NOŢIUNI INTRODUCTIVE DESPRE APARATUL CARDIOVASCULAR CIPRIAN REZUŞ MD, PhD
NOŢIUNI INTRODUCTIVE
DESPRE
APARATUL CARDIOVASCULAR
CIPRIAN REZUŞ MD, PhD
Anatomia cordului • inima = organul central al aparatului cardiovascular,cu rol de pompă • are forma unei piramide triunghiulare sau a unui con turtit, culcat pe diafragm; • prezintă o faţă convexă, sternocostală şi o faţă plană, diafragmatică. • este situată în mediastin; • mărimea inimii este puţin mai mare decât pumnul unui adult; • axul este oblic dirijat în jos, la stânga şi înainte; • greutatea = 250–300 g;
Structura peretelui inimii • Trei tunici: – endocardul = este stratul intern al inimii ; – miocardul = conţine două tipuri de celule musculare: de tip adult (implicate în contracţia inimii) de tip embrionar (implicate în generarea automatismului cardiac); – epicardul = membrană epitelio–conjuctivă subţire ce acoperă
suprafaţa cardiacă şi constituie foiţa viscerală a pericardului; între foiţele pericardului se găseşte cavitatea pericardică cu o lamă subţire de lichid, care favorizează alunecarea în timpul activitaţii cardiace.
• Miocardul embrionar: – are rol în generarea şi transmiterea stimulilor de
contracţie;
Structura peretelui inimii
• Miocardul embrionar este format din: – nodulul sinoatrial (SA), prezent în peretele atriului drept (AD),
în apropierea orificiului venei cave superioare (VCS); – nodulul atrioventricular, localizat în atriul drept, deasupra
orificiului atrioventricular drept; – fasciculul atrioventricular Hiss, prezintă singura cale de legătură
între atrii şi ventricule; pleacă din nodulul AV, străbate septul interventricular şi se împarte în două ramuri: dreaptă şi stângă care coboară în ventriculele respective;
– reţeaua Purkinje reprezintă ramificarea ramurilor fasciculului Hiss, realizează legătura cu miocardul adult şi transmite impulsurile de contracţie de la vârf la bază şi de la endocard spre epicard.
Miocardul embrionar
– Nodul sino-atrial
– Nodul atrio-ventricular
– Fasciculul Hiss
– Reţeaua Purkinje
Configuraţia internă cardiacă Atriile:
• a u p e r e ţ i i m a i s u b ţ i r i , capacitate mai mică, fără muşchi papilari;
• sunt separate între ele de septul interatrial şi comunică ambele cu ventriculii omonimi prin orificiul atrioventricular;
Ventriculii • au pereţii mai groşi datorită
funcţiei de pompă pe care o îndeplinesc şi capacitate mai mare
• sunt separa ţ i de septul interventricular,
• structura tetracamerală: – atriul drept şi stâng – ventriculul drept şi stâng
20-7
Sistemul Cardiovascular
20-8
Anatomia inimii – valve şi arterele coronare
20-9
Anatomia inimii – vedere radiologică anterioară
Valve cardiace
Atrioventriculare: – Tricuspidă – B i c u s p i d ă
(mitrală) Semilunare
– Aortică – Pulmonare
Asigură
unidirecţionarea fluxului sanguin
Valvule si valve
• Valvulele realizează controlul trecerii sângelui între diverse compartimente
• Valvulele pulmonare, aortice şi tricuspidă au trei valve
• Valvula mitrală are două valve.
Funcţionarea valvelor cardiace
Circulaţia sângelui la nivelul inimii
Circulaţia sângelui la nivelul inimii
• Inima dreaptă pompează sânge venos în plămân pentru a fi oxigenat = circulaţia pulmonară.
• Inima stângă pompează sânge cu oxigen la ţesuturi = circulaţia sistemică.
Proprietăţile miocardului • Excitabilitatea (batmotropismul) = este proprietatea miocardului
de a răspunde specific printr–o contracţie la un stimul adecvat (de intensitate mai mare sau egală cu pragul);
• Ritmicitatea (automatismul, cronotropismul) • Conductibilitatea (dromotropismul) • Contractilitatea (inotropismul) = proprietarea miocardului de a
se contracta sub acţiunea unui stimul adecvat; • Tonicitatea Stimulii cu intensitate inferioară pragului nu determină apariţia
unei contracţii. Inima prezintă particularitatea de a fi excitabilă numai în faza de
relaxare (diastola) şi inexcitabilă în faza de contracţie (sistola). În sistolă, inima este în perioada refractară absolută (indiferent de
intensitatea stimulului, nu apare o contracţie).
Ciclul cardiac • Constă din succesiunea unor perioade de contracţie – sistolă cu
perioade de relaxare – diastolă. • Succesiunea acestor evenimente este identică atât pentru inima
stângă, cât şi pentru cea dreaptă. • Diastola – pe parcursul primei faze a ciclului, sângele sărac în
oxigen intră în atriul drept şi cel oxigenat în atriul stâng. • Sistola atrială – are loc contracţia atrială şi sângele este impins în
ventricule. • Sistola ventriculară – valvulele aortice şi pulmonare se deschid,
iar sângele este propulsat în aortă şi artera pulmonară.
