit băşici cu capul lor turtit7 iar al#iicare sunt leneşi şi păta#i ca nişte reptile, veg)ea"ă& D 'unt mâlurile ecundate

D *u"i cum clăn#ănesc vietă#ile goale-n coc)iliile lor D Aăreşti pe o âşie de cer verde un um grăbit care-i "borul !ncâlcit al #ân#arilor

D ăcuste sub run"e se c)eamă blând D Ei alte vietă#i blânde, atente la !nserare, cântă un cânt mai pur ca vestirea ploii. e !ng)i#irea a două perle ce le umlă gâtle9ul galben&&&?eamăt al apelor rotitoare şi luminoase>orole, guri de moaruri. doliul ce sparge şi !nloreşte> 'unt mari lori !n mişcare şi la drum, lori !nvia#ă pe totdeauna, şi care nu vor conteni de a creşte prin lume&&&%, culoarea bri"elor !n mers peste ape calme, crengile palmierilor ce se clatină>Ei nici un lătratdepărtat, trădând coliba7 trădând coliba şi umul serii şi cele trei pietre negre sub miros de ardei&(ar liliecii destramă seara moale cu strigăte mici&$ucurie> bucurie de"legată-n !naltul cerului>&&&rusoe> eşti aici> Ei a#a ta dăruită semnelor nop#ii, ca o palmă !ntinsă&

Bineri@âsete-n soare,ivoriu> sioase !ngenunc)eri, mâinile-n lucrurile pământului&&&Bineri> cum run"a era verde şi umbra-#i nouă, atât de lungi mâinile spre pământ, când, lângă omultaciturn, !#i duceai !n lumină şerpuirea albastră a membrelor>

D *cum #i-a ost dată !n dar o "drean#ă roşie& $ei uleiul din lămpi şi vâne"i prin cămară7 adulmeciustele grasei bucătărese du)nind a peşte7 !#i răsrângi !n arama livrelei oc)ii, acum ă#arnici, şirâsul,vicios& Papagalul

+ un altul&=n marinar bâlbâit !l dăduse bătrânei care-l vându& 'tă acolo pe palier lângă lucarnă, unde bate !nnegru pâcla tulbure a "ilei ca mâ"ga uli#elor&u un dublu strigăt, noaptea, el te salută, rusoe, când urci din gropile cur#ii şi !mpingi uşagangului şi ridici !n mâini astrul precar al lămpii& Hşi !ntoarce capul spre a-şi !ntoarce privirea&%mule cu lampă> e vrei de la el<&&&Priveşti oc)iul rotund sub polenul uscat al pleoapei7 priveşti cercul de-al doilea, un inel de sevămoartă& Ei pana bolnavă cade-n mustul de găina#&%, mi"erie> ampa sulă& Ei pasărea dă un #ipăt&

=mbrela de apră+ !n mirosul de pra cenuşiu, !ntr-un col# al podului&+ sub o masă cu trei picioare7 e-ntre lădi#a cu nisip pentru pisică şi butoiul dogit, plin cu pene& *rcul(inaintea şuierăturilor vetrei, "gribulit !n şuba-nlorată, priveşti unduind !notătoarele blânde alelăcării&

D (ar un pocnet despică umbra cântătoare. e arcul, din cui, ce plesneşte& Ei se desc)ide !n lungulibrei sale secrete, ca păstaia uscată !n mâinile arborelui ră"boinic& ?răuntele

-ai !nipt !ntr-o oală, grăuntele purpuriu, rămas !n straiul tău de capră& -a !ncol#it&

L;



arteaEi ce plâns atunci, la gura vetrei, !ntr-o seară cu lungi ploi !n mers către oraş, !#i stârnea !n pieptnaşterea obscură a graiului.X&&&(intr-un surg)iun luminos D mai depărtat ca urtuna ce se roteşte D cum să pă"esc, (oamne,căiletale<&&&u-mi vei lăsa decât negurile serii D după ce, o atât de lungă "i, mă )răniseşi cu sareasingurătă#ii tale,martor al tăcerilor tale, al umbrei tale şi al marilor tale "bucniri de glas<Y

D *stel te 9eluiai, printre negurile serii&(ar sub ereastra obscură, a#ă-n a#ă cu vec)iul "id, când n-ai putut să !nvii tulburarea pierdută,atunci, desc)i"ând artea, un deget uscat petreceai printre prorociri, apoi, cu privirea i0ată-n larg,aşteptai secunda plecării, ridicarea !naltului vânt ce să te smulgă deodată, ca un taiun, despăr#indnorii-n a#a aşteptării oc)ilor tăi& Trad: ?urel @'u

=or"e Lui$ 'or"e$ –Ab$en?a

* trebuit să se !nal#e uriaşa via#ăcăreia-i eşti acum oglindă.

!n iecare diminea#ă o vei reconstrui&(upă ce te-ai !ndepărtat,at!tea locuri s-au pustiitără să le pese, la else văd !n oricare "i&'erile care au ost nişa c)ipului tău,mu"ica !n care pururi m-ai aşteptat,cuvintele acelui timp,va trebui să le rup cu m!inile mele&Hn ad!nc !mi voi ascunde suletulspre-a nu-#i vedea absen#ace străluceşte veşnic, nemilos,ca un soare teribil ără apus<*bsen#a ta mă taieca r!ng)ia la g!t,marea !n care se surpă&

T.S.Eliot* ;ameni "!uno)i

oi s!ntem oamenii găunoşi'untem oamenii !mpăia#i

'pri9inindu-ne unul de altul!rpe umplute cu paie& Bai, iată>?lasurile noastre, cândEoptim laolaltă'unt stinse şi ără !n#elesa vântul prin iarba uscată'au labele şobolanilor peste sticla ăr!mi#atăHn pivni#a noastră uscată

Kormă ără contur, umbră ără culoare,Kor#ă parali"ată, gest ără mişcare7

ei care au trecutu oc)ii, spre !mpără#ia cealaltă a mor#ii

LF



Hşi mai amintesc de noi D dacă-şi mai amintesc D nu ca de pierdute estăp!nite sulete, ci doar ca de oamenii găunoşioameni !mpăia#i&

Va$ile Voicule$cu * Con,e$iunea unui $criitor )i medic

ragment 5ulte din lucrurile pe care !mi cere#i să vi le destăinuiesc sunt nu numai ără putin#ă de !mpărtăşire,dar !mi sunt c)iar mie misterioase& (eşi ale mele, le simt inaccesibile&Bersurile mele cu caracter religios sunt mai pu#in c)iar decât o alu"ie la aceste realită#i tainice, aşacum o )artă arată linii !n loc de mun#i reali ori ape şi traduce !n cire cotele !năl#imilor& u ne vom

putea !n#elege decât prin simpatie şi identitate de e0perien#e lăuntrice&Hmi cere#i să vă spun ceva despre credin#ă, măcar despre credin#a mea <5-am născut pe #ărmuri de ape mari şi m-am tre"it ştiind să !not& Bă pot desluşi toate elurile de a!nota, dar despre !not !n sine nu v-aş putea articula un singur cuvânt valabil& um v-aş putea !nvă#a

acea !mpletire deplină a trupului cu apa, acel instinct deinitiv de siguran#ă care ace din scuundareo plutire, acel ritm de respira#ie mlădiată pe val, cu desc)iderea pieptului !ntr-un ung)i pe care nu l-ar putea determina nici o mecanică din lumea aceasta<&&&5ă !ntreba#i despre credin#ă şi e0presia eilirică < (espre artă şi credin#ă <&&&Bă voi răspunde că !n ce priveşte !notul, cu cât gesturile !n apăsunt mai mari şi mai gălăgioase, cu atât !notătorul e mai slab, mai nesigur, aproape de !necare&

eştiutorii, !ncepătorii ac cele mai de"ordonate, "gomotoase şi grandilocvente gesturi cu bra#ele şi picioareleW Hnotul perect se ace ără opintiri, e ne-sim#itW Pluteşti, aproape cuundat !ntreg !napă, abia mişcândW *stel e !notul de ond, !notul serios, !n mare şi ocean&redin#a cea adevărată e aşi9derea acestui instinct de tăcută şi lină plutire, e la el cu aceanesielnică predare !n puterea apelor, de cuundare şi amenin#are, gra#ie )arului unei respira#iitainice, gra#ie unei inspira#ii de aer pe care-l sorbi o clipă, de sus, ca să-l duci cu tine la undWredin#a e un instinct de ritm şi orientare care nu se poate deşuruba !n cuvinte, oricât de măiestre&(upă mine, ierta#i-mă, poe"iile noastre religioase, aceste gesturi verbale, sunt tot atât de departe deadâncul credin#ei cum sunt departe de !notul adevărat bălăcirile copiilor !ntr-o băltoacă până lagle"ne& ând sunt !ntr-adevăr mari şi sâşietoare, gesturile de artă pot i cel mult mărturia unuidramatic !nec, cum s-a !ntâmplat cu to#i romanticii& egăturile !ntre artă şi credin#ă sunt vec)ilelegături de pură dependen#ă& *rta nu a relevat& *rta a slu9it totdeauna credin#a, de-a lungul tuturor religiilor& (e când !nsă arta s-a emancipat, de când arta a devenit ea !nsăşi o religie, care cerecredincioşilor săi să o slu9ească numai pe ea, să #ie numai ritul şi ormele ei, de atunci nu se mai

poate slu9i drept la doi domni& ine vrea să acă artă pură trădea"ă credin#a cea pură& *devăratainspira#ie religioasă, care mai poate !mpreuna arta şi credin#a, a rămas numai rugăciuneaW (ar şi

rugăciunea supremă se rosteşte , cum şti#i, mu#eşteW cu bu"ele suletului&5i-am revă"ut "ilele astea versurile, mărturiile conştiin#ei mele religioase, care mă târăsc a"i !n a#adumneavoastră, ca !naintea unui tribunal& u reac aici procesul pe care l-a intentat eu singur

poe"iei mele, nici procesul conştiin#ei mele literare, care a alunecat ca bila pe marginea ruletei şialeargă !ncă şovăind, !n a#a cărui stil şi orme să se oprească deinitivW Breau să apuc altă cale dedata asta, să pătrund mai de-a dreptul şi mai adânc, pentru dumneavoastră, !n irea problemei şi sădesluşim !mpreună, dacă se poate, temeliile neclintite ale credin#ei, deasupra cărora se alcătuiesc şise petrec 9ocurile de la supraa#a noastră&+u socotesc credincioşia o !nsuşire organică, o cristali"are specială a vie#ii noastre& (esigur, e multmai greu de stabilit tipurile şi categoriile !n ordinea spirituală, decât !n cea psi)ică şi !n cea

biologică& 5uşc)ii, oasele, capacitatea pulmonară, indicele vital, reac#iile nervoase, mi cile şi marile

pasiuni, acultă#ile cu care ne naştem, toate ne dau anume tăietură, ne imprimă anume orme biopsi)ice şi ne !ncadrea"ă !n anumite tipuri, mai mult sau mai pu#in ericite& *#i au"it de cele două

LL



tipuri elementare ale omului la care s-au oprit !nvă#a#ii. unul, tipul picnic, mic, şi celălalt tipulatletic& Hntre ele se aşa"ă toate celelalte, corcituri&'piritului i-aş recunoaşte, !ntre altele, măcar două calapoade, două caractere. credincioşia şinecredincioşia D picnismul şi atletismul spiritual& u o !ntreagă gamă de amestecuri !ntre ele&redincioşia e de aceeaşi natură morală cu caracterul& ăror structuri biologice şi psi)ice li seincorporea"ă aceste structuri spirituale, de credincioşie şi necredincioşie, nu ştiu dacă se va

cunoaşte vreodată& +u mărturisesc aceste lucruri ca pe nişte ante"ii de ale mele, deşi le simt sau le presimt ca oarte reale& -am nici un merit că m-am născut aşa> aut !n tot trecutul meu şi nu găsesc nici o !ntâmplare caresă mă ducă "ilnic la credin#ă, nici o nenorocire care să mă răstoarne, nici o suerin#ă care să mă!ntoarcă cum !ntorci o mănuşă, nici un oc alc)imic care să mă topească şi apoi să mă transmute !nalt metal& (acă am !ncetat uneori de a crede, am ăcut-o liniştit, aşa cum mi se !ntâmplă deseori săuit a respira când sunt prea plecat asupra unei lucrări& (ar numaidecât nevoia de aer !mi dilată

pieptul, ără ştirea şi voia mea& 5-am născut, cred, un tip credincios, organic credincios, şi!ndră"nesc să spun credincios c)iar dacă nu aş i religios& (umne"eu este simplu pentru cine-l

prinde dintr-odatăWW

(eparte de mine de a socoti credincioşia ereditară&W(ar cei mai mul#i dintre noi ne naştem !n c)ip normal tipi credincioşi, şi numai educa#ia modernă,austiniană, ne abate de la tipul primitivWW'unt născut la #ară, ceea ce socotesc că e cel mai mare noroc din via#a mea& Părin#ii mei, oamenisimpli, au ost pioşi, de o credin#ă neabătută de nici o clipă de şovăire sau de !ndoială& Practican#imoderni, ără )abotnicie, religia a ost !nsă pravila, enciclopedia vie#ii lor practice& Hn casa noastrăs-a citit mult, mai ales căr#ile religioase şi rituale&/răiam !nsă o via#ă autentic rurală, ritmată de anotimpuri, poruncită de natură, !nseilată pe datini şistrăvec)i obiceiuri& /rebuie să vă mai spun că nu am avut preo#i !n amilie&ât pot descoperi eu !nsumi !napoi, aproape dincolo de ori"ontul amintirii, mă văd un copilaş stândsingur !ntr-o poiană cu lori sălbatice, la marginea unei gârleW nu e nici o poe"ie, nici o po"ăW +adevărul& 'unt singur, !n undul grădinii noastre de câteva pogoane, care mi se părea atunci uriaşăW'tau pe un mal cu lori şi mă uit !n "are& Ei simt şi acum ericirea acelei singurătă#i copilăreşti plinăde o mare, de o nespusă, aş "ice de o mistică aşteptare& *şteptam de atunci ceva ce aştept şi acum,ceva care să-mi !mplinească un dor ne)otărât, şi aşteptam cu siguran#a, atunci, că va veniW 5ăsim#eam, mă credeam predestinat& 5i se spunea că m-am născut cu căi#ă pe cap, că voi aveanorocW 5ama mă adora, surorile mă iubeau, pentru to#i eram o minune& +ram un copil de cel multtrei ani, stam copăcel !ntre lori de in sălbatic, cu un cer albastru deasupra, cu un şir de mun#ialbaştri !n und, visam cu oc)ii desc)işi la soartă şi eram ericit de aşteptare& e aşteptam < Hngeri,

pe (umne"eu şipe 'ântul Petre, pe 'ânta (uminică din basmele cu care mi-era capul !mpuiat <+ra, desigur, !n acel copilaş cârlion#at o copie, ceva !mprumutat şi de la Kăt-Krumos din poveste,aur, arme, cai, tărâmuri de dincolo& (ar era de atunci !n mine o siguran#ă că are să mi sei"bândească un vis pe care nu-l ormulam şi pe care nu l-am ormulat niciodată&WW(ar ceea ce cred că a a9utat la !ntărirea unui temperament cu care m-am născut şi care n-a ost preacontrariat de !mpre9urări a ost traiul de la #ară, din prima copilărie. datinile, care se !mpleteau pecununa anului şi pe care le aşteptam şi le practicam ca pe nişte mari şi de pre# spectacole& /eatrulnostru cel mai scump era liturg)ia şi serviciul religios din iecare (uminică şi sărbătoare, mai alesdupă ce descoperisem sensul ascuns al tuturor gesturilor şi alu"iilor liturgice& 5ai desătătoare decât

orice gală de operă din câte am vă"ut de atunci !ncolo, mi-au rămas pentru totdeauna deniilePaştilor, cu marea şi minunata Binere, când cântam pro)odul&

L



W

*şteptarea aceea sigură şi neistovită cu care mi s-a desc)is "area copilăriei mele, care !mi va!nc)ide ori"ontul vie#ii de aici, este cred aşteptarea lui (umne"eu, care, deşi ascuns, nu-mi estenecunoscut& Hl aştept& Ei suprema aventură cu care se i"bândeşte visul şi basmul unei vie#i este căare să vie&

+Va$ile Voicule$cu * 9<nduri albe% Editura Cartea Rom<nea$c!% 382-

Hn abula verde şi caldă-a naturiitu crengi ai, iubito, nu bra#e,şi muguri !mbii, cu mlădi#ele prin"i&(escin"i dintr-un basm vegetal, al răsurii <Ia seamă să nu te aprin"icum se-ntâmplă adesea cu lemnul pădurii&Hn c)ipuri atâtea, lacăra-ntâmpină pasuloricărei ăpturi pământene,

şi drumul i-a#ine şi ceasul&

Hmi spui.:imic nu s-aprinde, şi nimeni, de-o ra"ă de lună:&Ei-n galeş surâs !nloreşti mul#umită, cre"ândcă sor#ii !i stai !mpotrivă, oricând,c-o şăgalnică vorbă&Hngădui răspuns !năl#at peste timp, peste loc<Kapte, o, câte-aş putea !nşira,ciudate-ntâmplări risipite prin cronici,mărturii de legendă, ce-aratăcă sunt cu putin#ă şi un asemenea oc,şi asemenea arderi&

Ia totul scânteie din toate& /âmplă s-aprindede tâmplă, şi piatră de piatră&% stea nevă"ută ia oc !n cădere, din gerulvă"du)ului& *rde-n armură, sub "ea, cavalerul,emeie !nvinsă, minune ără veşminte, strângândlânga vatră,Ei-aprind licuricii, ei !nşişi, din dragoste rugul&

Iubirea #âsneşte din #ărână şi ace pământului aurăs-a9ungă-n tării, s-acopere crugul&

@areori numai, sârşitul nu e cenuşă&ât e !ntinsul şi-naltul luminii,(umne"eu singur arde suav câteodată prin tueără de-a mistui& +l cru#ă şi mângâie spinii&*ltel noi ardem, iubito& *ltel ne este ardoarea&ât e !ntinsul, cât e !naltul,noi ardem şi nu ne iertăm,noi ardem, a), cu cru"ime-n văpăi

mistuindu-ne unul pe altul&

L



Mircea Iv!ne$cu – Trece )i a$ta

!nseamnă ceva, dacă-mi aduc acuma amintede spaima de atunci, când nu mai puteam să respir,citind cum cobora o scară-ntre "iduri mucede, şi !n be"nă,şi se lovea de !ntuneric, ca de-un perete, şi nici eu

nu puteam să trec mai departe& a ost, poate, atunci, prima dată când am !ntâlnit ceea ces-ar putea numi singurătatea - adevărată< -

pentru că era un loc !nc)is, şi-ntuneric&şi orice dorin#ă, sau amintire, spre-aară se ăceaacolo, atât de !nceată& dar acum, am mai ost!ntr-un asemenea !ntuneric, şi ştiuce !nseamnă conştiin#a că orice ai ace, oricât#i-ai #ipa neputin#ele, spaimele, cu mâinile pe pere#i,nu se a9unge la altă iin#ă&acuma ştiu& - şi nu-nseamnă nimic asta&-

şi dacă-mi amintesc de ceea ce a ost atunci adevărat,nu !nseamnă nici asta nimic& acuma,vorbele, ricile de atunci sunt ără culoare,ca nişte desene, dintr-o carte, care acumnici nu-#i mai place&şi !#i spui doar că vremea a trecut atât de !ncet -&

Ion Crean"! – Amintiri din copil!rie III

u mi-ar i ciudă, !ncaltea, când ai i și tu ceva și de te miri unde, !mi "ice cugetul meu, dar așa, un boț cu oc)i ce te găsești, o bucată de )umă !nsulețită !n sat de la noi, și nu te lasă inima să taci7asur"ești lumea cu țărăniile tale>- u mă lasă, ve"i bine, cugete, căci și eu sunt om din doi oameni7 și satul Jumulești, !n care m-am tre"it, nu-i un sat lăturalnic, mocnit și lipsit de priveliștea lumii, ca alte sate7 și locurile care!ncon9ură satul nostru !ncă-s vrednice de amintire& (in sus de Jumulești vin Bânătorii eamțului,cu sămânță de oameni de aceia care s-au )ăr țuit odinioară cu 'obiets8i, craiul polonilor& Și mai !nsus, mănăstirile 'ecul și eamțul, altădată ala bisericii române și a doua vistierie a 5oldovei& (in

9os vin satele $oiștea și ?)indăoanii, care !n9ugă numai boi ungurești la carele lor, unde plugurilerămân singurele pe bra"dă !n țarină, cu săptămânile, prisăcile ără prisăcar, )oldele ără 9itar, șinime nu se atinge de ele7 iar oamenii din aceste sate nu știu ce-i 9udecata& *proape de $oiște vinesatul $lebea, care mai mult de 9umătate, după ce-și scapă căciula pe baltă, "ice. 'ă ie de suletul

tatei> Hnspre apus mia"ă-"i vin mănăstirile. *gapia, cea tăinuită de lume7 Băraticul, unde și-a petrecut viața $râncoveanca cea bogată și milostivă, și satele Kilioara, )ățașul căprioarelor cusprâncene scăpate din mănăstire7 $ălțăteștii, cei plini de salamură, și ea)lăieștii, /opolița și%cea, care alungă cioara cu per9a-n gură tocmai dincolo, peste )otar7 iar spre crivăț, peste %"ana,vine /ârgul-eamțului, cu ma)alalele Pometea de sub dealul ociorva, unde la toată casa estelivadă mare7 Țuțuienii, veniți din *rdeal, care mănâncă slănină râncedă, se țin de coada oilor,lucrea"ă lâna și sunt vestiți pentru teascurile de ăcut oloi7 și ondrenii, cu morile de pe emțișor și piuăle de ăcut sumani& Iar deasupra ondrenilor, pe vârul unui deal nalt și plin de ti)ărăi, seală vestita etatea eamțului, !ngrădită cu pustiu, acoperită cu ulger, locuită vara de viteleugărite de strec)ie și stră9uită de ceucele și vindereii care au găsit-o bună de ăcut cuiburi !ntr-!nsa&(ar asta nu mă privește pe mine, băiat din Jumulești& +u am altă treabă de ăcut7 vreau să-mi dau

seamă despre satul nostru, despre copilăria petrecută !n el, și atâta-i tot& âți domnitori șimitropoliți s-au rânduit la scaunul 5oldovei, de când e țara asta, au trebuit să treacă măcar o dată

prin Jumulești spre mănăstiri& *poi, unde pui cealaltă lume care s-a purtat prin satul nostru, și tot

N



lume mai mult bogată și aleasă& 5ă rog, la 5ănăstirea eamțului. icoană ăcătoare de minuni, casăde nebuni, )ram de Ispas și iarmaroc !n târg, tot atunci7 apoi, tot pe aici, treacăt spre iarmaroace. laPiatra de (uminica 5are, și la Kolticeni de 'ânt-Ilie7 la 'ecu, )ram de /ăierea capului s& Ioan$ote"ătorul7 la *gapia-n deal, )ram de 'c)imbarea la ață7 la *gapia-n vale, )ram de '& Boievo"i7și la Băratic, )ram de 'ânta 5aria mare7 lume și iar lume> Și câte târnosiri și sințiri de biserici dinnou, și câte soboare și revi"ii de ețe bisericești și politicești, și câți străini din toată lumea, și

câte inimi purtate de dor, și câte sulete "drobite și rătăcite n-au trecut prin satul nostru spremănăstiri> ume, lume și iar lume> Și câte oștiri străine și o droaie de cătane călări, tot nemți decei mari, !mbrăcați numai !n ir, au trecut !n vremea copilăriei mele, cu săbiile scoase, prinJumulești, spre mănăstirile de maice, după ătălița cea rumoasă> Și au ăcut nemții mare tărăboi

prin mănăstiri, și au răscolit de-a ir-a-păr toate c)iliile maicelor, dar n-au găsit-o, căci și beciul privig)etorului Parvu din /ârgul-eamțului putea să tăinuiască la nevoie o domniță& Și noroc devărăticence, care au știut a-i domoli luându-i cu binișorul, și a-i ace să-și bage săbiile !n teacă,spunându-le că cei ce scot sabia de sabie vor pieri>(ar ce-mi bat eu capul cu craii și cu !mpărații, și nu-mi caut de copilăria petrecută !n Jumulești șide nevoile mele< *șa era cu cale să ac de la !nceput, dar am ținut să arăt că )umuleștenii nu-străiți ca !n bârlogul ursului, ci au ericirea de a vedea lume de toată mâna& a 1;2, !n "iua când s-asințit paraclisul spitalului din /ârguleamțului și s-a desc)is școala domnească de acolo, eu,!mpreună cu alți băieți, isonari ai bisericii, stam aproape de ?)ica-vodă, care era ață la aceaserbare, !ncon9urat de o mulțime de lume, și nu ne mai săturam privindu-l& Și el, rumos la c)ip și

blând cum era, vă"ându-ne pe mai toți de-a rândul, !mbrăcați cu cămeșuice cusute cu bibiluri șialbe cum e )elgea, cu bondițe mândre, cu ițari de țigaie și !ncălțați cu opincuțe, spălați curat și

pieptănați, cu rușinea "ugrăvită pe ață și cu rica lui (umne"eu !n inimă, aruncă o privire părintească spre noi și "ise.- Iată, copii, școala și sânta biserică, i"voarele mângâierii și ale ericirii suletești7 olosiți-vă deele și vă luminați, și pe (omnul lăudați>*ceste vorbe, rostite de gură domnească, au bră"dat adânc inima norodului adunat acolo, și ără

!ntâr"iere școala s-a umplut de băieți doriți de !nvățătură, !ntre care eram și eu, cel mai bun de)âr9oană și slăvit de leneș7 leneș ără perec)e mă ăcusem, căci mama, după câtă minte avea, nu se!ndura să mă mai trimită acum nici la o coă de apă, numai să !nvăț carte și să mă ac popă, ca

părintele Isaia (u)u, proesorul nostru& $un mai era și părintele (u)u, când se ala !n toane bune,(umne"eu să-l ierte> Pus-a el băieții !n rânduială cum nu mai vă"usem până atunci7 cumpăra-ne elvara, din banii săi, coe de "meură și el de el de puricale de ne da să mâncăm, și mai !n toatăsâmbăta ne !ncărca !n o droagă de-a 5ănăstirii eamțului și ne ducea la stăreție, să dăm e0amendinaintea starețului ionil, un bătrân olog, care ne sătuia cu du)ul blândeții să ne ținem de ceaslovși psaltire7 căci toate celelalte !nvățături, "icea el, sunt numai niște ereticii, care mai mult amărăscinima și tulbură suletul omului& (ar ost-a scris părintelui (u)u să nu asculte !n totul saturilecuviosului stareț, ci să ne !nvețe și câte oleacă de aritmetică, de gramatică, de geograie și din toate

câte ceva, după priceperea noastră& %dată, venind părintele (u)u supărat oc de la mănăstire, nedete la regula de trei tema următoare.- (acă o para luată pe nedreptul !ți mănâncă o sută drepte, apoi șase mii de lei leaa mea pe unan, care mi-a oprit-o starețul ionil, pe nedreptul, câte parale drepte vor mânca de la 5ănăstirea

eamțului<- (ouă"eci și patru de milioane de parale, cinstite părinte, sau șase sute de mii de lei, răspunseunul din noi, cu crida la tabelă&- Ia să-mi acă ică %șlobanu !ncredințarea, "ise părintele (u)u& ică %șlobanu, ca de obicei, sescoală !n picioare, cât mi ți-i melianul, și se roagă de iertare, spunând că-l doare capul& Și atunci,nu știu cum !i cade un urs mare din sân și&&& de-a dura prin clasă7 nu din cei pe care-i 9oacă ursarii,

ci de mămăligă, umplut cu brân"ă, rotund, pră9it pe 9ăratic și de pus drept inimă, când ți-e oame&$ăieții dau săl prindă, %șlobanu se aruncă !n mi9locul lor să și-l ia, și se ace o c)irosală ș-un râs

1



!n școală din pricina ursului celuia, de-i po"nă> *tunci, parcă-l văd cum s-a plesnit părintele (u)ucu palma peste runte, "icând c-un otat adânc.- Pesemne păcatele mele cele mari și grele m-au aruncat și aici, să !nvăț niște țopârlani sălbatici>5ai ericit erai de-o mie de ori să paști porcii la ogeasca-Bec)e, Isaie, decât să mai i a9uns și"ilele aceste> Iar tu, moglanule de %șlobene, care te robești pântecelui și nu-ți dai câtuși de puținăosteneală minții, te-i ace popă ca tată-tău când s-or pusnici toți bivolii din 5ănăstirea eamțului>

%șlobanu, prost-prost, dar să nu-l atingă cineva cu cât e negru sub ung)ie, că-și a"vârle țărnă dupăcap, ca bu)aiul& um se duce seara acasă, și spune tătâne-său ce a "is părintele Isaia& Ș-apoi, lasQ pe

popa iculai %șlobanu, căci el nu prea știe multe7 slu9ește câte trei liturg)ii pe "i și pomenește la)urtă. pe mona)i și ieromona)i, pe stareți, pe mitropoliți și pe soțiile și copiii lor, de le mergecolbul> Hntr-o dimineață, n-are ce lucra părintele (u)u<> Ia pe /eoan, alt călugăr de la spital, și seduc !mpreună la biserica 'ântului a"ăr de sub dealul etății& Și cum intră !n biserică, !ncep acăuta pricină părintelui %șlobanu, care slu9ea, că nu se ține de tipic&- /ipic, boaite ățarnice< Ia să vă dau eu tipic> "ise părintele %șlobanu, lăsând sintele !ncolo& e-ați luat cu șmec)erie pe marele mucenic (imitrie, i"vorâtorul de mir, și ne-ați dat, !n locul acestuisânt vestit, pe a"ăr, un 9idan tremțuros, care tot moare și iar !nvie, și !nvie și iar moare, de nu maiștie nime de numele lui& *cesta-i )ram< Și după ce ne-ați calicit, luându-ne moșia și !nc)i"ându-ne

biserica cu "id, !nc)ideți acum !n ciudă și poarta spitalului7 ba până și clopotele ni le-au oprit detras câinerii de dotori, tot din pricina voastră, de ni s-au !mpră știat poporenii7 nici c)ioară de babănu mai dă pe la biserică> Și !ncă una. de șai"eci și mai bine de ani, de când slu9esc preoția, voiaveți să mă !nvățați tipicul, pui de năpârcă ce sunteți> Ia stați oleacă să vă scot eu gărgăunii dincap>&&&Și "vârr> cu pravila cea mare după călugări& *poi, umlând un seșnic "dravăn de alamă, dupădânșii, să-i aurisească>&&& Și, na> părintele (u)u și /eoan și-au prăpădit papucii, ugind mai mult

pe brânci decât !n picioare7 c)iar după tipic> * doua "i, ică %șlobanu ca mai ba să dea pe lașcoală7 dar nici părintele (u)u pe la biserica 'ântului a"ăr, că l-ar i pironit părintele %șlobanu

pe cruce și l-ar i pus !n podul bisericii, spre păstrare, cu parte din icoanele rămase aici de la etatea

eamțului& Și mi se pare că avea mare dreptate bietul bătrân, căci !n locul bisericii 'ântului a"ăr usese altă biserică, de lemn, al cărei )ram era 'ântul (imitrie, ăcută și !n"estrată cu moșie deBasile upu-voievod, ca și cea de la noi din Jumulești& Hnsă 5ănăstirea eamțului, bunăme)eng)e, când a ăcut spitalul din /ârgul-eamțului, ace și biserica 'ântului (umitru de piatră,!i sc)imbă )ramul, numind-o 'ântul a"ăr, o !nc)ide cu "id !n cuprinsul spitalului, și )ramul'ântului (umitru l-a pus la paraclisul de la spital, iar moșia preoților a păpat-o, ca și pe moșiaJumuleștii& Și de aici supărarea părintelui %șlobanu a9unsese la culme7 să nu vadă sămânță decălugăr pe la biserica lui, că-i potopește> a prin urec)ile acului de n-a ăcut mucenic pe părintele(u)u, !n locul sântului (umitru, i"vorâtorul de mir&Peste câteva "ile după asta, au"im că ică %șlobanu s-a dus să !nvețe la școala cati)etică dinKolticeni, vorbă să ie> Băru-meu Ion 5ogorogea, ?âtlan, /răsnea și alți cunoscuți ai mei se

duseseră tot acolo, mai de demult7 bine!nțeles, pe socoteala pungii părinților lor& Și eu, rămânândără tovarăși de ispravă, și mai dându-mi și părintele Isaia un pui de bătaie, așa din senin, ci)ăiam

pe mama să se pună pe lângă tata, ca doar m-a da și pe mine la cati)et, măcar că eram un g)ibirdicși 9umătate& ?albeni, stupi, oi, cai, boi și alte bagateluri de alde aceste, preăcute !n parale, trebuiasă ducă dascălii poclon cati)etului de la abrica de popi din Kolticeni7 ș-apoi lasă-te !n contasinției-sale, că te scoate poponeț, ca din cutie&&& Pentru mine !nsă numai două mier țe de or" și douăde ovăs a dat tata cui se cuvine, de am ost primit !n Kolticeni, căci școala era numai de mântuială7

boii să iasă> *9ungând acolo toamna târ"iu, m-am așe"at !n ga"dă la Pavel ciubotarul din ulița@ădășenii, unde erau și ceilalți tovarăși ai mei& ati)etul, care ăcea "iua noapte și noaptea "i,

9ucând stos, rar venea pe la școală& oi, dacă vedeam așa, ne duceam și mai rar7 dar nebunii știu că

ăceam de-a9uns> Pavel era )oltei, și casa lui destul de !ncăpătoare. laițe și paturi de 9ur !mpre9ur7lângă sobă, altul, și toate erau prinse& Iară ga"da, robotind "i și noapte, se proslăvea pe cuptor, !ntreșanuri, calupuri, astrăgaciu, bedreag, dic)iciu și alte custuri tăioase, mușc)e, piedecă, )ască și

2



clin, ace, sule, clește, pilă, ciocan, g)inț, piele, ață, )ârbul cucălacan, clei și tot ce trebuie unuiciubotar& u noi ședea și $odrângă, un moșneag ără căpătăi, !nsă de tot )a"ul& Pentru puținămâncare și câte-oleacă de pașcă de cea de trei ocă la para, slu9ea toată casa. tăia lemne, ațâța ocul,aducea apă, mătura, ne spunea la povești nopți !ntregi, șe"ând cu nasul !n tăciuni, și ne cânta dinluier. (oina, care te umple de iori, orăbiasca, 5ăriuța, Jorodinca, *livencile, Țiitura, a la ușacortului, )ore și alte cântece sculățele ca aceste, de 9ucam până ce asudau podelele și ne săreau

talpele de la ciubote cu călcâie cu tot, că doar acum o dădusem și eu pe ciubote& Și din pricina luiPepelea de moș $odrângă, Pavel mai nu le putea dovedi din cârpit7 ba și el, uneori, sărindu-și dinminți, !și rupea ciubotele ereniță, 9ucând !mpreună cu noi& %dată venise lui %șlobanu rândul săcumpere lemne, și așa, cu toată cărpănoșia lui, iese câine-câinește !n medean, aproape de ga"danoastră, și găsește un țăran de la 'asca, pare-mi-se, ori de la $aia, cu un car !ncărcat cu lodbe deag&- ât ceri pe car, bade< "ise %șlobanu, căruia nu-i era a cumpăra lemne cum nu mi-e mie acum amă ace popă&- /rei )usăși, dascăle&- e spui, bădișorule, pentru un braț de lemne< (aQ că le duc !n spate pe toate odată pân-acasă&- (acă le-i duce, dascăle, ți le dau degeaba&- Aău, nu șuguiești, bade<- ici o șagă, dascăle7 să vedem cum le-i duce, și )alal să-ți ie>%șlobanu ia atunci lemnele din carul omului câte unul-unul și le rea"emă !n picioare lângă brațu-i,după aceea descinge brâul de pe lângă sine și le !mpre9ură, legându-le rumușel, să nu se)rentuiască7 apoi, săltându-le și aburcându-le cam anevoie, le umlă-n spate și la ga"dă cu dânsele&=n băietan nebunatic de-alăturea, vă"ând asta, "ise cu glas mare.- (ascăle-/rascăle, be-)e-)e7 dracul să te ie>Iar țăranul, ăcându-și cruce, a rămas cu gura căscată, ără să bleștească un cuvânt&*cum nu vă maispun cât era de !ncărcat carul cu lemne, care, la așa loc, ținea pe vremea aceea șapte lei și 9umătate,și cât era de mare și de tare ică %șlobanu, și alți vro șai"eci ca dânsul, !ntre care mulți, lăsându-

și nevestele câte cu doi-trei copii acasă, !n creierii munților, venise la Kolticeni să se pricopseascăde !nvățătură&&& Ș-apoi carte se !nvăța acolo, nu glumă> =nii cântau la psaltic)ie, colea, cu ios.Ison, oligon, petasti,(ouă c)endime, )omili,

până ce răgușau ca măgarii7 alții, dintr-o răsulare, spuneau cu oc)ii !nc)iși cele șapte taine dincati)isul cel mare& ?âtlan se certa și prin somn cu uriașul ?oliat& 5usteciosul (avidică de laKărcașa, până tipărea o mămăligă, mântuia de spus pe de rost, repede și ără greș, toată istoriaBec)iului /estament de Kilaret 'criban, !mpăr țită !n perioade, și pronumele con9unctive de dativ șiacu"ativ din gramatica lui 5ăcărescu.- 5i-ți-i, ni-vi-li, me-te-!l-o, ne-ve-i-le7 me-te-!l-o, ne-ve-i-le, miți-i, ni-vi-li& e-a i aceea, ducă-se

pe pustiu> =nii dondăneau ca nebunii, până-i apuca amețeală7 alții o duceau numai !ntr-un muget,

citind până le pierea vederea7 la unii le umblau bu"ele parcă erau cuprinși de pedepsie7 cei maimulți umblau be"metici și stăteau pe gânduri, vă"ând cum !și pierd vremea, și numai otau dingreu, știind câte nevoi !i așteaptă acasă& Și turbare de cap și rântură de limbă ca la acești neericițidascăli nu mi s-a mai dat a vedea7 cumplit meșteșug de tâmpenie, (oamne erește> (e-a mai maredragul să i privit pe (avidică, lăcău de munte, cu barba !n urculiță și avorite rumoase, cu

pletele crețe și negre ca pana corbului, cu runtea lată și senină, cu sprâncenele tuoase, cu oc)iimari, negri ca murele și scânteietori ca ulgerul, cu obra9ii rumeni ca doi bu9ori, nalt la stat, lat !nspete, subțire la mi9loc, mlădios ca un mesteacăn, ușor ca o căprioară și rușinos ca o ată mare,(umne"eu să-l ierte> că n-avu parte să se preoțească& * murit, sărmanul, !nainte de vreme, !necat cu

pronumele con9unctive, pieritu-le-ar i numele să le piară, că au mâncat 9uvaier de lăcău> 5ai bună

minte avea 5irăuță din ?rumă"ești, care umbla trelalela, !n puterea iernii, pe la tărăbile 9idovești,!ntrebând ba teacă de cosor, ba căpestre de purici, ba cuie de la corabia lui oe, ba ragi și căpșune pentru cineva care pornise !ntr-adaos, ba cânta !n pilda 9idovilor. u-mi e ciudă de gândac,

3



-a mâncat run"a de ag7(ar mi-e ciudă pe omidă,-a mâncat run"a de crudă.

-a lăsat să odrăslească,Boinicii să se umbrească&Și alte drăcării ce-i trăsneau !n cap& ebun era el să-și piardă viața din pricina lui mi-ți-i, ni-vi-li,

me-te-!l-o, ne-ve-i-le, ca (avidică< +u, ca și 5irăuță, nu mă prea osteneam până-ntr-atâta, să mor !nvățând7 că doar nu-mi plângeau copiii acasă, nici dădusem cati)etului cel poclon mare până pe-acolo& Pentru două mier țe de or" și două de ovăs, nu era să las copila popii de la Kolticenii-Bec)inemângăiată& *ară de aceasta, când mă uitam !n oglindă, barbă și mustăți ca !n palmă7 și doar le și

pârleam eu !ntr-o privire și le ungeam !n toată seara cu seu amestecat cu muc de lumânare și alunăarsă, dar degeaba muncă> Ș-apoi, intrat !n asemenea școală, mai numai barba și punga, bat-o

pustia, te ăcea să calci a popă> (-apoi lui /răsnea, săracul, ce-i pățea suletul cu gramatica> %dată!mi "ise el, plin de mâ)nire.- Șteănescule căci așa mă numeam la Kolticeni, astă"i nu mai mergem la școală, că nu știu tablași vreau să !nvăț pe mâine la gramatică& 5ă rog ție, )ai cu mine la câmp spre Kolticenii-Bec)i7 vom!nvăța !mpreună, sau câte unul, eu la gramatică și tu la ce-i vrea7 apoi mi-i asculta, să vedem, nu s-a

prinde și de capul meu ceva< asQcă nici la celelalte nu prea pot !nvă ța cu slova asta nouă, care-aieșit, !nsă aurisita de gramatică !mi scoate peri albi, trăsni-o-ar i s-o trăsnească> Parcă ai ce ace cudânsa la biserică< (ar dacă se cere>&&& *m s-o iau și eu din capăt, și, poate, cu tine, care ai trecut pela părintele (u)u, să mă pot desluși&&&Kiindcă la Kolticenii-Bec)i era ceva mângâiere pentru mine, mă potrivesc lui /răsnea, și ne ducem!mpreună& Și era un ger uscat prin luna lui noiembrie, și bătea un vântișor subțire !n "iua aceea, de-ți rigea obra"ul> um a9ungem la câmp, /răsnea se tologește pe-un )at și !ncepe la gramatică, dincapăt, !ntrebarea și răspunsul !ntâi. Hntrebare. e este gramatica română< @ăspuns. ?ramaticaromână este cartea ce ne !nvață a vorbi și a scrie o limbă corect& Iar !n altă ediție. ?ramatica este o!nvățătură ce ne arată modul de a vorbi și de a scrie bine !ntr-o limbă& *sta-i asta> (in ceaslov și

psaltire, și acele bălmă9ite rău, ca vai de ele, să treci la gramatică, și !ncă ce gramatică> u caaceste de acum, pu"derie de gramatici7 unele raționate, altele de"voltate și ticsite de complimente,care, trebuie spus ără compliment, !ți e0plică&&& până ce nu se mai !nțelege nimica7 adică ăcuteanume pentru copii, de se 9oacă cu dânsele, de ușoare ce sunt>&&&Hnsă ce olos< Peste /răsnea n-a dat asemene noroc&&& să umble !ntr-ales&&& +l, păcătosul, uitați-vă ceel de gramatică trebuia să !nvețe. artea, corect, !ntr-o limbă7 silabă numim un sunet deplin, simplusau compus cu una din consune, sau și cu mai multe consune, care !nsă să se pronunțe cu o scoaterede voace& Iar !n altă ediție. Prin silabă !nțelegem rostitura unei păr ți de cuvânt ș&c&l& +i, ei> de-acumdrege-ți voacea și descurcă-te, măi /răsne, dacă poți> Iar, la a treia pagină, !ndată altă nă"bâtie.Hntrebare. âte păr ți are gramatica română< @ăspuns. ?ramatica română are patru păr ți, care sunt.1& +timologia7 2& 'inta0a7 3& %rtograia și 4& Prosodia& Hntrebare. e ne !nvață iecare din păr țile

aceste< @ăspuns. 1& +timologia ne !nvață a cunoaște păr țile vorbei, adică analisul gramatical& 2&'inta0a ne !nvață a lega păr țile vorbei după irea limbii noastre, adică sintesul gramatical& 3&%rtograia ne !nvață a scrie bine, adică după regulile gramaticei&4& Prosodia ne !nva ță a accentuasilabele și a le rosti după irea cuvintelor și scopul ce-l avem !n vorbire& *poi. mi-ți-i, ni-vi-li, me-te-!l-o, ne-ve-i-le& Și alte i"noave )ă"oase ca aceste>5ai pune la socoteală că și /răsnea era !naintat !n vârstă, buc)er de runte și tâmp !n elul său7 că

proesorul, care și el se mira cum a a9uns proesor, "icea. uați de ici până ici, cum mi se pare că semai ace pe une locuri și astă"i, și poate că nu veți aduce bănat nici gramaticului, nici proesorului,nici lui /răsnea, ci !ntâmplării, care a ăcut pe oameni așa cum sunt. ori cuțite de oțel, ori detinic)ea&&& Ș-apoi gândiți că /răsnea citea !ntrebarea și răspunsul, iecare pe rând, rar și lămurit, ca

să se poată !nțelege ceva< u așa, necredincioșilor, ci iată cum. e este gramatica română, este&&&ce este, este&&& este arata&&& nu arata, artea&&& artea&&& ce&&& ce&&& ce ne !nvață, !nvață&&& !nvață&&& ce ne!nvață7 a vorbi&&& bi&&& bi&&& ce ne !nvață&&& ce este, este&&& este arata, uite dracu> nu arata, artea ce ne

4



!nvață&&& ce este, este&&&& Și tot așa dondănind oarte repede, bâlbâit și ără pic de cugetare, până la ascrie !ntr-o limbă corect rar a9ungea, sărmanul> Și după ce turba de cap )ăt bine, mă striga să-lascult, că știe& uam eu cartea din mâna lui și-l !ntrebam. e este gramatica, măi /răsne< Iar el,!nc)i"ând oc)ii, răspundea iute, iute și mornăit, cum cer calicii la pod.- e este gramatica română, este&&& ce este, este&&& și celelalte, după obicei, sc)imonosind cuvinteleși !ndrugându-le ără nici o noimă, de-ți venea să-i plângi de milă>

- u așa, măi /răsne> (ar cum<- u mai "ice română, și spune numai răspunsul7 ce ai cu !ntrebarea< Și se și opintea el, !ntr-o

privire, să răspundă bine, dar degeaba7 se !ncurca și mai rău, !ncepea a ota și-i venea să-și spargăcapul&- 5ai lasă-mă oleacă, "icea el necă9it și, când te-oi striga, să vii iar să mă asculți7 și de n-oi ști niciatunci, apoi dracul să mă ia> (ă, gramatica să "icem că n-o !nțeleg și s-o lăsăm la o parte7 artea,asemene7 corect, ti9i& (-apoi română, este&&& ce&&& ne !nvață a vorbi și a scrie bine !ntr-o limbă parcă-s cuvinte românești, ce naiba> umai și aici trebuie să ie ceva. a vorbi și a scrie bine !ntr-o limbă,!ndrăcit lucru> um să scrii !ntr-o limbă< Poate cu limba, mai știi păcatul< Pesemne că noi, cum s-ar prinde, lasQ că, de scris, talpa gâștei, dar apoi și de vorbit, păcatele noastre, se vede că vorbim

pogan și rău de tot7 nu românește, ci țărănește&&& (oamne, (oamne> Hnvățat mai trebuie să ie șiacel care ace gramatici> Hnsă și-n gramatică stau eu și văd că masa tot masă, casa tot casă și boultot bou se "ice, cum le știu eu de la mama& Poate celelalte bâ"dâgănii. rostitură, artea, corect,

pronunțe, analisul, sintesul, prosodia, ortograia, sinta0a, etimologia, concrete, abstracte,con9unctive. mi-ți-i, ni-vi-li, me-te!l-o, ne-ve-i-le și altele de seama acestora să ie mai românești&&&și noi, prostimea, )abar n-aveam de dânsele> oroc mare că nu ne pune să le și cântăm, c-ar i șimai rău de capul nostru cel )odorogit> (ecât țăran, mai bine să mori> Jai, du-te, Șteănescule, căm-apuc de !nvățat>&&& Și lăsându-l, m-am dus și eu !n ciudă la ata popii, am găsit-o singură-singurică și m-am 9ucat cu dânsa !n ticnă până-ndeseară7 căci mamă n-avea, și tată-său ca popa,umbla după căpătat&&& *poi m-am !ntors la câmp, cu "gărdița de la gâtul copilei, c-o năramă cusutărumos cu lori de mătase și cu sânul plin de mere domnești7 și, când colo, "ărg)itul de /răsnea

dormea pe )at, cu gramatica sub nas, și )abar n-avea de rig& 'ărace, sărace> nu ești nici de "eamaouălor7 decât așa, mai bine te ăcea mă-ta un mân" și te mâncau lupii, "ic eu !n mine&- Je> /răsnea, mă> scoală> știi tabla< 'are el de 9os, !l ascult, clei& Jaidem acasă, măi /răsne, că m-au ră"bit oamea și rigul, și mor de urât aicea pe câmp>- (a, că și eu&&& (ucă-se dracului gramatica> 5i s-a !năcrcit suletul de dânsa> Și osebit de asta, nicinu-mi e bine&- =n el de lene, amestecată cu slăbăciune, măi /răsne, nu-i așa<- $a c)iar ai nimerit. un el de leșin la inimă, amestecat cu !ntinsori, sau cam așa ceva&- Poate iorile gramaticii, "ic eu&- 5ai știi păcatul< Poate că ș-aceea să ie, "ise /răsnea7 căci, dracul s-o ia> cum pui mâna pedânsa, !ndată-ți vine somn&&& Klecuștețe de-aceste nu se potrivesc cu rânduiala bisericii, s-a mântuit

vorba&&& %smoglasnicul este ce este&&& Borba tatei. ondacul umple sacul, și troparul )ambarul, măi băiate> e umblăm noi c)inuindu-ne cu gramatica, Șteănescule< Jaidem>Și ne !ntoarcem noi la ga"dă pe la asințitul soarelui, mâncăm ce mâncăm ș-apoi rugăm pe moș$odrângă să ne cânte7 și unde nu se adună o mulțime de dăscălime la noi, căci aici era staniștea lor7și ne !ntărtăm la 9oc, știi cole, ca la vârsta aceea, de nici simțirăm când a trecut noaptea& Și așa amscăpat, și eu de urât, și /răsnea de bolborosit prin somn. ce este gramatica română, este&&& ce este,este&&&, ca alte dăți& Hnsă veselia nu s-a !nc)eiat numai cu atâta7 alta și mai și s-a !nceput din capăt&

-apucase moș $odrângă a lua bine luierul de la gură, și iaca ne tre"im cu popa $uligă, ce-i"iceau și iucălău, din ulița $uciumenii, tămăiat și ag)e"muit gata dis-dimineață& (umne"eu să-liepure> Și cum ne binecuvântea"ă, după obiceiul său, cu amândouă mâinile, ca vlădicii, ne și trage

câte-un ibrișin pe la nas despre ata popii de la Kolticenii-Bec)i. ba că-i ată cuminte, ba că-i bunăde preoteasă, ba car i potrivită cu mine, ba că are să mi-o lege tată-său de gât, și câte ponosuri șitâlcuri de-a lui popa $uligă cel buclucaș, pân-a !nceput ?âtlan a-l lua cu măguleli, "icând.

;



- Ia lasQ, lasQ, cinstite părinte> nu mai umbla și sinția-ta cu scornituri de-aceste c)iar !n "iua delăsatul secului& 5ai cântă !ncaltea, moș $odrângă, un răstimp, să ne veselim de-a9uns, că părintele ai bun și ne-a ierta&&& 5oș $odrângă de cuvânt7 iar !ncepe a cânta, și la 9oc, băieți> Popa $uligă,deși era bătrân, dacă vede că ni-i treaba de-așa, unde nu-și pune poalele antereului !n brâu, "icând.- (in partea mea, tot c)e și voie bună să vă dea (omnul, iilor, cât a i și-ți trăi> *poi "vârle

potcapul deoparte, și la 9oc de-a valma cu noi, de-i pălălăiau pletele& Și tragem un ropot, și două, și

trei, de era cât pe ce să scoatem suletul din popă& Și așa l-am vlăguit, de-i era acum le)amete denoi& (ar vorba ceea. (acă te-ai băgat !n 9oc, trebuie să 9oci> (e la o vreme, vă"ând bietul popă că s-a pus !n cârd cu nebunii, !ncepe s-o !ntoarcă la șurub.- 5ă așteaptă niște ii de du)ovnicie, dragii mei, și trebuie să mă duc mort-copt, căci acesta ni-i

plugul& Pavel, ga"da noastră, și pune atunci un talger de uscături ș-o garaă cu vin dinaintea părintelui $uligă, "icând.- Ia potim, cinstite părinte, de-ți lua din masa noastră oleacă de gustare ș-un pa)ar, două de vin, ș-apoi vă-ți duce, dacă spuneți c-aveți așa de mare grabă&'inția-sa, nemaipunându-se de pricină, !ncrucișa"ă mâinile, după obicei, !și drege glasul și spunecu smirenie. $inecuvântea"ă, (oamne, mâncarea și băuturica robilor tăi, amin> (upă aceea ridicăun pa)ar, "icând. 5ă !nc)in, băieți, la ața voastră cu sănătate, ca la un codru verde> ând ne-a imai rău, tot așa să ne ie> Și dă pa)arul de dușcă7 apoi !ncă vro două-trei, și peste acele alte câteva7după aceea ne binecuvântea"ă iar cu amândouă mâinile, "icând. +i, băieți, de-acum liniștiți-vă> Ș-apoi ne lasă !n pace și-și caută de drum& Hnsă noi, vor ba ceea.

ici toate-ale dotorului, ici toate-a du)ovnicului7(e ce petreci,(e ce-ai mai petrece>am pe !nserate, ne luăm târâș, cu moș $odrângă cu tot, și ne băgăm !ntr-o cinstită crâșmă, la atavornicului de la @ădășeni, unde mai multă lume se aduna de dragostea crâșmăriței decât de dorulvinului7 căci era și rumoasă, bat-o )a"ul s-o bată> Ș-apoi, măritată de curând după un vădăoi bătrân

ș-un lă-mă, mamă, cum e mai bine de tras la om !n ga"dă& râșmărița, cum ne-a vă"ut, pe loc ne-asărit !nainte și ne-a dus deoparte, !ntr-o odaie mare, cu obloane la erești și podită pe 9os, undeeram numai !nde noi și crâșmărița, când potea, ca la casa ei& Hntr-un colț al odăii, câteva mier țe deasole7 !n altul, sămânță de cânepă7 !n al treilea, o movilă de mere domnești și pere de @ădășeni,care trăiesc până după Paști7 !n al patrulea, ma"ăre și bob, despăr țite prin o scândură lată, iar alăture, niște bostani turcești7 !ntr-o putină, pere uscate și dulci ca smoc)inele7 mai !ncolo, un teancde c)ite de cânepă și de in7 pe-o grindă, călepe de tort și lânuri boite el de el pentru scoar țe șilăicere7 apoi câlți, buci și alte lucruri, "ă)ăite prin cele polițe și colțare, ca la casa unui gospodar runtaș de pe vremea aceea& Și cum ne alam noi !n această binecuvântată casă, crâșmărița iute alăsat obloanele !n 9os, a aprins lumânarea și, cât ai bate din palme, ni s-a și !nățișat cu o cană marede lut, plină cu vin de %dobești7 și turnând prin pa)are, săreau stropii din vin de-o șc)ioapă !n sus,

de tare ce era& ?âtlan, bun me)eng)i, ia un pa)ar și-l !ntinde ga"dei, "icând.- Ia potim, puiculiță, de cinstește dumneata !ntâi> să vedem, poate c-ai pus ceva !ntr-!nsul&râșmărița cea rumoasă, luând pa)arul, se !nc)ină la toți cu sănătate, râ"ându-i oc)ii, și, după cegustă puțin, se roagă să n-o "ăbovim, că mai are și alți mușterii, și bărbatu-său nu poate dovedisingur& (ar ți-ai găsit7 noi, ațiindu-i calea, o poteam, cu stăruință, să cinstească de la iecare& Și eatot ar i stat mai mult cu noi, dacă n-am i alungat-o prostește, mulțumindu-i câte c-o sărutare plinăde oc>- *șa e tineritul ista, bată-l să-l bată, "ise moș $odrângă, șe"ând cucuiet pe niște buci și molăindla pere uscate& *veți dreptate, băieți, acum vi-i vremea>- Și cum "ici, moșule, răspunse crâșmărița, intrând atunci pe ușă c-o strac)ină de plăcinte

ierbinți, c-o găină riptă și punându-le pe masă dinaintea noastră& Și, "ău, mare pomană și-a ăcut,căci eram lămân"i ca niște lupi> (upă ce mântuim de băut cana ceea, ni se aduce alta, pentru caremulțumeam crâșmăriței tot cu sărutări, până ce se ăcea că se mânie și iar ugea dintre noi& 5ai pe

F



urmă iar venea și iar ugea, căci cam așa se vinde vinul, pe unde se vinde&&& %ri, mai știi păcatul<Poate că nici crâșmăriței nu-i era tocmai urât a sta !ntre noi, de ne cerca așa des& a urma urmelor,unde nu-i dă și /răsnea cel urâcios un pupoi, ără veste> ăci la de-aceste mai tot prostul se pricepe&Și atunci, crâșmărița cea rumoasă curat că s-a mâniat& (ar ce să-i acem< Borba ceea. Hn carecămașă s-a mâniat, !ntr-aceea s-a de"mânia& ă altel n-ai cum s-o g)ibăcești& (e la o vreme,

prin"ând moș $odrângă la cura9, să nu !nceapă a cânta din luier o orăbiască de cele rământate !n

loc< oi, atunci, să nu ne !ntărtăm la 9oc< Și așa o ierbeam de tare, de nu ne a9ungea casa, și damc)iorâș prin asole, prin ma"ere și bob, și sămânța de cânepă se ăcea oloi, pârâind sub tălpilenoastre& am pe după mie"ul nopții, vă"ând că moș $odrângă ne-a părăsit, !ncepem și noi a nestrecura câte unul, unul, spre ga"dă7 eu, cu sânul !ncărcat de pere uscate și c-un bostan mare, ce mil-a dat crâșmărița, căci pe cât era de rumoasă, pe atâta era și de darnică, mititica>&&&Și când a9ung la ga"dă, ce să ve"i< mai iecare tovarăș al meu urluase câte ceva. unul meredomnești, altul pere de @ădășeni7 moș $odrângă pașlise o grămadă de buci pentru ațâțat ocul, și/răsnea, sămânță de cânepă& Iar %șlobanu, cu ciubotele dintr-o vacă și cu tălpile din alta, venindmai !n urma tuturor, numai ce-l vedem că se pune cu creștetul pe pat și cu tălpile !n grindă, așa!ncălțat și !mbrăcat cum era7 și, ce să-ți mai vadă oc)ii< 'ă nu spun minciuni, dar peste o dimerliede asole i-au curs atunci din turetce, pe care de obicei le purta sulecate, iar atunci le desulecase,anume pentru trebușoara asta&&& umai văru-meu, Ioan 5ogorogea, ecior de gospodar cinstit, nuluase nici un capăt de ață& Iar Aa)aria lui ?âtlan se mulțumise c-un sărutat din partea rumoaseicrâșmărițe& 5are mângâiere pentru un băiat străin, !n "iua de lăsatul secului>&&& Și ia acum !nțelegeu că ?âtlan, căruia-i "icea !n școală Aa)aria 'imionescu, a ost mai cu minte decât noi toți7 căci eldin cele aduse de noi s-a olosit7 iară noi, din ericirea lui, pace>+i, ei, toate bune și rumoase la vremea lor7 dar de-acum trebuie să ne mai punem și câte pe-oleacăde carte, căci mâine-poimâine vine vacanța de răciun, și noi stricăm pâinea părinților degeaba7nimic ără c)eltuială, și banii nu se iau din drum& =nul cu altul la un loc aveam acum, la !nceputul

postului, vro patru-cinci ulcioare de oloi, trei-patru saci de ăină de păpușoi, câteva oci de peștesărat, per9e uscate, asole, ma"ăre, bob, sare și lemne pentru câteva săptămâni7 căci stam la masă

toți !mpreună, ăcând mâncare cu rândul, iecare dintr-al său pentru o "i& Hnsă %șlobanu, caremânca cât șaptespre"ece, ne cam pusese pe gânduri& /ată-său, popa eculai, nu-i vorbă, avea deunde să-i trimită7 dar e-i !n mână nu-i minciună& 5ulte sunt de ăcut și puține de vorbit, dacă ai cucine te !nțelege& 5ă sătuiesc eu !ntr-o "i cu ?âtlan, c-aici ar trebui ceva de ăcut, să putem scăpa decâțiva mâncăi, căci tovărășia nu ni se părea dreaptă& Și găsim un mi9loc nu se poate mai nimerit.noaptea, când vor dormi toți, să punem poștă la tălpi cui vom socoti noi7 mai ales că vro câțivaadormeau duși, cum !ncepea moș $odrângă a spune la povești& Și după ce-am pus la cale unele caaceste, pândim când erau ceilalți duși de-acasă și ne apucăm de ăcut poște, ca s-avem pe maimultă vreme& âteva pături de )ârtie, lipite una peste alta cu seu de lumânare topit pe lângă oc,

puse !ncet la tălpi, când doarme omul greu, și aprinse c-un c)ibrit, mai sânt lucru nici că se poate>&&& Și iindcă pe %șlobanu toți aveau ciudă mai mare, lui i-am ăcut pocinog !ntâi& Și când l-a

a9uns arsura la os, a sărit din somn, răcnind ca un taur, și nuși găsea loc prin casă, de usturime& (ar,nealând care-i vinovatul și nebi"uindu-se !n putere a se bate cu toți, se puse la ăcut metanii și ne

blestema, de-i curgea oc din gură& oi !nsă, cu toate blestemele lui, mai punându-i !n alte nopțicâteva poște și ăcându-i-se tălpile numai o rană, a ost nevoit să-și ia tălpășița spre Jumulești,le)ămetindu-se de popie și lăsând toate merindele sale !n stăpânirea noastră& Hndată după asta,?âtlan scrise lui %șlobanu.Iubite %șlobene,5ă !nc)in cu sănătate de la golătate, despoieții din urmă& (e n-aveți ce mânca acolo, potim la noisă postim cu toții&*l tău voitor de bine,

Aa)aria,5are căpitan de poște

L



Peste vro câteva "ile am mai tăiat gustul de popie unuia, care venise !n ga"dă la noi din proaspăt7 ic-a lui onstantin a osmei, din Jumulești, se duse și el cu tălpile bășicate pe urma lui%șlobanu& Și cu atâta mai bine, căci tot !și pierdeau vremea !n "adar& Iar /răsnea, iind mai c)ilosși mai tare de cap, rabdă el cât rabdă și, dacă vede că-l ră"bim cu poștele, se mută la altă ga"dă,luându-și partea de merinde& Și cu astă rânduială, am rămas noi acum numai trei la Pavelciubotarul. eu, ?âtlan, văru-meu Ioan, poreclit 5ogorogea, și moș $odrângă pe deasupra& Băru-

meu, care vă"use de patima celorlalți,luase obicei !n toată seara, la culcare, a-și coase mânecilecontășului și, vârându-și picioarele !ntr-!nsele, dormea ără gri9ă& Borba ceea. Pa"a bună trece

prime9dia rea&*proape de răciun, Pavel ăcu o perec)e de ciubote de iut vărului meu Ioan, cu care era prietenung)ie și carne& (oi icusari plătise 5ogorogea lui Pavel pentru ciubote& (ar, ce-i drept, ăceau

paralele acele, căci pusese piele bună, talpă de und, și erau cusute de tocmală& umai scâr ț uitasePavel să pună&&& și pentru asta rău i s-a stricat inima lui 5ogorogea> oroc mare că era o iarnăgeroasă, și omătul a9uta la scâr țâit& Hn vacanță ne duceam acasă, ș-apoi, vorba țiganului curăciunul sătulul&&& ostițe de porc aumate, c)iște de but umplut, trandairi usturoiați și slăninăde cea subțire, ăcute de casă, tăiate la un loc, ripte bine !n tigaie și cu mămăliguță caldă, se ducunse pe gât& 5ai ace el țăranul și alte eluri de mâncări gustoase, când are din ce le ace& Și,mulțumită (omnului, părinții noștri aveau de unde, căci sărăcia nu se oploșise !ncă la ușa lor, pecând știu eu&Și să nu-mi uit cuvântul> Petrecem noi sărbătorile rumos la părinți, !n Jumulești, și după$obotea"ă ne !ntoarcem iar !n Kolticeni, la Pavel, ga"da noastră& Pe la școală mai dam noi așa,câteodată, de ormă& (ar, drept vorbind, nici n-aveam ce căuta, căci buc)eaua poate s-o !nvețe șiacasă cine vrea& Iar cine nu, erice de dânsul> Și eu, unul, eram dintr-acei ericiți. când e vorba decredință, ce-ți mai trebuie !nvățătură< (e la moș $odrângă "ic și eu că aveai ce !nvăța. luierul săute ăcea să 9oci ără să vrei, și poveștile lui nu-ți dau vreme de dormit& *ară de asta, mai aveam noicu ce ne trece vremea când voiam. țencușa, ba tăbăcăreasca sau concina, ba alteori, noaptea, ne

puneam la taclale până se ăcea "iua albă& Iar !n sărbători, o luam )ăbăuca prin cele sate, pe unde

știam că se ac )ore& Hn @ădășeni, sat mare, rumos și bogat, am 9ucat la trei 9ocuri !ntr-o singură "i.unul de lăcăi tomnatici, la care venise etele cele mai tinere7 altul de lăcăi tineri, la care veniseetele cele stătute7 iar al treilea, de copilandri, la care venea cine potea&&& Klăcăii abia se legănau !n

9oc, și )ora se !nvârtea oarte !ncet& Ketele nu se-așteptau rugate, ca pe-aiurea, ci iecare desprindeamâinile a doi lăcăi, unde-i venea la socoteală, spunea bună "iua> și urma 9ocul !nainte& Băru-meu,udulindu-se cu ciubotele cele nouă, 9uca numai lângă ata vornicului, soră cu crâșmărița cearumoasă din Kolticeni& Și ?âtlan, care 9uca lângă mine, !mi spuse la urec)e.- asQ că-i vedea tu ce-am să-i ac lui 5ogorogea7 de i-a ticni "iua de a"i, păcat să-mi ie>- /aci, măi, "ic eu, ce mai vorbești !n bobote, că s-a mânia omul și s-a duce și el acasă&- +i, ș-apoi< e mare pagubă< Borba ceea. (acă s-a da baba 9os din căruță, de-abia i-a i mai ușor iepei&

Și 9ucăm !nainte& 'eara ne !ntoarcem la ga"dă, și 5ogorogea, băiat gri9uliu, !și curăță ciubotelerumos și le pune la uscat pe vatră, deoparte, cum ăcea totdeauna& * treia "i după asta, ciubotelevăru-meu se rup )ăbuc !n toate păr țile&&& Și el, supărat la culme, se leagă de Pavel să-i acă altele !nlocul acelora, ori să-i dea banii !ndărăt numaidecât&- 5i-ai pus piele scoaptă, cârpaciule, "ise 5ogorogea !nuriat7 așa el de prieten !mi ești< Jaiti>alege-ți una din două, căci altel dai cinstea pe rușine7 !ți trântesc scroambele de cap> *u"itu-m-ai<Pavel, neștiindu-se vinovat, "ise cu dispreț.- Ia ascultă, dascăle 5ogoroge, nu te prea !ntrece cu vorba, că nu-ți șede bine& Pe cine aci cârpaci<(upă ce-ai purtat ciubotele atâta amar de vreme, umblând toată "iua !n pog)ea"uri, și le-aiscrombăit pe la 9ocuri și prin toate cor)anele și coclaurile, acum ai vrea să-ți dau și banii !napoi,ori să-

ți ac pe loc altele nouă< (ar

știi că e

ști a9uns de cap<> u-

ți e destul că m-ai ame

țit,

punându-ți sârloagele pe calup, trăgându-le la șan, și ungându-le aici, pe cuptor, la nasul meu, !ntoate diminețile< $a de câte ori mi-ai pus și poște la picioare, și eu, ca omul cel bun, tot am tăcut



și ți-am răbdat& Hmi pare rău că ești gros de obra"> +i, lasQ că te-oi slu9i eu de-acum, dacă ți-i vorbade-așa>- e spui, cârpaciule< "ise văru-meu7 și tu mă mogorogești< (-apoi numa-n ciubotele tale am stateu, bicisnicule< Hncă te obră"nicești< *cuș te-oi otân9i, cu ceva, de nu te-i putea )răni !n toatăviața>- Până ce mi-i otân9i, "ise Pavel, eu acuș te cinătuiesc rumușel cu dic)iciul7 !nțeles-ai<

Bă"ând noi că era cât pe ce să se !ncaiere la bătaie, ne punem la mi9loc și-i !mpăcăm cu mare greu.Ioan să mai dea un irmilic lui Pavel, iar el să-i căpute"e ciubotele, și pace bună> 5ai glumeau eidupă aceasta câine-câinește, dar lui 5ogorogea nu-i ieșa de la inimă arontul ce i-l ăcuse Pavel& Hnsăptămâna )âr ții, sau cârneleaga, moș Basile, venind la Kolticeni, !ntre alte merinde, aduceeciorului său și trei purcei gri9iți gata&- $ine-ai venit sănătos, tată, "ise Ioan, sărutându-i mâna& *șă-i că ne-ai nimerit<- $ine v-am găsit sănătoși, măi băieți, răspunse moș Basile& (-apoi, vorba ceea. imeresc orbii'uceava, și eu nu eram să vă nimeresc< *poi, din vorbă !n vorbă, ne !ntreabă.- +i, ce mai "ice 5ecetul despre popia voastră< *re gând să vă dea drumul degrabă< ăci eu, dreptsă vă spun, m-am săturat de-atâta "druncen și c)eltuială&- u se "ice mecet, ci cati)et, tată, răspunse Ioan rușinat&- a, na, na, măria-ta> parcă asta gri9ă am eu acum>&&& vorba ceea. u-i /anda, și-i 5anda7 nu-i tei-

belei, ci-i belei-tei&&& de curmei& Și ce mai atâta !ncon9ur<&&& 5ecet, $erec)et, Pleșcan, cum s-a ic)emând, Ioane, știu că ne 9upește bine, "ise moș Basile& Șapoi cică popa-i cu patru oc)i>&&& Ia mai

bine rugați-vă cu toată inima sântului )ărășc icolai de la Jumulești, doar v-a a9uta să vă vedeți popi odată7 ș-apoi atunci&&& ați scăpat și voi deasupra nevoii. bir n-aveți a da, și )avalele nu aceți7la mese ședeți !n capul cinstei și mâncați tot plăcinte și găini ripte& Iar la urmă vă plătește șidințăritul&&& Borba ceea. Picioare de cal, gură de lup, obra" de scoar ță și pântece de iapă se cer unui

popă, și nu-i mai trebuie altceva& $inear i, (oamne iartă-mă, ca ețele bisericești să ie maialtel>&&& dar&&& veți i au"it voi că popa are mână de luat, nu de dat7 el mănâncă și de pe viu, și de pemort& Bedeți cât de bine trăiește mecetul, ără să muncească din greu ca noi&&& umai&&& dă>&&& darul

se cinstește>&&& Ioane, eu ți-am și oc)it un potcapic, "ise moș Basile, la pornire& ată de nu te lăsa pe tân9ală, pune mâna pe aiștat mai repede și vin-acasă7 căci Ioana lui ?rigoraș @oșu, de la noi,așteaptă cu nerăbdare să-ți ie preoteasă& 5ai rămâneți cu sănătate, dascăle Aa)arie și nepoate, căeu m-am dus>&&&- 5ergeți sănătos, moș Basile, "icem noi, petrecându-l până mai !ncolo, și vă rugăm, spuneți

părinților, din partea noastră, că ne alăm bine și-i dorim& (upă ce se duce moș Basile, eu "ic luiIon cu binișorul.- Bere, ia să rigem !n astă seară un purcel de ceia, că tare mi-i dor>&&&5ogorogea, nătâng și "gârcit cum era, !ncepe a striga la mine.- 5ă> ia ascutați7 eu nu-s ică %șlobanu, să mă suciți cum vreți voi&&& u ce mă )răniți, cu aceeaam să vă )rănesc& u vă dau nici o bucățică de purcel, măcar să crăpați>

- Iar de nu, cel ce "ice, răspunde ?âtlan&- *min, bleștesc eu cu 9umătate de gură&- Și eu mă anin, spuse Pavel de după sobă&- *min, neamin, ștergeți-vă pe bot despre purcei, "ise 5ogorogea cu ciudă7 !nțeles-ați- Ia lăsați-l !ncolo, măi7 sta-i-ar !n gât pe ceea lume> "ise Aa)aria&Și ne punem, dragă (oamne, la !nvățat& Hnsă, ie vorba !ntre noi, nu ne era a !nvă ța, cum nu i-ecâinelui a linge sare& Hn sobă arsese un oc strașnic7 !l !nvelisem și astupasem, căci era ger aară&5oș $odrângă !ncurcase nu știu pe unde !n seara aceea, și Pavel, neavând lucru ca alte dăți, seculcase devreme& Iar 5ogorogea, nădă9duindu-se !n potcapicul tătăne-său, adormise !naintea lui

Pavel cu picioarele !n mânecile contășului, după obicei, și )orăia "dravăn& Borba ceea. asă-mă, săte las> 5ai târ"iu stingem și noi lumânarea și ne culcăm7 !nsă nu puteam adormi, gândindu-ne la purcel&



- 5ăi Aa)arie, nu mai ai tu vro poștă de cele undeva< "ic eu !ncet&- u, bre, răspunse Aa)aria și mai !ncet7 și, (oamne, ce bine-ar i să trântim una lui 5ogorogea>(ar, până la poștă, până la nu știu ce, na cuțitașul meu, taie !ncetișor custura de la mâneca lui5ogorogea, !n dreptul unei tălpi, dă-i o pârleală bună cu niște c)ibrituri de ieste, care ard mocnind,și lasQ dacă i-or mai ticni purceii&&& umai cată de nu te mocoși atâta>- *dă cuțitașul !ncoace, "ic eu, și, la toată !ntâmplarea, cred că nu mă vei da prin ș perlă și nu-l vei

lăsa să mă bată>- ici vorbă nu mai rămâne, "ise Aa)aria7 dă-i pârleală !nainte, ără gri9ă& *tunci&&& !mi iau inima !ndinți și ac tocmai așa cum usesem povățuit de ?âtlan7 tai cusutura !ncetișor și țin c!tu-ți-ismocul de c)ibrituri aprinse la călcâiul văru-meu, unde era pielea mai groasă, până ce-l ră"beșteocul& Și când răcnește odată cât ce poate, eu "vrrrr> c)ibriturile din mână, țuști> la spatele luiAa)aria și-ncepem a )orăi, de parcă dormeam cine știe de când&&& Ion !nsă, !mpiedicat cu picioarele!n mânecile contășului, că"use alivanta la pământ, "vârcolinduse ca șarpele și blestemându-ne cum!i venea la gură.- Bai> osândi-v-ar (umne"eu să vă osândească, soiuri ticăloase ce sunteți> ime n-are c)ip să seodi)nească !n casa asta de răul vostru> ine oare mi-a ăcut șotia< Pe Aa)aria și ică !i aud )orăindși nu cred să i !ndră"nit&&& umai că )oțomanul de Pavel mi-a ăcut-o&&& be-l-ar tăunii să-l beie,când i-a i somnul mai dulce> Și !ncă se preace că doarme, ticălosul> Ia să-l !nvăț eu a-și mai batealtă dată 9oc de om>Și repede ia cu cleștele un cărbune aprins din vatră, și cu dânsul pe cuptor la Pavel& Și cumdormea, sărmanul, cu ața !n sus, !i pune cărbunele pe pieptul gol, "icând.- a> satură-te de ăcut șagă cu mine, cârpaciule>*tunci se aude un răcnet spăimântător, și, odată cu răcnetul, Pavel, i"bind cu picioarele !n sobă, o șidarmă la pământ& Și !n buimăceala ceea, tre"indu-se cu Ion ață !n ață, unde nu se !ncinge !ntredânșii o bătaie crâncenă7 ș-apoi stă de-i privește, dacă te rabdă inima&&&- 'tai, Aa)arie, că se ace moarte de om !n casa asta, și noi avem să dăm seama> "ic eu tremurândca varga de rică&

- Jo, mă> ce vă este< "ise Aa)aria sărind ca un vultur !ntre dânșii& asă de oameni de treabă sec)eamă asta<&&&Iară eu, amandea pe ușă, aară, plângând, și !ncep a răcni cât !mi lua gura, strigând megieșii&%amenii săriră buimaci, care dincotro, cre"ând că-i oc, ori ne taie cătanele, (oamne erește>&&& ăciera oștire nemțească !n Kolticeni pe vremea aceea& (upă ce se mântuie clăcușoara asta, lumea nelasă !n cât ne-a găsit și se !mprăștie, )uiduindu-ne& 'ă i vă"ut ce blestemăție și gălămo" era !ncasă. ereștile sparte, soba dărâmată, smocuri de păr smuls din cap, sânge pe 9os, Pavel, cu pieptulars, și Ion, cu călcâiul ript, ședeau la o parte gâuind7 eu cu Aa)aria, de alta, mirându-ne de cele!ntâmplate&&& iar nevinovații purcei, iind spân"urați !n tindă, la răceală, nu se știe ce s-au ăcut>&&&Aa)aria, de la o vreme, voind a curma tăcerea, "ise.- ântă-le de-acuma, Ioane. cei ără pri)ană, aliluia> și nu mai tân9i atâta după dânșii7 se vede că

așa le-a ost scris, mititeii>&&&- Ia nu mai clămpăni și tu din gură, măi, răspunse Ion, plin de nădu)7 a ți tot strigat asupra lor, șiiaca vi s-a ăcut pe voie& Hn vorbele aceste, venind și moș $odrângă, c)iurluit, !ncepe a-și acecruce de la ușă&- +i, moșule, "ic eu, place-ți cum ne-ai găsit< Pavel, care până atunci șe"use ca mut, uitându-se

prin casă amărât, "ise. Ia ascultați, dascălilor. ca să se mântuie toată di)onia, cărăbăniți-vă de lamine, și mă lăsați !n pace> oi, bucuroși c-am scăpat numai cu-atâta, ne luăm ce mai aveam și nemutăm la un ierar peste drum, dimpreună cu moș $odrângă, mângâietorul nostru&Prin postul cel mare se răspândește vuiet printre dascăli despre desiințarea cati)eților și trecereacelor mai tineri dintre noi la 'ocola& a-ți-o bună, că ți-am rânt-o> "ise /răsnea7 când la adică, nu-i

nimică& Borba ceea. e-am pricopsit cu cai cu tot&&& (racul mă punea să-mi bat capul degramatică<&&& (e știam asta, mai bine ședeam acasă7 și cu banii câți s-au dat, pe ici, pe colea, !și prindea tata altă nevoie&

N



- (-apoi noi, "iseră dascălii cei !nsurați, otând7 ne-am calicit cu desăvâr șire. "imți, ba oițe, bastupi, ba cai și boi s-au dus pe gura lupului> Părintele cati)etul să trăiască>&&&- Ia tăceți, bre, răspunse Aa)aria7 banu-i oc)iul dracului, s-a mântuit vorba>&&& e-l mai cisluiți atâta

pe bietul cati)et< Parcă numai el e de-aceia<&&& Ș-apoi și vouă, nu știu, "ău, cum v-a mai intracineva !n voie& Borba ceea. Jai !n car> $ai> Jai !n căruță>- $ai> Jai !n teleagă $ai> Jai pe 9os> $ai> Aiceți mai bine că vă trageți la teapa voastră, ca apa la

matcă& +u-s mai bucuros că s-a !ntâmplat asta& a 'ocola să mergem, dacă voim să ie șim dobă decarte>&&& *colo-s proesorii cei mai !nvățați din lume, după cum aud eu&- a 'ocola> strigă dascălii cei mai tineri&- (uceți-vă pe pustiu, dacă vă place> duce-v-ați !nvârtindu-vă ca ciocârlia> strigă cei bătrâni& Șiașa, aproape de Paști, ne-am ră"lețit unii de alții, și la 'ocola a rămas să meargă cine-a vrea !ntoamna viitoare, anul 1;;&$ucurești, 11, septembrie

Ion Stratan*Le"enda ilei

:o IIȘ/+ !ntotoc)eată ca și cummi-aș asculta propria urec)eaducând oșnetul marilor săruri amareristalinul cedea"ă sub umărul număruluiseara se-ncarcăde"legată de mie"din care urcă tiparulspinărilor de run"eși-al ceei bursucilor umpl!nd carapace de aer eigiile altei puteri,atinsă

uneori !ntr-un!ntuneric ascuns !n !ntunericdin negru bănuit și orbitor ca un dinte !mbrăcat !n apăsare,

be"nă a sc)imbului care mă modelea"ăspre care merg și picioarele-mi sunăa gol c!t ne-mbrățișăm ca armurileivirea /impului -un țipătde copil !n craniul unei case,:

Lucian 'la"a *Tri$te?e meta,iic!

