UNIVERSITATEA TEHNICĂ A MOLDOVEI Cu titlu de manuscris C.Z.U.: 338(478): 331.556.2:330.566 MORARU ANGELA REMITERILE ŞI IMPACTUL LOR ECONOMIC ÎN REPUBLICA MOLDOVA Specialitatea 08.00.01 – Economie politică; doctrine economice Teză de doctor în economie Conducător ştiinţific: COJUHARI Andrei dr. hab., prof. univ. _____________ Autor: MORARU Angela ________________ Chişinău, 2009
This document is posted to help you gain knowledge. Please leave a comment to let me know what you think about it! Share it to your friends and learn new things together.
COJUHARI Andrei dr. hab., prof. univ. _____________
Autor: MORARU Angela ________________
Chişinău, 2009
2
Cuprins: INTRODUCERE ………………………………………………………………………........ 3Capitolul I FUNDAMENTELE TEORETICE ALE ESENŢEI ŞI LOCULUI
REMITERILOR ÎN SISTEMUL FLUXURILOR ECONOMICE ……. 8
1.1. Definiţia conţinutului remiterilor şi încadrarea lor în modelele
macroeconomice de bază ………………………………………….………... 81.2. Importanţa fluxurilor mondiale de remiteri în dinamica fluxurilor financiare
internaţionale …………………………………………………….…………. 30
Capitolul II IMPACTUL REMITERILOR ASUPRA ECONOMIILOR
IMPORTATOARE ŞI EXPORTATOARE DE FORŢĂ DE MUNCĂ ... 38
2.1. Impactul fluxurilor migratorii prin prisma analizei cost-beneficiu ……….... 382.2. Transformarea Republicii Moldova în receptor mondial de remiteri …….… 492.3. Impactul remiterilor asupra parametrilor macroeconomici autohtoni …........ 69
Capitolul III STRATEGIILE DE REGLEMENTARE A REMITERILOR ŞI
EFECTELE LOR …………………………………………………....….... 83
3.1. Practici internaţionale de utilizare productivă a fluxului de remiteri....…...... 833.2. Contribuţia managementului remiterilor la reforma structurală a economiei
Republicii Moldova ………………………………………………………… 96
Concluzii şi recomandări ………………………………………………………….……….. 115
(de bani) internaţionale, forţă de muncă, impact economic, investiţii, inflaţie, maladie olandeză,
7
migraţiune economică, remitenţe, remiteri de bani, transferuri, transferurile angajaţilor, sisteme
specializate în transferuri de bani.
Aprobarea lucrării: principalele teze ale lucrării au făcut obiectul discuţiilor la trei conferinţe
ştiinţifice în perioada 2005-2008: Conferinţa jubiliară tehnico-ştiinţifică a colaboratorilor,
doctoranzilor şi studenţilor consacrată celei de-a 40-a Aniversări a Doctoranturii UTM (UTM,
Chişinău, noiembrie 2006); Conferinţa tehnico-ştiinţifică a colaboratorilor, doctoranzilor şi
studenţilor (UTM, Chişinău, noiembrie 2007); Conferinţa ştiinţifico-practică internaţională, cu
genericul „Gîndirea ştiinţifico-practică modernă: realizări şi perspective” (Academia de Ştiinţe a
Moldovei, Asociaţia pentru educaţie, cultură şi ştiinţă din Moldova, Chişinău, octombrie 2008).
Teza a fost discutată şi aprobată la şedinţa catedrei din 18 septembrie 2008 (proces-verbal nr.1)
din cadrul Universităţii Tehnice a Moldovei şi la Seminarul Ştiinţific de Profil din 27 noiembrie
2008 (proces verbal nr. 3) din cadrul Academiei de Studii Economice din Moldova.
Abordările teoretice şi practice ale investigaţiilor efectuate au fost concretizate prin participarea
la realizarea Programului Aeneas – Dincolo de reducerea sărăciei (Chişinău, pe parcursul anului
2008), în cadrul Grupului de lucru al experţilor în domeniul culegerii datelor despre Migraţiune şi
Dezvoltare (Helsinki, Olanda, octombrie 2008), în cadrul Grupului de lucru al Băncii Mondiale
„Migraţiunea şi transferurile de bani în Europa şi Asia Centrală”, tema „Migraţiunea şi gestiunea
transferurilor de bani în perioada de criză” (Chişinău, aprilie 2009).
Publicaţii. Conţinutul lucrărilor este publicat în 5 lucrări cu un volum de 1.5 coli de autor.
8
Capitolul I. FUNDAMENTELE TEORETICE ALE ESENŢEI ŞI LOCULUI
REMITERILOR ÎN SISTEMUL FLUXURILOR ECONOMICE
Obiectivele de studiu ale acestui capitol sunt analiza conţinutului şi conceptelor economice
referitoare la remiteri, determinarea locului lor în structura fluxurilor financiare internaţionale,
aprecierea metodelor de transfer internaţional al banilor, precum şi încadrarea remiterilor în
principalele modele macroeconomice.
1.1. Definiţia conţinutului remiterilor şi încadrarea lor în modelele
macroeconomice de bază
Globalizarea contemporană exercită importante influenţe asupra creşterii economice
globale. Integrarea economică mondială cuprinde nu doar comerţul internaţional, ci şi liberalizarea
circulaţiei capitalului, precum şi cea a forţei de muncă. Emigrarea forţei de muncă peste hotare
pentru unele ţări este un fenomen deja depăşit (Italia, Irlanda, Turcia) iar pentru altele persistă şi se
menţine perioade îndelungate (Mexic, India, Filipine).
Remiterile financiare ale persoanelor fizice ca urmare a emigrării forţei de muncă pentru
multe ţări s-au dovedit a fi un rezultat neaşteptat al tranziţiei de la economia planificată la relaţiile
de piaţă. În acest sens ţările spaţiului post-sovietic, inclusiv Republica Moldova, sunt un exemplu
elocvent. Tranziţia de la economia planificată la cea de piaţă a avut cele mai grave consecinţe
asupra producţiei interne. Astfel, Republica Moldova a ajuns să exporte principalul său avantaj
economic comparativ – forţa de muncă.
Considerăm export al forţei de muncă nu doar deplasarea nemijlocită a persoanelor din
unele teritorii în altele, ci şi implicarea acestora în activităţi achitate din exterior fără a părăsi ţara de
rezidenţă (cum ar fi programatorii, arhitecţii etc. ce pot efectua lucrări la comandă nepărăsind ţara şi
aflîndu-se la distanţă faţă de angajator).
Conştientizarea că ţara supravieţuieşte pe baza încasărilor financiare din exterior de la
persoanele fizice a ieşit la iveală abia cînd statisticile oficiale au început să capteze transferurile
private masive. Considerînd că anume veniturile din muncă constituie grosul transferurilor
persoanelor fizice, o atenţie deosebită pe parcursul cercetării s-a acordat migraţiunii economice ca
factor determinant al remiterilor de bani.
Vom utiliza noţiunea de remiteri pentru a defini transferurile financiare şi /sau reale
încasate de peste hotare de persoanele fizice din ţară, în cadrul proceselor de export al forţei de
muncă şi de migraţiune economică, inclusiv alte transferuri unilaterale primite de la persoane
9
fizice afiliate. Aici nu sunt incluse veniturile din activităţi antreprenoriale organizate, pensiile sau
alte despăgubiri sociale încasate de la alte state, bursele studenţilor şi alte venituri din genuri de
activităţi ce nu implică exportul de muncă şi / sau migraţiunea economică internaţională.
De menţionat că FMI specifică în recomandările de compilare a statisticii tranzacţiilor
externe că remiterile provin, preponderent, din migraţiunea economică, dar nu se limitează la
aceasta (anexa 1).
În prezent în Republica Moldova este vehiculată noţiunea de remitenţe.
Pornind de la faptul că, în decursul timpului apar neologisme, a fost efectuată o amplă
cercetare pe baza dicţionarelor, a legislaţiei moldoveneşti şi a celei europene.
Noţiunea de remitenţă nu a fost atestată de actele legislative europene, ea fiind utilizată în
Republica Moldova, fără o definiţie clară (anexa 3), de exemplu:
- în Hotărîrea Guvernului 1167/16.10.2008 s-a specificat că remitenţele sunt o parte a
venitului global al persoanei şi că pot proveni de la membrii familiei sau de la alte persoane din
ţară sau de peste hotare.
- în Hotărîrea Guvernului 242/01.03.2005 s-a specificat că remitenţele sunt venituri
ale cetăţenilor, obţinute din munca peste hotare.
În cadrul tezei nu au fost cercetate remitenţele interne (din ţară), ci încasările din exterior
ale persoanelor fizice, fără a ne limita la cele obţinute de cetăţeni.
Ţinînd cont de aspiraţiile europene ale Republicii Moldova, noţiunea de remiteri a fost
spicuită din legislaţia europeană cu privire la statistica externă şi anume Recomandarea Băncii
Centrale Europene din 31 mai 2007 de modificare a Recomandării BCE/2004/16 privind cerinţele
de raportare statistică ale BCE în domeniul statisticilor privind balanţa de plăţi şi poziţia
investiţională internaţională, precum şi situaţia rezervelor internaţionale (BCE/2007/4) adoptată la
Frankfurt pe Main, 31 mai 2007 (traducere oficială publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii
Europene, C 136/9, 2007) , unde se specifică la punctul 2.1. remiteri ale emigranţilor.
Totodată noţiunea de remiteri utilizată în cadrul tezei cuprinde noţiunea de remiteri de bani
şi este în concordanţă cu Acordul general privind comerţul cu servicii (GATS) şi cu reglementările
Parlamentului European si ale Consiliului Europei (anexa 4).
De menţionat că Republica Moldova este parte a Acordului general privind comerţul cu
servicii (GATS), ratificat prin Legea Republicii Moldova nr.218-XV din 01.06.2001 şi anume
Protocolul din 08.05.2001 de aderare a Republicii Moldova la Acordul de la Marrakesh privind
constituirea Organizaţiei Mondiale a Comerţului, Partea II – Servicii (Circulată în documentul
WT/ACC/MOL/37/Add.2) în care la punctul 7. Servicii bancare şi alte servicii financiare, se
10
specifică subpunctul d) …serviciile de plăţi şi remiteri băneşti (clasificate la 81339** în
nomenclator).
În acelaşi timp, BNM publică lunar pe pagina sa oficială WEB statistica transferurilor din
străinătate efectuate prin sistemul bancar de persoane fizice, unde este specificat că „Transferurile
de mijloace băneşti din străinătate efectuate de persoane fizice (rezidente şi nerezidente) reprezintă
sumele de bani remise în ţară prin intermediul sistemului bancar naţional, inclusiv prin sistemele
de transfer internaţional de bani. Sumele sunt recalculate din valuta originală a transferului în
dolari SUA la cursul oficial al BNM la data efectuării transferului. De menţionat că atât
provenienţa, cât şi destinaţia acestor sume pot fi diferite. Ele pot fi constituite nu doar din
remiterile migranţilor moldoveni ce muncesc peste hotarele ţării, ci şi din alte remiteri valutare”.
([212. b] citat la data de 01.04.2009).
BNM nu divizează aceste transferuri în recompense pentru munca migranţilor şi alte tipuri
de transferuri (cum ar fi încasări din prestării de servicii şi din exporturi de bunuri efectuate de
persoane fizice, cadouri de la cetăţenii altor state, investiţii ce urmează a fi efectuate de persoanele
fizice etc.)1.
De menţionat că datorită lipsei unei definiţii clare a noţiunii de remitenţe, şi a
imperfecţiunii legislaţiei în vigoare, aceasta este adesea utilizată drept sinonim absolut al
transferurilor persoanelor fizice prin sistemul bancar sau al remiterilor de bani.
Tratarea statistică a transferurilor personale din exterior.
Estimarea remiterilor.
La nivel internaţional pentru evidenţa remiterilor se utilizează statistica balanţei de plăţi,
care reprezintă tabloul schimburilor unei ţări cu restul lumii, statistică întocmită după metodologia
elaborată de FMI. Această metodologie este publicată în Manualul balanţei de plăţi, ce a fost
revizuit de 5 ori, ultima dată în 1993. În anul 2008 a fost prezentată ediţia a 6-ea a manualului, se
presupune că implementarea acesteia va dura cel puţin cîţiva ani.
Astfel, conform definiţiilor din Balanţa de plăţi [44] există patru categorii de înscrieri ale
tranzacţiilor externe a persoanelor fizice:
Compensarea pentru muncă (eng. Compensation of employees) cuprinde recompensele,
salariile şi alte beneficii (în bani sau în natură) cîştigate de indivizi – în economii, altele decît cele în
care ei sunt rezidenţi, încasate din munca depusă pentru şi plătită de rezidenţii acelor economii [44, 1 De menţionat, că sistemele statistice ale unor state le permit divizarea parţială a transferurilor persoanelor fizice după scopul transferului, rezidenţa persoanei, ţări de destinaţie etc. (de exemplu, pe pagina oficială a Băncii Centrale a Rusiei această informaţie este prezentată la capitolul Статистика внешнего сектора / Трансграничные операции физических лиц - http://www.cbr.ru/statistics/?Prtid=svs).
11
p. 70] (vezi paragraful 269 din Manualul balanţei de plăţi). Aici sunt incluse tranzacţiile persoanelor
ce au centrul de interes economic în ţară, fiind rezidenţi ai acesteia, inclusiv angajaţii pe termen
scurt (mai puţin de 1 an) şi angajaţii la frontieră.
Transferurile efectuate de angajaţi (eng. Workers' remittances) cuprind transferurile curente
ale migranţilor, care sunt angajaţi în alte economii şi care sunt consideraţi rezidenţi ai acestora.
(Migrantul este persoana, care vine într-o economie şi stă acolo sau se aşteaptă să stea acolo mai
mult de un an.) Transferurile efectuate de muncitori, deseori, implică persoane înrudite. Persoanele
care muncesc sau stau în altă economie mai puţin de un an sunt considerate nerezidenţi ai acesteia,
tranzacţiile lor sunt în majoritate alocate componentei Compensarea pentru muncă [44, p. 75] (vezi
paragraful 302 din Manualul balanţei de plăţi).
Transferurile migranţilor (eng. Migrants' transfers) nu sunt tranzacţii între două părţi, ci
înscrieri compensatorii ale fluxurilor de bunuri şi schimburilor, care apar în urma migraţiunii
(schimbarea rezidenţei pentru cel puţin un an) indivizilor dint-o economie în alta. Suma ce se
înregistrează va fi egală cu valoarea netă a averii migrantului pe care el o ia cu sine [44, p. 84] (vezi
paragraful 352 din Manualul balanţei de plăţi).
Alte transferuri curente (eng. Other current transfers) în bani sau bunuri, între rezidenţi şi
nerezidenţi (cum ar fi produse alimentare, îmbrăcăminte, alte bunuri de consum, medicamente etc.)
sunt cele destinate pentru a uşura situaţiile dificile cauzate de foamete, dezastre naturale, războaie
etc. şi contribuţiile regulate (inclusiv cotizaţii de membru) în organizaţii de caritate, religioase, de
ştiinţă şi de cultură. De asemenea, aici sunt incluse cadourile, zestrea, moştenirea, pensiile de
întreţinere şi alte remiteri de bani pentru susţinere, biletele şi premiile de loterie, plăţile pentru
fondurile de pensii ale organizaţiilor neguvernamentale [44, p. 75] (vezi paragraful 303 din
Manualul balanţei de plăţi).
Statistica balanţei de plăţi şi metodologia compilării acesteia pe ţări este publicată de FMI în
anuarele Balance of Payments Statistics Yearbook (acest anuar este publicat în 3 părţi: partea I
include serii statistice anuale, agregate şi detaliate, ale articolelor balanţei de plăţi şi poziţiei
investiţionale internaţionale pe ţări; partea II conţine aceleaşi date statistice agregate pe regiuni şi la
nivel global; partea III oferă descrierea metodologiei, practicilor de compilare şi a surselor de date
utilizate de fiecare ţară).
Lucrările analitice ale autorilor străini (de exemplu, Chami R., Ruggiero E., Kapur D. etc.),
studiate în cadrul prezentei cercetări, au utilizat noţiunea de remittances pentru a desemna suma
primelor trei componente ale balanţei de plăţi, menţionate mai sus. Astfel, această noţiune
caracterizează financiar fenomenul migraţiunii internaţionale, reflectînd sumele de bani transferate
12
în unele economii din altele de către persoane fizice (rezidenţi şi nerezidenţi ai economiei
analizate).
Totuşi, trebuie menţionat, că în prezent continuă cercetările în domeniul definirii noţiunii de
remiteri ale persoanelor fizice. Astfel, FMI în proiectul pentru ediţia a VI a manualului de
compilare a statisticii balanţei de plăţi a extins această noţiune. Noua definiţie, ce este discutată în
cadrul proiectului, este mai aproape de definiţia noastră şi poate fi reprezentată prin tabelul nr. 1.
Tabelul nr. 1
Prezentarea conceptului de remiteri în cadrul Manualului Balanţei de plăţi, ediţia a VI (FMI) Remiteri totale şi transferuri a+b+c+d+e+f Remiteri totale a+b+c+d Remiteri personale a+b+c
a transferuri personale
b compensarea pentru muncă (fără impozite, contribuţii sociale, transport, călătorii)
c transferuri de capital între menaje
d beneficii sociale
e transferuri curente către INDM*
f transferuri de capital către INDM*
Sursa: International Transactions in Remittances, Guide for Compilers. IMF – Washington, 2008. – p. 34 * INDM – instituţii nonprofit ce deservesc menajele
La nivel global există un şir de constrîngeri metodologice de compilare şi utilizare a
statisticii remiterilor.
Tabelul nr. 2
Discrepanţe internaţionale în statistica remiterilor (Milioane dolari SUA)
2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 Compensarea pentru muncă
Sursa: International Transactions in Remittances, Guide for Compilers. IMF – Washington, 2008. – p. 6.
După cum se observă în tabelul nr. 2 la nivel internaţional există discrepanţe semnificative
între fluxurile globale de remiteri încasate şi cele recepţionate, încasările depăşind semnificativ
plăţile.
13
În special, aceasta se datorează fluxurilor neformale, pe care autorităţile unor state le
estimează în cadrul balanţei de plăţi în valori globale, însă, o statistică a repartiţiei geografice a
transferurilor de bani ale persoanelor fizice prin sisteme formale, deşi este posibil de implementat,
necesită eforturi şi costuri suplimentare considerabile.
Informaţia cu privire la fluxul de remiteri din ţările dezvoltate în ţările în curs de dezvoltare
nu este raportată sistematic şi este accesibilă doar pentru unele ţări, iar o continuitate geografică a
fluxurilor de remiteri către ţările terţe nu există. Practica statisticii oglindă în prezent nu este
aplicată.
În majoritatea ţărilor există un prag minim al raportării, sub care transferurile private, pur şi
simplu, nu sunt înregistrate (de exemplu, în SUA nu se cere înregistrarea transferurilor sub 10 000
dolari SUA, iar în statele membre ale UE pragul este de 12 500 euro.). În timp ce unele ţări
estimează în balanţa de plăţi transferurile sub acest prag, multe altele le ignoră, de unde rezultă o
distorsionare statistică.