20-17
Ciclul cardiac
Ciclul cardiac • Când atriul este în sistolă (împinge sângele): – ventriculul trebuie să fie în diastolă (să primească sângele) – valvele AV (mitrală şi tricuspidă) trebuie să fie deschise – valvele pulmonară şi aortă trebuie să fie închise • Când ventricolul este în sistolă (împinge sângele): – valvele AV (mitrală şi tricuspidă) trebuie să fie închise – valvele pulmonară şi aortă trebuie să fie deschise • Când atriul este în diastolă (primeşte sângele): – valvele AV (mitrală şi tricuspidă) trebuie să fie închise
Ciclul cardiac drept
SISTOLĂ ATRIALĂ
Proprietăţile miocardului • Ritmicitatea (automatismul) este proprietatea inimii de a
autogenera impulsuri nervoase care produc potenţiale de acţiune autopropagate; suportul morfologic al ritmicităţii este sistemul excitoconductor.
• Conductibilitatea este proprietatea miocardului de a conduce excitaţia în toată masa sa;
– excitaţia pleacă de la nodulul SA şi se propagă sub forma unui front de unde radiare ce cuprind din aproape în aproape atriile;
– ajuns la nivelul nodulului AV, impulsul întârzie 0,04 secunde, timp necesar pentru realizarea sistolei atriale;
– de aici unda se propagă prin fasciculul Hiss şi reţeaua Purkinje la ventricule, producând sistola ventriculară;
– lezarea fasciculului Hiss sau a reţelei Purkinje determină întreruperea legăturii dintre atrii şi ventricule, urmată de apariţia tulburărilor de conducere numite blocuri.
Vascularizaţia cardiacă • este asigurată de cele două artere coronare care se desprind de la
originea aortei şi se împart în ramuri care nu se anastomozează între ele;
• obstrucţia unei coronare sau a ramurilor sale provoacă necroza teritoriului cardiac deservit;
• 2 aa. coronare: stângă şi dreaptă • A. coronară stângă începe cu un „trunchi comun“ se divide în
a. descendentă anterioară stângă (ADA=LAD) şi a. circumflexă (Cx) ADA = şantul interventricular anterior vârful VS (irigă: SIV
anterior + nodul SA, perete anterior VS, vârful VS) Cx = perete lateral VS
• A. coronară dreaptă merge pe şantul atrioventricular pe partea dreaptă a inimii (irigă: nodul sinusal~55% din populaţie, VD, nodul AV, peretele inferior/posterior VS
Vascularizaţia cardiacă
Controlul activităţii cardiace
• inervaţia extrinsecă a inimii este realizată prin fibre vegetative: – simpatice – parasimpatice
• fibrele simpatice provin din ganglionii paravertebrali cervicali – exercită efecte stimulatoare asupra miocardului; – vasodilatatoare coronariene;
• fibrele parasimpatice provin din nervii vagi – inervează predominant nodulii sinoatrial şi atrioventricular; – au ca efect diminuarea activităţii cordului (scad frecvenţa cardiacă)
plexul cardiac
Transportul sângelui Prin vasele sangvine: • Artere Structură :
– Adventicea – Limitanta elastică externă – Media – Limitanta elastică internă – Intima
Transportă sângele oxigenat Reprezintă elemente rezistive, datorită mediei bine reprezentate • Vene • Capilare (arteriale şi venoase) • Vase limfatice
Transportul sângelui • Venele Vase capacitive Musculara mai slab reprezentată Transportă sângele sărac în oxigen Valvule – împiedică reântoarcerea
venoasă, fragmentează coloana de lichid, facilitează circulaţia sanguină împotriva gravitaţiei
• Reţeaua de capilare La nivelul patului capi lar ,
circulaţia sângelui se face mai lent, permiţând schimburi de substanţe intre ţesuturi şi sânge
Depolarizare şi Repolarizare
• În repaus, cardiomiocitele sunt încărcate pozitiv pe
versantul extern al membranei şi negativ la interior • În timpul depolarizării, potenţialul de membrană se
inversează. Negativitatea de repaus a interiorului se reduce spre 0 şi apoi interiorul devine pozitiv ca urmare a influxului de Na+.
Potenţialul de acţiune
Conducerea impulsului electric în inimă
• Nodul sino-atrial este format dintr-un grup de celule specia l iza te , cu proprietatea de a descărca automat impulsuri electrice (principalul pacemaker al inimii) aflat la nivelul atriului drept
Conducerea impulsului electric în inimă
• Mai multe căi internodale fac legătura între NSA şi nodul atrio-ventricular (NAV)
Conducerea impulsului electric în inimă
• NAV se continuă cu fasciculul Hiss care se continuă mai departe în peretele septului interventricular: – după un scurt traiect, el se
împarte în două ramuri – dreaptă şi stângă
– la nivelul NAV are loc o întârziere a transmiterii impulsului electric, care permite atriilor să îşi definitiveze contracţia şi î n a i n t e d e i n i ţ i e r e a contracţiei ventriculare
Conducerea impulsului electric în inimă
• Aceste fibre se continuă apoi spre apex unde se împart în mai multe fibre Purkinje mici care se distribuie celulelor contractile ventriculare .
Conducerea impulsului electric în inimă
Conducerea impulsului electric în inimă
Conducerea impulsului electric în inimă
Conducerea impulsului electric în inimă
TA = DC x RVP • Tensiunea arterială are două componente: – tensiunea arterială sistolică (numărul mai mare) care reprezintă
presiunea inimii generată pentru a pompa sângele de la inima spre celelalte organe;
– tensiunea arterială diastolică (numărul mai mic) care reprezintă presiunea vaselor sangvine în momentul în care inima se umple cu sânge.