Hn porturi desc)ise spre taina marilor apeam cântat cu pescarii, umbre !nalte pe maluri,visând corăbii !ncărcatede miracol străin&*lături de lucrătorii !nc)işi !n "ale căniteam ridicat poduri de o#el

peste râuri albe, peste "borul păsărei curate, peste păduri adânci,şi orice pod se arcuiatrecându-ne parcă pe un #ărm de legendă cu el&

*m "ăbovit !ndelung !ntre stâncilângă sin#i bătrâni ca g)icitorile #ării,

1



şi-am aşteptat să se desc)idăo ereastră de scăpare

prin puternice spa#ii de seară&u to#i şi cu toatem-am "vârcolit pe drumuri, pe #ărmuri,!ntre maşini şi-n biserici&

ângă ântâni ără undmi-am desc)is oc)iul cunoaşterii& 5-am rugat cu muncitorii !n "dren#e,am visat lângă oi cu ciobaniişi-am aşteptat !n prăpăstii cu sin#ii&*cum mă aplec !n luminăşi plâng !n târ"iile rămăşi#eale stelei pe care umblam& u toată creatura

mi-am ridicat !n vânturi rănileşi-am aşteptat. o), nici o minune nu se-mplineşte&

u se-mplineşte, nu se-mplineşte>Ei totuşi cu cuvinte simple ca ale noastres-au ăcut lumea, sti)iile, "iua şi ocul&u picioare ca ale noastreIsus a umblat peste ape& in ol Lauda so&nului, !"8"

ANA 'LAN0IANAINT;LERANȚ

:Breau tonuri clare,Breau cuvinte clare,Breau mușc)ii vorbelor să-i simt cu palma,Breau să-nțeleg ce s!nt,ce s!nteți,(elimit!nd perect de r!s sudalma& Breau tonuri clareȘi culori !n stare pură,Breau să-nțeleg,să simt,să văd,Preer aceste ericiri ambigue

Hn tonul clar,!ngro"itorul meu prăpăd& Breau tonuri clare,Breau să spun ]ără-ndoială]'ă nu mă !ndoiesc cu toate c-aș avea răga",=răsc tran"iția,mi se pare trivială*dolescența strălucind de coșuri pe obra"&:

Con$tantin Noica* In,init )i in,inire la Emine$cu „Presupuind lumea redusă la un bob de rouă şi raporturile de timp, la o picătură de vreme, seculii

din istoria acestei lumi microscopice ar i clipite, şi !n aceste clipite oamenii ar lucra tot atâta şi arcugeta tot atâta ca !n evii noştri Devii lor pentru ei ar i tot atât de lungi, ca pentru noi ai noştri& Hn ce

2



neinire microscopică s-ar pierde milioanele de inu"orii ale acelor cercetători, !n ce ininire de timpclipa de bucurieDşi toate acestea toate ar iDtot asteliu ca şi a"i&” @ândurile acestea sunt din „'ărmanul (ionis”, de la !n ceput c)iar& Hn#elesul lor nu interesea"ăacum, şi de alt el e limpede& I"bitoare este e0presia& (e ce spune +minescu odată „neinire” şialtădată ,,ininire”, subliniate aici !n te0t< Ei, de altel, ce nevoie !l ace să nu olosească e0presiile

obişnuite, ininit şi ininitate, pe care el !nsuşi le pune altădată !n 9oc< ăci el va spune, !ndată apoi. „/recut şi viitor e !n suletul meu, ca pădurea !ntr-un sâmbure deg)indă, şiininitul asemenea, carelectarea cerului !nstelat !ntr-un strop de rouă” Ei mai 9os.„(acaş putea şi eu să mă pierd !n ininitatea suletului meu&&&” *vând deci la !ndemână. ininit, ininitate şi, de bună seamă, nemărginire, +minescu simte nevoiasă cree"e doi termeni noi, ba !ncă să-i pună !n 9oc şi să-i opună !n aceeaşi ra"ă& (e ce< @ăspunsul nise pare simplu. pentru că ştie să gândească ilo"oic şi pentru că ştie să vorbească româneşte& * ?(I IKII/=

Ininitul e un gând descumpănit şi o vorbă neericită& Pe grecii vec)i ininitul !i nemul#umea atât demult, !ncât cel mai adesea ei reu"au să-l gândească& (acă-l numeau, era vorba de obicei de ad9ectiv,iar gândul lui, când era totuşi !n 9oc substantivul, părea să e0prime mai degrabă „nedeterminatul”&5odernii, !n sc)imb, gândesc ininitul şi triumă cu el, dar nu se !mpacă nici ei !ntotdeauna cunumele şi nu-i acceptă gândul ca atare, ci doar sc)imbat& Hntâi, ce e descumpănit !n conceptualininitului este că implică două lucruri. şi ininit, şi init& *tâta vreme cât initul are nevoie deininit, acesta e0primă cancerul celui dintâi, neputin#a lui de a rămâne ceea ce este7 deci e unconcept di"olvant& (ar dacă termenul vine să arate că nu initul trimite la ininit, ci ininitul la initD cum au ştiut să arate modernii !ncă de la calculul ininite"imalDatunci conceptul ininită#ii, cudescumpănirea lui lăuntrică tocmai, devine constructiv şi operant& *poi, ce e nepotrivit !n cuvântul „ininit” este că poartă !n corpul lui un participiu trecut& *cestaarată de obicei ceva săvârşit, sârşit, !n timp ce cuvântul de aici vrea să e0prime tocmai nesârşirealucrurilor& (e aceea modernii lasă adesea pe „ininit” la olosin#a lui de ad9ectiv şi pun !n 9oc, pentrusubstantiv, cuvintele ininitate şi ininitudine, ca e0primând mai mult modalitatea decât starea7 iarcând ei vor să e0prime starea, propun câte un cuvânt ca „transinite”, sau atunci, pur şi simplu, semul#umesc să spună ininit, !ncercând !nsă să uite că e vorba de un participiu negat& +minescu nu pare să uite aceasta& )iar dacă la el ininitul e0primă, !n locul citat, doar initul ce sedi"olvă !n ininit, iar nu ininitul ce se !mplineşte !n init, el nu poate accepta cuvântul ca atare& u

instinctul său ilo"oic, el !n#elege că, !n clipa când participiul Dcare prin natura sa e0primă cevainitDeste c)iar cuvântul „init”, negarea lui !i transormă con#inutul. init trebuie să devină proces,inire& ăci negi, nu că lucrul are sârşit, ci că ar avea sârşire7 negi, nu un sârşit ci initudinea& Kărăde sârşit !nseamnă ără de orice sârşit7 ără de margine este ără de orice margine& u se poatespune ininit, trebuie să spui ininire, dacă e vorba de initul ără de sârşit ca o săvârşire ărăsârşire& *ceasta pentru un sens al ininitului& Iar dacă ar i vorba să redai celălalt sens, de!mplântare a ininitului !n init, atunci ar i de a9uns, !n limba noastră, să pui !n loc miraculosul

prei0 „!n” şi să spui. !ninire&*şadar +minescu spune pe bună dreptate inire !n loc de init& +l aduce un nou termen pentruininit, cel de ininire, pe care-l va olosi din plin ilo"oic, cum vom vedea !ndată7 sau dacă ininitulmai spune ceva, !n aară de ininire, atunci tot +minescu !#i sugerea"ă crearea unui al doilea termen,

!n-inire& u aceştia doi, s-ar putea acoperi aproape !ntreaga arie a ininitului& umai că +minescu!n#elege să pună şi neinire alături de ininire& „Hn ce neinire microscopică s-ar pierde milioanele deinu"orii ale acelor cercetători, !n ce ininire de timp clipa de bucurie&” Ei el o ace, pentru că

3



evorba, !n locul acesta din „'ărmanul (ionis”, de două mişcări ale gândului, una regresivă şi alta progresivă&Prei0ul ne te opreşte !n loc şi apoi, reluat !n gând, te trimite !ndărăt. mergi !ndărăt la nesârşit, !nlumea ininite"imală a inu"oriilor& Ininitul mic e ceea ce !ntotdeauna stă !n urmă-#i şi el e0primătot travaliul neiresc al descompunerii& Ininirea !n sc)imb, cu prei0ul ei in, care aduce o nega#iemai stinsă, te trimite !nainte7 ea este mai degrabă a !mplinirii reale decât a inu"oriilor problematice&

(e aceea „neinire”, artiicial cum este, se dovedeşte bun pentru laboratorul cercetătorilor, pe cândininirea e pentru lumea cea adevărată a vie#ii reale şi uneori a bucuriei, ca aici& 'ă păstrăm atunci termenul de ininire şi să-i vedem cariera !n !mpără#ia ininitului& +minescu !nsuşi!i sorteşte una, de natură să impună limbii româneşti termenul acesta ca unul de aur& Hnsă, deşitermenul apare !n câteva rânduri la +minescu, dic#ionarele noastre nu-i ac niciun loc !ncă& ?ăseşti,!n unele dic#ionare, până şi ridicolul adverb „ininitamente”, dar nu vei ala ininire& Pe de altă parte,dacă vrei să găseşti unde şi de câte ori apare !n +minescu un cuvânt ca ininire Dsau oricare altul, carumosul şi parcă numai de el olositul cuvânt „troienire”, sau „aievea” şi oricare altul te-ar atrageD niciun inde0 nu vine să te a9ute&+ de necre"ut cum s-a scris, la noi, atât de adânc despre +minescu,!ntimp ce mi9loacele de lucru asupră-i au rămas !ntristător de rudimentare& -ar i ost nevoie de o

catedră +minescuDcare trebuia totuşi ăcută şi ea Dspre a se alcătui un inde07 ci, dacă acesta ar iost lucrat cu un dram de pietate, de aproape oricine, şi c)iar asupra edi#iei u"a, !ncă ar i !nsemnato bineacere. căci până şi o unealtă proastă este mai bună decât lipsa oricărei unelte& ăsat deci norocului, cercetătorul ilo"oic !ntâlneşte termenul de ininireD!n aara locului citat D!ntraducerea riticii ra#iunii pure”, o traducere care este şi ea un admirabil monument, uitat până a"isub buruieni, al culturii noastre& Hntr-adevăr ininirea redă, la capitolul despre timp al „+steticeitranscendentale”, pe =nendlic)8eit& (ar e interesant de relevat că nici la spa#iu +minescu nu traduce

pe unendlic) şi =nendlic)8eit cu ininit, care la noi e deopotrivă ad9ectiv şi substantiv& *colo spune pentru ele „+stetica transcendentală”&, 'pa#iu, punct ;, !n ed& u"ap& F1N. nemărginit şinemărginire& Ei e bine spus& Kireşte, idealul unui traducător este să men#ină unitară traducerea câteunui termen7 dar +minescu are dreptate să ie inconsecvent, c)iar dacă !n aceeaşi ra"ă, ceva mai

9os, este silit să traducă prin nemărginire atât ?ren"enlosig8eit cât şi =nendlic)8eit& Hn sc)imb el e consecvent !n a vorbi despre nemărginire la spa#iu& Ei de aceea, când va cădea, !ndatăapoi, peste e0presia ins =nendlic)e la ininit, !n ininit el o va traduce rumos prin „!n nemărginit”şi va spune.„căci toate păr#ile spa#iului !n nemărginit sunt deodată&” Iar consecven#a sa se vede şiindirect, !n măsura !n care, cu câteva pagini mai 9os la F12 !n ed&u"a el va traduce pe „ins=nendlic)e” prin „!n ininit”, căci acolo nu mai e vorba de spa#iu& *cestea au ost pentru ininitul spa#ial& Ei iată acum apărând discret, la punctul ; al capitolului

despre timp, această enuşăreasă !ntre vocabulele pentru ininit, care este cuvântul nostru deininire& „Ininire a timpului nu !nseamnă alt nimic&&&” 5erită ea să ne re#ină< Poate i ea păstrată cuadevărat, valoriicată şi trimisă lumii care restul nostru intraductibil !n tematica ininitului< Ininirea nu acoperă toată ideea de ininit, am vă"ut-o& +a trebuie !ntregită cu termenul nou, !n-inire, pentru ininitul !mplântat !n init& Hncă şi aşa, poate, va rămâne ceva neacoperit !n registrulininitului, cum ar i numerele transinite ale lui antor7 pentru ele, nu s-ar putea spune nici ininire,nici !n-inire, ci mai degrabă !n-ininire, ca !mplântare !n ininit& (ar dacă ininirea nu spune tot despre ininit, ea spune, ca şi alte câteva cuvinte româneşti, lucrurinecuprinse de alte limbi& Ininirea e ininitul !mblân"it, ininitul ăcut suportabil& Ei s-ar putea să ie

aici o noutate de gând, !n lumea ininitului& Ininirea s-a ivit !n legătură cu timpul şi nu am !ntâlnit-o, la +minescu, decât pentru timp& Hnsă timpul poartă cu el !ntreaga realitate, care e solidară cu

4



spa#iul& *cesta el !nsuşi ar putea i privit sub semnul ininirii, dacă nu e ininitate dată, ci conceputca spa#iul !n e0pansiune al gândirii moderne, sau spa#iul solidar cu timpul& (espre ininit, de altel, nu ştii bine ce denumeşte. o realitate obiectivă, sau o subiectivă neputin#ăde cuprindere a lucrurilor< +ste aici un ec)ivoc !n el, care i-a ăcut !ntotdeauna viciul& Ininirea !nsăeste limpede a lumii temporale şi, cum ne apare acum, spa#iale& Iar aşa iind, ea nu sperie totuşi7 nu

striveşte& Pe Pascal ininitul !l speria şi copleşea& 'e cunoaşte bine emo#ia lui, care nu este numai a inimii ci şia gândului, !n a#a celor două ininituri, ininitul mare şi cel mic& Iar când el vorbeşte !n ragmentul2N; din Pensfes despre aşe"area ta ca om „&&&dans lininie immensit[ des espaces ue 9ignore etui mignorent” unde ar i putut la el de bine spune. dans lininie immensit[ des temps,vastitatea şi masivitatea ininitului apar limpede, odată cu mi"eria lui& Ininirea e blândă& +a n-arenimic din masivitatea ininitului mare, iar !ntr-un sens nu e0primă nici pierderea !n inimulininitului mic, ci până şi acesta, cu inu"oriile şi dieren#ialele lui, ar putea i gândit ca având !n elininirea trimiterii către altceva& /otul este !n ininire şi are parte lăuntric de ininire& *ceasta nu maie e0terioară lucrurilor, ci concrescută lor, ca şi omului& + ininitul devenit intim şi concret& (ar ce

tărie mai mare a gândului decât să tragă ininitul !ntru sine şi realită#i, !n loc să-l lase liber !nmi"eria masivită#ii lui< Iar dacă s-a tras !n lucruri, sau a !ngăduit ca lucrurile să se !mpărtăşească de la el, ininitul caininire devine marele *proape, !n loc să ie inaccesibilul (eparte& u timpul singur, cum apărea la+minescu, stă sub semnul ininirii& Hn versiunea ininirii, ininitul e printre noi& =n ocean arevastitatea cea proastă, de nesârşită egalitate cu sine Dşi de altel nu e nici măcar ininit7 pe când unrâu are !n el ininire& eva de ordinul „ăr#ii %ltului”, a lui ?eo $og"a, nu se putea scrie !n oricelimbă& Iar odată cu râul, i"vorul !nsuşi are ininire& /oată irea se !mpărtăşeşte de la ea, aşa cumsim#i câteodată şi !n lumea ta de om că o prietenie şi o dragoste au ininire, cunoaşterea are ininire,sau câte o carte, cum se !ntâmplă şi cu aceasta, a !n#elesurilor limbii tale, intră !n ininirea graiului şia gândului& um ar putea ininitul să spună atât de pu#in şi atât de mult< +l e rigid şi ancorat !n absolut& unumai că e necru#ător, cum !i apare lui Pascal, că e cumplit, am spune pe româneşte de la„complet”, ca şi cum ininitul ar putea i complet cu adevărat, nu numai atât, dar ininitul te obligăsă ca"i !n rigiditatea 9udecă#ii dis9unctive. umea e sau inită sau ininită, pari a i silit să spui& (ar e !n ininire, spune vorbirea lui +minescu&Ininitul e sau virtual cum spunea *ristotel şi cu el toată antic)itatea sau este şi actual cum spunemodernitatea, iar după un antor, numai actual&D(ar ininitul nu e nici una nici alta, sau e şi una şi

alta laolaltă, ininire&Ininitul e sau prost, voia Jegel adică negativ, ininit ce se tot reace, un initreluat la nes!rşit sau bun, airmativ, un ininit ce se instituie ne!ncetat pe sine, !n momentele şidesăşurările initului&D(ar nu mai este nici rău nici bun, e !n nevinovă#ia ininirii& % logică mai suplă, a concretului, !#i apare aici, sub sugestia termenului eminescian& +a se va ivi tottimpul, !naintea celui care cercetea"ă via#a istorică, e0perien#a de gând şi uneori c)iar vorbirea

poporului nostru& 'untem !n %ccident sau !n %rient< ici una nici alta, şi una şi alta&Bia#a morală seconduce după principii absolute, sau ără nici un cod< ici una nici alta, şi una şi alta. se cade ori nuse cade să aci ceva& (orul este durere sau plăcere< ici una nici alta, şi una şi alta& Hntre da şi nu sunt mai multe valori& +ste adânc semniicativ, poate, că din logica modernă capitolul

cel mai promi#ător cercetat la noi este cel al logicii polivalente, aşadar cu mai multe valori !ntreda” şi nu”& + de asemenea semniicativ că interpretările cele mai numeroase şi mai bune dinilo"oia clasică s-au scris, la noi, asupra lui Jegel&

;



(a şi nu, !n rigiditatea lor, sunt şi ne sunt insuportabile, aşa cum ininitul !n absolutul lui !i esteomului insuportabil& Ei poate că voca#ia cugetului românesc Dcum o arată această ininire a lui+minescu Deste de-a ace insuportabilul suportabil& (e altel lucrul ar putea i vădit oricui& +gipteniiau căutat să prindă ininitatea mor#ii7 goticul, cu turnurile lui, ininitatea aspira#iei austice& Ei nu aureuşit& $râncuşi a dat şi el o versiunea ininită#ii !n piatră Dşi a reuşit& Pentru că nu era a ininită#ii cia ininirii&

(in Bol& onstantin oica- @ostirea românească de la +minescu cetire

Mi/ai Emine$cu* Pe l<n"! plopii ,!r! $o?

Pe lângă plopii ără so#*desea am trecut75ă cunoşteau vecinii to#i-/u nu m-ai cunoscut&a geamul tău ce străluceaPrivii atât de des7

% lume toată-n#elegea-/u nu mai !n#eles&(e câte ori am aşteptat% şoaptă de răspuns>% "i din via#ă să-mi i dat,% "i mi-era de-a9uns7% ora să i ost amici,'ă ne iubim cu dor,'-ascult de glasul gurii mici% ora, şi să mor&(ându-mi din oc)iul tău senin% ra"ă dinadins,Hn calea timpilor ce vin% stea s-ar i aprins7*i i trăit !n veci de veciEi rânduri de vie#i,u ale tale bra#e reciHnmarmureai măre#,=n c)ip de-a pururi adoratum nu mai au perec)i*cele "âne ce străbat

(in timpurile vec)i&ăci te iubeam cu oc)i păgâniEi plini de suerin#i,e mi-i lăsară din bătrâniPărin#ii din părin#i&*"i nici macar !mi pare răuă trec cu mult mai rar,ă cu triste#ă c)ipul tău'e-ntoarce !n "adar,ăci a"i le semeni tuturor a umbră şi la port,

Ei te privesc nepăsător -un rece oc)i de mort&

F



/u trebuia să te cuprin"i(e acel armec sânt,Ei noaptea candelă s-aprin"iIubirii pe pământ&

Leonid 0imov* Realitate

mic poem oniric 1& $iserica+ra ca sculptată din os$iserica cea ără pronaosInsulă tulbure şleuită-n 9adu scene din mult !ncercatul Maringrad,u părin#i !n alb pe creneluriEi preplumuri purpurii de emeluri,u arcaşi pteromori şi bombarde,a răscrucea a trei bulevarde&

/ue din plante necunoscute(ădeau roată bisericii, pe sub volute,In acea parte de oraş, se-n#elege,ând o vreme matinală trimetea etern adieri blege& 2& ucarna*u a9uns acolo amândoi, !ntr-o plutire'uind deasupra tuelor prin cea#a sub#ire&*poi din nou, şi iară şi iară%coliră lăcaşul cu )orbotă rară,5ai sus, spre clopotni#i, degeaba,Ii mâna dragostea, !i mâna grabaWHnrigura#i, c)iar !n aer, apoi'e de"brăcară şi "burară goi(easupra tuelor iarăşi. numai piele şi carne&Proptindu-şi tălpile de perva"ul unei lucarne*u pătruns !niora#i de mire"me, !nnebuni#i de gust*mândoi deodată prin lumenul !ngust& 3& '& Ieronim

?iganticul nhos !i !mpresoarăe mică, ba"ilica, părea de-aară,Iar acel, cu mutra prelungă, sânt Ieronim,Patronul ulcerelor de tipograi la regim,Aâmbi spre ata ce-i "boară prin a#ăEi-şi puse bu"ele pe talpa de g)ea#ă&Iar ata, la rându-i, "âmbeşte,$arba sântului o prinde-ntre deşteEi-apoi o lasă&- e-i< Parcă eşti mai rumoasă>'o#ul gol i-a şoptit de neunde&

- imic, dând din palme răspunde&'i plutesc mai departe& 'i simt, mişei,um un dulce secret se strecoară-ntre ei&

L



4& @evela#ie- 'pune-mi. cre"i !n (umne"eu<- u&- $ine, dar stă acolo, mereu>- =nde< Qn suportul ăla ce ne priveşte<

- 5da& +l este& @ugineştePeste tot& ând vrabie, când cardinal,ând balaur de cârpă, aceal&&&Etia că nu cred şi "âmbea&*ici e trist& *re privirea grea&- Kemeile-l ac să simule"e&- e<- Etiu eu, poate cum stau ele, vite"e&iute !n a#a marilor iare&Priveau amândoi la disperare'uportul tulbure, de argint pătat

Pe damascul verde cu macat,'uportul rece-n altarul golu ilu"ii de suporturi !n carambol&5etal tutelar !n străvec)ea "i&Hnc)iseră oc)ii& 'eşnicul pieri& ;& ălătoriaEi-acum să descriem tăcutul voia9u plopi neireşti, din eta9 !n eta9,Pe cruntul ocean de serule ver"ui,'ineli ovoide purtate )ai-)ui,@ăcori gâdilându-le coapsele goaleEi #ărmuri ciudate, departe de cale&%, cum veneau, iarna, cu luntrea pe vânta capătul stră"ii cu scări de pământ&+ra o banc)etă acolo, vopsitău roşu pe sting)ii& $ulboana pitităa mi9locul apei !i tot aşteptaEi luntrea-le-n gol le tot răsturna&e valuri suiau !n alint, pe tăcute,Ei cum !notau spre o insulă iute&

- a el de albastre sunt tuele, da<Becernii se-nal#ă-n ba"ilica de baga& F& 'urorile(in nou un amestec de vară şi iarnă,(in nou au intrat, amândoi, pe lucarnăEi iarăşi sărutare& D 'ă ugim(e libidinosul sânt Ieronim&- 'ă mergem mai sus& ângă clopotni#ele mari'urorile dantelărese #es şalvariPentru mine& e cunosc de multişor&

- e iubeşi< (ădu din umeri, uşor& Hncepură să suie pe-o scară sideie



e trecea prin cartiere din copilărie,=nele noaptea, altele diminea#a,'e scuturau pernele, #ipau tocilele, trecea via#aHn clopo#eii gunoierilor, !n vase de sticlă cu be"ele,Hn gemetele gospodinelor inidele&*poi noapte iar, cu mari oc)i !n cale

(e revopsite tramvaie goale,Pâlpâiau reclame, nictitante& Iedera creştea,5ormăia sonorul grădinilor de cinema&&&- *i obosit un pic<=ltimele trepte treceau prin nimic& L& /unelul(ar erau aceste din urmă trepte atât de roaseă le-au suit de-a buşilea sub boltirile 9oaseEi-atât de tare-i ame#ea Hnaltul-au uitat unul de altul.

+l se duse la dantelărese,Hi dară vişinap şi delicatese,*poi stătu la masă cu cele două iube#e.iorbă de miel, angema)t, cornule#e&&&Bai, şi ea, la rându-i, legală,'e cuundă goalăHn imensa cupă cu rac)iu de ienupăr (in living-roomul lui ?arrO ooper&Pe urmă s-au tre"itHn tunelul alburit,Pardositu clisă&+rau siguri că urmea"ă o curbă !nc)isă,Hn und ardea palid bec,i se părea ne-ncetat că trecItera#ii roşii, vagi iguri oae,Poate lalele, poate garoae+manând un miros cald.Krun"a verde sticlea, ca de smarald& & Kiara

Ieşi#i din "ona de câl#i, de pu"derii, de lână,Porniră goi, #inându-se de mână,(ucând ocale surde-n coşarca spaimelor. plină,Pe podeaua proaspăt unsă cu creolină,+ra noapte de mult, cu reverbera#ii !n cleşte,ând au sim#it că cineva-i urmăreşte&Hnlemniră>%, vâsc al inimilor. paloare levogiră.Benea o elină caenie din !ntunecime,5olatică, veselă de cru"ime&

-aveau cum a se ascunde şi plutiră aşa

(e la garoaă la garoaă& urba le era(in ce !n ce mai dulce, din ce !n ce mai grea,acrimi uriaşe le picau pe duşumea&



5ereu mai aproape, mereu râ"ătoare,'im#eau cum iara le sula dogoare,Ei-atunci, !ntr-un ultim eort,$ătură la poarta cu resort,* patru"eci şi patra poartă la elu celelalte por#i de o#el&

Ei-n scâr#âitul ivărului, sâşietor,lăn#ăniră din#ii iarei curma#i !n "bor&*leluia, aleluiră corurile salvatoare.+ra o rotondă matinală& +ra sărbătoare& & urtea interioară?ata de drum, gata de sacriiciu,*u a9uns la sec#iunea printr-un imens ediiciu&*colo-şi duceau traiul "ilnic, plin de păcate,

umeroase amilii scăpătate&(e după rue, din bucătării, din saloanele de ebonit,

5âini sub#iratice le ăceau semne de bun venit&'e tre"iră cu palmele ăcute pa)are,'trigând un nume la-ntâmplare&*u"eau voci de meseriaşi plecând la târg,Aăriră balcoane cu rodii !n pârg&Hntreba#i. ce vor< de sus din balcoane,*u "is c-au venit să scuture burlane,Ei-unde !ncepură să "boare$urlane, coturi cu cuie cu loare,(ate cu bron", cu negru, spoiteu var& Portocalii, ruginite&&&urând u curtea plină de ele&'e aşe"ară la treabă printre "oreleHn sunetul unor clopo#ei de por#elan.Kiecare sula uninginea dintr-un burlan& 1N& KuningineaEi deodată, cam pe la şase,/otul u invadat de pu"derii negricioase&Pieriră ruele, vocile, tot&(ispărură curtea, clădirea, lot cu lot,

Iar spa#iul cel negru se-mpăr#iPe !ncăperi precise, pe ragmente, pe elii&'ăli, coridoare, odăi, pasarele,/urnuri, saloane, mansarde, capele,'ubsoluri, cămări, paraclise,/oate cu uşile desc)iseEi-n iecare turn, !n iecare odaie*ceeaşi iară cu oc)i de văpaie,*ceeaşi iară care-i urmărise5olcomă, crudă ca-n vise&Kiară (idonă, iară $elindă

'urâ"ând când nu reuşea să-i prindă& 11& /ancul

1NN



/otul era etern, totul era integru&/otul părea vânăt spre negruând, !n sunet de laut şi tilingă,/otul se-ncenuşă. !ncepuse să ningă&*poi totul u alb cu numai o pârtie şuie'pre care suiră spre piscul de g)ea#ă ver"uie&

'e "ărea prin viscol ca-n apocalipsă(eparte, străve"ind o nostalgică elipsă,=nde-i aştepta duduind pe loc=n tanc cât o corabie la iernat !n doc&@ebegi#i, "dreli#i din bri"ant !n bri"ant,*scultară cumin#i de comandantEi pătrunseră pe turela desc)isă,Hn aburul cald de ben"ină, printre crengi de tisă&Hnveli#i, ocroti#i, goi, ca la spovedanie,'e mişcară lent pe patul de campanie,'e-mpreunară cu scâncet dur

Ei priviră limpede 9ur-!mpre9ur& 12& '& +leterieurgea o umbră de rai vopsit,lătina din clopotni#i marele naos scoro9itEi c)iar lângă lucarnă, violet pe 9umătate,'ântul Ieronim cu bu"ele #uguiate&/remurau de rig şi de-ntuneric mutPlutind !ncet spre lumenul ştiut&Aăriră lucarna şi #âşniră prin eaa două eluvii& *mia"a gemea(e lume& oborâră spre caldarâm, peste tuele-n cea#ă,/ravesară-n ugă !ntreaga pia#ăEi se pierdură, goi, de nu ştiu câte oriHn orota multicoloră, printre trecători&@âdeau de bucurie că-i aevea tot,Ei streaşina, şi burlanul rupt !n cotEi (âmbovi#a urişată prin ulei şi materie(incolo de biserica 'ântul +leterie&

in olu&ul ACarte de ise, !"<"

Leonid 0imov* 0ecompoi?ii /riptic oniric I(acă ocolim dealul n-o să ne mai peseă avem mari datorii la lorărese.Klorăresele unerare de lângă cenota&um mai viscolesc anceştrii preăcu#i !n pra Prin lumina arămie !nc)isă litru cu litru,(ar mai !ntâi să terminăm cu problema liberului arbitru

Ei pe urmă să rămânem acolo unde şedem,'ub coroanele de cri"anteme crem,'ub inscrip#iile de culori violente

1N1



Hncremenite arbitrar pe monumente&Be"i, cadavrul cu magnetoon !n torace*-nceput să coboare de pe bulumace@ostindu-şi, la temperaturi de mii de grade,*nateme ve)emente sub tornade(e văpăi !ncinse până la nevă"ut,

=ite, #i s-au ivit semne de putreac#ie pe şe"ut,*şa"ă-te o clipă să ascultăm !n neştire%rologiile bocănind !n amurgire&+ 9umătatea de oră lăsată plantelor să vorbească,'ub năluci de animale nocturne, o limbă păsărească'unând cam aşa. li be di le, li be la bi& 'e-aude #ipătul "alelor din armura lui Jamurabi& II'ă-ntoarcem spatele ar)itravelor de toriu,

apitelurilor de gadolin de la crematoriu,'ă nu mai privim ornamentele selenare,Eleuite !n / !ntors cu intars de metale rareEi să coborâm !n visul vostru ără #intă, cu labirint,(incolo de observator, pe strada u#itul de *rgint,'untem !n capitala noastră de-ntotdeauna,u cerul ovoid mai vânăt ca pruna&+ noapte& %tea"ă nişte scene de copilărie,

e-am luat covrigi cu susan de la simigerieEi-am plecat mai !ncolou luntrea pe oceanul !nver"it pe palolo&Eti#i, viermele delicat adunat precum rouaPe lună nouă !n largul insulei Jiva %a&*cum am debarcat& 'e leagănă negurile prin temple,=ite-l pe câinele (ingo plimbat de ')irleO /emple&Planea"ă g)itare, cob"e, mandore,/rec ama"oni de bra# cu conc)istadore,'-a-ntors istoria către-nceput,(oamne, se-aud tropote de mamut>'ă acem iute un men)ir cât de şuiPentru sc)eletele noastre de plastic ver"ui&

III'e ăcuse prea tâ"iu, dar nu plecam,Kemele despletite se colorau !n geam,5ai urcau şi nevăstuici printre candelabrePistruiate pe obra"ele glabre,*veau toate un el de pecete pe spinare,% mişcare molatică, o preocupare,Etiau ele cevaEi pierdeau !nainte de-a se-niripaum se cuvine. serturi, treimi, co"i,

Biclemuri cu inorogi şi iro"i,Ei tot aşa, am rămas să le privesc'urd la răsuletul pământesc,

1N2



Pustiit de-o !n#elepciune străve"ie,'ingur, !n clopotni#a trandairie5odelată pe-un auca" de şapte ori mai !nalt,*cuminat numai din calcedonie şi ba"alt,@ăscolit de luiere şi săgetătoriHn "odiace calculate de şapte ori

umărând câte şapte&*poi n-a mai ost nimic, decât răcoare şi noapte& in olu&ul ACarte de ise, !"<"

Mi/ai Emine$cu *Noaptea...

oaptea potolit şi vânăt arde ocul !n cămin7(intr-un col# pe-o soă roşă eu !n a#a lui privesc,PânQ ce mintea !mi adoarme, pânQ ce genele-mi clipesc7umânarea-i stinsă-n casă&&& somnu-i cald, molatic, lin&

*tunci tu prin !ntuneric te apropii surân"ândă,*lbă ca "ăpada iernii, dulce ca o "i de vară7Pe genunc)i !mi şe"i, iubito, bra#ele-#i !mi !ncon9oară?âtul&&& iar tu cu iubire priveşti a#a mea pălindă&

u-ale tale bra#e albe, moi, rătunde, parumate,/u gruma"ul !mi !nlăn#ui, pe-al meu piept capul #i-l culci7E-apoi ca din vis tre"ită, cu mânu#e albe, dulci,(e pe runtea mea cea tristă tu dai vi#ele-ntr-o parte&

ete"eşti !ncet şi leneş runtea mea cea liniştităEi gândind că dorm, şireato, apeşi gura ta de ocPe-ai mei oc)i !nc)işi ca somnul şi pe runte-mi !n mi9locEi surâ"i, cum râde visul !ntr-o inimă-ndrăgită&

%> desmiardă, pânQ ce runtea-mi este netedă şi lină,%> desmiardă, pân-eşti 9ună ca lumina cea din soare,Pân-eşti clară ca o rouă, pân-eşti dulce ca o loare,PânQ nu-i a#a mea "bârcită, pânQ nu-i inima bătrână&

T/oma$ 0@lan* Di moartea nu va ,i biruitoare

Ei moartea nu va i biruitoare&Prea goi mor#ii i-vor atunci unau omul nălucit !n v!nt şi-n lună 7!nd, p!nQ la os spăla#i, şi osul s-o topi,a coate şi picioare avea-vor stele vii 7(eşi !nnebunesc, !ntregi vor i la minte,(eşi-n mări pier scuunda#i, vor reveni 7*man#ii pier, iubirea-n veci nu moare,Ei moartea nu va i biruitoare&

Ei moartea nu va i biruitoare&'ub al mării v!rte9 cel de demult/ot "ac, nu vor muri !nv!rte9i#i 7

1N3



Pe roată traşi, c!nd muşc)ii se slăbescurelele !i #in şi ei nu vor sări 7redin#a-n m!ini li se va r!nge-n două,(e inorogi cumpli#i vor i puşi la-ncercare(ar, s!rteca#i iind, nu vor plesniEi moartea nu va i biruitoare&

Ei moartea nu va i biruitoare&Pescăruşii nu le-or mai #ipa-n urec)iIar valurile-n #ărm n-or mai i"bi 7=nde-a-nlorit o loare, nicic!nd poateHn slava ploii capul nu şi-l va mai ivi 7Ei c)iar de-s nebuni şi mor#i ca ung)iile,Prin margarete capul !năl#!nd, iin#e vii,Hn soare vor ră"bi, prin năruiri de soare,Ei moartea nu va i biruitoare&Traducere de C ?b'lu' %i Dt Stoenescu

Sin"ur!tatea * Ana 'landiana

'ingurătatea e un oraşHn care ceilal#i au murit,'tră"ile sunt curate,Pie#ele goale,/otul se vede deodată(ilatat !n pustiul*tât de limpede sortit&'ingurătatea e un oraşHn care ninge enormEi nici un pas

u proanea"ă lumina(epusă !n straturi,Ei numai tu, oc)iul trea"(esc)is peste cei care dorm,Priveşti, şi-n#elegi, şi nu te mai saturi(e-atâta tăcere şi nepri)anăHn care nimeni nu luptăEi nu e min#it,

=nde-i prea clarăa să mai doarăPână şi lacrima de animal părăsit&Hn valea(intre suerin#ă şi moarte,'ingurătatea e un oraş ericit&

in olu&ul AEc.iul de greier, !"7!

Paul Verlaine – Vi$ul meu obi)nuit

=n vis ad!nc şi straniu adeseori revine.

+ o necunoscută, i-s drag, mi-e dragă toată,Ei nu-i de tot aceeaşi de iecare dată,Ei nu-i de tot nici alta, şi mă-n#elege bine&

1N4



ăci ea mă !n#elege şi străve"iu. !n ine5i-e suletul enigmă de ea doar de"legatăEi runtea mea !naltă şi-adesea brobonată(oar ea mi-o răcoreşte, c!nd plange l!ngă mine&

u ştiu, e oare brună, bălaie sau roşcată<Ei numele-i < 'onor e şi dulce totodată,

um poartă-ndrăgosti#ii cei surg)iuni#i de ume&Privirea-i, o privire de statuie !mi pare,Ei-n glasu-i grav şi calm e-o inle0iune-anume* vocilor iubite, tăcute-n depărtare&(trad George +ruteanu)

T.S. Eliot * Miercurea cenu)ii

Pentru că nu mai am speran#a de-a mă-ntoarcePentru că nu mai amPentru că nu mai am speran#a de-a-ntoarce din loc pagina

/ân9irii după darul unuia sau după #elul altuia,nemaitin"ând D de ce-aş mai tinde< D să lupt pentru acestea toate& Bai, la ce bun vulturul bătrân şi-ar mai !ntinde*ripile lui< Iar eu aş mai 9eli paraginaBreunei domnii<

Pentru că nu mai am speran#ă pentru că nu mai vrea s-adaste u mai speră inima mea să mai cunoască inirma glorie-a clipei astePentru că nu mai credPentru că ştiu că-mi va rămâne-o tainălipa aceea de adevărată putere eemerăPentru că nu mai pot să beau acolo undeHn loare-s pomii şi, curată, ântâna-şi dăruie strălimpe"ile unde pentru că nimicul iarăşi se arată

Pentru că ştiu că timpu-i !ntotdeauna timpEi locu-i totdeauna şi numai locu-acelaIar ceea ce-i pre"ent, pre"ent e doar o datăEi doar pentru un singur loc. acela5ă bucur că lucrurile sunt aşa cum sunt@enun# la c)ipul binecuvântat, !l las(eoparte, mă lipsesc de glas

Pentru că nu mai am speran#a de-a mă-ntoarce(e aceea mă şi bucur că voi avea !ntr-astel parte(e altceva de construit ceva de care să mă bucuri (omnului să ne rugăm să se !ndure de noi to#iIar eu mă rog să uit aceste lucruri pe care mie !nsumi le tot spun mereuPe toate e#ele-ntorcându-le mereuPentru că nu mai am speran#a de-a mă-ntoarceKie ca vorbele acestea să nu-mi ieKără ecou iar ceea ce-i ăcut să nu mai ieKăcut din nou& Kie ca 9udecata să nu ie

Prea ne!ndurătoare cu noi to#i&

Pentru că aripile astea nu mai sunt, oricât le mişti, bune de "bor

1N;



i de "burătăcire& 'unt, cel mult, "baturile unei mici moriştie-agită aerul ce-a devenit acum tot mai pu#in şi mai uscat5ult mai pu#in şi mai uscat decât voin#a noastră-n rătăcire&Hnva#ă-ne, /u, să ne iubim, !nva#ă-ne să nu iubim&Hnva#ă-ne să !mpietrim&

@uga#i-vă pentru noi, cei păcătoşi, acum şi-n ora mor#ii noastre@uga#i-vă pentru noi to#i, acum şi-n ora mor#ii noastre&Traducere de Derban Foar' %i ?driana6Car&en @acoi'

Mi/ai Emine$cu* Sarmi$

5i9eşte ori"onul cu ra"e depărtate,Iar marea-n mii de valuri a ei singurătate'pre "area-i luminoasă porneşte să-şi unească+terna-i neodi)nă cu liniştea cerească&

atura doarme dusă, tăriile !n pace&

(in limpedea năl#ime pe-alocuri se disace% stea, apoi iar una7 pe ape diaaneIşi limpe"esc !n tremur pe rând a lor icoane&/ot mai adânc domneşte tăcerea !n#eleaptă'e pare cum că noaptea minunea şi-o aşteaptă&

(eodată luna-ncepe din ape să răsaieEi pân- la mal durea"ă o cale de văpaie&Pe-o repede-nmiire de unde o aşterne+a, iica cea de aur a negurei eterne&u cât lumina-i dulce pe lume se măreşte&resc valurile mării şi #ărmul negru creşteEi aburi se ridică din und de văi spre dealuri&% insulă departe s-a ost ivind din valuri,Părea că s-apropie mai mare, tot mai mare,'ub blândul disc al lunii, stăpânitor de mare&

(in umbra de la maluri s-a desăcut la larg% luntre cu-a ei pân"e sumese de catarg&/ăind !n două apa, ea poartă o părec)e.Pe 'armis, craiul tânăr din ?etia cea vec)e,

5ireasa-i !n picioare, rumoasă ca o "ână,'tetea şi pe-a lui umăr !şi spri9ină o mână&'e clatin visătorii copaci de c)iparosu ramurile negre uitându-se !n 9os,Iar tei cu umbra lată şi lori până-n pământ'pre marea-ntunecată se scutură de vânt&

,, (e câte ori, iubito, mă uit !n oc)ii tăi,5i-aduc aminte ceasul când te-am vă"ut !ntăi&a marmura de albă, cu mâni sub#iri şi reci,'trângeai o mantă neagră pe sânul tău&&& Hn veci

u voi uita cum tâmpla c-o mână nete"indEi a#a ta spre umăr !n laturi !ntorcând,Etiind că nimeni nu e !n lume să te vadă,

1NF



*i ost lăsat !n valuri rumosul păr să cadă&Hn orbitele-adânce rumoşii oc)i ce-ncântă,Pierdu#i !n visuri mândre, priveam ără de #intă&Ei tu "âmbeai, c-un "âmbet cum e numai al tău,

u te-a mai vă"ut nimeni cum te vă"usem eu&&&Ei plini !#i erau oc)ii de lacrimi şi de oc,

Pe-al genei tale tremur purtând atât noroc&&&(e ce "âmbeai tu oare< Brun cântec blând de 9ale*u deşteptat !n taină glasul gândirii tale<&&&Pluteai ca o uşoară crăiasă din poveşti&(intr-o "âmbire-n treacăt sim#ii ce dulce eşti>Ei cum mergeai, armonic şi lin !#i era pasul,@ămas !n nemişcare m-a ost cuprins e0tasul,*m stat pe loc, cu oc)ii doar te urmam mereu,/u, gingaşă mireasă a suletului meu&&&(e-atuncea cu pustiu-mi stătut-am să mă cert,=rmând cu-a mele bra#e o umbră !n deşert&&&

Pân- ce-n sârşit a9uns-am să mângâi c)ipul sânt*l celei mai rumoase emei de pre pământ&e "eu din cer te puse !n calea mea să ieşi,%, ragedă iin#ă ca loarea de cireş>um s-a putut ca-n lume aşa minuni să steie,ăci tu eşti prea mult !nger şi prea pu#in emeie>Ei ericirea-mi, scumpo, nici !ndră"nesc s-o cre"&/u eşti< /u eşti aievea< 'au poate că vise"&&&(acă vise", te-ndură, rămâi la al meu pieptEi ă ca pe vecie să nu mă mai deştept:&

'e clatin visătorii copaci de c)iparosu ramurile negre uitându-se !n 9os,Iar tei cu run"a lată, cu lori pân-!n pământ'pre marea-ntunecată se scutură de vânt&

+a cade !n genunc)e sub lorile ce plouă&?ruma"ul i-l cuprinde cu bra#ele-amândouă,ăsând pe spate capul&&&,,opile> n-o să mântui<ăci ioros de dulce, pe bu"a ta cuvântu-i &&&Ei cât de mult ridici tu, !n gând pe-o biată roabă>

omoara ta din sulet e singura-mi podoabă,u ocul blând din glasu-#i, iubite, mă cutremuri,(e-mi pare o poveste de-amor din alte vremuri&Ei oc)iul tău adânc e şi-n adâncime tristu-i,u umeda-i privire tu suletul !mi mistui>%, dă-mi-i numai mie şi nu-i !ntoarce-n laturi,(e noaptea lor cea dulce !n veci nu mă mai saturi&&&asQ să orbesc privindu-i, iar tu ascultă-ncoaceum stă la saturi marea cu stelele proroaceEi codri aiurea"ă, i"voarele-i albastre

Eoptesc ele-nde ele de dragostele noastre&uceerii, ce tremur sclipind prin negre cetini,Pământul, marea, cerul cu toate ni-s prieteni,

1NL



ât ai putea departe lope#ile să lepe"i,a-n voie să ne ducă a mării unde repe"i&%riunde ne vor duce !n armecul iubirii,)iar de murim, a9ungem limanul ericirii&:

+a mânile-amândouă le pune pe-al lui creştet&&&

Krun"iş purtat de vânturi pe valuri cade veşted&'e clatin visătorii copaci de c)iparosu ramurile negre uitându-se !n 9os,Iar tei cu umbra lată, cu lori până-n pământ'pre marea-ntunecată se scutură de vânt&

(in codri singurateci un corn părea că sună'ălbatecele turme la #ărmuri se adună&(in stuul de pe mlaştini, din valurile ierbiiEi din poteci de codru vin ciutele şi cerbii,Iar caii albi ai mării şi "imbrii "ânei (oc)ii

Hntind spre apă gâtul, la cer !nal#ă oc)ii&

Con$tantin Noica* 0e$pre impo$ibilitatea de a ,ace orice

*şadar să !ntorc lumii spatele& (e ce să nu !ncerc<*m vă"ut at!#ia oameni care au intrat !n lume şi s-au pierdut acolo& Imposibilitatea de a ace orice&

u v-a ost niciodată rică< -a#i avut niciodată o rică, aşa, ără con#inut, o rică ormală, rică detot, groa"ă de a !ncerca cel mai mic lucru Ba i rău& e< u ştiu& Ba i rău, at!ta !#i spun&

u e vorba de cea mai mică supersti#ie, !n deinitiv& u o ac din obscurantism ci, dimpotrivă, dintr-un e0ces de luciditate& *m stat şi m-am g!ndit bine. ce se poate ace< Ei-am vă"ut că nu se poateace nimic& *m c!ntărit prea mult !n balan#a mea şi acum - nu ştiu ce are - nu mai at!rnă nici !ntr-o

parte, nici !ntr-alta& *m rămas suspendat deasupra acestei gropi mari. via#a& (ar de ce sună at!t de r)etoric lucrurile pecare le rostesc acum< ăci nu mă g!ndesc la nimic retoric& u e vorba de Bia#a aceea cu ma9usculă,ci de lucrurile care au loc "ilnic, de aceea ce se !nt!mplă, de materialul neinterpretat al vie#iicomune& 'ă ie adevărat că via#a de toate "ilele este at!t de uşor posibilă<

'!nt unele e0perien#e curioase, care ar trebui să ne dea de g!ndit& 'au, mai degrabă, g!ndind ne dămseama ce curioase s!nt unele din e0perien#ele noastre& Iată, de pildă, !nt!lneşti un om pe care l-ai mai!nt!lnit o dată& @!ndul trecut a părut că se sim#ise bine !n tovărăşia ta& (ar ce-l ăcuse să se simtăaşa< H#i aminteşti perect de bine tot ce i-ai spus şi tot ce ai ăcut atunci& are dintre lucrurile acelea,lipsite a"i de orice relie, a ost decisiv< are anume i-a plăcut< el pu#in, de c!nd !ncolo !ncepusesă se simtă bine< /rebuie că se petrece, cu via#a suletească, ceva asemănător cu apele care se colorea"ă dintr-o dată& + ceva care cade !n apă, stă pu#in acolo şi pe urmă, aşa, ără nici un traseu anumit, sedesace !ntr-o risipire de culoare& + o diu"iune, e o culoare care creşte !n apă7 e o culoare carecreşte !n sulet&

(ar ce anume a crescut deodată !n suletul tovarăşului tău, ce i-a transigurat toate mişcă-

1N



rile suleteşti< Poate, c!nd te-ai ridicat atunci şi l-ai privit drept !n a#ă7 sau c!nd ai ăcut gestul acelaaspru7 sau, cine ştie, a#a ta, ceva de- al tău i-a amintit deodată de altcineva&'ă-i i plăcut ce i-ai spus despre „instabilitatea omogenului suletesc< 'au poateW(ac-ai şti< (ac-am şti cu to#ii ce a )otăr!t !n anumite situa#ii> e siguri am i pe via#a noastră,atunci7cum am şti să reluăm, să reacem temele pe care le ştim temele noastre tari& u spun că via#aar i mai uşoară atunci&

(impotrivă, am i responsabili a#ă de noi !nşine dacă ni s-ar !nt!mpla ceva rău7 am şti că din vinanoastră nu se !nt!mplă ceva& (ar spun. ce precisă ar i via#a atunci> um am putea să operăm cu ea,să ştim ce să acem cu eaW Hn timp ce acum trăim via#a asta pe g)icite& ine trăieşte !n locul meu,

pentru mine< ine e la spatele meu< (ar e ridicol& + via#a mea totuşi& *ş vrea să pun ceva !n ea, n-o pot lăsa aşa, nere"olvată& *ş vrea ca deci"iile să-mi apar#ină, !nr!ngerile şi victoriile să-mi apar#ină&(e obicei oamenii nu răspund de nimic& /ot ce se !nt!mplă !n lume e ără participa#ia lor& (acă lumea curge, dacă lumea c!ntă, dacă lumea moare, ei curg, ei c!ntă, ei mor cu toate la un loc&(ar aşa nu se poate& ine nu pune idei !n lucruri, cine nu le g!ndeşte, acela nu răspunde de ele& +uvreau să pun idei !n lucruri şi de aceea răspund. de ordinea, de cumin#enia, de eicien#a lor&Breau

răspundere, ceea ce !nseamnă că vreau libertate& ăci libertatea se reduce la calcul, libertatea e deordin logic, iată un lucru care n-a ost acceptat p!nă acum& iber e actul deliberat& 5ă g!ndesc cesănătos ar i dacă am delibera tot timpul, ără cru#are& %amenii cred prea mult !n inspira#ie, !ntr-un anumit noroc al momentului, şi, de cele mai multe ori,nu-l au& *r trebui să g!ndim mai mult situa#iile !n care ne alăm, să g!ndim eventual at!t de mult !nc!tsă nu mai ştim de unde !ncepem, pe ce să punem accentul, unde să lovim& *r trebui să deliberăm at!tde mult !nc!t să nu mai acem nimic& Hntr-o aşa serioasă măsură mi se pare de neg!ndită via#a, !nc!tdacă m-aş g!ndi eectiv ce să răspund la o !ntrebare u"uală ca. ce mai aci< aş constata că !ntrebareaaceasta e printre cele mai grele cu putin#ă& ăci „ac o mie de lucruri. aş putea să spun că g!ndesc,că s!nt bine, că g!ndesc ceva, că g!ndesc altceva, că am ost pe stradă, că nu ac nimic& e să spun< are e lucrul pe care trebuie să-l spun celui care mă !ntreabă<Ei nu numai at!t& are e lucrul pe care trebuie să i-l spun lui, acum< Ei mai mult. ce trebuie să-i spun lui, acum, despre mine<*şadar ar trebui să respect mai multe serii de adevăruri. aadevărul lucrului, să aleg, adică, un lucru dintre cele o mie pe care le-am ăcut realmente7

bsă alegadevărat pentru cel care mă !ntreabă, adică să aleg unul dintre lucrurile acelea care privescraporturile mele cu el7

csă aleg un lucru adevărat pentru clipa de a#ă, pentru ceea ce se !nt!mplăacum !ntre elşi mine7dsă ie totuşi un lucru al meu& Ei crede#i că astea s!nt singurele adevăruri de respectat< *tunci ce să-i răspund< 5ă cuprinde o

panică, panica mea ormalăWe pot să ac< *m o potă gro"avăc!teodată să iu imediat productiv, direct eicient. să ac un scaun, un vas de păm!nt, să ascut unlemn& (ar, altădată, nu am potă dec!t să calcule", adică să nu ac nimic& Hntre aceste două

posibilită#i de via#ă, singurele sincere, mi se pare că ar trebui, noi to#i aceştia, să alegem&/rebuiescde"aproba#i totuşi oamenii care nu ac nimic dinainte, ără calcul& alculul e singura noastră virtute&'imt precis că to#i oamenii mari au ost calculatori mari şi n-au ăcut, ca atare, nimic&

u-mi cere#i e0emple, căci ar trebui să le găsesc !n istorie,şi istoria spune tocmai ceea ce au ăcutoamenii, nu ceea ce nu au ăcut ei&Boi da totuşi de e0emplu pe (umne"eu, inteligen#a supremă,

1N



calculatorul cel mare, care nu a mai ăcut nimic de o bună bucatăde vreme& 'ă vorbim atunci desprediversele imposibilită#i& 'ă luăm, de pildă, imposibilitatea de a ace bine& ăci ce pot ace pentruvecinul meu<Hi pot da o bucatăde p!ine& *sta e tot< *ş vrea să-i spun că via#a e rumoasă, că nutrebuie să se sinucidă, căşi al#ii au suerit, tot aşa ca el, dar la urmă, aci sau !n !mpără#ia cerurilor, auost mul#umi#i& Hncep să-i povestesc despre un t!năr care iubea o ată nespus de rumoasă şi care eraiubit de ea&

Ei tinerii nu puteau i erici#i, căci via#a le punea tot elul de piedici& (ar omul care ştie să !nruntegreută#ile trece prin toate şi tinerii au !nvins toate şi la urmăau ost erici#i&Becinul meu ascultă, aşacum a ascultat iecare din noi aceeaşi ridicolă poveste, din at!tea guri, din at!tea sulete& 5ă uit la el&+ ceva curios, ceva neaşteptat& (e ce n-are el capacitatea de a !n#elege, de a reali"a bucuriile din

povestea mea, şi !n#elege at!t de bine suerin#ele de acolo< (e ce toate bucuriile altor oameni nu s!ntşi ale noastreşi de ce, !n sc)imb, suerin#ele lor s!nt at!t de mult ale noastre< (acă eroul unei căr#iumea"ă o #igară bună, eu nu simt nimic& (ar dacă rabdă de oame, mădoare, mă doare !ngro"itor,oric!t aş i eu de sătul& Kiindcă !mi dau seama că aci stă o suerin#ă omenească& % !n#eleg perect, !iştiu perspectivele,ştiu c!tă mi"erie !nc)ide !n ea& $a !mi vine să spun c)iar că eu, sătulul, suăr maimult dec!t lăm!ndul de aievea& el de acolo sueră de osingură oame, cea a lui, pe c!nd eu suăr

!mpreunăcu to#i cei care au ost !nometa#i vreodată, suăr cu tot ce e suerin#ă pe păm!nt& (e cedurerea altora se ec)ivalea"ă, dacă nu c)iar se ampliică !n noi, !n timp ce bucuria lor enereali"abilă pentru noi< e-mi pasăde ericirea altora< 5ă şi doare, !mi dă ungust amar !n gură&

(ar cum să nu-mi pese de suerin#a altora< + !n mine& 'tă aci, gata să #!şnească& 5ă p!ndeşte, pemine ca şi pe ceilal#i&Broiam să ac bine& (ar dacă aş i ştiut c!t rău !i ac vecinului meu, nu i-aş maii spus nimic& Kără să ştiu, l-am !nvă#at acum mai multe despre via#ă& I-am desc)is oc)ii asupraunor noi prime9dii& (ar i-am dat vreo bucurie nouă, vreun con#inut nou de ericire< imic&$ucuriilenu se !nva#ă7 le ştim cu to#ii de la !nceput& eea ce nu ştim de la !nceput e că s!nt at!tea dureri, at!teade"astre !n lumea aceasta pe care noi o credeam mai bună& $inele nu se poate ace& ine vrea, să

povestească !nainte !nt!mplările sale de dragoste, !nt!mplările cu inaluri ericite& (ar orice ericirevine prea t!r"iu !n căr#i7 altel cartea n-ar putea i scrisă, căci nu se poate !ncepe cu ericire, nu se

poate călători !n via#ă cu ericire, nu se poate dec!t s!rşi cu ericire& *şa că ericirea trebuie să vină prea t!r"iu !n căr#i& P!nă la ea a ost o suerin#ă, şi eu m-am rătăcit !n suerin#a aceasta şi n-am maiştiut cum să ies la capăt& (ar ce să vorbim despre imposibilitatea de a ace binele, c!nd s!nt at!teaalte imposibilită#i evidente& Iată, imposibilitatea aceasta vulgară, deşi pare plină de re"onan#emetai"ice. imposibilitatea de a adăuga ceva la crea#iune&um am putea adăuga ceva< Ei totuşioamenii cred că pot !ntregi natura& (e pildă, au ideea aceasta i0ă că pot „a9uta natura& Bede#i, ni se spune, un om este bolnav şi ştiin#a!l vindecă&

u !nseamnă un adevărat a9utor care se dă naturii !n ca"ul de a#ă< atura e imperectă. ne creea"ă bolnavi, sau susceptibili de a i bolnavi& Iar omul, prin ştiin#ă, o perec#ionea"ă7 vindecă bolile,măreşte longevitatea şi !ntregeşte astel opera naturii& (ar atunci să !ntrebăm un lucru. de ce s!ntem bolnavi< ineva răspundea, poate nu tocmai ărădreptate, că s!ntem bolnavi iindcă ne-am depărtat de natură& „%mul este cea mai bolnăvicioasădintre iin#e, iindcă s-a !ndepărtat cel mai mult de instincte, scria g!nditorul acela& Hn acest ca" !nsă

bolile nu s!nt at!t de mult ale naturii, c!t s!nt ale noastre, !ntruc!t nu mai s!ntem natură &Iar a te vindeca nu !nseamnă a a9uta natura, ci a te !ntoarce la ea, dar pe cale artiicială&Pe caleartiicială, asta e ceva grav& Hnc)ipui#i-vă că trupul nostru nu mai poate i „naturădec!t pe caleartiicială& Hnc)ipui#i-vă, cum au mai arătat şi al#ii, că nu mai putem i sănătoşi dec!t cu preparatele

ştiin#ei noastre& (ar nu a9ungem acolo< (in moment ce vindecăm !n elul acesta bolile, nu e irescsă ne creăm această nouă natură<

11N



+ absurd, poate, dar mă g!ndesc că, de iecare om care trăieşte, aşa cum trăim noi a"i,cu ştiin#anoastră glorioasă, de iecare om sănătos de a"i e un om pe moarte, !n viitor& 5ă g!ndesc că, !ntr-o "i, oamenii nu vor mai putea umbla ără c!r9e, de orice el ar i ele&Ei aceasta pentru că noi, cei de astă"i, n-am vrut să ne sacriicăm, să murim dacă natura vroia, săscăpăm cu via#ă dacă natura vroia - !n orice ca" s-o lăsăm să-şi vadă singură de treabă& i am„a9utat-o&

+ absurd, dar acesta mi se pare totuşi păcatul originar. nu ştiin#a, cum spune teologia,dar ştiin#a carenu mai e de"interesată&*dam a vrut să trăiască prea mult& u s-a mul#umit să ştie ceva, ci a vrut săopere"e cu ştiin#a lui& (ar nu vede#i nici acum că nu se poate ace nimic< (acă aci pentru individ,moare spe#a& (acă aci pentru "iua de a"i, compromi#i "iua de m!ine& *t!ta tot !nseamnă a„a9utanatura& *r trebui să renun#ăm şi la pre9udecata aceasta& !nd mă g!ndesc la numărul mare de lucruri pre9udecate care compun via#a noastră "ilnică, nu mămir că oamenii s!nt at!t de activi& Hi văd cum trăiesc, iau deci"ii, pleacă, se !ntorc& e le pasă dacălucrurile nu răspund nici unei c)emări eective<*m impresia, c!teodată, că vor să umple un gol& egol< u ştiu& + totuşi ceva care trebuie umplut şi atunci punem acolo tot ce se !nt!mplă !n lume&

!nd s-a ăcut o grămadă mai mare, c)estiunea !ncepe să se numească. istorie& Istoria ne totali"ea"ă& a şi cum deci"iile, absurdită#ile, evadările, plictiselile, nop#ile şi "ilele

noastre s-ar putea totali"aW !nd mă g!ndesc, iarăşi, c!t de pu#in se poate ace !n lume, mă !ngro"esc că s-a ăcut at!t de mult&*ceeaşi istorie e cea care aşa"ă !n aşa el aptele unele l!ngă altele, !nc!t ele să pară legate& (ar,dacă am cerceta lucrurile ără interesul de a dovedi ceva prin ele, am putea vedea !ntr-o "i ce oceanede apte inutile, de apte leneşe, au ost !n lume& /oată lenea lumii ni s-a ascuns& *stel, c!#i oameni n-au plecat, !n toate timpurile, !n lume< '-au d us să vadă ceva nou& (ar ce- auvă"ut< *lte oraşe, alte peisa9e, alte lucruri - dar era ceva nou !n ele< 'e sc)imbă doar propor#iile,cresc, se stili"ea"ă, converg !ntr-alt el eectele& ucrurile devin mai puternice şi mai actuale& (ar -noi< /oată lumea aceasta, cu oraşele, cu macaraleleşi cu dramele ei, o ştiam de la !nceput& % purtamcu mine& -a scris nimeni note de drum sincere& -a vrut să recunoască nimeni că s-a păcălit& *r itrebuit să scrie atunci. %raşul acesta< turnurile lui< Etiam& 5orala din #ara aceea< Etiam& Etiamtotul& (acă ar i ceva nou, n-aş mai !n#elege& (acă !n#eleg, ce mai e nou< Hmi dau seama că lucrurilesună ridicol&Ei cu toate acestea, ele nu s!nt dec!t e0cesive&ăci e0istă noută#i imediate, surpri"e,realită#i pe care nici nu le bănuiai- e adevărat& (ar,!ntr-un anumit plan al adevărului, este oimposibilitate ca ceva nou să e0iste&

Etiu că lumea crede !ndeobşte altel& 'ă răm!nă, atunci, cel care crede altel, cu lucrurile sale noi& as!rşitul lumii ne vom !nt!lni cu to#ii, şi iecare va spune atunci ce a vă"ut& Păstre" pentru acum ultima imposibilitate, care !nc)ide !n ea imposibilitatea !nsăşi a vie#ii asociate&Breau să spun. imposibilitatea dialogului& u ştiu bine dacă oamenii pot să vorbească !ntre ei, dar ştiu sigur că ei nu se pot au"i vorbind& (ialogul nu poate i !n#eles& u se poate !n#elege o piesă deteatru, cu at!t mai pu#in se poate ea scrie7 nu se poate g!ndi via#a scenică7 via#a !nsăşi nu se #ine pe

plan logic& (acă pui doi oameni să vorbească, o dată sim#i !mpreună cu unul, o dată eşti celălalt&!nd eşti unul, celălalt stă& !nd treci la acesta, trebuie să-l ui#i pe primul& (acă revii la primul, aldoilea este opritiarăşi& (e c!te ori< (e o mie de ori& -ai săpo#i i niciodată am!ndoi, am!ndoi deodată& (acă via#a e

teatru, dialog, ea nu are sens şi eu n-o !n#eleg&

111



Poate e simonie< (ar nu !n#eleg nici simonia& % datăs!nt vioară, o dată s!nt pian& u ştiu bine ce se!n#elege prin mu"ică& (ar nu-i absurd< %amenii c!ntă, oamenii !şi vorbesc, oamenii „a9ută natura,ac binele, se decid, se !n#eleg, trăiesc, ac& (e ce să mă opun la acerea de iecare "i a lumii< (e ce< Pentru că trebuia odată să se vorbească despre desacerea ei&Breau să arăt, numai, că adormit prea mult !n noi virtutea de a !ntrerupe via#a, de a pau"a via#a& Breau să arăt că noi putem

re"ista crea#iei, că putem i duşmanii ei, duşmanii lui (umne"eu& %ameni buni, de ce să nu !ncercăm< Poate că (umne"eu ne-a ăcut !nadins aşa, să-l duşmănim&Poate avea nevoie să ec)ilibre"e lumea, care ar i ost prea bună ără de răutatea noastră& Poate i-aost rică să n-o ia lumea prea repede la vale,şi atunci ne-a ăcut pe noi, ca s-o mai !ncetinim pu#in&'au poate, de unde şti#i< - poate el singur a avut nevoie de duşmani, ca să se #ie veşnic trea"& (e ce să nu !ncercăm< (e ce să părăsim ceea ce avem mai omenesc !n noi, pentru a trăi !n sc)imbca arborii !ntre arborii pădurilor, ca apele !ntre v!nturile cerului< %mul e singura iin#ă care poate să stea& /oate curg, omul poate să nu curgă& *ceasta e demnitatealui, aceasta e omenia lui& (e ce vre#i să i-o lua#i<

%mul poate să stea& Poate să oprească, pu#in, bătăile vie#ii şi să !ncerce !n răstimpul acesta altcevadec!t via#a& '!nt c!teva 9ocuri de 9ucat, de ce nu vre#i să stăm pu#in pe loc<W*m !ntors lumii spatele&*m vă"ut că ea e imposibilă şi acum stau&e văd c!nd stau< Băd că toate lucrurile care ugeau spre mine c!nd ugeam eu spre ele nu se mai!nşiră, nu se mai numără, se !mpietresc& Băd un solid mare, o lume i0ă, stătătoare&Băd unul&

in Vol Constantin ;oica , Mat.esis sau bucuriile si&ple, u&anitas , !""8

Mi/ai Emine$cu* ;ndin!