Un sondaj, efectuat anume cu acest scop, în 2004 de Eurostat în ţările membre ale Uniunii
Europene (UE) arată că în timp ce majoritatea ţărilor europene compilează informaţia asupra
sumelor totale şi estimează sumele trimise în ţările în curs de dezvoltare, ele toate au rezerve
considerabile asupra calităţii datelor (Comisia Europeană 2004) [113, p. 4]. Informaţia cu privire la
sumele remise în ţările în curs de dezvoltare de persoanele fizice angajate în UE nu este raportată
sistematic şi este accesibilă doar pentru unele ţări, astfel, o comparabilitate geografică a fluxurilor
financiare către ţările terţe, inclusiv ţările în curs de dezvoltare este posibilă doar la nivel de
elucidare a tendinţelor generale.
Analiza evoluţiei în timp a remiterilor, de asemenea, este problematică, deoarece
îmbunătăţirea sistemelor de raportare, costul mai mic al tranzacţiilor şi posibila trecere a fluxurilor
de remiteri din canalele neoficiale în cele oficiale complică comparaţia în dinamică a datelor.
Creşterea spectaculoasă a remiterilor reflectate în balanţa de plăţi la nivel global poate să
reflecte efortul statelor, inclusiv şi al Republicii Moldova, de a stimula utilizarea sistemelor de
transferuri oficiale de către populaţie, deoarece guvernele şi-au intensificat eforturile de a controla
spălarea de bani şi alte tranzacţii ilicite, simplificînd accesul diferitor pături sociale la tranzacţiile
formale. Pe de altă parte, grupurile financiare transnaţionale au un interes sporit faţă de piaţa
transferurilor personale internaţionale, deoarece fluxurile monetare, care circulă în cadrul ei, sunt
considerabile. Aceste companii şi-au lărgit reţelele şi serviciile prestate, devenind din ce în ce mai
accesibile atît din punct de vedere geografic, cît şi al costurilor (de exemplu, Western Union
activează în peste 170 ţări, Money Gram – peste 140 ţări, Xpress Money – peste 70 ţări, Anelik –
peste 70 ţări, UNIStream – peste 60 ţări, pentru detalii vezi anexa 6).
14
Sunt o serie de aspecte în care statistica balanţei de plăţi în domeniul veniturilor şi
transferurilor persoanelor fizice necesită să fie îmbunătăţită. În special, principiile convenite în
balanţa de plăţi nu oferă o bază sigură pentru măsurarea remiterilor: regula unui an nu permite
identificarea tuturor migranţilor, distincţia între remiteri şi alte transferuri private este cumva
lipsită de claritate, nu există cel puţin nişte principii internaţionale, fără să mai vorbim despre o
metodologie unică pentru compilarea şi estimarea informaţiei despre fluxurile neoficiale, iar
impactul remiterilor asupra dezvoltării este măsurat prin anchete ale gospodăriilor în ţările
donatoare şi primitoare.
Considerăm elocventă în cadrul cercetării noastre măsurarea remiterilor intrate într-o ţară
drept sumă a înregistrărilor creditoare la articole balanţei de plăţi a statului compensarea pentru
muncă şi transferurile angajaţilor. Nu vom include aici transferurile migranţilor deoarece nu
cunoaştem în ce măsură emigrarea a fost condiţionată de motive economice şi nici alte transferuri
ale persoanelor fizice, deoarece conform definiţiilor balanţei de plăţi ele nu ţin de exportul forţei de
muncă şi de migraţiunea economică.
Tipologia remiterilor
Din punctul de vedere al formei divizăm remiterile:
- în bani;
- în natură – sub formă de bunuri (produse alimentare, haine, aparate electro-
casnice, automobile etc.)
Din punctul de vedere al metodei utilizate pentru transferarea banilor în patrie deosebim:
- metode formale – utilizarea serviciilor agenţiilor specializate formale (activează
ca agenţi economici în cadrul legislaţiei în vigoare: bănci, operatori oficiali pe
piaţa transferurilor internaţionale de bani, poşta, operatori de telefonie mobilă);
- metode neformale – transferarea banilor prin alte metode decît cele formale
(transportatori de numerar, însoţitori de tren, rude şi prieteni, operatori pe piaţa
transferurilor neformale).
Metodele de transfer utilizate
Pornind de la valoarea impunătoare a fluxurilor de remiteri, la nivel mondial, este foarte
important de a cunoaşte cum acestea se formează şi prin ce metode ajung la destinaţie, adică în
ţările de origine a migranţilor economici şi la familiile lor. Deşi, sumele transferate sunt, de regulă,
destul de mici şi nu depăşesc cîteva sute de dolari, acesta se acumulează în fluxuri valutare uriaşe.
Decizia remitentului de a utiliza canalele oficiale sau neoficiale, aşa ca reţeaua familială şi
prietenii, pentru scopuri de remitere depinde de un şir de factori.
15
Aceştia includ numărul şi tipul restricţiilor asupra fluxurilor de valută străină, în vigoare în
ţările receptoare şi donatoare, nivelul costurilor tranzacţiilor impuse de intermediarii financiari,
precum şi alte tipuri de control al capitalului.
În urma studierii experienţei internaţionale şi a situaţiei din Republica Moldova căile de
transfer de bani au fost grupate în 7 categorii:
- bănci;
- operatori oficiali de transferuri financiare (de exemplu, sisteme specializate în transferuri
internaţionale de bani);
- oficii poştale (prin mandate poştale);
- noi tehnologii de transfer (de exemplu, operatoriii de telefonie mobilă, transferurile prin
Internet);
- cărăuşi de mărfuri (transportul feroviar, auto, avia);
- operatori pe piaţa transferurilor neoficiale (de exemplu, sistemul hawala);
- transportatori de numerar.
Toate aceste transferuri sunt într-o oarecare măsură utilizate în Republica Moldova. Trebuie
să menţionăm că nu în toate ţările băncile acordă servicii persoanelor ce nu au un statut juridic
legal, astfel, mulţi angajaţi moldoveni peste hotare sunt nevoiţi să utilizeze transferurile
internaţionale „neoficiale”. În cazul dat persoana poate:
- acumula banii, aducîndu-i acasă cînd vine;
- apela la un cetăţean din ţara respectivă să transfere banii din numele lui;
- transmite banii prin cetăţenii moldoveni care se întorc în Moldova sau care lucrează ca
şoferi de autocare, însoţitori de tren etc.
Deoarece familiile doresc banii cît mai urgent, iar în străini nu au încredere la fel ca în
compatrioţi, de obicei, moldovenii apelează cel mai des la serviciile şoferilor şi însoţitorilor de tren,
care pentru o anumită taxă aduc banii în ţară. Modalitatea dată este scumpă şi riscantă, dar şi unica
ce a fost posibilă la anumite etape istorice.
Dacă ţinem cont de faptul că nu există limite la introducerea valutei în ţară, aparent
transportarea numerarului este cea mai optimă variantă, neimplicînd cheltuieli mari. Dar deoarece
escrocheriile sunt foarte răspîndite, precum şi ameninţările cu răfuiala fizică, transferurile oficiale
sunt preferate tot mai mult.
Printre operatorii pe piaţa transferurilor neoficiale este răspîndit sistemul hawala. Sistemul
hawala este o modalitate neformală de transferuri băneşti bazat pe onoare şi o reţea largă de
intermediari, cel mai des utilizată în Orientul Mijlociu, Africa şi Asia [221. b]. Iniţial, hawala s-a
dezvoltat ca un sistem de finanţare a comerţului cu regiunile îndepărtate. În special, a fost utilizat în
16
Europa medievală, presupunînd transferul datoriei de la persoana din regiunea data către
reprezentantul acesteia în altă regiune. În prezent se utilizează în relaţiile comerciale noţiunea de
aval (Aval – Garanţia că o cambie, un bilet la ordin etc. vor fi plătite la prezentare. Avalul este dat
de obicei de bănci la cererea clienţilor săi [188, p. 33]). Modul de funcţionare a sistemului este
destul de simplu. Persoana ce doreşte să transfere o sumă de bani se adresează la un intermediar
(broker) din oraşul în care se află, dîndu-i suma de bani ce trebuie transferată într-un alt oraş sau
ţară unei anumite persoane. Brokerul contactează (de regulă, prin telefon) un alt broker din ţara
respectivă pentru a achita în numele său suma, cu promisiunea că o va returna mai tîrziu. Principala
caracteristică a acestei modalităţi este încrederea în onoarea intermediarului, deoarece niciun fel de
acte în aceste tranzacţii nu sunt implicate. Intermediarii în aşa sisteme pot încasa un comision
pentru serviciile lor sau utiliza o rată de schimb destul de avantajoasă pentru efectuarea
tranzacţiilor. Adesea sumele, iniţial, sunt transmise într-o valută dar încasate de beneficiar în altă
valută, deoarece unele ţări au o politică valutară restrictivă (ca în Pakistan, Egipt) sau au un sistem
bancar slab dezvoltat (ca în Afganistan, Yemen, Somalia). Această modalitate de transfer este destul
de populară datorită costurilor reduse faţă de sistemul bancar şi rapidităţii cu care se execută
serviciile. Astfel, de metode sub alte denumiri mai sunt întîlnite şi în alte ţări, cum ar fi hundi în
India (aici activează paralel cu sistemul bancar agenţii angadia, care efectuează servicii de curier,
pentru transportul de bani între oraşele ţării). Aceste sisteme nu sunt utilizate doar de migranţi, ci şi
de mediul de afaceri din ţările respective. De menţionat, că după atacurile teroriste din 11.09.2001
SUA au depus eforturi considerabile pentru a destrăma un şir de agenţii internaţionale ce lucrau
după principiile de mai sus, suspectîndu-le de finanţarea terorismului.
Noile tehnologii de transfer au majorat accesul migranţilor la transferurile de bani şi au
contribuit considerabil la micşorarea costului acestora prin îmbunătăţirea mediului concurenţial. În
categoria dată pot fi incluse aşa transferuri ca cele prin intermediul telefoniei mobile, Internet (de
exemplu, WEB portmoneele), precum şi prin instrumente financiare aferente transferurilor.
Principalul avantaj al acestora este posibilitatea utilizării pe teritorii îndepărtate, aşa ca localităţile
rurale, unde transferurile tradiţionale sunt inaccesibile. Telefonia mobilă este pe larg utilizată în
unele ţări. De exemplu, în Filipine, operatorul G-Cash şi SMART oferă depozite, transferuri de bani
prin telefonul mobil. În Kenya, Vodafone prin compania-fiică Safaricom, oferă servicii bancare
mobile M-PESA („banii mobili” în Swahili). În prezent Vodafone colaborează cu Citigroup în
vederea oferirii acestor servicii din Marea Britanie în Kenya. De asemenea, unele companii
financiare internaţionale caută posibilităţi să-şi lărgească spectrul de servicii în domeniul telefoniei
mobile (Visa, Western Union etc.).
17
Totuşi, reglementarea insuficientă în domeniul tehnologiilor noi duce la imposibilitatea
acumulării unei statistici credibile a transferurilor internaţionale de bani, care în majoritatea ţărilor
include doar cele efectuate prin sistemul bancar sau alţi operatori oficiali şi creează premise pentru
utilizare în scopuri ilicite.
Guvernele sunt primele cointeresate în a cunoaşte volumul real al transferurilor, pentru a
putea lua deciziile macroeconomice corespunzătoare. Efortul comun al statelor de a aduce aceste
tranzacţii pe piaţa transferurilor oficiale este îndreptat spre prevenirea şi controlul spălării de bani şi
a altor tranzacţii ilicite. Prestatorii de servicii de transfer, de asemenea, urmăresc canalizarea lor în
sfera oficială, din motivul profiturilor potenţiale înalte, simplificînd accesul populaţii la serviciile
financiare. Astfel, creşterea spectaculoasă a remiterilor la nivel global reflectă, de asemenea,
succesul acţiunilor comunităţii internaţionale în promovarea căilor oficiale de transfer.
Remiterile şi migraţiunea economică
Unul din cele mai semnificative procese ce au stat la baza fluxurilor de remiteri ale
persoanelor fizice este migraţiunea internaţională a forţei de muncă. Integrarea economică a
contribuit la stimularea doleanţei oamenilor să se stabilească cu traiul în ţări mai bogate ce le-ar
permite condiţii de trai şi de muncă mai bune.
Este important să considerăm 4 principii în ceea ce priveşte circulaţia forţei de muncă:
1. migraţiunea este un proces divers şi impactul său economic într-un loc sau altul depinde
de circumstanţe concrete;
2. informaţia primară despre migraţiune şi remiteri este insuficientă sau chiar lipseşte,
astfel, previzionarea impactului schimbărilor de politică este destul de problematică,
ceea ce subliniază necesitatea colectării de date în domeniu şi de cercetări permanente,
crescînd astfel, rolul organelor de statistică;
3. migraţiunea economică are importante implicaţii politice şi sociale, care pot fi cruciale
pentru dezvoltarea durabilă;
4. în pofida importanţei majore lucrarea de faţă nu abordează migraţiunea internă şi
influenţa socială şi politică, ci parţial migraţiunea economică internaţională, în măsura în
care ea este generatoare de remiteri.
Pentru a studia procesul exodului forţei de muncă din Republica Moldova trebuie să luam în
calcul:
1. factorii economici şi sociali obiectivi din regiune cum ar fi: globalizarea, îmbătrînirea
populaţiei ţărilor din regiune, deficitul de forţă de munca din ţările dezvoltate, precum şi
din unele ţări în curs de dezvoltare, existenţa sectoarelor neformale pe pieţele muncii de
peste hotare;
18
2. factorii interni care stimulează migraţiunea: dreptul constituţional al cetăţenilor la libera
deplasare, la alegerea locului de munca şi a ocupaţiei profesionale; presiunea cererii şi
ofertei, lipsa unor politici de pronosticare a tendinţelor pieţei muncii în R. Moldova.
Cauzele migraţiunii economice internaţionale
Migraţiunea forţei de muncă trebuie analizată din perspectiva celor două componente de
baza ale pieţei muncii: cererea şi oferta, la nivel local şi regional.
Factorii ce influenţează migraţiunea economică din punctul de vedere al cererii:
1. şomajul şi retribuţia joasă a muncii sunt cele mai importante motive pentru care
populaţia emigrează peste hotare;
2. sistemul de protecţie socială inadecvat noilor realităţi sociale;
3. accesul redus la surse interne de finanţare, inclusiv lipsa politicilor locative, ipotecare,
creditare eficiente pentru populaţie;
4. frica de sărăcie care este una din cele mai mari îngrijorări ale multor familii, în special,
legate de o bătrîneţe neasigurată, accesul copiilor la sistemul de învăţămînt superior,
servicii medicale etc.
Factorii ce influenţează migraţiunea economică din punctul de vedere al ofertei:
1. a sporit cererea pentru forţă de muncă tînără, ieftină şi temporară în ţările dezvoltate şi
în ţările în curs de dezvoltare cu înalt potenţial economic;
2. s-a majorat nivelului de educaţie, a avut loc extinderea programelor sociale (asigurare
pentru şomeri, alocaţii pentru familii, salariul minim), ceea ce a dus la părăsirea locurilor
de munca, de exemplu, muncile periculoase, dificile şi îndelungate;
3. a sporit participarea feminină ca parte a forţei de muncă, ceea ce a creat necesitatea
pentru lucrători casnici, bone, supraveghetori pentru bătrîni etc.;
4. absenta unui cadru de reglementare eficient, sancţiuni minime, riscuri reduse pentru
angajatori;
5. profit înalt prin reducerea costurilor de producţie.
Estimarea statistică a remiterilor este complicată de diferenţele din definirea migrantului,
opiniile cercetătorilor divizîndu-se în ceea ce priveşte componentele balanţei de plăţi ce
caracterizează remiterile persoanelor fizice.
Vom aduce în continuare mai multe definiţii ale noţiunii de migrant economic utilizate de
legislaţia Republicii Moldova şi de organismele internaţionale:
1. Din punctul de vedere al Legii Republicii Moldova nr. 1518-XV din 6. 12. 2002 [1]:
Migraţiune este permutarea teritoriala a persoanelor, însoţită de schimbarea locului de trai.
19
Migraţiune de muncă – plecarea benevolă a cetăţenilor Republicii Moldova peste hotare, precum
şi intrarea benevolă a cetăţenilor străini sau a apatrizilor pe teritoriul Republicii Moldova, cu scopul
de a desfăşura activitate de muncă.
Lucrător imigrant – cetăţean străin sau apatrid care, în conformitate cu prezenta lege, are dreptul
de a desfăşura activitate de muncă pe teritoriul Republicii Moldova.
Lucrător emigrant – cetăţean al Republicii Moldova care locuieşte permanent în ţară şi care se
deplasează din proprie dorinţă în altă ţară cu scopul de a desfăşura activitate de munca în condiţii
legale.
2. Organizaţia Internaţională pentru Migraţie (IOM–este o organizaţie interguvernamentală
întemeiată în 1951, în iulie 2008 avea 125 de membri şi 94 de observatori. IOM promovează ideea
că de migraţia umană ordonată beneficiază migranţii şi societatea):
Migrant – eng. migrant – Termenul de migrant, de regulă, se utilizează în toate cazurile cînd
decizia de a migra este luată liber de individ, ţinînd cont de motivele personale, fără intervenţia unui
factor exterior [101, p. 40].
Migrant economic – eng. economic migrant – Persoana ce părăseşte locul obişnuit de rezidenţă
pentru a se stabili în afara ţării de origine cu scopul de a-şi îmbunătăţi calitatea vieţii. Acest termen
poate fi utilizat pentru a face diferenţa faţă de refugiaţi ce fug de persecuţie, precum şi în cazul
persoanelor ce încearcă să intre într-o ţară fără permisiune legală sau utilizînd procedura cererii de
azil fără a respecta cauza bona fide. De asemenea, este utilizat faţă de persoanele stabilite în afara
ţării lor de origine pe durata sezonului agricol, aceştia fiind denumiţi muncitori sezonieri [101, p.
21].
3. Organizaţia Internaţională a Muncii (ILO - este agenţia specializată a Naţiunilor Unite
care promovează justiţia sociala şi recunoaşterea internaţională a drepturilor omului şi a dreptului la
muncă. A fost fondată în 1919 şi este singura organizaţie care a supravieţuit în urma Tratatului de la
Versailles):
Migrant pentru angajare – eng. migrant for employment – este considerată persoana, care
migrează dintr-o ţară în alta în scopul de a fi angajată şi nu de a efectua activităţi pe cont propriu.
Termenul include orice persoană admisă în mod ordinar ca migrant pentru angajare cu excepţia
angajaţilor de frontieră, reprezentanţii profesiilor libere şi artiştii ce activează în ţară pe termen
scurt, precum şi navetiştii [94, p. 223].