-al orelor "ilei şirag râ"ător 'e-nşir cele negre şi mutee poartă !n sulet mistere de-amor Pălite, sublime, tăcuteEi noaptea din noriPe-aripi de iori*tinge uşoară, cu gândul,Pământul&

Pe-un cal care soarbe prin nările-i oc,

(in cea#ă pustie şi rece,=n 9une pe vânturi, cu capul !n 9oc,u clipa gândirei se-ntreceEi calu-i turbatAbura necurmat5ânat ca de-a spaimelor "ână$ătrână&

Pe aripi de munte şi stânci de asaltastelul se nal#ă, se-ncruntăEi creştetu-i negru şi creştetu-i nalt

(e nouri şi ani se-ncăruntă,(ar astă"i e viuEi-n ton auriu

112



@ăsună din umbra cea mareântare&

Hn mii de lumine erestrele ard,Prin care se văd trecătoare,Prin tactul cântărei sublime de bard,

um dan#ă la umbre uşoare,um dan#ă uşor (ulci vise de-amor,Palatul părea !n magie*urie&

a cerbul ce s-al#ă !n creştet de stânci,=rmat de săgeat-ar"ătoare,+ calul ce sare prăpastii adânciHn "boru-i puternic şi mare,u nara ar"ând,

u coama pe vânt,% dată-ncă pinten l-!mpungeEi-a9unge&

Iar 9unele sare uşor de pe el'ub mantă-i purtând mandolină,u inima plină de-amoru-i idel,u mintea de visure plină,(e grile de ier *l meu cavaler '-avântă cătând pe ereastăEi-adastă.

a gânduri palide din ore dalbeAboară dan#ândele iin#e albe,Par aromatele sulete line(use de "eirii de prin grădine,Hn coruri nimele cântă la )oreEi gem !n lirele blânde, sonore,*scunse gândure de dor de ducă/riste şi palide ca o nălucă,

*poi !n citere ele-ncordarăEi plin şi limpede !ncet cântară?las a trecutului ce !nsenină5intea cea turbure de gânduri plină&

Pe râul dorului, mânat de vânture,Beni odatQPe-un vas cu vâslele muiate-n cânture,in-!mpărat&

Benit-a regele să calce văile

ătând o sorQ,+roi se-ninimă şi plâng emeile(e-a lui amor&

113



+l ură mun#ilor ecouri tinere,ântul la dor,@ăpeşte bu"elor naivei BinereBorba d-amor&

Pe mun#i !n negură, pe stânci de cremene,+l a cătat% albă vergină, să-i ie gemeneEi te-a alat&

/u eşti cântărilor sororă gemene,'uletul lor,@egele inimei trebui să-#i semenea vis cu dor&

Hn tine vede-se că e !n ceriure

=n dumne"eu,Purtând simetria şi-a ei misterureHn gândul său&

5ână dar coardele unele-ntr-altele,5ână-le lin&ăci ca !n suletu-#i n-a găsit altele@egele in&

ântă cu doliul, ce-l varsă beleleând plâng de-amor,'ă creadă lumile, să creadă steleleă-i tactul lor&

um "boară !ngerii din stele-n stele,$ar"ii "bor, lutură printr-a lor bele7

(in lungul )orelor amestecate$ar"ii ridic a lor glasuri bărbate&*rpele-n cântece par că se sarmăând gem cu suletul, când "ic de-alarmă&

5u"ica serelor. 'erai adoarăInima lumilor ce-o !ncongioară,(ictând !n cântece de ericire'telelor tactul lor să le inspire&Ei cum colorile ce se !mbină

aşte a soarelui albă lumină,*stel prin vocile răsunătoareurge-astă mistică, dulce cântare.

%ndină,u oc)i de dulce lumină,

u bucle ce-nvăluie-n aur /e"aur>

114



Idee,Pierdută-ntr-o palidă ee(in planul ?ene"ei, ce-aleargă

entreagă>

'ă-nvii vii

Ei stânca de care râd timpiiEi tot ce mai e-n nesim#ireHn ire<

BinQ dară,ăci oc)iu-#i e via#ă şi pară,Ei suletu-#i, blândă magiee-nvie&

'ă cântee secoli tăcu !nainte,

Ei-a mun#ilor creştete-nalte'ă salte&

Ei din amestecul de vise dalbe,(intre dan#ândele iin#e albe,Iese cum cântecul dintre suspine@egina albelor nop#ii regine&Păru-i ca aurul a#a-ncadrea"ă,unună-n undele-i se urişea"ă&Pe-o liră gingaşă şi argintie5ânu#a-i coardele le-ncurcă vieEi cum din "ilele poetici, 9une,* idealului iese minune,*stel prin notele lirei de-amor ?lasul ei tremură, dulce uşor.

iră spartă-n stânca lume,'ulet stins, muiat !n nor,Plâns amar luat de glume,*devărul vră9itor,

+ iin#a-mi tremurândăare trece-n ininit,a un ulger ără #intă,a un cap ără "enit&

Ei din c)inuri ce mă-neacă,+u sorb mirul cel curat,um o lebădă se pleacă$ând din lacul !ng)e#at&

Ei cu moartea cea adâncă

*m sc)imbat al vie#ei gând,*m ost vultur pe o stâncă,'unt o cruce pe-un mormânt&

11;



are-i scopul vie#ii mele,Hntreb suletu-mpietrit<%c)iu-i stins, bu"ele mele(e dureri a-nvine#it&

rucea-mi pare gânditoare,Parcă arde-a vie#ii-mi tortEi prin neguri mormântarePrivesc a#a mea de mort&

(ar atunci când albe "âne'-or privi-n suletul meu,*> ?ândi#i, gândi#i la mineă am ost !n lume eu&

=n murmur eeric de"miardă doios

* salei tăcere senină,Prin bolta erestrei, arcată pompos,'-aude vibrând mandolină,E-un eco uşor,'etos de amor,'e-neacă-ntr-a mandolei strune

ebune&

Ei toată via#a lui, tot ce-a cules(in unde, din munte, din vale,/ot suletu-i 9une, tot scumpu-i eresHl pierde !n coardele sale&Bărsându-l cu dor,Plângând râ"ător,+l cântă cu bu"e de miere(urere.

,,(e ce nu-s o loare uscată de vântEi pală ca runtea pe moarte,e mila o pierde prin cruci de mormântu miros strivit, ără soarte,

-atunci m-ai lua,a mine-ai căta?ândindă, cum e trecătoare% loare&

(ar eu nu-s, copilă, decât un amor e arde-n o inimă 9ună,=n glas de pe bu"e aprinse de dor,% minte pustie, nebunăEi dulce descântPe coarde de-argint,

ând palida mea nebunieHnvie&

11F



(ar am o câmpie ce undoie-n lori,âmpia speran#elor mele&*colo te-aşteaptă râ"ândele "ori,Pletindu-#i coroană de stele&'-aduci prin amor (e via#ă ior,

Hn câmpul speran#elor vină,%ndină>:

9eor"e Top<rceanu * Si$oe $e coboar! pe p!m<nt :?răme"ile de neguri de la picioarele sale !ncepură atunci a se desace, !ncet-!ncet, drept !n două&Prin spărtura adâncă dintre ele 'isoe !şi aundă privirile, cu a#a luminată de mare năde9de& (ar runtea i se posomor! &&&ând şi bu"a de 9os i se lăsă a pagubă, semn că inima lui nu se prea bucura decele ce-i vedeau oc)ii&&& umai râpi şi prăpăstii, numai #ancuri goale de piatră şi coaste de mun#i,"bârlite, cu bra"i !nip#i pe povârnişuri&&& Ei nici #ipenie de om pe nicăieri&:5are pricopseală>: se gândi 'isoe, punind pe nas&&& e era să caute prin asemenea pustii locuri un

sânt mare şi iubitor de oameni ca dânsul<'e !ntoarse deci cu spatele şi !năl#ă toiagul spre parteadimpotrivă, ca să va"ă şi !ntr-acolo cam ce putea i&&&ici !n partea asta nu era cine ştie ce& /otsingurătă#i şi prăpăstii, tot mun#i ioroşi, scula#i !n picioare, cu spinări de cremene pustie şi!ntunecime de bra"i pe coaste&'isoe ridică a treia oară toiagul, spre mia"ă"i& Ei norii, crăpând !ncet,!i lăsară acum vederii minunată privelişte, care s-adâncea !n limpe"irea vă"du)ului până cine ştieunde, la marginea pământului&&& Băile se desc)ideau, mun#ii mari se tupilau D şi cât cuprindeai cuoc)ii, numai locuri largi şi desătate, numai coline şi câmpii !nver"ite, cu argint de ape lucind !n

bătaia soarelui& Ei sate albe risipite pe sub dealuri&&& şi, departe-departe, !n pâcla şesului, ca ogrămă9oară de licăriri mărunte D oraşul&&&(ând cu oc)ii pentru !ntâia oară de sălaşurile pământenilor,'isoe s-aplecă grăbit şi luă o piatră-n gură7 dar cum soarele !i venea !n oc)i, sin#ia-sa strănută detrei ori !n şir şi "vârli pietricica din gură cât colo&

D *tâta pagubă> ăcu 'isoe, vesel, uitându-se după ea& 5ai sunt pietre prin aceste locuri&&&Ei ără a mai sta la gânduri, porni şi el !ntr-acolo, spre mia"ă"i, ca şi cum !nsuşi el prea!n#elept i-ar i arătat prin acest semn dumne"eiesc spre care parte a lumii să-şi !ndrepte pasul&5ultă vreme rătăci 'isoe, prin liniştea şi singurătatea acelor !năl#imi pustii, că#ărat de stânci ca ocapră, ocolind râpi şi măsurând cu oc)ii undurile de prăpăstii&(ar coborâşul nu era tocmai uşor pentru un sânt ca el, obişnuit a călca numai pe loc !ntins şi netedca-n palmă& (egeaba se trudea acum să păşească domol şi măsurat, cum se cuvine unei e#e

bisericeşti, că mergea tot )urducat şi anapoda, parcă l-ar i !mbrâncit mereu cineva de la spate& D *sta numai pe pământ se poate vedea&&& bodogăni el iar, gata să-şi piardă cumpăna&Ei iată că, la un povârniş mai repe"it, picioarele sin#iei-sale !i lunecară !nainte, amândouă odată,

ără putere de !mpotrivire& 'isoe se lăsă pe moale D şi se duse de-a săniuşul până cine ştie unde, !ntr-un pâlc de erigi uscate, unde se opri din cădere cu părul vâlvoi şi cu anteriul sulecat pe spate& /otacolo, la capătul drumului, genunc)iul sin#iei-sale !ntâlni din nebăgare de seamă un col# de stâncă,ieşit din pământ&% durere cumplită, cu urnici, !i amor#i !ndată piciorul !ntreg, până la gle"nă& ?)emuit asupră-şi cu

bu"ele strânse şi oc)ii !nlăcrima#i, ca şi cum ar i mâncat o ceapă crudă, 'isoe !ncepu a se strâmbael şi c)ip la buruienile din prea9mă, #inându-şi cu amândouă mâinile genunc)iul vătămat, ca pe oscumpă comoară&*poi, stând !ncă !n capul oaselor, se uită cu obidă !mpre9ur şi suerin#a !l ăcu să cârtească !mpotrivaacestei rânduieli pământeşti.

D e-a i gândit oare el-de-sus, !ntru a sa nemărginită !n#elepciune, de-a grămădit pe-aici atâtea

stânci şi-a #uguiat astel pământul până-n slava cerului< (e ce să i sculat el oare aşa, drept !n picioare, aceste locuri pustii şi amarâte< Ei ce nevoie să i ost, până pe-acolo, să răscolească de sub pământ atâtea pietre şi să le samene-n calea omului, pe toate cu col#ii-n sus, ca să-i vatăme trupul şi

11L



să-i "drelească mădularele< @ău o i, nu "ic ba, adăugă el aducându-şi aminte de rânduiala dinsântul rai, să trăieşti !n vecii vecilor ără să te mai doară nimica7 dar nici aşa, să-#i sară oc)ii dincap şi să nu mai ştii pe ce lume te ali de usturime, iară nu mi se pare lucru tocmai cu cale&&&?ândind astel, se ridică şc)iopătând şi-şi luă toiagul "vârlit cât colo, !ntre erigi& Ei după ce-şi recăiar genunc)iul cu palma, porni !ncet mai departe&

'tâncile piscului rămâneau tot mai sus, !n urma lui&(ar peste creştetul lor neclintit, !ncepu a se !năl#a de la o vreme !n două labe un nour mare şi posomorât, şi a creşte pe nesim#ite, cuprin"ând o 9umătate de cer&Bă"du)ul se !ntuneca vă"ând cu oc)ii& Hn &&&ând s-au"i !ntr-o margine şi carul sântului Ilie, )uruind

peste genuni&Ei norul cel negru creştea mereu şi se tot bulbuca, se tot lungea spre el !ntr-acoace, venind !ncetasupră-i cât un munte7 iar când a9unse drept deasupra, clipi cu mânie dintr-un ulger şi slobo"i untrăsnet&

D (e capu-#i> ăcu 'isoe necă9it&a această vorbă necugetată, alte două tunete lungi, cu )opuri, !irăspunseră din slavă& Ei numaidecât nourul cel !ntunecat, care se cunoştea cât de colo că-i burdu deapă, !ncepu să scuture asupra lui o ploaie repe"ită şi mare-n bob cât aluna&

'isoe sim#ea cum i se lipeşte anteriul de spate, peste cămaşa udă& eputând să mai rabde şi aceastăocară, sin#ia-sa !năl#ă la urmă toiagul şi rosti cu mânie /atăl nostru !n gând&&&Ploaia se opri atunci, ca la poruncă7 tunetul se depărtă până la marginea lumii, bombănind7 şi nourulcel vră9maş !ncepu a se trage la o parte, ruşinat, pitindu-se tot mai 9os !ndărătul mun#ilor, ca şi cuml-ar i sorbit pământul&ând soarele străluci din nou, 'isoe se tre"i deasupra unei pa9işti prăvălite care !ncepea de sub

picioarele sale şi cădea până 9os, sclipitoare şi !nlorită ca un patrair de vlădică, pe pieptul stâncosal muntelui& 'in#ia-sa porni !ntr-acolo ără "ăbavă şi-ncepu iar să coboare& (ar nu mai cobora de-adreptul, ci tot de-a coasta şi cu pa"ă mare, ca să nu-şi ia vânt cumva şi să purceadă iar de-a săniuşultocmai acum, când !ncepea să-i ie lumea mai dragă&Hn &&&ând a9unse la un capăt de plai, care cobora !n clină uşoară până la marginea pădurilor de brad&(e o parte şi de alta, culmea verde se prăvălea !n văi prăpăstioase şi !ntunecate7 dar !naintea lui s-aşternea tăpşan !ntins, cu răge"imi de ierburi ără pri)ană, abia desprinse din beteala ploii şi dinmoliciunea aburoasă a ce#ii& Pâlcuri de ienuperi pitici umbreau pe margini strălucirea acelor păşuni!nalte& Kuioare de argint sub#ire se distrămau !n soare, deasupra lor& Hncolo, nici urmă de iin#ă

pământeană, !n nici o parte&(ar !ntr-un loc, 'isoe se opri şi ridică din iarbă, pe lângă o tulpini#ă de smirdar !nlorit, câteva

boabe lucioase şi negre, ca de mătănii călugăreşti& e #inu !n palmă o vreme şi le cercetă cu luare-aminte, pe toate păr#ile7 sărâmând apoi una !ntre degete, o duse la nas& Ei !n#elese la urmă că, nu demultă vreme, trebuie să i trecut prin partea locului o turmă de mioare&:%ri, poate, niscai capre&&&:, cugetă el, !ncruntat& ăci de pe acele semne mărunte se cunoaşte bine

numai atâta, că nu putea i vorba de vaci&=n lătrat de câine s-au"i atunci dintr-o parte, peste liniştea poienii&'isoe tresări& +ra cel dintâi glas pământean care a9ungea la urec)ea sin#iei-sale&&& =ndeva, mai lavale, după vreo perdea de bra"i, ori pe altă a#ă a poienii, se găsea pesemne un sălaş de ciobani&Kiind !nsă abia pogorât din cer, 'isoe nu-şi luase !ncă trup şi !nă#işare potrivită cu lumea celor de

9os& Kăptura lui cerească, ăcută dintr-o plămadă străve"ie ca lumina şi ca vântul, nu se !ngroşase!ncă destul !n atingerea cu #ărâna7 şi astel sin#ia-sa putea să meargă acum !n picioare prin lumina"ilei, ără ca oc)ii celor de pe pământ să-l poată "ări&(ar câinii nu văd numai cu oc)ii& (in mila elui-de-sus, care are gri9ă de toate, ei văd şi cu nasul&(eci unul dintre dulăii tolăni#i pe lângă acea stână, !ntorcând din !ntâmplare botul spre partea deunde venea 'isoe şi primind pe adierea vă"du)ului o pudoare necunoscută, se ridică deodată-n

picioare şi rămase cu nările a#intite !ntr-acolo&&& D Parcă se "ăreşte ceva&&& mârâi el către tovarăşi, cu nasul pe sus, !nc)i"ând oc)ii ca să vadă mai bine& Ei dintr-o dată !ncepu să latre şi se repe"i la deal, stârnindu-i şi pe ceilal#i !n urma lui&

11



Hntr-o clipă se !nşirară to#i de-a lungul poienii, alergând iecare după putere&*9unşi !n dreptul lui 'isoe, câinii se opriră nedumeri#i& ătraseră ei pân-acum la tot elul de di)ănii,la lup şi la urs, la vulpe şi la bursuc, ba c)iar şi la arici7 dar nici unul, se poate spune, nu maiavusese !ncă prile9 până acum să se dea la o arătare sântă, de pe cealaltă lume, ca aceasta&&& e

putea să ie< (e pe miros, nu semăna cu nimic ştiut şi cunoscut& % i ost vrun sânt picat din cer odată cu ploaia dimine#ii D ori poate un strigoi ătat de be"na pământului şi rătăcit acolo !n soare, ca

un )u)ure"< u se putea şti& 'e opriră deci roată !mpre9ur şi !ncepură a arunca-n el, de departe, culătrături&(upă toate semnele, vătaul lor părea să ie un dulău bătrân, mare-n trup şi negru-roşcat la păr, cuurec)ile sârtecate de lup şi cu urme albicioase de muşcături pe bot& 'pri9init cu tărie pe labe, sta-nmi9locul celorlal#i arătându-şi mereu capul mare pe deasupra lor& Ei lătra rar şi gros, ca din butoi D

parcă trăgea cu tunul. D Jum>&&& Jum, )um>&&& Jum>&&&Hn rând cu el s-a#ineau al#i doi, tineri şi mai leşietici la păr& *mândoi aveau coada tăiată7 le rămăsesenumai câte-un ciot&+rau ra#i gemeni, se vede, eciorii celui bătrân, că nu prea se depărtau de lângă el şi-i #ineau isonul

pe rând, cu botul !ndreptat spre cer, slobo"ind iecare din gât câte-un urlet lung şi ascu#it, pe care se

!nşirau lătrăturile ca nişte gogoloaie pe soară& ând tăcea unul, !ncepea celalt7 rar se nimerea sălatre amândoi odată&Prin a#a acestora se rământa ca de ceasul mor#ii un cotei tărcat, de neam prost, c-un pămătu dela#e albe-n vârul co"ii& ătra cu sug)i#uri şi se !neca uneori, parc-ar i avut un os !n gât7 se opreaatunci cu botul !n pământ şi icnea din pântec, căscând gura până la urec)i, gata să-şi lepede ma#ele-n iarbă&&& Ei mai era printre ei !ncă o cotarlă de acest soi, care-ncepuse a năpârli. din părul cel vec)i!i rămăsese doar o âşie de lână murdară de-a lungul spinării şi, pe pulpa dindărăt, un smoc& (in

pricina aceasta suerea, pesemne, ca de boală, că-i pierise glasul de tot& ătra răguşit, !n şoaptă D nuse-n#elegea bine ce spune.

D )ia, c)ia>Ei se repe"ea mereu la tovarăşi, ca să-i dea şi lui pas să grăiască7 dar nimeni nu-l băga !n seamă&u năde9dea !n puterea toiagului, 'isoe sta-n a#a lor nemişcat şi-i urmărea din oc)i, aşteptând săvadă. ce-au de gând să mai acă<

D *ră, drace, ară&&&re"use la-nceput, când i-a "ărit alergând de departe, că vin să-i ure"e bun sosit pe pământ şi să segudure la picioarele sale7 dar acum vedea el bine că treaba era pusă mai degrabă pe sadă& !l ocăraudin toate păr#ile pe limba lor şi-l !ntrebau. ce caută acolo< Ei to#i erau porni#i cu duşmănie asupralui, măcar că nu le ăcuse nimica& umai un că#ălandru prostu#, cu labele prea mari, sosit !n urmatuturor, s-arăta parcă mai pu#in vră9maş la inimă& *lergase şi el acolo, ca la o petrecere, )ămăind cuvrednicie, ără să ştie despre ce-i vorba& 'e oprise la trei paşi !n dreptul lui 'isoe D ş-acum lătramârâit, cu trăgăneli !n glas, şi se preăcea uneori că se uită-n altă parte&&& dar trăgea cu coada

oc)iului, să vadă dacă nui răspunde şi sin#ia-sa ceva& Iar la urmă, vă"ând că nu se mai !ntâmplănimica nou, se lăsă de-a binelea pe coadă şi-ncepu a clămpăni cu din#ii prin păr, după purici&(e la o vreme se mai potoliră şi ceilal#i, parcă7 dar cum ăcea 'isoe o mişcare să plece, !ndată se

porneau iar, pe toate glasurile, tăindu-i calea7 şi după o rânduială rămasă din strămoşi, pe când unii!l #ineau de vorbă pe din a#ă, al#ii se urişau pe la spate, să !ncerce dacă nu l-ar putea apuca, dinugă, măcar de poala anteriului&Ei iată, când s-aştepta mai pu#in, sin#ia-sa sim#i deodată o arsură la spate, !n partea moale atrupului, ca un cui ascu#it& 'e răsuci, c-un răcnet de spaimă, ridicând toiagul prea târ"iu&&&

a spatele lui se găsea doar o că#ea, vânătă şi slabă, pe care n-o băgase-n seamă pân-atunci& +raătată de curând pesemne, că-i sticleau oc)ii-n cap de vră9măşie, ca la un lup& ătra !ncleştat,

arătându-şi col#ii până la gingii D şi tot ea se văicărea, cu mustrări 9alnice-n glas, de-ai i "is că 'isoetrebuie s-o i bătut de moarte cândva ori să-i i gâtuit pân-acum, cu mâna lui, trei rânduri de că#ei&

11



:Ei doar acu mă vede-ntâia oară !n via#ă&&& cotarla dracului>: cugetă el, amărât şi scârbit din cale-aară&u câinii roată-n 9urul său, 'isoe străbătu apoi !ncet poiana-n curme"iş spre pădure& I se părea căto#i mun#ii dimpre9ur latră la el& Ei nu-i venea a crede că se va mai putea mântui vreodată de aceastăosândă a lui (umne"eu& :'e vede că nicăieri pe lumea asta nu poate i linişte, !şi "icea el, nici !n cer,nici pe pământ& 'us, cântă şi "biară binecredincioşii până te năucesc de cap7 9os, te latră câinii, de-#i

vine să ugi !ncotro ve"i cu oc)ii& Ei nu se ştie bine care din aceste două urgii este mai cumplită&&&:(ar la marginea pădurii, câinii !ncepură să-l părăsească, unul după altul&'e-ntorceau la stână, mândri, cu coada pe sus, ăcând popasuri scurte pe lângă pietre şi )âr9onindu-se !ntre ei& umai că#eaua cea slabă !l mai urmări o bucată, ca o muscă rea de care nu po#i scăpa, casă-l vadă unde intră şi să-i cunoască vi"uinea&'isoe se găsi la urmă singur, !n liniştea pădurii !nalte de brad&5ergea acum !ncet, cu nasul !n pământ, tre"ind sub picioare un oşnet singuratic prin run"eleuscate& !ncepea să-i ie le)amite de via#a de pe pământ7 !l bătea gândul să lase toate baltă şi să se-ntoarcă !n rai de unde a venit&(ar când se gândea ce "aiaet i-ar ace sin#ii părin#i, vă"ându-l că se !ntoarce aşa degrabă şi ără

nici o ispravă, şi cu ce alai l-ar primi diavolii de !ngeri c)iar de la poartă, i se ăcea negru !nainteaoc)ilor& u> 5ai bine să le rabde pe toate până la sârşit, c)iar dacă ar i să se !ntoarcă la urmă totără pra"nic la călindar, cum a plecat&u acest gând, se opri lângă un buştean că"ut, ca să-şi puie la muşcătură o oaie lată de podbal,

bună de leac7 sim#ea trebuin#ă să-şi mai răcorească pu#in şi "gârieturile dobândite mai la deal D căcitoată partea dindărăt a sin#iei-sale era plină acum de usturimi şi ierbin#eli&*r i putut el să acă o minune să le vindece uşor, c-un singur cuvânt, dac-ar i vrut& (ar !şi aduceaaminte de satul ce i-a ost dat la plecare sântul 5avric)ie cel !n#elept, cu privire la minuni& *cestsânt prea!nvă#at avea slăbiciune să alcătuiască, pentru trecere de vreme !n rai, el de el de

bucoavne mărunte, despre te miri ce şi mai nimic& Ei la plecare !i arătase şi lui una, pe care sta scriscu slove mari de mână. (espre ăcutul minunilor, cuprin"ând saturi şi !nvă#ături pentru olosin#asin#ilor părin#i, ca să le slu9ească la o nevoie& $inecredincioşii cei de rând n-aveau a se uita !ntr-!nsa, căci nu era de nasul lor& Ei scria acolo aşa, că acela ce a primit de la (umne"eu această putere,mai presus de ire, trebuieşte cu străşnicie a se eri să nu acă niciodată o minune !n olosul său, căcialtel i se va lua darul& *şi9derea, ca să-i ie plăcută lui (umne"eu şi să olosească oamenilor,minunea se cere ăcută numai acolo unde va i lume multă adunată la un loc, nu pe pustii locuri sau!n păduri, bunăoară cum ar i pe aici&(e acea bucoavnă !şi aducea aminte 'isoe acum, stând cinc)it lângă buştean, cu nasul !n pământ şicu anteriul ridicat la spate până sus& Ei-i părea rău că n-o ceruse !mprumut& Poate că i-ar i dat-o&:oroc că nu-i nimeni p-aici să mă va"ă&&&:, !şi "ise el la urmă, privind !mpre9ur bucuros că poatesă-şi cercete"e ără martori goliciunea !nroşită de nevoi& ăci după atâtea neca"uri şi suerin#e,

ăptura lui cerească !ncepuse acum a se cunoaşte, mi9indu-se şi vederii pu#in, printre copaci, nunumai de pe miros&% cinte"ă nevă"ută !ncepu să strige atunci, dintr-un vâr de brad, risipind licăriri de sunet !n umbraverde a pădurii.

D Mi-vic> Mi-vic>&&& pi-ca, pi-ca, pi-ca&&& pi#-pi#-pi#>'isoe !năl#ă urec)ea, s-asculte de unde vine acel glas picurat& (ar nu mai au"i nimic, decât şuietulvântului !n cetini&

Hntorcând capul apoi, sin#ia-sa dădu cu oc)ii de o ciupercă mare şi albă, pe care n-o "ărise !ncă7 sta ploştită acolo, c)iar la spatele său, !ntre run"e, şi se uita cu luare-aminte !n sus& D e te mai ui#i şi tu ca o proastă< o !nruntă el, !ntorcându-se !ndată cu a#a&

Ei dacă vă"u că aici nu era c)ip, se ridică şi porni iar, să-şi caute un loc mai potrivit&'e opri nu departe, la o margine de râpă, deasupra unei văgăuni căscate !ntre "iduri prăpăstioase de piatră& Peste vârul bra"ilor !nip#i !n povârnişul de sub el, s-au"ea, din und, răcnet de pârău&

12N



'isoe !n#elese că apa ce se "bătea acolo, !ntr-o !ncleştare de stânci, trebuia să se !mpreune"e odatăşi-odată mai 9os cu râul cel din vale, pe care-l "ărea de aici ocolind !ntr-un arc de argint satul risipitla poalele muntelui, departe&'upărarea !i trecu ca prin minune&ălău"it de acel glas de apă care-i suna !ndelung !n cale, când mai tare, când mai !ncet, ca un cântec

pustiu al singurătă#ii, sin#ia-sa se ridică şi porni la vale după pârău, neştiut de nimeni, prin această

!mpără#ie a urşilor, de-a curme"işul desimilor de brădet&a mi9locul unei coaste cu "meurişuri !ncâlcite, "ăbovi !ntr-un rând o vreme, să-şi răcorească pu#ingura cu bobi#e trandairii de "meură& +ra linişte& umai bâ"âitul #ân#arilor #esea ire sub#iri!mpre9urul lui& Pe când se ospăta astel, au"i deodată un glas gros mormăind. parcă vorbea cinevasingur, da^ cuvintele nu se desluşeau bine& 'isoe ăcu câ#iva paşi !ntr-acolo, să va"ă cine poate i& =noşnet mare i"bucni din dosul unor tuărişuri& Ei drept !n a#a sin#iei-sale se ridică !n două labe,

bălăbănind din cap, o namilă de urs cât toate "ilele& Purta pe piept un ştergar alb, ca să nu-şimân9ească blana, pesemne, cu "amă de "meură7 şi venea spre 'isoe cu labele atârnând, ca şi cum l-ar i potit pe sin#ia-sa la o trântă dreaptă&

D ată-#i treaba, di)anie> !i vorbi 'isoe liniştit& u te bur"ului la mine, că eu nu-s ce cre"i tu&&&(upă care !i !ntoarse spatele şi porni grabnic pe coastă-n 9os, ără a mai privi !ndărăt7 şi s-aşternu iar

la drum, coborând !ntruna, cu inima plină de nerăbdare s-a9ungă mai &&&ând !ntre oameni&+ra soarele-n crucea amie"ii, când 'isoe a9unse la marginea din sus a satului, !ntre live"i&@âul trecea limpede pe sub sălcii, ca o adiere de vânt& imeni nu se vedea !n prea9mă&(ar după ce ăcu un cot, !n lumina mare, sin#ia-sa rămase cu oc)ii a#inti#i şi cu gura căscată&&&5ai 9os, pe malul dimpotrivă, !nălbea pân"a la marginea apei D o emeie&% emeie adevărată, !n carne şi oase, nu o arătare străve"ie de pe cealaltă lume7 o emeie tânără, cuoc)i şi cu sprâncene&&& şi cu toate cele câte trebuie la o emeie, nu o vedenie uscată şi iravă, tunsăca vai de capul ei şi vârâtă !ntr-un sac până la gât, ca arătările cele ioroase din sântul rai&'isoe se opri !n dreptul ei şi se lăsă 9os pe o piatră, cu mâinile !mpreunate peste genunc)i, ca să

privească !n voie această minune a lui (umne"eu, cum nu mai e alta pe pământ&Hnclinată uşor din mi9loc, cu cămaşa albă despicată la sân !ntr-o parte şi cu catrin#a roşie prinsă-nşold, emeia lăsa pân"a să se desăşoare-n voia apei până departe7 o aducea apoi, val după val, pe un

bolovan mare de la picioarele ei şi-o bătea cu un mai de lemn, !mproşcând stropi de soare !mpre9ur&a spatele ei, pe prundişul uscat, se vedeau alte două âşii !nguste de pân"ă, !ntinse la soare& Iar mai!ncolo, păştea iarba dintre pietre D o vacă&ând vaca s-apropia prea tare de pân"ă, emeia se-ntorcea şi arunca după ea cu bulgări.

D i, boală>Hşi nete"ea apoi cu dosul mâinii şuvi#ele de pe runte şi urişa spre 'isoe o privire ageră, pe subsprâncene&a urmă, neputând să rabde, se !ndreptă din mi9loc şi-i strigă peste apă.

D (a^ ce părinte, n-ai mai vă"ut omeie<@âul vâ9âia !nsă prea tare !ntre ei, şi 'isoe n-au"i ce-i spune& Bă"ându-l că nu se dă dus, emeia !şilăsă atunci pân"a pe piatră şi intră !n apă, să treacă spre el& =nda limpede !i cuprinse !ndată

picioarele, până mai sus de gle"ne, unde pulpele !ncep să ie mai albe7 şi pe măsură ce apa creştea,catrin#a şi ia se ridicau şi ele tot mai sus, deasupra genunc)ilor&&&

D Brei să treci râul, părinte< !ntrebă ea ieşind, !n sârşit, pe mal& (e unde vii, sin#ia-ta<

'isoe arătă, cu capul, spre vârul muntelui& (e-acolo venise& D +)> că doar n-ăi i picat din cer&&&, "âmbi emeia, aruncând o privire-n treacăt spre piscul vioriu şispre poienile cele !nalte de sub el, care se "ăreau d-aici printre nouri ca nălucirea unor ostroave din

basm, oglindite deasupra lumii !n vă"du)&

D * venit apa mare şi ne-a luat iar puntea, lua-o-ar ciorile> urmă ea, vă"ând că nu primeşte răspuns& -ai pe unde trece !mbrăcat& (a^ mi-oi ace eu pomană să te trec !n spate, dacă vrei, că poate mi-iciti şi sin#ia-ta, vreodată, un acatist pentru iertarea păcatelor&&&

121



Borbind aşa, se-ntoarse cu spatele şi s-aplecă pu#in de mi9loc. D Jai&&& )opa> !l !ndemnă ea, peste umăr&'isoe stătu oarecum la !ndoială& !i cuprinse la urmă gruma"ul cu bra#ele şi i se aburcă !n spate, underămase nemişcat cu genunc)ii spri9ini#i de şoldurile ei pietroase&Ei apa viorie !ncepu numaidecât să cânte pe sub ei, râ"ând şi gâlgâind printre pietre de voie bună&

ând vaca de pe mal "ări !n mi9locul râului o arătare aşa de ciudată, 9umătate popă, 9umătate emeie,se opri din păscut şi )olbă oc)ii !ntr-acolo& *poi dintr-o dată !şi !năl#ă coada drept !n sus, ca olumânare, şi-o luă la ugă spre sat&a 9umătatea drumului se opri să mai privească o dată !ndărăt, cu coada bâr"oi&&& Ei !ncredin#ată pedeplin acum că lucru curat nu poate i, porni iar !n goană, printre garduri şi peste )ârtoape, să ducăveste-n sat despre arătarea cumplită ce i s-au ăcut la marginea apei&:

in ol George Top-rceanu, Minunile Sf-ntului Sisoe

Mircea Iv!ne$cu * Moartea la Vene?ia 'ă !ncercăm aşadar !ntr-o carte ar i ost

mai simplu D acolo, a9ungea să te ridici de pe scaun!ntr-o amia"ă, şi ără să cre"i că ar !ncepesau se sârşeşte ceva, să părăseşti !ncăpereacu mobilele bine ştiute, să cobori, şi să mergi un timp

prin amia"a posomorâtă, pe stră"ile umede, până a9ungi, undeva, la marginea oraşului,*sta !ntr-o carte D să !ncercăm !nsă cu adevăratsă mergem până la capăt D şi lăsând deopartecăr#ile, toate, aşe"area luminii de pildădin locul acesta atât de ştiut, unde ai stat

până acum D să o laşi, de la o clipă la alta,ără putere D şi să spui că treci prin pân"e de aer cu apele sc)imbătoare D mergi, adică, !nspre o margine,unde are să ie totul desc)is, asemenea unui oc)iaşteptându-te, să te primească acolo& Borbe, nu <şi tot ca !ntr-o carte D coborârea pe stră"i, la amia"ăcătre locul unde e cerul imens D ca o povestire cu omulcare deodată s-a ridicat de pe scaun D şi a plecataltundeva D spre o altel de lumină&% parabolă despre moartea !n lumina uriaşăa unui oc)i cu străve"imi !nşelătoare, mai !ncetinite,

şi se termină, D şi pe urmă !nc)i"i cartea,şi e o aceeaşi lumină posomorâtă, scă"ută, !ngustă, 9ur !mpre9urul tău D şi tu stai mai departeşi !#i !nc)ipui, doar, vorbe D

Mircea Iv!ne$cu * ima"ine dintr*o bio"ra,ie

beet)oven !ntr-o seară s-a aşe"at la clavir

şi a cântat rumos arpegii suitoare uscat- şi sus, pe notele de boltă cu ecouri ambigui -şi din când !n când coborând cu !n#eles&

122



era sonata despre care se spune că ar descrie plecarea cuiva cu poştalionul, departe, pe urmă,a urmat o parte mai lentă - şi tandră -aşa-numita absen#ă& ce rumos trebuie să i ostcapul lui leonin, aplecat peste umăr, şi degeteledescriind arabescuri !ncete - şi !n salonul

cu lumânări mişcătoare şi umbre, to#i ascultându-l&şi !ncânta#i că mu"ica este atâta de e0presivă&dar mai urmea"ă apoi un el de sunete seci iarăşişi acorduri cam disonante - şi iarăşi arpegiişi game urcând, coborând - este re!ntoarcerea&despre asta nu e !ncă timpul să vorbim acum&să ne !nc)ipuim doar degetele lui aspre pe clapecântând despre absen#ă&

0imitrie An"/e l* Sonata lunii

(ulce și liniștitoare, noaptea se statornicește& =mbre !ncărcate de somn, sioase, moi și !ncete,lunecă deasupra păm!ntului ca o apă& 'ioase, moi și !ncete, se desășură, cresc, ca aburii purtați dev!nt deasupra unei prăpăstii, se strecoară printre arbori, se t!răsc spre !nălțimi& uminile biruite,decolorate, palide, albe oilesc, descresc și dispar& =n ritm ascuns pre"idă și r!nduiește năvalaaceasta mută a tonalităților !ncărcate de vis ce se așa"ă& =n armec mistic trece prin aer, și acum oultimă umbră, ca un steag de doliu și de atalitate, purtat de o m!nă nevă"ută, lutură ca și cum ar vrea să dea un semnal&(e la ereastra lui, $eet)oven, cu un "!mbet amar pe bu"e, lăs!ndu-și capul pe m!nă, privește&Părul, mai negru ca umbrele de aară, !i ace o cunună de noapte pe runte& (eparte ora șul !șitremură osorescențele și amestecă la ori"ont lucirile cu !nt!iele stele, !ntinde lanțuri luminoase

prin negură, scrie arabescuri de aur !n !ntunecimi, 9oacă imaginare constelații, desemnea"ă capriciide oc&=n murmur ne!ntrerupt, ca o apă care bate !ntr-un țărm, urcă p!nă la el și !l ace să-și plece urec)eași să asculte& Bii, oc)ii lui se aprind și licăresc și m!na-i albă, ca și cum ar vrea să culeagă"vonurile !mprăștiate !n aer, se !ntinde și dibuiește prin !ntunerec&&&*ară !nsă, dulce, domoală și liniștitoare, noaptea !și caută ritmul și se statornicește& una, !nălțatăsus, a c)emat oc)ii visătorului care se privește !n ea și se recunoaște cum va i mai t!r"iu, o palidămască, cu oc)ii abia !nsemnați și gura mută !nc)isă pe veci de un "!mbet amar& 'pectrala igură dinlună !l atrage ca pe un rate ce-i seamănă și oc)ii lui se !nc)id, să nu mai vadă trista imagine&&&

epăsătoare și albă, aduc!nd cu ea un ior necunoscut, impalpabila lumină a mortului astru crește!nsă pe nesimțite& *lbă, albă, ne!nc)ipuit de albă, ca și cum ar i trecut printr-un bulgăr de g)eață, a

a9uns acum drept ereastră și a pătruns !n odaie& Kulgerătoare, clapele de ildeș ale clavecinuluistrăvec)i, peste care dormeau ațipite visurile, s-au luminat& Koi răvășite cu negre note, ce ca oinva"ie de urnici au dat asalt portativelor, "ac !mprăștiate pretutindeni& % vioară !ntr-un cuisp!n"ură l!ngă arcușul ei, deasupra unui divan străvec)i&Pe masă, printre tomurile desperec)eate ale tragediilor lui ')a8espeare, un Plutar) cu scoar țe vec)ispune aima at!tor vieți trecute& 'ingur un portret de emeie, ca mirată de a se găsi !n singurătatea șisărăcia asta, privește enigmatică din rama ei la alba lumină ce crește lumin!ndu-i "!mbetul de pe

bu"e&&&(eodată !nsă c!teva note unebre, ca rupte din umbră, au urcat !n lumina lunii& Kiorul ricei denecunoscut a umplut odaia, adus de acești trei negri soli, ca ieșiți dintr-o urnă unerară unde audormit !ndelung, și alba tăcere a !nceput să c!nte&*coperite, alte sunete au urmat, ca o c)emare de glorie !ndepărtată, strecur!ndu-se printre negrelenote unebre și s-au domolit și ele, ăc!nd iarăși loc triștilor soli ai disperării& % !ntrebare sioasă șirugătoare și-a ăcut loc apoi și un glas ne)otăr!t, ne!ncre"ut !n sine, parcă a răspuns, iar m!inile

123



albe, ca și cum s!ngele tot s-ar i retras din ele, au rămas locului pe clape& /ristă și cu oc)ii aproape pl!nși, ața celui ce c!nta s-a !ntors și a privit peste umăr la portretul de pe masă&(rept geamul desc)is, luna se oprise acuma și privia curioasă, ideali"!nd sărăcia cuprinsului&Pulberea ridicată 9uca !n sulul de ra"e și mre9ele de păian9en ce stau prin ung)ere păreau niște)!r"oburi de argint& Gos pe podele, notele mărunte ai i spus că urcă și coboară portativele, c)ematede atracția asta nevă"ută, că vor să treacă dincolo de marginea )!rtiei și să-și ia "borul !n lume&

erăbdarea gloriei, !ncătușată !n cuprinsul acela mic, se ră"vrătea parcă și voia să iasă cu orice preț, cu negrul ei norod de semne, sătulă de sărăcia și !ntristarea cuprinsului&A!mbind !nsă trist și !mprăștiind cu piciorul )!rtiile din 9urul lui, $eet)oven !și !ntinse din nou

brațele și, ca răscolind lumina lunii de pe clape, !ncepu să c!nte& /riste, cele trei note unebre carupte din inima umbrei reveniră, 9alnice ca scăpate dintr-o urnă unerară, unde au dormit !ndelung,se redeșteptară& 'ioasă, !ndepărtata c)emare de glorie căută să se strecoare iarăși, dar sunetele deanară muriră& (e"nădă9duite, degetele urniră alte note, strecur!ndu-se printre clapele albe și negre,ca printre lumini și umbre, și o pl!ngere domoală, ca un suspin, !ncepu să se reverse, ca și cumlacrimile lui !nsăși cădeau pe clape tre"ind sonoritățile acestea umbrite& Kumuria și trista !ndoială!și arăta ața acum, și m!nele albe ce-o deșteptase m!ng!ind-o parcă, nu luau seamă la m!nele deumbră ce alergau crispate !n urma lor ca voind să astupe sunetele și să prindă neliniștita !ndoială cas-o "ugrume&&&@evolta dormea !ncă, ațipită undeva, !ndărătul coardelor, dar tremurătoarele m!ni o tre"iră și pe eaără de voie 7 și m!niosul c)ip al celei deșteptate din somn privi o clipă nedumerit la cealaltă ață șitrecu apoi peste ea !ntr-o urtună de sunete&5!nios, c)ipul celui ce c!nta se bră"dă de "b!rcituri ad!nci și m!nele lui, ce alergau acum pe clape,

păreau că amenință !nsuși destinul și că luptă cu el căut!nd să-l !nr!ngă&&% undă de v!nt ca tre"ită de energia lui, sau venită de cine știe unde, intră !n casă mișc!nd partiturileși amestecând clarul de lună& Hniorată, revolta că"u și merse să ațipească din nou !ndărătulcoardelor& 'labe, anarele gloriei, ca venite de dincolo de morm!nt, răsunară !ncă o dată și cei treinegri soli, ce purtau iorul ricei cu d!nșii, se arătară și ei& /riste, ca scăpate iecare dintr-o urnă

unerară, cele trei note sunară din nou, !ncet, tot mai !ncet, ca dornice de a se re!ntoarce !n!ntunerec&&&'peranțe de glorie și de ericiri, glasuri de !ndoială și glasuri de revoltă, șoapte de umbră și!niorări de lumină, toate tăcură sub m!nele !ncremenite&Hn cuprinsul sărac !nsă, !ndărătul negrului visător ce-și c!nta durerile, praul răscolit din ung)ere, orimăruntul norod al miilor de note, trec!nd pe l!ngă oc)ii mira ți ai portretului de emeie de pe masă,

9uca acum !n sulul de lumină ce pătrunsese !n odaie și ca pe un uriaș portativ de ra"e se !nălța și se pierdea !n lună& +ublicat' în Ț ara nou', 5, #, 8$ dec !"!!, p !776 !"H.ttp://ro0i1isourceorg/0i1i/Sonata2lunii

Panait I$trati – Cum am devenit $criitor + ,ra"ment- (ar asta nu-i totul& + nevoie să ştim ce anume condi#ii sunt prielnice dragostei pentru a !nlori, sau,mai bine "is, tuturor dumne"eilor omului pentru a e0ista& u e decât una. suerin#a&(umne"eu cere omului mărturia dragostei sale& (esigur, această dovadă nu are nici o legătură cuceea ce se mul#umesc toate bisericile şi care se reduce la o simplă practică ormală& % atarecomportare poate să mai construiască noi biserici, nu !nsă să le şi men#ină&

124

http://ro.wikisource.org/wiki/Sonata_lunii

http://ro.wikisource.org/wiki/Sonata_lunii



*semenea oricărei divinită#i, artele şi credin#ele sociale cer deopotrivă celui care le cultivă dovadaabsolută a devotamentului său& 'pune-mi ce sacriici pentru idealul tău şi-#i voi spune dacă-l iubeştisau nu&5i-am ăcut o lege !n a 9udeca dragostea mea şi a iin#elor asemănătoare mie, după suerin#a pe carei-o aducem ca o orandă& (in acea "i, tare !ndepărtată, lumea mea a devenit str!mtă, dându-miseama !n mod clar ce soartă mă aşteaptă, care va i drumul vie#ii mele& -aveam decât să privesc

calea străbătută de cei cu care mă asemuiam, pentru caviitorul să-mi apară ca !ntr-o oglindă&Kără !ndoială. conortul suletesc nu merge mână !n mână cu cel material& Hncă de la !nceput trebuiesă te )otărăşti pentru unul !n paguba celuilalt& Ei dacă te soco#i adeptul dragostei totale - oricare ar i c)ipul dumne"eului pe care-l slu9eşti - pre#ul care #i se cere neapărat este suerin#a totală& Pui#aomenească alungă de la ospă# pe cel dăruit credin#ei totale& *ceastă lege necru#ătoare se aplică maiales artistului !n-născut, ie că este creator sau nu& el ce iubeşte, !n c)ip nemăsurat Krumosul, estecondamnat la cea mai tragică singurătate&(intre toate divinită#ile născocite de inima omului şi cărora se dăruieşte sclavă pentru toată via#a,Krumosul este acela care cuprinde mai multă !n#elegere& Prin el, omul atinge perec#iunea& u areegal& Ei asta e cu putin#ă numai atunci când renun#i la tot şi te !nsingure"i&*m cunoscut pe unuldintre aceştia& Hl c)ema 5oş Popa şi muncea ca )amal !n portul $răilei&

-avea nici un prieten şi nu părea să suere din pricina asta& Jamalii vorbeau despre el ca de un omdrept, atoateştiutor şi uşor de apropiat suleteşte& Hn certurile lor "ilnice - iscate mai ales când se!ncurcau la !mpăr#irea banilor câştiga#i !n devălmăşie - ei apelau la el ca să le acă dreptate şi-lascultau orbeşte& *desea !l vedeai !ncon9urat de studen#i, !n vreun ung)er !ntunecos de princeainăriile $răilei. !i a9uta !n probleme grele de matematică şi câteodată le ăcea c)iar te"ele delicen#ă !n drept sau ilo"oie& imeni nu l-a putut ace să ia un ban>Hntr-o "i, !ntâlnesc pe un tânăr cu care am ăcut clasele primare& +ra cu doi ani mai mare ca mine&Kăcuse studii rumoase şi-l urmărisem ani de-a rândul urcând treptele !nvă#ăturii, pe când eu mătăvăleam de la unstă pân la altul& Hl !ntrebai, după un sc)imb de cuvinte.- *i cunoscut tu pe un oarecare „5oş Popa”, pe când erai !n liceu<+l se gândi o clipă, apoi ăcu o a#ă veselă, ca la o amintire plăcută.- +i>&&& ai alat şi tu de nea icolae<- icolae !l c)eamă<- (a> icolae (umitrescu, dar colegii de muncă i-au "is „moş Popa”,din cau"a pletelor, a bărbii şi!nă#işării lui de „popă” de treabă& -am cunoscut !n ceainărie la „'iciu”, !n Pia#a 5are& estrângeam acolo, seara, de beam ceai şi declamam din +minescu şi oşbuc&&& +l era mai tare caoricare dintre noi şi la toate materiile& (uce o via#ă de ascet şi nimeni nu ştie cine este& 'e vede !nsăcă a ăcut şcoală oicială, pe care trebuie s-o i !ntrerupt brusc, din cine ştie ce motiv& Hn orice ca",nu-i autodidact& a„limba română” şi la „matematici” cad studen#ii cu du"inile& +i bine, el ne salva7ără el, mul#i ar i ost trânti#i la e0amene& u primea niciodată vreo plată !n bani& % por#ie de ceaiera tot ce te lăsa să-i plăteşti&

5-am apropiat de moş Popa, pentru prima dată, !ntr-un c)ipstângaci, vorbindu-i ca un !ndrăgostit,oerindu-i !ntreaga mea prietenie&5-a ascultat şi m-a privit cu seninătate& *poi, râ"ând !n barbă cu"âmbetulsău luminos, mă respinse cu blânde#e. „/e !n#eleg, dar nu #in să leg prietenii>”5ai târ"iu, când aproape ne !mprietenisem, mi-a mărturisit că-l descumpănise neaşteptata measinceritate& I-am vorbit atunci despre 5i)ail şi mi-am dat seama cât de mult !l interesa&(in acea "i, spiritual regretatului meu prieten ne !nlesni apropierea suletească,!n#elegereareciprocă& (in păcate, i"bucni ră"boiul şi moş Popa muri de tios e0antematic, !n timp ceeu mă alam !n +lve#ia& -aş putea spune dacă omul acesta mă iubise, dacă iubise ceva& (ar dacădragostea !nseamnă !n#elegerea supremă a e0isten#ei, cu siguran#ă că el a ost un !ndrăgostit total&5oş Popa !şi !ngropase adevăratul nume şi tinere#ea, a doua "i după ce-şi luase doctoratul !n

matematici& Benise la $răila, acum trei"eci de ani, ca să care saci cu spinarea& (e ce< u l-am!ntrebat şi nici n-a adus vorba&

12;



5i-a vorbit, !n sc)imb, despre legi care călău"esc via#a omului robit de Krumos şi am priceput căsim#ise nevoia de-a se supune acestor legi& 5oş Popa este cel care mi-a iniltrat de"gustul de-a scrie romane, !ncă de la acea vârstă& Pre#uiaatât de pu#in căr#ile şi pe scriitori, !ncât mă ruşinai& ouă "ecimi din ce se considera „opere de artă”,el le categorisea „lecăreală şi negustorie”& u aceeaşi asprime 9udeca toate celelalte pretinse valoriumane& 'e dăruia !nsă, cu trup şi sulet, acelor valori pecare le pre#uia& Hmi spunea, cu dreptate.

- Bia#a este alcătuită din două păr#i. Krumosul şi Gosnicia& =ltima a cotropit aproape !ntreagaomenire, deoarece nu cere de la om nici un sacriiciu& +a !şi poate !ngădui orice, nedreptatea iindelementul său7 pe când Krumosul este perec#iunea ără pri)ană, piscul vie#ii omeneşti& + iresc caomul, atins de )arul lui, să nu-şi mai iubească lutul păcătos&$ine!n#eles, !n acest ca", un astel de omse va ala !n !ntregime de"armat !n a#a celuilalt el de-a i om& (e-aici, suerin#a&Iată ce el de oameni am cunoscut la sârşitul veacului trecut şi care a ost şcoala mea& Bia#a acestor oameni era pe măsura celei a creatorilor de artă, apar#inând aceleaşi specii, plini de demnitate uniia#ă de ceilal#i& Hntre artist şi admiratorul său nevoiaş, legături nevă"ute !nc)egau ocredin#ă comună,care !năl#a cât mai sus posibil ştac)eta devotamentului amândurora& =n $eet)oven spunea. „*tâtavreme cât voi avea un ban !n bu"unar, nici unul dintre prieteni mei nu va crăpa de oame”& Ei cândun /olstoi, octogenar, ugea din căminul său !mbuibat de bunăstare, ca să moară !ntr-o i"bă, toată

lumea lui moş Popa - mari şi mici - risipită pe !ntreg pământul, ştia pentru ce şi pentru cine ăcuselegământ cu sărăcia& *rta şi artistul erau pe-atunci slu9itorii unui Krumos 9usti#iar, care impuneaaspectul iin#ei omeneşti !n a#a 9osniciei de care e plin pământul& Krumosul, care nu e !n slu9ba

binelui, e ca un soare care !ncăl"eşte o planetă moartă& in ol +anait 5strati , Cu& a& deenit scriitor, 4ditura Minera, !"7$

Ion Caraion * ;mul pro,ilat pe cer %mul proilat pe cer avea umerii aspri, răni#i,mersul !nricoşător şi-un păr negru, ierbos,crescuse enorm ca o "ăpadă polară, ca o inunda#ie marină,laolaltă cu minereurile pământului, cu sângele lui subteran,!n care au putre"it rădăcini!n care s-au !necat emei!n care au venit să moară carboni"ate păsările din undul lumii7gonite din cuiburi şi de pe vapoare,au venit să moară păsările 'udului&

Printre materii anorganice, printre vi"iuni sălbatice şi plantemergea uriaş ca o mie de blocuri puse să meargă,ca o mie de solda#i trimişi să se omoare,

ca o mie de pri"onieri !ntorşi din ră"boi,ca o mie de muncitori c)ema#i la abrică&Kemeile !nalte desc)ideau uşile cu a"imă,copii cu ructe veneau la poartă,dobitoace păroase !şi lingeau puiişi sângele negru, sângele pământului

bolborosea prin carnea ruptă, prin aer,!ntors către omul proilat pe cer&

e amenin#ă rigul, abrica mea şi-nserea"ă Do !nserare cu vertebre obosite şi combustibil consumat&

%mul proilat pe cer venea din măruntaiele pământului cu căldură,cu asasinate inedite, cu insule de cadavre plutind pe re"ervoare de păcură de la un sat la altul&+l avea umerii puternici şi vec)i,

12F



inimă grea ca o iarnăşi nişte oc)i antastici, nişte priviri!ncărcate de miragii&Hn diminea#a brutală ca un pumn

ploile au curs paralel cu sângele,cu dragostea, cu bucuria, cu iarba&

% bucată de pâine uitată !n coşo cale erată pe unde nu mai vin trenuri,o pensiune din care D au plecat erestreleun copil care se plimbă prin bătăturăo mamă care nu mai poate să nascăun ste9ar cu g)inda caenie !n palmăun continent de bucurieo pădure de pâinio armată de peşteri bărboase&

Printre pietrele muntelui,

printre ape,omul proilat pe cer cât aşteptările lumii crescusecât noaptea, cât iarna de mareşi tânăr ca gle"enele ciutei&

ând mergea peste câmpuri 9ivinele şesului !i ascultau paşii D erau singuri şi tari ca via#a din arterele lui&Hntre oameni şi !ntre câmpuri luna a stat ca o mină electrică,

plantele de smoală oşneau !n aer rumosşi se ăcea câteodată noapte !n noi&%mul proilat pe cer s-a uitat !n pământ- pământul semăna cu toamna D (ărâma#i oraşul acesta !n care nimic nu mai e sigur”-spuneau trecătorii, uitandu-se-n urmă&

* ost o seară tulbure& (epartes-au au"it mitraliere& Beneau&Pe brânci>Hn coate>>

*cuma>>- (iminea#a ca o sârmă g)impatăs-a oprit !n pieptul omul proilat pe cer&+l se uita !n pământ- pământul semăna cu toamna-şi nu mai vorbea nimeni&

Pe urmă, târ"iu, s-au au"it mitralierele !n oraş&&&

Nic/ita St!ne$cu * A muri :n bor

$rusc, pasărea a murit !n "bor7ca o pupilă pie"işă taie un nor&

12L



Eterge cu aripa lascăsteaua verde gata să nască&'una murdar şi greoi

prin aripa ei, aerul a noroi&ade din ce !n ce mai !ncetspre secret&

(in interiorul cel mare spre interior ără trepte şi neagră,clătin!ndu-se pentru nimenisporind cu grea#ă singurătatea&&&oveşte run"a, ructa7urmea"ă un sunet de picior de animal!n ugă ating!nd pământulinundatde lacrimi independente de oc)i,de ume"eală independentă de rig,de tăcere independentă, migratoare&

in ol 4pica Magna

Mevlana =alaluddin Rumi* 9ra?ia viiunii pure

5oartea noastră este nunta noastră cu eternitatea&are este secretul< - :(umne"eu este unic&:@a"a de soare se !mparte când pătrunde prin erestrele casei&5ultiplicitatea e0istă !n ciorc)inele de struguriEi nu !n sucul ăcut din aceştia&Pentru acela care trăieşte !n lumina lui (umne"eu5oartea corpului material este o binecuvântare&

u spune nimic despre această iin#ă, nici bine, nici rău,ăci ea este dincolo de bine şi de rău&oncentrea"ă-#i privirea asupra lui (umne"euEi nu vorbi despre ceea ce este invi"ibil,*stel !ncât +l să poată apărea !n a#a oc)ilor tăi&Pentru oc)ii i"ici e0istă lucruri invi"ibile sau secrete&(ar atunci când oc)iul este !ntors către umina (ivinăe lucru mai poate rămâne ascuns !n această umină<(eşi toate lumile se nasc din umina (ivină

umim aceste lumi :umina (ivină:,

ăci lumina eternă este umina lui (umne"eu,Iar lumina eemeră este un atribut al corpului şi al cărnii&&&&%), (oamne, /u eşti cel care acor"i gra#ia vi"iunii /ale>

Anna A/matova* Te$tament

Iar se apropie ora pomenirii&+u văd, eu ascult, eu vă simt.

Ei pe acei care nu calcă pământul iubit,Ei pe acei, care, clătinând capul*u spus.:Bin aici ca şi cum aş veni acasa>:

12



*ş vrea să citesc numele tuturora,(ar lista mi-a ost luată, şi nu ştiu s-o găsesc&Pentru ei am #esut acest larg !nveliş(in sărace, c)iar la ei-au"ite cuvinte&(e ei !mi amintesc oricând şi oriunde,(e ei n-o să uit nici !ntr-o nouă suerin#ă,

Ei dacă-mi vor !nc)ide gura c)inuităPrin care urlă un popor de mii de ani'ă mă pomenească şi ei la el pe mineHn a9unul "ilei !n care voi i #ărânii dăruită&Iar dacă vreodată !n #ara aceastaineva va voi un monument să-mi !nal#eHmi dau consim#ământul pentru ceremonie,u o condi#ie - să nu-l aşe"ati

ici lângă mare, unde m-am născut.el din urmă liant cu marea s-a rupt,

ici !n regala livadă, lângă un trunc)i secret,

=nde umbra mă caută nemângâiată,i aici, unde trei sute de ore am statEi unde pentru mine s-a tras "ăvorul&Pentru că şi-n moarte ericită mi-e rică'ă uit cum uşa nesuerită scâr#âieEi o bătrânică urlă ca o iară rănită&asă de sub genele nemişcate, de bron",a lacrimile să se prelingă pe "ăpada topită&Ei lasă porumbelul temni#ei să #ipeEi corăbii să lunece pe eva !ncetinită&

9abriel Liiceanu* Nu vreau $!*l uit Petru re#ia 21&N1& 12L- 14&N4&1L

Hmi e din ce !n ce mai dor de Petru re#ia& %mul acesta, care era capabil să coboare !n via#ă cât mai 9os, pentru a i sigur că nu are să-i scape nici unul dintre abisurile ei de ab9ec#ie, se ridica cu onemaipomenită uşurin#ă către tot ce era mai pur& *i i "is că, pentru a a9unge-n vâr, avea nevoie să

bată pe treapta cea mai de 9os a căderii& :Gos:-ul !l catapulta& (e aceea, tot ce era !nalt !n el erae0cesiv& 'cria sublim dintr-o urgen#ă a compensării& Părea că e0perimentase toate viciile, pentru a

putea vorbi cu competen#ă despre virtute& Putea sim#i orice şi putea gândi orice& Etia tot, citise tot&

Hn greacă, latină, engle"ă, rance"ă, italiană& ând scria despre contingen#ă, despre libertate saudespre etic, gândea ca un proesionist, deşi nu-i recventase !n mod sistematic pe ilo"oi& Ei totuşicândva, pesemne !ntr-o altă via#ă, !i citise şi pe ei& ând scria despre Jomer, Platon, (ante,')a8espeare sau +minescu, despre cei mari pe care !i iubea, se muta cu toată iin#a lui !n universullor& /oată via#a s-a pregătit pentru !ntâlnirea cu ei& (e altel, cam tot ce a scris important se!ngrămădeşte !n anii lui târ"ii, când a căpătat certitudinea că se amiliari"ase, u"ându-le !ntre timp,cu toate resorturile vie#ii& (e aceea interpretările lui la marii scriitori sunt sapien#iale, şi nuculturale& Borbea, cu a9utorul celor oarte mari, despre el !nsuşi, iar despre ei, cu tot ce !nvă#asedespre via#ă pe cont propriu& *şe"at undeva !ntre oica şi noi, nemaiputând i !nvă#ăcel, dar nu !ncămaestru, a plecat lăsându-mă cu regretul că n-am luat de la el tot ce-ar i vrut să-mi oere& Hmireproşe" că n-am ştiut să proit până la capăt de nevoia lui de a mă i iubit& * rămas ratele meu mai

mare, pe care, de la nivelul răsă#urilor sau ră"gâielilor mele, !l puteam lua uneori peste picior& Eitotuşi, era un rate vitreg, pentru că spiritul lui critic şi un anumit orgoliu ilologic nu-i !ngăduiausă-l recunoască pe oica drept părinte& Inteligen#a lui era incisivă. tăia gânduri care, de9a despicate,

12



păreau să nu mai suporte o nouă divi"iune& Hn ce şcoli o şleuise< u studiase !n nici o universitatecelebră şi nu avusese maeştri& /otul se născuse miraculos, printr-un soi de partenogene"ă culturală&*vea ceva suveran !n conducerea unui gând către imprevi"ibilul de"nodământului său&* mai ost şi un mare seducător& (ar nu o ăcea trăgându-te pe un drum al lui, ci, prin altă ormă deiubire, intrând cu voioşie pe cel pe care te găsea& Hnsă odată venit lângă tine, termina prin a te lua demână şi a desc)ide, el mai departe, calea pe care te alai&

5in#ea copios& (e apt inventa, ca şi cum via#a pe care o avea !l plictisea şi trebuia să născocească!n permanen#ă altele mai palpitante& ând !i dădeai pe a#ă minciunile nu se supăra, nici nu bătea !nretragere, ci lua minciuna dovedită ca un punct de plecare către o minciună nouă& redea atât demult !n propriile lui născociri, !ncât !şi ăcea un punct de onoare din a nu le recunoaşte niciodată caatare& *r i ost un mare romancier, pentru că nu avea scrupule !n a imagina orice&*ş vrea să adaug ceva despre contrastul care e0ista la el !ntre elul de a se !mbrăca şi cel de a locui&+ra oarecum sclivisit& * locuit o vreme la mine şi mă uimea să văd că se pregătea să ia micul de9un,apoi să-nceapă "iua de lucru la masa de scris, !mbrăcat !ntotdeauna !n costum şi cravată& Hşi ăcea!ndelung toaleta şi, nu ştiu de ce, mi se părea, pornind poate de la pieptănătura lui !ngri9ită, cu cărare

pe o parte şi cu părul aproape lins, că avea ceva din silueta pedantă a unui castor& Kăcea parte dintreoamenii care purtau cu ştai c)iar şi costumele obosite sau nearătoase& -a avut niciodată bani care

dintre noi ar i putut avea !n perioada aceea<, şi totuşi reuşea să lase impresia, după elul #an#oş şidemn cu care apărea !n lume, de om cândva avut, de aristocrat scăpătat&

u Etiu de ce, dar mi-am imaginat !ntotdeauna că !ntre stilul vestimentar al cuiva şi elul său de alocui e0istă o legătură& % asemenea legătură nu e0ista !n ca"ul lui Petru re#ia& (e apt cred că !i eraindierent dacă ar i avut la dispo"i#ie un apartament !n toată regula sau o simplă c)ilie& red, totuşi,că avea o !nclina#ie către poduri şi mansarde şi că !l atrăgea tipul de cameră mona)ală, care sere"umă la obiectele esen#iale ale locuirii, patul, masa şi un rat pentru căr#i& Hnsă oriunde ar i stat,ie şi !n cel mai umil spa#iu, aducea cu sine stilul acela pe care l-am numit :sclivisit: şi care consta!ntr-o pedanterie a organi"ării pe spa#ii mici, !ncepând cu propria persoană şi terminând cu ceicâ#iva metri din 9urul său& Hmpingea obsesia alinierii obiectelor atât de departe - pi0urile, gumele,ascu#itorile, riglele, cutiu#ele cu işe, oile de )ârtie, dic#ionarele erau dispuse pe masă sub ormaunor mici trupe gata oricând să se pună !n mişcare -, !ncât un psi)iatru l-ar i !ncadrat lesne !ncategoria anancaştilor&(in aceeaşi nevoie de ordine e0terioară perpetuă, care era, ne!ndoielnic, menită să ascundă şicompense"e de"ordinea sueritoare a suletului său, ăcea parte şi domolirea "gomotelor unei case&

ă"uia să locuiască !ntr-o linişte perectă& Pândea "gomotele pentru a le veni de )ac& Principalul luiduşman erau uşile care scâr#âie& ipsind eu !ntr-un See8-end de acasă - locuia, cum am spus, lamine pentru câteva săptămâni - nu mică mi-a ost mirarea când, la !ntoarcere, odată intrat !nvestibul, apoi !n prima cameră, m-au !ntâmpinat, !ntinse pe 9os, ca secerate de o uriaşă urtună, uşileapartamentului& Kuseseră toate demontate, iar Petru, cu un aer absorbit şi conştiincios, ungea cuvaselină arămie, pe care o scotea ceremonios dintr-o cutie de tablă cu a9utorul unei aşc)ii de lemn,

balamalele astel eliberate&Hi plăceau locurile promiscue, mai cu seamă cârciumile de cartier, cu ciment murdar pe 9os, cu mirosde bere stătută, cu ospătări#e şleampete şi soioase, cu proletari "gomotoşi, cu um de #igară să-l taicu cu#itul, cu !n9urături peste mese& *colo se retrăgea, la o masă sordidă, cu un pă)ărel de votcăordinară alături, pe care, la răstimpuri, !l golea mecanic, cu mişcări de manec)in, !n timp ce citearoce, +milio ecc)i sau +liot&+ra plin de ciudă#enii& (acă te vedea luând un medicament, te ruga să-i dai şi lui să guste o pastilă

pe care, dacă te-nvoiai, o !ng)i#ea !nc)i"ând oc)ii şi dând capul, scurt, pe spate& (eclara apoi că e:bună:& Hntr-o diminea#ă, venind la mine să lucrăm, mi-a spus că noaptea dormise !n cadă, !mbrăcat!n palton şi cu o pernă sub cap, şi asta pentru că avusese musairi şi le lăsase lor dormitorul& * #inutsă mă asigure că !n cada de baie se doarme e0celent şi că ar merita să-ncerc odată&

(espre proesoratul lui la Kacultatea de imbi clasice şi despre elul unic !n care :se 9uca: cumorologia şi semantica greacă am scris cu altă oca"ie& *ici aş adăuga doar că se pregătea pentruiecare curs sau seminar asemeni unui actor care intră !n scenă şi care ştie că !n lumina rampei nu

13N



po#i apărea oricum& *ş mai putea spune că se purta ca un samurai care, potrivit codului bus)ido, nuavea voie să iasă niciodată !n public ără o #inută ireproşabilă, iar a#a lui trebuia să aibă tot timpul

prospe#imea lorii de cireş, pentru atingerea acestui scop, la nevoie, spunea codul, putând i olositşi ardul& -am vă"ut uneori, !nainte de a intra !n sala de curs, !ndepărtându-şi cearcănele cu o urmădiscretă de pudră şi de aici, cred, asocierea care s-a ăcut de-atunci !n mintea mea !ntre meseria de

proesor şi cea de actor& Intra !n amiteatru asemeni lui aurence %livier pe terasa castelului din

+lsinor& a şi prima lui so#ie, o emeie de-o mare rumuse#e şi o proesionistă desăvârşită, colegă cuel la lasice, avea o imagine oarte !naltă despre sacerdo#iul didactic& 'lu9eau amândoi de la catedrăcu seme#ie şi ştai& ultura rostirii cuvântului era esen#ială pentru el şi de aceea nu e de mirare că,mai târ"iu, a a9uns să citească la radio, ca un actor de clasă, reconstituite de el !nsuşi, sonetele lui+minescu&(e unde apăruse acest om, care !n via#a lui de "i cu "i putea pendula ără !ncetare pe un spectru ceacoperea condi#ia umană !n toată amploarea ei, nelăsându-te să ştii niciodată dacă !n clipaurmătoare te vei !ntâlni cu un cloc)ard sau un prin#, cu cel umil sau cu seme#ul din el, cu cel )ârşit

prin catacombele vie#ii sau cu spiritul !nalt, apt de severe geometrii morale< (acă, !n acest eterntravesti, purtarea lui nu putea i dinainte g)icită, 9udecata, !n sc)imb, rămânea totdeauna neclintită şimergea !ntotdeauna, ără abatere, la #intă& I-am povestit odată cum am ost c)emat la conducerea

*cademiei - urma să plec din Institutul de Kilo"oie şi să trec la cel de Istorie a *rtei -, pentru a mise propune să devin membru de partid& 5-a !ntrebat, ără nuan#ă !n glas, ce am ăcut& I-am spus c-am reu"at& Ei atunci am au"it vorba aceea pe care am trecut-o apoi şi altora, rostită ca unul dintremarile comandamente ale vie#ii. :u se intră !ntr-un partid a cărui istorie e pătată de sânge:& urespecta morala !n sensul ei ilistin obişnuit, dar micile lui te0te pe teme morale au rumuse#ea unuicod sau a unui !ndreptar de via#ă&+ra cu totul conştient de calitatea e0cep#ională a min#ii sale& (ar, aşa cum astă"i este total ignorat,!n timpul vie#ii n-a ost niciodată onorat pe măsură& Ei asta nici măcar atunci când numele lui s-aconundat cu clasicismul culturii sau cu cel al editorului en titre al manuscriselor eminesciene&Hn#elesese, cred, că !mpărtăşea soarta dintotdeauna a intelectualului de rasă conruntat cu standardeale vedetismului cultural pe care poate că, !n secret, şi le dorea, dar pe care, prin sobrietatea min#iisale, el nu le putea atinge& u !nseamnă că n-a suerit& Etia că ne domină pe to#i prin ştiin#a lui decarte, poate prin sensibilitate, oricum prin nebunie e0isten#ială şi, desigur, prin elul nespus de nobil!n care olosea limba& Până astă"i mă urmăreşte o scenă al cărei autor involuntar am ost şi care-lavea !n centru pe el, sueritor ca un erou )omeric rănit& 'curtă vreme după ce a luat iin#ă +dituraJumanitas, am scos !n edi#ie biblioilă orii lui Petru re#ia şi Gurnalul de la /escani al lui *ndreiPleşu& *m organi"at o lansare, cu astul care era posibil atunci, la 'ala (alles, urmată de o şedin#ăde autograe& ei doi autori au ost instala#i la o masă comună& Hn dreptul lui Pleşu s-a născut rapido coadă de nu-i vedeai capătul& Hn a#a lui re#ia apărea când şi când, pri"ărit, câte un cititor care luasemnătura, dispărea şi lăsa locul gol& Privirea lui Petru care aluneca o clipă pe coada de alături, apoirătăcea prin sală, neştiind pe ce anume să se aşe"e, !mi reapare periodic !n minte& +ra nedrept, era

umilitor&Hn Gurnalul de la Păltiniş am scris despre el o pagină a cărei cru"ime ar putea tăia via#a oricui !ndouă& +0asperat de "ecile de proiecte ăcute cu Petru de-a lungul anilor, ără ca măcar unul să se imateriali"at, şi, pe de altă parte, conruntându-l perpetuu cu standardele de eicacitate pe care ni leimpunea oica, am avut cru"imea, !n pagina aceea, să trag o linie sub via#a lui de până atunci şi să-ideclar, mânat de o aec#iune de"amăgită, alimentul& e demon mă-ndemnase să ac o asemeneagro"ăvie< * aşteptat, după publicarea căr#ii, să revin din ?ermania, unde usesem plecat doi ani cu o

bursă Jumboldt& %ricine, !n locul lui, mi-ar i-ntors spatele& @e!ntâlnindu-mă, m-a !mbră#işat şi mi-a spus că !ntre noi trebuie să rămână, imperial şi rece, conceptul prieteniei noastre& Ei că rândurilemele nu păcătuiau prin neadevăr, ci prin aceea că nu cuprindeau tot adevărul& I-am scris la rândulmeu o scrisoare ea se ală !n +pistolar !n care, cerându-i !ncă o dată iertare pentru pagina din

Gurnal, !i spuneam că, !n ond, !mi oerise prietenia sub orma ei cea mai rumoasă. ca picnicnesârşit la por#ile unei apte etern amânate& Petrecuserăm !mpreună şaispre"ece ani de visare,creaserăm şi dărâmaserăm !mpreună cele mai măre#e imperii ale culturii& Ei asta ne ăcuse bine&

131



Hmi place să trăiesc cu credin#a că pagina aceea nimicitoare din Gurnal nu a ost doar un act decru"ime comis !n public, ci că ea a clintit ceva !n resorturile lăuntrice ale iin#ei sale& Poate c)iar i-atăiat via#a !n două, ăcându-l să se despartă de Petru cel boem, de risipitorul )arnic care era, şi carenu putuse pune laolaltă nici măcar câ#iva bănu#i din inteligen#a lui !ntre coper#ile unei căr#i& Poate căvorbele acelea crude l-au !ndâr9it şi se va i gândit poate că :o să ne arate el nouă>:& Kapt e că a!nceput deodată să publice carte după carte& Ei ce eerie culturală a !nceput> ăr#ii orii, pe care o

scosese mai !nainte de pagina incriminatoare din sutele de nota#ii ăcute vreme de cincispre"eceani cât stătuse cu oc)ii pe cer, aruncate !ntr-o cutie şi uitate apoi !n podul casei părinteşti, i-auurmat, pe acelaşi registru al medita#iei rapsodice şi monograice, %glin"ile& (ar Petru re#ia nu se

putea limita la un gen al scrisului& +ra !n ond un om al desrâului şi, !n primul rând, al desrâuluicultural& * trecut cu o uşurin#ă care pe mine, !n acel moment, mă deconcerta, vrând parcă să-ncercesunetele tuturor instrumentelor culturii scrise, de la poe"ie la munca de editor, de la comentariulilologic la po"i#ia de gânditor original, de la eseul moral la )ermeneutica lui Jomer, (ante sau')a8espeare&u câteva luni !nainte ca oica să moară, l-a numit, !ntr-una dintre revistele culturale ale vremii,:!ntâiul om de cultură al #ării:& (ar era mai mult decât atât& *9unsese oarte departe !n ceea ce s-ar numi libertatea min#ii cuiva& *9unsese la libertatea ei pătimitoare, adică la o inteligen#ă care

absorbise cultura lumii !n câmpul de e0perien#ă al vie#ii& /ot ce !ndurase, pe toate versantelee0isten#ei, era spus când !n nume propriu, când sub masca marilor iguri !ntemeietoare ale +uropei&Hn ultima sa apari#ie publică la televi"or, !ntr-o emisiune cu Iosi 'ava - !mplinise LN de ani - unsurâs oarte !nalt !i lutura tot timpul pe bu"e& Etia că inima lui obosise şi că mai avea pu#in de bătut&(ar el murise de-atâtea ori cu eroii lumii eline, !ncât propria lui moarte era oarecum stră9uită şi!mprumuta ceva din măre#ia mor#ii acestora& 5ă uitam la el cum vorbea& 'e săltase !n şa, priveadincolo şi ne comunica, ără să mai !ntoarcă spre noi capul, ceea ce noi nu vă"userăm !ncă& % ăceacu desăvârşită seninătate& =ltima oară când l-am vă"ut a ost acasă la el& 'cria pe masa din

bucătărie, unde-i plăcea să lucre"e, şi, la !ntrebarea mea :ce mai aci, prietene<:, mi-a răspunsrâ"ând. :*ştept să-ntorc oc)iul:&

+refaa olu&ului: +etru Creia, ?.ile sau for&a absolut' a prieteniei ?riel, sau despre for&a pur' a libert'ii, u&anitas, 8HH"

Petru Cre?ia *Tu dulce*nea"r!

/u dulce-neagră, urios amară+sen#ăare bântui arborii şi gândul,Kăcând şi desăcând gânduri şi lumi,Iluminând pe dinlăuntru pătimireaEi sâşiind ragila re"isten#ă

* clipelor c)emate să se ducăEi să urceHn alt timp&Mie, trecere şi stavilă, ar trebui să-#i dăm=n numePe care iadul iin#ei să nu-1 ştie&Mi/ail Oo"!lniceanu* Iluii pierdute

Hntr-o seară de iarnă sau de primăvară, "ău nu #i-oi şti spune, pentru că nu sunt astronom, dar ştiu căera !n martie, era adunată o mică societate alcătuită de tineri şi de dame asemene tinere7 este de

prisos să spun că erau şi rumuşele& *ceastă societate era !n Iaşi, !ntr-o uli#ă al căreia nume nu #i l-oi

spune, iindcă eu !nsumi nu-l cunosc& Etiut este geograiceşte şi statisticeşte că capitalia 5oldavieinu samănă !n nimică cu celelalte capitalii blagoslovite de (umne"eu&

132



Iaşii, oraş vestit prin eredeul turcesc, prin cârna#ii lui arigniani, prin apa de la Păcurari, prin vorbanem#ească a lui @egensburg şi prin plăcintele răposatei madamei dumisale, prin ruinele lui Ipsilant,

prin minunatele păpuşe ce tot anul se văd "iua, iar de la răciun şi până la lăsatul secului şi noaptea, prin o berărie nem#ească, prin lărgimea şi rumuse#a uli#elor, prin o abrică de c)ipuri de ipsos, prinar)itectura bordeielor şi baracelor sale, Iaşii, centrul civili"a#iei, a literaturii şi a gunoiului5oldaviei, are uli#e, dar mai nici una cu nume, are opt"eci de mii de trupuri, dar nici măcar "ece

sulete, are poduri prea rumoase şi n- are măcar un pârău7 căci, cu toată bunăvoin#a ce am de alăuda tot ce-i patrie şi a patriei, totuşi nepărtinirea mă opreşte să numesc $a)luiul alt el decât omare sau o mlaştină, una şi alta după timp sau vreme, după săcetă sau ume"ală& Iaşii, care !i oraşulcel mai rumos din lume când !l ve"i de departe, sau când !i !ntorci dosul, este locuit !ntre alte na#iide armeni, cai, 9idani, câini, #igani, boi, din care, după etimologia !nvă#atului (ionisac)i Kotino, setrag şi boierii 7 mai este locuit şi de o mână de claponi care ac mai mult vuiet - şi mai pu#in lucru -decât toate celelalte bipede, dar nu #i-oi spune numele lor, pentru că am mâncat odată papara şi am)otărât să iu discret& Iaşii este locuit de toate aceste noroade, semin#ii, dobitoace şi vietă#i, şi lucrulcel mai rar ce !ntâlneşti !n capitalia 5oldaviei este un moldovan& E-apoi trebuie să şti#i că, pentru scriitorii români, aceste uli#e anonime au un mare olos& +le temântuie de o mul#ime de uri moştenitoare ca discordia lui *treu şi a lui /iest, ca a troadenilor şi a

elinilor, sau, dacă vrei o compara#ie mai nouă, ca sada g)elilor şi a g)ibelinilor& 'unt acum vro doiani când, intr-un articol scos din Paris ou le ivre des cent et un, am tradus a rue Poissoniere,slovă după slovă, prin Păscărie, nu mi-am aprins paie !i cap< u s-au sculat !mpotriva mea locuitoriidin Păscărie cu preten#ie că i-am atacat !n cinstea lor şi cereau cu topu"ul ca să iu spân"urat caPetrariul, pe şesul Krumoasei< *tâta ar mai trebui bie#ilor litera#i, să !mpodobe"e cu aeronautica lor,sau mai moldoveneşte cu plutirea lor !n aer, serbarea vreunui iarmaroc şi să slu9ească de pildă

pacinicilor locuitori&um !#i spuneam, societatea noastră se ala !ntr-o uli#ă ără nume& +a se alcătuia de cinci tineredame şi demua"ele, de vro trei bărba#i !nsura#i şi de vro patru tineri, sau )oltei, cum se "ice la #ară&Prin un enomen neobicinuit !n pocita capitalia noastră, societatea aceasta era singură !n elul ei&$ărba#ii nu erau "ulari şi nu vedeau !n ieştecare pe minotauri"atorul lor, cum "ice dl& de $al"ac,adică, româneşte, pe !mpodobitorul capului lor& /inerii asemenea nu aveau preten#ia, ca (on Guan,să găsească !n ieştecare emeie sau ată o i"bândă a du)ului, a rumuse#ii şi a manierelor lor&(eclara#iile lor nu "burau !n dreapta şi !n stânga, c)ipul cel mai nesmintit de a se ace nesuerittuturor emeilor& (amele erau !mbunătă#ite cât se poate, !nsă nu erau prude, plaga societă#ii noastre&(acă eşti get-beget moldovan, dacă nu eşti neologist, dacă nu eşti abonat la nici o oaie românească,negreşit că cu un aer o#ărât mi-i !ntreba ce- i prudă< Ei eu, cu tot respectul ce trebuie să aibă unscriitor dinaintea unui public aşa de !nvă#at ca al nostru, #i-oi răspunde că pruda, prude, este uncuvânt ran#u"esc, care româneşte n-are nume, dar !nsemnea"ă o emeie a căreia numai urec)ile,rareori şi oc)ii, !i sunt curate, care suere tot, numai să nu-i "ici pe nume, care, când vede Pass[-minuit la teatru, sau se trage !n undul lo9iei, sau !şi astupă urec)ile şi uge cât poate, strigând. :*),

ma c)ere> uelle piece de cabarjt>: Ei, când merge acasă, şti#i ce ace sânta, curata, !mbunătă#ita prudă< 'crie amore"atului ei, sau amore"a#ilor ei, pentru că de multe ori se !ntâmplă că pruda aremai mul#i amore"a#i, să vie să beie ceai cu dânsa şi să&&&7 şi până când amore"atul sau amore"a#iivin, citeşte. es amours du c)evalier de Kaublas şi es liaisons dangereuses&'ocietatea noastră avea !ncă un mare avanta9 asupra tuturor strângăturilor şi adunăturilor ce iaşenii

binevoiesc a le decora cu nume de societate, care, după ideea mea, este numai productul civili"a#iei7şi, după cum este ştiut, civili"a#ia este departe de o #ară unde se ală oameni ce pot "ice "iua mare.:*stă"i am vândut sau am cumpărat atâte sulete de #igani&: 'tăpâna casei nu era tirană, nu vroia sădomne"e conversa#ia& Preten#iile sale nu se !ntindeau ca ideile, pre9ude#ele, senten#iile dumisale deilo"oie, de elegan#ă, de bon ton, de savoir vivre, să slu9ască de pravilă adunării !ntregi& (upă

pruderie, pre"um#ia, sau cum aş "ice truia, este cea mai mare rană a societă#ii noastre& Kieştecare

bărbat, ieştecare emeie se socoate eni0ul se0ului său& $ărba#ii se socot diploma#i, administratori,legislatori, oşteni, magistra#i, artişti, pânQ şi oameni cu du), pânQ şi patrio#i si oameni cinsti#i&(amele asemene, mai ales acele care au ost până la Biena sau şi măcar până la emberg, se socot

133



cele !ntâi dame din lume7 se socot cu du), cu rumuse#ă, cu talent7 au mai ales preten#ia a cunoaşte aond arta salonului, lQart du salon, cum "ic dumnealor, şi cu toate aceste du)ul dumilorsale stă !ncancanuri de târguşoare, !n nişte proaste clevetiri, !n colibeturi !mprumutate din colec#ii de anecdoteşi de bons-mots 7 rumuse#a dumilorsale este postişă ca şi ormele ce sub9ugă inimile bie#ilor neispiti#i7 rumuse#a şi ormele le sunt aduse !n cutii de la Paris !mpreună cu capelele şi roc)iile , iar talentul dumilorsale este a ace manevre cu lorgneta, a lovi două tuşe pe piano şi a "ugrăvi a#a

dumilorsale&ât pentru arta salonului, pentru meşteşugul de a bine primi, pu#ine cuvinte !mi vor i trebuincioasespre a arăta ce !nsemnea"ă acest talent de curând introdus& *rta salonului !nsemnea"ă !n Iaşi

preten#ia ca ieştecare persoană ce intră !ntr-o casă unde stăpâna #ine salon să-şi depuie la uşăvrednicia, caracterul şi opiniile şi să se )otărască a nu i decât papagalul damei de ga"dă& *cela carear !ndră"ni să arate vro idee neatârnată se pune !n prime9die de a vedea pe ga"dă că-i !ntoarcedosul.maniere toute neuve de aire les )onneurs de son salon& Pruderia, dar şi tirania stăpânei caseilipsea cu totul din societatea-modelă care o e0punem cinsti#ilor şi !nvă#a#ilor noştri cititori, ce sealcătuiesc negreşit dintr-o !naltă noble#ă şi dintr-un respectabil public, vorbe !ntrebuin#ate şi puse alQordre du 9our& Kieştecare !şi spunea slobod opinia sa7 !mpotrivirile nu ieşeau niciodată din regulilearmoniei& % conversa#ie interesantă, cu du), domnea !n salon& Hnsura#ii, deşi !nsura#i, nu lipseau de a

i şi oameni plăcu#i& (omnişorii ne!nsura#i, !ntr-o rivalitate uşoară, ăceau asalt de du) şi contribuaula plăcerea obştească7 nimine !nsă nu căuta a domni asupra altuia prin !nsemnări atingătoare, niminenu venea la personalită#i cum !i obiceiul pământului& (amele ca castelanele din veacul de mi9locerau 9udecătoare şi, prin dulcele lor "âmbet, răsplăteau pe acei care se deosebeau mai mult, iar prinrelec#iile lor de bun gust, ine şi drepte, !nviau societatea&% adunare cât de bine alcătuită să ie, dacă nu va avea şi emei, va i totdeauna monotonă şi urâtă& %adunare ără emei este ca o grădină ără lori, ca un bărbat ără barbă şi muste#i, ca o "i ără soare,ca o ga"etă ără abona#i, ca un şes ără verdea#ă, ca un teatru ără public, ca versuri ără poe"ie, ca ovia#ă ără ilu"ii, ca un 9udecător ără procesuri, ca un tânăr ără amor şi, !n sârşit, ca toatecompara#iile din lume& Kemeile singure au talentul să !nsule#e"e conversa#ia, să-şi !nal#e !nc)ipuirea

până !n al noulea cer dacă este un al noulea cer& % adunare cu emei te ace de-#i ui#i gri9ile vie#ii,c)inurile ambi#iei, lipsa bogă#iei, nemul#umirile politicii& Kruntea #i se de"bârceşte, te ui#i, te soco#i!n vrâstă de optspre"ece ani, ără supărări, ără neca"uri, slobod şi ericit& Kemeile sunt poe"ia vie#iinoastre, emeile, "ic, dar lucru cel mai rar ce găseşti !n 5oldova sunt emeile&?ăseşti de a9uns mame, neveste, văduve, ete, slute, şc)ioape, c)ioare, vornicese, bănese, pitărese,negustori#e, băcăli#e, #igance şi alte asemene creaturi ce se nasc, cresc, se mărită, ac copii şi mor&(ar emei, asta-i cam greu&(ar poate mi-a "ice un pedant, ce el de leacuri vorbesc, şi oare tot ce nu- i bărbat nu-i emeie Kemeia, !nle0iconul meu, !nsemnea"ă o iin#ă gingaşă, slabă, drăgălaşă, rumoasă, ăcută din lori, din armonieşi din ra"ele curcubeului, capricioasă, ră câteodată, bună mai multe ori, o iin#ă ăcută pentru amor,

menită a pune !n lan#uri pe eroii cei mai ne!ndupleca#i, care pentru un "âmbet te ace de-#i vin"ivia#a din astă lume, şi partea din rai din cealaltă lume, care are un sulet ce !n#elege tot ce esterumos, care pentru cel mai mic lucru câteodată plânge şi altă dată !i !n stare să-şi 9ărească via#a,care !i destoinică să acă aptele cele mai mari, care când !i blândă ca o turturică, când turbată ca oleoaică, care când !i crudă, când miloasă7 emeia este un amestec de gra#ii, de bunătate, de răutate,de du), de coc)etărie, de slăbiciuni şi de tărie, a căreia mai toată via#a se mărgineşte !ntru a iubi şi ai iubită7 o emeie, !n sârşit, este un ceva ce nu se poate nici descrie, nici numi, nici )otăr!matematiceşte, un ceva ce este cel mai rar lucru din 5oldova, mai rar, dacă se poate, decât cinstea,

patriotismul şi amorul, care vrea să "ică oarte mult:& (ar tot acel pedant, critic, aspru şi material, mi-a "ice, iarăşi, că nici o #ară este !n lume unde să sevorbească mai mult de cinste, patriotism şi amor, că, prin urmare, cum !ndră"nesc a "ice că aceste

virtu#i lipsesc !n preadulcea #ara noastră< /ocmai pentru că se vorbeşte aşa de mult de dânsele,tocmai de aceea lipsesc, şi la "isele mele dau dove"i aşa de lămurite ca de două ori două& 'unt mul#icare au necontenit cinstea !n gură şi palmele pe obra"7 şi aşa )otărăsc un problem necunoscut !ncă

134



!n alte #ări, adică de a uni cinstea cu deăimarea& Brei să ştii acum cât trage un patriot moldovenesc<ât n-a i !n slu9bă, te va asur"i cu numele de patrie, cu 9erte pentru patrie& *cu pune-l !n slu9bă,sau, cum "ice dumnealui, !n c)ivernisală, şi, mult după trei luni, te vei !ncredin#a că singura 9ertă şisingura !mbunătă#ire ce a ăcut patriei a ost să 9ărească o pungă deşartă pentru o pungă plină şi să-şi !mbunătă#e"e ec)ipa9ul, adică butca şi caii& Ei atunce, numai dacă vei avea ceva citire româneascăşi pu#ină aducere aminte, vei cânta, cu (onici, că are. Puuşor Pe botişor&

(e amor nici nu #i-oi vorbi, pentru că aş )uli& *morul, cea mai nobilă din toate patimile, care a#â#ăla apte mari, care insulea"ă eroismul şi geniul, care dă idei de cinste şi de slavă, care !nvia"ă, carearmecă, care aduce pe om !ntr-o lume de visuri, unele mai aurite decât altele, cine-l cunoaşte, cine-lslăveşte< *morul !n 5oldova este desătarea sim#urilor, dragostea aunilor şi a satirilor& * iubi!nsemnea"ă la noi a se lua, a se sc)imba, a se lepăda, a se uita, a se !ngurlui şi a se despăr#i iarăşi,ără ca patima să lase cât de pu#ină !ntiparire !n inima acelor ce "ic că sim#esc amorul&(ar văd, !nalto noble#ă şi respectabile public, că m-am depărtat cu totul de su9etul meu& Hn loc să văvorbesc curat şi scurt de ilu"ii pierdute, mă apuc să vă povestesc de atâte bădăganii, de uli#eanonime, de iarmaroace, de $a)lui, de cinste şi de iubire de patrie, ca şi când dumneavoastră a#iavea ceva a ace cu cinstea şi cu patria& @etro, 'atana > Pardon, pardon, iartămă& Hnainte de a-#i acenara#ia amorului meu, nu este !nsă bine să urme" modei şi să !ncep prin clasiica#ia cunoştin#elor

omeneşti, sau cel pu#in prin cea mai mică deini#ie a lumii sau a micului nostru glob, care păşeşteliniştit !mpregiurul centrului său de atrac#ie< Hnsă iindcă, câteodată, nu băga#i !n samă moda, maiales când se atinge de pedanterie !ncepătorială, mă supun dorin#ei obşteşti, vă rog să-mi ierta#iaceastă digresie şi revenons a nos moutons, adică ai să ne !ntoarcem la ilu"iile pierdute&'ocietatea noastră era adunată !ntr-un salon, a căruia nu #i-oi ace descrierea, măcar oricât de a lamode să ie descrierile saloanelor şi a mobilelor din capitalie - pentru provinciali, care dupăasemene descrieri !şi oran9arisesc sarlonurile şi-şi cumpără mobilurile& (ouă dame erau pe o canape

puse !n prea9ma unei mese, alte două erau pe un lit de repos aşe"at !ntr-un col#7 a cincea damă, pentru care aveam o slăbiciune ceva cam prea ragedă, şedea pe un scaun lângă masă şi citea cucol#ul oc)iului o carte, ce cu multe altele era pusă pe masă. a p)Osiologie du mariage medita#ia\BIII. (es r[volutions con9ugales, carte ce este de prisos să recomand ieştecărui !nsurat şiieştecărui tânăr ce vrea să intre !n breasla predestina#ilor& /rebuie să şti#i şi asta, că societateanoastră se !ndeletnicea şi cu literatura na#ională7 multe baş-dame la această novelă vor "âmbi cudispre# şi vor "ice că damele mele negreşit sunt nişte băcăli#e, căci almintrele cum ar putea săcitească căr#i moldoveneşti<(umnealor !nsuşi rugăciunile de comunicare - dacă se mai comunică - le ac ran#u"eşte, şi celemai creştine, greceşte& +u, cu toată galanteria ce am totdeauna pentru baş-dame, le voi răspunde cădamele mele, măcar că citesc scrieri româneşti, sunt aşa de plăcute şi de binecrescute - cel pu#in -ca şi dumnealor& Hn prime9die să mă ac de râs, eu voi "ice !ncă şi mai mult, că adică !ntre acestedame erau şi unele care cultivau literatura na#ională şi care nu se roşeau a pune pe )ârtie ideile lor&a aceste cuvinte negreşit că mul#i as)ionables vor ace un soubre-saut ca şi caii dlui 'ullier, ce,

par parent)ese, are şi nişamul la gât, şi vor "ice cum poate cineva să se numească damă, când s-apucă de meşteşugul autoriei, că rolul emeii este de a iubi şi a ace bucate, iar nu de a dicta lumiilegi şi senten#ii& +u sunt de o altă opinie. am slăbiciunea să cred că emeia este ăcută pentru altăceva mai !nalt decât a porunci de bucate şi a căuta numai pro"aicele trebi ale gospodăriei7 o socot deo misie mai nobilă !n societatea europeană& (e aceea, măcar că entu"iasmul meu pentru apoleoncovârşeşte toată compara#ia, totişi nu pot să-i iert nedreapta ură ce avea pentru (oamna de 'takl,numai pentru că era o emeie de geniu& (ar văd că cititorii mei se o#ărăsc& Hndată ce cineva )otărăştesă scrie, să se tipărească de viu, el nu mai este slobod, este rob7 şi ca rob trebuie să se supuie

publicului, ca #iganul armaşului - sau na"irului, după noul aşe"ământ U3V& (e aceea, cu toate că aşavea !ncă multe să vă spun de linguşitori, de patrio#i pângări#i, de scriitori vându#i, de parveni#i mairăi decât to#i aristocra#ii din lume, de tinere coc)ete, de văduve rele şi slute !ncât veninul le iese pe

obra", şi de alte atâte lucruri vrednice de !nsemnat ce caracterisesc moldovenii veacului alnouăspre"ecelea, totuşi mă văd silit să-mi curm relec#iile şi să-#i povestesc curat anecdota mea&

13;



onversa#ia societă#ii noastre u !ntreruptă de un lac)eu care aduse :*lbina românească:& % damă,cea mai rumuşică, a căreia nu #i-oi spune numele, ca să nu se mânie celelalte, luă oaia şi citi. Ilu"ii

pierdute&a aceste cuvinte magice, to#i, bărba#i şi emei, răsăriră ca prin o lovire electrică& Ilu"ii, cine nu le-aavut, cine nu s-a legănat cu !nşelătoarele lor ăgăduin#e>5inistrul !n palatul său, săracul !n col#ul uli#ei, de câte ori nu-şi adorm prin năluciri, unul gri9ile

bogă#iei, altul suerin#ele oamei şi a rigului<are ată la vârstă de şasespre"ece ani nu-şi ace o lume de ilu"ii, care nu crede că-şi va uni via#a cuun tânăr !n"estrat cu toate !nsuşirile trupului, a inimii şi a du)ului, trei !nsuşiri pe care mai niciodatănu le are adunate un bărbat& Hnsă vai, săraca ată, ilu"iile sale se pierd !n pu#in ca umul !natmoseră& Bine o vreme când deodată, ără ştirea, ără vroin#a sa, se vede 9ertită dumne"eului "ilei,interesului7 mai niciodată inima ei nu este !n conglăsuire cu vroin#a părin#ilor& âte ete, dacă ar i

putut alege după placul lor, s-ar i ăcut so#ii !mbunătă#ite, mame ragede, podoaba societă#ii< (ar asta nu se-ntâmplă mai niciodată& Porunca părin#ilor le aruncă !n bra#ele unor modârlani neciopli#i,dar pre#ioşi pentru că-s plini de bani, pentru că au moşii, au stare& Iar dacă au !nsuşiri de a ace pe oemeie ericită, cine mai !ntreabă< 'ăraca ată, ce gro"avă "i trebuie să ie pentru dânsa "iua nun#iisale, când ştie că tinere#ile sale, că rumuse#ea sa, că comoarele ascunse ale inimii sale are să le

9ertească unui bărbat ce nu-l suere, când sărutările sale pline de desătare, cuvintele sale derăge"ie, de"mierdările sale, glasul ei, amorul ei, a să ie silită să le arate, să le )ulească cu unmodârlan sau cu un bătrân7 atunce, adio toate visurile ei de aur, adio ilu"iile sale7 !n pu#in, crinul şiro"ele e#ii sale se ac nevă"ute, inima i se "bârceşte, obra"ul i se acoperă de o pieli#ă de sătian,trupul şi suletul ei !mbătrânesc !naintea vârstei şi se ace o maşină care mănâncă, merge, doarme,cască, este !n stare de a vorbi numai de câte torturi a ăcut, câte dulce#i are, câ#i vi#ei i-a ătat, câ#icucoşi a claponit7 aceasta este soarta ieştecărei tinere, aceasta este isprava ilu"iilor ei& 'ăracilor ete, voi care sunte#i poe"ia vie#ii noastre, căci !n căr#ile poe#ilor noştri numai poe"ie nu se găseşte,voi, care a#i trebui să trăi#i numai !ntr-o atmoseră mirositoare, să călca#i numai pe ro"e, să au"i#inumai cântece de mirare şi de amor, ce a ăcut din voi interesul şi nedreapta societate< are tânăr,când intră !n lume la vârsta de două"eci de ani, nu se socoate a i odată slava concetă#enilor săi,mândria părin#ilor săi şi a iubitei sale7 !n nălucirea sa el se vede cinstit, căutat, iubit de o emeie,după moarte pentru patrie, cea mai mare ericire pentru un tânar7 glasul său tună, strică năravurilecele rele, !ndreptea"ă abu"urile, pana sa, )ără"ită numai adevărului, omoară minciuna şi răstoarnă

pe linguşitori - şi, când se tre"eşte, se vede singur, vândut de prietenii săi, prigonit, lepădat pentrunişte dobitoace a cărora limbă nu ştie decât a linguşi şi a cărora trup nu se poate #inea decât !ntriung)i& Ei aşa, !nainte de două"eci şi patru de ani, el !şi vede răpite toate ilu"iile sale,de"nădă9duirea !i rămâne singură tovărăşi#ă credincioasă& u mai crede !n nimică& Bia#a atunce

pentru dânsul este sârşită, căci ce este via#a ără ilu"ii< (ar simtimentalitatea ma apucat ără voiamea& ât pe ce eram să-#i spun o istorie adevărată, când m-am !ndatorit să-#i spun o anecdotă,născută !n !nc)ipuirea mea& +u nu scriu ca să te ac să plângi& /rebuie să te ac să râ"i7 şi, c)iar dacă

inima mi-i seacă, dacă râsul, e0presia ericirii, este depărtat de bu"ele mele, trebuie să râd, dacăvreau să iu citit&% damă se puse a citi ilu"iile pierdute a dlui B&&& *&&&, un tânăr ce ace e0cep#ie dintre ceilal#i tineri,!ndeletnicindu-se cu literatura românească, !ntr-o vreme când ea nu !nă#oşea"ă cel mai mic avanta9adep#ilor ei - dimpotrivă& (umnealui B&&& *&&& era !n societatea noastră& /oate damele, după cecăinară neg)iobia bietului 5armon şi decep#ia constesei de &&&, !ncepură a povesti ieştecare cevadin ilu"iile lor7 toate aceste povestiri aveau o naivitate, o gra#ie ce nu se găsesc !n cei mai vesti#iscriitori ai noştri& Kemeia singură ştie a povesti& /oate aceste emei, când ne arătau pierdutele lor ilu"ii, mi se părea că le vedeam iarăşi ete tinere, naive, nevinovate, bogate de toate visurile7 a#a lor lua o e0presie de ericire ce le era neobicinuită7 dar, !n pu#in, realitatea se !ntorcea, etele se

preăceau !n 5adam *&, 5adam $&, 5adam &, adică gri9ile, supărările căsătoriei, decep#iile se

aşe"au iarăşi pe runtea lor& %c)ii pierdeau ocul lor, şi urâtul, boala ce omoară la noi toateacultă#ile, se "ugrăveau !n toate mişcările lor&

13F



Hn sârşit, unele din dame )otărâră ca ieştecare tânăr să spuie ceva despre ilu"iile sale, pe urmă să le puie pe )ârtie şi, c)iar dacă n-ar i autor, să le publice&ând rândul meu veni, iată ce povestii7 şi să n-am parte de nimică, să nu găsesc niciodată scaun lateatru, capul să nu mi se ra"ime niciodată pe sânul unei emei, să nu-mi vie niciodată droşca la dealunde şed, soarele să nu aibă ra"e pentru mine, vânatul să nu iasă niciodată !naintea puştii mele, dacătot ce spun !i adevărat, sau nu-i adevărat&

5esdames - am !nceput a vorbi cu un ton proesoral - ilu"iile care le-am pierdut sunt de trei eluri.ilu"ii politice, ilu"ii literare, ilu"ii de amor& (e cele dintâi nu vă voi spune nimică, pentru că nimicănu este mai urât de a vorbi damelor decât de politică& *tâta vă voi spune că, !nainte de a a9unge !ncă!n Iaşi, le-am pierdut toate& Ilu"iile mele literare au #inut mai mult7 când veneam de la universitate,capul !mi era plin de planuri, unele mai bune decât altele7 vroiam prin literatură să preac năravurile,să introduc !n patria mea o nouă via#ă, noi principii& Hn nebuna mea pre"um#ie, ce se putea iertanumai ideilor copilăreşti ce aveam atunce, mă socoteam c-oi a9unge odată a i un Prometeu& (ar aceste planuri le ăceam la 1 mart 13, şi la 1 mart 141 ele toate se !nc)eiau !n publicarea unui:alendar: mare de perete, pe anul 141, tipărit cu Patent Jagar-teasc de ier& Bremea este preascurtă ca să vă povestesc cum din Prometeu m-am preăcut !n 5at)ieu andsberg sau, cum am "ice,!n călindărar de $uda& *tâta vă voi mai "ice că acum de curând am mai publicat - !mpreună cu dl

& &, un alt Prometeu manu[ ca şi mine - o carte care, răsturnând toate puterile aşe"ate, călcând!n picioare toate pravilele primite de adunare şi de obiceiul pământului, are să acă o revolu#iestraşnică !n toată 5oldova - !ntru c)ipul de a ace riganele şi găluşte7 vreau să vorbesc de o colec#iede 2NN de re#ete de eluri de bucate , care are să ne acă cea mai mare reputa#ie - !ntre bucătări#e -şi viitorimea recunoscătoare ne va da negreşit rumosul nume de. introducătorii artei culinare !n5oldova& 'untem mul#umi#i şi cu atâta& *cum pregătesc o tracta#ie asupra ilo"oiei broaştelor $a)luiului& (upă aceste pute#i vedea că mă !ndeletnicesc cu scrieri vrednice de veacul luminat !ncare avem norocire să vie#uim& Bă voi vorbi, dar, numai de ilu"iile mele de amor7 şi aceste-s de maimulte eluri7 !n astă sară, vă voi spune numai decep#ia celui !ntâi amor ce am sim#it !n via#a mea&

Mircea Iv!ne$cu * lecturile noa$tre

: te asemui cu bună !ndreptă#ire cu acea noapte deiarnă liniştită, rece, !n care du)urile s-au !nstăpânitasupra mea, !n tine nu-mi mai străluceşte soarele,!n tine !mi ulgeră mii de stele, şi toate cele mărunte pe care le luminea"ă "iua mi se topesc penesim#ite !n toate contrarietă#ile lor col#uroase !ntr-orevărsare sublimă, tu eşti rece şi prietenos mieşi liniştit ca noaptea luminoasă de iarnă& : $ettina $rentano

şi desc)id cartea - o carte care nu vrea să iede basme - şi acolo citesc - : te asemui cu !ndreptă#irecu acea noapte de iarnă liniştită, cu o sub#ire!niorare de rig, !n care du)urile şi-au aşe"at străve"ie

!nstăpânire asupra mea - !n tine nu străluceşte pentru mine soarele, !n tine !mi ulgeră miide stele - şi tot ceea ce !n lumina "ilei are aurii!n#elesuri şi, contra"iceri bont col#uroase, acum !şi topeşteclarită#ile !ng)e#ate - şi se ace o lume rece, o scoborâtă lent pace,

limpede, liniştită - aşa cum eşti tu - ca o noapteluminoasă de iarnă : - şi !nc)id cartea - astea sunt şoapte

13L



din căr#i - şi !mi spun că nu mai am acuma ce acecu vorbe din căr#i - câtă vreme realitatea e doar câte o !nceatăclipă, !n care e o iin#ă care nu-şi ridică !ncă a#a iluminată&

Mi/ail Op"!lniceanu – nt<iul amor

a anul 133 - după cumplitul bici al )olerei, care a trimis !nainte de vreme atâte sulete !n iad, sau!n rai, "ău nu voi ști spune - părinții mei, cu toată amilia, se trăseseră !ntr-un ținut& +u eram atuncede patruspre"ece pe cincispre"ece ani, tocmai !n acea vârstă când copilul trece ca să acă loctânărului& atura pentru mine !ncepuse a se arăta mai rumoasă7 "orile răsăritului și crepuscululapusului sântului 'oare avea pentru mine un armec ce nu simțisem !ncă dinaintea nici unei dinmărețele priveliști ce (umne"eu a așe"at7 galsul privig)etorilor avea note mai melodioase7 inima-mi !ncepuse a simți& ând vedeam o emeie, numai ceva să i ost rumușică, pentru că totdeaunaam avut o mare slăbiciune pentru rumușele, un oc necunoscut !mi aprindea tot sângele, care mi serepe"ea la cap7 puțin după acea tulburare, mă simțeam stăpânit de un leșin total& /atăl meu mă

pusese atunce !ntr-un pansion, așe"at nu departe de scaunul isprăvniciei, pe vârul unui dealromantic, a căruia toată culmea, până !n vale, era acoperită cu un rumos rediu, ce odată usese un

parc engle"& Pansionul acela atunce se desc)isese, și eu usei cel !ntâi a9uns dintre școleri& ând,sara, usei c)emat la masă, "ării !n prea9ma mea a copiliță rumușică ca un !nger& +a era ata unui

proesor de limba grecească& umele ei vă voi spune că era iceta sau cam pe aproape& +a era cu un an mai mare decât mine&Pentru un amore", iubita sa este cea mai rumoasă emeie, podoaba naturii, perla lumii& (e aceea văvoi spune și eu că niciodată o iință mai rumoasă n-a ieșit din mâinile lui (umne"eu, niciodatăsoarele n-a vă"ut o talie mai grațioasă decât a icetei7 părul ei blond ca aurul a ost singurul păr

blond care am iubit !n viața mea7 părul castaniu este patima mea& Kața ei era rotundă și albă ca puul unei lebede& omparația !i cam obicinuită, dar mi-ți ierta că alta mai poetică nu-mi vine sub pană& 'prâncenele ei erau negre și oc)ii albaștri7 9udecați, dar, ce minune era& e era !nsă !n ea mai

ermecător decât toate erau bu"ele ei mai rumoase decât două run"e de ro"e& (e aș i amartinesau Bictor Jugo, tot n-aș i !n stare să vă ac o descriere adevărată de acele bu"e& Pieptul ei era un paradis, și !ngerii !nșiși nu și-ar i ales un alt lăcaș, dacă ar avea voie să-și lase vecinicul cer și săcaute un cvartir mai pământesc& ând mă uitam la bu"ele ei, mă ăceam roșu ca un bu9or șirămâneam !ncremenit, !nlemnit, după cum !ți vrea& Piciorul și mâna ei erau a unei copile de șapteani& ?lasul ei trebuia să ie mai dulce decât a seraimilor7 trebuia, "ic, pentru că până acum n-amau"it !ncă glasul unui seraim, prin urmare nu pot 9udeca dacă-i dulce sau ba& (ar așa spun toți și,cum știți, vo0 populi, vo0 (ei& (omnule '&, mă rog iartă-mă că te ur&e am simțit !n noaptea cea dintâi ce am petrecut !n pansion, puteți singuri să vă inc)ipuiți7 toțicare ați avut un !ntâi amor, sau o slăbiciune căreia !i dați un asemene pompos nume, veți 9udecadacă am putut !nc)ide oc)iul& 5âna icetei !mi sta pe piept, oc)iul ei era țintit asupra mea cu o

e0presie nespusă de amor, bu"ele ei, ermecătoarele ei bu"e, !mi "âmbeau& %> era o ericire din paradis7 păcat numai că era !n vis& * doua "i am !nceput a lua lecții și, o bon)eur, o 9oie > deodatăvă"ui pe etiță că veni și se puse la masa studiilor !n prea9ma mea7 iindcă numai ea și eu eram !ncă!n pansion și că talia și vrâsta mea nu vădea !ncă un răpitor de inimi, proesorul - nu tatăl ei -ne

pusese !ntr-o clasă& (e ce nu mai sunt asemene pansioane, cu așa rumușele camarade& *stă"i, câtde bătrân sunt, tot aș vroi să mă ac iar școler7 și n-aș ieși din asemene institut - decât ca să măduc la groapă& 5etoda Gacoto !ncepuse atunce a i de modă. ea u introdusă și !n pansionul nostru&*șa, !ndată ce am intrat !n clasă, iceta și eu am primit de la proesor câte o carte ranțu"ească7 eraevang)elia acestei sisteme de !nvățătură, es aventures de /[l[maue, ils dQ=lOsse, adicăHntâmplările lui /elema), iul lui =lise& *ceastă carte trebuia s-o !nvă țăm toată pe de rost, ca peurmă, după metoda ei, să putem ace și compuneri& Și așa cele !ntâi oc)iri de amor, din partea meamai rușinoase, din partea icetei mai !ndră"nețe, le-am sc)imbat când repetam !n glas mare!nceputul căr ții !ntâi. :alOpso ne pouvait se consoler du d[part dQ=lOsse7 dans sa douleur, elle setrouvait mal)eureuse dQjtre immortelle& - 'a grotte ne r[sonnait plus de ses c)ants: etc&

13



*ceste rumoase linii, după opt ani trecuți, le știu !ncă de rost, nu adică pentru că am o bunămemorie, dar pentru că /elema), cartea pe care o iubesc mai mult, !mi aduce aminte de cele !ntâimișcări de amor ce am simțit !n tinerețea mea&ând eu "iceam alipso, mă uitam la dânsa7 când ea "icea /elema), se uita la mine& 'ăracul bietulK[nelon nu știa el că nemuritorul său poem a să slu9ască odată de declarații de amor7 !n puțin,amorul nostru se suia !n diapa"on, și așa, unindu-ne glasul ca !ntro imnă cerească, cu o răge"ie

nespusă, strigam !n gura mare. :alOpso ne pouvait se consoler du d[part dQ=lisse: etc&, etc&(amele m-or socoti at, lucru ce sunt cel mai puțin din lume, când le voi spune că, măcar că iceta!mi arăta toată bunăvoința, eu tot nu !ndră"neam să-i ac o ormalnică declarație a sentimentelor mele, prelud neapărat a amorului ieștecărui colegian& Hn sâr șit, tocmai după ce am !nvățat pe derost cele dintâi șase căr ți, adică a patra parte din !ntâmplările lui /elema), m-am )otărât să-i scriuși să-i "ugrăvesc văpaia mea, cuvinte adoptate astă"i !n loc de e0presia a iubi& (ar, pentru caascultătorii mei și mai ales ascultătorițele mele să nu rămâie !n mirare despre un asemene pas,trebuie să vă povestesc lucrurile de ceva mai departe&Puțin după sosirea mea, pansionul a !nceput a se !mple de elevi, veni ți din toate păr țile 5oldaviei,mulți mai vrâstnici decât mine, mulți mai !nvățați decât mine !n tainele amorului7 dar, princontrast, eu eram cel mai !nvățat !n limbile rance"ă, nemțască și elină, măcar că din această de peurmă nu știu acum măcar două cuvinte7 !n geograie, gramatică, compo"iție și !n istorie nimene numă !ntrecea& (e aritmetică nu "ic nimică7 eram cel de pe urmă7 și nici până astă"i !ncă nu știu nici aaduna, nici a !nmulți& *ceasta mi-a stricat oarte mult, căci tocmai adiția și multiplicația sunt oarteolositoare !n țara noastră& Kericit acela care știe ce !nsemnea"ă semnele și un an de slu9bă pentrudânsul este ca trei pentru alții& +u, la sâr șitul anului, totdeauna mă tre"esc cu !n pungă& um văspuneam, eu eram cel mai intâi din pansion !n !nvățături7 și astă"i este știut obștește ce !nsemnea"ă!nvățătura !n pansioane, instituturi, gimna"e, colegiuri, academii și cum !i vrea să le bote"i. a știmult pe de rost ca un papagal, a scrie o ață cu mai puține greșeli de ortograie, asta este invățătura&u toate aceste, eu eram tare mândru de cunoștințele mele7 măgulitoarele deosebiri ce-mi ăceau

proesorii, respectul ce-mi arătau școlerii !mi !mlase truia7 mă socoteam un om mare& Hnsă această

ilu"ie o aveam numai !n clasă7 cum ieșeam la recreație, omul cel mare, adâncul invățat, !ndată sevedea oarte mic& ei mari vorbeau Udespre V emei, vânat, amor, cai, căr ți, o limbă ce nucunoșteam decât prin au"7 când mă apropiam de dânșii și vroiam să mă amestec și eu !n vorbă,!ndată mă vedeam cinstit cu deăimătorul nume de gamin sau pișler, numele cel mai !nruntător

pentru un copil care vrea să se arate mare& Bă"ându-mă, dar, aruncat din societatea celor mari, eramsilit să mă amestec cu cei mici și să mă 9oc a mingea, a babaoarba, a puia-caia, eu care simțeamemoțiile amorului& u pot să vă spun ce sueream7 mic de trup și de vrâstă și mare de inimă,simțeam amorul și mă temeam să nu iu tratat de copil dacă l-aș e0prima& Hn sâr șit, o !mpregiurarede căpetenie !n viața unui școler !mi veni !n a9utor& a e0amenul solenal ce se ăcu, câștigai cel!ntâi premiu de limbă rance"ă& Hn sunetul mu"icii și dinaintea unei adunări numeroase, ui

proclamat laureat și coronat cu o cunună de run"e de ste9ar, ăcută c)iar de mâinile icetei&

(ulcineea mea u ață la acea ceremonie& Aiua aceea u cea de pe urmă a copilăriei mele& * doua "ivrui să iu și mă tre"ii bărbat& Gocurile, ideile copilărești se ăcuse nevă"ute& ou ducă de @ic)elieu,vrui să arăt sur ma parole dQ)onneur că eram bărbat& Premiile primite la e0amen !mi dădură cura9ulsă-mi arăt amorul persoanei iubite& Hnsulat de mândrie, socotindu-mă un orator de căpetenie, m-amapucat și, pe o coală !ntreagă, am scris icetei o declarație de amor, !n terminele cele mai !nocate&/oate comparațiile lumii, toate cuvintele te)nice de ilo"oie, de retorică, de geograie, de istorie,

până și de astronomie, igurau !ntr-acest vinograd epistolar& $iletul dulce- dacă o coală de )ârtie se poate numi bilet -se !nc)eia cu o cerere tremurândă a unuirende"-vous, o cerere care m-a costat trei "ile de muncă și de sudoare& a vrâsta mea să cer eu unrende"vous< (a, cerul trebuia să se acopere cu nouri, soarele trebuia să se !ntunece, pământultrebuia sa se cutremure, casa să pice asupra mea> (in toate aceste nu s-a !ntâmplat nimică7 cerul arămas senin ca și mai nainte, soarele și-a aruncat obicinuitele sale ra"e, până când i-a venit ceasulsă asințască, pămăntul și-a urmat liniștita sa călătorie, și casa a rămas așa de temeinică ca și!nainte& *tâta numai că un ecior a căruia !i cumpărasem credința cu doi galbeni luă declarația mea

13



și o dete unei cameriste, cu care era !ntr-o relație cât se poate de strânsă& redincioasa cameristăduse !ndată biletul la stăpâna-sa&

iceta, cum am spus, era cu un an mai mare decât mine, și o ată de patruspre"ece ani știe mai multdecât un tânăr de optspre"ece& Kemeia se de"vălește mai degrabă decât bărbatul& Ș-apoi !n pansionerau mai mulți elevi de optspre"ece, două"eci de ani, care nu cereau mai bine decât să arate bunei

icete toate tainele amorului&

Iubita mea, dar, nu era la cel !ntâi amor !n teorie& Hnsă patima orbește& Hn "adar camara"ii mei !mivorbeau de rende"-vous date și primite, de bileturi trimise și răspunse, eu eram ateul cel mainătâng& redeam numai !n cuvintele icetei& iceta era pentru mine nevinovăția personiicată, eraun !nger coborât din cer ca să-mi !nrumusețe"e viața& Kemeia iubită este totdeauna un !nger& 'ă teerească !nsă (umne"eu de acești !ngeri mai răi decât toți scaraoțc)ii7 da unde poți< Hn oricevreme, !n orice vrâstă, !n orice po"iție să te ali, numai o emeie să vreie să-ți strice liniștea, să iisigur c-a isprăvi& ât de !nțelept, cât de cumpănit și de ispitit să ii, emeia cea mai proastă poate!ncă să te robească și să-ți arate că ești numai un școler& *duceți-vă aminte de povestea iadeșuluiU;V& +u din partea mea mărturusesc că niciodată n-am rămas biruitor !n asemene lupte& (e câte ori o emeie - se !nțelege, rumușică - a voit să mă aibă !n lanțurile sale, totdeauna a găsit!n mine omul cel mai domol& a mielul !ntind gâtul7 !n "adar mintea mă sătuiește să iu tare, !n"adar lumea !mi arată mete)nele acelei emei& % iubesc și n-ascult nimică& *cesta este tot răspunsulmeu& +a poate să acă din mine tot ce va voi& Kaptele, gândurile, viața mea !s ale ei& Hnsă tocmai

pentru că-mi simțesc slăbiciunea, tocmai de aceea sunt așa de erit pe lângă dame& =n presimtiment!mi arată preme9dia și, iindcă știu că rar aș găsi o emeie care să știe a prețui abnegația ce-i ac deneatârnarea mea, de aceea trăiesc deoparte și, cu cât alții caută intrigi de amor, cu atâta eu le ug&Pentru dânșii, a iubi este o petrecere, o vreme plăcută, pentru mine, a iubi este a sueri& Hnsă iar egoismul m-apucă, iar !mi vine să vorbesc de eu și de mine& (ar ce să ac7 așa am )otărât din!nceputul povestirii, să vă vorbesc numai de persoana mea& (e câte ori am vorbit de al ții, c)iar adevărat, totdeauna am pățit po"na& (e aceea egoismul, ără voia mea, m-a pus !n lan țuri și am

9urat să nu mai vorbesc decât de mine& Poate așa nu s-a mânia nimene și m-a lăsa să spun adevărul

de mine, dacă nu pot să-l spun de alții& iceta, cum am "is, nu era la cea !ntâie declarație& u vreausă "ic că simțise amorul !nainte pânQ a o cunoaște eu7 iubirea mea de sine ar sueri prea mult deaceasta& (ar atâta am alat că vro doi-trei tineri !i ăcuse declarații pe care le primise destul de bine7și numai vina ei a ost dacă n-a vrut să ale și mai mult& (acă !n practică ea nu știa nimică, !n teoriecunoștea toate inețele amorului& Pentru dânsa era un lucru curios să vadă cum un copil de

patruspre"ece ani, rușinos pot "ice mai mult decât o ată, știa să acă amorul& iceta primi declarația de amor mai bine decât putui nădă9dui7 prin același mesager care-mi dăduse biletul, ea !mi răspunse că-mi dă un rende"-vous la două ceasuri după-mia"ă"i !n odaia cameristeisale&+0presiile !mi lipsesc ca să vă arăt ce bucurie am sim țit la această novelă7 ericirea mea era maimult decât mare& =n rende"-vous, eu să am un rende"-vous la vârsta de patruspre"ece ani& e

trebuia, dar, să iu, câte inimi trebuia, dar, să răpesc când aș i avut două"eci de ani& /oate emeiletrebuiau să ie ale mele și, ca un sultan, aș i avut numai să-mi arunc nărama pentru ca să aleg&Hnsă și aceasta a ost una din cele mai scumpe ilu"ii pe care n-am !ntâr"iat a o pierde&Hn puțin, am vă"ut că !n veacul nostru, și mai ales !n capitalia-miniatură a noastră, !n acest oraș desticlă, unde se știe tot ce se ace și !nsuși ce nu se ace, @ișilieuii și ovelasii nu mai pot i!nvățătorii tinerilor noștri !n arta de a ace i"bân"i și că emeile sunt mai cinstite dec!t ne sunt!nățoșate prin romanuri&*prins de citirea unor asemene căr ți, unde mai totdeauna amorul se !nățoșea"ă biruitor, undeobicinuit emeia este "ugrăvită slabă și sub9ugată, ieștecare 9une când intră !n lume socoate că arenumai a dori, spre a-și vedea !mplinite toate dorințele, că are numai să se arate, pentru ca o emeie

să-și uite cinstea, bărbatul, copiii, și să i se arunce !n brațe& Hnsă lacrimi de sânge varsă când vedecă lumea po"itivă se deosebește oarte mult de lumea ce a vă"ut !n Paul de 6oc8 și !n @icard&

14N



a ceasul )otărât, când intrai !n odaie, sângele !mi clocotea, vinele tâmplelor mi se !mlase&'ocoteam că runtea a să mi se desacă& (e emo ție nu puteam sa mă spri9in pe picioare7 așteptamcel !ntâi rende"-vous din viața mea& iceta nu venise !ncă& Hn puțin !nsă au"ii âșietul unei roc)ii demătasă7 cunoscui pasul& Hnima-mi bătea așa de tare, !ncât părea că vrea să saie din loc7 pusei mânaca doar aș putea s-o stăpânesc& =șa se desc)ise și iceta se arătă& *tunce nu mai știui ce ace7 maimult din neputință, decât din voință, genunc)ile mi se !ndoiră și picai dinaintea ei& ât ținu aceasta

nu știu7 atâta numai !mi aduc aminte că mă tre"ii !n bra țele iubitei mele& u o e0presie nespusă deericire, mă uitam la rumoșii ei oc)i, țintiți asupra mea& +a se plecă și mă sărută pe runte - era cuun an mai mare decât mine - și cu mâna sa !mi da părul de pe cap !n laturi& Hn sâr șit, după ocontemplare mută de vro câteva minute, eu rostii aceste cuvinte, tot din !ntâmplările iului lui=lisie. :5a alOpso:7 și ea, cu un glas dulce ca "eirul primăverii, !mi răspunse. :5on/[l[maue:& %> era o po"iție cu totul lorenească, căci, după /elema), cartea cea mai plăcută pentrunoi era Klorian& Păstorii lui !mbrăcați !n straie de matasă, cu peruci cu pudră, purtând iarna și varacununi de rosae centiolia, vorbind !ntr-o limbă mai corectă decât a ilologilor noștri, păstorițele luicu roc)ie de ga"ă și de blondă, cu ciuboțele de prunelă, cu noduri de cordele cumpărate de la5iculi de pe atunce, povățuind niște miei cu o lână mai delicată decât matasea, care mâncau numailivand, ro"marin și se adăpau numai cu apă de ro"e și de mille leurs, !mi păreau oamenii cei maiericiți din lume& (acă n-aș i ost amore"ul icetei, aș i dat tot !n lume ca să iu emorin,amore"ul +stelei& *tâta iubeam pe Klorian, acest adevărat poet al naturii, !ncât la un 'ântul Basile,când tată-meu mă !ntrebă ce daruri vroiam să-mi cumpere, !i răspunsei cu un aer pedant ca când ași ost docent !n vro universitate. es oeuvres completes de 5& de Klorian, mon pere> *morul meu,odată !mpărtășit, ăcu mare pasuri& (upă un rende"- vous, o sută altele !i urmară& Hnsă amorul meuera platonic7 numai acest el de amor !mi plăcea, poate pentru că eram numai de patruspre"ece ani&'pre a nu i numit le)ău !mi voi scurta povestirea&

u vă voi spune, dar, !ntâlnirile noastre pline de sărutări dulci și de conversații interesante asupraistoriei, asupra geograiei și mai ales asupra iubiților noștri K[nelon și Klorian& u vă voi spune decâte ori așteptam pe iceta, ascuns !ntr-un poloboc cu or", ce era pus !ntr-o tindă a pansionului&

u vă voi spune plimbările romantice ce ăceam amândoi !n marele parc al pansionului& *sințitulsoarelui mai ales era pentru noi - precum pentru toți simțitorii amore"i - o priveliște de care nu ne puteam sătura& 5uți, strângându-ne de mână, lipiți unul lângă altul, priveam la globul de oc caremăreț și sânt se culca !n dosul unor dealuri roditoare și acoperite cu vii7 cele de pe urmă ra"e alelui veneau de mureau pe runtea noastră& *șa, !ntr-o contemplație mută dinaintea acestei mari

priveliști, rămâneam până când, pe de altă parte, priveam răsăritul lunii, care, ca o mare portocalăde oc, se !nălța repede pe bolta cerească& *tunce ne "iceam un raged adio, ne ăgăduiam să ne!ntâlnim iarăși și ne duceam la culcat& *ceste toate nu vi le spun, dintâi, pentru ca să nu vă ie urât,și al doile, pentru că vreau să iu discret7 și discreția este un pașaport care desc)ide inimileemeilor și ușile bărbaților&Hnsă "ilele, săptămânile, lunile treceau7 iceta nu era ăcută pentru altă ceva, decât numai pentru a

se mira de asințitul soarelui și de răsăritul lunii, oricât de rumoase sunt aceste priveliști& Ș-apoi șieu mă apropiam de cincispre"ece ani>>*morul nostru ar i luat o turnură mai !ntreprin"ătoare& 5ai că Platon ar i ost uitat, dacă o!ntâmplare nepilduită, nevă"ută, neau"ită, n-ar i venit să-mi răpească ilu"iile celui !ntâi amor&+ram !n dimineața *nului ou, sau a 'ântului Basile, cum se "ice& 5ă găteam să mă duc !n târgsă-mi văd rudeniile& Hn vreme ce-mi puneam antereul, pentru că atuncea purtam !ncă straieasiaticești, vă"ui că intră !n odaie cameriera icetei, de curând tocmită& /rebuie să știți că aceacamerieră era o creatură gro"avă, scârnavă, g)eboasă, șc)ioapă, numai cu un oc)i și par dessus lemarc)[ era și mută& *ceastă arătare, de câte ori o vedeam, !mi pricinuia o oțărâre de care măsimțeam cu săptămâna& 5uta dracului se apropie de mine și prin semne imi arătă că avea să-mideie ceva din partea duducăi& $ucuria se "ugrăvi pe ața mea7 după ideile loranești ce aveamatunce, socoteam că trebuia să ie ori un buc)et ăcut după limba lorilor, ori vrun suvenir cusut demâna icetei, ori !n sâr șit vrun medalion cu o viță de părul ei& Hntinsei brațul& 5uta !și vâr! mâna!n scârnavul său sân și scoase, ce<&&& o "a)arica !nățoșând o inimă, !nvelită !n ga" și străpunsă cu

141



două bolduri mari !n loc de săgeți& 5i-i cu neputință să vă spun turbarea ce am simțit !ntr-acelgro"av minunt& *morul meu atât de curat, de platonic, pe care !n imaginația mea il ăcusem așa de

poetic, să-l văd spurcat prin o alu"ie așa de pro"aică, prin o "a)arica scoasă din sânul unei mute,unei arătări> iceta pe care o socoteam așa de !ngerească, așa de !naltă !n idei, așa de delicată, să seslu9ască de o igură !ntrebuințată, cel mult, de băcălițele de pe Podul ung& Bro câteva minunte nicinu vă"ui, nici nu au"ii, nici nu simții nimică& Hnsă când mă tre"ii, amorul meu era dus pentru

totdeauna7 și pentru iceta, pentru ata ce o iubisem așa de curat, așa de sânt, pe care o poeti"asem !n !nc)ipuirea mea, nu mai simții decât di"gust și dispreț& (e atunce n-am mai vă"ut-o&Iată, mesdames, cum am pierdut, prin o "a)arica, ilu"iile celui intâi amor&*ltul, și eu asta"i aș ace-o, ar i mâncat inima și pe urmă s-ar i dus și ar i strâns pe iceta !n

brațe tare și "dravăn& (ar atunce eram de cincispre"ece ani7 poe"ia și delicatețea inimii erau !ncă pentru mine o religie&+u am sâr șit&

Mircea Iv!ne$cu* iubire nede$lu)it!

să te !ndrăgosteşti, atunci, !n cele din urmă, de "ăpadă,adică să ştii bine că e o iubire, !n care se va sârşi

peste câteva săptămâni pre"en#a ei, şi aproape un andupă aceea are să trebuiască s-aştep#i, de-a lungul "ilelor calde,sau prin nop#ile reci, sau prin cea#ă, dar ără ca eaniciodată să-#i apară !nainte, sub paşi, pe mâini, sau

pe a#ă, !n toate "ilele acestea& ca !n adolescen#ă,când citiseşi o dată ca cea mai bună cale de a suportaindieren#a ei este să #i-o !nc)ipui plecată& doar că acumnu #i-o !nc)ipui absentă - ştii că nimic - ca-ntr-o moarte -nu #i-o mai poate aduce acum, aici, e ca o moarte&

şi ără să te gândeşti la asta, ştiindcă s-ar putea ca până la iarna viitoare tu să n-o mai iubeşti,"ăpada - şi atunci< trebuie s-o iubeşti !n "ilele ăstea mărunte,umede, şi murdare, !n care cea#a - se spune asta - mănâncă "ăpada,şi "apada e ca o emeie bolnavă - şi tu o iubeşti -şi să ştii - ără să te mai gândeşti - c-are să se termine D

Sin"ur!tate +Solitude- * poeie de '@ron din C/ilde HaroldQ$ Pil"rima"e +3236-% traducere dePaul Abucean

'ă şe"i vis!nd pe #ărm, pe lunci, pe st!nci,să mergi unde-i pădurea mai obscură,!n locuri unde tainele-s ad!ncişi unde tu eşti cea dint!i ăptură7să ve"i de sus ce al#ii nu vă"ură,s-a9ungi pe culmi cu iarele a sta,s-admiri un pisc, un )ău, o apă purănu-i a i singur, ci a conversacu armecul aturii, cu măre#ia sa&(ar !n mul#ime, orotă, oială,s-au"i, să ve"i, să sim#i şi să pose"i,

pierdut, pribeag, muncit de !ndoială,lipsit de ale dragostei dove"i,neadecvat, scă"ut, lovit de boală>

142



'ă n-ai un prieten, un ortac, un rate,să n-ai pe nime-n care să te-ncre"i,cu milioane-n a#ă şi !n spatee a i singur, e singurătate>

(ocul vanat * Ser"/ei E$enin

Kocul vânăt e gonit de vântAările-au uitat să mă mai doară,(e iubire^ntâia oară cânt,a scandal renun# !ntâia oară& *m ost crâng părăginit pe loca emei şi votcă dam năvală,

u-mi mai place a"i să beau să 9oc,'ă-mi pierd via#a ără socoteală& ârciumile le-aş uita pe veci,

-aş mai şti nici versul ce !nseamnă(e-aş atinge aceste bra#e reciEi-al tău păr ca loarea cea de toamnă&/u mers gingaş, tu surâsul meu,

(ac-ai şti cu inima-i pustieum poate iubi un derbedeuEi cât poate de supus să-#i ie& Beşnic te-aş urma pe-acest pământ,(epărtarea mi-ar părea uşoară&(e iubire^ntâia oară cânt,a scandal renun# !ntâia oară

0oamne% dac!*mi e)ti prieten de Spiridon Pope$cu

(oamne, dacă-mi eşti prietenum te lau"i la to#i sin#ii,(ă-i !n scris poruncă mor#ii'ă-mi ia calul, nu părin#ii

(oamne, dacă-mi eşti prieten u mai otrăvi ursita,(ă-i !n scris poruncă mor#ii'ă-mi ia calul, nu iubita&(oamne, dacă-mi eşti prieten

u vorbi cu to#i "urliii,(ă-i !n scris poruncă mor#ii

'ă-mi ia calul, nu copiii(oamne, dacă-mi eşti prietenum tot spui cu glasul mare,Hnainte de culcare,(ă-i !n scris poruncă mor#ii,ând şi-o pregăti pumnalul,'ă-l !ningă-n mine, (oamneEi să lase-n via#ă calul&

Ser"/ei E$enin * Mo$cova carciumarea$ca +,ra"mente-

(a, acum e )otarat> pentru vesnicie5i-am parasit natala campie&

143



Plopii cu run"isul inaripat, plopii de pe ea, u vor mai osni deasupra mea&asuta scunda, ara mine, s-o garbovi si mai mult,ainele meu batran a murit demult&Pe intortoc)iate uliti moscovite, ratacitor,(esigur, (umne"eu m-a osandit sa mor&

=nde sunteti voi&&&voi cei plecati departe<@a"ele noastre va luminea"a destul intru moarte<a s-o sarsesc cu mine nu pot, n-am putere,(u-te la toti dracii, muiere>u )aita voastra de caini, cu gretosul stup+ vremea s-o rup&'cumpa mea&&&uita-te plang&&&mi-s anii deserti&&&/e rog sa ma ierti&&&sa ma ierti&&&In aceasta emeie-am cautat ericirea'i-am gasit de"nade9dea, pieirea&

u stiam ca iubirea e-o molima, ca sugruma,

u stiam ca iubirea e ciuma&'-a apropiat si cu oc)i subtiati, ierbinti,Pe derbedeu l-a scos din minti&(eci, pentru ce sa iu gelos<(e ce sa suar din pricina asta ara olos<Biata noastra.cearceaul si patul,Biata noastra.un sarut si apoi prapadul, otatul&anta, deci, canta> In goana ursitei,

apasta atala sunt bratele, gura iubitei&(ar stii ceva< 5ai da-le-n ma-sa de pe-aici,+u niciodata n-am sa mor, amici&&&

Ale#andr Pu$1in * Salul ne"ru

5a uit la salul negru ca un iesit din minti,'i-i suletul meu vested ra"bit de suerinti&Pe când usesem tânar si-ncre"ator, truas,% tânara grecoaica iubit-am patimas&Kermecatoarea ata ma de"mierda oricând,(ar "iua cea cumplita se arată curând&'tam !ntre oaspeti veseli, voios sorbind din vin,

ând !mi batu la usa, soptindu-mi, un strain.-„Petreci !ntre prieteni si nu stii nicidecuma tânara ta greaca te-nsala c)iar acum”&-am rasplatit cu aur, l-am blestemat neg)iob,'i l-am strigat !ndata pe credinciosu-mi rob&

e-am repe"it. calare, goneam spre ata drept,'i-o crâncena mâ)nire se rasucea !n piept&*9uns la pragul etei, simteam ca nu mai pot,Hn oc)i ca"use ceata, eram sleit de tot&Intrai !n casa singur. acolo, pe divan,'e saruta cu ata, !n brate, un armean&

-am mai "arit nimic, doar spada s-a "batut,tâl)arul n-avu vreme sa scape din sarut&

144



Gucai apoi pe trupul lipsit de cap si-ntins,Privind nauc la ata ce, -ngalbenind, s-a stins&Imi amintesc tacerea, vad sângele. tâsnea&&&s-a prapadit grecoaica si dragostea cu ea&'mulgându-i salul negru din scumpul cap ucis,5i-am sters de sânge spada, râ"ând de vec)iul vis&

Iar robul meu prin be"dna carându-i pe sub porti,Hn valuri dunarene i-a pravalit pe morti&(e-atunci nu-mi pun sarutul pe oc)ii nimanui,

ici o placuta noapte !n trista-mi viata nu-i&u suletul meu vested ra"bit de suerinti5a uit la salul negru ca un iesit din minti&

I. L. Cara"iale* P!reri libere

ând e0celentul meu amic, d-l a""avillan, a binevoit să-mi ceară concursul literar pentru=niversul, am știut bine că nu este ușor a corespunde la așa onoare& * scrie, cu câtuși de puțină

pretențiune literară, !ntr-un 9urnal așa de răspândit !n toate clasele societății, e o !ntreprinderedestul de serioasă pentru cine are conștiință de câtă răspundere !și ia un om când se pre"intă, alteldecât numai ca amator, atâtor mii și mii de cititori&+ oarte greu, așa gândesc eu, să scrii românește7 nu doar pentru limba românească, iindcă și !nlimba noastră se poate spune rumos orice adevăr7 ci pentru lumea românească, !n ața căreia nuorice adevăr trebuie spus, ie spus cât de rumos - ba, !ncă mai ales atunci&&&

u e vorba - !n lumea toată, totdeauna, nu s-au putut și nu se vor putea spune toate adevărurile7 dar nu cred să ie pe lume multe locuri unde să se poată spune mai puține decât la noi- (e ce oare <- Koarte simplu. iindcă la noi din cale-aară multe adevăruri sunt supărătoare, stricătoare,

prime9dioase&- umii Qntregi <- u lumii Qntregi, ci unei păr ți din lume, care e mai puternică decât lumea toată&- % parte mai puternică decât toată lumea < um se poate <- 'e poate oarte lesne&&&- <- Kiindcă toată lumea este mai slabă decât acea parte&Și acesta e temeiul oricărei tiranii&Hnvârtește-ți dar condeiul de "ece ori !n cerneală până să scrii un cuvânt, și, după ce l-ai scris,gândește-te de o sută de ori dacă nu trebuie șters, nu de dragul stilului, ci de teama prime9diei&

%ricând !ți va clipi prin minte ceva care ți-a !ncărcat suletul, ori !nveselindu-l cu prisos, saumâ)nindu-l peste măsură, stinge repede scânteia care-ți poate aprinde oc !n cap&Șterge cuminte șirurile ce simți bine c-ar plăcea la oarte multă lume, oensând pe acei câțiva mai

puternici decât aceasta, și !nlocuiește-le cu cea mai sălcie platitudine, și erește-te c)iar atunci sănu cumva s-aluneci aară din tonul amabil al sintei banalități&$une povețe&&&(ar asta este pentru unii oarte ușor, și pentru alții oarte greu&%ricât de cuminte să ii, ți se-ntâmplă de greșești&&&+i > *tunci nu e drept să pățească nimeni altul urmările greșelii tale decât tu !nsuți&Pentru aceea, dacă din greșeală aș putea supăra vreodată pe cineva prin aceste modeste cronici din=niversul, !l rog mai dinainte omenește, o dată pentru totdeauna, să nu caute a arunca vina câtu și

de puțin asupra altcuiva decât asupra mea&=n articol iscălit este o aptă absolut mărturisită&