La nivel internaţional nu există o definiţie universal acceptată a migraţiunii economice,
definiţiile de mai sus fiind suficiente şi corespunzătoare doar atunci, cînd utilizarea lor este în cadrul
instituţiilor respective sau în actele normative elaborate de acestea. Însă, între ele există diferenţe
semnificative de conţinut, în special, trebuie menţionat faptul că legislaţia moldovenească consideră
20
drept lucrători emigraţi doar cetăţenii (cum rămîne cu membrii familiilor ce nu întotdeauna sunt
cetăţeni ai Republicii Moldova, dar nici ai ţării în care familia a emigrat; rezidenţii ce se află la
munci temporare sau sezoniere peste hotare; foştii cetăţeni; persoanele ce sunt pe cale de a-şi
restabili cetăţenia, membri ai comunităţilor de moldoveni din exterior etc.?)
În scopurile cercetării legăturii între migraţiunea economică şi fluxurile financiare
transferate în ţară, vom extinde noţiunea de migrant, comparativ cu cea utilizată de OIM (în care
noţiunea de migrant include persoanele, care sunt angajate în activităţi economice permanente în
alte ţări decît cele de origine [48]) şi de legislaţia naţională (care consideră drept lucrători emigranţi
doar cetăţenii, totuşi, în opinia noastră, există emigranţii stabiliţi permanent cu traiul peste hotare,
care pot să nu mai fie cetăţeni ai Republicii Moldova, dar în acelaşi timp, aceştia avînd legături
familiare şi de prietenie precum şi interese ce ţin de afaceri, remit în ţară sume considerabile).
Pentru a extinde noţiunea de migrant vom include în ea comunităţile de moldoveni, precum şi cinci
grupe de persoane, ce au gospodării în Republica Moldova sau sunt afiliaţi unor gospodării din ţară:
a) migranţii sezonieri (au familii şi gospodării în ţară, lucrează peste hotare, de regulă, în
perioade similare ale anului, destul de scurte – cîteva luni şi se reîntorc acasă deoarece
aici este situat centrul lor de interes economic);
b) migranţii temporari (lucrează în bază de contracte sau înţelegeri temporare, au centrul
de interes economic şi gospodării în ţară, în cazul contractelor de muncă mai lungi pot
să ia şi familiile peste hotare);
c) migranţii stabiliţi peste hotare (sunt cei angajaţi pe termen lung, care tind să întemeieze
o gospodărie şi să aibă centrul de interes economic peste hotare);
d) emigranţii permanenţi (cei ce au părăsit ţara pentru totdeauna, au familii, gospodării şi
centrul de interes economic peste hotare, dar transmit o parte a veniturilor membrilor
rămaşi ai familiei sau prietenilor din ţară);
e) migranţii navetişti – eng. shuttle migrants (comercianţi a căror activitate ţine de
deplasarea regulată peste hotare).
Prin comunitate de moldoveni de peste hotare înţelegem acele persoane ce au emigrat peste
hotare permanent (inclusiv cîteva generaţii în urmă), au familii, gospodării şi centrul de interes
economic peste hotare, dar se identifică drept moldoveni şi menţin legături cu alţi membri ai
familiei rămaşi în ţară sau au relaţii de prietenie în Republica Moldova.
Studierea repartiţiei migranţilor după prezenţa unei gospodării în ţară sau afilierea faţă de
careva gospodării, precum şi timpul petrecut peste hotare este importantă deoarece aceşti factori
sunt decisivi în ceea ce priveşte volumul total de bani transmişi în ţara de origine. După cum se
observă din tabelul nr. 3 migranţii, care deţin gospodării în patrie, tind să transfere regulat bani
21
pentru susţinerea lor. Timpul petrecut peste hotare este o variabilă invers proporţională cu cota
banilor transferaţi. Astfel, emigranţii permanenţi remit o parte nesemnificativă a veniturilor totale
încasate.
Tabelul nr. 3.
Caracteristici de remitere a banilor după tipul migranţilor
Tipul de miranţi
Frecvenţa cu care se transferă
banii Caracteristici ale migranţilor
Migranţii sezonieri
regulat pe perioada muncii
- transferă întreaga sumă încasată, cu excepţia cheltuielilor de consum curent; - consumul curent este scăzut; - nu fac investiţii (inclusiv din cauza resurselor modeste), banii fiind utilizaţi pentru consumul curent al gospodăriei; - scopul emigrării – acoperirea consumului curent.
Migranţii temporari
regulat pe perioada muncii
- preponderent, transferă întreaga sumă încasată, cu excepţia cheltuielilor de consum curent; - consumul curent este mediu; - pot face economii peste hotare, pe care le vor aduce în patrie la revenire; - de regulă, nu fac investiţii productive, dar pot procura bunuri de consum îndelungat sau face investiţii imobiliare; - pot face investiţii productive în cazul în care scopul emigrării a fost acumularea resurselor pentru acestea.
Migranţii stabiliţi peste hotare
neregulat, conform necesităţilor gospodăriei
- transferă o parte din sumă încasată, pentru acoperirea necesităţilor gospodăriei sau familiei; - consumul curent variază de la mediu la înalt; - fac economii peste hotare, pe care le vor aduce în patrie la revenire; - tind să caute soluţii pentru stabilire permanentă peste hotare (a lor şi a familiilor lor); - tind să ajute alte persoane pentru a emigra; - scopul emigrării – căutarea de oportunităţi; - de regulă, nu fac investiţii productive, dar pot procura bunuri de consum îndelungat sau face investiţii imobiliare; - pot face investiţii productive în cazul în care scopul emigrării a fost acumularea resurselor pentru acestea şi nu-şi leagă viitorul de ţara primitoare.
Emigranţii permanenţi Comunităţile de moldoveni de peste hotare
destul de rar, pentru unele necesităţi ale familiei sau ale prietenilor
- transferă o mică parte din sumă încasată, pentru a-şi ajuta familia sau prietenii; - consumul curent este înalt; - fac economii peste hotare; - probabilitatea că vor aduce banii în patrie este scăzută; - scopul emigrării – căutarea de oportunităţi; - tind să caute soluţii pentru emigrarea familiei şi a prietenilor; - pot efectua investiţii productive în cazul proiectelor atractive.
Migranţii navetişti
regulat - transferă întreaga sumă încasată; - scopul emigrării – încasarea profiturilor din afacere; - investesc în bunuri de consum îndelungat şi imobile; - pot efectua investiţii productive în cazul proiectelor atractive şi, deseori, sunt în căutare de oferte.
Sursa: elaborat de autor în baza rezultatelor cercetărilor efectuate de Alianţa pentru Microfinanţare în 2003 [86] şi de CBS AXA în colaborare cu IOM în anii 2004 [60], 2006 [159] [121]şi 2008 [120] [150].
22
Pentru cunoaşterea şi evaluarea fenomenului migraţiunii economice şi a volumului total de
remiteri se face necesară cercetarea motivaţiei şi a factorilor determinanţi ai acestora.
Cît priveşte motivarea de a remite, există două concepte principale: conform primului
remiterile sunt motivate de altruism, iar al doilea susţine că motivul este, mai degrabă, egoist – mai
mult asemănător cu cel al fluxurilor de capital ce ţin de investiţii.
Prima abordare (teoria fluxurilor de remiteri motivate de altruism) ţine de legăturile
familiale în ţara de origine şi de decizia remitentului să ofere resurse şi să aibă grijă de acei membri
ai familiei ce au fost lăsaţi în ţară.
Vom cita în continuare definiţia altruismului dată de economistul FMI Jacques Bouhga-
Hagbe: prin „altruism” se înţelege bunăvoinţa unei persoane, în cazul dat al angajatului în altă
ţară decît cea de origine, să ofere suport financiar altei persoane, ce se află într-o situaţie dificilă
[50 p. 4]. În cercetările sale, utilizînd PIB-ul agricol ca indicator al situaţiei dificile, el a ajuns la
concluzia că pentru ţările Orientului Mijlociu şi a Asiei Centrale altruismul este factorul
determinant al stabilităţii fluxurilor de remiteri. De asemenea, el mai menţionează că principiul
„solidarităţii” nu va duce în viitorul apropiat la diminuarea fluxului de remiteri, deoarece cei ce le
recepţionează vor depinde de ele şi în continuare.
În economia familiei se specifică funcţia utilităţii, în care utilitatea remitentului include
consumul membrilor gospodăriei rămase în ţara de origine. Comportamentul remiterilor altruistic
motivate este, prin urmare, în concordanţă cu teoria comportamentului de moştenire motivat
altruistic, în care utilitatea părinţilor include resursele oferite copiilor în decursul vieţii.
Motivarea altruistă presupune că remiterile sunt contra-ciclice faţă de creşterea economică
din ţările receptoare, în timp ce remiterile ca fluxuri de capital ar sugera o relaţie pro-ciclică.
Specialiştii FMI Chami, Fullenkamp şi Jahjah [61], cercetînd proprietăţile contra-ciclice ale
remiterilor, demonstrează că majoritatea caracteristicilor remiterilor ca fluxuri private de venit, de la
o persoană la alta, diferă de alte fluxuri private de capital (investiţii, împrumuturi). Remiterile sunt
afectate de mediul economic în ţara – din care se emigrează, în Republica Moldova ele, de
asemenea, par a fi anticiclice – începînd să crească în perioade cu performanţe economice joase.
A doua abordare (că remiterile se manifestă, mai degrabă, ca fluxuri de capital – ceea ce
înseamnă că ele sunt condiţionate de motive egoiste şi de decizia remitentului de a investi şi de a
obţine profituri) a fost adesea atribuită motivului investiţional din spatele remiterilor şi sugerează că
remiterile promovează dezvoltarea şi îmbunătăţesc şansele de creştere.
În afară de motivaţia remiterilor, au fost cercetaţi şi factorii determinanţi. Devesh Kapur
[106], un cercetător indian, consideră că principala cauză a creşterii fluxurilor globale de remiteri
23
este procesul migraţiunii economice, ca urmare a diferenţierii veniturilor şi bogăţiei între ţări,
deoarece, în principal, are loc emigrarea populaţiei din ţările mai sărace în cele mai bogate. Cererea
de remiteri din partea ţărilor sărace este stimulată de crizele economice şi insuficienţa
instrumentelor de protecţie socială, care este înlocuită prin transferuri de bani din exterior.
Un şir de cercetări efectuate de Banca Mondială, Fondul Monetar Internaţional, Organizaţia
Internaţională pentru Migraţie şi alte surse indică faptul că alţi factori determinanţi importanţi ai
remiterilor sunt venitul remitentului în ţara primitoare, gradul de ataşare de familie şi de ţara de
origine şi alţi factori demografici (dimensiunile familiei, prezenţa copiilor etc), precum şi numărul
de ani petrecuţi în ţara primitoare.
Remiterile în cadrul principalelor modele macroeconomice teoretice
Vom analiza în continuare remiterile ca parte componentă a fluxurilor financiare intrate în
ţară, în cadrul unor modele macroeconomice teoretice.
O atenţie deosebită necesită analiza teoretică a impactului remiterilor asupra dinamicii
consumului, economiilor şi investiţiilor. Printre aceste modele pot fi menţionate modelele
keynesiane.
1. Modelul keynesian. Modelul economico-matematic descriptiv al lui J. M. Keynes [111],
ilustrează modul în care economia este în echilibru. Variabilele majore utilizate au fost cererea
efectivă de mărfuri (D), consumul final global (C), economiile (S), investiţiile globale (I) şi venitul
global (sau producţia, Y). Echilibrul presupune situaţia în care oferta globală este egală cu cererea
globală.
Consumul final individual de
mărfuri şi investiţiile reprezintă cererea
globală D=C+I (1).
Oferta globală (agregată) reprezintă
venitul naţional care ulterior este repartizat
pentru consum şi economii. Y=C+S (2).
Astfel, condiţia de echilibru este
C+S=C+I, de unde obţinem S=I (3).
În cazul unei economii deschise
condiţia de echilibru (3) trebuie completată
cu influenţa importului (M) şi exportului (X), Y+M=D+X (4), înlocuind ecuaţiile (1) şi (2) obţinem
S+M= I+X (5).
S+M, SR+MR I+X S+M C B I+X+R
A I+X
0 Y1Y3 Y2 Y Figura nr. 1. Modelul keynesian Sursa: elaborat de autor
24
În modelul Keynesian investiţiile şi exporturile sunt variabile independente faţă de nivelul
producţiei. De aceea, o creştere a venitului global al unei ţări în urma remiterilor (R) poate fi
reprezentată fie printr-o creştere autonomă a încasărilor din exporturi (în cazul nostru export al
factorului muncă), fie prin investiţii adiţionale. Economiile şi importurile au un grad înalt de
dependenţă faţă de venit.
S şi M pot fi tratate drept ieşiri, iar I şi X – intrări, un influx adiţional R va duce, iniţial, la
creşterea venitului de echilibru din punctul A (Y1) în punctul B (Y2) (figura nr. 1). Totuşi, echilibrul
final va depinde esenţial de influenţa R asupra înclinaţiei marginale spre economisire şi înclinaţiei
marginale spre consum din import (adică elasticitatea economiilor şi a consumului din import faţă
de modificarea venitului). Ieşirile concomitente vor forţa înapoi echilibrul final de la punctul B (Y2) la C (Y3.) Nu putem exclude situaţia în care întreaga suma R va ieşi din economie, iar Y va rămîne
neschimbat sau chiar se va micşora.
În cadrul preocupărilor de ocupare a forţei de muncă Keynes considera că cea mai
importantă variabilă este cererea efectivă de mărfuri, dar, după cum s-a arătat mai sus, este crucială
sursa satisfacerii acesteia. Pentru creşterea economică şi ocuparea deplină, este important ca
consumul să fie efectuat din produse ale economiei naţionale, doar în acest caz nivelul producţiei în
ţară va creşte, va avea loc crearea de noi locuri de muncă şi ocuparea forţei de muncă în cadrul
economiei naţionale (figura nr. 2).
Figura nr. 2. Schema modelului keynesian Sursa: A. Cojuhari, A. Pogoloşa, N. Pogoloşa Doctrine economice moderne şi contemporane, Chişinău, 2001. p. 119. (adaptat de autor)
Şomeri, populaţie subocupată, sau nesatisfăcută de locul curent
de muncă
Nivelul cererii globale inclusiv: + nivelul
exporturilor, + nivelul
importurilor
Nivelul producţiei
Nivelul folosirii braţelor de muncă
Nivelul cererii de consum
Nivelul cererii de investiţii
REMITERI DIN EXTERIOR
Emigranţi economici
25
Un rol decisiv al ieşirii din criză Keynes îl atribuia politicii economice externe. Acţiunile
economice ale statului vor fi considerate corecte, dacă pentru păstrarea gradului de ocupare a forţei
de muncă autohtone, însoţit de o eficienţă minimă a industriei naţionale, se va diminua importul
bunurilor străine, care sunt mult mai ieftine decît cele de producere internă.
Concluzie: Determinate de remiteri, creşterea veniturilor private şi prin urmare a cererii globale
are un efect de majorare a producţiei. Această majorare va depinde esenţial de înclinaţia
marginală spre economisire şi înclinaţia marginală spre importuri.
2. Modelul IS – LM prezintă sub formă grafică condiţiile de echilibru, pe de o parte, pe
piaţa bunurilor şi serviciilor (IS), pe de altă parte, pe piaţa monetară (LM) [51, p.128]. Dreapta IS
descrie cum evoluează venitul pe piaţa bunurilor şi serviciilor cînd se modifică rata dobînzii, iar
dreapta LM prezintă evoluţia ratei dobînzii pe piaţa monetară în funcţie de variaţia venitului. Pentru
o economie deschisă (această ipoteză a fost introdusă în anii ‘60 şi ’70 de R. Mundell şi M.
Fleming) este necesară introducerea unei noi condiţii şi anume echilibrul balanţei de plăţi şi al pieţei
schimburilor valutare [51, p.129].
Impactul unui şoc nominal asupra creşterii reale depinde de regimul ratei de schimb şi de
gradul de mobilitate a capitalului. În scopurile cercetării vom face abstracţie de alte fluxuri de
capital înregistrate în balanţa de plăţi. Astfel, asumînd că fluxurile de capital nu reacţionează la
modificarea ratei de schimb şi sunt în general nesemnificative, remiterile, prin urmare, pot fi
cercetate ca o parte a masei monetare. Politica monetară este un instrument eficient pentru
stimularea creşterii reale în cazul unei rate de schimb flexibile şi unul ineficient în cazul unei rate de
schimb fixe.
În figura nr. 3a în punctul E sectorul real (IS), monetar (LM) şi extern (BP) sunt în
echilibru, la un anumit nivel al venitului (Y1) şi o anumită rată a dobînzii (i1). Curba BP este perfect
inelastică, deoarece presupunem că fluxurile de capital nu răspund la modificările ratei dobînzii.
Forţată de fluxul remiterilor, expansiunea masei monetare (LMR), ar trebui să ducă imediat la o
creştere a veniturilor pînă la valoarea Y2, ceea ce la rîndul său va condiţiona ieftinirea creditelor
interne, astfel, sectorul real va fi în creştere (ISR) în urma investiţiilor finanţate de remiteri, inclusiv
şi prin diminuarea ratei dobînzii (i2).
Totuşi, intrările de valută şi creşterea corespunzătoare a cererii pentru moneda naţională vor
exercita presiuni în direcţia aprecierii ratei de schimb.
26
i BP BPR LM LMR i1 E i2 IS ISR Y1 Y2 Y 3 a. Modelul Mundell-Fleming – etapa I i BP BPR1 BPR LM LMR1 LMR i1 E i2 ISR1 IS ISR Y1 Y3 Y2 Y 3 b. Modelul Mundell-Fleming – etapa II Figura 3. Modelul Mundell-Fleming Sursa: elaborat de autor
27
Nivelul de echilibru al producţiei (venitului) într-o economie deschisă este determinat de
cererea externă şi rata reală de schimb [199, p. 87]. Diminuarea exporturilor în urma aprecierii va
majora deficitul comercial, care, la rîndul său, va înghiţi dacă nu totalmente, atunci o parte
substanţială a impactului expansiunii monetare asupra creşterii, ceea ce va reduce venitul, în cel mai
bun caz, de la Y2 la Y3, rata dobînzii fiind egală celei iniţiale (figura nr. 3b). Însă, în funcţie de
elasticitate este posibil ca Y3 sa fie mic decît Y1.
Concluzie: Modificările care vor surveni în economia naţională în urma fluxului de remiteri
vor depinde, în primul rînd, de comportamentul sectorului real, susţinerea căruia trebuie să fie
prioritatea principală a autorităţilor, deoarece acestea pot parţial influenţa rata reală de schimb şi
posibilităţile comerciale externe ale agenţilor economici autohtoni.
3. Abordarea prin Sistemul conturilor naţionale
Măsurarea agregatelor macroeconomice se realizează pe plan internaţional în cadrul
Sistemului Conturilor Naţionale, pe baza influenţelor cuprinse în conturile sectoarelor economiei
naţionale: firme, menaje, stat (guvern), străinătatea [52].
Fluxul financiar adiţional reprezentat de remiteri majorează cererea agregată; la nivel
macroeconomic acestea sunt integrate în venitul naţional brut disponibil.