14;



(irectorul unui mare "iar ca =niversul nu e dator să răspundă de părerile personale alecolaboratorilor săi, pe care el nu le !mpărtășeșteIată e0emplul gata.+u sunt de părere că directorul "iarului nu e răspun"ător de părerile colaboratorilor, !ntrucât ele nuoensea"ă demnitatea acelui "iar&(irectorul nostru poate că nu !mpărtășește această părere&

*ceasta !nsă nu !nsemnea"ă că, dacă eu aș ace greșeala să emit aci o părere contrară părerilor sale,directorul ar !mpărtăși părerea mea&Aiarele cele mari din străinătate, acelea care nu sunt glasuri de e0clusivă clopotniță7 "iarele care, ca=niversul, sunt organe ale intereselor publicului !ntreg, nu ale intereselor unei clase sau caste,gă"duiesc bucuros orice idee și orice părere, indierent dacă directorul lor, șeul sau patronulaacerii le !mpărtășește sau nu&ăci dacă din punctul de vedere al unor interese particulare de clasă, de castă sau de consor țiu, sunt

prime9dioase o sumă de adevăruri, orice adevăr este legitim din punctul de vedere al intereselor publicului !ntreg&ine ar i ost de părere să se spună !ndată adevărul despre apariția )olerei din urmă la Jamburg ar i supărat desigur toată negustorimea uriașului port de mare, dar n-ar i servit rău interesele - aci

putem "ice vitale - ale publicului german&Și câte adevăruri ar trebui spuse la noi > Și câte păreri adevărate stau !nc)ise de rică !n atâtea oalede os >Și, ce e mai trist, nu ne bântuie numai rica de a ne spune părerea, ci și rica de a asculta, e0primatăcu !ndră"neală de către altcineva, părerea noastră proprie&&&/remurăm ca nu cumva glasul acelui altcineva să pară a i al nostru7 ne !ngro"im să nu trădămcumva, printr-o clipire de oc)i ără voie, prin cea mai ne!nsemnată mișcare rele0ă, prin c)iar mutismul nostru, că aceea ce s-aude un moment așa de rar este gândirea noastră de toate "ilele,adânca noastră convingere de multă vreme&/recem pe lângă absurditate și nu ridicăm măcar o sprânceană revoltată7 au"im neg)iobia și nu

"bârcim măcar dintr-o nară de"gustată7 vedem impostura și ticăloșia și "âmbim rumos, ca la!ntâlnirea celor mai bune cunoștințe&(e câte ori și la câți dintre noi nu ne pare societatea noastră, când o privim !n comple0ul ei deactivitate, ca un ciudat teatru >Piesa nu se mai știe deloc. o cârcăleală ca vai de capul ei și al nostru, al privitorilor7 tragedie, teace să râ"i7 comedie, să plângi&*ctorii, c)iar aceia la care s-ar !ntre"ări din când !n când oarecare bune dispo"i țiuni și ceea ce senumește le p)Osiue de lQemploi UPotrivirea i"ică cu rolul 9ucat r&V, n-au nici o vervă&(e ce <Kiindcă rolurile au ost distribuite de-a-ndoaselea și piesa se 9oacă ără nici o probă serioasă&Gunele prim 9oacă pe tatăl nobil, intrigantul pe amore", tânăra ingenuă pe eroina atală, eroul pe

buon, cocoșata pe silida și copilița pe vră9itoarea, tipul serios pe arsorul și arsorul pe tipulserios&(ar cum poate merge un așa teatru u mult decor > u strălucit decor și cu toba mare >%rbești oc)ii, asur"ești urec)ile, ca să nu mai !ncapă pretenții de !nțeles&&&Hntr-un așa splendid teatru de lu0 nu e permisă nici cea mai slabă rele0iune de de"aprobare, nicicâtuși de palidă glumă asupra vreunui grav și demn )istrion. claca, bine organi"ată, imediat ar aplauda, pleoscăind pe obra9ii !ndră"nețului tulburător&$a, ceva mai mult&&& Brei să stai !n pace și măcar să te bucuri cuminte de ridicolul splendideie0)ibițiuni < - trebuie să aplau"i cu entu"iasm&&&'ă aplaudăm dar >Iniersul, " iunie !"HH

9eor" Tra1l*0e pro,undi$

14F



+-o mirişte, pe care cade o ploaie neagră&+ un copac brun, care stă singuratic&+ o şoaptă de vânt, care-nvăluie colibele goale&e tristă-i seara aceasta>

a marginea cătunului$la9ina orană culege !ncă spice sărăcăcioase&%c)ii ei se se bucură mari şi aurii !n amurg&Ei sânul ei râvneşte logodnic ceresc& Hntorcându-sePăstorii au găsit trupul suav(escompus !n mărăcini&

+u sunt o umbră a satelor !ntunecat !ndepărtate&/ăcerea (omnului

*m sorbit-o din i"vorul dumbrăvii&

Pe runtea mea umblă metal rece&Păian9eni !mi caută inima&+ o lumină care se stinge !n gura mea&

oaptea m-am tre"it pe o câmpie,*mor#it de gunoaie şi pra de stele&Hn tua de alun'unau din nou !ngeri de crOstal&Trad Dtefan ?ugustin oina%

9eor" Tra1l * Seba$tian :n vi$ +,ra"ment-

'ub luna albă mama !și purta copilulHn umbra nucului, a bătr!nului soc,$eat de sucul de mac, de t!nguirea stur"ului7Și-n tăcere, cu milă% ață bărboasă ușor peste ei se-apleacă

Hn !ntunecimea erestrei7 și vec)ile lucruri

*le strămoșilor Aăceau !n ruină7 iubire, visare de toamnă&

'umbră, deci, "iua anului7 tristă copilărie,!nd băiatul !ncet cobora spre ape răcoroase și pești argintii,%di)nă și c)ip7!nd d!r" el se repe"i !naintea turbaților cai,Hn noaptea sură deasupra lui steaua-i se-aprinse7

'au c!nd, prins de m!na-ng)ețată a mamei,'eara, mergea prin !ntomnatul cimitir '!ntul Petru,

Hn be"na odăii "ăcea liniștit un cadavru suave-și desc)idea asupra lui pleoapele reci&

14L



+l !nsă era doar o pasăre mică prin crengile goale,ung clopot !n seara de noiembrie,iniștea tatălui, c!nd el !n somn cobora crepusculara scară-n spirală&

9eor" Tra1l% Seba$tian :n vi$ +Seba$tian im Traum-% ,ra"ment din poemul Seba$tian :n vi$%traducere de Mi/ail Nemeș +Tra1l% Antume% Cartier% 6773-

* că"ut "ăpadă& *me#it de vinul purpuriu, după mie"ul nop#ii părăseşti !ntunecatul cerc aloamenilor, lacăra roşie a vetrei lor& Bai, !ntunericul>?er negru& Pământul e aspru, amar e gustul aerului& 'telele tale se !nc)id !n semne rele&Aăpadă amară şi lună>=n lup roşu pe care !l sugrumă un !nger& Paşii tăi scrâşnesc ca g)ea#a albastră, şi un "âmbet plin detriste#e şi orgoliu #i-a !mpietrit a#a, iar runtea păleşte !n voluptatea gerului7%ri se !nclină tăcută peste somnul unui pa"nic prăbuşit !n coliba-i de lemn&?er şi um& % albă cămaşă de stele arde umerii !mpovăra#i şi vulturii lui (umne"eu sâşie inima tade metal&%, colina pietroasă> in se desace trupul rece şi !n "ăpada argintoasă, uitat se topeşte&

egru e somnul& =rec)ea !nso#eşte !ndelung cărările stelelor !n g)ea#ă&a tre"ire, clopotele sunau !n sat& Pe poarta dinspre răsărit "iua trandairie apăru argint&

=ac>ue$ Prevert * Pentru tine% dra"o$tea mea

*m ost la targul de pasari'i-am cumparat pasariPentru tinedragostea mea*m ost la targul de lori'i-am cumparat loriPentru tinedragostea mea*m ost la targul de iare vec)i'i-am cumparat lanturianturi grelePentru tinedragostea mea*poi m-am dus la targul de sclave/e-am cautat(ar nu te-am gasit

R!m<i $! mai ciocnim o cup!* Eu$ebiu Camilar

u vin albastru de la )anul din valea umbrelor ugare&&&@ămâi să mai ciocnim o cupă la )anul vec)i de pe coclaur,ăci pentru vin şi pentru tine mai am !n sân trei pumni de aur&@ămâi să ne-omorâm triste#ea şi setea ără alinare&&&Etii tu, rumoaso, că ulciorul din care beai !nrigurată-a ăurit din #ărnă sântă, din #ărna unui trup de ată,-a ăurit cândva olarul cel inspirat de du)ul rău(in #ărna unui trup de ată rumos şi cald ca trupul tău&&&

&&&a mâne-om putre"i-n morminte uita#i, nepomeni#i de nime&&&a mâne vor veni olarii să ure lut din #intirime7

14



Ei trupul /ău, care mi-i astă"i cel mai dorit dintre limanuriBa i un biet ulcior din care vor bea drume#ii pe la )anuri&&&Hnmire"mea"ă-te, rumoaso, ca pe-un altar, cu mirodenii,ât oc)ii !#i sunt plini de lăcări, cât "area-i plină de vedenii,*tât cât drumurile lumii mai au pe margini bucurii,ăci mâne, !n "adar vei bate la por#i de sulete pustii&&&

Iubeşte-mă acum, căci anii pe nă"uin#i ne-or pune râuri,ăci "ilele vie#ii noastre se duc ca undele pe râuri7Ei trupul tău, care mi-i astă"i cel mai dorit dintre limanuriBa i un biet ulcior din care vor bea drume#ii pe la )anuri&&&

Annabel Lee * E.A.Poe

(e mult, de demult, pe-ai /impului paşi,Hntr-un #inut de mia"ă-"i,% ată trăia, c-un nume gingaş.u numele *nnabel ee&

Ei ea trăia c-un gând, un singur gând.'ă-mi ie dragă şi drag să-i pot i&+ram un copil şi ea o copilă,Hn cel #inut de mia"ă-"i.(ar ne iubeam cu-o iubire mai mult ca iubirea -+u şi cu-a mea *nnabel ee7Iubire pe care c)eruvii din ceruri

u-ncetau a ne-o 9indui&Ei iată dar tâlcul pentru care de mult,Hn cel #inut de mia"ă-"i,=n vânt sulă rece din nori, şi răciPe dulcea mea *nnabel ee&=n nobil domn sosi din depărtări,Ei trist, ără cuvinte, mi-o răpi,Ei-o-nc)ise-ntr-un mormânt, pe veci de vecii,Pe draga mea *nnabel ee&(ar !ngerii !nsişi din cer ne priveauu-aprinsele lor gelo"ii7(e-aceea temeiul e prea cunoscutHn ăst #inut din mia"ă-"iMâşni vântul rece-ntr-o noapte din nori

=cigând şi-ng)e#ând pe-a mea *nnabel ee&(ar dragostea noastră u dragoste tare. ici al#ii mai vârstnici ca noi - ici cei mai cumin#i decât noi - ici !ngerii-n nalta cerească-nstelare, ici demonii din mia"ă-"i,(eşi ea e moartă, nu pot să despartă=n sulet de-alt sulet.Pe mine de *nnabel ee&ăci nici luna nu luce ără-n vis a mă ducea rumoasa mea *nnabel ee7

(e răsar dalbe stele, oc)ii-i văd dragei mele,*i rumoasei *nnabel ee7ât e noaptea de grea, eu stau singur cu ea,

14



u draga-mi, cu draga logodnica mea,a micu-i mormânt din pustiu mia"ă-"i -5ormântul lui *nnabel ee>

Arc/ibald MacLei$/ – Ar$ Poetica

* poem s)ould be palpable and mute*s a globed ruit

(umb*s old medallions to t)e t)umb

'ilent as t)e sleeve-Sorn stone% casement ledges S)ere t)e moss )as groSn -

* poem s)ould be Sordless*s t)e lig)t o birds

* poem s)ould be motionless in time*s t)e moon climbs

eaving, as t)e moon releases/Sig bO tSig t)e nig)t-entangled trees,

eaving, as t)e moon be)ind t)e Sinter leaves,5emorO bO memorO t)e mind -

* poem s)ould be motionless in time*s t)e moon climbs

* poem s)ould be eual to. ot true

Kor all t)e )istorO o grie *n emptO doorSaO and a maple lea

Kor love/)e leaning grasses and tSo lig)ts above t)e sea -

* poem s)ould not mean$ut be*rc)ibald 5aceis) D *rs Poetica =n poem trebuie să ie palpabil şi muta un ruct bergamut, /ocita vec)ile medalioane la pipăit,

/ăcut ca un de mâneci u"atPerva" al erestrei de muşc)i invadat-

1;N



=n poem trebuie să nu aibă cuvintea un "bor de păsări cuminte =n poem trebuie să ie !n timp imobila suişul lunii tiptil,

ăsând, cum luna eliberea"ă opaci@am de ram !mpleti#ii-n noapte copaci, ăsând, cum luna-ndărătul run"elor iarna,?ândul dintr-o amintire !n alta- =n poem trebuie să ie !n timp imobila suişul lunii tiptil =n poem trebuie să ie considerat

eadevărat

Pentru toată istoria de c)in şi amar =n portal gol şi o run"ă de-ar#ar Pentru orice iubiriIerbi !nclinate şi două luciri pe marea pustie- =n poem nu trebuie să spună nimici să ie&Trad: Dtefan ?ugustin oina%

9iu$eppe Un"aretti*(luviile

I iumi5i tengo a uestQalbero mutilato*bbandonato in uesta dolina)e )a il languore(i un circoPrima o dopo lo spettacolo+ guardoIl passaggio uieto

(elle nuvole sulla luna'tamani mi sono distesoIn unQurna dQacua+ come una reliuiaJo riposato

QIson"o scorrendo5i levigavaome un suo sassoJo tirato su

e mie uattro ossa+ me ne sono andatoome un acrobata

1;1



'ullQacua

5i sono accoccolatoBicino ai miei panni'udici di guerra+ come un beduino

5i sono c)inato a ricevereIl sole

_uesto f lQIson"o+ ui meglio5i sono riconosciuto=na docile ibra(ellQuniverso

Il mio suppli"io uando

on mi credoIn armonia

5a uelle occulte5ani)e mQintridono5i regalanoa raraKelicith

Jo ripassatoe epoc)e(ella mia vita

_uesti sonoI miei iumi

_uesto f il 'erc)io*l uale )anno attinto(uemilQanni orse(i gente mia campagnola

+ mio padre e mia madre_uesto f il ilo)e mi )a visto

ascere e crescere+ ardere dQinconsapevole""a

elle distese pianure

_uesta f la 'enna+ in uel suo torbido5i sono rimescolato

+ mi sono conosciuto

_uesti sono i miei iumi

1;2



ontati nellQIson"o

_uesta f la mia nostalgia)e in ognuno5i traspare%ra c)Qf notte

)e la mia vita mi pare=na corolla(i tenebre ?I='+PP+ =?*@+//I - Kluviile

5ă a#in lângă acest arbore mutilatsingur pe-această dolinăce-prăştie o lânce"ealăca de circnainte sau după spectacol

şi privescliniştitul cutreier al norilor pe a#a lunii

*"i diminea#ă m-am !ntins!ntr-o urnă de apăşi ca o relicvăm-am odi)nit

Ison"o curgândmă şleuiaca pe o piatră a lui

%scioarelemi le-am urnitşi am purcesasemeni unui acrobat

pe apă

5-am g)emuit !n prea9maruelor mele de ră"boi

murdareşi ca un beduinm-am !nc)inat pentru primireasoarelui

*cesta e Ison"oşi aici mai bine ca oriundem-am cunoscut din nouo ibră docilăa universului

'upliciul meue atunci

1;3



când nu mă socotesc!n armonie

(ar mâinile aceleatainicetot rământându-mă

!mi dăruiesco rarăericire

*m revă"utepocilevie#ii mele

*cestea suntluviile mele

*cesta e 'erc)iodin care poatedouă mii de ani s-a adăpatvi#a mea de #ăranişi tatăl meu şi mama

*cesta e ilulce m-a vă"utcum m-am născut, cum am crescutşi cum am ars de neştiin#ă

pe-ntinderi ără margini

*ceasta e 'enaşi-n acea tulbureală a eidin nou m-am răscolitşi m-am cunoscut *cestea sunt luviile melesocotite-n Ison"o

*ceasta e nostalgia mea

ce-n iecarese străvedeacuma că e noapteşi via#a mi se pareo corolăde-ntunecimi&Gotici la !< august !"!<Trad: Dtefan ?ugustin oina%

Con$tantin P. Oava,i$* C<t po?i

Ei daca nu po#i să-#i aci via#a cum vrei,atunci cel pu#in aceastacât po#i !ncearcă. n-o !n9osi

1;4



!n mult târg cu lumea,!n multă alergătură şi vorbărie

-o !n9osi ducând-o!ntorcând-o !ntr-una şi e0punând-o!n prostia de "i cu "i

a rela#iilor şi vi"itelor, până la a o ace străină şi-apăsătoare&Trad: ?urel @'udin ol Jaafis, +oeii, 4ditura +erga&on, Bistria ;'s'ud,8HH<

0imo$ Rendi$ –Ravani$* (iori u câtă uşurin#ă sc)imbăm "eii>&&&e mânioşi strivim sub talpă icoane vec)i>&&&(ărâmăm, !năl#ăm coloane şi templeBopsim şi ră"uim mari bol#i cereştiW

+ bine, sau e rău< ici nu mai ştiuW*şa poate că suntem mult mai liberi,mai ne!ndupleca#iWum po#i i liber şi atât de dur< +u sunt cam slab de !nger şi orice dărâmaremă-nioarăWTrad: 5on Brad

Maln =all ad*0n Mu/ammad Rm *A$pira?ie

e e de ăcut dacă nu mă recunosc< u sunt nici creştin, nici evreu, nici musulman7 u sunt nici din est, nici din vest, nu sunt nici #ărmul, nici marea7 u sunt nici o comoara a aturii, nici stelele din cer7 u sunt nici pământul, nici apa, ocul sau aerul7 u sunt nici cerul, nici noroiul7 u sunt din India, )ina, Ira8 sau 6)arasa7 u sunt al acestei lumi, dar nici al celeilalte7 u sunt al Paradisului şi nici al Iadului7

u sunt nici *dam, nici +va, +den sau @i"van&ocul meu este unde nu este nici un loc,=rma mea este ără urmă7

u sunt nici corpul, nici suletul, pentru ca eu apar#in Preaiubitului meu&*m renun#at la dualitate şi am vă"ut amândoua lumile ca iind doar una,(oar pe /ine /e caut, pe /ine /e ştiu, pe /ine /e văd, pe /ine /e c)em&/u eşti cel dintâi, ultimul, cel din e0terior şi cel din interior,

u cunosc pe nimeni decât pe /ine, el are +ştiupa iubirii mi-a umplut suletul, iar cele două lumi mi-au scăpat din mână&*bandonea"ă lumea şi via#a şi găseşte via#a lumii&

alt /itman* Tu e)ti cea nou!

1;;



/u eşti cea nouă, atrasă către mine<a să !ncep, te previn că, !n mod sigur,s!nt oarte dierit de ceea ce presupui7%are cre"i că vei găsi !n mine iubitul tău<re"i că e uşor să mă aci să devin iubitul tău<re"i că prietenia mea !#i va da deplină

satisac#ie<re"i că s!nt statornic şi credincios< u ve"i nimic altceva dec!t această !nă#isare,acest calm şi răbdător mod al meu de a i<re"i că te !ndrep#i, pe un teren solid, cătreun adevărat ecou<%, visătoareo, nu te-ai g!ndit căaş putea i o Kata 5organa, o ilu"ie<Trad: Mi.nea G.eorg.iu

Saint =o/n Per$e* Elo"ii * Ima"ini pentru Cru$oe

lopotele$ătrân cu mâinile goale,re!ntors printre oameni, rusoe>

plângeai, presupun, când din turlele 5ănăstirii, ca un lu0, răbunea suspin de clopote pe %raş&&&%, Prădatule>Plângeai dus cu gândul la bri"an#i sub lună7 la şuierări de #ărmuri mai departate7 la mu"ici ciudatece se nasc şi se sting sub aripa strânsă a nop#ii,asemeni cercurilor legate care sunt undele unui g)ioc, cu prelungiri de vuiri sub mare&&&Pereteleol#ul de "id e !n a#ă, spre a rânge cercul visului tău&(ar imaginea dă un #ipăt&u capul !nspre urec)ea unui otoliu slinos, !ncerci din#ii cu limba. gustul grăsimilor şi al sosurilor!#i pătrunde-n gingii&şi vise"i la nori albi peste insula ta, când verde aurora se limpe"este-n sânul apelor nepatrunse&&&&+ năduşeala de seve-n e0il, sucul amar al plantelor cu silicve, acra vecinatate a cărnoşilor mangoşi acida ericire a unei substan#e negre de prin păstăi&+ mierea roşcată a urnicilor !n scorburile copacului mort&+ un gust de ruct verde, care-năcreşte "orii ce-i sorbi. aerul ca un lapte, greu de sarea ali"eelor&&&$ucurie> bucurie de"legată-n !naltul cerului> Pân"ele pure strălucesc, pia#a bisericii, nevă"uta, esemănată cu ierburi şi ver"ile desătări ale #ărânii se piaptănă la veacul unei lungi "ile&&&

%raşul/abla le-mbracă acoperişul, sau poate #igla unde mo#ăie muşc)iul&@ăsularea li se scurge prin )ornuri&?răsimi>5iros de bărba#i grăbi#i, ca de-un searbăd abator> *cre trupuri de emei sub uste>%raş pe cer>?răsimi> răsulări repetate, şi umul unui neam prea suspect - căci oraşu-l !ncinge murdăria&Peste lucarna mag)erni#ei - peste pubelele ospiciului - peste i"ul de vin prost din cartierulmarinarilor - peste ântâna ce suspină !n cur#ile de poli#ie - peste statuile sărâmicioase şi pestecâinii de pripas - peste copilul care luieră, şi cerşetorul cu obra9ii tremurând !n adânciturilema0ilarelor,

peste pisica bolnavă ce are trei !ncre#iri pe runte,seara cade, !n umul oamenilor&&&- %raşul prin luviu se scurge spre mare ca un abces&&&

1;F



rusoe> - astă-seară lângă Insula ta, cerul ce se apropie va aduce laudă mării, şi tăcerea va !nmul#istrigarea astrelor singuratice&/rage storurile7 n-aprinde.+ seară peste Insula ta şi !n necuprins, peste tot unde-n pace se rotun9eşte vasul ără cusur al mării7 eseară de culoarea pleoapelor, pe drumurile #esute cu cer şi mare&?reu totul, vâscos şi sărat ca via#a plasmelor&

Pasărea se leagănă !n penele ei, sub un vis uleios7 ructul găunos, asur"it de insecte, cade-n micilegoluri, ascultându-se&Insula adoarme !n ocol de ape vaste, spălată de curen#i cal"i şi de tulburi lap#i, !n de"mierdarea

bogată a nămolurilor&'ub mang)ierii ce-o răspândesc, peşti leneşi printre mâl au stârnit băşici cu capul lor turtit7 iar al#iicare sunt leneşi şi păta#i ca nişte reptile, veg)ea"ă& - 'unt mâlurile ecundate - *u"i cum clăn#ănescvietă#ile goale-n coc)iliile lor - Aăreşti pe o âşie de cer verde un um grăbit care-i "borul !ncâlcit al#ân#arilor - ăcuste sub run"e se c)eamă blând - şi alte vietă#i blânde, atente la !nserare, cântă uncânt mai pur ca veştirea ploii. e !ng)i#irea a doua perle ce le umla gâtle9ul galben&&&?eamăt al apelor rotitoare şi luminoase>orole, guri de moaruri. doliul ce sparge şi !nloreşte> 'unt mari lori !n mişcare şi la drum, lori !n

viată pe totdeauna, şi care nu vor conteni de a creşte prin lume&&&%, culoarea bri"elor !n mers peste ape calme,crengile palmierilor ce se clatină>şi nici un latrat departat, trădând coliba7 trădând coliba şi umul serii şi cele trei pietre negre submiros de ardei&(ar liliecii destramă seara moale cu strigăte mici&$ucurie> bucurie de"legată-n !naltul cerului>&&& rusoe> eşti aici> şi a#a ta dăruită semnelor noptii, ca o palmă !ntinsă&Bineri@âsete-n soare,ivoriu> sioase !ngenunc)eri, mâinile-n lucrurile pământului&&&Bineri> cum run"a era verde şi umbra-#i noua, atât de lungi mâinile spre pământ, când, lânga omultaciturn, !ti duceai !n lumină şerpuirea albastră a membrelor>- *cum #i-a ost dată !n dar o "drean#ă roşie& $ei uleiul din lampi şi vâne"i prin cămara7 adulmeciustele grasei bucatarese du)nind a peşte7 !#i răsrângi !n arama livrelei oc)ii, acum ă#arnici, şirâsul, vicios&Papagalul+ un altul&=n marinar bâlbâit !l dăduse bătrânei care-l vându& 'ta acolo pe palier lângă lucarna, unde bate !nnegru pâcla tulbure a "ilei ca mâ"ga uli#elor&u un dublu strigăt, noaptea, el te saluta, rusoe, când urci din gropile cur#ii şi !mpingi uşa

gangului şi ridici !n mâini astrul precar al lămpii& Hşi !ntoarce capul spre a-şi !ntoarce privirea&%mule cu lampa> e vrei de la el<&&& Priveşti oc)iul rotund sub polenul uscat al pleoapei7 priveşticercul de-al doilea, un inel de sevă moartă& şi pana bolnavă cade-n mustul de găina#&%, mi"erie> ampa sulă şi pasărea dă un #ipăt&=mbrela de apră+ !n mirosul de pra cenuşiu, !ntr-un col# al podului& + sub o masă cu trei picioare7 e-ntre ladi#a cunisip pentru pisica şi butoiul dogit, plin cu pene&*rcul(inaintea şuieraturilor vetrei, "gribulit !n şuba-nlorată, priveşti unduind !notătoarele blânde alelăcării& - (ar un pocnet despică umbra cântătoare. e arcul, din cui, ce plesneşte& şi se desc)ide !nlungul ibrei sale secrete, ca păstaia uscată !n mâinile arborelui ră"boinic&

?răuntele-ai !nipt !ntr-o oală, grăuntele purpuriu, rămas !n straiul tău de capră& -a !ncol#it&artea

1;L



şi ce plâns atunci, la gura vetrei, !ntr-o seară cu lungi ploi !n mers către ora#, !#i stârnea !n pieptnaşterea obscură a graiului.X&&&(intr-un surg)iun luminos - mai depărtat ca urtuna ce se roteşte - cum să pă"esc, (oamne, căiletale<&&&u-mi vei lăsa decât negurile serii - dupa ce, o atât de lungă "i, mă )răniseşi cu sarea singurătă#iitale,

martor al tăcerilor tale, al umbrei tale şi al marilor tale "bucniri de glas<Y- *stel te 9eluiai, printre negurile serii&(ar sub ereastra obscură, a#ă-n a#ă cu vec)iul "id, când n-ai putut să !nvii tulburarea pierdută,atunci, desc)i"ând artea,un deget uscat petreceai printre prorociri, apoi, cu privirea i0ată-n larg, aşteptai secunda plecării,ridicarea !naltului vânt ce să te smulgă deodata, ca un taiun, despăr#ind norii-n a#a aşteptăriioc)ilor tăi&!"H=Trad: ?urel @'u

Mateiu I.Cara"iale* A$,ințitul crailor

:Bous penetrere" dans les amilles, nous peindrons desinterieurs domestiues, nous erons du drame bourgeois,des grandes et des petites bretec)es:&5onselet'pre primăvară, plecările acestea ură din ce !n ce mai dese, șederile mai lungi&Hndată ce se !ntorcea, Pașadia ne potea la prân"& Presupunând că era cu putință să aibă de vorbit cuPanta"i, cu care pe "i ce trecea se lega mai strâns, și lucrări ce-i priveau numai pe dânșii, luasemobiceiul ca, după caea, numaidecât, să-i las un ceas-două singuri, cum ăcea Pirgu&Plecam o dată cu acesta, nu !nsă ără a avea gri9a să mă inorme" !nainte de a a9unge la poartă,!ncotro voia s-o apuce, pentru ca s-o iau !n partea dimpotrivă& 5ă !ntrebă odată unde mă duceam& Hispusei că la *cademie&

D u știam, "ise, că s-a redesc)is și mă mir cum de n-am alat și eu& *u să se ar"ă iar, să ve"i&$iliardul a că"ut de la modă7 un :trei-benți:, un :pul-secret: nu mai 9oacă decât alunarii și e păcat.erau 9ocuri drăguțe&'e agăță să vie și el& Hl lămurii că nu de *cademia de biliard era vorba, ci de *cademia @omână& 'einteresă ce căutam acolo și u sincer de"amăgit când mă au"i că mergeam să citesc& 5ă do9eni&

D u te mai lași, nene, odată de prostii< Până când< e-ți aci capul ciulama cu atâta citanie, vrei săa9ungi !n doaga lui Pașadia< %ri cre"i că dacă ai să știi ca el cine l-a moșit pe 5a)omet sau cum !lc)ema pe ăl care a scos !ntâi crucea la $obotea"a e mare scoală< imic7 cu astea te usuci&*devărata știință e alta. știința vieții de care )abar n-ai, aia nu se !nvață din căr ți&

'e vorbea astă"i, !nainte să vii, că te-ai apucat să scrii un roman de moravuri bucure ștene și m-amținut să nu punesc de râs& $a nu "ău7 dumneata și moravuri bucureștene> )ine"ești poate, pentrucă !n c)estia asta ești c)ine"7 cum ai să cunoști moravurile, când nu cunoști pe nimeni7 mergiundeva, ve"i pe cineva< *ară numai dacă ai de gând să ne descrii pe noi, pe Pașa, pe mine, pePanta7 cu altcineva nu știu să ai a ace7 &&&a> da, Poponel, amicul& +i, dacă ai merge !n case, !namilii, s-ar sc)imba treaba, ai vedea câte subiecte ai găsi, ce tipuri> Știu eu un loc&Hi luai !nainte.

D a *rnoteni, adevărații *rnoteni&Hnlătură cu un gest orice !ndoială& Și, conidențial.

D Iese și ș per ț, e 9oc mare până dimineața, ducem, se !nțelege, și )ar țabalele7 ei cu punga, noi pede-a lături, dotorii cei ără de arginți&

'lu9indu-i, pentru a nu mai știam câta oară, ăgăduiala cu care mă scăpam de plicticoasa stăruințăce de șase luni punea ca să mă atragă !n acea casă deoc)iată, pentru nimic n-aș i cre"ut că oartecurând, cu prile9ul unei alte mese la Pașadia, el avea să-și a9ungă mulțumită tocmai mie scopul&

1;



@ău !nsă dacă mi-a părut !n urmă de ceva, a ost numai pentru că nu l-am a9utat să și-l aducă la!ndeplinire mai devreme&am sătul de la un timp de savantlâcuri, simțeam nevoia să petrec, să râd& Și așa cum m-a ăcutatunci, de la amia"i până seara târ"iu, ?orică, l-a răscumpărat ață de mine de toate păcatele& Parcă!nnebunise7 de mai multe ori Pașadia voi să-l dea aară& u mi se mai !ntâmplase să văd la el oasemenea năbădăioasă veselie, desc)isă și buă !n draci, veselie străină de irea lui și totuși nesilită,

al cărei rost ne lăsă să-l !ntrevedem abia spre sâr șit, !n treacăt. murise tată-său&ondoleanțele ce Panta"i și cu mine ne grăbirăm a-i pre"inta, le rete"ă scurt, rugându-ne să imserioși&

D *ș !nțelege, concedă, să mă compătimiți că nu m-a scăpat (umne"eu de pacoste mai devreme&+i, să i crăpat 'umbasacu Pirgu cu "ece-doispre"ece ani !nainte, să-i i lăsat de atunci cele două"ecide mii de lei ce se cuveneau iecăruia din cei opt copii răma și din șaptespre"ece câți useseră,credeam noi că ar i a9uns ?ore ceea ce era. nemțoaică la )odorogi< e om ar i ost> *vocatul celmai strălucit, gloria baroului român& +l l-ar i apărat pe Pașadia !nvinuit de atentat la pudoare și l-ar i scăpat dovedind că e neputincios& *vocat și proesor la =niversitate& '-ar i !ndeletnicit, !n ore

pierdute, și cu literatura, ar i biciuit moravurile, ar i comis piese - piese proaste bine!nțeles,istorice - și !nsăila lungi dialoguri !ntre personagii din veacuri deosebite, 9uca rolurile de or ță, se

bălăbănea, sorăia, mugea& Și s-ar i mărginit numai la atâta< - nu> Purtător de cuvânt alrevendicărilor democratice cele mai sinte, ar i cerut !n 'atul Țării !mpăr țirea moșiilor la țărani șivotul obștesc& Și, pe loc, un discurs, nu mai găunos nici mai sec decât cele ce se !mbăloșau

puturoase sub cupola din dealul 5itropoliei, u gata& (istins, cum era, ar i intrat și !n diplomație7ce, parcă pentru asta musai ar i trebuit să aibă și el curio"ități ca Poponel și, la urma urmei, de cenu. nu-l avea pe Pașadia la !ndemână< (ar visul său dulce usese viața la țară, patriar)ală7 s-ar i

pus pe plugărie sănătoasă, și-ar i lucrat podgoria&&& D (e minune, !i "isei, dar acum, că te-ai vă"ut moștenitor ericit, de ce ai de gând să te apuci< D *m să mă ac nene, răspunse, !n rucea-de-piatră, să am și eu țățaca mea și cadânele mele și pitpalacul meu, și am să mă aleg epitrop la biserică7 mai !ncolo, la bătrânețe, am să mă călugăresc

c)iar, pe onoarea mea> și se vedea, cuvios !ntru (omnul mona) ?)erasim, ?)ideon sau ?)erontie, protopsalt la sc)itul lui (arvari din Icoană, pomenindu-se că "ice când !i vine rândul la citire.:contra: sau :passe-parole: și ca să ne dea o dovadă de c)emarea sa pentru viața sc)imnicească,

bălmă9i pe nas, popește, aproape trei serturi de ceas un deșănțat amestec de cântări bisericești șide cântece de lume. :Primăvară dulce: cu :(in cireș până-n cireș:, :Jristos a !nviat: cu :5a paroledQ)onneur mon c)er:, :Pre (omnul să-l lăudăm: cu :I )aram bam ba:& Panta"i râdea cu lacrimi,Pașadia se resemnase& (ar deodată ?ore amuți, )olbă sperioși oc)ii și, ridicând mâna dreaptă cuarătătorul !n sus la urec)e, rămase ca !mpietrit& Panta"i !i ceru să spuie ce era&

D um, nu au"iți< "ise&&& :trâmbița răsună, tricolorul s-a-nălțat:& Și, cu de"năde9de, urlând. :(ați-mi, dați-mi arma mie, vreau să mor !n batălie, nu ca sclavul !n sclavie, dați-mi, dați-mi calul meu>:,!și !ncălecă scaunul și dete să se avânte, dar se !mpiedică de covor și că"u peste o răcitoare, ără a-

și ace !nsă vreun rău, căci se sculă numaidecât, sprinten, și, ușor de parcă nu atingea podelele, nearătă cum avea să 9oace peste arpați, !ntre /isa și istru, )ora cea mare, )ora unirii tutulor românilor, și c)iuia și se leor țăia. :ti cu loli la pălălie, ti cu loli la pălălie, uite-așa, uite-așa, )ăi,)ăi, )ăi, )ăi>: Pieri apoi, ca peste puțin să se !ntoarcă, cu nădragii !n vine și cu cămașa aară,abătut, mult trist. se gândise că nici !n "iua aceea - din ale vieții sale cea mai erice, când la "areaunui Biitor oarte apropiat dar, vai> nu și al lui Pașadia, toate !i surâdeau așa trandairii - nici atuncimăcar, noi n-aveam să-i acem c)eul să mergem cu dânsul la *rnoteni, adevărații *rnoteni& Și dece< - parcă nu știam că nicăieri ca acolo nu se petrecea mai drăguț. un 9oc ușor, un maus, un drum-de-ier, un poc)er, unde găseai !ntotdeauna< - la *rnoteni7 o băutură ușoară, un spriț, un coniac, omarg)ilomană, unde< - la *rnoteni7 o blândă copilă, după pota inimii, u șoară, ei, unde< - tot la

*rnoteni și numai la *rnoteni, singurii adevărați, binecuvântat neam boieresc, !mpodobit de toatevirtuțile creștine& a drept vorbind, 5aiorică era un maimuțoi, dar cocoana +lvira, ce matroană> șietele, niște cotoșmane, niște armăsăroaice& *> dacă nu voiam, era numai ca să lovim !n el, să-l

1;



9ignim, și nu era rumos din partea noastră, nu se cădea să ne purtăm așa cu un rate& 'e obidi& Și,sumețându-și cămașa ca să-și acopere ața, plânse cu amar&)iar sincer să i ost, și oarecât era, n-ar i meritat compătimire& (acă nu-și atingea ietina țintă,vina era numai a lui. cum știa că noaptea, când eram cu Pașadia, !l urmam tustrei oriunde, orbește,ce i-ar i ost mai lesne decât să ne ducă acolo ără să ne mai !ntrebe de vrem ori ba și ără să nespuie dinainte< Poate !i dase prin cap, era de la mintea omului, dar se temuse& oi la *rnoteni

a9unsesem, !n urma neclintitei noastre !mpotriviri de a călca !n acel locaș de 9oc și de !ntâlnire7 să-i pară ceva atât de grav, de cu neputință, !ncât se cre"u 9ucăria unei amăgiri când vă"u că-mi u destulsă arunc atunci o vorbă la !ntâmplare. :ce ar i să ne abatem astă seară pe la adevăra ții *rnoteni<:

pentru ca Panta"i să "ică. :de ce nu<:, iar Pașadia că acolo sau aiurea !i era tot una& (e mirare că de bucurie ?orică nu !nnebuni de-a binelea7 !l apucară curate năvârlii, scâncea, se tăvălea pe 9os, se datumba și trebui să-l amenințăm că nu mai mergem, ca să renunțe la )otărârea de a ace drumulcălare pe unul din caii de la cupeu&ă nu știu cum !i "icea stră"ii unde stăteau *rnotenii nu trebuie să pară ciudat. timp de o lună câtam ost de la ei nelipsit, nu mi s-a !ntâmplat nici să intru nici să ies decât prin undul ără uluci alcur ții care răspundea pe c)eul drept al (âmboviței, ceva mai sus de 5i)ai-vodă& +ra mai aproapeși nu mă vedea nimeni&Păstre" de !ntâia mea vi"ită o amintire neplăcută& *m trăit atunci un ceas de răuială cu mine !nsumi!n care singur mi-am deplâns !ncanaliarea& (oamne, cu ce lume m-am adunat !n acea seară,strângerea a ce mâini a trebuit să !ndur> *mară, mustrarea de odinioară a lui Pașadia !mi răsuna,neiertătoare, !n urec)i& 'eară tristă, c)iar dacă n-ar i ost decât plictiseala7 lui Pirgu !i pierise tot)a"ul, ăcea acum pe :directorul:, !n9g)eba mesele de 9oc, trăgea locurile& Pe Pașadia !l băgă !ntr-un

poc)er, pe Panta"i !ntr-un drum-de-ier, amândoi cu câte o emeie la dreapta și la stânga& Hn tăcereace se ăcu !nainte de prima lovitură, din odăile neluminate ce dădeau !n larga !ncăpere din mi9loc seau"iră șoapte, râsete !nundate, un suspin&'ocotii momentul potrivit s-o șterg engle"ește7 tot n-aveau să mă mai prindă a doua oară& 5ăcredeam scăpat când, !n ușă, mă pomenii ață !n ață cu :suletul maic)ii:, cocoana 5asinca

(rângeanu& D Kugi ca să nu mă conduci pe mine acasă, !mi "ise !ntin"ându-mi mânușița !nmănușată cu palma!n sus ca să i-o pot săruta !n oc)iul rămas gol deasupra !nc)eieturii& u mă mai iubești&&&

D Bă dau voie, conița mea, o !ntrerupsei, să mă credeți capabil de toate nelegiuirile, de asta !nsă nu>Și nu era din parte-mi o măgulire deșartă7 s-ar i putut oare să nu te !nnebunești după ea< - și nu derumoasă ce rămăsese !n poida vârstei pe care o !nșela după cum !și !nșelase cei doi bărbați cucununie și nu mai știa câți ără, dar pentru că avea un :vino-!ncoace: căruia nu era c)ip să te!mpotrivești și dic)isurile toate, și tabieturile, și oc)iadele& 5ă ră"gândii irește de plecare și uimartor la o primire neobișnuit de călduroasă c)iar pentru țara românească& 'tăpâna casei și eteleamândouă se năpustiră pe noua sosită !ntrecându-se care mai de care s-o !mbrățișe"e și s-o pupe& %!ntrebau totdeodată, nu pe rând și ără a-i da răga" să răspun"ă, cum petrecuse la i""a de unde se

!ntorsese de curând, o pipăiau, o puricau, se țineau de dânsa să ia ceva& am de silă, :suletulmaic)ii: se )otăr! pentru o caea și că"u la !nvoială pentru un :ointreau:& @eu"ă !nsă să intre a

patra la un maus și se așe"ă cu mine la o măsuță !n ața unei oglin"i !n care se putea vedea tot ce se petrecea !n salonul vecin unde se 9uca& Ținu să știe de ce mă grăbisem să plec - vreun :rende"-vous:< u-i tăinuii adevărul& @ecunoscu căaveam !n parte dreptate. parcă ea se simțea bine alături de Krosa $o9ogescu sau de ?ore Pirgu7 dar ce voiam< - așa e peste tot unde se 9oacă și se trăiește de pe urma 9ocului& 5ai trebuia să țiu !nsăsocoteală de asta când aveam !n sc)imb ericirea de a-i cunoaște pe *rnoteni /otuși avea și el ceva. o tărie pecare, oricum, nu se putea să n-o admiri& 'ărac-lipit, dator-vândut, respins de neamuri cari de mult numai voiau să știe de el, ocolit de lumea cumsecade, )ulit și arătat cu degetul, el rămânea netulburat,!și păstra !numurarea, iosele, țâna& epăsător de tot ce nu-l atingea c)iar pe dânsul, !n iința lui,de soție și de ete nu se sinc)isea câtuși de puțin7 le-ar i vă"ut pierind sub oc)ii lui, ără săclintească, ar i purtat bucuros mănuși croite din pielea lor& a vrednice odrasle, etele n-ar i

1FN



pregetat nici ele să-și acă gentulițe dintr-a lui, trainic toval argăsit gata& Hn sc)imb nevastă-sa se prăpădea !ncă după el, !l iubea cu dor de 9ertă, !l slugărea ca o roabă, dându-i !ngri9iri peste !ngri9iri- o> unele scârboase - !l oblo9ea, !l sclivisea, deși știa bine că :maiorelul: ei, cum !i "icea, mergea laalte emei, emei nu tocmai din lumea mare, de la cari se !ntorcea ără le țcaie și uneori mototolit,"gâriat și cu vânătăi& *șa i se !ntâmplase pesemne c)iar !n "iua aceea. nu 9uca, ăcea "âmbre și-șitot ric)inea un oc)i deasupra căruia se !ntrevedea un cucui "dravăn& Hl priveam !n oglinda aplecată,

stârpitură bățoasă, dând târcoale meselor de 9oc cu umbletul său țăcănit, săltându-se din călcâie și!nălțându-și deasupra umerilor c)ibiților scăârlia scoâlcită și smoc)inită de țigan bătrân, !l priveam, căutându-i "adarnic vreo urmă de asemănare cu oițerașul !ncârlionțat dintr-o otograie!ngălbenită de pe măsuță, rumușel și irav așa cum era pe vremea când !l trecuse pe răbo9 cu!nsemnarea :piccolo ma simpatico: ri"erul oriolan& Jotărât, nesimțirea !i pria tot atât de puțin luicât o seca pe durdulia sa 9umătate amorul& Hncă tânără la ață, !nvoaltă și spelbă, ea !și plimbavoioasă printre mosairi maldărul de carne leșcăită, legănându-și sânii că"uți și coapsele doloane,glumea, râdea, avea pentru iecare o vorbă și un "âmbet& 5i se păruse totuși că se !ntre"ărea ladânsa o mâ)nire ascunsă pe care mă grăbii să o pun pe socoteala necredinței soțului și a desrâuluietelor& 5asinca nu mă lăsă să mă !nșel. +lvira nu usese străină de căderea iicelor sale7 cât despre

partea inidelității, cu toată dragostea, nu se lăsa nici ea mai pe 9os, era !ntotdeauna :en carte: cu5aiorică, !i da c)iar puncte !nainte& (acă era nemulțumită, pricina trebuia căutată aiurea& a*rnoteni, !n casă, se !ntâmpla să ie "ile ără pâine, ără ceartă !nsă nu, și, să se i mărginit numai laatâta, nu ar i ost nimic, dar etele se !ncăierau și se păruiau !n lege, aruncau una !ntr-alta cu ce levenea la !ndemână, se "gâriau, se mușcau, !și rupeau ce aveau pe ele și apoi tăbărau pe mama lor amândouă, o snopeau !n bătăi& a țipetele ei săreau vecinii sau trecătorii s-o scape& (ar 5aiorică<&&&5aiorică, :pârciul: - așa-l porecliseră ele - nu se băga, sta departe, numai dacă vedea că se !ngroașegluma da uga aară și cu glasul lui onăit c)ema :mpoliția:& +ra pățit săracul. odată, de 1N mai,când se !mbrăcase și el militărește să meargă la paradă, s-a pomenit decorat de sus până 9os cuniște c)itele marinate& /imp de un an cât *rnotenii stătuseră la dânsa cu c)irie - cu c)irie vorbavenea - 5asinca nu avusese nevoie să mai meargă la teatru și adesea nu știuse ce trebuise, să râ"ă

ori să plângă<> *> etele erau ceva nemaipomenit, ceva de spaimă&ea mare mai ales, 5ima& =na care se grăbise să acă să se vorbească de dânsa& *vea numaicincispre"ece ani când, la ?alați, unde tată-său era !n garni"oana, sucise !n același timp capul a doitineri, niște guguștiuci amândoi& /ot punându-le iubirea la !ncercare, unuia, copil de oameni avu țiși singur la părinți, i-a cerut să ure de la mama lui niște giuvaiericale, pe celălalt, casier la untoptangiu, l-a !mpins la c)eltuieli peste puterile lui și, g)iceam, dobitocul băgase mâna !n te9g)ea&ucrurile n-au !ntâr"iat să se dea pe ață și băiatul de amilie, de rușine, și-a "burat creierii, iar

băiatul de prăvălie a !nundat un an pușcăria& *ceastă istorie avusese urmări triste numai pentrualții, astel bietul 5aiorică !și vă"use !n sâr șit rete"at slabul ir ce-l mai ținea !n oștire7 vinovatarămânea mândră de isprava ei și cu tot dreptul de a i mulțumită, deoarece !i datora !n cea mai mare

parte căutarea ce avea la bărbați, de la cari !nsă nu știa să tragă oloase, i"butind numai a-și ace de

cap, nu a se și căpătui& $inevoitoarele !ncercări ale 5asinc)ii de a o !ndruma useseră "adarnice.5ima nu era de școala păstoriței care aruncă mărul și apoi uge să se pitule"e după sălcii, școalastrăvec)e și pururi nouă a coc)etăriei7 pentru dânsa ermecul vălurilor ce cad, ucigător de !ncet,unul câte unul toate, aară de cel din urmă, lucrătura !n oi de vi ță și acele mici 9ocuri de ațâțare șide ispitire, atât de răsulate și totuși nedând niciodată greș, erau numai moturi și asoane de curcă

beată& $ătăioasă și pornită, i-era destul să va"ă un bărbat ca să nec)e"e și să-i sară de gât, și când ise !ntâmpla să dea peste vreunul mai tare de !ngeri care să nu ugă speriat, dacă era om !ntreg, n-avea de ce să se mai apropie de ea și a doua oară& Și 5asinca găsea lesne mi9locul de a-mi destăinui!n elul cel mai cuviincios, cum, printr-o crudă bat9ocură a soartei, ata aceasta mare și bine ăcută,c)iar cam din topor, nu era emeie desăvâr șită. un oarecare cusur de croială din născare !nlătura la

dânsa putința !mpreunării sănătoase și depline și tălmăcea poate pătimașa ei aplecare la legături!mpotriva irei ce o ăceau să-și piar"ă și puțina 9udecată de care se bucura7 când avea cârlig lavreuna, nu-și cruța nici nea9unsuri, nici umilințe, ba ceva mai mult. ea, atât de "gârcită, nu se da !n

1F1



lături de la c)eltuială, o plimba cu muscalul, !i cumpăra ciorapi de mătase, sticle de parum7 cu@așelica ac)manso)n tocase vara trecută, !ntr-o lună, patru mii de lei, bani șterpeliți de la unulJaralambescu când adormise la ea beat& 5ărturisea ea singură7 să-i i vorbit de ru șine, te-ar i!ntrebat cu ce se mănâncă7 seara se de"brăca !ntr-adins cu perdelele ridicate și popii, când venea cu

bote"ul, !i ieșea !nainte !n pielea goală& +i, dar ce mai vorbă7 așa cum era, cu toate cusururile, reade gură, rea de muscă, rea de plată, pălăvatică și )ai)uie, spunându-le și ăcându-le toate pe dos și

de-a-ndăratelea și, mai !nainte de orice, prime9dioasă, !n stare să te bage !n belea, 5ima avea )a"ulei, era simpatică, ceea ce nu se putea "ice și despre soră-sa mai mică, /ita, care, tembelă și toantă

pe cât era ea de de"g)ețată și de vioaie, !n aară de destrăbălare, de minciuni și de răutate nu aveacomun cu dânsa decât murdăria - a)> era greu de !nc)ipuit și mai greu de spus !n ce )al erau. la unanume timp, pe călduri mai ales, nu te puteai apropia de ele de miros7 mân9eau locul unde stăteau&(intr-o boală din copilărie, /ita rămăsese cam !napoiată și un !nceput timpuriu de sur"enie !ioțețise și mai mult irea vră9mașă și posacă7 de salcie ce era a9unsese să ie ocolită și unii 9ucătorise plângeau că le ace ursu"luc& Și, deși nici ei nu i se !ntâmpla să "ică vreunui mușteriu. :nu:> !șida poalele peste cap numai la !ntuneric7 pe ață, !n lume, avea o purtare aproape aleasă, pe care,desigur, n-o !nvățase de la vistavoii ce le crescuseră7 niciodată n-ai i vă"ut-o !ntin"ându-se sau"benguindu-se, nici au"it-o vorbind porcării și !n9urând ca pe cealaltă& (ar unde neasemănareamergea așa departe că atingea marginile prăpăstiei !ntre două stirpe era la !nățișare și la c)ip&ătăreață, lăbăr țată și lapoșă, vădit supusă la o apropiată !ngrășare, 5ima era cârnă, cu oc)i ver"uimici sub sprâncenile drepte !mbinate și cu runtea mâncată de un păr castaniu nesupus și stuos, pecând /ita, măruntă și șuie, cu !nc)eieturi gingaș strunguite la mâini și picioare mici, purta !nipt!ntre umerii !nguști un cap de ctitoreasă din veacul anariot, cu oc)ii căprui și codați, cu nas coroiatși lung, cu bu"e subțiri și tivite& *veau totuși ceva la el. glasul, a cărui rumusețe mă i"bise& (e unalt timbru al iecăreia, deopotrivă !nsă luid și limpede, cântând cuvintele, el evoca un lin murmur de ape !ngânat cu șoapta vântului !n run"ișuri și poate că ermecul lui nu a ost străin de mila cucare am ascultat acele triste lucruri& %dată mai mult aveam !n carne și oase dovada de ce greu păcatse !ncarcă, !n becisnicia lor, vec)ile neamuri că"ute, ne)otărându-se a se stârpi, cu dinadinsul, ele

singure pe calea malt)usiană& âte umilințe și câtă durere nu și-ar putea astel cruța&a duioșie, plecarea :suletului maic)ii: nu avu nimic de pismuit venirei& u lacrimi !n oc)i,maioreasa mă asigură că așa o prietenă a doua nu găseai !n viață& Hmi veni să-i spun că ar i ost șide prisos& (ar când 5asinca u dincolo de prag și eu !ncă !năuntru, cineva mă trase pe la spate demânecă& +ra 5ima& *rătându-mi ștrengărește tovarășa de drum, ăcu repede cu degetul celmi9lociu un gest mult prea elocvent și o tuli apoi !ntr-un )o)ot de râs&Ieșind !n curte, putui să constat că la *rnoteni până și casa unde stăteau părea deșuc)eată& =nuivec)i trup de clădire pătrat și cu un singur rând i se !nnădise mai târ"iu, !n dos, pie"iș, o coadădeșirată și !ngustă cu două caturi, rămasă netencuită și ără geamuri la șubredul pridvor care o!ncingea sus de la un capăt la altul și da !ntr-un soi de turn de scânduri cârpit cu tinic)ele ceadăpostea scara& (ărăpănătura aceasta, care "iua ar i trecut nebăgată !n seamă, dobândea, !n bătaia

lunii, ceva tainic și mă oprisem tocmai s-o privesc când tresării deodată !niorat& 'e au"ea de acolo prelungindu-se lugubru !n urlet, un lătrat ce nu semăna a i de câine& D *u adus-o iar pe bătrâna - "ise 5asinca - mama maiorului&'ăraca, nu se mai !ndura s-o ia (umne"eu& ici nu se mai știa de când !și pierduse mințile& Și s-o ilăsat barem !n pace, să n-o tot i vânturat de colo până colo& Kata ei, bogata prin țesă anta, din5oldova, soră vitregă cu maiorul, când o da !n seama acestuia, de care se lepădase !ntotdeauna,când i-o lua7 de ce< - rămânea de g)icit7 parcă prințesa era vreo "dravănă la cap cu mu"icanții ei&5aiorică atâta aștepta. să se pomenească cu maică-sa peșc)eș7 ar i dat și acatiste și nu că !i erador - el nici nu o cunoscuse - dar !i mai picau câteva luni ceva parale - plătea prin țesa - șinenorocita nu era o povară. locul nu-l !ncura și nu trebuia pă"ită, pentru că nu ăcea nici un rău,

adică nu ăcea nimic, nu scotea o vorbă, nu se mișca, sta g)emuită ca o momâie !n undul patului,!ntr-un colț7 numai !n nopțile cu lună, c)iar dacă perdelele erau lăsate, se da 9os, umbla de-a bușeleși lătra cum o au"isem& Și să i dat mult să nu o ve"i&&& o ia"mă&

1F2



5ai trăia dar, uitată, vestita 'ultana egoianu7 ca !ntr-o altă !ntrupare, iscată de vreun blestem,usese osândită să-și supraviețuiască alnica ama"oană ce, !n puțini ani, i"butise, și nu era pe atuncitocmai lesne, să !nspăimânte cu lu0uria principatele !ncă neunite& Hi cunoșteam trecutul, mă !mbiasea-l cerceta enigma tulburătorului ei surâs din portrete - urtunosul trecut ce ăcuse de grea ocarănumele marelui neam din care rămăsese singura și cea din urmă - !l cercetasem parcă aș i știut căavea să-mi vie prile9ul să-l scriu& +a usese crescută la ?eneva și la Paris de unde se !ntorsese !n

țară la vârsta de șaispre"ece ani cu mode și apucături ce uimiseră și ăcuseră să se murmure&Impunătoarea sa "estre )otărâse pe marele vornic $arbu *rnoteanu să !nc)idă asupra-le oc)ii și să-iceară mâna& Ku o căsnicie "buciumată și scurtă7 lău"ă !ncă după un băiat care avea să ie 5aiorică,dânsa ugise cu un oarecine !n 5oldova unde, precum $ucureștii, o admirase și Iașii, unduindneobosită !n baluri sau trecând semeață !n goana calului urmată de un stol de adoratori& a să-și!nduplece soțul părăsit să consimtă la despăr țenie, !i dăruise două moșii și se măritase apoi cuostul mare logoăt Iordac)i anta, cnea" rus și candidat neericit la domnia 5oldovei7 unire și mai

puțin menită să dăinuiască. traiul cu un soț "uliar și cărpănos !n sălbatica singurătate a palatului dela Pandina, pierdut !ntre codri bătrâni pe malul Prutului, nu putea avea nimic !ncântător pentru"văpăiata 'ultana care, !ndată după venirea pe lume a unei etițe, Pulc)eria, plecase, pe uriș și ărăgând de !ntoarcere, !napoi la $ucurești& u prețul a două alte moșii se vă"use iarăși de capul ei pecare, de atunci, nu mai voise să-l lege& Și trăise& /ot atât de darnică de trupul cât de avutul ei, ca !nuria mistuitoare a unei turbe, ăcuse să se dea !n el iama, !mpărătește, și tot și !ncă nesătulă și-lspurcase până și cu dulăii& 5ă mărginesc la a !nsemna potriveala dintre această patimă și dealtmintreli nu prea rara ei nebunie ce nu !ntâr"iase să i"bucnească& Hntr-o dimineață de toamnă din1;L, usese găsită rătăcind despletită și despoiată la Jerăstrău, pe malul lacului& *> da, eram silitsă recunosc. spunându-mi că dacă voiam subiect de roman să i mers la adevăra ții *rnoteni, Pirgunu mă amăgise&Ku cel dintâi pe care !l !ntâlnii după acea seară& Pe bulevard, !n a ța +oriei, !mi aținea calea& Hși!ntinsese mâinile lipite una peste alta, amândouă cu dosul palmei !n sus, mișcând !ncet policariirămași !n aară&

D a mai mare, sol"oșia ta, se !nc)ină cu temenele, al nostru ești& =mbli să-ți lași lapții cu olos&$re, cum te mai !nigeai !n undiță la 5asinca, o luași pe coarda ra"ac)ie, cu sacâ" dulce, ușor& e pramatie7 aci pe cocoșu, cotoi mare dumneata& +i, dar ai de !nvățat !ncă multe7 ești 9unic7 ca să leii pe plac maimuțelor trebuie să ii porc, și cu șoriciul gros& Și mai ales nu târnosi mangalul că teusuci7 de ți-a mirosit cumva a pagubă, !mpinge măgarul mai departe7 știi vorba. malac să ie, că

broaște&&& (acă ve"i !nsă că ridică coada, nu te pierde, ia-o !nainte oblu, berbecește, că până deiarnă să te vă" crap !mblănit&

D *sta, !i "isei, e drept mulțumire că te-am ăcut să-ți ve"i visul cu oc)ii, mergând la *rnoteni& D (upă ce m-ai purtat șase luni cu "ă)ărelul& Și dacă ați mers, de partea cui a ost câștigul, a meaori a dumneavoastră< 'lavă (omnului, ai plecat cu damă și că"ăturile s-au umplut7 Panta"i, de cândl-a ăcut mă-sa nu s-a vă"ut cu atâția bani& (ar n-are a ace7 iecare cu norocul lui și al dumitale e

mai gro"av decât toate, !ți pune (umne"eu mâna !n cap& epăsarea cu care !l ascultam nu !l descura9ă. D + cineva care te place lucru mare, cineva nu de nasul dumitale& e a vă"ut la dumneata, draculștie& Brea cu orice preț să-i ac vorba&

u ui curios& Hl asigurai numai că nu țineam de loc să sporesc cu unul numărul intelectualilor ceabu"au de gentilețea doctorului icu&

D *> rân9i, degeaba te pă"ești, de aia nu scapi& ade când nu te aștepți, pe drum de seară, cu scârbă!n casă, la așternut& u trebuie să se !mplinească oare scripturile. :și se va pogor! !n c)ip de

papagal:<(e ce te-ai speria !nsă prostește< (upă c)ib"uita mea părere e c)iar mai bine să-l ai cât mai

devreme7 te-ai căutat cinstit, adio gri9ă. nu se ia de două ori& Și-ți dai drumul& *i să-mi spui deailaltă, știu, dar e leac7 și iar așa să te 9induiești pentru toate nimicurile de tot ce e mai dulce pelume, cu ce te mai alegi din viață<

D *i toată dreptatea, recunoscui& a revedere&

1F3



D e te "orești așa7 te-așteaptă 5asinca< D 5ai târ"iu7 acum caut pe Pașadia și pe Panta"i& u mințeam. de trei "ile se ăcuseră nevă"uți& (e Pașadia nu mă mira, plecase poate la munte7 dar Panta"i<

D Păi, dacă vrei să-i găsești, "ise ?ore, )ai cu mine& D =nde<

D +i bravo, mai !ntrebi< la *rnoteni, adevărații *rnoteni&'urprin"ător !mi păru nu lucrul !n sine, ci amănuntul că acela care ținuse și !ncă mor țiș să se!ntoarcă acolo usese Panta"i& e !l putuse oare atrage< (e 9oc nici nu mai !ncăpea vorba7 nu era

9ucător și să i ost c)iar, ce ar i !nsemnat acel 9oc păduc)ios pentru uriașele sale mi9loace<Kemeile< (ar !n nouă luni de când, !mprietenindu-ne, trăisem așa aproape unul de altul, nu-icunoscusem nici o legătură, vreun capriciu cât de trecător - așa că, venind odată vorba despre acele

păpuși ce, "ice-se, ar ține loc corăbierilor de neveste !n !ndelungatele călătorii, cum mă asigurase căaceastă scârboasă rătăcire nu era un basm. se găseau gata sau se ăceau pe porunceală7 cuasemănarea voită, cele lucrate !n %landa, scumpe, tin"ând la plăsmuirea desăvâr șită a ăpturiiirești7 ără voie mă gândisem că și dânsul ascundea poate, !n vreunul din !ncăpătoarele cuere!ngrămădite !n odaia-i de culcare, una care să i !ntruc)ipat leită pe necredincioasa și neuitata saanda& Și dacă nici emeile, atunci altceva ce !l ăcea să lase la dânsul să se veste9ească !nsingurătate !ntâiele lori de $ucurești< * rămas pentru mine necunoscută momeala !n careatalitatea s-a !mbrăcat !n !mpre9urarea aceasta ca să-și atingă țelul&Hntrucât mă privește trebuie să-i iu recunoscător& % viață lungă nu mi-ar i a9uns !ntreagă pentru a

pătrunde suletul omenesc !n toată ticăloșia de care e !n stare, așa ca cele cinci săptămâni trăite la*rnoteni& (esc)isă vraiște oricând, oricui, casa lor, contopire de ospătărie și de )an, de tripou, de

bordel și de balamuc, era locul de !ntâlnire al lumei deoc)eaților și deșuc)eaților timpului. 9ucătorii și c)eliii de meserie, desdrumații, poticniții și că"uții, curățații rămași !n vânt, c)inuițiide pota traiului ără muncă și mai presus de putere, gata de orice ca să și-o satisacă, cei cumi9loace nemărturisite, sau necurate, cei ără-de-căpătâi și cei aară din rândul oamenilor, unii oști

!n pușcărie, alții pe cale să intre, și apoi emeile, mai respingătoare !ncă. bătrâne mucigăite la masaverde, somnoroase și ar țăgoase, cu mâinile tremurând pe bani și pe căr ți, tinere desmăritate cel puțin odată și de timpuriu bor șite de avorturi și de boale, la pândă după vânat și erindu-se de c)iulși, !ntre ei și ele, de tot elul și sc)imbătoare !ntovărășiri și nade, de"binări și dușmănii& % pâclărâncedă de vițiu apăsa vește9itoare asupra mi"eriei decorului - tot ce se vedea acolo, la luminalipicioasă, cernută prin ustele crețe de )ârtie trandairie de la lămpi, nu numai că era urât și desoiul cel mai prost, dar ieșit de soare, pătat de igrasie, prăuit și aumat, mâncat de carii sau demolii, șc)iop sau sc)ilod, ciobit, rupt sau desperec)eat - și mi"eria aceasta !l strepe"ea pe Pașadiași-l "bârlea mai mult c)iar decât maiorul care, cum !l prindea, !l smintea cu genealogia *rnotenilor,calpă mai sus de $râncoveanu, printre slugile cărui acel dintâi dovedit istoricește se numărase!nainte de a i boierit& $ietul 5aiorică până și !n aceasta se arăta tâmpit, căci, dacă ținea să se laude

cu neamurile, i-ar i ost atât de lesne cu acela al mamei lui, mare !ntr-adevăr și, pentru Bala)ia,străvec)i, suindu-și spița craiovească ără rântură și ără tăgadă până la mi9locul veacului alcincispre"ecelea, din mare-ban !n mare-ban și numai cu !ncuscriri de voievo"i& =n tâmpit desigur,dar nobil. el, care ără risipa părinților săi ar i stăpânit, lingușit și răsățat atâtea averi și ar i ost,irește, cel puțin general-ag)iotant regesc și vicepreședinte la Goc8eO și care, vai> a9unsese ce era,nu avea un cuvânt de părere de rău, de cârtire sau de pismă, purtând - căci era e0clus să n-o simtă -ascunsă, 9alea casei sale și respingând cu același despreț obra"nic și bat9ocura, și compătimirea&Hncolo, bun cu cei mici și milos, totuși nu c)iar așa ca soția lui care, polone"ă și de )erb mândru -eliSa - nu putea privi cu oc)i uscați nici o suerință, gata totdeauna să-și ia bucata de la gură sau)aina de pe dânsa ca s-o dea& Jotărât, punându-le !n cumpănă bunele și relele, nici unul din dintr-

!nșii nu-și merita soarta&*m mers de la !nceput la *rnoteni cu sială, găsind că mi se da o !nsemnătate prea nepotrivită cuc)eltuiala la care aș i putut ace ață& $ănuiala că aceasta se datora vreunei minciuni scornite pe

1F4



socoteala mea de Pirgu se adeveri. spusese că Pașadia și Panta"i țineau la mine lucru mare, unuliindu-mi unc)i, celălalt naș& um nu m-ar i primit dar cu brațele desc)ise ai casei toți și nu m-ar i alintat care mai de care - de când cu venirea noastră nu !ncepuse să se reverse acolo o șuviță dinPactol< (e data asta, maiorul nici nu băgase de seamă că mamă-sa !i usese iarăși luată și pornită la5oldova& u știu cum am ăcut de n-am apucat s-o văd și eu și mi-a părut rău& Păgubaș nurămâneam totuși& 5ai era acolo o altă iință deopotrivă ciudată, cu toată vârsta-i ragedă&

% etiță care !mi reamintea vre9urile spelbe și lungi de țelină crescute !n nisip la !ntuneric, o etițămută& 5ută iindcă era surdă< - dar atunci avea un alt simț !nlocuitor al au"ului, deoarece seneliniștea la cel mai ușor "gomot, !ntorcându-se !ntrebătoare spre locul de unde venea& 'emănauimitor cu acea mică dar deșirată prințesă de Prusia care, !ntruc)ipată !n ceară, "âmbește, dindulapul ei de geamuri, de după o ușă la 5onbi9ou7 același c)ip bătrânicios și searbăd, aceleașitrăsături ascuțite, aceiași oc)i răi& 'inguratică, nedeprinsă cu oamenii, ugea dacă voiai s-o atingi șise ascundea& Hntrebându-l pe Pirgu ce era cu ea, mi-a spus că, !n elul lui ot, pesemne, 5aiorică oăcuse cu una din ete la beție& Kără a merge cu presupunerea așa departe, !mi dase și mie !n gândcă era cu putință să se i alat câtăva vreme sub același acoperiș strănepoata cu străbunica& u multdupă luarea bătrânei nu s-a mai vă"ut nici etița&Preaosebita stimă de care mă bucuram la *rnoteni nu mă scutea de da9dia !n natură către 5ima7 deaceea !ntrebuințam și eu tot soiul de tertipuri, unele cusute cu ață albă, ca să capăt păsuiri& Hntr-odupă-amia"i, !ntâmplându-se să rămânem singuri, ea și cu mine, am cre"ut că mi se !nundase&5-a potit la ea !n odaie, unde, ca și cum ar i ost să se !mbăie"e, se despoie de tot puținul ce avea

pe dânsa& 5ă așteptai să mă puie să ac la el, dar se mărgini să mă !ntrebe, !n treacăt, dacă ogăseam bine& Și, cu !ndemânare, iute, !și răsuci părul, se potrivi, nițel alb ici, ceva roșu colo, se!mbrăcă din cap până-n picioare& u-mi venea să cred că șlampăta lăiață de adineaori era aceeașicu pupuica spilcuită pe care o duceam peste un sert de ceas la braț pe stradă& *șa era. acasă, !ntricou soios de-a dreptul pe piele, cu usta "drențuită !ntr-un peș și ără ciorapi !n papuci de pâslă,și când ieșea !n oraș - rar - rumos gătită, puțin cam băiețește, cu mănuși !ntotdeauna proaspete,cu pantoi de lac neatinși pe ciorapul bine tras și numai !n trăsură, trăsura cea mai bună ce se putea

găsi&u mine o luă !nsă pe 9os, !ncet, cu ocoluri vădite, vorbind, vorbind numai ea, descusut și deslânat,sărind de la una la alta, !ncurcându-le pe toate, nespunând nimic& *9unserăm astel până !n a țacasei lui Pașadia ce, !n amurg, părea luminată antastic pe dinăuntru& % privi !ndelung, se interesăde !mpăr țeala ei !n amănunțime, de mobile, de slugi, punându-mi o sumă de !ntrebări al căror rostnu-l pricepui decât după ce veni la cea din urmă, aceea uluitoare. credeam eu că avea să-mi iemătușă< Pusese oc)ii pe Pașadia, era omul care !i trebuia ei, voia să-l ia de bărbat&&&'ă i ost prieteni atunci, ca pe urmă, i-aș i spus neted să-și ia gândul& Hl cunoșteam pe Pașadiadupă cum a9unsesem a-l cunoaște și pe Panta"i7 !ntr-unul cuvântul cel din urmă !l avea un snoberoce, !n"ăuat !n pre9udecățile cele mai copilărești, iar !n celălalt se da pe ață, la trebuință, un omde aaceri tot așa me)eng)i ca unc)iul cămătar și contracciu și un procedurist nu mai puțin de

temut ca !nvățatul său părinte& u, o dată cu capul, Pașadia nu s-ar i !nvoit a ace un atare pas șiapoi, deosebit de aceasta, 5ima nu-i plăcea, o găsea plicticoasă, obositoare, el avea simpatie pentru/ita a cărei ire se potrivea cu a lui. nu semăna și dânsa cu una din acele păsări de pradă dâr9e cerănite de moarte, cu aripele rânte, !și adună puterile cele din urmă ca să se mai năpustească odatăasupra dușmanului biruitor< *m !mpărtășit și eu câtva părerea lui Pașadia despre 5ima, curând amgăsit-o !nsă nedreaptă7 era o bolnavă irește, o rătăcită, mai murdară, mai rea, mai prime9dioasă

poate c)iar decât cum o !ncondeiase 5asinca, plăcută totuși și apropiată, ispititoare și dulce ca păcatul !nsuși, mlădioasă și vie ca văpaia și ca unda& *ci abătută la de"năde9de, aci de cea mainebunească veselie, când o credeai mai stâlcită, deodată, pe neașteptate, pâlpâia !ntr-!nsa, !nălțător,ceva mult semeț și liber7 sc)imbăcioasă c)iar la !nățișare. uneori ruptă de la șale, gălbe9ită, cu

oc)ii tăiați și stinși și numaidecât apoi dreaptă, rumenă și ragedă, cu bu"ele umede, cu privirea!nrourată, arătând la iecare dată alta și până și nenorocita sa metea)nă !i da un armec mai mult,dânsa rămânând pururi dorită și niciodată posedată, asemenea acelor aburoase "âne, iice ale