În linii mari acesta poate fi exprimat în felul următor:
Y= (C+I)p+(C+I)g+Yf+Trf+(X-M), în care
Y – venitul naţional brut disponibil,
(C+I)p – consumul şi investiţiile private,
(C+I)g – consumul şi investiţiile guvernamentale,
Yf – veniturile din străinătate,
Trf – transferurile curente nete din străinătate,
X – exportul de bunuri şi servicii,
M – importul de bunuri şi servicii.
După cum se observă venitul naţional brut disponibil conţine în sine soldul contului curent
al balanţei de plăţi (CAB).
CAB=(X-M)+Yf+Trf.
Conform balanţei de plăţi remiterile sunt reprezentate de veniturile din străinătate (la
articolul compensarea pentru muncă) şi de transferurile curente nete (la articolul transferurile
efectuate de muncitori). Aceste două articole ale balanţei de plăţi constau din fluxuri private şi
28
oficiale. Evident că fiecare dintre aceste componente nu acţionează în mod independent, ci în strînsă
corelaţie cu alte fluxuri financiare. Spre deosebire de fluxurile oficiale (de exemplu, ajutorul pentru
dezvoltare), remiterile ca fluxuri private, iniţial, afectează consumul privat şi investiţiile private
(C+I)p.
Atît timp cît economia activează sub potenţialul său, o creştere în consum va fi satisfăcută
fie prin majorarea producţiei naţionale, fie prin importuri.
Transmise în ţară, resursele respective pot fi economisite, consumate sau investite.
1. Presupunem că resursele provenite din remiteri sunt economisite.
a) Pe de o parte, Y=C+S, astfel, obţinem S=Y-C.
De unde concluzionăm că dacă remiterile sunt economisite, atunci consumul privat trebuie să
scadă. O majorare simultană a economiilor şi consumului la acelaşi nivel al producţiei nu este
posibilă.
b) Pe de altă parte, după cum s-a văzut mai sus Y=C+I+CAB, obţinem S=I+CAB.
În acest caz influenţa asupra investiţiilor este echivocă, deoarece modificarea lor va depinde şi
de răspunsul contului curent la schimbările survenite.
Dacă remiterile sunt economisite în valută, în afara sistemului bancar, ele nu au nicio
influenţă monetară. În cazul în care ele sunt depozitate în valută masa monetară se va majora, şi
anume disponibilităţile cvasimonetare. Dacă remiterile sunt convertite în monedă naţională, dar sunt
păstrate în afara sistemului bancar, ele vor exercita presiuni asupra ratei de schimb, în direcţia
aprecierii, dar nu vor avea vreo influenţă asupra masei monetare oficial înregistrate. Dacă remiterile
vor fi convertite în monedă naţională şi depozitate în bănci, atunci ele vor contribui atît la
aprecierea ratei de schimb, cît şi la majorarea masei monetare.
De menţionat că aprecierea ratei de schimb duce la înrăutăţirea soldului contului curent al
balanţei de plăţi (CAB).
2. Să presupunem că remiterile sunt în întregime consumate.
a) C=Y-S. Relaţia dintre consum şi economii a fost abordată mai sus.
b) C=Y-I-CAB.
La acelaşi nivel al producţiei, consumul va creşte atunci cînd se vor diminua investiţiile, iar soldul
contului curent va rămîne constant; or invers, se va deteriora soldul contului curent, iar investiţiile
vor rămîne constante. Majorarea simultană a consumului şi investiţiilor va duce la o drastică
înrăutăţire a soldului contului curent.
29
3. Să presupunem că remiterile sunt investite integral.
I=Y-C-CAB. La acelaşi nivel al producţiei, o creştere a investiţiilor private vor diminua fie
consumul (soldul contului curent rămînînd constant), fie soldul contului curent (investiţiile vor fi
constante). Astfel, creşterea simultană a investiţiilor şi consumului va deteriora grav contul curent.
Pe termen lung investiţiile sunt generatoare de venituri.
Concluzie: Prima consecinţă a remiterilor o prezintă creşterea componentei private din
cererea agregată. În cazul unei producţii constante impactul lor asupra economiei naţionale nu
este întotdeauna pozitiv. Repartiţia optimă ar putea însemna utilizarea remiterilor pentru consum,
economii şi investiţii în favoarea ultimelor, deoarece investiţiile sunt generatoare de creştere a
producţiei.
Aşa cum este răspîndit şi în alte ţări ce recepţionează remiteri, fluxurile de remiteri în
Republica Moldova par să rămînă, pe termen scurt, o sursă stabilă şi contra-ciclică de valută, ceea
ce însemnă că ele sunt mai mari pe parcursul perioadelor cu o creştere economică joasă. Şi cum mai
mulţi migranţi se stabilesc permanent cu traiul peste hotare, s-ar putea ca pe viitor motivul acestora
să devină unul investiţional. Analiza fluxurilor de remiteri în Republica Moldova va fi efectuată în
Capitolul II.
30
Remiterile mondiale totale, ce includ atît remiterile în ţările dezvoltate, cît şi în cele în curs
de dezvoltare, au fost estimate în 2007 la 318 miliarde dolari SUA (figura nr. 4).
Deşi cca 75 la sută au constituit remiterile către ţările în curs de dezvoltare, multe ţări
dezvoltate2, de asemenea, recepţionează fluxuri importante de remiteri. În 2007, au fost încasate de
către Franţa 12.5 mlrd USD, Spania – 8.9 mlrd USD, Belgia – 7.2 mlrd USD, Marea Britanie – 7.0
mlrd USD, Germania – 7.0 mlrd USD. Totuşi, aceste sume sunt neglijabile în raport cu PIB-ul, în
anul 2006 constituind pentru Luxemburg – 3.1%, Belgia – 1.8%, Portugalia – 1.7%, Austria – 1.0%,
Spania –0.7%, Franţa – 0.6%, Elveţia 0.5%.
Ţările dezvoltate rămîn a fi, totuşi, sursa mondială de remiteri, în 2006 cele mai importante
fluxuri au fost transmise în exterior de: SUA – 42.2 mlrd USD, Arabia Saudită – 15.6 mlrd USD,
Elveţia – 13.8 mlrd USD, Germania – 12.3 mlrd USD, Spania – 11.0 mlrd USD, Italia – 8.2 mlrd
USD, Luxemburg – 7.5 mlrd USD, Olanda – 6.7 mlrd USD, ponderea acestora în PIB ajungînd la
2 OECD este o organizaţie internaţională formată din 24 de ţări, ce include cele mai dezvoltate state. OECD a fost format în 1961 pentru a coordona politicile economice şi sociale ale membrilor săi şi a promova asistenţa economică ţărilor în curs de dezvoltare. Membrii ai acestei organizaţii sunt: Australia, Austria, Belgia, Canada, Danemarca, Finlanda, Franţa, Germania, Grecia, Elveţia, Islanda, Irlanda, Italia, Japonia, Luxemburg, Marea Britanie, Mexic, Norvegia, Noua Zeelandă, Coreea de Sud, Olanda, Polonia, Portugalia, Republica Cehă, Republica Slovacă, Spania, Suedia, SUA, Turcia, Ungaria. Oficiul central se află la Paris. Sursa: http://www.oecd.org/document/58/0,3343,en_2649_201185_1889402_1_1_1_1,00.html
1.2. Importanţa fluxurilor mondiale de remiteri în dinamica fluxurilor
financiare internaţionale
Remiterile pe glob
240221191161144
116
747268
6760
531
23
44 4
0
80
160
240
320
2002 2003 2004 2005 2006 2007 estŢări cu venituri mari nemembre OECDŢări cu venituri mari membre OECDŢări în curs de dezvoltare
Figura nr. 4. Fluxuri de remiteri recepţionate (miliarde dolari SUA) Sursa: elaborat de autor în baza Dilip Ratha, Sanket Mohapatra, K. M. Vijayalakshmi, Zhimei Xu1, Remittance Trends 2007, Migration and Development Brief 3, Development Prospects Group, Migration and Remittances Team, November 29, 2007
31
Încasările ţărilor în curs de dezvoltare diferă considerabil în funcţie de amplasarea
geografică (figura nr. 5).
Din 2002 pînă în 2007 fluxul anual de remiteri încasat de ţările în curs de dezvoltare s-a
dublat, cel mai înalt ritm de creştere fiind înregistrat de ţările Europei şi Asiei Centrale. America
Latină şi Caraibele continuă să recepţioneze cele mai mari fluxuri mondiale, ritmul de creştere
diminuîndu-se în 2007 în legătură cu o creştere nesemnificativă (mai puţin de 2 %) a fluxurilor de
remiteri în Mexic (ca urmare a înăspririi legislaţiei migraţionale în SUA, iar aşteptările unui declin
economic au redus cererea forţei de muncă în multe ramuri atractive pentru migranţi, precum sunt
construcţiile).
Totodată statisticile arată că nu cele mai sărace ţări recepţionează cele mai înalte fluxuri de
remiteri din exterior. Astfel, dintre ţările în curs de dezvoltare cele sărace încasează cca 25 % din
fluxul total (figura nr. 6).
Ţări în curs de dezvoltare
0
20
40
60
2002 2003 2004 2005 2006 2007 estAsia de Est şi Pacificul Europa şi Asia CentralăAmerica Latină şi Caraibele Orientul Mijlociu şi Africa de NordAsia de Sud Africa Sub-Sahariană
Figura nr. 5. Fluxuri de remiteri recepţionate de ţările în curs de dezvoltare, repartiţie geografică regională (miliarde dolari SUA) Sursa: elaborat de autor în baza Dilip Ratha, Sanket Mohapatra, K. M. Vijayalakshmi, Zhimei Xu1, Remittance Trends 2007, Migration and Development Brief 3, Development Prospects Group, Migration and Remittances Team, November 29, 2007
Ţări în curs de dezvoltare
32 39 40 46 56 6084
105 121145 166 179
050
100150200250
2002 2003 2004 2005 2006 2007 estŢări cu venituri mici Ţări cu venituri medii
Figura nr. 6. Fluxuri de remiteri recepţionate de ţările în curs de dezvoltare, repartiţie după venituri (miliarde dolari SUA) Sursa: elaborat de autor în baza Dilip Ratha, Sanket Mohapatra, K. M. Vijayalakshmi, Zhimei Xu1, Remittance Trends 2007, Migration and Development Brief 3, Development Prospects Group, Migration and Remittances Team, November 29, 2007
32
Printre ţările în curs de dezvoltare principalii receptori de remiteri în 2007 au fost [76]: India
(27.0 mlrd USD), China (25.7 mlrd USD), Mexic (25.0 mlrd USD), Filipine (17.0 mlrd USD),
România (6.8 mlrd USD), Bangladesh (6.4 mlrd USD), Pakistan (6.1 mlrd USD), Indonezia (6.0
mlrd USD), Egipt (5.9 mlrd USD), Maroc (5.7 mlrd USD).
Primele 10 ţări dependente de remiteri au înregistrat în decursul anului 2006 fluxuri între 20
şi 36 la sută din PIB [76]: Tadjikistan (36.2%), Republica Moldova (35.0%), Tonga (32.3%),
Investiţii directe în economia naţionalăExport (bunuri şi servicii)
8 c. Figura nr. 7. Fluxurile de remiteri alături de alte fluxuri valutare importante
Figura nr. 8. Raportul remiterilor la alte fluxuri valutare importante
Sursa: elaborat de autor în baza Balance of Payments Statistics. Yearbook 2007, IMF, Washington, September 30, 2007
34
Analizînd alte fluxuri încasate din activităţi aducătoare de valută (figura nr. 8), constatăm că,
remiterile au o pondere destul de înaltă în acestea, pentru ţările în curs de dezvoltare raportul la
investiţiile străine directe în economiile naţionale a constituit 40%, împrumuturile externe nete fiind
depăşite cu 11%.
Exemplul nr. 1. Africa de Nord [50]
Vom analiza în continuare relaţia dintre remiteri şi exportul de bunuri şi servicii după
exemplul ţărilor Africii de Nord, în care exportul de servicii (în special, turismul) reprezintă unul
din cele mai semnificative fluxuri din balanţa de plăţi.
În perioada 2000 – 2004 în ţările Africii de Nord remiterile au constituit nişte fluxuri
financiare considerabile, alcătuind 3.5% din PIB în Iordania, 8% - Maroc, 4% - Pakistan, 5% -
Tunis. Remiterile în aceste ţări au fost mult mai mari decît fluxurile de ISD. Ţările respective sunt
importatoare nete de petrol. Remiterile şi încasările din turism tind a atenua şocurile asupra balanţei
de plăţi.
Egipt. Nivelul remiterilor este echivalent cu mai mult de 15% din exportul de bunuri şi
servicii. Contribuţia lor la balanţa de plăţi este aproape de cea a turismului şi influenţa lor asupra
poziţiei internaţionale investiţionale a fost istoric semnificativă.
Iordania. Remiterile practic contrabalansează deficitul comercial şi sunt echivalente cu cca
40 la sută din exportul de bunuri şi servicii. În plus, în condiţiile în care rata de schimb în Iordania
este fixă, remiterile influenţează creşterea agregatelor monetare prin intermediul surplusului
contului curent al balanţei de plăţi. De aceea, analiza remiterilor este importantă pentru
implementarea politicii monetare.
În Maroc remiterile reprezintă 25% din exportul de bunuri şi servicii. Contribuţia lor la
balanţa de plăţi este echivalentă cu cea a turismului. Ele acoperă totalmente deficitul comercial şi au
contribuit la surplusul contului curent. Surplusul contului curent a susţinut creşterea lichidităţii
sistemului bancar, influenţînd astfel, politica monetară.
Pakistan. Remiterile reprezintă 22% din exportul de bunuri şi servicii. Au contribuit
considerabil la aprecierea monedei naţionale (rupia), joacă un rol important în poziţia internaţională
investiţională şi influenţează politica monetară şi politica ratei de schimb.
Tunis. Remiterile reprezintă 11% din exportul de bunuri şi servicii. Contribuţia lor la balanţa
de plăţi este puţin mai mică decît cea a turismului.
Pentru toate ţările de mai sus, pe termen lung micşorarea PIB-ului agricol va duce la
majorarea fluxului de remiteri. Pentru toate ţările s-a ajuns la concluzia că cei, care depind de
35
remiteri, vor depinde de ele şi în continuare, neexistînd careva motive de întrerupere a acestor
fluxuri deoarece se consideră că motivaţia lor principală este altruismul.
Exemplul nr. 2. Şri Lanka [122]
Pentru Şri Lanka a fost determinant răspunsul încasărilor de remiteri la şocurile
macroeconomice. Încasările din remiteri sunt pro-ciclice şi se diminuează cînd moneda naţională
(rupie) se devalorizează, subminînd utilitatea sa ca absorbant de şocuri. Pe de altă parte, remiterile
cresc ca răspuns la şocurile cauzate de preţurile la petrol. Nativii din Şri Lanka sunt angajaţi în ţările
din Golf. Caracterul pro-ciclic al remiterilor denotă faptul că acestea sunt motivate de altruism:
1. Remiterile sunt pro-ciclice: cresc atunci cînd activitatea economică în ţară se înviorează, şi
se diminuează cînd condiţiile economice se deteriorează, ceea ce indică faptul că trebuie luat
în consideraţie şi motivul investiţional. În particular o creştere a PIB-ului cu 1 % duce la
majorarea remiterilor cu 2 % (1996). Aceasta sugerează că fluxul de remiteri răspunde la
oportunităţile investiţionale, precum şi la climatul de afaceri şi cel politic. De asemenea,
aceasta poate însemna că fluxurile de remiteri nu sunt atît de importante în diminuarea
impactului şocurilor şi fluctuaţiilor economice în economie aşa cum se crede.
2. Fluxurile de remiteri se diminuează cînd moneda naţională se devalorizează, 1% de
depreciere a rupiei faţă de dolarul SUA duce la reducerea remiterilor cu 0.8%. Deprecierea
rupiei duce la diminuarea fluxului financiar deoarece cu o cantitate mai mică de dolari SUA,
familia migrantului poate procura în ţară aceeaşi cantitate de produse.
3. Remiterile cresc odată cu preţurile la petrol. O creştere a preţului petrolului cu 2.8 $ pe baril
duce la majorarea remiterilor cu cca 1% în anul următor.
Din cele expuse mai sus putem concluziona că încasările de remiteri sunt caracteristice nu
doar ţărilor sărace, în curs de dezvoltare, ci şi celor bogate. Uneori ţările în curs de dezvoltare
transferă în exterior sume destul de mari comparativ cu dimensiunile economiilor naţionale.
Faţă de alte fluxuri valutare încasate din exterior, veniturile şi transferurile din munca
cetăţenilor peste hotare sunt foarte importante, depăşind asistenţa oficială pentru dezvoltare, precum
şi tragerile nete de împrumuturi externe. Deşi investiţiile străine directe şi exporturile de bunuri şi
servicii depăşesc remiterile, acestea sunt mai puţin stabile deoarece caracterul lor este pro-ciclic
(cresc atunci cînd activitatea economică se înviorează), astfel, de-a lungul timpului, ele nu
întotdeauna consemnează creşteri, pe cînd remiterile, avînd, adesea, un caracter contra-ciclic susţin
economiile naţionale în condiţii economice nefavorabile.
36
Concluzii asupra Capitolului I: 1. La nivel global, există un şir de constrîngeri metodologice de compilare a statisticii
remiterilor: diferenţele din definirea migrantului, a rezidentului; principiile convenite în
balanţa de plăţi (regula unui an nu permite identificarea tuturor migranţilor, distincţia între
remiteri şi alte transferuri private nu este clară, nu există principii internaţionale pentru
compilarea informaţiei despre fluxurile neoficiale), utilizarea de anchete ale gospodăriilor în
ţările donatoare şi primitoare este destul de dificilă, lipsa posibilităţilor de utilizare a
statisticii oglindă.
2. Circulaţia forţei de muncă depinde atît de factorii externi (globalizarea, diferenţierea
veniturilor şi bogăţiei între ţări, îmbătrînirea populaţiei, deficitul de forţă de muncă din unele
ţări, existenţa sectoarelor neformale, venitul potenţial al migrantului în ţara primitoare) şi
factorii interni, care stimulează migraţiunea (crizele economice, presiunea cererii şi ofertei,
insuficienţa instrumentelor de protecţie socială, care este înlocuită prin transferuri private de
bani din exterior, gradul de ataşare de familie etc.).
3. Există două concepte în ce priveşte motivarea de a remite: conform primului remiterile sunt
motivate altruistic (sunt contra-ciclice faţă de creşterea economică din ţările receptoare), iar
al doilea susţine că motivele sunt, mai degrabă, egoiste – asemănătoare cu comportamentul
fluxurilor de capital ce ţin de investiţii (relaţia cu creşterea economică este pro-ciclică).
4. Căile de transfer de bani au fost grupate în 7 categorii: prin intermediul băncilor,
operatoriilor oficiali de transferuri financiare, oficiilor poştale, prin utilizarea noilor
tehnologii, a cărăuşilor de mărfuri, a operatoriilor de piaţa transferurilor neoficiale şi
transportatoriilor de numerar. Creşterea spectaculoasă a remiterilor reflectate în statisticile
oficiale se datorează atît creşterii volumului de transferuri, cît şi eforturilor statelor de a
stimula utilizarea sistemelor de transferuri oficiale de către populaţie.
5. Analiza remiterilor prin prisma modelelor teoretice celebre ne-a permis să fomulăm
următoarele concluzii:
- Modelul keynesian. Determinată de remiteri, creşterea veniturilor private şi în
consecinţă a cererii globale, are un efect de majorare a producţiei. Această majorare
va depinde esenţial de înclinaţia marginală spre economisire şi înclinaţia marginală
spre importuri.
- Modelul IS – LM. Modificările, care vor surveni în economia naţională în urma
fluxului de remiteri vor depinde, în primul rînd, de comportamentul sectorului real,
susţinerea căruia trebuie să fie prioritatea principală a autorităţilor, deoarece acestea,
37
parţial pot influenţa rata reală de schimb şi posibilităţile comerciale externe ale
agenţilor economici autohtoni.
- Abordarea prin SCN. Prima consecinţă a remiterilor o reprezintă creşterea
componentei private din cererea agregată. În cazul unei producţii constante impactul
lor asupra economiei naţionale nu este întotdeauna pozitiv. Repartiţia optimă ar
putea însemna utilizarea remiterilor în consum, economisire şi investiţii în favoarea
celor din urmă.
6. La nivel global, remiterile depăşesc considerabil transferurile guvernamentale şi asistenţa
oficială pentru dezvoltare, şi au o pondere însemnată în investiţiile străine directe,
împrumuturile externe nete şi încasările din exporturi pentru anumite grupuri de ţări.
38
Capitolul II. IMPACTUL REMITERILOR ASUPRA ECONOMIILOR
IMPORTATOARE ŞI EXPORTATOARE DE FORŢĂ DE MUNCĂ
În acest capitol, se efectuează o analiză a migraţiunii economice internaţionale şi a
efectelor remiterilor, este descris şi cercetat fenomenul migraţiunii economice din Republica
Moldova şi analizat impactul remiterilor asupra economiei naţionale.
2.1. Impactul fluxurilor migratorii prin prisma analizei cost-beneficiu
Problema migraţiunii economice este una extrem de importantă din cauza influenţei, pe
care o exercită asupra dezvoltării economice a statelor din care se emigrează, prin injectarea în
economie a fluxurilor financiare masive de valută. Măsurarea estimativă a acestor fluxuri permite
autorităţilor să ajusteze politicile promovate.
În analiza impactului remiterilor ne vom opri atît asupra ţărilor-sursă de emigranţi
economici şi receptoare de remiteri, cît şi a ţărilor-gazdă pentru aceştia, din care sunt transferate în
exterior fluxuri financiare considerabile.
Migraţiunea pe glob a devenit un fenomen inevitabil, astfel, în anul 2005:
- Stocul imigranţilor pe glob a constituit 190.6 milioane de persoane (3 % din populaţie),
din care 145.0 milioane (2.7%) au fost din ţări în curs de dezvoltare.
- Ponderea femeilor în totalul imigranţilor a constituit 49.6%.
- Primele 10 ţări primitoare de imigranţi (ca număr absolut) au fost SUA, Rusia,
Germania, Ucraina, Franţa, Arabia Saudită, Canada, India, Regatul Unit, Spania. Ca
pondere a imigranţilor în totalul populaţiei cele mai însemnate ţări sunt Qatar (78.3%),
Emiratele Arabe Unite (71.4%), Kuweit (62.1%), Singapore (42.6%), Bahrain (40.7%),
Israel (39.6%), Iordania (39.0%), Brunei Darussalam (33.2%), Arabia Saudită (25.9%),
Oman (24.4%).
- Primele 10 ţări-sursă de emigranţi au fost Mexic, Rusia, India, China, Ucraina,
Bangladesh, Turcia, Regatul Unit, Germania, Kazahstan.
Pentru unele ţări dezvoltate populaţia născută în străinătate reprezintă o pondere importantă
în totalul populaţiei (vezi anexa 7).
Impactul remiterilor şi a migraţiunii economice asupra ţărilor-gazdă pentru imigranţi
În studiile recent efectuate o importanţă tot mai mare se acordă cercetării impactului
remiterilor şi a migraţiunii economice asupra ţărilor importatoare de forţă de muncă. Economiile
39
naţionale ale acestora pe lîngă o serie de beneficii sunt expuse şi unor costuri. După cum arată
practica, ţări importatoare de braţe de muncă şi gazdă pentru emigranţi sunt, de regulă, ţările
dezvoltate sau ţări în curs de dezvoltare cu un înalt potenţial economic, care se confruntă cu un
deficit al forţei de muncă. Literatura de specialitate studiază mai pe larg situaţia SUA, UE şi a
Rusiei. După cum menţionează şi argumentează Janna Zayonchkovskaia, economia rusă în
creştere deja a început să se confrunte cu deficitul forţei de muncă, munca devenind cea mai
deficitară resursă economică [208, p. 7-18].
Migraţiunea economică şi remiterile sunt rezultatul diferenţei de cîştiguri şi a rarităţii
factorului uman. În această ordine de idei menţionăm că ţări donatoare de migranţi nu sunt
întotdeauna ţările suprapopulate (vezi anexele 8 şi 9).
La importuri de braţe de muncă duc nu doar factorii economici obiectivi, ci şi subiectivi, ce
ţin de psihologia şi cultura populaţiei din ţara primitoare. În unele domenii populaţia locală nu
doreşte să lucreze, în special, acolo unde trebuie depuse eforturi fizice (ca în domeniul
construcţiilor) sau psihice (ca răbdarea în domeniul îngrijirii persoanelor în etate sau a copiilor;
deservirea în locuri de alimentaţie publică), precum şi condiţiile dificile de muncă (cum ar fi
condiţiile climaterice în zonele unde are loc dobîndirea diferitor minereuri, a lemnului, extragerea
petrolului etc.). Există un şir de alte activităţi pe care populaţia locală le consideră nedemne de
practicare (cum ar fi şoferii în transportul public şi serviciile de taxi, deservirea în metrouri,
magazine mici, pieţe etc.) sau cu venituri mici, ce pot fi cîştigate în decursul unor perioade reduse
de timp (ca munca sezonieră în agricultură sau în zonele turistice). Această nişă pe piaţa muncii
este ocupată de persoane din afara ţării, care datorită diferenţei de venituri sunt de acord să se
instaleze cu traiul temporar sau permanent în ţările în cauză.
În continuare vom prezenta beneficiile şi costurile ce le suportă ţările de destinaţie a
migranţilor economici.
Beneficii.
Imigraţia generează importante efecte pozitive asupra ţărilor de destinaţie.
Potrivit Organizaţiei pentru Cooperare Economică şi Dezvoltare, imigranţii corectează
tabloul demografic al ţărilor dezvoltate, care suferă de îmbătrînirea populaţiei. De exemplu, în
2004, în Germania locuiau 10.6 mil. persoane născute pe teritoriul german în familiile imigranţilor,
ceea ce constituie 12.9 la sută din totalul populaţiei, imigranţii nou veniţi în această ţară în
decursul anului 2005 au constituit 579 mii persoane. În SUA imigranţii de origine latină (eng.
Foreign-born Hispanics) în 2006, au constituit 30% din creşterea ocupării, inclusiv 60% din
creşterea ocupării în domeniul construcţiilor, deşi aceştia constituie mai puţin de 8% din forţa de
muncă [76, p. 7].
40
De o importanţă deosebită sunt şi migranţii temporari, de exemplu, pentru Rusia se
estimează că în perioada caldă a anului cca 4 – 4.5 mil. imigranţi economici sunt de acord pentru a
fi angajaţi temporar, iar în perioada rece a anului cca 2 – 2.5 mil. persoane [141, p. 3].
Deşi raportul între natalitatea şi mortalitatea populaţiei locale rămîne intact, rata generală
de îmbătrînire a populaţiei ţării datorită imigraţiei încetineşte. De unde reiese că principalul efect
economic al imigraţiei îl reprezintă acoperirea de către muncitorii imigranţi a deficitului forţei de
muncă.
Importul de muncitori temporari permite utilizarea acestora pînă la substituirea cu
tehnologii, în care rolul factorului uman este din ce în ce mai redus. În acest caz disponibilizarea
sau expirarea contractelor de muncă nu sunt urmate de careva angajamente pe viitor. Pe de altă
parte, în pofida unui înalt nivel de dotare tehnică şi a inovaţiilor implementate, există un şir de
activităţi în care munca umană nu poate fi substituită, iar în condiţiile unei oferte limitate importul
braţelor de muncă este soluţia cea mai ieftină şi deci, atractivă.
Forţa de muncă străină este un amortizator eficient în cazul apariţiei crizelor şi creşterii
şomajului printre populaţia de bază a ţării, deoarece lucrătorii străini, care, de regulă, nu se bucură
de aceleaşi drepturi ca localnicii, pot fi rapid disponibilizaţi fără urmări juridice pentru angajator.
Imigranţii tind a fi mai flexibili faţă de condiţiile pieţei decît localnicii, astfel, contribuind
la atenuarea rigidităţii forţei de muncă. Ei sunt angajaţi temporar, care la expirarea contractelor de
angajare tind să se antreneze în munci noi, pe care nu le-au practicat anterior şi se recalifică mai
uşor în activităţi înrudite (de la mînuirea unor strunguri la altele, de la tractor la excavator etc.) sau
chiar în alte domenii (din agricultură în construcţii). Programul de lucru al imigranţilor, de obicei,
nu corespunde legislaţiei în ţările-gazdă, aceştia fiind realmente exploataţi (de exemplu, în Rusia
imigranţii muncesc 50-65 ore săptămînal [141, p. 5]). Colaborarea între angajatori, poliţie şi alte
organe de control face imigranţii extrem de dependenţi de locul curent de muncă şi „stăpîn”,
persoanele fiind nevoite să accepte acele condiţii de muncă ce le sunt oferite de patroni, indiferent
de cît de dificile ar fi acestea.
De asemenea, trebuie de avut în vedere şi concurenţa pe care imigranţii o fac localnicilor în
domenii ce necesită cunoştinţe specifice sau un grad înalt de calificare, stimulîndu-i să-şi
îmbunătăţească performanţele (de exemplu, în sectorul tehnologiilor informaţionale).
Importul forţei de muncă calificate permite economisirea cheltuielilor aferente procesului
de educaţie şi pregătire profesională.
Deoarece preţul forţei de muncă importate este substanţial mai scăzut, iar persoanele sunt,
deseori, angajate ilegal, cu o remunerare redusă comparativ cu cea a localnicilor imigrarea
sporeşte productivitatea economiei naţionale şi pe de o parte, contribuie la un nivel mai înalt de
41
competitivitate a bunurilor şi serviciilor produse în ţară, graţie diminuării costurilor de producţie,
iar, pe de altă parte, moderează nivelul inflaţiei, prin reducerea preţurilor şi transferarea în exterior
a unei părţi a venitului încasat de imigranţi.
Angajaţii străini nu beneficiază de pensii. În cel mai bun caz, atunci cînd activează
temporar conform unor contracte oficiale, are loc transferul impozitului pe venit şi a altor taxe
sociale, din ţara gazdă în ţara de origine. În multe ţări imigranţii economici nu sunt luaţi în calcul
la realizarea diferitor programe sociale, cum ar fi ajutorul guvernamental pentru familiile tinere,
asigurarea cu locuinţe, accesul la servicii medicale, educaţie, astfel, statele primitoare profitînd de
forţă de muncă a cărei menţinere nu implică cheltuieli bugetare.
Impactul imigranţilor asupra bugetelor de stat ale ţărilor-gazdă este influenţat de:
- vîrsta imigranţilor: Smith şi Edmonston [183] – analizînd efectele demografice şi fiscale
ale imigrării, în baza unor cercetări empirice, au constatat că în cazul unor imigranţi
vîrsta cărora este cuprinsă între 10-25 ani încasările în bugetul de stat depăşesc
cheltuielile pentru programele sociale oferite acestora şi descendenţilor lor;
- nivelul de calificare: Rowthorn [173] - cercetînd impactul economic al imigrării, a
demonstrat că, imigranţii calificaţi au defalcat în bugetul SUA mai mult, decît
cheltuielile ce s-au efectuat pentru ei, iar Storesletten [187] în cadrul analizei formelor de
susţinere a politicilor fiscale prin intermediul imigrării, a estimat contribuţia netă în
bugetul SUA a unui imigrant cu calificare înaltă la 96 mii dolari americani.
Studiind procesul imigrării în Federaţia Rusă (în special, consecinţele sociale ale imigrării,
impactul stratificării etno-culturale, practicile de discriminare a imigranţilor şi a minorităţilor),
V. I. Mukomet [141] concluzionează că dezvoltarea economică şi socială a Rusiei determină o
cerere constantă de forţă de muncă a imigranţilor, iar această cerere este determinată de cerinţele
structurale ale unei economii post-industriale.
De asemenea, nu trebuie subestimat efectul de multiplicare generat de cheltuielile
imigranţilor în ţările-gazdă.
Costuri.
Totuşi, ţările dezvoltate, precum şi unele ţări în curs de dezvoltare sunt foarte preocupate
de imigrare, atît de cea legală, cît şi de cea ilegală.
În special, muncitorii străini sunt o ameninţare localnicilor în ceea ce priveşte angajarea,
patronii uneori preferînd muncitori imigranţi ce au cerinţe salariale mai modeste, fapt ce duce
implicit la diminuarea remunerării muncitorilor locali. Creşterea ofertei de forţă de muncă datorită
imigranţilor poate avea drept efect majorarea nivelului de şomaj în rîndurile populaţiei băştinaşe.
42
Din banii transferaţi în exterior de angajaţii străini ar fi putut fi plătite salarii populaţiei băştinaşe,
iar indemnizaţiile de şomaj – alocate în alte direcţii.
Unele state după o anumită perioadă de şedere ilegală permit legalizarea persoanelor ce au
muncit „la negru”, cu posibilităţi de participare la programele sociale, ceea ce majorează povara
fiscală asupra contribuabililor locali, care sunt nevoiţi să achite integrarea în societate a
persoanelor, deseori, de o cultură foarte diferită faţă de cea locală.
Erodarea valorilor şi normelor sociale, intoleranţa şi separatismul etnic, xenofobia, căutarea
identităţii culturale sunt doar unele aspecte ale eşecului integrării străinilor (putem menţiona
tragicele evenimente din ultimii ani din SUA, Marea Britanie, Franţa, Rusia). În cazuri extreme
apar probleme legate de securitatea naţională (SUA - 11 septembrie 2001). În unele ţări politicile
promovare de autorităţi au dus la migrantofobie. Vitkovskaia G. [204] [205] argumentează că
anume incapacitatea statului de a promova politici de imigrare adecvate la începutul anilor 1990,
cînd în Rusia emigrau, preponderent, conaţionali din noile republici independente, a dus la crearea
unei atitudini negative în societate şi la ratarea posibilităţii de suplinire a forţei de muncă deficitare
cu persoane înalt calificate. Astfel, permutarea persoanelor dintr-un spaţiu geografic în altul este,
deseori, tratată ca acaparare a unor etnii şi culturi de către altele, iar populaţia de bază a ţării are o
atitudine negativă faţă de imigranţi.
Unele state pentru evitarea problemelor etnice şi culturale au promovat programe de
atragere a conaţionalilor săi, care din diferite cauze au fost dispersaţi în diferite ţări. Aşa exemple
sunt Israel, Rusia. În Rusia o atenţie deosebită se atrage loialităţii şi culturii ortodoxe ruse, după
anul 2000 politica migraţională rusă poate fi divizată în cîteva etape [141, p. 7]:
1. 2001-2002 – lupta cu imigrarea, s-a încercat interzicerii imigrării ilegale, motivînd prin
lupta împotriva terorismului şi a crimei organizate;
2. martie 2005 – revizuirea politicii migraţionale, atragerea de migranţi legali (temporar, de
cultură rusă);
3. 2006-2007 – politici restrictive (de exemplu, din ianuarie 2007 imigranţilor le este interzis
să activeze în domenii ce ţin de alcool şi medicamente, iar din aprilie 2007 – în mici
magazine şi pieţe agricole).
Cadrul legal al diferitor state prevede condiţii diferite de şedere a cetăţenilor străini.
Reglementările existente în ţara-gazdă au un impact major atît asupra imigranţilor nemijlocit, cît şi
asupra participării lor la viaţa economică. Restricţiile exagerate, lipsa drepturilor nu au ca efect
descurajarea imigrării, ci, mai degrabă, creează condiţii de lucru în afara cadrului legal şi o
dependenţă exagerată a imigranţilor de angajatori.
43
Agravarea dezechilibrelor demografice regionale şi deficitul acut de forţă de muncă sunt
printre principalele impedimente pentru creşterea economică globală şi fac problema migraţiunii
economice tot mai stringentă.
Concluzii.
1. Migraţiunea economică şi remiterile sunt dependente atît de ciclicitatea economică în ţara
de origine, cît şi în ţara-gazdă. Remiterile sunt în ultimă instanţă rezultatul diferenţei de
cîştiguri şi a rarităţii factorului uman.
2. Imigrarea economică are un puternic impact economic negativ asupra populaţiei
necalificate din ţara-gazdă, dar este extrem de convenabilă celorlalte pături ale populaţiei şi
pentru mediul de afaceri.
3. În prezent, prin intermediul tratatelor referitoare la migraţiunea între state, precum şi prin
activitatea unor organisme internaţionale se depun eforturi la nivel global pentru
gestionarea migraţiunii internaţionale. Totuşi, ţările cu un înalt potenţial economic acceptă
migraţiunea economică atît legală, cît şi ilegală, fiind gata să importe din ţările terţe forţă
de muncă, cu condiţia ca aceasta să fie tînără şi angajată temporar, iar sumele enorme de
remiteri nu sunt altceva decît o parte din preţul real al acesteia.
Impactul remiterilor şi al migraţiunii economice asupra ţărilor de origine a imigranţilor
Fenomenul migraţiunii economice de mare amploare, în care ţara apare ca donator de forţă
de muncă, este prezent în relaţiile dintre ţările sub-dezvoltate sau mai puţin dezvoltate, din punct
de vedere economic, şi ţările de destinaţie a emigranţilor.
Un şir de economişti contemporani au studiat impactul remiterilor asupra ţărilor de origine
a imigranţilor.
În studiile sale Dilip Ratha [152] ajunge să concluzioneze că dezvoltarea economică joasă
şi recesiunea economică contribuie la stimularea proceselor de migraţiune economică şi la
creşterea volumului de transferuri către membrii familiilor rămase acasă. În opinia acestuia
remiterile compensează pierderile de capital uman calificat, mai ales în cazul utilizării pentru
investiţii productive. Iar în cazul exodului persoanelor necalificate ţara are de cîştigat prin
diminuarea şomajului şi sporirea salariilor reale a celor rămaşi. Exodul braţelor de muncă este
considerat o plată convenabilă ambelor părţi, deoarece este puţin probabil că, în cazul în care
persoanele rămîneau în ţară aveau posibilitatea valorificării potenţialului său la maxim. De
asemenea, dacă în perioadele de declin economic alte fluxuri financiare externe se diminuează,
remiterile le înlocuiesc, contribuind la stabilitatea macroeconomică internă prin fluxuri valutare
injectate în economie (caracteristica de a fi anticiclice) de aceeaşi opinie este şi Devesh Kapur
44
[108]. Totuşi, Kapur menţionează că sărăcia este un impediment în dezvoltarea capitalului uman,
deşi ţara beneficiază de experienţa celor ce au muncit peste hotare (cunoştinţe acumulate, efectul
de „networking”: investiţii, cunoştinţe în domeniul organizării afacerii, contracte, tehnologii noi).