1F;



vă"du)ului și ale apelor, ce nu puteau i !mbrățișate de muritori& *, nu> prea scump nu plătiseră ceidoi nemernici, unul cu cinstea și altul cu viața, ericirea de a o cunoaște&&&&&&și cerea stăruitor spri9inul meu ca să-și ducă scopul la !ndeplinire&Hi ăgăduii să-mi dau toată osteneala, dar o prevenii totodată că acela care avea asupra lui Pașadia!nrâurirea )otărâtoare nu eram eu, ci Pirgu& % vă"ui strâmbând din nas sub re țeaua albastră cu

bobițe&&& Știam că !ntre dânsa și ?ore usese ceva din care mulțumit de celălalt nu rămăsese nici

unul& Hn ață se arătau prietenii cei mai buni, când se vedeau ea !i 9uca !nainte cântându-i. :nenea?ore om rumos și călare și pe 9os: și el, cu mâna pe piept, numai !n ploconeli, c)emând-o.:(omniță, 5ăria-ta, uminăție:, !i spunea că se așterne la picioarele ei covor și i se vinde rob cu"apis ca la osmanlâi7 !n spate ea din pușlama și din pe"eveng)i nu-l scotea, dorindu-i să a9ungă la

balamuc sau la ocnă, iar el o !n9ura cu oc, ăcând-o putoare, paparudă, paceaură și se ruga la(umne"eu să nu-l șontorogească de picioare până nu va apuca să 9oace o dată măcar tontoroiul pemormântul ei&

D +i, !nc)eie 5ima, la urma urmei, dacă trebuie, am să mă iau bine și cu Pirgu&I-ar i ost deocamdată greu pentru că ?ore nu mai da pe la *rnoteni& Hși limpe"ise !n c)ipul cel maiericit partea de moștenire, vân"ând-o cu un preț aproape !ndoit decât spera unui cumnat, și aceastaadusese !n viața lui o sc)imbare adâncă& Intrase !n anul maimuțelor, ceea ce se cam putea spune și,despre mine care, de unde mai !nainte !l ocoleam cu gri9ă, a9unsesem să mă țiu după el&+ra teatru& um ne !ntâlneam, ăceam pe grăbitul& 5ă !ntreba !ncotro și unde, și răspunsul era!ntotdeauna același. :a *rnoteni, adevărații *rnoteni:&'e supăra. :% ții așa ca gaia mațu, la gard am prins-o, la gard am legat-o& Bous devene" agaantavec vos *rnoteano7 mai dă-i&&& BoOons, il aut etre serieu0:& Hn aară de !n9urăturile româneștineaoșe, a căror deprindere !i rămăsese scumpă, nu mai vorbea decât ran țu"ește și cât mai tare, casă-l audă toată lumea& Pe stradă, când vedeam că se apropie vreo cocoană, eu o ștergeam pe parteacealaltă7 dacă o și cunoșteam, intram prin ganguri, prin cur ți& Iar el, ăcându-i loc să treacă, strigacât !l lua gura. :@egarde", mon c)er, uelle 9olie emme, comme elle est 9olie, elle est 9olie commetout>:& (upă ce se !ndepărta cocoana, veneam !ndărăt& 5ă primea indignat. :5ais, mon pauvre ami,

ne soOe" pas idiot7 vous etes bete comme vos pieds>:& 5ă lăsa și el și o lua !nainte, crăcănându-se,după câțiva pași se oprea, !și punea monoclul, se ăcea că măsoară din vârul bastonului ceva sus pe case, apoi se !ntorcea către mine, puuind și dând din umeri. :5ais voOons, voOons:& =rma onelipsită raita prin prăvălii, ca să tocmească mobile pentru casa ce avea de gând să-și clădească !nstil românesc, și pe la târgul păduc)ilor, după icoane7 le aduna pe toate câte le găsea7 !n câteva "ileun perete al odăiței de )otel unde se mutase, pe calea Bictoriei, se acoperise de sus până 9os de

preciste scâlciate și de sri9iți, !ntre alții un 'ânt Jaralambie de neuitat, măsliniu, ioros și cuciuma !n lanțuri, sub picioare& (ar aceasta nu era nimic pe lângă altceva care, dacă aș i ținut ladânsul, ar i trebuit să mă !ngri9ore"e, ceva de necre"ut și totuși. Pirgu cumpăra căr ți& Hntâlnindu-lodată cu patru volume rumușel legate la subțioară, e lesne de !nc)ipuit capul meu când am citit pescoar țe numele 5ontaigne&

D e ți-a venit, am e0clamat, să iei pe 5ontaigne<> D +i, !mi "ise, cu un "âmbet !nduioșat, oricum, 5ontaigne e drăguț, are păr țile lui& Hn elul acesta!și da părerea !n toate discuțiile dintre noii săi prieteni, avocați cu renume sau proesoriuniversitari, oameni !n urcare și de viitor7 pe cei vec)i de breasla lui nu-i mai băga !n seamă, seăcea că nici nu-i cunoaște și era pentru mine o neasemuită petrecere să merg !n localul unde, spremie"ul nopții, Pirgu lua o ină gustare, iindcă, veniți !ntr-adins 9ur !mpre9ur la mese, toți stricații,toate lic)elele $ucureștilor stăteau ciorc)ină&

D ine o i ăla, rate< se !ntrebau unii pe alții& D + engle", !și răspundeau, puteți să-l și !n9urați, nu !nțelege& Și-l !n9urau, și de la ușă și de dupăstâlpi și de sub mese se au"ea strigându-se. :?ore, ?orică>: (ar el, nepăsător, ca și cum nu de

dânsul ar i ost vorba, mânca și bea și aprindea țigări scumpe cu atâta mai mare potă cu câtadesea era din paralele lor& (eși se !nvârtise de căr ți de intrare la două cluburi mari, Pirgu mergea"ilnic la tripoul său de baștină ca să se gro"ăvească cu banii - !i ținea toți la el - și să se dea la

1FF



Pașadia cu care era certat, să-l ia de sus& /ot )âr țuindu-se astel, se !ntâmplă ca acesta să-i câștigeodată o sumă bunicică& Hn loc să plece rumos să-și găsească scumpii amici, viitori miniștri, ca să-iaudă vorbind despre $ergson și despre conerința de la Jaga, Pirgu se !ncăpățână să-și scoată

paguba& Hntărâtat de răceala tăioasă a lui Pașadia, de rân9etele și de mârâielile usturătoare ale celor pe cari !i 9icnise, se tulbură, 9ucă brambura și pierdu, pierdu tot - o avere& Hnainte de "ori, Pașadia,care luase grosul, se retrăgea, lăsându-l !n seama tinic)elelor să-l scuture și de ărâmituri& ând,

mai !ntors pe dos decât !nsăși bu"unarele sale, intră dimineața acasă, !i cășună pe 'ântulJaralambie pe care, !nvinuindu-l că i-a ăcut ursu"luc, !l smulse din cui și-l aruncă pe ereastră !ncurtea dinăuntru a )otelului& (acă s-a cre"ut cumva că s-a mai !năptuit !n veacul nostru păcătosminunea unei icoane că"ute din cer, nu știu, se !ntâmplă !nsă alta la care mărturisesc că nu măașteptam, mi-a ost c)iar ciudă7 nu mi-aș i !nc)ipuit ca un calic ca dânsul să aibă droturi așamlădioase și tari& u mai târ"iu de seara următoare, !mpăcat cu Pașadia dacă nu și cu soarta șisenin, ?ore se !niința iarăși, gata de luptă, la *rnoteni&5ergând !ntr-o "i acolo cu Panta"i, către amia"i, dădeam de o tânără, nouă necunoscută, care, cu un

picior gol pe un scaun, dregea, cântând !ncet, un ciorap& a intrarea noastră, ridicând capul, roși până !n albul oc)ilor& Bă"ui atunci pe Panta"i, palid ca un mort, ducându-și mâna la inimă.:(oamne, !l au"ii, șoptind, cum !i seamănă>:Kăceam astel cunoștința :duduii: Ilinca *rnoteanu& Știam că mai era o ată, cea mai mică, pe careo luase din leagăn să o crească o soră a maioresei, de la Piatra-eamț, văduvă cu dare de mână șiără copii& ei șaispre"ece ani ai Ilincăi se depănaseră alintați !n pacea acelui romantic ținut cu "ăritainice ce trebuise să le i amintit bunilor cavaleri de la cari i se trage numirea, dulcea lor 'uabie&Porecla de :nemțoaică: ce 5ima !i dase acestei surori :noi: i se potrivea nu numai din pricinalocului de unde venea, dar și a !nățișării& $la9inul soare moldovenesc !i cruțase poleiala stinsă acosițelor și albeața sideie a pielei, aproape neirești amândouă7 goală, cred că s-ar i vă"utluminoasă !n !ntuneric& Părinții erau cum nu se putea mai mândri de dânsa7 +lvira nu !nceta să-i totlaude rumusețea și 5aiorică sârguința7 nesilită, ne!ndemnată măcar, Ilinca usese !ntotdeauna

premianta !ntâia și se pregătea să treacă două clase !ntr-un an - nu degeaba purta ea numele acelei

!nțelepte și !nvățate domnițe, străbună, după egoieni, iica lui Petrașcu-vodă și apoi cine nu știacă pana unui *rnoteanu, +nac)e al doilea, !nsemnase !nceputul renașterii literelor române< 'ta !ntr-adevăr "iua !ntreagă cu nasul !n carte, tolănită și ascun"ându-și cu gri9ă picioarele ca și cum i-ar iost rușine că erau așa mici& ipsită de vioiciunea vârstei sale, !i era silă de râs și de glumă, și !ncăutătura ei severă, care-i !năsprea trăsăturile copilărești !ncă ale eței, se citea ne!ngăduință pentrucele ce vedea petrecându-se !n 9uru-i&Primisem s-o a9ut să-și revadă câteva :materii: la cari se credea mai slabă& Hntre timp, mai vorbindși de una-alta, m-a uimit cât de cuminte cap avea, ce sănătos 9udeca și limpede& 'punându-i odatăce rar e să găsești pe cineva care să !nvețe ca dânsa numai de plăcere, !mi observă că ea !nvăța cu

plăcere, dar de nevoie, ca să aibă o meserie& um, dar nu avea să ie bogată< se știa doar că erasingura moștenitoare a mătușii sale care, mulțumită unei pensii grase, adăoga !n iecare an la

capete aproape tot rumosul ei venit& )iar așa, dar averea, pe lângă că se poate pierde, nu e o piedică la o meserie7 dimpotrivă& - u numele ei< - (e ce nu< a lucra nu e o rușine7 munca!nnobilea"ă& /ocmai, cu numele ei avea să-i stea și mai bine :beleriță: - asta voia să se acă - aveasă ie mai prețuită și mai respectată7 respectată. lucrul la care ținea mai mult ca la orice& umele ei,știa bine ce i se datora și ce-i datora. prestigiul lui, viu !ncă, i se revelase !nainte de a-l cunoaște& aun e0amen, un inspector țanțoș, mirat de răspunsurile micuței :eleve: *rnoteanu Ilinca, !ntrebasedacă nu era cumva din neamul :istoric: al *rnotenilor și alând că da, !i "isese :duduie: și găsise

pentru dânsa cuvinte măgulitoare, dând-o de pildă7 și când mergea cu mătușa ei la doamna +lenau"a, care le era vecină, de ce aceasta ținea !ntotdeauna s-o așe"e lângă dânsa, la locul de cinste< -

pentru că era o :adevărată: *rnoteancă& (a, marele nume de dregători, de cărturari și de ctitori, ea

avea să-l poarte cu demnitate7 destul se !ntrecuseră să-l păte"e surorile ei& *> acele surori, le găseade 9elit, irește, dar mila ce-i ăceau nu o !mpiedica de a le osândi cu asprime7 de ce nu sestăpâniseră și ele ca dânsa, de ce nu luptaseră !mpotriva irei< Și alam că, !n ciuda răcelii ei ade

1FL



dinaară - un lapte de pasăre la g)eață - sângele !ncins al bunicăi vorbise de timpuriu și !ntr-!nsa7avusese aprinderi ale simțurilor groa"nice, cunoscuse c)inul nopților crude când biata ei carne serăsucise toată sârâind de dor, usese bolnavă, cre"use că !nnebunește, dar preerase orice necinstei&?ăsind pesemne că mersese prea departe cu destăinuirea, sc)imbă cu stângăcie vorba și mă !ntrebădacă credeam că avea să treacă amândouă e0amenele& u liniștea mea de "ile mari !i răspunsei cănici unul& Hnainte de cel dintâi avea să ie măritată și !nainte de al doilea plecată din țară&

ucrul se )otărâse& Hn clipa când, "ărind-o, Panta"i usese atât de viu i"bit de asemănarea ei cuanda de odinioară, vec)ea lui patimă se redeșteptase& Hndrăgostirea aceasta, unică !n elul ei, nu utreptată, cu !ncolțit și dat !n pârg7 ea i"bucni dintr-o dată pârdalnică, pustiitoare și Panta"i nici nu!ncercă măcar să i se !mpotrivească, se lăsă să meargă cât mai adânc, până la und, găsind ovoluptate !n a se ațâța și sueri& /ot timpul se gândea la dânsa, vorbea numai de dânsa, mă ruga să-ivorbesc de dânsa orice, rău c)iar, dar să ie de dânsa& Și bea& (eși nu mai mult ca de obicei - ar iost și greu - acum se !mbăta tun și turtă7 a trebuit de vreo două ori să-l sui !n cârcă la el acasă&

oaptea, târ"iu, mergea cu mine să dea târcoale, pe uriș, casei *rnotenilor, se apropia tremurândde ereastra odăii unde-i dormea preaiubita& e avea de gând a-i spune acesteia, lucruri minunate și

bine aduse, adesea !nduioșătoare, mi le spunea mie7 pe dânsa o ocolea, când se ala !n a ța ei seâstâcea, !ngâna ceva ne!nțeles și ugea, iindu-i rică și s-o privească& um !nsă taina lui nu mi-o!ncredințase decât mie, !n !nvălmășeala sporindă de la *rnoteni, lucrul trecea nebăgat de seamă& Șiără !ndoială nici n-ar i mers mai departe dacă, !ndemnat de prietenia cea mai curată pentruamândoi și convins că le ac cel mai mare bine, nu mi-aș i pus eu !n cap să-i unesc prin căsătorie&Hntr-o seară, pe tre"ie, cum se pornise iar să-mi !ndruge cât de mult o iubește, i-am spus verde că mă!ndoiam& I se părea numai7 să i ost adevărat, era până atunci măcar logodit& e aștepta să se dea peață și să-i ceară desc)is mâna< ?ăseam că nu știa să-și prețuiască norocul de a i !ntâlnit din nou!ntrupat peste mai bine de trei"eci de ani visul său de iubire, și de data asta desăvâr șit, !ntr-o iințăde aceeași teapă cu dânsul& (a, dacă ar i ost ceva serios, o clipă nu s-ar i codit să-și pună avuțiiletoate la picioarele acestei ermecătoare copile ce răsărise !n amurgul lui clară ca luna nouă !n acelaal soarelui& Și s-ar i gândit, mai !nainte de orice, că Ilinca putea să ie, și !n curând c)iar, a altuia7

cu rumusețea, numele și starea ei ar i rămas parcă multă vreme nemăritată< *u"ind acestea,Panta"i, care până atunci mă ascultase ca prostit, mărginindu-se a mă !ngâna uneori, papagalicește,tresări deodată, se reculese& Kăcusem să-i "bârnâie !n sulet coarda gelo"iei, deșteptasemsimțimântul adânc omenesc că e mai puțin dureros să nu ai ceva decât să-l aibă altul, emeia maiales& Pricina Ilincăi era astel câștigată7 a doua "i avui de susținut ață de dânsa pe a lui& (ăduiasupra prietenului pe larg, cinstit, toate lămuririle, numărai toate avantagiile ce ar i urmat să re"ulte

pentru dânsa și ai săi din măritișul pe care veneam să i-l propun& 5ă asculta cu răceala ei obișnuitădar nu-mi ceru timp de gândit și-mi declară că dacă, !n ce privea bogăția lui, spusele mele eraunumai pe 9umătate adevărate, ea era gata să primească& onsimțământul părinților și al mătușiiiind ca și căpătat, nu mai era prime9die de nici o piedică7 mă !n șelam numai cre"ând că lucrurileaveau să se petreacă !n liniște, ără bucluc, socoteam ca și cum n-ar mai i ost și Pirgu&

(e când se !ntorsese la *rnoteni parcă dase !n el strec)ia& 'e ducea, venea, intra și ieșea pe toateușile, s-ar i "is că nu era unul singur& Ponții !i aducea acum cu ridicata, pe căprării& Și prinsesemare dragoste de 5aiorică pe care nu-l mai slăbea, !l giugiulea, !l pupa, !i băga limba !n gură& Pe!nserate plecau !mpreună și se !ntorceau spre mie"ul nopții tot asemenea, din ce !n ce mai voioși&

ouă nu ne mai vorbea decât de 5aiorică, !l admira7 nici nu ne !nc)ipuiam noi ce crai era. scosesedin minți o etișcană de numai de cincispre"ece ani, o bombonică - ată mare - și-l !ndemna pePanta"i, care apleca oc)ii și sc)imba ețe-ețe să nu se lase mai pe 9os că doar nu-l iertase(umne"eu ca pe Pașadia& urând 5aiorică avu de ispășit usturător acea lesnicioasă cucerire și tot?ore, care i-o rostuise pe de-a-ntregul, !l !ncredință !ngri9irilor doctorului icu&(ar ca ticăloșie ce mai !nsemna aceasta pe lângă ce se pusese la cale !n taină, la el ca măriti șul

Ilincăi și !n același timp& Hl alai c)iar de la Pirgu, la o spumă de dro9dioară, !n gura pieței, !ntr-odimineață după c)e& *iura el ori !și bătea 9oc de mine< - deoarece asemenea lucruri credeam pânăatunci că se petreceau numai !n oiletoanele-ascicole7 uitam că suntem la por țile @ăsăritului&

1F



onsiderând emeia ca o simplă mară și doar atât, vă"use !n Ilinca una de preț și se pusese petreabă, !mpre9urările iind de partea lui& u toate paralele, multe, ce de la venirea noastră sevânturaseră !n casă la *rnoteni, aceștia, pătimași de risipă, erau și mai strâmtorați ca !nainte,strâmtorați gro"av, pe când Pașadia, pe care norocul nu-l mai părăsea la 9oc o clipă, nu mai știa cesă acă cu banii& Pirgu socotise că din !mbinarea acestor stări de lucruri putea trage oloase mari și,cu dibăcia lui codoșească, i"butise să convingă pe +lvira să-și vândă ata, ier pe Pașadia s-o

cumpere, pe un preț monstruos ca apta !nsăși și din care avea să ia el partea leului& *cum dam eude rost plimbării ce se )otărâse să acem, !n curând, la mănăstirile din !mpre9urimile ora șului7 launa din ele, de maici, unde aveam să im gă"duiți noaptea, Ilinca, amețită, avea să ie lăsată ărăapărare pradă lui Pașadia& a să "ădărnicesc !năptuirea nemernicului plan era, odată ce știam de el,o 9ucărie și voiam să ac !n așa el ca totul să rămâie !ngropat !n tăcere și uitare, cum s-ar i și!ntâmplat dacă, !ndată după ce ne despăr țisem, Pirgu, !ntâlnind pe Panta"i, nu i s-ar i spovedit șiacestuia ca mie& *m ost recunoscător !mpre9urărilor cari au ăcut să nu iu de a ță la ceea ce urmă

peste câteva ceasuri& a *rnoteni, !nainte de masa de la prân", la care Pașadia usese tocmai potitde Panta"i, din salon, unde aceștia rămaseră singuri la aperitiv, se au"iră deodată răcnete, bușeli,

buneli, "gomot de lucruri răsturnate și de sticlă ce se sparge și cred că se poate !nc)ipui ără ca"nămutrele ăcute de aceia ce alergând acolo vă"ură pe Pașadia și pe Panta"i !ncăibărați !n c)elănealacea mai de"nădă9duită, trăgându-și palme, pumni, picioare, rostogolindu-se pe 9os, când unuldeasupra, când celălalt& Și Panta"i u omul cel mai ciuulit și mai )ărtănit ce vreodată ceru, cumăcu el atunci, mâna unei ete, c)iar nu adevărată *rnoteancă&5ă !ncunoștiință de acestea toate, aiurit !ncă, Pirgu, după ce primisem de la cei doi luptători câte unrăvășel7 iecare mă ruga ca, !n vederea unei răuieli cu celălalt pe calea armelor, să-i slu9esc demartor și să-i găsesc un al doilea& Hmi u mai ușor decât aș i cre"ut să !mpiedic ieșirea pe teren&Știam rica ce, !n ciuda ruperii lui de lume, Pașadia avea de părerea acesteia, așa că, !nățișându-igreaua atingere ce ar i adus renumelui său de :monsieur: darea !n vileag a dedesubtului acelei:aaceri:, care numai de :onoare: nu se putea numi, nu dădui greș, cum nu dete nici Ilinca cerândstăruitor, după povața mea, ca !ntâi dar de logodnă renunțarea la duel& 5ai mult decât la plictiseala

mea, mă gândisem că s-ar i putut ca Pașadia să aibă mâna nenorocită și să-i strice bietei ete totrostul& +stimp, dânsa scrisese mătușii din 5oldova să vie& Hn loc de una !i sosiră !nsă două&5area lamură albă și roșie usese coborâtă de pe palatul de la Pandina& u tacâmul ei, cumspunea, de :dobitoace curate: - un papagal, doi câini și trei pisici - și :necurate: - o slu9nicăranțu"oaică, un ecior italian, un bucătar țigan și doi mu"icanți, unul ce), altul neamț - prințesaPulc)eria plecase la $ucurești& u două "ile !nainte, (ospinescu, bătrânul său vec)il, golise patruodăi mari de )otel ca să le umple apoi cu calabalâcul ei de călătorie, luase cu c)irie două:$sendorer:, tocmise un muscal de "i și unul de noapte&@ăsățuri de cocoană mare& 'e cuvenea să i se treacă !nsă cu vederea c)iar altele mai vinovate

pentru că era și o mare artistă& 'alonul ei mu"ical de la Paris și mai ales luminatul spri9in cegăsiseră la dânsa ca !ncepători mulți dintre aceia, compo"itori sau virtuoși, a căror aimă usese

netăgăduit consacrată !n urmă, scăpase numele prințesei anta de uitare, !l !nsemnase la loc decinste !n istoria mu"icei din a doua 9umătate a veacului trecut&+ra - alam - prietena cea mai vec)e a lui Panta"i& Hn 1F3, cnea"ul anta, venind la $ucurești

pentru niște pricini, usese gă"duit câteva luni cu etița lui la domnița 'maranda, unde boierimea se!mbul"ise ca să audă cântând la clavir pe mica Pulc)erița& (e aceeași etate cu , trăiseră acolo cao soră cu un rate și-i !nduioșa pe amândoi amintirea acelei vremi, revă"ându-se așa cum erauatunci. ea răsărită și negricioasă, !ndră"neață și !niptă, el bălan și mărunt, sios și plăpând& (upă

plecarea lui din țară, dânsa rămăsese singura persoană din lumea mare de la noi cu care păstraselegături, !și scriseseră, se !ntâlniseră la 5ilano, la $aOreut), la Paris& 'e simțise dar dator s-ovestească numaidecât că se )otărâse să-i ia nepoata de nevastă&

% !ntâmpinase la 5ilcov& (ânsa abia-l recunoscuse sub noua lui !nățișare și găsise minunatăistoria sc)imbării lui de nume& Și u nerăbdătoare să cunoască pe Ilinca& unga !ntrevedere amătușii cu nepoata aduse ceva cu totul neașteptat. la despăr țire, cucerită, prințesa, a cărei

1F



trecătoare căsnicie tot cu un anta, dintr-o altă ramură, usese stearpă, ăgădui solemn Ilincăi căavea s-o !nie"e&$ucuria cu care primeam această știre mi-o strica !n parte o alta& a să-i acă celeilalte mătuși pe

plac, Ilinca se !nvoise să nu ie nunta !n mai, luna 5ariei, ceea ce !nsemna o !ntâr"iere de aproapetrei săptămâni care-l nemulțumea viu pe Panta"i& (e câtva timp acesta era tot pe gânduri, neliniștit,tulburat&

Hntr-o seară ținu să mâncăm la el acasă numai noi doi& u u ca să-mi spuie ceva deosebit& /âr"iu, plecând !mpreună, ne suirăm !ntr-o bir9ă care părea că se ala !ntâmplător la colțul stră"ii, dar care-laștepta7 vă"ui că, ără să ie !ndreptat, bir9arul ne scoase, pe unde nu știu, aară de oraș& +ramobișnuit cu asemenea plimbări7 !n anul ce trecuse se !ntâmplase adesea, către toamnă, să ie șimnoaptea la câmp ca, de pe vreo movilă, să căutăm pe Komal)aut la dunga "ării& (ar !n acea noapte

posomorâtă nu erau stele, nici lună, cerul era acoperit !ntreg și totuși se vedea aproape ca "iua,deosebeai tot, copacii păreau c)iar luminați pe dinăuntru& a o cotitură, Panta"i porunci să opreascăși mă poti să cobor și să-l urme"& 5ai departe se !nălța, căscată toată și ără acoperiș, o ruină&

D Janul dracului, "ise Panta"i& 'unt numai aici !n Ilov mai multe, toate cu istoriile lor ioroase detâl)ari și de staii7 !n ăsta am ăcut odată un c)e noaptea, la lumină de masalale&$ăgai de seamă că ne ăcusem acum trei7 ca din pământ se ivise o țigancă, o țigancă bătrână, !n"drențe& (upă câteva cuvinte sc)imbate cu Panta"i !n țigănește, se lăsă pe vine și !ncepu săvră9ească, aruncând bobii pe un taler& *scultându-i spusele, lui Panta"i ața i se ăcuse ca de cearăiar oc)ii !i sticleau ca două mărgele albastre& ând țiganca se ridică, el !i dete un ban de aur și

plecarăm !napoi& D + ciudat, murmură cu glas stins, din bobi nu se deslușește decât un semn de moarte&Hmi ascunsei indignarea că un om ca dânsul să aibă asemenea eresuri prostești& Și număram câte"ile mai erau până la sâr șitul lunii& Pornisem să bag ormele de cununie și avocatul prințesei da"or celor de !niare& epăsarea crescândă ce Ilinca arăta de acestea toate a9unsese să mă supere totașa ca elul său 9icnitor de a se purta și vorbi, și cu străinii și cu ai săi, și o bănuiam că nu erasinceră când, cu "âmbetul bunicii din portrete, !mi spunea că, dacă nimic nu s-ar !ndeplini, pentru ea

n-ar !nsemna decât un an de școală pierdut și s-ar !ntoarce ără părere de rău de altceva la Piatra& u voise să primească de la Panta"i nici un giuvaer, "icând că ce putea i pe lângă cele ale domniței'maranda< eruse numai să-i cumpere un aparat de otograie& Ku unealta de care soarta ei se slu9ica să se !mplinească& Hntr-o dimineață, vă"ând !n :aetonul: lăptăresei o etiță, pare-se carag)ios!mbrăcată, Ilinca pusese să i-o aducă s-o otograie"e& *bia sculată după scarlatină, eti ța !i trecu

boala& a !nceput așa ușoară că se cre"u că avea s-o acă pe picioare, i"bucni deodată cu atâta putere !ncât cu toți doctorii din $ucurești și cel adus !n mare grabă de la Biena, cu tot milionulăgăduit cui va scăpa-o, Ilinca se stinse&Hn dimineața mor ții ei c)iar, prin câteva cuvinte scrise, Panta"i mă rugă să văd eu de !nmormântare&

u știa că-mi cerea ceva mai presus de puterile mele& Hmi trebuia cineva să mă a9ute și nucunoșteam pe nimeni mai priceput ca Pirgu& Plecai deci să-l caut dar nu u treabă ușoară& (in

(ușumea !n Bitan, din ?eagoga !n %bor, sc)imbând bir9ă după bir9ă, i-am călcat de-a rândul și demai multe ori toate culcușurile, ără a-i da de urmă& (in toți pe cari i-am !ntrebat despre el numaiJaralambescu !l vă"use !n a9un, seara, la 5oși, beat ca un porc, cu o desculță bor țoasă !n luna anoua& Pe la două după prân" renunțai la căutare și mă )otărâi să-mi iau inima !n dinți și să-mi!ndeplinesc singur trista misie& (ar !nainte, cum nu gustasem nimic de seara trecută și simțeam cămă a9ungea oboseala, intrai la apșa să mă !ntreme" cu o caea și un 8irsc)& ând acolo de cine sădau cu oc)ii< de ?ore, de ?ore Pirgu !n iință& ătrănit și la ață ca icatul, !n9ura supărat&

D redeam, !i "isei, ca după succesul de aseară să te găsesc mai mulțumit& @ân9i larg. D * ost :di granda:, era să ete pe mine, pe onoarea mea> Și, !n vreme ce-mi sorbeam caeaua și8irsc)-ul, !i spusei de ce era vorba& u u nevoie să-l rog ca să ia totul asupra- și& Hi dădui mânăliberă și nu avui de ce să mă căiesc& Ilinca u pro)odită domnește, ca !mpărătesele de la $i"anțcând a treia "i, cea mai rumoasă de mai, o duserăm la lăcașul de veci cu toate lorile de $ucurești&e mă i"bi la acea !nmormântare nu u nici de"năde9dea !nveninată poate de remușcare a mătușiide la Piatra, nici 9alea, desigur !ndoită, a părinților ce o dată cu copila pierdeau și cea din urmă

1LN



năde9de de !mbunătățire a soartei, nici aerul nerușinat de mulțumire al surorilor cari o pismuiseră pe răposată și o urau după cum și dânsa le desprețuise - ceea ce mă i"bi și mă !ngri9oră totdeodatău lipsa lui Panta"i& Hnainte ca Pirgu să-și i sâr șit cuvântarea, mă !ntorsei !n oraș, stăpânit din ce !nce mai mult de gândul că Panta"i !și ăcuse seama& (ar, trecând pe la erestrele 9oase ale birtuluiranțu"esc, prin 9alu"elele desăcute, !l vă"ui la masa ce i se oprea de obicei !n col țul cel maiadăpostit, mâncând și bând liniștit cu potă& Și de atunci nu mai călcă !n casă la *rnoteni și nu mai

pomeni de Ilinca niciodată ca și cum nici n-ar i ost&&&&&&de trei luni reluasem cu Panta"i traiul de anul trecut, mesele prelungite după mie"ul nopții,)oinărelile până dimineața prin ma)alalele necunoscute, cu ulițe pustii& Krun"ișurile sunau acum atoamnă și erau adânci ca niciodată parcă, și grele, când s-ar i "is că !ntr-adevăr mersul vremiilânce"ește, amurguri copleșitoare& Hntâmplându-mi-se să adorm !n puterea unuia, am avut un viscare a rămas cel mai rumos din !ntreaga mea viață&'e ăcea că la o curte vec)e, !n paraclisul patimilor rele, cei trei rai, mari egumeni ai tagmei preasenine, slu9eau pentru cea din urmă oară vecernia, vecernie mută, vecernia de apoi& Hn lungilemante, cu paloșul la coapsă și cu crucea pe piept și aară de scarlatul tocurilor, !nveșmântați,!mpanglicați și !mpănoșați numai !n aur și verde, verde și aur, așteptam ca surg)iunul nostru pe

pământ să ia sâr șit& % lină cântare de clopoței ne vestea că )arul dumne"eiesc se pogorâse asupra-ne. răscumpărați prin truie aveam să ne redobândim !naltele locuri& (easupra stranelor, scutariinevă"uți coborâseră prapurele !nstemate și una câte una se stinseseră cele șapte candele de la altar&Și plecam tustrei pe un pod aruncat spre soare-apune, peste bol ți din ce !n ce mai uriașe !n gol&Hnaintea noastră, !n port bălțat de măscărici, scălămbăindu-se și sc)imonosindu-se, țopăia de-a-ndăratelea, luturând o năramă neagră, Pirgu& Și ne topeam !n purpura asințitului&&&+ram sub impresia acestui vis când, intrând odată la caenea, după noutăți, alam că Pașadiamurise& 'âr șitul lui avu răsunet, dar nu prin el !nsuși, ci pentru elul cum se petrecuse& Hn timpuldin urmă, Pașadia, care nu se mai vedea nicăieri, trăia cu @așelica ac)manso)n& +ra !ndeobștecunoscută rene"ia crudă cu care aceasta se deda la o anume voluptate și care !ndreptățea poreclade :lipitoare: ce-i dase ?orică& Hnver șunându-se asupra pră"ii voluntare, mult nu-i trebuise ca s-o

dea gata7 cu cel din urmă strop de vlagă bărbătească țâșnise și sângele și inima !ncetase să mai bată& Brednică de marea sa străbună Iudita, @așelica nu-și pierduse irea, !și desprinsese părul dinmâinile calde !ncă ale mortului, se !mbrăcase cu !ngri9ire și netulburată se dusese la comisarul de

poliție să ceară să ia măsuri pentru ridicarea leșului, ceea ce, cu !ncuviințare de sus, se și ăcu, !ntăcere - !n !mpre9urarea aceasta scandalul n-ar i ost oare de prisos< - așa că, !n revărsatul "orilor,ca de obicei, Pașadia se !ntorsese, pentru cea din urmă oară acasă& *m mers numaidecât acolo&ând m-am apropiat de locuința ără bucurie, deasupra copacilor din grădina ără lori se !nălța, !nliniștea serii, un stâlp de um& 5âna credincioasă !și ăcuse datoria7 !n )ainia lui, omul i"butise săsăvâr șească după moarte cea mai rainată dintre nelegiuiri& *m deplâns pieirea acelei opere măre țedar nu și pe a autorului& Pașadia s-a stins la "enit7 veninul, veg)ea, vițiul !i mistuiseră trupul ără a-i vătăma câtuși de puțin !nsă du)ul care-și păstrase până la sâr șit toată recea-i limpe"ime,

scânteietor ca un luceaăr !n cleștarul nopților de ger& Și a mai avut norocul să moară !nainte de a isilit să !ndure după ră"boi, din nou, la bătrânețe, umilința sărăciei, !nainte de a sueri și maidureroasă poate, arsura de"amăgirii și a de"mințirilor de a vedea că nu el, ci Pirgu avusese dreptate,de a-l vedea pe Pirgu !nsuși de mai multe "eci de ori milionar, !nsurat cu "estre și despăr țit cuilodormă, pe Pirgu preect, deputat, senator, ministru plenipotențiar, pre"idând o subcomisie decooperare intelectuală la iga ațiunilor și oerind colegilor săi străini veniți !n @omânia cu

panta)u"a sau !n :anc)etă: o somptuoasă și sibarită ospitalitate !n castelul său istoric din *rdeal& u l-am vă"ut pe Pașadia mort7 când am sosit eu se puneau peceți, iar rămășițele, potrivit voințeisale, !i useseră !n pripă ridicate și pornite de Iancu 5itan undeva aară din $ucurești, poate la:munte:&

Panta"i, care-și vânduse !n sâr șit și prăvălioara de la $ărăție, nu avea de ce să-și mai !ntâr"ie plecarea& Hn a9unul ei, am cinat !mpreună la birtul din ovaci& u departe de masa noastră, mairumoasă și mai nepăsătoare ca oricând, @așelica !și !nățișa noul logodnic, un soi de brotac cu

1L1



oc)i boboșați, bondoc și bont& ăutarii nu uitară să cânte acel vals domol care era una dinslăbiciunile lui Panta"i, valsul voluptuos și trist !n legănarea căruia pâlpâia, nostalgică și sumbrăără sâr șit, o patimă așa sâșietoare că !nsăși plăcerea de a-l asculta era amestecată cu suerință&(e !ndată ce coardele !ncălușate porniseră să !ngâne amara destăinuire, !ntreaga sală amuțise& /otmai !nvăluită, mai 9oasă, mai !nceată, mărturisind duioșii și de"amăgiri, rătăciri și c)inuri,remușcări și căințe, cântarea !necată de dor se !ndepărta, se stingea, suspinând până la capăt

pierdută, o prea târ"ie și "adarnică c)emare&Panta"i !și șterse oc)ii ume"i&*m umblat cu dânsul, !n sus și !n 9os, toată noaptea, pentru ca, spre dimineață, să nemerim tot !n

piața lorilor, la urtea-Bec)e& ângă !mpre9muirea bisericii cu turla verde, licărea sioasă o luminăslabă care ne atrase& ineva o aprinsese la căpătâiul unei moarte ce "ăcea cuviincioasă pe orogo9ină& 'ă nu mi se i spus, n-aș i cre"ut că era Pena orcodușa7 cum aș i putut recunoaște !nc)ipul acela bla9in cu trăsuri gingașe pe !nspăimântătoarea urie de anul trecut< Hn "âmbetul bu"elor ei !nvinețite și !n privirea oc)ilor săi rămași desc)iși era o duioșie e0tatică7 emeia care usesenebună din iubire părea să i murit ericită. poate că !n acea scurtă clipă a sâr șitului, cuprin"ătoarede veșnicii, i se arătase aievea mândrul cavaler-gard, !n iința căruia se răsrângeau !ntrunitestrălucirile a două cununi !mpărătești& 'eara !nsoțeam până la graniță pe un gentleman ras și cu

barbeți scur ți, !n ținută elegantă de călătorie - un străin& 'tam !n vagonul restaurant la o masă, ață!n ață, și nu găseam să ne spunem unul altuia nimic& oaptea pogorâse repede& Și mi-am adusaminte de acela care !ncetase să mai ie, de omul ce-mi păruse un prieten de când lumea și adeseac)iar un alt eu-!nsumi, de Panta"i, când m-a !ntrebat ce s-ar putea să bem&

in ol Mateiu 5 Caragiale, +a3ere @e&e&ber Craii de Curtea Vec.e, 4ditura Minera, !"77

Ioan Ale#andru * Capul meu

*m ier !n cap şi trage trăsnetulcum trage oc)iul oceanului noaptea

du)ul mor#ilor din ceruri pe pământ&%c)ii mei albaştri sunt spu"alimpede aleasă de pe vulcanul clocotind,

părul meu blond pulberea ra"elor unor "ori dispăru#i demult din ante"ia noastră&unde-mi !nc)in o clipă capul spre odi)năse şi adună norii !ngro"i#i deasupra meaşi brusc se iscă ulgerele&'oarele se cuundă-n neguri,"âna sângeră !n crăpăturile uşilor,lama cu#itelor şuieră prin părul cerului

!n#epenit de ceaa mea,cioturi sol"oase de lacrimi verticale!n care !ngerii se-năduşe la rând&@ecoltele sunt din nou amenin#atede revărsări neaşteptate&@oiurile rupte de stupi uită drumul !ntoarcerilor

prin găurile săpate din instinct!n laptele de piatră al luminii,clopotele-n prime9die răstoarnă cerulcu 9alea lor le-am au"it de-atâtea ori!n somn-că universu-i plin de cimitire&

icăieri nu pot !ntâr"ia prea mult,dealul mă c)eamă,valea mă alungă,dorul mă roade,spaima mă-nveşmântă&

1L2



Aac !ngropat de-atâtea ori cu câmpul peste mineşi pun vina pe moarte că ea locului mă #ine&(ar se arată cu armele de lucru pu)oaielemul#imii şi mă alungă blestemând,alteori "ac săptămâni cu capul clădit!n piatra din ântâni&

etatea mă asemuie unui balaur şi pune premiu pe alungarea mea&âteodată, !n pie#e, la marile serbărimă-ncaier !n turnirurile-nierbântatesub bărbile lui $ac)us,dar ies ără să vreau !nvingător şi sunt )ulit cu pietreşi scos !n aptul nop#ii,

pustiu şi singur sub povara mea&=nde se duc aceste veşti-cor)otetârându-mi capul mai presus

de trup<e umbră stranie cu pielea leorcăindmă biciuia deasupra şi-l apasăşi când adormse urişea"ă g)em la sub#ioaramea şi !mi pompea"ă iarna!n oasele din trup<

=o/n Oeat$ * ;d! la o privi"/etoare

Inima-mi strânsă cade-n somn !n c)ine mă apasă parcă-aş bea cucută,'au c)iar acum un opiat !nc)inare străund !n et)e mă strămută.

u că aş i cu pi"mă către tine,i iau la bucuria ta mult parte,(riadă de pădure ce te-mparte*ripa melodiei linePrintre agi ver"i umbrind la nesârşit,Berii !i cân#i !nalt din gât răpit&(e-aş bea numai odată dintr-un vin

(e ani răcit !n adâncimi săpate,Ei mirosind ca Klora printre roade,a dansul provensal de soare plin>% cupă numai din ar"ândul sud,*vând adevărata )ippocrene!n care perle cu scântei asudăEi peste bu"e purpură aşterne7'ă beau şi părăsindu-mi lumea toată,'ă pier cu tine-n pădurea-ntunecată&

'ă pier departe, di"olvat, uitând

eea ce nu-#i dă ramul tău nicicând,?ri9a de-aici, ebră şi vlăguire,ăci oamenii se strâng geamăt să-audă,

1L3



Parali"ia pune-n păr reci ire,=n spectru sieşi, tinere#ii-i rudăEi e gândirea numai o mâ)nireu oc)i de plumb !n disperareEi Krumuse#ea-i cu stinsă privire,Ei dragostea tân9ind !n g)ea#ă pare&

'pre tine vreau avântul meu să "boare, u lângă $acc)us şi-ale sale iare,Pe hripi poe"ia să mă poartea cer, deşi e"it şi !ntâr"iu7u tine sunt& + luna-n nori departe!mpărătească-n noaptea-n luciu viu,u roi de "âne, stelele mult tandre7*ici !nsă lumina nu răsare,(oar cea venind de sus prin câte-o boarePrin umbra !nver"ită şi meandre&

u pot să văd ce lori am la picioare, ici vreun parum plutind peste o creangă,(ar !n be"na balsamică mă leagă*romele intrate slu9itoarea pomi cu rod sălbatic de pe plai,a spini şi la măceşul ciobănesc,a violete ce iute veşte9esc,a pruncul vârstnic din mi9locul de mai.=n trandair de mosc, cu vin de rouă,Ei peste care muşte-n "um"et plouă&

*scult be"na ades. a9utătoare*m privit moartea, dragoste aproape,Ei mu"a-mi a ştiut rime să-i sape,a-n du) să-mi piardă ultima sulare&'ă mor !mi pare voluptate a"i,!n mie"ul nop#ii ără suerin#ăPe când !n cer suletu-#i ia iin#ă!ntr-un aşa e0ta">(ar nu-#i voi au"i !naltul cânt

(e recviem, căci voi i sub pământ& u eşti a mor#ii, ără moarte, lege>acom popor nu-#i calcă pe mormânt&a-n noaptea asta-n vremuri vec)i, sunândBocea ta a urcat !n rob şi rege&Poate acelaşi cânt a ost o "estre!n inima lui @ut) când ără casă!n grâu străin bea lacrimi, dureroasă7*celaşi a vră9it sacre erestre(esc)ise către mări, prime9duit,

(e pe pământuri din pierdutul mit&

Pierdutul mit> Ku clopot ăst cuvânt

1L4



Ei m-a redat smulgându-mă din tine&*dio> Kante"ia nu ne #ineu amăgeala-i, cum se spune-n vânt,!nşelătoareo, imnul tău cu plâns/rece de câmp, de râu, suie pe creastă,Iată acum !ntru adânc s-a strâns

!n luminişul văii ce-l adastă.+ o !nc)ipuire, vis enorm<ântecul a pierit. - 'unt trea" sau dorm<Trad: Miron Jiropol

Vir"il Carianopol – Tare*am ,o$t...

/area-am ost, un om ca nimeni altul,=n sucit mereu, un strambă-drum,5i-am dorit, când eram 9os, cu-naltul,Iar de-acolo,unde sunt acum&

/oata via#a mi-o trăii bolnavă&*m ost mare, atat cât eram mic&*m suit când am că"ut din slavăEi-am că"ut voind să mă ridic&

-am cerut la nimeni niciodată,)iar de-a ost să rabd, !n via#a mea&*m dat totul ără nici o plată,

evoind nimic să mi se dea&

-am lovit !n nimeni&5ai-nainte*m i"bit !n mine pentru-a ştiât ar i durerea de ierbintePentru-acel pe care l-aş lovi

*m trecut prin toate totdeauna e-nsemnat, mereu un suerind,=n vulcan, aară stins !ntr-una,Hnăuntru, !nsă, clocotind&

9emenii +,ra"ment- * Mircea C!rt!re$cuunoşteam locul atât de bine> ând eram copil şi c)iar mai târ"iu venisem aici de "eci de ori, acestami se părea locul cel mai ascinant, centrul enigmatic al lumii& e-i drept, !n sălile de la subsol nu"ăboveam prea mult, grăbit să le străbat ca să a9ung sus, la animale şi păsări, la sc)eletele uriaşe şila peştera plină de lilieci& adavrele palide din borcanele de spirt, iin#ele !mpăiate, cu oc)i de sticlă,cu unele cusături vi"ibile, toată această necropolă a mu"eului :*ntipa: mi se părea un g)emotoc devis !n mie"ul banal al cosmosului& Părea, !n acele momente, oarte normal ca odaia ?inei săcomunice cu mu"eul :*ntipa:& (e apt, !ncântarea produsă de surpri"ă a ost atât de mare, !ncât,deşi am continuat s-o #in pe ?ina de deget şi să-i "âmbesc, aproape că uitasem de ea& +ram singuri!n tot mu"eul, puteam să !l vedem cum nu !l vă"use nimeni niciodată> +a mă trăgea după ea cam

nerăbdătoare, dar, pe tot parcursul acelei rătăciri prin mu"eu, nu m-am putut opri să nu privesc cuaviditate e0ponatele& ăci !n prima sală, licărind !n toate culorile posibile, pe raturile vitrinelor negre sau pe măsu#ele acoperite cu sticlă, se alau bucă#i de materie solidă, bulgări şi plăci minerale&

1L;



*m vă"ut silvanitul, cinabrul roşcat, blenda cu galenă şi blenda cu mică, !n bolovani concavi, bismutul, sulul galben ca nişte bucă#i de "a)ăr cubic peste care ar i urinat cineva, gneisul striat,gresia& Aone speciale erau re"ervate pietrelor semipre#ioase, cu luciu mat sau limpe"i ca apa.aventurinul verde translucid, cum erau !nă#işate pe )arta lui Piri @eis mările )inei, agatul cu o miede culori, de la caeniu sticlos la roşu sticlos şi de la albastru sticlos la portocaliu sticlos, calcedoniaa"urie, cuar#ul oc)i-de-tigru, pe care cine !l vede moare !n acelaşi an, piatra de 5o88a, de o culoare

necunoscută, ără nume, sardoni0ul, )eliotropul "is şi matostat, malac)itul de culoarea otravei,serpentinul şi prasopalul stând sumbri unul lângă altul, emanând singurătate& (e o mie de ori maimari, ormate pentru cine< !n mari bule supbământene, "ăceau pe sticla groasă geodele de cuar# şiaricii viole#i ai geodelor de ametist& Pietrele pre#ioase, lustruite, cumin#i, alsiicate, păreau nişteindivi"i anodini, civili"a#i, alături de aceste divinită#i ale unui :mundus subterranus: de"văluit deştiin#a lui *t)anasius 6irc)er& %palul, sairul, turcoa"a, berilul şi turmalina !ncercau să rivali"e"e cumarile diamante imitate din sticlă ietină. 5arele 5ogul, 6o)-i-noorul mare şi cel mic, ascinanta:piatră a lunii: numită diamantul 'teSart, imesnul ullinan, mai mare ca o minge de tenis, Piatra'udului& Bedeam a#a ?inei relectată !n toate vitrinele& 'e prinsese şi ea !n 9oc şi ne străduiam săgăsim lucruri cât mai ciudate& % luasem de mi9loc şi !i prindeam uşurel cu bu"ele lobul urec)ii, dar ea mă trăgea mai departe printr-un paradis ta0inomic& *m străbătut repede culoarele !ntunecate !n

care se desc)ideau erestrele dioramelor mici, !nă#işând, prin mula9e vopsite grosolan, via#a !ncambrian, silurian, devonian doar nişte orme subacvatice, greu de identiicat, un soi de moluşte cucoc)ilia conică, nerăsucită şi cu tentacule la bot, apoi un soi de ştiule#i de porumb de un galbennenatural, prinşi de undul oceanului cu pedunculi sub#iri carbonier, permian, triasic, 9urasic,cretacicul cu reptilele lui carag)ioase ?ina se strâmba de râs privind :marele: /iranosaurus re0 devreo cincispre"ece centrimetri !năl#ime, miocen, pliocen, cuaternar mamu#i !n"ăpe"i#i !n peisa9eapocaliptice, a#ă de care *ntarctica e un 9oc de copii& Hn culoarul cu osile ?ina n-a ost cuminte. adeşurubat o piuli#ă cu care era prins genunc)iul cerbului uriaş, al cărui sc)elet era dominat de niştecoarne galbene, mucede ca de ipsos, s-a că#ărat pe cupola pietriicată a mamierului cu carapace şi a!ncercat să desc)idă geamul !n spatele căruia, ca un el de stru# sc)eletic, se ala diornisul& ângăg)earele lui, !n nisip, se rotun9eau două ouă osili"ate& ?eamul vitrinei glisă !ntr-o parte şi ?inaridică !n bra#e, abia putând să-l #ină, un ou cât o minge de rugbO& 5-am repe"it să i-l iau şi să-l punla loc, dar cum ea se !ntorsese cu spatele şi c)i#ăia ca un şoarece, i-am tras mâna şi oul a că"ut pedalele de ciment cu un sunet !năbuşit, de pietroi& %ul se crăpă şi, pe când !l rostogoleam la loc penisip, am vă"ut cum din crăpătură se scurgea un ir sub#ire de sânge !ntunecat& *m tras geamul şiam ugit de acolo& e-am mai venit !n ire )olbându-ne şi c)icotind la dioramele cu oamenii

primitivi, negri, c)irci#i şi goi !n 9urul vreunui oc de vreascuri&

9ior"io$ Se,eri$* Pe un $ti/ $tr!in

Kericit cine a călătorit ca, %diseus&

Kericit, dacă , !n ceas de plecare, sim#ea puternica armătură a unei iubiri, !n tot trupul, ca venele-ncare vuieşte sângele&Iubire cu nesârşit ritm, invincibilă ca mu"ica şi eternă, iindcă s-a născut când ne-am născut şi, demurim, nici noi nu mai ştim că ea moare şi nici lumea nu mai ştie&Pe (omnul Hl rog, să pot spune, !ntr-o clipă de rară ericire, care e-această dragoste&'tau uneori !mpresurat de străinătate şi aud glasul ei !ndepărtat ca un clocot al mării unit cu urtuna&Ei mi se arată !n a#ă, iar şi iar, năluca lui %diseus cu oc)ii !nroşi#i de sarea tala"urilor şi de vastuldor de-a vedea din nou umul, ce iese din căldura casei lui şi câinele !mbătrânit de aşteptare !n a#a

por#ii&5ăre# e %diseus, murmurând !n barba-i albită, cuvinte ale limbii noastre, aşa cum se vorbeau acumtrei mii de ani&

Hntinde o palmă bătătorită de unii şi cârmă, cu pielea tăbăcită de vânturi uscate, de arşi#e şi "ăpe"i&Trad: ?urel @'u (!"<$)

1LF



Con$tant Tone"aru* Planta?ia de cuie a nişte mâini cu degetele tunse,de două ori răsucite sub o lucarnă din cer,!n palme negre, tomnatice,

pomii cerşeau de"rădăcinarea

de la 5arele /emnicer&*şteptam -aşteptam să văd ce-o să se !ntâmple

prin regiunile astea singuratice&:%s alb, spuneam -nu mai bate !n stânga sub ultima coastă7a"i-mâine, rotund de plumb vei intra pe la tâmple&

aut acum pe domnul caporal pe platou -&&& răsulă, nu răsulă, a murit<*"i-mâine, se ace ora să dăm atac la bastion&

ând mă voi !ntoarce, dacă mă voi !ntoarce,!n contra ricei !n loc să descânta#i cu păr de lup"ăpada părului meu s-o topi#i la c)ibrit&

5ai de mult pe coada pianului din salon!mpăr#eam solda#ii de plumb arunca#i !n scrumieră7de obicei venea tulburat din somnul de cenuşecu pleoapele !ntredesc)ise cât o butonieră&

*scultând cu nepăsare povestea Basului Kantomăcroiam din )ârtie !nvingătorului o pelerinăiar )eruvimii părăseau demonstrativ !n oglindăde pe rama rococo penele lor de stearină&

5ai târ"iu cea#a legendei cu aburii sângelui!şi dădea mâna undeva pe câmpul de luptă,ireşte, peste sârma g)impată de care !n salon pe covor !nvă#am să mă eresc târându-mă savant pe burtă&

Hn plină noapte ieşise năvodul din Inern purtând pe spini cadavre mirosind a clor&

a "ece paşi de mine domnul caporal!şi clacsona prelung cu pompa biliarăce-i atârna din pântec, verde, aară,

patrula nimicită la asalt&

'e linişti apoi pe spate ca-ntr-un stal!n glasul lui rupându-se o stambă&Pământul tot i se urca sub ung)iişi bra#ele "vâcneau vâslitul unei gropi cu smoală&

Jimera 'cOlla #âşni din eaăcând escală cu g)earele !nipte !ntre g)impi pe una ca un icat !nsângerat

1LL



rămas acolo pe re#ea&

=n lampagiu aprinse privirea antasmei care rar peste tranşele lustruia sătulă pliscul de metal&

*ltădată de pe scaune !nalte de bar

instruindu-mi pantoii !n vreme de pace!nvă#am pe "idul opus geograie sumarădintr-un peisa9 tropical vopsit de-o mână stângace&

Hn această singurătate veg)eam prin largul de nisipdin postul meu de observa#ie situat special pe meridian -căutam benevol pasărea-rară şi oamenii de lignitla umbra palmierilor care remătau !n oc)ean&

Kiecare cadavru ce-l aducea tempesta pe coastăera o inten#ie ucisă pe asalt de mă cuprindea mila

lângă palmierii veni#i cu #ărmul atât de aproape!ncât stăteau gata-gata să spargă lentila&

a sârşit spectacolul pleca !n vârul picioarelor şi de la oarecare distan#ă lăsa !n urmă o pată7de acolo se apropia ca o pân"ă gigantică de corabieobsesia mea din clasa patra primară. re#eaua de sârmă g)impată&

Privirea antasmei 'cOlla lucea ca o lamă de sabiecălită şi ciocănită pe nicovală&(in orbite un oc)i !i sări cât o portocalădar !n loc s-o culeg !ngropam !n lutcuiele ce ridicau sârma g)impată pe parisă răsară !n altă decadă, lungi, cu vâruri mari

pentru etă#eanul ecunoscut&

Prin groapa din care )imera venise din adâncmăruntaiele caporalului !ncepură să cadă

pe un ar)ipelag cu nouă iro"i pleca#i călări la vânătoare cu #este la oblânc&

Până aici se au"eau trompetele cinegetice de la antipo"i>Pe urmă o rac)etă -roşu-alb altă rac)etă sălta pe nor7- Iată !mi spuneam, !ncepe cel mai mare atac la baionetă,!n sârşit, iată spuneam, e ceva să ii gladiator&

9eo 0umitre$cu* Treptele iert!rii ?reşim !n el şi c)ip, e omeneşte -doar cine nu trăieştenu greşeşte&&&

*şa-mi spunea, cu vorbe nu prea noi,amicul meu cu sulet de cristal&ând eşti !ntre ai tăi,

1L



să ier#i, e cu putin#ă, orice lucru -nu e păcat, greşeală, nea9uns,iertare să nu merite cumva&&&ând eşti !ntre ai tăi, de bună seamă -duşmanului, nimica să nu-i ier#i>&&&

- %, sulet de cristal, !i răspunsei,e cu putin#ă, deci, să ier#i orice -dar ce e cu putin#ă, te !ntreb<&&&

Ei-aşa, purtat de el, pornirăm,urcând şi coborând,

pe nişte-nc)ipuite trepte, pe scara-nc)ipuită a-ndurării&

- 'ă-l ier#i, "icea, pe cel ce ără voie te-a lovit,

pe cel ce, prost #intaş,te-a nimerit !n plin, oc)ind alături&'ă-l ier#i pe cel ce cu stângacea-i mângâiereun umăr #i-a "drobit sau o speran#ă,

pe cel ce te-a lovitde rică, sau de oame,din simpla bucurie de-a trăi,ca din avântul orb, elementar,cu care e0plodea"ă mugurii-n *pril&)iar şi pe cel ce te-a lovit cu ură!l po#i ierta -de-i meri#i ura sau de nu i-o meri#i,a9ută-l tu din coa9a ei să iasă,aşteaptă-l!ntr-o "i,şi-o va lăsa pe-un gard.

pestri#ă, veşted armură,din care luturele a scăpat&şi mai uşor !l vei ierta, ireşte,

pe cel ce vrândo scamă de pe şapcă să-#i alunge,

!n râvna-i binevoitoare,!şi vatămă şi #easta, din greşeal&&&'ă-l ier#i pe cel ce-şi c)eltuie durerealovind,

pe cel ce te-ar lovi, dar nu e-n stare, pe cel ce te-a lovitdin nepăsare,dintr-o umană pricină, metea)nă&&&

)iar când #i se apropie de gle"nămurdar şi poticios şi-ntărâtat

ceva ce-abia mai seamănă a om,ci mai curând a col# de lup aduceşi-a rât de râmător,

1L



murdar şi poticios şi-ntărâtat,să-l cru#i e cu putin#ă, dacă vrei,şi să nădă9duieştică poate e o vra9ă, cine ştie,că poate se va da de trei ori peste capşi-n om se va preace iarăşi&&&

- u e prea mult< i-am spus&5ergi prea departe>&&&'ă ier#i atât !nseamnă să ii slab,să ai nevoie !nsu#i de iertare,să presupui că vei avea nevoie&&&

- u> Pentru toate po#i avea-ndurareşi drept e să o ai, şi omenesc&nu slăbiciune-i asta, ci tărie,căci crede-n om, se bi"uie pe timp -

ne-ndurătorul e un pesimist,un sulet acru, ne!ncre"ător,şi temător de oameni şi "bârcit&&&

(eci, iart-i omului umanele greşeli> -tot ce-i uman nu e străin de om&5ai ă un pas,ugi şi mai mult de 9ungla-ntunecată,de sângerosul :dinte pentru dinte: -ilo"oii de robi şi de barbari>&&&'ă ier#i cum iartă #ărmurile mării

bătaia valurilor spumegânde&'ă ier#i cum iartă pasărea când "boarădin mâna celui ce-o #inu captivă,cum piere-n cărămidă re"idităamara amintire a caselor surpate&&&'ă ier#i cum iartă irea&'ă ier#i cum iartă via a grindinii bătaie -ră"bună-te !n bobul ce-a rămasşi -l mai greu, mai rumen şi mai dulceşi-adună-n el tărie şi mireasmă&&&

(ar să nu-ntorci obra"ul celălalt,al sclavului duios,!mpătimit !n viciul umilin#ei -nu bucuros să ier#i, ci necesar,nu cu mărinimie, amor#itde lâncede eluvii ancestrale,ci dintr-o bărbătească, gravă,şi limpede nevoie creatoare,!ncredin#at adânccă omul e !n stare de mai bine&&&

- Prea bine, "ic, prietene, să ştiică pot să mă-nvoiesc uşor cu tine

1N



!n ce priveşte pragul omeniei&(a, iartă-i omului umanele greşeli,când dincolo de-o vinnu e alta,când cel ce te-a lovita dat !n tine,

nu !n ai tăi,nu dincolo de tine,nu !n ung)erul unde-#i #ii comoaraun steag, o )artă, o otograie,un cântec, o medalie de bron"&&&

- %, negreşit, răspunse,doar #i-am spus.duşmanului nimica să nu-i ier#i>(ar cu ai tăi să mânui altă lege -să ier#i e cu putin#ă orice lucru,

să ier#i,c)iar când te doareşi mai ales atunci,c)iar când #i s-ar părea cu neputin#ă,c)iar dacă-ar i să-ntreci măsura,măsura legiuită a-ndurării.nimic nu se plăteşte mai adânc,mai dreptşi mai covârşitor,decât iertarea simplă, omenească&&&

- *şa e> "ic& + drept ce spui, rumos&(ar spune-mi, rogu-te, e oare,e oare şi ceva ce nu se iartă<

- @ămân destule, vai> /u stai şi-alegecu-adâncă luare-aminte,nu greşi> -mai bine laşi să treacă de la tine&&&

- *şa e> "ic& + drept ce spui& @ămân

mult prea destule grelele păcate&(ar mai presus de toate,e cevace-ntrece larga margine-a-ndurării&'ă ier#i, cum spui,să ier#i !n el şi c)ip,dar uită-te !n palma ce-a lovit.şi de-ai să ve"i !n relieul sincer,

pe albia adâncă dintre linii,o urmă inelară,o bătătură galbenă, ciudată,

să ştii că e o urmă de argin#i,să ştii că lovitura u plătită&&&şi asta să n-o ier#i>

11



%, asta niciodată să n-o ier#i>

'ă-#i lepe"i !ndurarea ta de omşi să te dai de trei ori peste cap!n iară preăcându-te, eroce -un urlet cosmic să slobo"i

din unduri de istorii, din caverne,cu-aceeaşi crâncenă nedumerire,cu-aceeaşi grea durerea primului !nvins prin mişelie,a celui dintâi om trădat din lume,şi să loveşticu-aceeaşi disperată )otărârecum ai sări să-#i scapi din lăcări pruncul>@etea"ă mâna cu stigmat, mârşavă,să nu mai poată da,să nu mai poată să primeasc,

c)ircită-n veci să "acă !n #ărânăca un netrebnic vreasc,sau ca o g)iară&&&

şi amândoi am spus atunci aşa,am spus, aidoma gândind,de sus,

pe scara-nc)ipuită a-ndurării,nemaiiind vreo treaptă cu putin#,am spus, strigând din vârul ei,cu vocile-mpletite-n 9urământ.'ă-l ier#i pe cel ce te-a lovit&&&/rădarea să n-o ier#i>Pentru nimic !n lume să n-o ier#i> Rainer Maria Ril1e* Re>uiem pentru o prieten! +PAULA M;0ERS;HN*'ECOER-

+u aveam mor#i, !nsă i-am ignorat şi-am ost uimit, aşa-mpăca#i să-i văd,de prompt acasă-n moarte, aşa drep#i,

altel decât li-i aima& (oar tu viinapoi7 tu mă atingi, tu bântui, vreisă loveşti ceva, care să sune,/rădându-te& %, nu !mi lua ce-nvă# !ncet& +u am dreptate , tu greşeşti(acă, mişcată de orice lucru !#i este dor& Pe-acesta-l presc)imbăm7aici nu e, !l oglindim lăuntricdin iin#a noastră, de-ndată ce-l vedem&

/e-nc)ipuiam departe& D' !ncurcat,

căci tu greşeşti şi vii, care mai multdecât orice emeie ai sc)imbat& e-am !ngro"it nu c!nd murit-ai, ci că

12



moartea-#i tare ne-a !ntrerupt obscur,rupând ce-a ost de ceea ce-a urmat.aceasta ne priveşte7 a rândui vai munca, ce-năptuim cu totul&/e-ai !ngro"it tu !nsă#i şi-ai acumgroa"a, unde ea nu mai contea"ă7

căci din eternitate-o parte pier"işi-aici păşeşti, prietenă, aici,unde nimic nu-i !ncă7 risipită

pe 9umătate prima oară-n /ot,ivirea ininitelor naturen-ai apucat-o, cum orice lucru-aici7din lu0ul care te-a primit de9a,atrac#ia mută-a oricărei neliniştite trage-n 9os spre timpul măsurat-.de-acestea-s des noaptea tre"it ca de un )o# intrând&'i aş putea să spun că tu doar vrei

să vii din dărnicie, din preaplin,căci sigură, !n tine !nsă#i, eşti,umblând ca un copil netemătoarede locuri, unde ceva se-ntâmplă-7nu !nsă. tu rogi& *ceasta-mi intră

până la os şi taie ca o lamă&=n reproş, ce-ai i adus ca spectru,imputat mie, când noaptea mă retrag!n plămânul meu, !n măruntaie, !n camera săracă a inimii mele,-un astel de reproş n-ar i aşa crudcum este-această rugă& e !mi ceri<'pune, să plec la drum< *i lăsat un lucru, undeva, ce se rământăşi vrea să te urme"e< Hntr-o #arăce n-ai vă"ut-o, deşi !#i era--nrudită ca celălalt pol al sim#urilor&+u vreau pe râurile ei să merg,vreau pe uscat să-ntreb de datini vec)i,şi cu emei la por#i vreau să vorbesc

şi să privesc copiii când şi-i c)eamă&Breau să re#in cum peisa9u-acolo,aară, !l străbat, la munca vec)ea câmpului şi a live"ii, să cer !n a#a regelui să iu adus,şi preo#ii vreau să-i atrag prin mită,să mă aşe"e-n a#a naltei statuişi, !nc)i"ând de templu por#i, să plece&*tunci !nsă eu vreau, când multe ştiu,animale să observ, ca ceva dinalcătuirea lor să-mi lunece

-narticula#ii7 o scurtă via#ă vreau !n oc)ii lor să am, care mă #in şi-ncetmă lasă,-n pace, ără 9udecată&

13



+u vreau ca grădinarii multe lorisă !mi !nşire, pentru ca !n glastranumelor rumoase un restal sutelor miresme aici s-aduc&Ei ructe vreau să cumpăr, ructe, und^#ara mai e o dată până-n ceruri&

ăci asta-ai !n#eles. ructele pline&Hn cupe le puneai !n a#a taşi greul !n culori li-l cântăreai&Ei tot ca ructe, emeile priveaişi pe copii la el, din interior !n ormele iin#ei lor !mpinşi& /u !nsă#i te priveai ca pe un ruct,din )aine te scoteai, prin a#aoglin"ii te purtai, lăsându-te !n ea,aară din privire, rămasă-n a#a-i,şi nespunând. sunt eu, nu. aceasta-i&

Privirea ta era-n sârşit absentăşi săracă, dintr-o reală lipsă,că nu te mai dorea pe tine. sântă&+u vreau să te păstre" aşa cum !noglindă te-aşe"ai, adânc !n eade tot departe& (e ce tu altel vii< e te revol#i< (e ce vrei să mă acisă cred că-n c)i)limbarul din 9urulgâtului o parte mai era dingreutatea ce dincolo,-n imagini

paciicate, nu-i7 de ce-mi ară#i osumbră bănuială !n purtarea-#i7ce te c)eamă să deineşti conturultrupului ca liniile unei mâini,!ncât nu le mai pot vedea ără destin<Bino-n lumina lumânării& u-mieste teamă să-i privesc pe mor#i& ând vin,atunci au dreptul să "ăbovească!n oc)ii noştri, precum alte lucruri&Bino7 noi vrem să im tăcu#i o clipă&

Priveşte ro"a de pe masa mea7nu-i c)iar aşa sioasă lumina-n 9urul ei,ca peste tine. să ie-aici n-ar trebui&*ară !n grădină, cu mine neamestecată,să stea ori să plece ar i trebuit - ,acum dăinuie-aşa. ce-i este conştiin#a-mi<

u te speria, de-acum !n#eleg, a),acum urcă !n mine. nu pot altel,trebuie să-n#eleg, c)iar de-aş muri&'ă !n#eleg că eşti aici& Hn#eleg&Precum un orb pipăie-n 9ur un lucru,

soarta #i-o simt şi nu-i ştiu niciun nume&'ă ne tânguim, iindcă cinevate-a luat din oglindă& 5ai po#i tu plânge<

14



u po#i& Puterea şi-aluen#a lacrimilor le-ai presc)imbat !ntr-o vedere coaptăşi-aproape-ai ost ca-n tine oriceor#ă să o transormi !n via#ă tare,rotind şi-urcând, orbind !n ec)ilibru&%-ntâmplare, ultima, te-a rupt atunci,

pe urmă, din cel mai depărtat progres,napoi !n lume, unde vor or#ele&/e-a rupt nu-ntreagă7 doar o bucată,dar când creştea !n 9uru-i, "i de "i,realitatea, !ngreunându-se,de tine-ntreagă-aveai nevoie, ai

plecat şi te-ai sărmat !n păr#i din legecu greu, căci de tine-aveai nevoie&

-ai rodit şi din al inimii tale pământ cald-nocturn de"gropat-ai semin#e

ver"i, din care să-ncol#ească a ta moarte, propria moarte spre propria via#ă&Ei le-ai mâncat, boabele mor#ii tale,i-ai mâncat boabele, precum to#i ceilal#i,şi ai avut !n tine gust de dulce,

pe care nu-l doreai, având dulci bu"e,tu. care-n sim#uri erai de9a dulce&'ă ne tânguim& Etii cum sângele-#i,din cursul ără seamăn, şovăitor se-ntoarse, ără voie, când l-ai c)emat<um a reluat conu" al trupuluilu0 mic7 cum plin de ne!ncredereşi uimire pătrunse !n placentăşi obosi de lunga revenire&-ai !mboldit, nainte l-ai !mpins,tu l-ai târât !nspre origini, cumse târăşte o turmă către pradă7şi !ncă şi mai voios !l voiai&Ei pân^ la urmă l-ai constrâns. voios,veni şi se dădu& Ei !#i părea,cu-alte măsuri iind obişnuită,

că numai pentru o vreme-ar i7 !nsăacum erai !n timp, şi timpu-i lung&Ei timpul curge, timpul creşte, şi-i

precum recidiva unei boli prelungi&e scurtă #i-a ost via#a de-o comparecu-acele ore, când tu stăteai şiale viitorului multe puterileconsacrai tăcută noului ăt,ce iar era destin& %, aspră muncă&5uncă peste-orice puteri& %-năptuiaitu "i de "i, te târai la ea şi

din ră"boi trăgeai rumosul tivşi toate irele altel olosindu-#i&Ei mai aveai de sărbătoare potă&

1;



ăci era ăcut, şi-#i trebuia răsplata, precum copiii, când dulce-amar ceai băut-au, ce te-nsănătoseşte, poate&*stel te răsplăteai. căci de oricineerai prea departe şi-acum7 nimeni nu-şiimagina ce răsplată bine-#i ăcea&

/u o ştiai& /e ridicai !n leagăn, nainte-#i sta oglinda, ce toate-ntregi#i le reda& *cum erai tu toată,şi-ntreagă-n a#a-i, şi-n ea numai mira9,rumos mira9ul oricărei emei,cu drag purtând podoabe şi-aran9ată&*stel murit-ai, precum de mult mureauemeile-n vec)ime, !n cald cămin,moartea lău"elor, care vor iarăşisă se-nc)idă şi-n stare nu mai sunt,iindcă be"na, pe care au născut-o,

vine din nou, şi-mpinge, şi pătrunde&/otuşi, bocitoare n-ar i trebuitgăsite< 5uieri care plâng pentru banişi care se pot plăti, pentru canoaptea să bocească, când e linişte&(atini> oi nu avem destuledatini& /otul trece şi-i păstrat& /rebuie, moartă, să vii, cu minesă-#i ob#ii tânguirea& 5-au"i plângând<*ş vrea ca glasu-mi ca o cârpă să-larunc peste cioburile mor#ii taleşi să trag de ea, până se ace "drean#ăşi totul, ce spun, ar trebui ca,!n "dren#e,-n glas să intre şi să-ng)e#e7de-ar i 9eluirea&*cum acu".nu pe acela ce te-a tras din tinenu-l alu-aici, el este ca to#i ceilal#i,dar !i acu" pe to#i !n el. bărbatul&(e undeva iin#a de copiladânc !n mine se tre"eşte D n-o ştiu,

cea mai pură, poate, a copilăriei.nu vreau s-o ştiu& =n !nger vreau din easă-nc)ipui, ăr^ a privi-ntr-acolo,şi să-l arunc in primul rând al !ngerilor trâmbi#ând, ce (omnului !i amintesc&ăci c)inu-acesta de9a prea mult durea"ăşi nu-l ştie nimeni7 prea greu e pentru noic)inul conu" al unei iubiri alse,ce,-şi luând prescrip#ia ca obişnuin#ă,drept se numeşte şi creşte din nedrept&=nde-i bărbatul ce-l poate poseda<

are ceva posedă, ce singur nu se #ine,ce doar, din timp !n timp, voios se prinde

1F



şi iar s-aruncă, precum copilul mingea&um comandantul nu poate o i8ela prora vasului s-o tină strâns,când tăinuit uşorul divinită#ii ei,deodat^ o-nal#ă-n luminoasă bri"ă.tot astel nici unul dintre noi emeia

nu c)eamă, ce nu ne mai vede şicare pe-ngusta-i âşie a vie#iica prin minune pleacă, ără neplăcere.el ar avea c)emare şi gust de vină&ăci asta-i vina, de-o are cineva.libertatea celui iubit să n-o sporeascăcu toată libertatea ce-o găseşte-n sine&*vem, unde iubim, numai atât.a lăsa pe cellalt7 căci a ne #inene pare-uşor şi nu trebuie-nvă#at&+şti !ncă-aici< Hn care col# eşti<

D*tât de multe-ai ştiut din toateastea, multe ai putut, pe când mergeaispre tot desc)isă, ca o "i ce-ncepe&Kemeia sueră. a iubi e a i singur,şi-artiştii bănuiesc !n muncă uneorică trebuie să sc)imbe ce iubesc&*mbele-nceput-ai7 ambele-s !nce-acum denaturea"ă cinstea ce #i-o ia&*), erai departe de-orice cinste& +raide nedistins7 rumuse#ea-ai luat-o-ncetnăuntru, cum se retrage un stindard!n "orii suri ai "ilei lucrătoare,şi nu voiai decât o lungă muncă,-ce nu-i ăcută. nu-i ăcută, totuşi& (e eşti !ncă aici, de-n astă be"nămai e un loc, !n care spiritu-#i,vibrând pe-ntinsele unde sonore,intens un glas, singur !n noapte,tulbură-n curentul odăii nalte.m-ascultă, m-a9ută& Be"i, lunecăm,

neştiind când, din progres !napoi !nceva la care nu ne gândim7!n ce ne prindem ca !ntr-un visşi-n ce murim, ără să ne tre"im&

imeni departe nu-i& elui ce sângeleşi-a ridicat !ntr-o lucrare ce durea"ă i se-ntâmplă să nu-l mai #ină sus şisă se scurgă-n greutatea-i, ără pre#&ăci undeva-i o vec)e duşmănie !ntre via#ă şi marele travaliu&Kiindcă o ştiu şi o spun. a9ută-mă&

u te !ntoarce& (acă !nduri, iimoartă !ntre mor#i& 5or#ii sunt ocupa#i&(ar mă a9ută-aşa, să nu te risipeşti,

1L



cum uneori departele m-a9ută.-n mine&Traducerea: George State

T/a$$o$ Livaditi$* 0urerea

(e ce imensa durere umană

te ridică deasupra propriului eu, până la )alucina#ie şi nebunie şi proe#ieşi destin, ba !ncă mai sus, până la dreptateWEi eşti doldora de amintiri şi apte şi vedenii, martor al valurilor genera#iilorvenind dinspre adâncul timpuluişi spălând veşnic !ntreaga lume&Ei se umlă degeteleca un pântec gata să nască&Ei atunci !n#elegi durerile ininituluila durerile pântecului lumii

şi durerile pământului care naşte o cenuşă&Ei toate durerile veşniciei, ca să se nască, !ntr-o "i,un cântec&Trad: Sorina Munteanu

;d@$$ea$ Eliti$ *Elena

u primul strop de ploaie a ost ucisă vara'-au ume"it cuvintele care dădeau lumină stelelor uvinte cu o singură destina#ie. /u>'pre cine vom !ntinde mâinile acum când timpulnu #ine seama de noi'pre cine vom !ntoarce privirile acum cândliniile !ndepărtate au nauragiat !n nori*cum când s-au !nc)is pleoapele tale peste

priveliştile noastreEi suntem D de parcă be"na a trecut prin noi Dsinguri pustii de singuri!ncercui#i de imaginile mor#ii tale

u runtea- ereastră veg)em suerin#a

cea nouă u-i moartea care ne va dobor! cât timp/u e0işticât timp e0istă-n altă parte un vânt pentru a continua

până la capăt'ă te-nveşmânte de aproape cum te-nveşmântă de departesperan#a noastrăât timp e0istă-n altă parteâmpia verde pentru visul tău solar Pentru a depune mărturie

u-i moartea pe care o vom !nrunta

i doar !ntâiul strop al unei ploi de toamnă=n sentiment conu"*burul pământului umed !n suletele noastre

1



care !ncet-!ncet se depărtea"ăEi când nu-i mâna ta-n mâinile noastreEi când nu-i sângele nostru-n venele visului tăuumina pe cerul desc)isEi mu"ica-n adâncul nostru, o> melancolică/recătoare cât vom mai i pe lume

*erul umed e ceasul toamnei de adio@ea"emul amar al bra#ului că"ut !n amintireare apare când noaptea !naintea"ă pentru a ne despăr#ide luminăHn spatele erestrei care priveşte spremâ)nireare nu vede nimicPentru că de pe acum a devenit mu"ică mister lacără$ătaie a pendulei !n "idPentru că de pe acum a devenitPoe"ie vers cu alt vers ecou paralel

cu ploaia lacrimi şi cuvinteuvinte nu asemenea celorlalte !nsă şi acestea cu o singurădestina#ie. /u>traducere. de Ion $rad !n colaborare cu +caterina 'ismanoglu și (imos @endis-@avanis

Mic/elan"elo* 6J8

Po#i să !nal#i cu lacăra dorin#eisperan#a, nu !n van iind râvnirea,căci (omnul de ne-ar i urât sim#irea,de ce-ar i dat c)ip lumii şi iin#ei< 'lăvesc i"vorul păcii şi-al voin#ei,de ce mi-aş pune-n altceva iubirea,când /u #ii suletul divin, ce ireami-o-!nnobilea"ă si o dă credin#ei< 'peran#a-i vană !n acea ăpturăce-n rumuse#i iubeşte pieritorul

pe care, ceas de ceas, !l soarbe-abisul&

'peran#a-i dulce !n iin#a purănecoborând cu trupul, sc)imbătorul,ori moartea, şi-o aşteaptă Paradisul&Traducere de C Keletin

;d@$$ea$ Eliti$* Dapte /epta$ti/uri nocturne

IBise şi vise-au venita "iua de naştere-a iasomiilor

op#i şi nop#i !n albele

Insomnii ale lebedelor @oua se naşte !n run"ePrecum !n cerul nemărginit

1



'entimentul senin&

IIHmbietoare nop#i !nstelate-au adus tăcereaEi !n urma ei o melodie străină*manta

Bec)ilor ecouri vră9ite

*cum mai rămâne o umbră incertăEi-n #ăndări !ncrederea eiEi ame#eala min#ii de nevindecat - acolo&

III/o#i c)iparoşii vestesc mie"ul nop#ii/oate degetele/ăcere(incolo de ereastra desc)isă a visului

Hncet-!ncet se petrece'povedaniaEi ca o privire pie"işă devia"ă spre stele>

IB=n umăr desgolita adevărulHşi !ntregeşte conturula această margine-a seriie singură luminea"ă(e sub tainica semilună* nostalgiei mele&

B oaptea nepă"ită au urat-o amintirile5ov@oşii?albene

$ra#ele-i desc)ise s-au umplut de somnPărul ei odi)nit de vânt

%c)ii ei de tăcere&BI

oapte nedescirată - amar ără marginiPleoapă ără de somnHnaintea suspinului durerea se mistuieHnainte de cumpănă cade pieirea&

*şteptarea-i pe moarte*semenea gândului ce prin meandrul "adarnicade strivit !n poala ursitei&

BII(iadema lunii pe runtea nop#ii

1N



ând umbrele-şi !mpart !ntinsulBederii

Ei măsurată durerea de-o urec)e dibaceKără să vrea se destramăHnăuntrul ideii spulberată de melancolica

?oarnă a stingerii&(traducere de 5on +op în colaborare cu 4caterina Sis&anoglu %i i&os @endis6@aanis)

Lucian 'la"a* A un$preecea ele"ie * Intrare*n muncile de prim!var!