El consideră că remiterile nu compensează exodul de inteligenţă. Resursele umane şi resursele
financiare deficitare pentru multe ţări nu sunt echivalente, iar pierderea capitalului uman calificat
(medici, ingineri) va avea consecinţe negative asupra dezvoltării viitoare.
În medie migranţii au un nivel al educaţiei superior altor membri ai familiei rămaşi în ţară.
De exemplu, un migrant mexican în SUA are studii inferioare faţă de media cetăţenilor americani,
dar superioară membrilor familiei rămase în Mexic.
Gospodăriile receptoare de remiteri cheltuiesc mai mult pentru consum, îşi îmbunătăţesc
condiţiile de trai (procură terenuri, repară locuinţele, au acces la studii şi îngrijire medicală mai
bună), pot economisi şi face investiţii productive. În pofida costurilor sociale aferente migraţiei,
cum ar fi destrămarea familiei, copii fără supraveghere etc., în majoritatea ţărilor se denotă
îmbunătăţirea poziţiei sociale a femeii (acces la studii, angajare).
Ratha nu se opreşte doar la impactul pozitiv al remiterilor. El consideră că pericolul
cultural şi securitatea naţională continuă să rămînă printre cele mai semnificative bariere în
optimizarea folosirii forţei de muncă pe glob şi mobilitatea acesteia.
Marin, Martin şi Well [124], Adelman şi Taylor [41] aduc argumente precum că în
multe ţări remiterile sunt folosite pentru importante proiecte sociale precum construcţia şcolilor,
spitalelor etc. aşa ca în Mexic. Adelman şi Taylor au calculat că la 1 dolar intrat din exterior PNB
va spori cu 2.69-3.17 dolari SUA, acest efect de multiplicare este mai puternic în cazul localităţilor
rurale, deoarece acolo are loc procurarea produselor şi serviciilor autohtone. Taylor [193] [194] a
indicat că impactul remiterilor asupra creării locurilor de muncă a rămas în umbră, concluzionînd
că acesta ar fi benefic în cazul în care în consum ar predomina produse autohtone. Stahl şi Habib
[185] cercetînd cazul Bangladeşului susţin că în total transferurile unui emigrant creează trei locuri
de muncă în ţară.
Mulţi cercetători consideră că remiterile externe au un important efect pozitiv asupra
capacităţii ţării de a înfrunta deficitul fiscal, fără a ajunge în situaţii de criză.
Dacă cercetătorii opiniile cărora au fost expuse anterior aduc mai multe argumente
pozitive, atunci un şir de alţi autori consideră că migraţiunea economică şi remiterile au mai multe
efecte negative decît pozitive. Printre acestea cel mai important este majorarea inegalităţii în
venituri, generînd presiuni inflaţioniste şi sărăcind familiile ce nu au emigranţi în exterior
(cercetare asupra Bangaldeşului efectuată de Mahmud şi Omani [123].
45
Graeme Hugo [98] [99] [100] analizează competiţia internaţională pentru atragerea
muncitorilor calificaţi pentru reşedinţă temporară sau permanentă ce are lor la nivel global. Ţările
mai puţin competitive suferă în urma exodului de inteligenţă, pierzînd forţa sa de muncă tînără şi
calificată, consideră savantul, argumentînd că Asia şi Europa Centrală şi de Est au fost principalele
regiuni ce au suferit în urma acestor procese.
Pe termen lung, emigrarea în masă a populaţiei şi fluxurile încasate din exterior nu vor
duce la o creştere economică durabilă. Chiar dacă s-a dovedit că migraţiunea creşte bunăstarea
pentru cei ce rămîn în ţară, încurajarea activă a emigrării nu este un motiv pentru ca aceştia să
participe activ la producţia de bunuri şi servicii, la viaţa economică, politică şi socială, precum şi la
legarea speranţelor de viitor cu patria. În ţările ce depind de transferurile externe apare o cultură a
dependenţei. Populaţia tînără nu doreşte să se angajeze în activităţi economice productive, ci
aşteaptă sumele încasate cu regularitate de la alţi membri ai familiei de peste hotare.
Neparticiparea populaţiei la viaţa economică, dependenţa de exterior, inflaţia şi alte caracteristici
ale maladiei olandeze3 vor avea negreşit ca efect profunde dezechilibre macroeconomice.
Impactul Maladiei olandeze asupra ţărilor asiatice a fost studiat de Athukorala [42], care
concluzionează că efectul aprecierii excesive a ratei de schimb reale expune ţările la şocuri externe
prin înlocuirea producţiei interne cu importuri, iar Graeme Hugo consideră că influxurile externe
masive vor avea ca efect extinderea nejustificată a sectorului bancar, pe fonul unei economii reale
subdezvoltate. Quibria M. [147] [148] [149] printre soluţiile de înlăturare a efectelor negative
3 Termenul de maladie olandeză a apărut odată cu descoperirea la sfîrşitul anilor 1950 începutul anilor ’60 la Nordul Olandei a zăcămintelor de gaze naturale (Sursa: The Dutch Disease. The Economist, November 26, 1977. p. 82-83). Creşterea semnificativă a exporturilor de gaze a cauzat aprecierea considerabilă a monedei naţionale, ceea ce a influenţat negativ asupra altor ramuri exportatoare. Maladia olandeză presupune creşterea ratei reale de schimb din contul majorării exporturilor din unele ramuri, ceea ce influenţează negativ economia în general. Orientarea resurselor de forţă de muncă din industrie în sectorul extractiv sau servicii poate fi tratată ca dezindustrializare a ţării. Acest fenomen are şi alte caracteristici negative. Deoarece există o mare fluctuaţie a preţurilor la resurse naturale, cursul de schimb, de asemenea, se modifică, această modificare depinzînd de ponderea resurselor respective în totalul exporturilor. Volatilitatea cursului de schimb are o influenţă negativă asupra ramurilor care depind de comerţul exterior (atît exportatoare, cît şi importatoare), precum şi asupra investiţiilor străine directe în economia naţională. Fluxurile de capital ce intră în ţară majorează cererea agregată, iar producţia industrială nu reuşeşte să se ajusteze creşterii veniturilor, ceea ce stimulează inflaţia. De exemplu, în anii ’70 ai secolului trecut, cînd a fost o roadă slabă de cafea în Brazilia şi cutremurul din Guatemala, a avut loc creşterea preţurilor mondiale la cafea. Majorarea exporturilor de cafea a rezultat în diminuarea exporturilor la practic toate celelalte grupuri de mărfuri.
Noţiunea de maladie olandeză se referă la orice dezvoltare ce rezultă în intrări mari de fluxuri valutare, inclusiv asistenţă externă, investiţii străine, creşterea bruscă a preţului la resurse naturale etc. (Sursa: Back to Basics. Dutch Disease: Too much wealth managed unwisely. // Finance & Development. IMF, March 2003. Vol. 40, No 1, http://www.imf.org/external/pubs/ft/fandd/2003/03/ebra.htm).
46
vede deprecierea monedei naţionale şi implementarea reformelor structurale profunde ale
sectoarelor productive.
Richard H. Adams şi John Page în studiul lor din 2005 [162] au estimat că sporirea
numărului migranţilor cu 10% va duce la diminuarea numărului celor ce trăiesc sub pragul sărăciei
cu cca 1.9%, iar majorarea cu 1% a remiterilor din exterior în PIB, duce la diminuarea numărului
celor ce trăiesc sub pragul sărăciei (1 dolar american) cu cca 1.6%. Astfel, influenţa asupra
reducerii sărăciei rămîne a fi modestă. Cauza impactului scăzut ei o văd în faptul că, totuşi, aceste
fluxuri nu sunt atît de mari cum se consideră sau are loc supraestimarea volumului fluxurilor
transferate.
Ralph Chami [61] a elaborat un model de cercetare a cauzelor remiterilor şi efectelor lor
economice. Pe de o parte, examinînd motivul altruist de la baza remiterilor, el consideră fluxurile
transferate drept compensare a performanţei joase a celor ce le recepţionează. Fenomenul
compensării şi mai tare reduce doleanţa de participare a forţei de muncă la activitatea economică
domestică şi inhibă productivitatea. Alte capitaluri private recepţionate de economie prin scopul
diferit al acestora (obţinerea de profit) participă la dezvoltarea economică a ţării creînd valoare
adăugată şi locuri de muncă. Astfel, remiterile nu reprezintă o sursă de capital pentru investiţii, în
principal, din cauza motivului care stă la baza lor şi anume compensarea performanţelor joase. Pe
de altă parte, dacă motivul ţine de conştientizarea posibilităţii încasărilor de profit, atunci
migraţiunea economică poate fi privită ca investiţie externă în capital uman, iar remiterile nu sunt
altceva decît încasarea veniturilor din această investiţie (dividende). Aşa cum veniturile în mod
normal sunt cheltuite pentru consum curent şi doar o parte reinvestite, este lesne de înţeles de ce
familiile receptoare consumă integral sumele primite, iar reinvestirea nu înseamnă altceva decît
înlocuirea unor membri emigraţi prin alţii sau completarea numărului emigranţilor. Trimiterea
unui membru al familiei în exterior poate fi privită ca un proiect investiţional foarte rentabil,
deoarece nu există alternative în interiorul ţării, care ar oferi acelaşi profit pentru întreaga
Mai multe cercetări au ajuns la concluzia că dacă emigrantul a luat decizia de plecare
pentru acoperirea unor costuri concrete determinate de necesităţi primare, acesta va tinde să se
întoarcă în patrie, unde are o familie, iar situaţia financiară în urma utilizării banilor cîştigaţi în
exterior se va ameliora. Astfel, migraţiunea determinată de satisfacerea necesităţilor, de motivele
altruiste sau de investiţii în activităţii aducătoare de profit, este temporară sau sezonieră, deoarece
emigrantul nu va avea motive să rămînă în ţara-gazdă.
Dacă decizia de emigrare are la baza sa „plasarea de capital uman în exterior”,
probabilitatea participării fluxurilor încasate în activităţi productive se reduce drastic. În urma
intrărilor financiare din exterior economia se poate confrunta cu toate caracteristicile maladiei
olandeze.
Migranţii ce au drept scop al emigrării oportunităţile economice oferite de ţările-gazdă, de
regulă, încearcă să-şi legalizeze şederea şi să profite de perioade mai lungi de angajare, pentru a
valorifica acele oportunităţi. De asemenea, o bună parte din ei se stabilesc cu traiul permanent
peste hotare.
Pe de o parte, remiterile compensează pierderile de capital uman în cazul exodului
persoanelor necalificate, ţara are de cîştigat prin diminuarea şomajului şi sporirea salariilor reale a
celor rămaşi, însă, ele nu compensează exodul de inteligenţă. Resursele umane şi resursele
financiare deficitare nu sunt echivalente, iar pierderea capitalului uman va avea consecinţe
negative asupra dezvoltării.
Impactului remiterilor asupra creării locurilor de muncă ar fi benefic, în cazul, în care în
consum ar predomina produse autohtone, transferurile externe avînd efecte pozitive asupra
capacităţii ţării de a înfrunta deficitul fiscal, fără a ajunge în situaţii de criză. În multe ţări,
remiterile sunt folosite pentru importante proiecte sociale, totuşi, influenţa asupra reducerii sărăciei
rămîne a fi modestă.
Printre principalele efecte negative ale remiterilor au fost menţionate: majorarea inegalităţii
în venituri, presiunea inflaţionistă, sărăcirea familiilor ce nu au emigranţi, dezvoltarea culturii de
dependenţă, neparticiparea populaţiei la viaţa economică, ceea ce va duce la profunde dezechilibre
macroeconomice.
49
2.2. Transformarea Republicii Moldova în receptor mondial de remiteri
Remiterile persoanelor fizice în Republica Moldova au început a creşte rapid din 1991. În
prezent Republica Moldova a devenit una din cele mai mari receptoare de remiteri din lume (ca
raport la PIB). Ponderea remiterilor în PIB s–a majorat de la 7.2% în 1998, pînă la peste 31% în
anul 2008.
Scurt istoric: remiterile şi migraţiunea economică. Deşi în Uniunea Sovietică economia era
centralizată şi dirijată, totuşi, trebuie menţionat faptul că în cadrul ei exista un amplu proces de
migraţiune economică. Republica Moldova a participat pe larg la multe proiecte unionale de
construcţie, creare a infrastructurii, extragere a zăcămintelor. Pentru realizarea unor proiecte
unionale migraţia populaţiei era pe larg promovată („desţelenirea”, „BAM”, defrişarea pădurilor
siberiene). Mulţi moldoveni mergeau la nordul Rusiei pentru a cîştiga într-un timp relativ scurt
sumele pe care nu le puteau acumula lucrînd în republică. Astfel, posibilitatea de a pleca la muncă
era pe larg cunoscută de populaţie.
Lichidarea Uniunii Sovietice a pus noile state independente în situaţia de a construi din
ruine noile relaţii economice. Pe de o parte, consecinţa care a afectat toate statele membre a fost
întreruperea legăturilor economice cu celelalte republici. Pe de altă parte, tensiunea socială şi
relaţiile politice încordate cu alte state independente au contribuit la relaţii externe haotice. În
Republica Moldova în decursul anilor 1990 au fost implementate un şir de reforme economice de
ajustare de primă generaţie (crearea unui nou cadru juridic, liberalizarea preţurilor şi a comerţului,
reforma sectorului financiar etc.), ce au avut diferite grade de succes. Sectorul real al economiei ce
consta din întreprinderi mari de stat s-a ajustat lent, astfel, întreprinderile industriale mari au
falimentat, iar din 1994 a început privatizarea acestora. Reforma agrară din 1998 s-a soldat cu
lichidarea proprietăţii colective şi productivitate agricolă scăzută. Iar lipsa de cunoştinţe în
domeniul managerial şi performanţa joasă a sectorului privat, în devenire, practic, a distrus
procesul de producţie a bunurilor. Acumularea de mari restanţe în economie şi inflaţia a dus la
utilizarea pe larg a schimbului barter. Lipsa consecutivităţii reformelor, lipsa unui mecanism real
de lansare a afacerilor private, protecţia socială insuficientă – toate au contribuit la diminuarea
nivelului de trai al populaţiei.
Unda de şoc în urma crizei financiare din Federaţia Rusă din 1998 a lovit puternic
Republica Moldova. Marea piaţă a Rusiei şi a altor ţări din spaţiul CSI ocupa cca două treimi din
exporturile moldoveneşti, iar restrîngerea acesteia s-a soldat cu diminuarea cu 50 la sută, în a doua
jumătate a anului 1998, faţă de perioada similară a 1997, a exporturilor de bunuri în CSI. Astfel, în
50
1998, PIB-ul s-a diminuat în preţuri comparabile cu 6.5 % faţă de 1997 [212 c, p. 5], iar în 1999 –
cu 3.4 % faţă de 1998 [214 b].
Eşuarea reformelor a forţat familiile moldovene să caute soluţii financiare în exterior. La
prima etapă a independenţei migraţiunea nu purta un caracter economic vădit, fiind o urmare a
întregirii familiilor, revenirii persoanelor în ţările de origine ale predecesorilor etc.
În perioada independenţei timpurii a devenit foarte răspîndită migraţia „comercială”. Se
estimează că în acest timp cca 500 mii persoane erau implicate în comerţul navetist (shuttle) [140,
p. 4]. Odată cu introducerea vizelor, înăsprirea regimului de şedere, alinierea preţurilor interne la
multe produse cu preţurile mondiale, acest tip de comerţ s-a redus considerabil, fiind înlocuit cu
exportul forţei de muncă.
Aşa cum sectorul public se confrunta cu lipsa de experienţă şi probleme de guvernare,
sectorul privat, cum şi era de aşteptat, şi-a luat destinul în propriile mîini. Cu nimic altceva spre a
oferi pieţei, oamenii au hotărît să-şi vîndă forţa de munca şi să-şi susţină gospodăriile. Această
decizie a fost luată de mii de oameni, atît cu studii şi experienţă de muncă (de exemplu, învăţători,
medici, ingineri), cît şi de muncitori necalificaţi precum şi absolvenţi universitari.
Pe de o parte, între 1998 şi 2000, numărul moldovenilor ce lucrau peste hotare a crescut
galopant, corespunzător au sporit şi fluxurile valutare transferate. Pe de altă parte, între 2000 şi
2008 a avut loc o dezvoltare spectaculoasă a activităţilor economice prestate prin intermediul
tehnologiilor informaţionale şi al internetului (export de software, traduceri, comerţ electronic
etc.).
Emigrarea din Moldova la muncă peste hotare, antrenarea cetăţenilor în activităţi plătite de
străini şi consecinţa acestora – remiterile încasate de persoanele fizice, după magnitudine şi impact
economic au fost fără precedent.
Migraţiunea economică din Republica Moldova peste hotare a devenit posibilă în urma
liberalizării politicii migraţioniste (intrărilor / ieşirilor în / din ţară) şi nu în ultimul rînd datorită
apariţiei unui şomaj structural caracteristic perioadelor de tranziţie şi reformelor economice şi
sociale ineficiente.
Politica Republicii Moldova în domeniul migraţiunii economice după proclamarea
independenţei se concentra asupra reglementării şi diminuării numărului de imigranţi din alte
republici. Prima lege despre migraţie a fost adoptată în 1990 (nr. 418-XII din 19.12.1990).
Persoanele ce doreau să părăsească ţara nu erau afectate de respectiva lege. Ci doar cele ce doreau
să imigreze, în acest sens, au fost elaborate cotele de imigrare. Pînă în prezent, aceste cote anual
sunt revizuite. Populaţia ţării de sine stătător a început să se integreze în procesele migraţionale
deoarece instituţiile statului nu au oferit suportul necesar. După 2002 are loc lărgirea cadrului
51
juridic. Statul şi-a propus să revadă şi să concentreze puterea şi responsabilitatea în domeniul
migraţiei, elaborînd conceptul politicii migraţionale şi un şir de alte documente.
Astfel, în Republica Moldova s-a creat aşa o situaţie în care emigrarea este o decizie mai
uşor de luat, decît căutarea oportunităţilor şi angajarea în viaţa economică din patrie.
Cadrul informaţional pentru cercetarea migraţiunii economice şi a remiterilor în
Republica Moldova îl reprezintă publicaţiile organelor oficiale de statistică, analizele experţilor
naţionali şi ale organismelor internaţionale.
Datele oficiale cu privire la migrarea economică a populaţiei şi remiterile din exterior
statistic sunt reflectate în:
- recensămîntul populaţiei, efectuat în 2004, BNS;
- ancheta forţei de muncă în gospodării (AFM), BNS;
- cercetarea bugetelor casnice, BNS;
- publicaţiile „Piaţa forţei de muncă în Republica Moldova”, BNS;
- publicaţiile statisticii balanţei de plăţi a statului, BNM.
Alte surse credibile de informaţii cu privire atît la migraţiune, cît şi la remiteri, le reprezintă
în primul rînd anchetele specializate, şi anume:
- cercetarea Alianţei pentru Microfinanţare (Ghencea şi Gudumac), efectuată în 2003;
- cercetarea I naţională reprezentativă a gospodăriilor casnice efectuată de Centrul de
Investigaţii Sociologice şi Marketing CBS-AXA în anul 2004;
- cercetarea II naţională a IOM împreună cu CBS AXA, efectuată în iulie – august 2006;
- cercetarea III naţională a IOM împreună cu CBS AXA, efectuată în iulie – august 2008;
- cercetarea IV CBS AXA în colaborare cu IOM în cadrul campaniei de informare Legătura cu
baştina efectuată în iulie - august 2008.
De asemenea, în ultimii ani un şir de experţi au efectuat propriile cercetări şi analize.
Impactul emigrării şi al remiterilor este discutat controversat, în special, din două puncte de
vedere: (i) în aspect social şi (ii) în aspect economic.
În baza surselor enumerate mai sus vom analiza migraţiunea din Republica Moldova
determinată de motive economice şi consecinţa acesteia – remiterile de bani ale persoanelor fizice.
Cauzele emigraţiei economice
În cele mai multe cazuri decizia de a pleca peste hotare este legată de un eveniment care
trebuie să se producă în familie şi care necesită cheltuieli financiare suplimentare de care
52
majoritatea persoanelor nu sunt pregătite: studiile copiilor, nunţile, reparaţiile caselor,
îmbunătăţirea condiţiilor de trai pentru tinerele familii etc. Faptul că cetăţenii au unele necesitaţi
financiare pînă la plecare sunt confirmate de felul în care ei cheltuiesc banii.
Lipsa de oportunităţi de angajare la munci bine remunerate (anumite sectoare deşi oferă
posturi de munca, persoanele nu le acceptă din cauza salariilor mici, or prestînd aceleaşi munci
peste hotare, aceştia pot obţine venituri mult mai mari) şi şomajul sunt printre principalele cauze
ale emigrării.
Principalii factori ce determină cetăţenii Republicii Moldova să plece peste hotare conform
cercetării efectuate de CBS-AXA (2004) [60, p. 7]:
- acoperirea cheltuielilor de consum curent (total 76.5%);
- necesitatea de a efectua investiţii în casă (47.6%);
- consum special (studii, sănătate, mobilă, împrumuturi etc.) (32.7%);
- investiţii în business (doar 4.8%).
Aceeaşi sursă menţionează şi alţi factori determinanţi ai plecării:
- resursele financiare insuficiente pentru minimul de existenţă, „probleme financiare”;
- lipsa unui loc de trai sau îmbunătăţirea condiţiilor de trai;
- lipsa unui loc de muncă / lipsa unui loc de muncă bine plătit;
- necesitatea de achitare a studiilor unui membru din familie;
- oportunitatea de a pleca, faptul că cineva îl / o aşteaptă în ţara-gazdă, posibilitatea de a pleca
legal etc.
Aceşti factori sunt extrem
de importanţi, dar merită să ţinem
cont de faptul că înainte de
emigrare persoana compară
veniturile sale cu cele posibil de
cîştigat în exterior.
O simplă privire asupra
datelor statistice ne permite să
concluzionăm că chiar în cadrul
CSI Republica Moldova nu este
printre ţările cu venituri ridicate
(figura nr. 9).
Comparînd migranţii cu alte persoane cercetarea a IV a CBS-AXA (2008) ajunge la
concluzia că la capitolul oportunităţi de muncă, investiţii şi calitatea vieţii migraţii exprimă cea
0
100
200
300
400
500
600
Rusia Kazahstan Moldova
20052007
Figura nr. 9. Salariul mediu (USD) Sursa: în baza datelor Comitetului Statistic al CSI
53
mai mare nemulţumire [150, p. 7], fapt lesne de înţeles din moment ce au ales să plece. Astfel,
printre principalele probleme cu care se confruntă în ţara, emigranţii au enumerat:
- salariile mici – 26.9%;
- preţurile mari – 21.8%;
- şomajul – 19.7%;
- guvernarea ineficientă – 13.7%;
- corupţia – 9.4%.
Numărul emigranţilor moldoveni peste hotare
În prezent, aproximativ un sfert din
populaţia aptă de muncă din Republica Moldova
se află peste hotare. Conform Anchetei Forţei de
Muncă (AFM), elaborată de BNS, numărul
migranţilor a crescut de la 100 mii persoane în
1999, la cca 336 mii de persoane declarate de
gospodării plecate la lucru sau în căutare de
lucru peste hotare în anul 2007 (figura nr. 10).
Pe de altă parte, statistica oficială a înregistrat
un număr foarte mic de persoane emigrate în
exterior pentru trai permanent, în anul 2007
numărul persoanelor oficial plecate pentru a se stabili cu traiul peste hotare a fost de 7172 (vezi
anexa nr. 10), sau în scopul angajării la muncă prin contract, pentru anul 2006 înregistrîndu-se 784
persoane (vezi anexa nr. 11).
Conform cercetărilor din 2006 s-a estimat că cca 40 la sută [121, p. 10] din gospodăriile
moldoveneşti primesc remiteri din exterior (1.4 milioane din 3.4 mil. de locuitori [159, p. 4]), iar
un sfert din populaţia activă este angajată în străinătate. Astfel, numărul total de migraţi la muncă a
fost apreciat la 350 mii persoane.
Estimările privind numărul de migranţi economici variază în mod radical, chiar şi în cadrul
statisticilor oficiale. Astfel, conform datelor AFM (Biroul Naţional de Statistică) numărul
migranţilor moldoveni în 2004 a constituit 354 mii persoane, iar conform recensămîntului din
octombrie 2004 (efectuat de acelaşi Birou Naţional de Statistică) cei plecaţi peste hotare la muncă
au constituit 242 mii persoane, aproape 12 % din populaţia totală a Moldovei [214 c].
Conform cercetării din 2004 efectuate de CBS AXA numărul de gospodării ce au pe cineva
la moment plecat peste hotare la muncă a constituit 21.9% din totalul gospodăriilor casnice pe ţară.
250
300
350
400
2004 2005 2006 2007 tr I 2008
tr II 2008
mii
pers
oane
Figura nr. 10. Persoane declarate de gospodării plecate la lucru sau în căutare de lucru peste hotare Sursa: elaborat de autor în baza www.statistica.md
54
Numărul estimat de cetăţeni ai Republicii Moldova aflaţi la momentul respectiv (2004) peste
hotare la muncă era de cca 399 mii. Contingentul migrant al ţării constituia cca 571 mii persoane
(cetăţeni migraţi plus cei ce la moment sunt în ţară, dar pleacă la muncă în străinătate cu
regularitate) [60].
Contingentul migrant al ţării constituie partea populaţiei gata să se angajeze în munci în
exterior şi poate fi divizat în:
- migranţi la moment peste hotarele ţării,
- migranţi aflaţi la momentul cercetării în ţară, dar cu intenţii de a pleca din nou.
Potenţialul de migrare este mai mare decît contingentul migrant, deoarece multe familii nu
au avut pe nimeni plecaţi, dar şi-ar dori şi este de minimum 690 mii persoane (571 mii + 119 mii).
Deşi informaţiile prezentate sunt controversate, este clar că numărul celor în căutare de
oferte de muncă peste hotare este considerabil. Dificultatea estimării numărului de migranţi derivă
şi din faptul că conform cercetărilor din 2008 [150, p. 10] cca 56.8 % din migranţii moldoveni au o
durată de şedere peste hotare mai mică de 6 luni, iar în total 80.3 % – stau mai puţin de 1 an. În
ceea ce priveşte intenţiile de viitor, putem presupune că modelul sezonier va continua să persiste,
deoarece 43.7 % au confirmat intenţia de plecare pentru o perioadă mai mică de 6 luni. Deci,
migraţiunea la muncă are un caracter temporar şi ţine de specificul activităţilor practicate de
migranţi şi regimul de şedere în ţara-gazdă.
Ţările de destinaţie pentru migranţii economici
Conform estimărilor FMI în 2005 transferurile efectuate de persoanele fizice de peste
hotare s-au repartizat astfel: 59% din UE, 26% - CSI, 15 % din alte state [160, p. 10].
Studiul II efectuate de CBS-AXA a utilizat o largă grupare a migranţilor în 4 subgrupe, ce
vor fi prezentate în continuare (datele sunt pentru 2006):
- CSI construcţii (o treime din numărul total al emigranţilor),
- CSI alte domenii (o pătrime din emigranţi),
- UE şi Israel (o treime din numărul total al emigranţilor),
- Alte state, ca Turcia, Cipru (restul – cca 12%).
Conform cercetărilor din 2008 repartiţia pe ţări a fost următoarea: Rusia – 65.8 %; Italia –
8.1 %; Ucraina – 4.3 %; Grecia – 3.0 %; Turcia şi România – cîte 2.6 %, Spania, Israel, Irlanda –
cîte 1.7 %, Portugalia şi Marea Britanie – cîte 1.3 % [85, p. 11].
Principalele oraşe de destinaţie sunt prezentate în tabelul nr. 4.
55
Tabelul nr. 4. Oraşe de destinaţie (2006)
Sursa: Migraţia la propriu, o retrospectivă a migraţiei în Republica Moldova. IOM, ASDI, Chişinău, 2007, p. 6.
Considerăm că emigranţii din CSI sunt în căutare de locuri de muncă din cauza sărăciei din
patrie şi imposibilităţii angajării, pe cînd ceilalţi caută condiţii mai bune de lucru.
De menţionat că, în pofida unor restricţii de şedere în statele CSI, pentru călătorie nu este
necesară viza, preţul de cost al călătoriei este relativ scăzut, cunoaşterea limbii ruse şi a tradiţiilor
simplifică mult angajarea. Călătoria şi angajarea în ţările europene este mult mai complicată,
dobîndirea unei cetăţenii europene (română, bulgară) este una dintre soluţii.
Predominanţa emigranţilor sezonieri se atestă şi în tendinţa de distribuţie pe ţări.
Comparînd rezultatele sondajelor 2006 şi 2008 cu cercetările forţei de muncă efectuate de BNS, s-
a constatat, că, deşi există diferenţe între datele difuzate, tendinţa de repartiţie a persoanelor pe ţări
este aceeaşi. Pentru ultima perioadă se atestă o diminuare a numărului migranţilor în Italia şi o
creştere semnificativă a celor în Rusia.
Din punct de vedere al costurilor emigranţii moldoveni sunt avantajaţi de:
- localizarea geografică (aproape atît de UE, cît şi de CSI),
- cunoaşterea limbii ruse, a tradiţiilor în CSI,
- comunitatea de emigranţi deja angajaţi, ce facilitează angajarea altor doritori.
Migraţia sezonieră este mai mult caracteristică ţărilor CSI.
Trebuie de menţionat că, iniţial, o bună parte din emigranţi au ales CSI ca destinaţie,
reieşind din accesul mai simplu la piaţa muncii a acestor state. Deci, în linii mari, iniţial, este
aleasă destinaţia cea mai accesibilă, ca mai apoi să fie posibilă migrarea în alte ţări. Resursele
acumulate pot fi utilizate nemijlocit pentru migrant, cît şi pentru emigrarea copiilor sau altor
persoane, către anumite destinaţii de interes.
Călătoria în statele UE este destul de costisitoare şi, deseori, ilegală. Conform estimărilor
preţul acesteia a crescut de la 2000 de dolari SUA în 2001 la 4000 de euro în 2007. Informaţia
comparativă a sumelor de bani cheltuite pentru prima călătorie în străinătate, conform cercetărilor
efectuate de CBS-AXA, este prezentată în tabelul nr. 5.
Sursa: M. Lucke, T. O. Mahmoud, P.Pinger, Modele şi tendinţe ale migraţiei şi remitenţelor în Republica Moldova. Institutul de economie mondială din Kiel, ASDI, IOM, iunie 2007. p. 36
Suma medie pentru plecare în Rusia este de cca 100 USD, Turcia 500 USD, Portugalia –
sub 2000 USD, Italia şi Spania – peste 2100 USD.
Agenţiile de turism ajută moldovenii în a ajunge în ţările dorite, eliberîndu-le vize turistice,
sau vize pentru alte state. Unele persoane fac uz de acte false. Odată ajunse la destinaţie persoanele
fac tot posibilul pentru legalizare. Mulţi din cei ce au actele în ordine şi-ar dori să se stabilească cu
traiul permanent peste hotare.
Datorită caracteristicilor social-economice, gospodăriile cu migranţi aveau un nivel mai
înalt de bunăstare şi înainte de plecarea primului membru peste hotare [121, p. 40].
Nu cei mai săraci pleacă la munci peste hotare, populaţia decide să plece de frica de a
deveni săracă, decît de sărăcie, concluzie pe care o putem face ştiind că plecarea peste hotare, la
ora actuala, înseamnă sume enorme de bani plătite intermediarilor, pentru obţinerea de vize sau
pentru facilitarea intrării în ţara de destinaţie în condiţii ilegale.
Statutul migrantului. Fiecare al 4 emigrant călătoreşte în mod ilegal spre ţara de
destinaţie şi fiecare al treilea locuieşte şi munceşte ilegal [121, p. 10]. În Rusia, de exemplu,
persoanele pleacă legal şi obţin dreptul de şedere provizorie pe un termen de 3 luni (conform
legislaţiei ruse), după care trebuie să revină în ţară. O situaţie similară este în Turcia unde viza
provizorie turistică obţinută nemijlocit la aeroport este pe termen de o lună, după care este
necesară o ieşire din ţară egală cu durata şederii. Migranţii, de regulă, achită unor persoane careva
sume de bani pentru a le pune în paşapoarte vize de ieşire din ţară şi intrare la o dată ulterioară, de
facto nepărăsind ţara. În alte ţări este necesar un permis de lucru, pe care nu toţi moldovenii îl au.
Ei obţin vize turistice ce nu permit munca în ţara gazdă, însă, totuşi, se angajează, avînd un statut
ilegal.
Problemele cel mai des întîlnite. Migranţii au întîmpinat ca problemă de bază cunoaşterea
limbii în ocuparea în cîmpul muncii peste hotare, mulţi s-au confruntat cu autorităţile locale şi
discriminarea din ţara-gazdă, cu racketul şi escrocheriile. Vizele, lipsa actelor necesare sau
57
nerecunoaşterea actelor şi legislaţia de emigrare reprezintă cea mai mare constrîngere în obţinerea
unei poziţii de lucru bine remunerate în Europa de Vest.
Repartiţia pe sexe a migranţilor depinde în primul rînd de specificul culturii în ţara
noastră, în care bărbatul este responsabil de întreţinerea familiei. Astfel, poate fi explicată
preponderenţa mai mare a bărbaţilor în cei migraţi (după cum arată sondajele II şi III) spre ţările
CSI (Rusia, Ucraina, Kazahstan) şi unele ţări din Europa de Vest (Portugalia, Germania). De
exemplu, în Rusia, unde migrarea este mai simplă şi decizia poate fi luată mai uşor, ceva mai puţin
de două treimi din migranţi activează în domeniul construcţiilor.
Specificul pieţei de muncă şi politica migraţională în aşa ţări precum Italia, Spania, Turcia
şi, în special, excesul cererii în domeniile de asistenţă socială a determinat migraţia femeilor în
aceste ţări. În raportul său asupra imigraţiei în Italia IDOS [224, p. 12] estimează că la începutul
anului 2007 cca 68.1% din totalul imigranţilor moldoveni în Italia erau femei, aceeaşi sursă
evaluează numărul moldovenilor emigraţi în Italia la 98.15 mii persoane (cca 2.7 % din numărul
total de imigranţi în această ţară).
Astfel, în Italia sunt ocupaţi în sistemul de îngrijire şi ajutor în treburile casnice peste
jumătate din imigranţii moldoveni.
Repartiţia pe vîrste. Toate sondajele efectuate în Republica Moldova indică că ponderea
cea mai mare a migranţilor revine celor mai active categorii de vîrstă a populaţiei, mai mult de
două treimi din migranţi sunt la o vîrstă cuprinsă între 20 şi 40 ani, din care mai mult de jumătate
sunt căsătoriţi.
Educaţia
Familiile emigranţilor au acces sporit la educaţia copiilor lor, concluzie la care au ajuns
D. Görlich, T. Oman Mahmoud şi C. Trebesch [71]. Emigranţii tineri, de asemenea, tind să
economisească bani pentru studii. Taxele pentru studii în instituţiile de învăţămînt superior sunt
destul de înalte în majoritatea ţărilor. La nivel global nu sunt dovezi foarte clare că posibilitatea de
a migra a determinat investiţii în capital uman şi respectiv în educaţia în patrie. Datele obţinute din
unele ţări sugerează că migraţiunea peste hotare a condus la înscrieri mai mari în învăţămîntul
superior, deoarece mulţi dintre migranţi speră să obţină rezultate mai mari din calificările obţinute
peste hotare.
Migranţii care au un nivel mai înalt de studii şi activează în domeniile de specializare
cîştigă mai mult decît cei fără studii, chiar dacă statutul legal din ţara de destinaţie influenţează
salariile cîştigate peste hotare.
S-a estimat că ceva mai puţin de 20% din migranţi moldoveni au studii superioare, acest
indice pentru ţară este de 28%. Cercetările naţionale din Republica Moldova nu au comparat
58
studiile mirganţilor cu cele ale membrilor familiei ce au rămas în ţară, pentru a evalua efectul
exodului de inteligenţă. Dar din cifrele prezentate mai sus putem concluziona că o bună parte a
migranţilor nu au studii şi un nivel înalt de calificare sau activează peste hotare în domenii ce nu
necesită careva studii speciale, iar familiile acestora au un nivel de viaţă mai ridicat decît al celor
ce au un grad înalt de calificare şi activează în ţară. Exemplul acestor familii stimulează tînăra
generaţie să fie pasivă, să nu facă eforturi suficiente pentru a obţine studii calitative, ceea ce va
duce în viitor la diminuarea calificării cadrelor la nivel naţional şi la o atitudine corespunzătoare
faţă de studii şi instituţiile de învăţămînt.
Cauzele de reîntoarcere în ţară ţin de familie, necesitatea perfectării actelor, sărbătorile
(Crăciunul, Anul Nou, Sfintele Paşti, sărbători de familie). Cercetările au arătat că printre
principalele cauze de întoarcere acumularea de bani pentru investiţii productive nu se numără,
persoanele preferînd să plece iar, atunci cînd se termină banii acumulaţi din naveta precedentă.
Studiile dovedesc că dacă în decursul a trei ani migrantul nu revine acasă, şansele acestuia de a
reveni şi a se integra scad simţitor. Or ceea ce remarcăm mai recent, este că foarte multe familii
tinere plecate cîţiva ani în urmă, după legalizare, îşi iau şi alţi membri ai familiilor.