Inima mai mare decât trupul,sărind din toate păr#ile deodatăşi prăbuşindu-se din toate păr#ile !napoi,asupra lui,ca o distrugătoare ploaie de lavă,tu, con#inut mai mare decât orma, iată

cunoaşterea de sine, iatăde ce materia-n dureri ia naştere din ea !nsăşi&a să poata muri&5oare numai cel care se ştie pe sine,se naşte numai cel care !şi estesieşi martor&*r trebui să alerg, mi-am spus,dar pentru asta va trebui mai !ntâisă-mi !ntorc suletulspre nemişcătorii mei strămoşi,retraşi !n turnurile propriilor oase,asemenea măduvei,nemişca#iaidoma lucrurilor duse până la capăt&Pot să alerg, pentru că ei sunt !n mine&Boi alerga, pentru că numai ceea ce estenemişcat !n el !nsuşise poate mişca,numai cel care e singur !n sinee !nso#it 7 şi ştie că, nearătată, inimase va prăbuşi mai puternic spre propriul ei

centrusau,spartă-n planete, se va lăsa cotropităde vietă#i şi de plante,sau,!ntinsă va sta pe sub piramide,ca !napoia unui piept strain&II/otul e simplu, atât de simplu, !ncâtdevine de ne!n#eles&/otul e aproape, atât

de aproape, !ncâtse trage !napoia oc)ilor şi nu se mai vede&

11



/otul este atât de perect!n primavară,!ncât !ncon9urându-l cu mineiau cunoştin#ă de el,ca despre-o răsărire de iarbă mărturisităde cuvintele gurii care le rosteşte,

marturisită de gura inimii,de inima sâmburelui ei,cel !n el !nsuşi nemişcat, aidomasâmburelui pamântuluicare-ntinde 9ur !mpre9urul luio ininitate de bra#e ale gravita#iei,strângând la sine totul şi deodată!ntr-o !mbră#işare atât de puternică,!ncât !i sare printre bra#e mişcarea&IIIBoi alerga, deci, !n toate păr#ile

deodată,după propria mea inimă voi alerga,asemeni unui car de luptătras din toate păr#ile simultande o )erg)elie de cai biciui#i&IBBoi alerga până când !naintarea, goanaea !nsăşi mă va !ntreceşi se va !ndepărta de mineaidoma co9ii ructului de sămân#ă,

până când alergareac)iar !n ea !nsăşi va alerga, şi va sta&Iar eu mă voi prăbuşiasupra ei, asemeni bărbatului tânăr !ntâmpinindu-şi iubita&BIar dupa ce voi i ăcut ca alergareasă mă-ntreacă,dupa cemişcându-se-n sine va staca de piatră, sau

mai degrabă asemeni mercurului!napoia geamuluioglin"ii,mă voi privi !n toate lucrurile,voi !mbră#işa cu mine !nsumitoate lucrurile deodată,iar elemă vor a"vârli !napoi, dupa cetot ceea ce era !n mine lucruva i trecut, de mult, !n lucruri&BI

Iată-maramânând ceea ce sunt,cu steaguri de singuratate, cu scuturi de rig,

12



!napoi spre mine !nsumi alerg,smulgându-mă de pretutindeni,smulgându-mă de dinaintea mea,dinapoia mea, din dreapta, şidin stânga mea, de deasupra, şide dedesubtul meu, plecând

de pretutindeni şi dăruind pretutindeni semne ale aducerii-aminte .cerului - stele,

pamântului - aer,umbrelor - ramuri cu run"e pe ele&BIItrup ciudat, trup asimetric,mirat de el !nsuşi!n pre"en#a serelor&mirat stând !n a#a soarelui,aşteptând cu rabdare să-i crească luminii

un trup pe măsură&BIII* te spri9ini de propriul tău pământcând eşti sămân#ă, când iarna!şi lic)eia"ă oasele ei albe şi lungişi primavara se ridică&* te spri9ini de propria ta #arăcând, omule, eşti singur, când eşti bântuitde neiubire,sau pur şi simplu când iarnase descompune şi primăvara!şi mişcă spa#iul sericasemenea inimiidin sine !nsăşi spre margini&* intra cură#it !n muncilede primăvară,a spune semin#elor că sunt semin#e,a spune pământului că e pământ >(ar mai !nainte de toate,noi suntem semin#ele, noi suntemcei vă"u#i din toate păr#ile deodată,

ca şi cum am locui de-a dreptul !ntr-un oc)i,sau un câmp, pe care-n loc de iarbăcresc priviri - şi noi cu noi !nşinedeodată, duri, aproape metalici,cosim irele, astel ca elesă ie aidoma tuturor lucrurilor !n mi9locul cărora trăimşi pe careinima noastră le-a născut&(ar mai !nainte de toate,noi suntem semin#ele şi ne pregătim

din noi !nşine să ne a"vârlim !n altcevacu mult mai !nalt, !n altcevacare poartă numele primăverii

13



* i !nlăuntrul enomenelor, mereu!nlăuntrul enomenelor&* i sămin#ă şi a te spri9ini

pe propriul tău pământ&

Ce$are Pave$e* ; amintire

u e0istă bărbat care să poată lăsa vreo urmă!n această emeie& /ot ce-a ost piere !ntr-un vis,se risipeşte diminea#a şi rămâne doar ea&(acă n-ar i runtea atinsă de clipă,ar părea uimită& (oar obra9ii "âmbescmereu&

ici "ilele nu se adună pe c)ipul ei, ca să-i sc)imbe "âmbetul uşor ce se răsrânge peste lucruri& u aprigă ermitate

ace orice lucru, dar pare de iecare dată că-i prima oară7şi totuşi trăieşte iecare clipă& 'e de"văluietrupul ei puternic, privirea reculeasă,!n vocea tainică şi oarecum răguşită. o vocede bărbat obosit& Ei nici o oboseală n-o atinge&

(acă-i priveşti i0 gura, !nc)ide oc)ii pe 9umătate!n aşteptare. nimeni nu poate !ndră"ni o nesăbuin#ă&5ul#i bărba#i !i cunosc "âmbetul ambiguusau !ncruntarea neaşteptată& (acă a e0istat un bărbats-o ştie cum geme, umilită de dragoste,

plăteşte "i de "i, neştiind despre ea pentru cine trăieşte "iua de a"i&

Aâmbeşte singură"âmbetul cel mai ambiguumerg!nd pe stradă&

Ce$are Pave$e*Va veni moartea )i va avea oc/ii t!i

Ba veni moartea şi va avea oc)ii tăi D această moarte ce ne !nso#eşte ără somn, de diminea#a până

seara, surdă, ca o vec)e remuşcare sau ca un viciu absurd& %c)ii tăi vor i un cuvânt "adarnic, unstrigăt mut, o tăcere& *stel !i ve"i !n iecare diminea#ă când singură te-apleci deasupra-#i !n oglindă&%, speran#ă dragă, !n "iua aceea vom şti şi noi că eşti şi via#a, şi nimicul&Pentru to#i moartea are o privire& Ba veni moartea şi va avea oc)ii tăi& Ba i precum sârşitul unuiviciu, cum ai vedea-n oglindă ivindu-se din nou o a#ă moartă sau cum ai asculta o gură-nc)isă&Ei !n vâltoare cobor!-vom mu#i&(Traducere de Claudiu Jo&artin)

alt /itman * ile $enine

u printr-o mare iubire,

u prin bogă#ie, prin onoruri din anii maturită#ii, prin victorii !n politică sau !n ră"boi,Bei avea "ile senine&

14



(ar, pe măsură ce via#a se duce şi toateurtunoasele pasiuni se potolesc,Pe măsură ce splendide, vaporoase, tăcuteculori acoperă cerul de seară,Pe măsură ce blânde#ea, liniştea şi bogă#iaspiritului, ca un aer proaspăt şi !mbălsămat,

!#i umplu via#a,Pe măsură ce "ilele se !mbracă !n lumini patinateşi merele coapte atârnă, obosite şileneşe, pe crengi,'osesc cele mai liniştite şi mai ericite"ile dintre toate,iniştitele şi ericitele "ile senine&Trad: Mi.nea G.eorg.iu

EMAUS% autor Ioan Ale#andru

@ămâi cu noi căci iată dă spre searăEi-i !n scădere luna peste #arăEi iar !n be"nă se cuundă toateEi drumu-i lung până la alte sateEi casa noastră este prea pustieum ne-am !ntors bătrâni din pribegieEi a intrat străina arătareEi '-a lăsat spălată pe picioareEi la lumina-ntr-un ung)er aprinsăInima lor de teamă u cuprinsăEi s-au grăbit la masă să se strângăEi I-a ost dată pâinea să o rângăEi când a-ntins din ea o-mbucăturăPe rângerea de sine- cunoscură&

Ce$are Pave$e * PEISA= WIVX

/ineiei doi bărba#i umea"ă pe mal& Kemeia care !noatăără a tăia apa, nu vede decât verdele

din ori"ontul ei !ngust& Hntre cer şi plantese !ntinde apa prin care lunecă emeiaără corp& Pe cer se aşea"ă noriica !ncremeni#i& Kumul se opreşte !n aer&'ub răcoarea apei e iarbă& Kemeiatrece suspendată prin ea7 noi !nsă iarba verdeo strivim cu trupul& u mai e de-a lungul apeialtă greutate& oi singuri sim#im #ărâna&Poate trupul ei lungit, cuundat,simte cum nesă#iosul rig !i soarbe călduramembrelor scăldate !n soare şi o topeşte de vie

!n verdele nemişcat& apul ei nu se mişcă&+ra !ntinsă şi ea, unde iarba e plecată&)ipul ei pe 9umătate ascuns se odi)nea pe bra#

1;



şi privea !n iarbă& imeni nu sula&5ai stăruie !n aer acel prim clipocitcu care a !ntâmpinat-o apa& (easupra noastră stăruie umul&*cum a a9uns la mal şi ne vorbeşte, corpul ei !nnegritce picură răsare dintre trunc)iuri&?lasul ei este unicul sunet ce se aude deasupra apei

- răguşit şi limpede, este glasul dintâi& e gândim, lungi#i pe mal, la acel verde mai !ntunecat şi mai răcoros!n care i s-a cuundat trupul& *poi, unul dintre noise aruncă sredelind apa şi traversea"ă, descoperindu-şi umeriicând !şi !ntinde bra#ele !nspumate, verdele nemişcat&U134VTrad Mara C.iriescu din olu&ul Munca obose%te (Laorare stanca, !"#<)

T.S. Eliot * Rap$odie :ntr*o noapte cu v<nt

%ra douăspre"ece&Pe toată !ntinderea acestei stră"i*cum suspendată !ntr-o sinte"ă lunară,Incanta#iile şoptitoare ale lunii(i"olvă planurile amintiriiu toate legăturile ei limpe"i,u toate divi"iunile şi preci"iile ei&Ei iecare elinar sub care trec !n drumul meuPulsea"ă ca o tobă resemnată,Iară prin spa#iile !ntunecimii5ie"ul de noapte "gâl#âie amintirea*şa cum un nebun "gâl#âie o muşcată uscată& =nu şi 9umătate,Kelinarul scuipând !necându-se,Kelinarul mormăind,Kelinarul spunând, :Priveşte la emeia aceeaum şovăie !nspre tine !n lumina uşii(esc)isă asupra ei ca un rân9et&Be"i, tivul roc)iei !i e

Ei sâşiat şi pătat de nisip,Ei ve"i cum col#ul oc)iuluiI s-a strâmbat ca un ac răsucit:& *mintirea aruncă !n sus !naltă şi uscată%-adunătură de lucruri strâmbate,% creangă rântă undeva pe pla9ă5âncată până la lemn, şi lustruităa şi cum lumea !ntreagă şi-ar i divulgat/aina sc)eletului,Meapăn şi alb&

=n arc plesnit !n curtea unei abrici,@ugina agă#ându-se de orma părăsită de putere(ură, contorsionată, gata să plesnească&

1F



(ouă şi 9umătate,Kelinarul spunând,:%bservă cum pisica se c)irceşte !n rigolă,Ei !şi strecoară limba aarăEi devorea"ă o bucată de unt rânced:&

/ot astel mâna copilului, !n gest automat,'-a !ntins urişe şi a strecurat !n bu"unar o 9ucărie care aluneca pe c)ei& u mai vedeam nimic altceva decât oc)iul acelui copil&*m vă"ut oc)i !n stradăum !ncercau să spione"e prin obloane luminate,Ei !ntr-o după-amia"ă un crab !ntr-o băltoacă,=n crab bătrân cu oc)elari pe spinare,'-a !ncleştat de capătul bă#ului pe care eu i l-am !ntins& /rei şi 9umătate,Kelinarul scuipând,

Kelinarul mormăind !n !ntuneric&Kelinarul redonând,:Priveşte luna,a lune ne garde aucune rancune,H#i ace semn dintr-un oc)i ără putere,Ei mai surâde !n col#uri&Ei nete"eşte părul ierburilor&una şi-a pierdut memoria,Ei un vărsat de vânt decolorat !i co9eşte a#a,5âna ei răsuceşte un trandair de )ârtie,are miroase a pra şi a apă de colonie,+ singurău toate mirosurile vec)i nocturneare-o străbat şi i se !ncrucişea"ă !n cap:&Ei vine o reminiscen#ă* unor muşcate uscate, ără soareEi a praului prin crăpături,5ireasma castanilor !n stră"i,5irosurile emeieşti !n camerele oblonite,Ei ale #igaretelor pe coridoare5irosurile cocteilurilor !n baruri&

Kelinarul spunând,:%ra patru,=ite numărul pe uşă&*mintire>*i c)eia,$ecul acesta slab !şi desace un inel pe scară&=rcă&Patu-i ăcut7 periu#a de din#i #i-atârnă pe perete,asă-#i pantoii la uşă, dormi, pregăteşte-te pentru via#ă:&=ltima răsucire a pumnalului&

Trad: Mi.nea G.eorg.iu

Nic/ita St!ne$cu% Alt! matematic!

1L



oi ştim că unu ori unu ac unu,dar un inorog ori o parănu ştim cât ace&Etim că cinci ără patru ac unu,dar un nor ără o corabie

nu ştim cât ace&Etim, noi ştim că opt!mpăr#it la opt ac unu,dar un munte !mpăr#it la o caprănu ştim cât ace&Etim că unu plus unu ac doi,dar eu şi cu tine,nu Etim, vai, nu ştim cât acem&

*), dar o plapumă!nmul#ită cu un iepure

ace o roscovană, desigur,o var"ă !mpăr#ită la un steagac un porc,un cal ără un tramvaiace un !nger,o conopidă plus un ou,ace un astragal&&&

umai tu şi cu mine!nmulti#i şi !mpăr#i#iaduna#i şi scă"u#irămânem aceiaşi&&&

Pieri din mintea mea>@evino-mi !n inimă>

Peto,i Sandor* M<niei Hncepi să seci, mânie,(e cataracte plină,'ălbatic râu de munte,

e te-aruncai cu vuietHn negrele prăpăstiiAvârlind spre ceruri spuma>&&&'ă pieri vrei pe de-a pururi(in inima-mi, mânie<% pasare de curte'-a9ungi din cruntul vultur e-şi !nigea pe vremuriPuternicele-i g)eare-n'pinarea vi9eliei/urbate, călărind-o

/riumător şi mândru<Hnlăcăratul tânăr 'ortit e să a9ungă

1



=n trandav şi nemernic$urg)e" cu umeri gârbovie tremură din scuă<'-a9ungă astel, oare,

estăpânitu-acelae D nemilos cu sine D

+ra !n lumea toatăBestit sub denumirea.Petoi mâniosul>e teamă ără noimă,e-ngri9orare vană>

u poate să mă lasePornirea mea curată,5ânia tinerească7(in inima-mi, cascada'ălbaticelor ape(e munte n-a secat

Ei nici nu o să sece&Ei-a potolit doar mersul*cum când drumu-i trecePrintre câmpii !ntinse,Pe şesurile goale,Pe unde nu se vede

ici muntele, nici valea&(ar dincolo-i stâncoasăPrăpastie viitoare,u negrele-i adâncuri&&&ând va a9unge-acolo@âul mâniei meleu apele-i crescute, -'e va surpa, o, Patrie,Pe-ai tăi duşmani, la elum se prăvale-n noapteaPrăpastiei nesârşite/urbata, iagara>

;% 0oamne% m*am $!turat* autor& Va$ile Vlad

%, (oamne, m-am săturatsă-mi pândesc sângele& ăclăit sunt, pângărită e goana& (âmburile de silănu au ost ocolite nici ele,dar se aşea"ă temeliile ră"ând la elde măruntaiele spetite&

Ei nu ştiu ce vreaucu un singur deget măcar,şi vlaga otea"ă după stârpitul imbold,

printre lăptoase boabe de vâsc,

şi tidva se loveşte de arborii lepăda#&

%, nu-mi cerceta numele, (oamne,

1



eu m-am !nc)inat oc)ilor care ştiu să nu presupună, picioarelor care se opresc târ"iu !n pământ,mâinilor sinte cât o dragoste omenească&din ol E&ul f'r' oie, !">H

Salvatore Yua$imodo * Scri$oare mamei

„5ater dulcissima, iată-acum cea#a coboară,valuri se aud conu" lovind !n diguri,copaci se umlă de apă, !ng)ea#ă7nu mai sunt trist !n ord. nu-s !mpăcatcu mine, dar nici nu mai aşteptiertarea nimănui D mul#i !i datorea"ă lacrimide la om la om& Etiu că #i-e rău, că trăieştica toate mamele poe#ilor, săracăşi dreaptă cu dragostea

pentru iii depărta#i& *stă"i, sunt eu

care-#i scriu”& D „Hn sârşit, vei gândi, două vorbede la băiatul ugit, !ntr-o noapte, cu-o )aină scurtăşi câteva versuri !n taşcă& $ietul de el,inimos şi aprins cum !l ştiu!l vor ucide undeva-ntr-o "i&&&”„(a, mi-amintesc, era o gară cenuşiecu trenuri !ncete ducând portocale, migdalespre gura Imerei, luviul cel plin de gaite,de eucalip#i şi de sare& (ar astă"i vreausă-#i mul#umesc pentru ironia ce-ai pus-o

pe bu"ele mele, blândă ca şi a ta&*cel surâs m-a scăpat de dureri şi de plânset&Ei nu-i nimic dacă-mi dau c)iar acum câteva lacrimi

pentru tine şi to#i cei ce-asemenea #ie aşteaptă mereuşi nu ştiu nici ei ce anume& %, delicată moarte,să nu atingi orologiul ce bate-agă#at de peretele bucătăriei,copilaria mea toată-a trecut pe smal#ulcadranului său, pe lorile-acelea pictate7să nu atingi mâinile, inima lor, a bătrânilor&(ar oare răspunde cineva< %, moarte de milă,moarte de sială& *dio, iubită, adio, dulcissima mater”&

Trad: ? 4 Bacons1Sin"ur!tatea m! m<n! * Ale#andr MeBirov 'ingurătatea mă mână(in prag !n pragPrin amurgul !n lăcări&*m prieteni'lavă domnului*m prieteni&'ingurătatea mă mână

Prin gări mirosind a peşte sărat% să-mi sur!dă o buetieră inimoasă

2NN



Hnveselindu-secu "gomotul pa)arelor sparte&'ingurătatea mă mânăPrin vagoane de clasa a douaHncepe o interminabilă discu#ie, din cau"a insomniei,care mă acoperă p!nă peste cap

a un cearşa u"at&'ingurătatea mă mână& +u stau&Kac pom de iarnă !n casă străină(ar nu te bucură veselia străină'uletul meu singuratic&!nt&'ingurătatea mă mânăHncotro văd cu oc)ii&Prin be"na nop#ii si-n amurgul "ilei*m prieteni'lavă domnului

*m prieteni&Trad: Marin Sorescu

9eo 0umitre$cu * Ace$te $emne ,u"are

=itasem demult că respir, că aerulmă cercetea"ă adânc

până-n marginea inimii, părăsindu-mă de iecare datăcu nevă"ute amintiri şi mesa9e,uitasemaceastă obişnuin#ă, străvec)e !ncercare a vă"du)ului,de a mă stăpâni,bătându-măcu valul său ritmicca pe un mal de lut&&&

(ar, aseară, !n vreme ce lunase 9uca printre bra"i cu oglinda,mi-am vă"ut deodată puterea pieptuluiscriind cu aburi cal"i,aproape luminoşi din pricina "ăpe"ilor,

ciudate semne, ce !ngânauumul călător al trenurilor despletit prin coloanele salcâmilor pe care, !n treacăt ie "is,!ntotdeaua am nutrit bănuialacă-i a9ută să !nlorească&&&

Poate era rigul de vinădesigur luna, sau poate căldura mea

pe care o sim#eam crescânddin nervurile palmei tale mici

adunată !n mâna mea-dar semne ciudate porneaudin pieptul meu, !ngânând

2N1



alergarea cerbilor printre bra"i, peste umerii stâncilor&&&

=nde se duc oare, unde aleargă<mă !ntrebam plin de mirare, privindciudatele orme, calde, ugare,

ce i"bucneau !n largdesăcând pârtii albe !n !ntuneric,ca altadată sabia ină, lucitoare,a tinere#ii&=nde se duc< mă-ntrebam,şi m-aş i luat dupa ele tiptil,străpuns de curio"itate,ca dupa nişte urme ce sim#i că te ducspre uşa unui adevăr !nsemnat&

Prea mirat eram !nsă poate

şi din pricina lunii, dar, prin aceastălespede grea ce mă #intuia !n loc,au"eam urnicând cald, sub#ire,mari bănuieli bucuroase.o, desigur, !mi spuneam,aceste semne ugare ale pieptului tău,aceste orme albe, călătoare,a9ung undeva, trebuie să a9ungă&

egreşit, ele străbat pădurea,trec mun#ii şi se lasă pe văi, dincolo,spre marile oraşe&&&Kără doar şi poate, ele a9ung undeva,aşa cum a9ung la tine,!n acelaşi c)ip şi !n altele,toate mesa9ele, toate gândurile oamenilor,cercetându-le adânc,

până-n marginea inimii, bătându-te ne!ncetat cu valul lor ritmicca pe un supus mal de lut

păstrător de urme şi amintiri&&&

%, negreşit, !mi spuneam,nu !ncape nicio !ndoială,aceste semne ugare a9ung undeva,a9ung unde trebuie să a9ungă&&&Kireşte că a9ung,altminteri,ve"i bine,altminteri,la naiba,ce rost ar mai aveasă respiri<

alt /itman * n cur<nd% va ,i :nvin$! iarna

Hn curând, va i !nvinsă iarna7Hn curând, !ng)e#atele erecături vor i desăcuteşi topite& Hncă pu#in

2N2



Ei aerul, pământul, valul, totul va i cuprinsde plăcerea re!nvierii şi a !nloririi7 o mie deorme vor răsări,(in aceste amor#ite movile, din aceste !ng)e#atemuşuroaie de pământ, ca din adâncimorminte vor răsări&

%c)i sensibili, urec)i ine D cele mai delicate!nsuşiri ale tale D tot ceea ce ia cunoştin#ăde rumuse#ea naturii'e va tre"i şi se va umple cu această rumuse#e&/u vei observa aspectele simple, delicateleminuni ale pământului,Păpădia, trioiul, smaraldina iarbă,lorile timpurii, primele parumuri,*rbustul pe care calci, verdele-galben alsalciei, !nlorirea prunilor şi a cireşilor,'tur"ul, privig)etoarea, mierla ăcându-şi

au"it cântecul lor, rătăcitoarea pasăre albastră&&&'pectacolul din iecare an asemenea scene pre"intă&Trad Mi.nea G.eorg.iu

Rainer Maria Ril1e*C<ntec de dra"o$te

um să-mi !mpiedic suletul'ă nu-l a9ungă cutremurat pe al tău<um să-l !nal# deasupra ta'pre alte lucruri, altundeva<%, cum l-aş adunaângă ceva pierdut !n !ntuneric,!ntr-un ung)er tăcut, străin, neremătândce nu se-ndepărtea"ăcând adâncurile-#i lunecă departe, unduindi tot ce ne-nioară pe tine şi pe mine,ne !mpreună totuşi aşa cum un arcuşdin două strune-un singur sunet scoate&Pe ce vioară suntem !nstruna#i<'i ce artist ne #ine-n mâna lui,ântec cum altul nu-i<

traducere %i note George +opa 4ditura +oliro&, 8HHH

Rainer Maria Ril1e* Ele"ia a )aptea

'ă nu mai ie nici o implorare7 nu implorare, ci glas matur să ie natura strigătului tău7 !n adevăr, tu ai striga preacuratca o pasăre, când suitorul anotimp o !nal#ă, aproape uitândcă este o vietate mâ)nită şi nu numai o inimă singuratică -,

pe care-o aruncă-n seninul a"urului,!n inima cerului& a şi pasărea

şi tu ai implora, aşa !ncât, nevă"ută !ncă,să te ale prietena, tăcută, !n care se tre"eşte pe-ncetul un răspunsce se !nlăcărea"ă ascultându-te, -

2N3



- cute"ătoarei tale sim#iri, sim#irea ei ar"ătoare&

%, şi primăvara ar !n#elege -, că nu e0istă vreun loccare să nu poarte sunetul $unei-Bestiri& 5ai !ntâiacea iravă i"bucnire !ntrebătoare, !n 9urul căreia, cu larguride linişti crescânde o domoleşte o "i pură ce-ncuviin#ea"ă&

*poi treptele suitoare, treptele c)emării urcând până la visatultemplu al viitorului -, apoi trilurile, - ântânilea căror pătimaşă #âşnire revărsarea o prevesteşte!ntr-un 9oc plin de ăgăduin#i&&& Ei !n a#a sa vara&

u doar numai dimine#ile toate-ale verii -, nici numaicum ele se presc)imbă !n "i strălucind !n ecioria-nceputului&

u numai "ilele, atât de duioase cu lorile,şi sus, puternice şi măre#e cu alnicii arbori&

u doar evlavia acestor !nvoalte puteri,nici numai cărările, nu numai pa9iştile !n soare-apune,nu numai, după o urtună târ"ie, acel sulu curat al limpe"irii,

nu numai apropiatul somn şi acea presim#ire, seara &&&ci nop#ile> Hnaltele nop#i ale verii,ci stelele, stelele acestui pământ&%, !ntr-o "i să nu mai e0işti şi ininit să ştiistelele toate. cum, o, cum le-am putut uita>

Iată, atunci mi-aş c)ema iubita& (ar nu numai eaar veni&&& - *r veni din şubredele lor mormintecopile, care s-ar tre"i şi-ar sta aici, lângă mine&&& ăci cum aş puteasă pun )otare c)emării odată strigate< ei scuunda#i nă"uiescmereu să a9ungă iar pe pământ& - Boi, copii,un lucru odată-nsuşit, pre#uieşte cât multe&'ă nu crede#i că 'oarta-i mai mult decât condensarea opilăriei7de câte ori nu l-a#i !ntrecut pe cel drag, respirând,gââind !n goana preaericită după nimic, !n libertatea pură&

'ă ii aici, pe pământ, e minunat> Boi a#i ştiut aceasta, şi voi, etelor cele prăbuşite şi aparent nimic nemaiavând -, voi rătăcind pe cele maiduşmănoase uli#i ale oraşelor, voi - putre"iciunii sau căderiisortite& ăci a e0istat un ceas pentru iecare, poate că nuo oră !ntreagă, - ceva !ntre două clipe, un răstimp

scăpând măsurilor timpului -, când ele-au avut o e0isten#ă&*u avut totul& Binele pline de via#ă&i noi uităm aşa de uşor ceea ce vecinul "elemitor, râ"ând,nu ni-l !ncuviin#ea"ă sau nu ni-l râvneşte& (esigur,am voi s-o arătăm, deşi ericirea cea mai văditănumai atunci ni se de"văluie, când o presc)imbăm !n noi !nşine&

icăieri, iubito, nu va i lume decât !năuntru& Bia#a noastrăare loc !n preaceri& Ei mereu !mpu#inându-se,se destramă ce se ală-n aară& =nde cândva era o casă trainică,ră"bate-acum o !ntruc)ipare antomatică,

#inând cu totul de !nc)ipuire, ca şi cum ar sta !ncă toată !n creier&'piritul timpului şi-adună puteri peste puteri,el care este la el de inorm ca şi !ncordatul

2N4



avânt pe care-l soarbe din lucrurile toate&Pentru el templu nu mai e0istă& *ceastă risipă a inimiio păstrăm tăinuind-o !n noi& (a, acolo unde !ncă mai stăruie vreun lucrualtă dată slu9it, implorat !n genunc)i-,se păstrea"ă, ca atare, tin"ând spre nevă"ut&5ul#i sunt cei care nu-l mai "ăresc, ără să aibă totuşi norocul

de a-l "idi acum lăuntric cu pilaştri şi statui, mai măre# !ncă>Kiece-năbuşită răsucire-n adâncuri a lumii are atari desmoşteni#i,cărora nici ce a ost, nici ce se apropie nu le apar#ine&ăci c)iar şi ceea ce-i oarte aproape, departe-i de oameni&Pe noi nu trebuie să ne tulbure asta7 dimpotrivă,să-ntărească !n noi păstrarea !nă#işării aici recunoscută& -Kaptul acesta s-a !năl#at odinioară printre oameni, !n mie"ul destinului, nimicitorul,se-năl#a !n mie"ul lui u-se-ştie-ncotro, ca !n"estrat cu iin#are,şi stele spre sine !nclina din mai ne!ndoielnice ceruri& Hngere,Mie #i-l arăt !ncă aici, !n contemplarea ta stă,mântuit până la urmă, şi-acum !n sârşit !năl#at&

olumne, piloni, 'in0ul, muribundul avânt al sus#inerii,cenuşiu, a domului din oraşul ce piere sau !i este străin&

-a ost aceasta o minune< %, Hngere, miră-te, căcinoi suntem aceasta, noi, o, tu, 5ărite, mărturiseşte-o,am putut !mplini asemenea lucruri. sulul meu

prea irav este pentru deplina slăvire& *stel, noinu am lăsat să se piardă spa#iile, dăruitoarele, acestespa#ii ale noastre& ât de !nricoşător de imense par a i ele,că nici cu milenii de sim#ire n-am putut să le umplem&(ar un turn era măre# totuşi, nu-i aşa< %, Hngere,ost-a el măre# şi !ncă alături de tine< )artres sublim era -,iar mu"ica suia !nalt, tot mai !nalt, până ce ne depăşea& Ei totuşi,c)iar numai o !ndrăgostită-, o), singură la ereastră, noaptea&&&nu a a9uns la genunc)ii tăi -<'ă nu cre"i că te implor&Hngere şi c)iar de te-aş implora> u ai veni&ăci c)emarea mea este mereu plină de reu"& Hmpotrivaunui atât de puternic şuvoi tu nu po#i trece& a un bra# !năl#ateste strigătul meu& Ei mâna lui desăcutăsus, ca să apuce, !n a#a ta

!ntr-un gest de apărare şi prevenire,(enecuprinsule, rămâne larg desc)isă&traducere %i note George +opa

4ditura +oliro&, 8HHH

9eor"e Z!rnea * 'alada ve)tilor din ploi

5ul#umeşte-te să-mi scriiâteva cuvinte calde,ând va i să mi se scalde=mbra vie#ii-n aporii&

+u voi sta, oricum, atent,'pri9inindu-mă de-o ra"ă,

2N;



a-n#elesul viu din ra"ăEi la rigul tău latent&(acă tot mi-e dat să mor Inainte-#i cu o vreme,Boi a9unge, nu te teme,'ă-mi transorm plecarea-n nor&

Ei-or să cadă mai apoi,(inspre mine către tine,Beşti de dragoste, ştii bine,@isipite-n nişte ploi&

Mircea Iv!ne$cu * dan$ de iarn!

eu am vă"ut cum !ncepe iarna - !ntr-o după-amia"ădemult, când a !nceput deodată să ningă,şi lumina, oarte decolorată, se coboară să atingămarginile gestului meu uimit& sim#eam cum mi se aşea"ă

un cerc de mare singurătate !n sulet& de aici -ştiam - aveau să-mi !nceapă, cu urmele prin "ăpadă,drumurile mele spre !n#elegere, spre tăgadă&căci iarna e vremea !ng)e#ată !n negare, când nici

o cristală a vorbelor nu mai clipeşte !n aară&răsrângerile toate sunt !ng)e#ate& eu ştiucum !şi !ncepe iarna dansul ei străve"iu

- un dans !n răsturnata apă, şi amară,a vremii pe care n-o mai credeam adevărată&de asta eu râd când ninge - dansul ei iar mi se arată&

=. L. 'or"e$ * Cel!lalt /itman

!nd compilatorul din vec)ime al căr#ii Ao)ar a trebuit să se aventure"e pe terenul unor aprecieridespre nedistinctul său (umne"eu - divinitate at!t de pură, !nc!t nici măcar atributul de iin#ă nu i se

poate aplica ără a săv!rşi o blasemie -, a născocit un mod uimitor de a ace acest lucru& * scris căa#a lui era de trei sute şapte"eci de ori mai lată dec!t "ece mii de lumi7 a !n#eles că urieşenia poate io ormă a invi"ibilită#ii şi c)iar a abstrac#iei& +ste ca"ul lui )itman& Kor#a lui se dovedeşte at!t de

!nrobitoare şi at!t de evidentă, !nc!t nu percepem dec!t că este puternic&Bina nu este a nimănui !n particular& oi, oamenii din cele două *merici, răm!nem at!t de i"ola#i,!nc!t abia ne cunoaştem din au"ite, prin intermediul relatărilor europene& Hn asemenea ca"uri,+uropa este de obicei sinecdoca Parisului& Parisul se interesea"ă mai pu#in de artă dec!t de politicaartei7 este de a9uns să ne g!ndim la tradi#ia de bisericu#e a literaturii şi picturii sale, !ntotdeaunacondusă de comitete şi av!nd adevărate dialecte politice. unul parlamentar, care vorbeşte de st!nga şidreapta7 altul militar, care vorbeşte de avangardă şi ariergardă& 5ai precis spus, pe rance"i !iinteresea"ă economia artei, nu re"ultatele ei& +conomia versurilor lui )itman a ost at!t denemaiau"ită, !nc!t rance"ii nu l-au cunoscut pe )itman& *u preerat să-l clasiice. l-au lăudat

pentru o licence ma9estueuse, l-au ăcut precursor al multor inventatori mărun#i ai versului liber& Pe

l!ngă aceasta, au c!rpit partea cea mai demontabilă a dic#iunii sale. comple"en#ele enumerăriigeograice, istorice şi oca"ionale pe care le-a !nşirat )itman pentru a !mplini o anumită proe#ie alui +merson despre poetul vrednic de *merica& *ceste c!rpeli sau amintiri au ost uturismul şi

2NF



unanimismul& *u ost şi s!nt !ntreaga poe"ie rance"ă a timpului nostru, !n aară de aceea caredecurge din opera lui Poe& (in buna teorie a lui Poe, vreau să spun, nu din practica lui deicientă&5ul#i nici măcar nu au băgat de seamă că enumerarea este unul dintre cele mai vec)i procedee

poetice - să ne amintim psalmii din '!nta 'criptură, şi primul cor din Perşii, şi catalogul )omeric alcorăbiilor- şi că meritul său esen#ial nu este lungimea, ci delicata potrivire verbală, :simpatiile şidieren#ele: cuvintelor& alt )itman nu a ignorat acest lucru.

*nd o t)e t)reads t)at connect t)e stars o Sombs and o t)e at)er-stu&'au.

Krom S)at t)e divine )usband 8noSs, rom t)e Sor8 o at)er)ood&'au.I am as one disembodied, triump)ant, dead&

u toate acestea, uimirea a ăurit o imagine alsă a lui )itman. aceea a unui bărbat pur şi simpluentu"iast şi universal, un stăruitor Jugo adres!ndu-se retoric oamenilor ără să obosească& utăgăduiesc aptul că )itman, !ntr-un număr !nsemnat de pagini ale sale, a ost destul de 9alnic7 !mi

este !nsă de a9uns să demonstre" că !n alte pagini, mult mai bune, a ost un poet de un laconism!niorat şi plenar, omul care !şi comunică destinul, nu şi-l proclamă& ici o demonstra#ie nu este maiconvingătoare dec!t versiunea c!torva poe"ii.

%+ I P*''+( /J@%=?J * P%P=%=' I/T

/receam odată printr-un oraş plinde lume, imprim!ndu-mi !n creier,spre a-mi slu9i mai t!r"iu, eluritecurio"ită#i, momente, moravuri, tradi#ii&u toate astea, a"i, din !ntreg oraşul acela nu-miamintesc dec!t o singură emeie pecare-am !nt!lnit-o, !nt!mplător, şi mi-oaduc aminte iindcă mă iubea7Ai după "i şi noapte de noapte am ost !mpreună -tot restul din mintea mea s-a ştersde-atunci !ncoace&

u-mi mai aduc aminte, "ic, dec!t de-acea emeiecare de mine s-a legat cu-at!ta patimă,şi parcă iarăşi )oinărim, şi ne iubim, ne despăr#im,şi iarăşi ea nu-mi lasă m!na dintr-a ei, nu vrea

să-mi deie drumul să mă duc7o văd aievea, str!ns lipită de mine, cu bu"ele eimute şi trist tremur!nd&

J+ I @+*( /J+ $%%6

!nd am citit cartea, biograia aimoasă,asta este atunci mi-am "is ceea ce scriitorulnumeşte via#a unui om,aşa se va scrie despre mine după ce voi muri<(e parcă cineva ar putea să ştie ceva despre via#a mea7

eu !nsumi g!ndesc adesea că ştiu prea pu#in sau c)iar nu ştiu nimic desprevia#a mea adevărată&

2NL



(oar c!teva semne, c!teva indicii vagi şi indica#ii!ncerc, pentru propria mea inormare, să re"olv aici&

J+ I J+*@( /J+ +*@+( *'/@%%5+@

!nd l-am au"it pe !nvă#atul astronom,

c!nd mi-au pre"entat pe coloane probele, cirele,c!nd mi-au arătat )ăr#ile şi diagramele,ca să măsor, ca să !mpart şi să adun,c!nd de la locul meu l-am au"it pe !nvă#atul astronomcare diserta cu mult succes de la catedră,m-am sim#it deodată, !n mod ine0plicabil, "ăpăcitşi sătul p!nă-n g!t&5-am strecurat aară şi m-am depărtat singur !n umedul aer mistic al nop#ii, şi din c!nd !n c!nd

priveam !ntr-o tăcere ad!ncă stelele&

*şa este alt )itman& u ştiu dacă este de prisos să arăt - eu abia acum am băgat de seamă - căaceste trei mărturisiri au aceeaşi temă. poe"ia specială a arbitrarului şi priva#iunii& 'impliicareainală a amintirii, pudoarea vie#ii şi imposibilitatea de a o cunoaşte, negarea sc)emelor intelectualeşi pre#uirea inorma#iilor primare pe care şi le procură sim#urile - iată conclu"iile morale ce sedesprind din aceste poeme& + ca şi cum )itman ne-ar spune. lumea este nebănuită şi se ascunde,dar simpla ei posibilitate constituie o bogă#ie, de vreme ce nici măcar nu putem şti c!t s!ntem desăraci, iindcă totul este un dar& 'ă ie aceasta o lec#ie de mistică a c)ib"uin#ei, şi !ncă provenită din*merica de ord% ultimă sugestie& red că )itman - om cu o nes!rşită capacitate de inven#ie, simpliicat de ovi"iune străină şi redus la un simplu uriaş - este un simbol prescurtat al patriei sale& Povestea magicăa copacilor care ne !mpiedică să vedem pădurea poate slu9i, inversată ca prin armec, pentru a-mie0prima inten#ia& Kiindcă a ost odată o pădure at!t de necuprinsă, !nc!t nimeni nu-şi mai amintea căera alcătuită din copaci7 iindcă !ntre două mări e0istă o na#iune de oameni at!t de puternică, !nc!tnimeni nu-şi mai aminteşte de obicei că este alcătuită din oameni& (in oameni de condi#ie umană&

alt /itman * Am vi$at un vi$

5i s-a arătat !n vis un oraş care nu poate i biruit c)iar dacă s-ar năpusti asupra lui tot restul pământului,Ei-am visat că era noul oraş al Prieteniei,Ei că-n acel oraş, mai presus de toate, era pre#uită o robustă şi mare iubire,

Ei se vedea că era aşa din tot ce ăceau cetă#enii acelui oraş !n tot ceasul,Ei din privirile şi din toate vorbele lor&

alt /itman * C/eia oric!rei meta,iici

EI *=5, domnii mei,=n cuvânt vă voi da pentru sulet şi minte&%ricărei adânci metai"ici să-i ie c)eie, ala şi omega& *şa le vorbi studen#ilor săi bătrânul proesor

a lec#ia de !nc)idere al mult căutatului curs& (upă ce am studiat şi vremea nouă şi vremea vec)e&

2N



'istemele grecilor antici şi cele germane,(upă ce am buc)isit şi am vorbit despre 6ant, (espre Kic)te şi 'c)elling şi Jegel,(espre ilo"oia lui Platon şi a lui 'ocrate, mai 5are decât Platon,*poi am e0plicat pe cei mai mari decât dânsul

Ei-ndelung, !ntre al#ii, l-am studiat pe ristos-(umne"eu7?ândul mă duce !napoi spre acele sisteme germane Ei grece,'pre doctrinele lor, spre biserici şi dogme creştine,Ei limpede văd, decât (omnul mai clar, decât 'ocrate !nsuşi7(ragostea adâncă a omului de camarad, de iubitul 'ău prieten,* emeii de so#, potrivi#i !mpreună, şi apoi (intre copii şi părin#i,

Ei dragostea dintre oraş şi oraş, dintre #ară şi #ară&!7>!

S@lvia Plat/ – Mar"ine Kemeia e desăvărşire/rupul ei5ort, poartă sur!sul !mpliniriiIlu"ia măsurii vec)ilor greciBibrea"ă !n statuaru-i veşmântPicioarele ei goalePar să rostească.'-a isprăvit am a9uns&Kiecare copil mort, şarpe alb, se lipeşte(e iecare biberon&@ămas pustiu&ea le-a strâns !n trupu-ium !şi strânge petaleletainicul trandair când grădina*#ipeşte cu sângerări de miresmeHn dulcile gâtle9e-ale reginei nop#ii&

um se uită de sub gluga-i de osuna nu mai are nici un motiv de triste#e&(upă cele vă"ute n-o mai surprinde nimicEi umbrele negre străbat necuprinsul& Trad: Vasile ;icolescu

Ilarie Voronca *Uli$e olombei

ulOsse ue de 9ours pour rentrer dans itaue

?uillaume *pollinaire

)eureu0 ui comme ulOsse a ait un beau voOage

2N



Goac)im (u $ellaO

ulOsse 9e te veu0 au paOs des lapons$& Kondane

q <wix yz{{x z|z x}~ <•|ww

y€i|z y‚z }€‚ x y€ƒx‚ €{{z ƒ }‚zƒJomer, %diseea, \\I, 2N-21

1!#i !nc)in un imn #ie veac al mediocrită#iinu mai vânăm ursul sur prin mun#ii americii

bra#ele noastre nu mai sângeră păduri sălbatecene operăm visele ca intestinesinguri ne !nc)idem !n mucegaiul birourilor diminea#a dactilograele !şi !mbră#işea"ă logodnicii

până la revederea din ceasul nop#ii

când vor ace dragoste pe saltele de paiedar !n aer suletele ni se sărutăclădim un cer peste acoperişuri ca mădulare

pe bulevarde sirenele autobu"elecum acompania"ă concertul prin ără ir veac al asigurărilor şi al reclamei luminoasee ora când engle9ii o aplaudă pe rauel meller şi reu"ă buc)etul de violetearuncă lumini 9ocurilor de apescâşnesc din din#i marile cotidianeşi iată. agen#ii companiilor de aişa9

primenesc ruăria "idurilor&

2dar se ascut "gomotele ca pumnaleaerul se desace pe mâini iederă lătratulşi iată precupe#ii ridică obloanele somnuluitramvaiele lăptăresele autobu"ele !şi acordea"ă ca o or)estra#ieinstrumentelestrălucescvocile ca gutui !n vitrine la ora de9unului

mobilele !şi regăsesc iin#a părăsită asearăde prin col#uri din pivni#i din )ambarese urişea"ă spre noi iin#a părăsită asearăcuverturile glasurile se desco9esc ca bolnavii de scarlatinăşi tu te cau#i pe tine ca pe un vecin care a dormit alăturidegetele !#i ştiu conturul te memori"ea"ă te urmărescca o )artă !ncet liniile se recunosc se !mbră#işea"ăca o cupă la locul lor pulpele intestineleobra"ul se desprinde ca un perete

bu"ele bu"ele cu surâsul pantoilor şi !nc)eieturile de vată

!ncet te tragi pe tine din tine !nsu#ica dintr-o ântână nămolul "ilelor umbrelor te recunoşti !#i strângi mâna după această naviga#ie prin noapte

21N



se desăşoară ca o cale erată privirile glasurilevec)i precum timbre pe o scrisoare netrimisăai ieşit altul acelaşi din tunelul nemişcăriiabsen#eica o portocală !#i mângăi carnea cuvintelecâte mistere !#i surâ"i !n oglindă

iată vân"ătorii de ructe !şi strigă noută#ilelumina pune tinctură de iod pe rănile aişelor !nc)ini un imn săpunului *(=5substan#a lui nu atacă #esătura trupuluispuma alunecă pe piele ca o piele se scuturăca run"ar a#a !n apa proaspătă ca o servitoare de 1L anila eta9ul de sus robinetul se desc)ide ca o pleoapăte apleci iar spre tine ca spre aruria cerului cu culoare!#i dai târcoale ca unei case căreia i-ai uitat numărulsuni strigi c)emi proprietarul !ntrebi dacă tu locuieşti !n tine

panică panică

desperarea aruncă semnaleşi despletirea !ngro"irii pe gle"ne!#i cau#i amintirea şi umerii ca sandale=(+ '=/care e longitudinea inimii talestep)ane roll poartă numărul 3; la inimă!ncerci să te prin"i ca !ntr-o plasă din rămăşi#ele de noapte

*+*EI */=

*/= *+*EI

diminea#a !şi reacă sânii tari de ereastră perdelele se apropie se !ndepărtea"ă ca două armate!n curând va veni ceaiulşi nu ştii dacă /= vei i acel care !l va beadar scrii un imn acestei băuturi de culoarea run"elor toamna sângelui ră"bate prin cornul de vânătoareun cerb !naintea"ă !n desenul "ileivi"uinele se desc)id ca bricegele"meură şi ragi ume"esc paşii

+*I arşită cu buruieni şi coacă"erăcoare !n căldură binecuvântare de rubinvoia şi !mpără#ia ta acă-se

211



culoarea ta e a cărnii trecute !n spin

tu eşti sala de lectură de baie a săracilor tu dai la ora patru sărutul de mamă copiilor orani!mprumu#i !n#elepciunea vracilor şi pui gâtului pe dinăuntru o salbă roşie de bani

+*I care dese#i limba şi măruntaiele+*I care micşore"i bolnavilor suerin#aierburi sălbatice din noi răutatea oamenilor taie-leadu !n icatul şi !n rărunc)ii mei liniştea umilin#a

ceai dăruit reugia#ilor ruşiceai !n grădini publice pe scaune de lemnceai celor supuşi şi celor nesupuşiceai pe toate bu"ele ca o cruce de lemn

ceai binecuvântat ceai ca bosc)et !n du) !n os

tu te !mpar#i precum cuvintele uneori uitareacerul era de culoarea ta când l-au răstignit pe )ristos!n apele tale se sărută aerul marea

din indii te-au adus misionariiarba ta era coa9a rănilor tămăduitedar pira#i au atacat corăbiile marisângele s-a amestecat cu apele vuite

tu ai proe#it revolu#ii din pântecul samovaruluitu ai trecut ca o mână prin gâtle9 prin mâini!n siberia !n 9urul tău ca !n 9urul altaruluis-au rumenit glasuri şi pâini

ceai ca drum tăiat !n calcar ducând !n răcoarea run"arelor stâncilor ceai sorbit !n de"g)e# de ăurar !n clătinarea de muşe#el a lămpilor

ceai din după-amie"i de primăvară din după-amie"i de iarnăceai cu tăpşane de toamnă roşcovană

la !ntoarcere la conac !n pocnet de armăşi prepelicari cu limba de un cot !n goanăceai din mâna ca o privire a mamei pe ceardac la sove9a

pădurea vuieşte şi !n 9ur tro"nesc amintirile docarul por#ile de ste9ar bătrân se desc)idintră actorul

şi tresaltă inimile ca la )ora )anuluiciteşti veştile ratelui de la cernău#istelele se de"g)ioacă precum alunele ver"icerul te !năşoară ca un brâu oltenesc

arborii numără cât potapoi umbrele umblă !n vârul degetelor glasul mamei a suerit s-a boltit

212



şi ca o ântână se adânceşte se !ntunecă

%@ *

+*I==I

3

acum strada te primeşte ca o cutie de poştăobişnuin#a e pe umerii tăi o cămaşă u"atăstrada e aici la picioarele tale precum câinele credinciosaerul stă pe acoperişuri ca un preştu eşti o scrisoare !n strada cutie de poştădestinul tău e acolo distribuitor mecanicel te va duce la destina#ia pe meningea ta scrisădesigur tu mergi pe sub casele cu şor#uri ca brutăresedar altcineva !ntoarce arcul din pupilele tale"gomotele !#i ling tâmplele arterelevân"ătoarea !#i !ntinde ga"eta de diminea#ăo> ga"eta, ce dantelă pentru melancolia talindberg) a aruncat un curcubeu !ntre america şi europaun proesor de strategie e asasinat !n e0presul paris marsilia

pre#ul pâinii se va urca cu "ece centimedar aerul lutură un drapel !ntre genele talesingurătatea e dreaptă ca un semnal de u"inăcartierele pulsea"ă se umplu de suc ca ovare

botul luceerilor te scormoneşte te speriee un continent emeia care merge !naintea taşi iată-te la casablanca eşti ără lucru

lă"ile se rostogolesc !n port ca mone"ilee un miros tare de ulei şi de vuiet!nainte"i prin ecua#ia sângelui!n părul aerului sunt catarte corda9e

precum penele de şoim la un şe indianiată grânele bumbacurile ca amuleteclăn#ănesc stelele argintăria laculuio lotcă spintecă trestia vinelor dar nu e decât vitrina unei companii navale

pasul e"ită ca timpaneleşi totuşi soarele !şi ace loc cu coatele

un surâs te urcă până la eta9ul al optuleaorice cuvânt un dosar un dosar un dosar c)iar cerule o maşină de scris somnul

213



se depărtea"ă se aproprie ca o pădure tăcerea

4!n sânge ne cad ructele putredeo otravă sub ructe sub#ia"ă păsări ca perleleşi păian9eni torc re!ntoarcerea !n dantela g)e#arilor

ierăria uitării aruncă lăcări topeşte !ntâlnirea uitareaşi ca două aruri se sărută se !ndepărtea"ă inimilecai sălbateci vegeta#iile cu vânători cu panoplie amurgulse năpusteşte muşcă vântul intestinele !n pustăluna pune o undă !n laboratorul urec)eievenimentele se succed ca erestrele!n vitrina cerului sunt busole c)ei degetele

papagal toamna !#i oeră )oroscopul run"elor vinele tale alcătuiesc un rumos model de broderieşi nerviinervii atle#i negri pneuri serpentine aişe

plasă !n care se "vârcolesc peştii lămpilor stelelor sârme pentru dansatoarea !n ec)ilibru a spasmuluice bobină rum8or nervii )artă a continentelor antomelor crocodilii !şi !nig din#ii !n pulpa anotimpuluidrumuri ca un obra" palide se !ncâlcesc drumurinervii câte mărgeane şi cetă#i dăruie sărutul umbreinervii bucle prinse cu spelci de luceeri)erg)elii de 9ăratecalge brune !n apele trupuluilori submarine ung)ii sub#ire ca accidentecurcubeie surâsurigări la !ntretăierea mun#ilor aerieni ca privirile

pupile despân"ite !n carne precum aşteptarea la ospă#ul!n care bucătarul #igan rostogoleşte ca buturugi capetele

balauruluidar vine ăt-rumos cu limbile păstrate !n sân ca ocolec#iune de timbreşi tresare iarba #inutului se desace !n lumină erigavuiesc suveicile nervilor aceste gene lăuntriceşi oc)ii se desac ca şantiere ca lacuricâmpul e tăiat de linii ca palmele

noaptea se urcă !n pomi ca un copil neascultător sărâmă dorin#ele cuvintele cuiburi de pasăregesturile noastre din paie şi pământ adunat !n câmporice glas răneşte aerulcâte urtuni clăn#ănesc bra#ele cerulmările se varsă pe a#a de masă ca pa)arul de laptemesteacănii ac mătănii!n sân se crucesc ulgerespintecă !ntunericul ca un pântecdăruie lumini "ărite ca reclamele marilor bi9utieri

;te opreşti la vân"ătoarea de legume!#i surâd ca şopârle asolele ver"i

214



constela#ia ma"ărei nauragia"ă vorbele boabele stau !n păstaie ca şcolarii cumin#i !n băncica lotci dovlecii !şi vâră botul !naintea"ăamurgesc seclele ca tapi#erii pătrun9elul măraruliepuri de casă ridic)ii albi pătlăgelelevinete !nnoptea"ă iată tomatele ca obra9ii transilvănencelor

!n broboade de mângăieri cristale paşiiconopidele cât omăt !ntâr"iat pe bosc)etele de şoapteşi sticle cu apă minerală morcovii oglin"i luviulca oase lungi se deosebesc casele cuvintelecu virtu#i terapeutice drumul săpat !n patlagină lăptucişi iată a#a de )ristos c)inuit a cartouluiel ştie secretele nop#ii cu burdue de liniştirădăcinile lui pipăie rărunc)ii pământuluialbe netede ca tuburi rădăcinile!naintea"ă !n nervisug !n#elepciunea vremurilor osemintele nop#ii

!nc)ini un imn cartoului

vreau să am limpe"imea tăcerea taruct al #ărânei asemeni cu #ărânadin pântecul !ntunericului nu ne uita!ntăreşte-ne cu uleiul nop#ilor mâna

tu ştii subterane abecedarete-au )rănit dumne"eu şi ploilevirtu#ile #i le tragi din pământ ca din staul oilecerurile te primesc !n orice căldare

carto icoana umilin#ii a răbdăriitu te mul#umeşti cu pu#in şi ne dai totiată şi triung)iul "borului !n metalul !nserăriicerul atârnă ca limba câinilor de un cot

carto ca mâinile plugarului asprecu răcoare de tunel de după-amia"ătu eşti al gliei glas pretine oc)iul !ngerilor ără )araci te veg)ea"ă

tu !#i lipeşti urec)ea de pământlingi "gomotele măruntaiele toateatâtea vră9i ca etic)ete de drog)erie !n tine sunttu eşti un pa)ar cu vitalitate

!mi place coa9a mie"ul tău ume"indu-secum !#i aci loc cu umerii ca să creştite aştept te ascult şi bătăi de inimă ivindu-se!n negreală şi noroiul tău culori cereşti

strângi şi apoi ne dai pe limbă amidontu primeşti binecuvântarea vântuluinorii !#i clădesc pe sub "are un tron

21;



şi numai poetul ştie că tu eşti câinele pământului

Fca un gol spitalul te !nvăluie te primeşteşerpii singurătă#ii ling pere#ii erestreleaerul ace bale la gură precum câinele de vânătoare

oaia de observa#ie arată drumul stelelor şi iecare duce !ntre degete un termometru ca o ramurăde salcie!n duminica lorilor mâ)nirea e o crinolină de-a lungul "idului

paturile sunt ca şcolări#e cu părul cearceaurile despletiteglasurile sunt scă"ute ca gârlele !n secetătimpul !mbrăcat !n )alat alb trece pe lângă tineca păsările de mare cuvintele sunt vărgateeşti străin şi un număr iată-le !n loteria sălilor doctorul agită o "ăpadă cu mânecileşi ca un stol de ciori oc)ii #i-au năpădit bra#ele obra9ii

orele se târăsc ca plante agă#ătoareundoianu te vi"itea"ă adesea şi lorile au surâsul

pe care l-ai observat !n 11 pe a#a şeului de gară din bla9caldă scama o sim#i ca degetele iubitei !n mânălimba e un lacăt pe grila9ul gingiilor amintirile se rup ca banda9ele rău ăcuteoarecă run"ele tăcerii pipăio triste#e şi !ncă alta ca arşice

paturile sunt atât de aproape şi totuşi singurătateaca o temni#ă te i"olea"ă !n mâl sunt gesturile surâsurile

plămânii te privesc ca două maimu#e tinere prin gratiilumina stă deasupra uşii ca două coarne de cerb!ngri9itoarea clatină ca o legătură de c)ei oaselevecinii de paturi sc)imbă !ntre ei tutunul privirilecum !n parc invita#ii căr#ile de vi"ităierbin#eala !ncinge nicovala inimii sărută

pulpele ca ar#arii desco9ite lămpile bu"eleun singur sulet vă cuprinde pe to#i cum un oceanmărgeanele vapoareleşi tu nu te deosebeşti de ceilal#i te-ai pierdut te vrei pe tinedar obra9ii se aseamănă !ntre ei ca paturile

şi noaptea !#i cade pe cap ca o pungă de g)ea#ăLde aici trenurile sunt coupe-papieruri pentru peisagiustogurile se !nal#ă se salută ca ar)iereii

plopii !#i vâră degetele !n pleoapeşi ca un pietriş sim#i pe bra#e verdea#a răcoareatăpşanele sunt cu vaci călimări 9oacă dominocâmpurile cu iepuri şi prepeli#e şi spinărilecolinelor ac băi de soare aerul e asemeni

pescăruşilor atingând cu aripile !n ildeş apele

oc)iul duce "area până-und ca o salinăsim#urile se tăvălesc cu brotăceii !n ierburilăcustele ac reveren#e se deplasea"ă ca râsete

21F



râmele umede sărută scoar#a plămânilor vântul umegă şi cu omi"i run"ele !nstelărilor

liniştea se scutură ca du"iiglasul !ntâr"ie cu văcarii satului sub ulmisoarele 9oacă la capră pe culmi

şi pocnesc !n vra9a "ilei cucuru"ii bra"ii rod tava cerului ca linguriseara gârlele !şi pun la urec)e stele cerceicalea laptelui mână de la şapte mieişi !n noapte dumne"eu şi câmpul rămân singuri

te-ai !mbăiat !n părul blond al oglin"ilor oglin"i oglin"i grădini peste pân"ele aeruluisărutarea de sălcii tremurate a umbrelor continuare a oc)iului !n )are de ape

oglin"i ca !ntâia ieşire din casă a convalescentuluicu "boruri cu tulpini !nlemnite !n ger şi deilarea aerului ca drapelele regimentului

oglin"i brune oglin"i roşcate ca ata )angi#eioglin"i cum sunt copitele căprioarelor scrise !n mun#ioglin"i cu piatră vânătă ca run"a vi#eioglin"i adolescente ca run#i

am vă"ut !ncolăcindu-se !n voi run"arele şerpiivânătorul căuta urma "ilei rănite!n argint se iveau !ngerii şi cerbii!n ceruri ruele vântului clătite

oglin"i de culoarea tăcerii a surâsuluioglin"i ca peştele "vârcolindu-se !n metaloglin"i ca o amintire a vă"uluioglin"i ca gâtul emeilor la bal

!n inel cântecele dorm erecate

ca-n uger laptele luminii creşte pe mâini iedera cuvintelor urcateşi un călăre# la conac inima se opreşteoglin"i cu săli de aşteptarea cu reveniricu rămasul bun al emigrantului al oriicâmpurile se umlă ca mările !n privirise ca#ără spre edelSaisul lunei avaiatorii

oglin"i cum mă !năşoară cum iubesc răcoareavoastră oglin"i de priviri oglin"i de mătaseoglin"i umede !n buruieni ca boarea

oglin"i ca evantalii desc)ise !n oase

oglin"i gara9e de automobile covoare

21L



olteneşti vă ştiu spuma lânanorilor când iarna vă !ncuie vă doareşi-mi plimb prin blănurile voastre mâna

oglin"i cu catielări de ringlode de ruginăoglin"i incediind corăbiile perşilor

voi sunte#i ecoul sângelui !n luminăapusul vă dăruie rumeneala cireşilor am muşcat ructul vostru am lins

pielea bron"ată ca prunele cu privirileoglin"i terase !nspre lacul "Cric)când trenul !naintea"ă ca pescarii de-a lungul #ărmuluişi iată seara vă amestecă băuturilesearaoglin"ile nu se mai pot deosebi !ntre elenumaii oc)ii se !nig ca pinteni !n trupdar e mireasma ca un ior e mireasma

sunt oglin"i cu parum de garoaesunt oglin"i cu parum de busuiocsunt oglin"i prinse cu agraesunt oglin"i care nu se văd deloccum !n oceanul atlantic curen#ii cal"icum !n glasul tău se umlă păunicum !n piersică sâmburelecum sub trăsnetul crengilor !n pădure tăcerea

bulervardele se rumenesc ca pâini !n brutăria dimine#ii buline automobilele alunecă !n esoagul tăceriise desc)id parcurile cu oglin"i de răcoareşi iată restaurante !n care la prân" se !mbul"esc unc#ionariimâncărurile se succed repe"i ca trenuriam vă"ut ră"ând cu pântecele desc)isanimalele ca steaguri atârnate la măcelărievibrea"ă timpane trotuareleacum sângele circulă paralel cu metrourileo amintire !#i ace semn te !mbie ca o vacan#ăşi deodată marea mânecii e o pelerină albastră

clădesc insule sirenele se destramă bruma pân"elor pla9ă surâsuloraşul se termină ca o serbare şcolarădar oraşele #ările se ating !n sălile de concertee o vânătoare de elean#i prin lianele vinelor din copacul aerului sar veveri#e instrumenteletoren#iale ruperile de linişti ca de nori

pasul se !ncâlceşte !n vegeta#ia sunetelor toridănotele ca botul panterelor sunt clare

puştile destramă pernele urşilor albise topesc privirile antome alunecă şi deodată

bursa cu vi9elia glasurilor sunăcornul inimii scoboară se urcă termometre ac#iunilese deplasea"ă pe cer timbrele avioanelor

21



un cuvânt şi se prăbuşesc balcoane pădurile din me0icsondele de petrol trec din mână !n mână ca pălăriile de paiegrânele sunt rânduite !n eprubete ca aci"iidar iată po#i să cumperi somnul !n cutiu#e la armaciicerul e servit !n ceşti pe terasele marilor )otelurimarea e o batistă pentru u"ul acestui oberc)elner

vecina ta are pe piept perle ca inscrip#iisilabiseşti degetele ei ca literele c)irilice privirea asta e o sârmă pe care alunecă troleul amintiriitreci prin paloarea geometrică a bu"elor a şervetelor noaptea şi tăcerea se sărută precum coamele a două iepemun#ii !şi pun mănuşile norilor !n glastre de văi se !nsămân#ea"ă ecoulsurâsul se şterge ca linia cocorilor !n pieptul viorilor se culcă vocea ca-n staul boul

copacii conspiră până la gara cea mai apropiată

pasul !ngerilor !ntre coaste răsunăcerbii privesc speria#i la roşea#a de atăcu care dealul primeşte !nceputul de lună

cuvintele se !mpart ca run"ele !n grădini!nloresc accidentele pe bu"ele prăpăstiilor ce ruărie ra"ele stelelor !n arinicântecul pădurii !mprumută !ncordarea prăştiilor

din aer brumat rupi aişeun #inut nou te primeşte acelaşi ilarieca ploaia privirea domnului e pie"işe

bra"da suletului se răstoarnă !n arie

tu eşti un reugiu unde te apleciântânile !nal#ă gâturi până !n undnoaptea desc)ide !n răcoare un becişi oc)ii se dăruie !n amintire prund

1N priveşte lumina e albă

ca pieptul păsărilor de marestep)ane roll

oc)ii ce şosele de-a lungul pra)oveivuiesc apele se dau peste cap şi râd cu pietricele albede departe se străvăd plămâni abricele a"ugeisinaia edelSais la butoniera anotimpuluimun#ii dau din cap ca bătrânii sătoşi!nal#ă un gard !n albastru ecoulacum aştep#i venirea tăcerii la poiana #apului

şi )angiul !#i pune pe masă pâinea de secarăvocea lui are culoarea tre"irii !n compartiment străbătând tirolul privirile sunt lipite de tine ca două provincii

21



e ora când pomii se adapă !n vadul amurguluişi se !ntorc pădurarii cu oboseala scânteind ca păstrăvi !n oc)iapele spun rugăciunea de searăşi o mireasmă te cuprinde intră !n tine ca o in)ala#iee bucuria pământului aburit a buruienilor ibrele trupului se umplu de nesa#iul umed al ierbii

vrei să !ntâr"ii !n ericirea aceasta nerostităştii că dacă !ntorci capul vei !ntâlni privirea şeului de biroudar glasul alunecă pe bolovani urmăreştiuga prin #ărână a şopârlelor ca #ipete atât de ver"i

e un povârniş !ntoarcerea de la păscutstelele c)elălăiesc ca dulăiinorii !n trăsuri boiereşti au trecutluna !naintea"ă !n inima văii

bucuria se destramă se dăruie

ca o "ăpadă ca un sărut pe obra""gomotele din râpi se năruie!n eştile oc)iul lui dumne"eu e trea"

crestele mun#ilor clatină tălănciscâr#âie pe drum umbra agilor ra"ele lunei !#i oeră băncicând !n 9urul cinei sim#i aroma inimilor şi ragilor

11unicularul "ilelor urcă !n nisip sângeleiecare cuvânt aduce un anotimp un climataventurile !n vitrină 9ac)etele de lână alunecăde pe "iduri noaptea te pândeşte !#i sare !n gâtte apleci peste imaginea tu un balcon surâsulluna e pantoul cenuşăresei şi toate dealurile !l !ncearcăvisul e păstrat destul de cald !n termoor inimainima orice gest deşteaptă nuerii adormi#i !n oglindă!ntunericul lumina se amestecă !n părul oc)eanelor varsă toate miresmele pădurii !n glasul tău ca !ntr-o gamelă)ieroglie globulele roşii se multiplică !n artere te apără

dacă !nainte"i e sala de maşini a transatlanticuluilucioase curelele intestinelor lumina icatului ver"uieca ro#ile mari plămânii pun totul !n mişcare

biela inimii aruncă 9ocuri de ape vineleşi toate organele stau acolo au rostul lor ca !n cămară borcaneledin ele se desac !ndoelile certitudinile ca din aparatul morsetelegrameledumne"eu e un oarte bun contramaistruor"ul vântului se răstoarnă din sacul aeruluişi nec)ea"ă )erg)elia "ărilor glande piscurilese ume"esc cultura serii creşte !n eprubetele de umbre

!mpleteşti din priviri o cămaşă cu motive #ărăneştiapoi găr"ile cerului se sc)imbă "ăngănind stelelecine mă strigă eşti tu autorul acestui poem

22N



via#a mea e !nc)isă aici !ntre ilele căr#ii ca un comentar ca o umbră !n run"işul de carpeniată-mă dinaintea ta cine eşti cine suntcare din noi doi l-a "ămislit pe celălaltte c)eamă ilarie voronca şi ai 23 de anişi al#ii au avut vârsta asta !naintea ta

aveau nume mai sonore dante, baudelaire, victor )ugo, eminescu şi 9ucau ca mingi ceruriles-au aplecat şi ei peste bariera inimiicantonierul scotea limba steagului la trenguşterul !nc)ipuirii trecea prin traverse ca buruienileau !ntrebat şi ei adâncurile pentru plecarea din urmă

pe ereşti lorile de g)ea#ă deseneau respirareadar oc)ii mei se umplu de cea#a evenimentelor din vi"uina visului lucrurile se deşteaptă capătă ăpturămă "bat vreau să scap din cuşca cuvintelor deasupra noastră sc)imbă maca"ul triste#ii inevitabilecordon ombilical peni#a mă leagă de tine

m-ai vă"ut !n cinematograe aceste arcuşe ale tăceriinauragia"ă pe bu"ele tale voceacum !n apele apusului soarelevântul !#i linge palmele ca un câine prietenosşi drumuri se apropie de tine cu bra#e cu gâturi

prin gratiile versurilor mă priveşti te privesctotul se va petrece !n ordinea impusă de calendareorice "i e numerotată !n ar)ivele nemişcăriiunde mergi mă modele"i mă sapi !n catieaua atmosereidar alunec din pipăitul tău precum stelele oglindite !noc)ii cerşetoruluiau"ul mă pândeşte se apleacă spre mine cum lipeştiurec)ea pe şinele de tren ca să au"i venirea minutului

pământul se scutură ca un animal ieşit din apăcreierul oscilea"ă precum o busolă !n cabina de comandăseara se umple de um ca un compartimentşi noi ne ugărim mereu la aceeaşi distan#ăcând oare se vor !ntretăia orbitele noastreaşteaptă ciocnirea ca o sonerie

I%I@+*

12!mi place răcoarea lucioasă a sălilor de gimnastică

prin erestrele ca g)e#ari !nalte aerul !şi !ntinde gâtulmuşc)ii se desac ca rădăcinile sub pielerespirarea bo0eurului regulată !mi aminteşte"gomotul ăbricii de c)erestea !n lemnul după-amie"ii la sove9a

pulpele bron"ate vibrea"ă ca roc)ia vântului privirea cu un gest de !notător se opreşte !naintea"ăşi aceste noduri de linişte )alterele cât de clarăsărutarea !n ininit ca două glasuri a paralelelor

pântecele se dilată i"bucnesc ca lăcustesalturile descriu !n aer rontiere steagurialunecă stea că"ătoare trape"ul

221



paşii cercuiesc !n tăcere unde lianeşi iată râng)ia sub mâinile tale ca lumina lunii netedă

buteliile se roşesc te !mbie ca borcanele cu dulce#uriaripile sănătă#ii cresc de pe "iduri te acoperă!mprospătat timpul se !ncoardă i"beşte !n ceasornic ca !n bicepssurâsul se sarmă !n g)ips avalanşa orelor

desc)id o perspectivă solară inelele articula#iilese mişcă asemeni "borului de rândunică supletrupul liberat sparge anara mişcărilor omopla#ii ca mările din sud aruncă luminispuma valurilor lasă pe #ărm melci paşiilu0ul bra#elor clatină catargeumerii se rotun9esc ca scoicile

13iată şi oglin"i terenurile de tenisabecedare pe !ntinderea de nisip !n despletiri părul soarelui

sâni mingile se sărută peste plasa de aer şi cuvintele prepeli#e !n run"iş !ntâr"ie salutulrespira#ia e suspendată pe bu"e ca un pod pe coasta carpa#ilor saltul descrie !n pupilă un tunel de răcoareseara vine "ăngănind lacătele visuluişi rac)etele au o !nclinare a capului ca prin#esele când salutămul#imea la "ece maidin pietriş se ridică aburi paşii prin ploaia ină a privirilor sandalele !nloresc linii şi arcuri !n pleoape sălciileca lope#i bra#ele taie apa "ărilor le rământăşi spuma vocilor se amestecă !n cristalul minutuluioc)ii sunt ca inscrip#iile pe ântânicum alunecă pe tăvile de răcoare genunc)iidin cuibul gâtului pasărea mişcării se arcuieşte !n lauttrupul ace unde şi c)emările sunt umedecum se !nal#ă buruieni amare pulpeleca luntrii piepturile se ciocnesc şi prin crăpăturile ceruluistelele te pândesc ca oc)ii )aiducilor vârurile bra"ilor !n licoare clatină linterun#ile desac o lumină ca e#ele de masăcrengile bolborosesc vântul se desco9eşte pe mâini ca scoar#a copacilor

şi !nc)eieturile c)eamă somnul ca un grila9 somnulaleiele !naintea"ă !n vârul degetelor până la !nceputul păduriinoaptea pune "ăvoare pe cer acum terenurilede tenis sunt ca nişte )eleştaie ale singurătă#ii

9ucătorii au plecat au luat cu ei rac)etele mişcăriletu singur priveşti cum run"ele !nc)ipuiesc mingişi cum !n aer străuie dâra adolescentelor !n luceeri ai urmărit scrisul mărunt al bu"elor al gle"nelor

pe umeri sim#i sărutul umrei al păruluinoaptea !şi ridică leagănele ei de apecolinele !şi !mbracă şalurile de podgorii

luna luminea"ă străve"ii muşc)ii luviilor de departe clopotele urtunilor aduc miresmeşi !n )o)otele pământului sunt trepte

222



te aun"i te aun"i tăcerile se revarsă !n cremeneamintirile urlă !n tine precum câinii satuluitoamna dăruie năluci pe toate cărărilecerul !şi umlă !n păduri rănileun arcuş apusul peste inima ardealului

14te regăseşti !n atlasul unui surâs !n relie mădularul vă"du)ului suie vântul pe o privire unicular trunc)iuri de copaci vin !n pu)oaie cuvinteleapele răstoarnă butucii şi "ările au gaterenoaptea c)iuie ca o scândură trecută sub ierăstrăuşi prin erestrele desc)ise miresmele tari se !ng)esuie ca bivoliiun oc)i !ntâr"ie pe tâmpa braşovului

părul glasului se stinge !n tunelul de vorbeluminile obosesc pe povârniş ca bosc)eteleşi triste#ea desc)ide !n tine galerii cum !n arbori cariile

1;iată-te la braşov cum iubeşti stră"ile lui dreptePZ(=@+* + aproape şi linişti mari !#i ling gle"nelecerul !şi desace co"ile de păuni curcubeielecodrul te ospătea"ă te primeşte cu sularea lui cu mângâierea muşc)iuluive"i mai departe cimitirul improvi"at pentru cei că"u#i la ră"boi !n 11F#ărâna a apropiat vră9maşii i-a binecuvântatglasul lor reapare ca literele ştersesunt to#i oarte tineri şi pietrişul aleielor ca obra"ul e umed

pe cer descoperi deodată urme de paşie dumne"eu care trece gârla vă"du)ului pe bolovani de luceeric)eia gâtului cade !n adâncurica un sc)it suletul se limpe"eşte prin mesteacănirăscolesc run"işul privirile se adapă ca 9ivinilese tre"esc viorile adormite !n copacişi vertebrele sunt mătăniile luniicând vulturul se roteşte ca un aruncător de discşi urcă primăvara !n sângedar deodată porneşte buciumul !năl#imilor să adune !n cercuri iarna oilor !n ulgi la stână

şi bra"ii torc caierul vântului!n văgăuni lumina "ilelor e pitită braşov cetate cu pere#ii oglin"i !n mun#i pieptul tău e desc)is la suli#ele aeruluianotimpurile !#i aduc buc)ete de şipotetăcerea e ca o cireaşă !şi suie coarnele până la tineo vară mi-ai dăruit ericirea vacan#ei cu mireasma şi răcoarea taai !mprumutat trupului meu bron"ul culmilor alcov pentru lacăra oc)iului !n nisip

braşov odi)nă a glasului !n )amacul de umbrălunecă !n balul aerului !n mătase navă

1Fla otogra !ncremenesc gesturile surâsurile

223



o apă trece din mână !n mână ca o eşarădin cartoane se !ntregesc umbrele erestreleca prăsele pasul nuntaşilor sună !n cremenemagne"ium magne"ium cum cum i"bucneşti !n oglin"i carnea ta albăo lacără ca o punte până la pere#ii cu draperii privirileun ocean rupe lan#urile !n mădulare urcă tăcerea

ca un miner amintirea se pierde !n salinădansatoarea muşcă colierul de lacrimiun sărut nemişcarea un ior bra#ele

pământul !şi desc)ide vântului sânii plini cu cartoi cu liniştio clipă moartea scânteie ca oc)ii lupilor !n drum spre conac!n dormitoare strălucesc bi9uteriile somnului

prin sticlăria nop#ilor se străvăd lacurile cu lacăte !n rugină broaştele preotul duce !n mâini aparatul !n care se imprimă tinere#ea uitareao răcoare !naintea"ă puşcaş prin trestiile oaselor !n aerul brumat rotesc ra#e sălbatice vorbelecolinele !şi pun catrin#e şi luierele sapă văi

iată somnul !#i dăruie o sticlu#ă cu parum!mblân"itorul aruncă tigrul !n arenă ca o mănuşăurmea"ă numărul acrobatului elegant subteran dansul

pe râng)ie paşii se aprind se sting ca aişe luminoase biletele de avoare nu sunt admise dar directorul!naintea"ă pe calul muşcând !n spume "ăbalave#i vedea domnilor spectacolul cel mai e0traordinar inima ca un gât de guşter se umlă se de"umlăşi troici coboară c)iuind pe arterele !n treptecât duioasă e elegan#a ocilor

pielea lor lucioasă ca o noapte !n docurile brăileiau mustă#i cum e nervura run"elor !mi place să le văd legănându-se !n mişcareoc)ii lor sunt ca acele de cravatăşi scot #ipete oarte binevoitoare ca papagalii

prind peşti dărui#i de dresor şi scâncesc atât de copilăros

1Ldar iată mansardele se sărută ca obra9ii !ndrăgosti#ilor semnele pălesc opai#ele )anului toamnarun"ele plutesc ca tăvi ducând c)ipul unui ioan imaginar

din ape se !ntregesc oasele potecilor oarte albetrosneşte suletul ca sub paşii vânătorului amurgul

1!notătoarele au dantele de ape

porumbei valurile se unesc genunc)ii descriu cercurimişcarea bra#elor clatină o pădure de miresmee o alunecare a trupului pe blănuri de liniştie o desrun"ire de surâsuri !n spumădegetele !nloresc "ăpe"i !n glastrele aeruluiumerii se apleacă !ntr-o parte ca sălciile din privire

depărtea"ă apropie pulpele minutelespinteci peştele viu al undei creşte respirarea"borul păsărilor !nal#ă un ecou bărcile

224



cu pân"e descresc ca vocile de pe malurie o odi)nă desc)ide balul sângeluirunteasărută bu"ele apelor !n rugăciune

dar !naintarea se ace ără grabă

po#i !nota voiniceşte sau pe spate pieptul se desată !n aerul umed şi albăcatieaua valului te mângâie te !mpartetălpile sărută tulpine ca gâturi uneoricerul lasă-n apă rubinul unei toamnedin und vegeta#iile clatină culori

pupila străvede insuli de portocalio stea tremură vântului catargetrupul sporeşte o cascadă !n cristal!n inel luna ace cercuri şi se sparge1

acest catalog de maşini agricole senailarie voronca

şi iată peste diagonala sângelui parisul creşteun steag luminile !#i alintă mâinile tâmpleleatâtea eşare stră"ile pentru sânii apelor când oc)iul ca un disc de onogra !nregistrea"ăşi violonistul !n cerc oeră ultimele cupleteglasul aruncă sonerii covoare lămpile

paris paris pasul se !ncumetă ca arcaşii porneşte săgeata minutului de pe "idul din privirecâte cascade !nloresc ung)iilecâ#i !ngeri se desac din )ârtia erestrelor

paris oraş ca o volută ca o amintirecum !#i cunosc mansardele barurile cinematograeledactilograa !şi pune broderia surâsului pentru balul din cartier

pia#a concordiei ca un pântec se rotun9eşte se ridică bulevardele sună panoplia cuvintelor !n luceeridesigur cerul sărută acoperişul bisericilor că"ărmilor şi turnul eiel !şi !ntinde gâtul

sângele ascensoarelor circulă !n marile )oteluri paris m-am !mpărtăşit din cuminecătura taam incendiat mu"eele tale am sâşiat carnea statuilor duminica se dăruia !n banlieu ca o capsulă de cocaină!n 9ardin des plantes am limpe"it metalul nervilor am vă"ut urşii albi prin"ând bucă#elele de pâine ca peştişoriişi am scris !nceputul poemului ulise!#i !nc)in un imn #ie veac al mediocrită#iinu mai vânăm ursul sur !n mun#ii americii

bra#ele noastre nu mai sângeră păduri sălbatece

singuri ne !nc)idem !n mucegaiul birourilor dar cum iubesc triste#ea bucuria cetă#ii brutăresele mari cât stoguri de ân şi vân"ătoarele de banane

22;



cum râd cu din#ii osorescen#i reclamele pe coala tăcerii timbrul inimii se desenea"ă paris ulei sânt pentru !nc)eietura gânduluioscilea"ă pe )arta apusului ca un transatlanticte stingi ca o mătase pe bu"ele toamnei

in ol 5larie Voronca, Ilise Br'ara nopilor, 4ditura acia, 8HH#

Trad Mi.nea G.eorg.iu

=ano$ Pilin$1@*T<n"uire

Hngropat de viu, cum sunt, sub stele, cu noaptea !n spinare,!mi mai au"i mu#enia<

estins rămâne strigătul meu ără cuvinte&5ă vei de"gropa vreodatădin tăcerea ără sârşitcare-#i !mpresoară cerurile<

%are m-au"i<'au e ără sens să mai strig<ăci nu mai simt decât g)earele spaimeicare mă apucă de ceaă&

Hngăduie-mi doar să sper !n /ine, (oamne&&&*tât de mult !#i doresc apropierea,cu tot tremurul care-mi ace vâlvătaia iubirii!ncă mai ar"ătoare&

Hngroapă-mă !n !mbră#işarea /a> u mă lăsa !n gerul lumii&)iar ără aer de-aş rămâne,n-aş !nceta să /e strig iar şi iar&

Kii binecuvântarea tremurului meu de run"ăspulberată de bătaia vântului&Ei dă prăbuşirii melemăcar un nume duios şi o pernă sub cap&Traducere: Sorina Munteanu

;$car (in"al ;[(la/ertie ill$ ilde * 'alada :nc/i$orii din Readin"

-avea veştminte staco9iiu vin şi sânge scrise,i vin şi sânge doar pe mâini*vea când !l găsiseu ata moartă ce-o iubeaEi-n patu-i o ucise&

5ergea-ntre pa"nici, !n costum

Bărgat cum e paia#a7/ic)ia de puşcăriaşHi mo)orâse a#a7

22F



(ar n-am vă"ut nicicând un omPrivind mai lacom via#a&

u, n-am vă"ut nicicând un om,'au vreun pri"onier,Jolbat la peticul de-a"ur

%cnaşii "ic că-i cer,Ei nici la norii care trecBopsi#i cu&argint sau ier&

Păşind smerit, ca osândit,as gândul să mă poarte.

u ştiu de-i omul vinovat5ai mult, pu#in sau oarte,ând au"ii şoptind un glas.:Pe ăsta-l duc la moarte:

Isuse> (intr-odată simteva amar ca ierea7%#el topit u naltul cer -*şa mi-era părerea-Ei !nsumi suletul, !n iad

u-mi mai sim#eam durerea

Hn#elesei ce gând cumplitPrivirea i-o-nioarăEi pentru ce căta avida lumea din aară.+l ucisese ce-a iubitEi trebuia să moară>

ăci to#i ucidem ce ni-i dragEi-ntindem mor#ii prada.%moară unii măgulind,%ri cu do9eni, cu sada,ei laşi ucid cu sărutăriIar cei vite9i cu spada&

%moară 9uni, sau vlăgui#i(e sevele puterii7=cid cu aur, cu-amăgiri,u mâinile plăcerii7ei blân"i desc)id cu un cu#itAăvoarele /ăcerii

Iubim prea mult, sau prea pu#in,5ărinimoşi sau )o#i7=ci"i plângând, uci"i tăcând,

epăsător de po#i,

ăci to#i ucidem ce ni-i drag(ar nu murim cu to#i&

22L



-avem o moarte de ruşine, ici vreo pedeapsă-n via#ă, u ni se pune ştreang de gât, ici )aine peste a#ă, ici din picioare n-atârnămu vinele de g)ea#ă

u pentru to#i un pa"nic pusBeg)ea"ă-n pragul por#ii,ând plângem, sau când ne rugămerând iertarea sor#ii7

ici ne pândesc să nu răpim oi singuri prada mor#ii&

u au"im !n "ori de "iIntrând cu pas uşor Pe preot !mbrăcat !n alb,

Pe domnul Procuror, ici pe (irector dându-#i vesteaPălind !ngro"itor&

u ne sculăm să ne-mbrăcămu straie grosolane,Pe când un doctor ia-nsemnări/ribut Etiin#ei vane>Privind un ceas a cărui limbiPar ritmuri de ciocane&

u ne sim#im gâtle9-uscat(e nisipoasa sete,Pe când călăul ia un la#(in !mpletite beteEi #i-l petrece după gât,'ă nu-#i mai ie sete>

u plecăm capul s-au"imPro)od cântat de-aproape,

ici suletul nemuritor

u groa"a prinsă-n pleoape u vede propriu-i sicriu(ucându-l să-l !ngroape>

Prin erestruică nu privim'pre-acoperiş, sub scaă7

u ne rugăm din glas de lut,u moartea-niptă-n ceaă,Ei nici pe bu"e nu primim'ărutul de aiaă>

II/rei luni umblă cu pă"itor,?ătit cum e paia#a7

22



(eşi tic)ia-i sta pe cap,Boioasă-i era a#a7(ar n-am vă"ut nicicând un omPrivind mai lacom via#a&

u, n-am vă"ut nicicând un om

'au vreun pri"onier,Jolbat la peticul de-a"ur ocnaşii "ic că-i cer,Ei nici la norii destrăma#i(in caiere ce pier&

u-şi rângea mâinile, cum acHnnebuni#ii carePresc)imbă salbă de năde9diHn iad de disperare.i doar căta spre soare-n sus,

'orbind din aer, tare&

u se rângea, nu se plângea(e iorosul c)in7i bea din aer, aşteptând=n leac din cer senin,'orbind din soare cum ai bea(intr-un pa)ar cu vin>

Ei eu şi ceilal#i c)inui#i,=ni#i de-a noastre soarte,=ităm de suntem vinova#i5ai mult, pu#in sau oarte,i doar privim şi ne-ngro"im(e cel ursit la moarte&

(e-i straniu să-l priveşti trecând=şor, cu a#a vie,%ri stranii oc)ii ce-i tân9esc'pre cer cu lăcomie,5ai straniu e să-l ştii dator

u-astel de datorie>'te9ari şi ulmi dau run"e ver"iând se de"g)ea#ă glodul7(oar Kurca poartă mugur omând la#ul strânge nodul7=n om ce, tânăr sau bătrân,

-apucă să-şi dea rodul&

=n post !nalt e luat cu-asalt,Ispitelor supus7

(ar cine vrea !nalt să steau la# de gât adusEi ultima lucire-n oc)i

22



ătând spre ceruri sus<

+ dulce să danse"i uşor ând plin !#i merge-n via#ă,Ei-n dans să cân#i, !n 9oc să-ncân#iPrivind iubirea-n a#ă7

(ar trist cuvânt s-atârni !n vânt(ansând ca o paia#ă>

Iscoditori, bănuitori,ătam la el !ntr-una,?ândind. din nou cui i-or suci(e beregată struna7roindu-i vad spre roşul iad,Ei pentru totdeauna<

a două nave-n uragan

e-am !ntâlnit odat(ar n-am clintit, nici n-am vorbit7e să vorbim> pe dată

e-am urmat drumul copleşi#i,u inima-nricată&

a urmă omu-a ost trimisegat la 9udecată7Ei-alarăm că va i suitHn urca coco#atăEi că nu-l vom mai !ntâlniHn lumea luminată>

=n "id de temni#ă sim#eamHn 9uru-i iecare7

u ne dăduse lumea oc, ici (omnul !ndurare7i cleştele Pedepsei, crunt,

e #ine strâns !n g)iare>

III

Hn !nc)isoare e piatra tare&Pe "id musteşte "eama&u mintea trea"ă, pa"nicii veg)ea"ăPe osândit, de teamaa nu cumva cu mână rea'ă-şi acă singur seama&

Beg)ea"ă să nu stea la sat, ici spaima a şi-o spune7Beg)ea"ă când icneşte-n plâns'au cade-n rugăciune,

%ri via#a când ar vrea să-şi ia* Kurcii mortăciune&

23N



Kumea"ă "ilnic din tutunEi "ilnic !şi bea berea7+ )otărât, şi nici un gând

u-i răscoleşte ierea7Ei c)eamă-ntr-una pe călău'ă-i stingă-n gât durerea>

u ştim ciudatele grăiri(e ce-i pornesc din gură,ăci un ocnaş, un ucigaşPus sub dispre# şi ură(e bu"e-şi leagă un căluşEi-o mască pe igură&

%ri poate cată mângâieri,%ri vreo speran#ă poate<(ar 5ila cum ar i"buti

Hn ocna lui ră"bate<um ar putea năde9di să-i dea% inimă de rate<

Hn mers greoi tărâm cu noi% undă de "mintire7(ar to#i ştim că e dat să im* iadului oştire7u plumb !n pas, cu capul ras,

e râde-o omenire>

@upem râng)ii şi mici âşii,u ung)ii sângerate7'pălăm pe 9os, recăm vârtosa gratii erecate.Ei rând pe rând "vârlim pe 9os?ăle#ile-ncărcate&

oseam la saci, tăiam cosaci,ât carnea să ne roa"ă7/rânteam căldări, urlam cântări,

Hnăduşam sub pa"ă7(ar suletul !n orice ins?emea strivit de groa"ă&

Aile pustii se scurg târ"ii.a el cu toate sunt>=ităm cu to#i, nebuni şi )o#i,e soartă pe pământ

e-aşteaptă, până când un brânci e-mpinge spre mormânt&

ăscată, groapa c)eamă-n şir Pe unul, pe cellalt7 oroiul cere sânge viu

231



(in curtea de asaltHn "ori va legăna un om$elciugul cel !nalt>

u oc)i #inti#i mergeam prosti#i'pre #elu-ntunecat7

ălăul cu un săcule#Benea domol din sat.Ei orice om şi-avea al său5omânt numerotat&

Hn noaptea asta-n săli pustii/rec orme-ngălbenite7Hn a#ă-n dos, !n sus, !n 9osurg paşi pe nesim#ite.Ei-n "iduri grele, la "ăbrele

Ies capete-ngro"ite

+l doarme lin, parc-ar visaPe veselă livadă&&&Pa"nici plăti#i socot uimi#iă nu-i iresc să vadăHn somn ti)nit un osândit(at mâine Kurcii pradă&

'omnul nu strânge pleoapa când plângeEi n-a mai plâns vreodată>

oi suntem to#i - nebuni şi )o#i'ub garda !narmată -(oar o iin#ă cu-o suerin#ă(e altul !ndurată&

+ crud să sim#i sub greu Păcat*lt cuget cum se stinge7Hn c)ingi de ier sulete pier ând rima crunt le strânge7

(ar plumb topit oc)iu-a #âşnitând altul varsă sânge&

u tălpi de pâslă pe la uşi(oi pa"nici se strecoară.Ei cum privesc, !ncremenescEi-n sulet se-nioarăBă"ând ocnaşii-ngenunc)ia#iHn rugă-ntâia oară

(e-a lungul nop#ii ne-am rugat

Părând a #ese tort(in rugă şi din remuşcări7Hn ruşinosul port

232



'orbeam durerea cum a supt%#etul, 'ântul 5ort&

Hn "ori de-a"ur cocoşul sur 'ună a "ilei toacă7

(ar "iua-n ocnă nu venea>* negurii bulboacăPlutea adânc, şi mici staii*lbind, păreau că 9oacă&

Pluteau uşor !n vânt de "bor Hn ceasul de utrenii7eata nebună 9uca-mpreunău-a-ntunecimii genii,'ucind vârtos !n ritm )idos% )oră de vedenii&

/riste iguri, cu strâmbături(e un sinistru c)ip,5ai sus, mai sus - căci grani#i nu-s -Hn 9ocuri se-nirip,Ei-n dans grotesc ac arabesca vântul pe nisip&

5arionete !n piruete'prin#ar şi-ncurcă sportul7?eamăt de rică din glas ridicăEi ioros li-i portul,Ei cântă tare, !n gura mare,a să deştepte mortul&

Mip-să se spargă. :umea e largă,(ar gle"nele-n cătuşeEc)iopând mereu, păşesc mai greua două picioruşe>Iar pe ocnaşi !n lan#uri traşi@uşinea-i !nnăbuşe:&

u-i pentru cânt orice cuvânt(ibaci #esut cu glume7(ar nu cute"i să te distre"i- 'pectacol ără nume> -ând ve"i !nverigat un om.+ cel mai trist din lume>

5ai 9os, mai 9os, valsând gre#osEi c)icotind din ugă,

ăluci gălbii şi străve"ii

(in bu"e albe-ndrugăEi râd smintit de osânditând e-adâncit !n rugă

233



Pornit-au adieri de "ori,(ar noaptea tot se-anină7Pe când al ei pân"ar cernit'e-aşterne cu o tină,

oi ne rugăm şi ne-nricăm(e-a soarelui lumină&

=n vânt lămând trece gemândPrintre pere#i de piatră7Ei-n vuet tare-un câine parea lună lung cum latră&%, vânt cumplit> u ce-am greşit'ă-mi suli moartea-n vatră<

/âr"iu, a gratiilor umbră

Pe "id !ncet apare.'e mişcă spre-aşa "isul pat(in scânduri de lemn tare,Ei-alai că-n lume, undeva,umplita "i răsare&

e-am cură#at celula-n "ori7a şapte, pe răcoare,+ra sârşit7 dar un oşnit(e-aripi dă veste mareă-n pragul por#ii Hngerul 5or#iiIntrase-n !nc)isoare>

+l nu veni cu-alai măre#, ici pe cal alb călare.% soricică şi-o scânduricăPentru-o spân"urătoare'unt de a9uns7 iar nodul uns?âtle9u-l strânge tare&

oi pentru lume suntem anume

um !n veşmânt e "drean#a7'ă ne rugăm, ori să sperăm,Pierdut-am cute"an#a7/ot ce-i vioi e mort !n noi.+ moartă-n noi 'peran#a>

(reptatea oarbă calcă-ntinsPe neclintitu-i drum7ălcâi de ier striveşte crudPe slabi, pe tari, oricum7I"beşte-apoi cu bici de oc

Ei lasă-n urmă-i scrum&

234



%pt ceasuri au sunat, precumiocanul pe ilău7i-n cruntul ceas, al 'or#ii pas'orti, !n mersul său,=n la# de soară ce-năşoarăPe bun ca şi pe rău&

-aveam ce ace. aşteptam?ro"avul semn să cadă.Ei !mpietri#i, !ncremeni#i,'tam mu#i şi crun#i grămadă,(ar inima bătea !n to#ia toba la paradă

(eodată, spornic, limba-n ceasornicI"bi cu-niorare.

Ei din piepturi vii un strigăt ră"bi(e neagră disperare,a strigăt scos de-un biet leprosAvârlit din lumea mare&

Ei cum !n vis năluci de-abise ve"i ca printr-o brumă,Hn unie vedem urcând=n om născut din mumă,Iar ruga ce-o sârşi #ipândălăul i-o sugrumă>

%> ine ştie ce mărturie(in strigătu-i coboară>e regret amar, ce sudori de 9ar&&&a mine bunăoarăăci multe vie#i cine-a trăit5ult trebuie să şi moară&

IB u-i slu9bă sântă la altar

Hn "i de spân"urare,i-i preotul !n acea "i$olnav de supărare.Hn gândul lui, !n oc)ii luiiteşti !niorare&

Hnc)işi sub pa"ă pân-la amia"ăEedem, până ce cadAăvoarele, iar temniceri/rag uşile de brad,Ei din celule #âşnim to#i

%cnaşii ca din iad&

Ieşim !n aerul cel bun

23;



e ne mângâie a#a7(ar e#ele acestor inşi'unt sumbre cum e cea#a,Ei oameni n-am vă"ut nicicând&Privind mai lacom via#a&

u, oameni n-am vă"ut nicicând,'au vreun pri"onier,Jolba#i la peticul de-a"ur %cnaşii "ic că-i cerEi nici la norii ce plutesc

epăsători şi pier&

Breo câ#iva umblă dintre eiKricoşi purtându-şi portulăci ei urmau să urce-n la#(acă-şi primeau drept ortul7

+l omorâse ce trăia,(ar ei ucis-au mortul&

(a. un ăptaş de nou păcat(eşteaptă la durere=n sulet din cellalt tărâm,(in veşnica /ăcere,Ei-l ace-a sângera din nouu sânge şi cu iere&

Hn clasicul )idos costum=n şir de clovni păream75ergem pe-asalt de 9ur !n 9ur Ei to#i !n 9os priveam7Posaci călcam pe-asalt !n 9ur Ei unul nu vorbeam&

=mblam tăcu#i de 9ur !n 9ur,Ei-n oricare din noiumplit de-amare amintiri

Mâşnesc ca un şuvoi7u 'paima-n runte ne târâmEi ?roa"a !napoi&

Hn vino-du-te pă"esc pe brute?ardişti cu pasu-ntins.e e costumul nou-nou#/ot cu curele-ncins,(ar cismele-s pătate albu )ălci de var aprins&

ăci locul lui de !ngropat u este loc de moarte,

23F



i doar noroi printre calcar,(e "id nu c)iar departe,Pentru ca mortu-n strat de var (e giulgi să aibă parte>

(a, răposatul şade-n giulgi

um nu to#i au noroc.Bârât !n curte sub pământ,Hn tot umblatul loc,u lan#uri "ace la picior Hntr-un cerşa de oc&

Barul nestins roade din el%s, carne, sânge, seu.(in carne muşcă peste "i,

oaptea din os, mai greu.arne şi os roade pe rând,

(ar inima mereu>

/rei ani !n şir n-or semăna@ăsad de plantă vie./rei ani !n blestematul loc

-o creşte bălărie7i glia lui va i sub cer Ei stearpă şi pustie&

% inimă de ucigaşred ei că spurcă )uma,(ar nu> (in darnicul pământBor creşte-abia acuma?aroae şi mai sângeriiEi crini mai albi ca spuma&

(in gură roşii maci vor da,(in oc)ii-i lăcrămioare.ăci cine spune prin ce minuneIsus mai poate-apare,

Ei cum toiagul a-nlorit-a Papei cuvântare<

(ar roşii lori, nici albe lori u cresc !n puşcărie,ăci lorile-ar mai alinaPe omul !n urgie.

isip şi bolovani şi var '-!ntreaga poe"ie>

ici maci, nici crinii nu-nloresc

Pentru nebuni şi )o#i,Hn lutul sterp nicicând bră"dat(e-a plugurilor ro#i,

23L



'pre-a spune că (ivinul Kiu5urit-a pentru to#i>

(eşi al !nc)isorii "id'e-nal#ă-ntunecat,

Ei noaptea nu se plimbă du)u lan#uri erecat, ici sulet n-ar putea să plângăHn locul blestemat,

+-n pace mortul ucigaş,Kerit de-orice urtună.

u-l c)inuieşte-al Bie#ii glasu 'paima dimpreună.Kiindcă-n var nu-i gând amar,

ici soare şi nici ună&

a pe o iară l-au ucis&&&Ei nici nu poruncirălopot să sune, nici rugăciune.i-ndată ce sârşiră,Pe ugă l-au dat 9os din a#Ei-n groapă l-a"vârliră&

-au despuiat de straie totEi-au râs de trupu-i gol,(e gât-umlat, de oc)iul statHn #eapăn rotocol7Ei tot râ"ând, şi var turnândI-au aşternut lin#ol&

-a vrut preotu-a se rugaPe groapa ără nume,

ici sânta cruce-a-i !nc)ina,a suletu-i să-ndrume>(eşi doar pentru păcătoşi

Benit-a rist pe lume>Ei gata&&& Kacla vie#ii luiKu dată să se stângă.'trăine lacrimi pentru elHn urmă-au să se strângă,ăci 9alnicii iind proscrişi,Proscrişii ştiu să plângă&

B u ştiu de-i egea dreaptă, nici

(e e nedreaptă tare(ar cei din !nc)isoare ştimă-i "idul gros şi mare,

23



ăci orice "i e ca un anu "ile lungi şi-amare&

Etiu doar că egea ce s-a scris(e oameni pentru om,(e când un rate-a ost ucis

'ub vec)iul biblic pom,(oar din durere s-a ur"itHn ultimu-i atom&

=n penitenciar, o ştim,Aidit e din păcate7elule-i sunt !nadinsu gratii erecate,a să nu vadă rist pe omum c)inuie pe-un rate&

Printre "ăbrele, soare sau stelePierd ra"a lor cerească.Ei-astel ascund un iad proundu nepătrunsă mascăHncât nici %m nici (umne"eu'ă nu-l mai recunoască&

Kapte cumplite - plante-otrăvite -Pot creşte-n !nc)isoare.Ei numai ce-i mai bun !n om'e scutură şi moare.'paima nebună luptă-mpreunău muta disperare&

el slab !şi simte nervii "obEi plânge ca nebunul7'au c)inuit, bat9ocorit,Hi vine gărgăunul>5ul#i se "mintesc, to#i se-nrăiesc,(ar nu vorbeşte unul&

elula-n care stăm iecare+-o groa"nică latrină7(u)oarea mor#ii prin pragul por#ii(e scârbe intră plină,Ei-orice, aară de (esrâu,+ rupt ca-ntr-o maşină&

'ălcia apa cu noroiând bem, gruma"u-l strânge7Hn pâinea-amară găsim var Ei clei vâscos ca sânge>

Iar 'omnu-n loc de-a adormi'e plimbă crunt - şi plânge&

23



'etoşi, scrâşnim, lămân"i râvnima otrăvita masă7i-n nc)isoare răbdarea-i mare.(e oame nu ne pasă7(oar pietrele ce le cărăm

Pe inimă ne-apasă&

u noaptea-n sulet, cu amurg(e-a pururi !n odaie@o#i !nvârtim, râng)ii-mpletime mâinile ne taie7(ar liniştea cade mai greu-a tunului bătaie&

Hn nici un ceas mai blând vreun glas u spune-o cuvântare7

Prin uşă oc)i ce ne pândesc'unt ără de-ndurare7Ei suletul !n orice c)ipălcat ne e-n picioare&

e !n9osim şi ruginima lan#uri a"vârlite7$lestemă unii, al#ii plâng,Ies al#ii din sărite7(ar legile divine rângEi inimi !mpietrite&

ăci orice inimi omeneştiAdrobite totuş ard,Ei imnuri Proniei cereştiHi cântă ca un bard,Ei ocul mare-l )rănesc pe-altareu pre#iosul nard&

Kerice inimi ce se râng

Ei dobândesc iertarea>(oar prin păcate !n plâns spălate'e-năptuie-Hnăl#area.Hn răni de inimi rânte ristHşi picură-ndurarea&

el cu gât vânăt şi umlat,u #eapăn oc)i desc)is,*şteaptă 5âna care-a dusPe )o# !n paradis.

ăci pentr-un sulet pocăit ici raiul nu stă-nc)is&

24N



/rei săptămâni mai u lăsat,-aşa e-n lege ritul7'ă se desprindă şi-ncet să-şi prindăHn cuget ispăşitul.Ei sângele-a-l spăla pe mâna

are-a #inut cu#itul&

acrimi de sânge-au curs din plinPe mâna ce-a răpus.um, decât sânge-nlăcrimat5ai bune leacuri nu-s,Pata lui ain deveniPecetea lui Isus&

BIHn temni#a @eading, !n statul @eading

- ocşor pierdut !n lume -=n condamnat e sâşiat(e-a lăcărilor spume7*prins ocar de giulgi de var,Hn groapa ără nume&

ăsa#i-l &&& Până când ristosBeni-va-a doua oară,

u-l plânge#i, nici păreri de rău u "ice#i !ntr-o doară7=cis-a omul ce iubeaEi-a trebuit să moară&

u to#i ucidem ce ni-i dragEi-ntindem mor#ii prada7%moară unii măgulind,%ri cu do9eni, cu sada.ei laşi ucid cu sărutări,Iar cei vite9i cu spada>Trad: ;icu +orsenna

(ederico 9arcia Lorca * ;d! la alt /itmanPrin +ast @iver şi $ron0,cântau băie#ii arătându-şi centurile,cu cercul, uleiul, burduul, ciocanul&

ouă"eci de mii de mineri scoteau din stânci argintulşi desenau copiii, scări şi perspective&(ar niciunul nu dormea,niciunul luviu nu voia să ie,niciunul nu iubea marile run"e,niciunul limba plă9ii, albastră&

Prin +ast @iver şi _ueensboroug) băie#ii luptau cu industriaşi evreii vindeau acelui aun al luviului

241



trandairul circumci"iei D iar cerul vărsa peste poduri şi-acoperişecire"i de bi"oni i"gonite de vânt&(ar niciunul nu se oprea,niciunul nu voia să ie nor,niciunul nu căuta erigile

nici roata staco9ie a tamburinei&ând luna va răsărise vor !nvârti scripe#ii ca să doboare cerul7o grani#ă de ace va-ncercui memoriaşi coşciugele-i vor duce pe cei trândavi&

eS Tor8 de noroi, eS Tor8 de sârmă şi moarte&e !nger !#i "ace ascuns !n obra"<e glas desăvârşit va spune adevărurile grâului<ine groa"nicul vis al pângăritelor tale-ntâmplări<

icio singură clipă, bătrân rumos, alt )itman,

n-am !ncetat să privesc barba ta plină de luturi,nici umerii tăi de pluş, roşi de lună,nici pulpele tale de-*polo ne!ntinat,nici vocea ta ca o coloană de scrum7

bătrân rumos cum e cea#agemând egal ca o pasărecu se0ul străpuns de un ac,vră9maş al satirului,vră9maş al vi#eişi prieten al trupurilor din pân"a asprită&

icio singură clipă, rumuse#e virilă,ce-n mun#i de cărbune, reclame şi drumuri de ier te vise"i luviu, ca un luviu dormindcu-acel tovarăş ce-n piept #i-ar cuibărio suerin#ă măruntă de leopard naiv&

icio singură clipă, *dam de sânge, bărbatule,om singur !n mare, bătrâne rumos, alt )itman,iindcă pe terase,!ngrămădi#i !n baruri,ieşind ciorc)ini din canale,tremurând !ntre picioarele şoerilor,

sau rotindu-se !n ringurile absintuluisodomi#ii, alt )itman, te visau&a el e> a el> Ei se prăvălesc

peste barba ta luminoasă şi nepri)ănită blon"ii din nord, negrii deşertului,mul#imile de #ipete şi gesturi,ca pisicile şi ca şerpii,sodomi#ii, alt )itman, sodomi#ii,dro9dii de lacrimi, desrâna#i buni de bici,de ci"ma ori muşcătura !mblân"itorilor&a el e> a el> u degete vopsite

arată spre malul visului tăucând prietenul !#i mănâncă mărulmirosind uşor a ga"

242



şi soarele cântă pe buricele băie#ilor ce se 9oacă sub poduri&(ar tu nu căutai oc)ii "gâria#inici !ntunecata mocirlă unde-s !neca#i copiii,nici scuipatu-ng)e#at,nici rănile rotunde ca burta broaştei

pe care le poartă sodomi#ii !n trăsuri şi terase pe când !i biciuie luna-n ung)erele groa"ei&/u un nud căutai, ca un luviu să ie,taur şi vis, să unească roata cu alga,

părinte al agoniei tale, camelie a mor#ii tale,şi !n lăcările ecuatorului tău ascuns să geamă&Kiindcă drept e omul să nu caute desătare!n codrul de sânge al "ilei de mâine&erul are plă9i unde po#i ocoli via#aşi trupuri ce nu trebuie să se repete-n auroră&*gonie, agonie, vis, dro9die şi vis&

*sta-i lumea, prietene, agonie, agonie&'ub orologiul cetă#ilor se descompun mor#ii,

plângând trece ră"boiul cu-n milion de şobolani cenuşii, boga#ii dăruie ibovnicelor tineri muribun"i obseda#i de vedenii,şi nu e nobilă via#a, nici bună, nici sântă&(acă vrea, omul poate dorin#a să-şi poarte

prin vena de coral ori prin golul ceresc&5âine vor i iubirile stânci, iar /impulo adiere adormită pe ramuri&(e-aceea nu-mi ridic glasul, bătrâne alt )itman,!mpotriva copilului care scrie

pe a#a perinii, numele etii,nici !mpotriva băiatului ce se-mbracă-n mireasă!n !ntunecimea şionierului,nici !mpotriva singuraticilor din ca"inouricare beau cu scârbă apa prostitu#iei,nici !mpotriva bărba#ilor cu oc)i ver"ice iubesc bărbatul şi-n linişte bu"ele-şi ard&(ar !mpotriva voastră, da, sodomi#i ai oraşelor,cu carnea tumeiată şi cuget imund,

dro9dii ale mocirlei, )hrpii, duşmani ără visuliubirii ce-mparte cununi de bucurie&Beşnic !mpotriva voastră care da#i băie#ilor

picături murdare de moarte cu venin amar&Hmpotriva voastră mereu,Kaeries nordamericani&P…9aros din Javana,'otos din 5e0ic,'arasas din …di",*pios din 'evilla,ancos din 5adrid,

Kloras din *licante,*delaidas din Portugalia&

243



'odomi#i de pretutindeni, asasini ai porumbi#elor>'clavi ai emeilor, că#ele ale budoarelor lor,desăşura#i !n pie#e cu tremur de evantaiori pândind !n peisa9ele #epene ale cucutei&'ă nu i#i cru#a#i> 5oartea#âşneşte din oc)ii voştri

şi strânge lori cenuşii pe malul mlaştinei&'ă nu i#i cru#a#i> *larmă>@uşinoşii, nepri)ăni#ii,claisicii, aleşii, cei ce se roagăvă-nc)idă por#ile-orgiei&Iar tu, rumos alt )itman, dormi pe malurile Judsonuluicu barba spre pol şi mâinile desc)ise&ut moale sau "ăpadă, limba ta c)eamătovarăşii care să-#i veg)e"e ga"ela ără trup&(ormi, nu rămâne nimic,=n dans de "iduri tulbură preriile

şi *merica se-neacă-n maşini şi )o)ote de plâns&Breau ca vântul puternic al celei mai adânci dintre nop#isă "mulgă lorile şi literele arcului unde dormişi un copil negru să vestească albilor de aur !nceputul !mpără#iei spicului&

alt /itman – Semni,ica?ia lui Eda"ar Poe

I*=*@I+, 1N& ând vrei să pui un diagnostic bolii umanită#ii D şi această idee, de boală, mise pare că primea"ă !n caracterul şi scrierile subiectului meu D trebuie să-i 9udeci poe#ii, mu"ican#ii,

pictorii, actorii etc&, lua#i !mpreună şi pe iecare ca spi#e ale acelei urioase ro#i ce se !nvârte poe"iaiind centrul şi a0a !ntregului, iindcă prin cine al#ii putem să cercetăm atât de bine cau"ele,creşterile, indica#iile timpului D obiectul şi boala epocii< Hn concep#ia comună nu e0istă nimic mai bun, pentru un bărbat sau o emeie, decât o via#ă

perectă şi nobilă, ără greşeli din punct de vedere moral, ericită, ec)ilibrată !n orice activitate,sănătoasă şi pură din punct de vedere i"ic, dându-şi atât cât trebuie, şi nu mai mult elementulemotiv, uman şi simpatic D o via#ă negrăbită şi, până la sârşit, neobosită& 5ai e0istă totuşi o altăormă de personalitate cu mult mai dragă sim#ului artistic căruia !i place 9ocul celor mai puternicelumini şi umbre, !n care desăvârşirea, deşi niciodată atinsă, nu este pierdută nicicând din vedere, ci

prin eşecuri, dureri, prăbuşiri temporare, se re!ntoarce iarăşi, şi iarăşi, mereu aderând la puterea pecare noi o numim voin#ă& *cest el de personalitate !l vedem, mai mult sau mai pu#in, !n $urns,

$Oron, 'c)iller şi ?eorge 'and& (ar nu şi !n +dgar Poe& *ceste note sunt re"ultatul lecturii laintervale, !n ultimele trei "ile, al unui nou volum al poemelor sale pe care mi l-am luat !nvagabondările mele !n 9osul )eleşteului şi pe care l-am citit din scoar#ă-n scoar#ă acolo& Pentrucaracterul mai !nainte descris, serviciul pe care Poe !l aduce literaturii este ără !ndoială acela de a-leviden#ia prin contrast şi contradic#ie, !n scopul de a-l e0empliica pe deplin& *proape lipsite de orice element al principiului moral sau al concretului, sau al eroismului,sau al unor aec#iuni mai simple ale inimii, versurile lui Poe ilustrea"ă o imensă acultate derumuse#e te)nică şi abstractă, cu arta rimei dusă până la e0ces, o tendin#ă iremediabilă spre temelenocturne, diabolice, !n iecare pagină& Gudecându-le altel, ac parte, probabil, din luminile electriceale literaturii de imagina#ie, strălucitoare şi orbitoare, dar ără pic de căldură& Bia#a poetului şiamintirea poemelor sale e0ercită un magnetism de nedescris& elui care ar putea să e0tragă din

acele poeme subtila lor origine, aceasta i-ar apărea ără !ndoială !ntr-un strâns paralelism cue0isten#a autorului, cu antecedentele, copilăria şi studiile lui $altimore ca centru literar şi social,

244



@ic)mond, P)iladelp)ia şi eS Tor8-ul din acele timpuri, "ugrăvit !n culorile dispre#ului şisuerin#ei& @ândurile ce urmea"ă, e0trase dintr-o dare de seamă apărută !n as)ington 'tar din 1Fnoiembrie 1L;, vor permite acelora pe care !i interesea"ă să ale ceva mai mult despre punctul meude vedere !n privin#a acestei interesante iguri şi a inluen#ei epocii noastre asupra-i& *vusese loc, !n

9urul acelei date , o re!n)umare publică a rămăşi#elor lui +dgar Poe, la $altimore, cu un monument

şi o inscrip#ie pe mormântul său& „*lându-se la as)ington !ntr-o vi"ită, †bătrânul poet cărunt‡ a trecut prin $altimore şi,deşi bolnav de parali"ie, a consim#it să urce, şc)iopătând, şi să ia !n linişte un loc la tribună, dar areu"at să #ină vreo cuvântare, spunând. †=n impuls puternic m-a adus astă"i aici, !n memoria luiPoe, şi am ascultat de acest impuls, dar nu simt nici o c)emare să #in o cuvântare, dragii mei

prieteni, trebuie să asculta#i de această c)emare‡& Hntr-un cerc de prieteni, !ntr-o conversa#ie dupăceremonie, it)man a spus. †5ult timp, până de curând, am avut o proundă repulsie a#ă descrierile lui Poe& *m cerut şi !ncă cer poe"iei soarele clar, strălucitor, aerul proaspăt adiind, or#a şi

puterea sănătă#ii, nu a delirului, păstrând c)iar şi printre cele mai urtunoase pasiuni ondulmoralită#ilor eterne& (eşi necorespun"ând acestor cerin#e, geniul lui Poe şi-a cucerit o recunoaşterede sine stătătoare şi eu de asemenea am a9uns să !l admit !n !ntregime, !n#elegându-l pe Poe ca om şi

ca talent& Hntr-un vis pe care l-am avut odată, se ăcea că văd un vapor pe mare la mie"ul nop#ii,luptându-se cu urtuna& u era o corabie perect ec)ipată, nici un vapor maiestuos, croindu-şi drumără păs prin urtună, ci părea mai degrabă unul dintre acele mici şi superbe ia)turi pe care le-amvă"ut atât de des ancorate, clătinându-se uşor !n apele din 9urul eS Tor8-ului sau mai sus, !n golulong Island, acum "burând la voia !ntâmplării, cu pân"ele sâşiate şi catargele rupte, prin sălbaticagrindină, prin vârte9urile şi valurile nop#ii& Pe punte, o siluetă iravă şi aeriană, o ăptură rumoasă şi!ntunecată, părând că se bucură de toată !nspăimântătoare de"lăn#uire de elemente ale cărei centru şivictimă era& Hntocmai ca pe acea siluetă a visului meu !ngro"itor mi-l !nc)ipui pe +dgar Poe,destinul său ără noroc, poemele lui, şi ele nişte vise !ngro"itoare&‡”& 5ai sunt poate multe de spus, dar doresc să revin la ideea e0pusă mai !nainte& Prin poe#ii einotorii, calibrul unei epoci, punctele slabe ale rambleurilor ei, curen#ii ei submarini deseori maisemniicativi decât cei mai mari, de la supraa#ă sunt aspecte indicate nemi9locit& are e sensulacelei !nclinări spre straniu ce pusese stăpânire pe poe#ii din secolul nostru< /endin#a inevitabilă aculturii noastre poetice spre morbiditate, spre rumuse#ea neirească, !mbolnăvirea tuturor gândurilor poetice şi a rainamentului devenit scop !n sine, oroarea de concretul democratic şiveşnic !n primul rând corpul, pământul şi marea, se0ul şi cele asemănătoare lor şi !nlocuirea lor cuceva secund, sau ter# D cu toate inluen#ele lor, intră !n domeniul studiilor de patologie curentă& in +refaa la pri&a ediie a F5@4LE@ 4 5?@BN O Broo1ln, ;e0 Por1, !7$$

Tudor Ar"/ei* T<rl!I-aud bătând !n poarta !ncuiată&+-o mănăstire vec)e !ntre tei&I-au apucat urtuna şi be"na şi !şi cată=n adăpost cu gloata după ei&

ălugărul din poartă-i adormitu c)eia spân"urată lângă broască&(e "eci de ori străinii au lovitHn lemnul surd, şi poarta nu se cască&

(ar ce să-ncapă-n sc)it atâta turmău-atâ#i ascultători, câini şi măgari>

24;



Plâng, ulgerate, oile din urmăEi prinse-n drum de secetele mari&

$aciul Isus şi-apostolii ciobani,'cârbi#i de slava ce-o dau vie#ii vecii,*u pogorât, ca-ntr-alte mii de ani,

'ă pască oile, măgarii şi berbecii&

Nic/ita St!ne$cu * Sunt un om viu

'unt un om viu& imic din ce-i omenesc nu mi-e străin&*bia am timp să mă mir că e0ist, dar mă bucur totdeauna că sunt&

u mă reali"e" deplin niciodată, pentru că

am o idee din ce !n ce mai bunădespre via#ă&

5ă cutremură dieren#a dintre mineşi irul ierbii,dintre mine şi lei,dintre mine şi insulele de luminăale stelelor&(intre mine şi numere,

bunăoară !ntre mine şi 2, !ntre mine şi 3&

*m şi-un deect un păcat.iau !n serios iarba,iau !n serios leii,mişcările aproape perecte ale cerului&Ei-o rană !ntâmplătoare la mânămă ace să văd prin ea,ca printr-un oc)ean,durerile lumii, ră"boaiele&

(intr-o astel de !ntâmplare

mi s-a tras marea !n#elegere pe care-o am pentru =lise - şi bărbatului cu c)ip ursu", (ante *lig)ieri&

u greu mi-aş putea imaginaun pământ pustiu, rotindu-se!n 9urul soarelui&&&Poate şi iindcă e0istă pe lumeastel de versuri&

Hmi place să râd, deşi

râd rar, având mereu câte o treabă,ori călătorind cu o plută, la nesârşit, pe oceanul oval al anta"iei&

24F



+ un spectacol de neuitat acelade-a şti,de-a descoperi)arta universului !n e0pansiune,!n timp ce-#i priveşti

o otograie din copilărie>

+ un trup al tău vec)i, pe care l-ai rătăcitşi nici măcar un anun#, datcu litere groase,nu-#i oeră vreo şansăsă-l mai regăseşti&

Hmi desac papirusul vie#ii plin de )ieroglie,

şi ceea ce pot comunicaacum, aici,după o descirare anevoioasă,dar nu lipsită de satisac#ii,e un poem !nc)inat păcii,ce are, pe scurt, următorul cuprins.

u vreau,când !mi ridic tâmpla din perne,să se lungească-n urma mea pe paturimoartea,şi-n iece cuvânt #âşnind spre mine,

peşti putre"i să-mi arunce, ca-ntr-un râuoprit&

ici după iecare pas,!n golul dinapoia mea rămas,nu vreausă urce moartea-n sus, asemeniunei coloane de mercur,

bol#i de inern proptind deasupra-mi&&&

(ar curcubeul negru-al ei, de alge,de-ar bate-n tinere#ia mea s-ar sparge&

+ o ertilitate nemaipomenită!n pământ şi-n pietre şi !n sc)elării,magnetic, timpul, clipită cu clipită,gândurile mi le-nal#ăca pe nişte trupuri vii&

+ o ertilitate nemaipomenită

!n pământ şi-n pietre şi !n sc)elării&=mbra de mi-aş #ine-o doar o clipă pironită,s-ar şi umple de erigi, de bălării>

24L



(oar c)ipul tău prelung iubito,lasă-l aşa cum este, ră"imat!ntre două bătăi ale inimii mele,ca !ntre /igruşi +urat&

Ce$ar ValeBBo – ; piatr! nea"r! pe o piatr! alb!

+u voi muri-n Paris pe-o ploaie greac!ndva, -ntr-o "i pe care-o am !n minte&+u voi muri-n Paris D şi nu mi-e teamă D şi poate că-ntr-o 9oi, ca a"i, de toamnă&(a, 9oi va i, căci astă"i 9oi când scriuaceste versuri, umerii mă dor,şi astă"i m-am !ntors ca niciodatăcu-ntregu-mi drum, ca să mă văd eu !nsumi&

esar Balle9o a murit el, care pe nimeni lovind, toti l-au lovit,c-un greu baston, cu-o coardă grea şi dură&'unt, iată, martori, "ilele de 9oi,umerii săi cu oasele "drobite,singurătatea, drumurile, ploaiaWTraducere de ?4 Bacons1 alt /itman * Pe bacul 'roo1lin *ului 5*@++ ce creşti pe sub mine> /e văd a#ă-n a#ă>Ei voi, nori din apus, şi tu soare o clipă rămas să priveşti acolo-n "are, vă văd şi pe voi la a#ă& 5ul#ime de oameni, bărba#i şi emei, !mbrăca#i !n veşmintele voastre, cât de ciuda#i !mi păre#i>Boi care, sute şi sute pe "i, trece#i pe bacuri spre casă, nici nu şti#i ce ciuda#i sunte#i

oc)ilor mei,Ei voi, câ#i ve#i trece de pe unul din #ărmuri pe celălalt #ărm, peste ani de-acum

!nainte, nicicând nu ve#i şti cât de mult !nsemna#i pentru mine şi cât mă gândesc la voi&

u mă opreşte nici timpul, nici locul D distan#a nu-nseamnă nimic+u sunt cu voi, bărba#i şi emei ale genera#iei şi

genera#iilor de după noi,Hntocmai ca voi am sim#it ce sim#i#i contemplând acest luviu şi cerul&

24



*semenea oricui dintre voi am ost unul dintr-o vie mul#ime,*idoma vouă m-a !mprospătat bucuria acestui luviu şi a valului !nvolburat,Hntocmai ca voi, !n picioare, re"emat de parâmă, uimit, cursul apei privind cum mă

duce de iute, şedeam c)iar pe locul acesta,Precum voi vă uita#i la catargele nenumărate ale corăbiilor şi la coşurile vapoarelor, mai dese ca trunc)ii pădurii D şi eu mă uitam,Ei eu altădată, de-atâtea şi atâtea ori, Kluviul l-am traversat,*m vă"ut pescăruşii-n decembrie, i-am vă"ut planând sus !n vă"du), pe aripile lor nemişcate cum !şi leagănă trupul,

*m vă"ut cum amurgul le poleia când o parte din trup, când cealaltă lăsată !n umbra opacă,I-am vă"ut descriind cercuri mari !n "bor lent şi plecând mai departe spre sud,*m vă"ut cerul limpede al verii oglindindu-se-n apă,5-a orbit şi pe mine potopul de ra"e,*m privit radiindu-mi cununi !mpre9urul imaginii capului meu !n apa-nsorită,ontemplat-am şi cea#a ce-nvăluie coasta !naltă din sud şi sud D vest,Ei aburii cum "boară ca pletele-n vânt, spoi#i cu liliac)iu,5-am !ntors !nspre golul de 9os să mă uit la vapoare când vin,e vedeam cum se apropie, ce ăceau pasagerii pe bord când treceau nu departe de mine,*m vă"ut pân"ele albe ale goeletelor şi bastimente cu ancore grele,um trag matelo#ii la şcote sau călare pe vergă,

atargele netede, balansul carenei, anioanele semnali"ând,Bapoarele mari şi mici cum iau largul, pilo#ii !n cabina timonei,(âra albă ce-o lasă la pupă, volta rapidă şi reamătul "baturilor,5arele pavoa" luturând !n lumina amurgului,Balurile dantelate !n crepuscul, cu văile lungi şi cu crestele !ncălecate oşnind,ând !ntinderea ără tărâm e cuprinsă de umbre tot mai cenuşii-s maga"iile-n docuri,

Pe Kluviu o aglomerare de negre năluci, remorc)erul cel mare lancat de ma)une şi şlepuri intrate !n radă târ"iu,

24



Pe celălalt mal scuipă lăcări !n noapte urnalele de la o#elăriiProiectând violentul lor sc)imb de lumini şi de umbre, !n roşu şi galben, peste culmile caselor până-n maidanele stră"ii&

u numai asupra voastră cad âşiile umbrei,=mbra şi-a aruncat şi asupra-mi âşiile-i lungi,Pe atunci tot ce ăcusem mai bun !mi părea găunos şi-ndoielnic,5arile mele gânduri D cel pu#in eu aşa le credeam D nu erau şubrede oare !n realitate<Ei nu numai voi şti#i ce-nseamnă a i rău,+u sunt cel ce-a ştiut ce-nseamnă a i un om rău,Ei eu !nnodat-am străvec)iul nod al contradic#iilor,*m pălăvrăgit, am roşit de ruşine, mi-am ieşit din sărite, am urat, am min#it, am

ost invidios,*m ost şi eu viclean, mânios, poticios, ars de patimi de care nu cute"am să vorbesc,Hndărătnic am ost, plin de iose, apucător, şiret, mărginit, laş răutăcios,upul, şarpele, porcul nu au stat departe de mine,ăutătura pie"işă, cuvântul uşuratic, nici pota lumească la bunul străin nu-mi lipseau,*m respins, am urât, am ost şi eu rău platnic şi 9osnic şi leneş,*m ost ca oricare, m-am amestecat cu "ilele şi !ntâmplările celorlal#i&Pe nume-mi "iceau, cu glas tare, cei tineri când mă vedeau că trec pe drum,e-am sim#it bra#ul pe după gruma" şi trupul voinic lângă mine,Bă"ut-am pu"derie de inşi cunoscu#i de pe stră"i, sau pe bac, sau de pe la !ntruniri, dar cărora nu le adresasem cuvântul vreodată,*m trăit via#a obişnuită, aceeaşi eternă via#ă, de râs, de mâncare şi somn,

*m 9ucat rolul de care, cu gândul !n urmă, actorul mereu !şi aduce aminte,*celaşi vec)i rol, după cum iecare şi-l ace,5ai mic sau mai mare, sau mare şi mic deopotrivă& Bin acum mai aproape de voi7%rice-a#i gândi despre mine !n clipa aceasta, la el am gândit şi eu despre voi, dinainte mi-am strâns aceste provi"ii,/imp !ndelungat şi cu serio"itate la voi m-am

gândit !nainte de-a voastră venire pe lume&

2;N



Mariana Marin * Ultimul poem de dra"o$te :n "r!dina de tranda,ir

Hn cumpănă cu-atât de grele vremuriBoi spune-acum ce simt, nu ce ne-nva#ă.$ătrânii-au suerit de te cutremuri7

oi, tinerii, trăi-vom altă via#ă&

')a8espeare - @egele ear Hn grădina de trandair a spitalului,

printre bucă#i de memorie veselă şi tablete aruncateai descoperit dar ve"i, numeşte e0act>legea deplasării !n roiuri a popoarelor vec)i,- astel de rămăşi#e pro)ibitedin care se vor )răni !ntr-o "i noile culturi &&&*i privit-o un timp,ai ascultat-o atentă şi ără prea multă grabă,şi dată iind inteligen#a ta

şi posibilitatea rapidă de adaptareai !n#eles. - =ite-l, a venit c)iar el,adevărul tras odată de păr şi că"ut acum !n di"gra#ie&'top> Hnapoi>5ărturiseşte !ntâi ruşinea "ilnică din copilărie.„5ama şi tata erau comple0a#i diminea#aşi mult prea neruşina#i !nspre searămultă lume aştepta atunci ră"boiul>şi tocmai de aceea au )otărâtdată iind inteligen#a meaşi posibilitatea rapidă de adaptaresă-mi termin studiile!ntr-un orăşel de munte, balnear şi departe de casă:Hn grădina de trandair a spitaluluivenise c)iar el, adevărul tras la a#ăşi cu oc)ii plesni#i&@eci şi ascu#ite useseră căile sale>(esigur, să-1 privesc>(esigur, să pun acum mâna pe el>'ă-1 !ng)it cu memoria mea veselăşi să-i spun. - %, tu cel negru pe dinaară

dar atât de alb pe dinăuntru> @egele a muritşi (elinul este bastard>Jai, !n patria mea luminoasă>*tâta geniu şi dulce prostie au trecut pe acolo&&&/e vor primi „la o masă lungă şi bogatăaşa după cum este obiceiul prin păr#ile noastre răsăritene&&&”Jai, vine mai bine !n patria mea luminoasă> Hn grădina de trandairi a spitaluluiam descoperit legea conservării memoriei vesele,- astel de adevăruri din care se vor )răni !ntr-o "i

urmaşii mei, roiurile de cenuşă şi oase&&&(ar tu, patrie luminoasă>+ una care uită mai bine decât tine<

2;1



âte "iduri #i-au mai că"ut<â#i din#i<Ei câte trupuri tinere se mai "bat!ntre ălcile tale celeste<âte orăşele de munte, balneare şi departe de casă<Ei câte grădini de trandair,

!n care tinerele omi"i visea"ă !ncă<*m căutat peste tot adevărulşi nicăieri nu l-am vă"ut mai binedecât !ntre ălcile tale celeste>

icăieri suletul meu nu şi-a iubit mai tare coastele>Ei eu cum să-#i mul#umesc>a ce să-#i olosească #ie ultimul poem de dragoste!n grădina de trandair>Ei memoria mea veselă>Ei deplasarea !n roiuri a popoarelor vec)i>

*scultă-mă>Ba !ncepe să plouă al dracului de tareşi se vor !neca până şi nenorocitele astea de omi"i& Putredă carnea mea&

egru pământul&

9eor"e Le$nea * 0e$tin

u cioplituri dibace mă plăsmuiră meşteri,Prin adâncimi de codri şi prin spărturi de peşteri,(e mi-am purtat ăptura şi anii mei noma"i(in văgăuna vremii, ră"bindu-i până a"i&Hn suletul meu crâncen port secolii grămadă,Ei cerul sterp, şi lutul ecund !ntr-o plămadă,Kurtuni din mun#ii negri, cu bra"i voinici pe stânci,Ei luierat de mierle, şi clopote de sară,Ei mers de vite pe )udi#i vec)i de #ară,Ei doruri !ngropate !n cântece adânci&Port doine şi litanii, ucisele iubiriHn c)ilioare scunde şi-n ile de psaltiri,

u tinere#i pierdute subt camilăci şi raseEi-n rugăciuni smerite pe la iconostase&Port apa mor#ii, care spre "baterea-i ne c)eamăEi paşii spre lumină !n be"nă ni-i distramă,ând "iua clipoceşte prin băl#ile cu stu)Ei pumn de vrăbii "vârle tăcerea prin vă"du),ând drumurile-aleargă spre tupilişul "ării,Prin pulbere târâte de şerpii depărtării&5ă port pe mine !nsumi şi clipa mea o sc)imbând pe cununi spinoase şi când pe câte-un nimb&5i-i dragă nă"uin#a ce-o răşluim din noi,

'-o caut printre stele, s-o alu prin noroi& ăde9dile-mpletite pe #ărmuri viitoarea şerpii vră9i#i de cântec !mi 9oacă la picioare&

2;2



Ei "borul, şi târâtul deopotrivă-mi plac&?ust carnea răscolită de !nger şi de drac&(e propriile-mi patimi robit sunt şi cuprins,*şa ca un păian9en ce-n plasa-i s-ar i prins&

esocotind nisipul ce lunecă-n clepsidră,Hn soarta mea de vra9bă mă dibui şi mă simt,

a-n lumea ei de apă şi cer imens o vidră&Iar visul meu nu poate i niciodată strâmt&(in grun"urii tăcerii şi bulgări de-ntuneric5i-am ăurit avântul puternic şi senin&(e lespe"ile vremii cu "bucium greu mi-l ericEi-n mâni, ca o ăclie, cerc suletul să-mi #in&'unt imn de "ămislire şi bocet de-ngropare&'unt seva veşniciei, urcându-se prin pom,'pre run"ele-n deşartă şi dulce rământare,Ei vreau prin suerin#ă să mă vădesc că-s om&

alt /itman * S! nu*mi :nc/ide?i por?ile 'Z =-5I HJI(+MI por#ile, truaşe biblioteci&+u doară vă aduc ce lipsea din raturile voastre mult ticsite şi vă era de mare trebuin#ă7Iscat din bătălii, am scris o carte,uvintele-i nu sunt nimic, curen#ii ei sunt totul,% carte ce nu-i precum celelalte şi nici ăcută pentru intelect,(ar voi, nespuse lucruri din adânc, ve#i vibra !n toate paginile ei&

;ctavian Paler * Scri$oare domnului H\lderlin

*#i scris undeva !ntr-un vers. :a ce bun poetul, !n vreme de secetă<: Ei tocmai asta !mi dă!ndră"neala să mă adrese" unui mare poet şi să spun că adevăratul cura9, adevăratul cura9 al poe"ieinu este probabil să cânte ploile când toată lumea le vede, adevăratul ei cura9 e să vadă cerul pâr9olitşi să spere& Ei !nainte de a i ploaie adevărată care udă câmpiile, ploaia să ie astel speran#ă şicântec&Poetul anun#ă cetă#ii, pământului că ploaia e0istă, anun#ă oamenilor că au datoria să spere& =n poet

!n a#a unui cer ars, !n a#a unui câmp pâr9olit şi care nu e !n stare să cânte şi să creadă !n ploi, să neaducă aminte că ploaia e0istă, că ea va !nlori pământul bolnav, aşadar un poet care nu e proet al speran#ei,un poet cu bu"ele arse care nu simte nevoia să cânte

ploile lumii n-a !n#eles că poe"ia e !n primul rând o ormă a speran#ei&a ce bun poetul, !n vreme de secetă<'ă cânte ploile tocmai atunci,ând avem cea mai mare nevoie de ele, când ne lipsesc şi

ne dor,

2;3



când soarele arde şi mâinile miros a !ndoială,când arbori de nisip se risipesc la cea mai mică adiere,când amintirile au gust de eroare şi speran#a e un cuvântdiicil şi cel care cântă ploile riscă să ie dispre#uit şi lovit

c)iar cu pietre, urmărit şi de "ei şi de oameni pentru nebunia şi cura9ul său care cântă ploile, care cântă torentele când oamenii ridică bra#ele

ARHIVA LITERATURII UNIVERSALE- volumul IV, coordonator Maria Sava

Documents