Cîştigurile emigranţilor reprezintă mărul discordiei între experţii ce efectuează analize şi
prezintă un interes deosebit pentru autorităţi.
În studiul efectuat în 2008 se constată că de remiteri au beneficiat 30 % de gospodării .
Vom prezenta în continuare un şir de rezultate asupra cercetării cîştigurilor:
Cîştigurile medii lunare ale unui migrant au fost estimate de CBS-AXA (2004) la 543
USD. Persoanele angajate în ţările CSI au avut în medie un salariu lunar de 368 USD (în Rusia –
371 USD, Ucraina – 245 USD), cîştigînd mai puţin comparativ cu cei din Europa de Vest
(Germania – 1300 USD, Israel – 997 USD, Italia – 934 USD, Portugalia – 897 USD, Spania – 890
USD, Grecia – 766 USD, Turcia – 417 USD, România – 430 USD).
Studiul realizat în 2006 denotă că migranţii permanenţi, sau care lucrează peste hotare o
perioadă mai lungă, au cîştiguri mai mari (741 USD) decît cei temporari (500 USD) sau sezonieri
(409 USD), de aceeaşi părere sunt şi cercetătorii Ghencea şi Gudumac (2004). Repartiţia
geografică a sumelor medii transferate este prezentată în tabelul nr. 6.
Tabelul nr. 6.
Suma medie transferată în decursul ultimelor 12 luni (dolari SUA, 2006)
CSI construcţii
CSI alte domenii UE Alte state Total
1 048 1 110 1 749 1 130 1 300Sursa: Remittances in The Republic of Moldova: Patterns, Trends, and Effects. SIDA, IOM, 2007, p. 8.
59
La capitolul expedierea banilor, în anul 2008, doar 77.1 % din emigranţi au trimis bani
propriei sau altor gospodării din Republica Moldova. Se constată diferenţieri în funcţie de anumite
caracteristici socio-demografice ale miranţilor. Cele mai mici ponderi de migranţi ce trimit bani în
ţară constatăm în grupele de vîrstă 18-29 ani – 68.9 % şi peste 60 de ani – 68.9 % şi în cazul
migranţilor din mediul urban – 67.0 %, iar după nivelul de educaţie – a celor cu studii superioare –
73.1 % [85, p. 11]. Cele mai mari ponderi sunt ale migranţilor cuprinşi în grupa de vîrstă 55-64 ani
– 80.0 %, cu studii medii sau liceale – 83.1 % şi din mediu rural – 83.3 % [85, p. 12].
Pentru o bună parte a populaţiei, mai ales cea din mediul rural, veniturile încasate de
gospodării, în urma migraţiei la muncă peste hotare a membrilor acesteia, erau unicele venituri
stabile, ceea ce se poate deduce din ponderea înaltă a persoanelor originare din mediul rural.
Dacă primele studii arătau că marea parte a migranţilor (cca două treimi) transmitea banii
prin căi neformale, atunci în studiul din 2008 s-a constat că 75.8 % din migranţi transferă banii
prin metode formale şi doar 24.2 % - prin căi neformale [85, p. 12].
Reducerea sărăciei: După criza economică din 1998 rata sărăciei constituia aproape 40 la
sută pentru toate grupurile. Către anul 2006 rata sărăciei a scăzut considerabil pînă la 20 % pentru
gospodăriile cu emigranţi, diminuîndu-se mult mai puţin pentru gospodăriile fără emigranţi – pînă
la 32 % [159, p. 11].
Pe de altă parte, migraţiunea a sporit veniturile majorităţii gospodăriilor casnice din
Republica Moldova şi a servit drept mecanism de bază în luptă cu sărăcia pentru mulţi dintre cei
care nu puteau să facă faţă costurilor minime pentru a-şi asigura existenţa din veniturile obţinute
pe piaţa locală a forţei de muncă.
Pentru mulţi migranţi, în special, pentru cei care au plecat la lucru în ţările UE, migraţiunea
a oferit oportunitatea să investească în noi capacităţi profesionale şi să clădească legături pentru
investiţii între ţara lor de destinaţie şi patrie.
În tabelul nr. 7 este reprezentată ponderea persoanelor în totalul grupei de ţări respective,
ce consideră că principalul efect al emigrării îl constituie majorarea veniturilor personale.
Tabelul nr. 7.
Principalul efect – majorarea veniturilor (% din grupa de ţări respectivă, 2006)
CSI construcţii
CSI alte domenii UE Alte state Total
84.09 78.02 88.31 92.48 84.87Sursa: Remittances in The Republic of Moldova: Patterns, Trends, and Effects, SIDA, IOM 2007, p. 12
60
În condiţiile în care valoarea medie a minimului de existenţă în ţară este superioară
venitului mediu disponibil lunar pentru o persoană, aşa cum este redat în tabelul nr. 8, devine
problematic de a motiva populaţia să facă economii şi investiţii atît din veniturile interne, cît şi din
cele externe.
Tabelul nr. 8.
Principalii indicatori social-economici ce caracterizează veniturile populaţiei
2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 Salariul nominal mediu lunar al unui salariat în economie, lei
543.7 691.5 890.8 1103.1 1318.7 1697.1 2065.0
Veniturile disponibile ale populaţiei (media lunară pe un membru al gospodăriei), lei
241.0 321.6 422.4 491.4 568.6 839.6 1018.7
Mărimea medie a pensiei lunare stabilite (la sfîrşitul anului), lei
135.8 161.0 210.5 325.3 383.2 442.3 546.2
Minimul de existenţă (media lunară pe o persoană), lei
468.7 538.4 628.1 679.9 766.1 935.1 1099.4
Raportul cu minimul de existenţă la venitul disponibil, %
51.4 59.7 67.3 72.3 74.2 89.8 92.7
Sursa: Anuarul statistic al Republicii Moldova 2008. BNS. p. 110.
Populaţia în general percepe migraţiunea mai mult în aspect social-demografic decît
economic. Astfel, 63.2 %, din cei intervievaţi în 2008 sunt de acord cu faptul că emigrarea are un
impact negativ, iar principala consecinţă negativă a emigrării o consideră copii rămaşi fără părinţi
(45.7 %). Totodată 36.4 % consideră că emigranţii nu pot contribui la dezvoltarea ţării, impactul
pozitiv al remiterilor fiind perceput prin prisma mijloacelor transmise familiilor (51.6 %) [85,
p. 8].
Domenii de utilizare a remiterilor
Toate sursele studiate au indicat aproximativ acelaşi model de cheltuire a banilor încasaţi
din remiteri.
Modelul de utilizare a remiterilor este extrem de important prin influenţa asupra cererii
agregate. Reieşind din faptul că remiterile finanţează consumul curent (în special, din importuri),
ele nu participă la crearea ofertei interne şi la posibilitatea ei de creştere viitoare. Întrucît Moldova
este considerată una din cele mai sărace ţări din Europa, este firesc că gospodăriile îşi satisfac în
primul rînd necesităţile curente şi cele mai stringente legate de alimentaţie, îmbrăcăminte, chirie.
61
Dacă o parte a remiterilor ar participa la investiţii, ele ar contribui la majorarea capitalului
productiv, inclusiv cheltuielile pentru studii şi educaţie nu sunt altceva decît o investiţie în
capitalul uman.
Astfel, cercetări efectuate de CBS-AXA arată că remiterile au fost utilizate:
- pentru cheltuieli curente mai mult de jumătate;
- obiectele de uz casnic (televizor, frigider, maşină de spălat);
- investiţii domestice mari (locuinţă, automobil, reparaţii generale ale locuinţelor).
Deşi se consideră că o bună parte a remiterilor este utilizată pentru investiţii în imobile,
după cum arată datele statistice, nu a avut loc o creştere considerabilă a fondului locativ privat în
medie pe locuitor – în 2007 acesta fiind doar cu cca 1.1 m2 mai mare decît în 1999. (figura nr. 11).
În aceeaşi perioadă numărul populaţiei a scăzut cu aproape 2 % [31. p. 33].
Utilizarea remiterilor:
1. nevoi primordiale;
2. produse de lungă durată (televizoare, frigidere, alte aparate electrice);
3. învăţămînt;
4. cheltuieli medicale;
5. reparaţii ale imobilului, procurări de imobil;
6. cumpărarea pămîntului sau a bovinelor, investiţii în mici ferme;
7. evenimente de familie (nunţi, naşterea copiilor etc);
8. returnarea împrumuturilor (unele luate chiar pentru emigrare);
9. economii pentru „zile negre”;
10. planuri de investiţii şi acumulare de profit.
0
20
40
60
80
1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007
milioane m2
20.0
20.4
20.8
21.2
21.6
22.0m2
În proprietate privată (scala din stînga)Alta (scala din stînga)Fond locativ în medie pe un locuitor (scala din dreapta)
Figura nr. 11. Fondul locativ, suprafaţă totală (la sfîrşitul anului) Sursa: elaborat de autor în baza datelor Anuarelor statistice ale Republicii Moldova pentru 2007 şi 2008, BNS.
62
Economiile din remiteri
Cercetarea CBS-AXA din 2006 indică faptul că gospodăriile cu migranţi au o mai mare
capacitate de economisire, probabilitatea lor de a avea economii mai mari de 500 de dolari SUA
este de 29 % faţă de 8 % a gospodăriilor ce nu beneficiază de transferuri externe. Totuşi, mai mult
de jumătate din persoanele anchetate au răspuns ferm că nu au în vedere în următorii 3 ani să
investească sumele acumulate într-o afacere în ţară. Din punct de vedere geografic migranţii din
UE tind să aibă economii mai mari ca cei din CSI, deoarece veniturile încasate sunt mai mari.
Cercetarea efectuată în 2008 a arătat că starea financiară a gospodăriilor moldovene nu le
permite să economisească, 35.3 % dispun de venituri care acoperă doar necesităţile curente de
consum, iar 11.3 % - la momentul studiului aveau datorii (tabelul nr. 9.).
Tabelul nr. 9.
Capacitatea de economisire (%)
Acumulăm economii
Nu prea acumulăm economii
Avem bani numai de la un salariu la
altul
Avem datorii
General 22.5 28.1 35.3 11.3 Gospodării care beneficiază de remiteri
27.2 33.7 27.5 9.4
Gospodării fără remiteri
18.5 24.7 40.9 12.9
Sursa: Gestionarea finanţelor de către gospodăriile casnice din Moldova, Cunoştinţe şi practici. Raport de studiu 2008. CBS-AXA, OIM. – Chişinău, 2008, p. 32 (adaptat de autor)
S-a consemnat în aceeaşi cercetare că populaţia cel mai des păstrează banii economisiţi
acasă, din care: în lei moldoveneşti – 28.9 % şi în valută – 13.6 %, iar la depozitarea în bănci
comerciale apelează 9.9 %.
Scopurile pentru care se recurge la economii, de asemenea, indică orientarea remiterilor
spre consum şi în linii largi pot fi divizate în trei grupuri:
- pentru asigurarea unor evenimente critice (îmbolnăvire, înmormîntare, pierderea
locului de muncă etc.) – 49.3 % din gospodării;
- pentru investiţii în bunuri sau capital uman (studii, odihnă, imobil, automobil, bunuri
casnice etc.) – 23.6 % din gospodării;
- alte economii (evenimente de familie – 4.5 %, investiţii în afaceri – 2.5 %, emigrare –
1.3 %).
Celelalte persoane au declarat că nu fac economii (17.5 %) sau nu ştiu care este scopul (0.3 %).
63
Investiţiile din remiteri
Conform cercetării CBS-AXA din 2006 majoritatea migranţilor doresc să se întoarcă în
patrie la momentul în care vor acumula suma necesară pentru cheltuielile planificate. Ei tind să
trimită acasă cea mai mare parte a veniturilor lor. Totuşi, în majoritatea cazurilor cheltuielile sunt
efectuate pentru consum curent şi bunuri nepoductive de uz casnic. Investirea în afaceri este destul
de joasă din cauza piedicilor administrative, a birocraţiei şi a corupţiei. Conform estimărilor unui
migrant pentru a deschide o afacere este necesară o jumătate de an, cca 800 de dolari SUA şi mite
de cca 2000-3000 de lei pentru perfectarea actelor de la fiecare instanţă de control [121, p. 44].
Pentru a delimita în ce măsură de facto lipsa de bani împiedică cetăţenii în lansarea unei
afaceri în cadrul cercetării din 2008 [85, p. 22-26], respondenţii au fost rugaţi să indice cum ar fi
procedat în cazul în care ar fi dispus la moment de o sumă considerabilă de bani (30 mii euro).
Răspunsurile obţinute confirmă încă o dată orientarea, preponderent, consumeristă. Astfel,
cheltuirea banilor totalmente pentru a fi consumată a fost confirmată de 68.9 % din populaţia
generală şi 64.4 % din migranţi, pentru economii – 20.0 % şi – 21.1 %, respectiv şi pentru
investiţii într-o afacere curentă sau iniţierea unei afaceri proprii noi – 11.1 % şi 20.1 %, respectiv.
În cadrul aceleiaşi cercetări a fost apreciat nivelul perceput de pregătire în vederea iniţierii
şi dezvoltării unei afaceri, constatîndu-se că fiecare al doilea cetăţean nu se consideră pregătit
pentru o astfel, de activitate, doar 15.9 % consideră că au un anumit grad de pregătire, iar 5.7 % se
declară bine pregătiţi. Gradul de autoapreciere, deşi scăzut pare a fi supraapreciat. Astfel, deşi la
verificarea cunoaşterii etapelor iniţierii şi lansării unei afaceri 23.5 % din cei cu experienţă de
migrare şi 26 % din persoanele cu studii superioare au declarat că cunosc procedura, efectiv au
numit etapele unei scheme simple 11.5 % şi 13.6 %, respectiv. Gradul de cunoaştere a procedurilor
aferente înregistrării unei întreprinderi se pare a fi în corelaţie cu vîrsta (fiind mai iniţiate grupele
de vîrstă între 25 şi 45 de ani) şi mediul de reşedinţă (locuitorii din mediul urban fiind mai iniţiaţi
faţă de cei din mediul rural, acest fapt fiind determinat de accesul mai mare la informaţii).
De asemenea, a fost studiată cunoaşterea mediului regulator în afaceri şi anume
cunoaşterea formelor juridice de organizare a întreprinderilor. Cea mai cunoscută formă este
gospodăria ţărănească, 71.5 % din populaţie susţine că cunoaşte ce prezintă o astfel, de
întreprindere, iar 14.5 % susţin că au auzit, dar nu ştiu ce înseamnă. Urmează întreprinderea de stat
(64.4 %), întreprinderea individuală (55.3 %) şi societatea pe acţiuni (48.0 %).
Nu există o relaţie între numărul efectiv de întreprinderi de o anumită formă juridică şi
numărul populaţiei ce o cunoaşte. SRL şi patenta de întreprinzător fiind cele mai răspîndite
întreprinderi ca număr, se bucură de un nivel de cunoaştere modest – 46.7 % şi 44.9 %, respectiv.
64
Cel mai puţin cunoscute sunt: cooperativa de întreprinzător – 27.4 %, cooperativa de producţie –
26.3 % şi societatea în nume colectiv – 23.6 %.
Cu toate acestea, numărul efectiv de persoane implicate în activităţi economice pe cont
propriu este destul de modest. Au declarat că deţin o afacere sau acte pentru o afacere: cîte 0.8 % -
gospodării ţărăneşti şi patente de întreprinzător, 0.7 % - întreprinderi individuale. Aceşti indicatori
scăzuţi au la baza sa nepregătirea persoanelor de a iniţia careva activităţi economice şi percepţia
negativă asupra cadrului regulator neprietenos.
Migraţiunea economică nu numai că nu stimulează persoanele să înceapă o afacere proprie,
ci din contra demotivează persoanele, cauza fiind condiţiile dificile în care se află bussines-ul
naţional, iar costul vieţii se apropie de cel european [140, p. 11].
Un rol important în stimularea doleanţei de a investi revine autorităţilor prin promovarea
campaniilor de informare în masă asupra posibilităţilor investiţionale existente şi instituţiilor de
învăţămînt, ce pe lîngă cunoştinţe ar educa şi spiritul de întreprinzător.
Datele Băncii Naţionale a Moldovei despre remiteri
Fluxul de transferuri efectuate de persoanele fizice prin intermediul băncilor comerciale şi
prin sistemele de transfer internaţional de bani nu reprezintă o informaţie completă despre
fenomenul remiterilor persoanelor fizice. După cum au arătat cercetările în alte state, în
transferurile oficiale ale persoanelor fizice o bună parte este ocupată de alt gen de transferuri decît
cele ce ţin de migraţiunea economică şi exportul forţei de muncă, în special, achitările pentru
exportul de bunuri şi prestări de servicii (nu trebuie exclusă şi posibilitatea unor încasări din
activităţi ilicite).
Dat fiind faptul că nu putem diviza aceste transferuri după cauze şi scopuri şi nu putem
cerceta doar acea parte care este nemijlocit legată de remiterile persoanelor fizice, vom analiza
sumele totale.
În decursul ultimilor ani a avut loc o creştere considerabilă a transferurilor personale din
exterior prin intermediul sistemului bancar. Sumele transferate în ţară au crescut de la 153 mil.
USD, în anul 2000, la 1660 mil. USD, în anul 2008 [212 b], astfel, dacă în 2000, acestea au crescut
cu 8 %, comparativ cu 1999, atunci în 2008, creşterea a fost de 36 %, faţă de 2007.
Moldovenii tot mai pe larg utilizează sistemele de transfer internaţional de bani (STIB),
astfel, dacă în 2000, din suma transferată 67 % venea prin STIB, atunci, în 2008, cota lor a fost de
84 %.
Aceste date ne permit să concluzionăm că:
65
- a avut loc creşterea încrederii populaţiei în sistemul bancar şi sistemele de transfer
internaţional de bani;
- populaţia s-a familiarizat cu serviciile oferite de sistemul bancar;
- costurile serviciilor de transfer internaţional de bani sunt accesibile pentru persoanele
fizice.
Banca Naţională a Moldovei este împuternicită, conform legii, cu compilarea statisticii
sectorului extern. Astfel, în cadrul statisticii balanţei de plăţi BNM efectuează estimări cu privire
la remiterile persoanelor fizice.
BNM utilizează un model complex de calculare a remiterilor totale, ţinînd cont atît de
transferurile prin intermediul sistemului bancar, cît şi de alte fluxuri de valută ce au intrat în ţară
prin metode neformale şi circulă pe pieţe specifice, unde este utilizată, preponderent, valuta
străină, aşa cum sunt piaţa de imobil şi de automobile (vezi schema în anexa 13).
Modelul de estimare a remiterilor utilizat de Banca Naţională a Moldovei
Banca Naţională a Moldovei utilizează un model complex de estimare a remiterilor, care
permite captarea nu doar a fluxurilor ce au fost transferate de peste hotare de persoanele fizice prin
căi oficiale, ci şi estimarea fluxurilor ce au intrat în ţară „în buzunare” sau prin alte metode
neformale.
Modelul de estimare a remiterilor, elaborat de BNM, este compus din cinci etape şi anume:
A. Măsurarea fluxurilor de valută transferată prin sistemul bancar (inclusiv prin sistemele de
transfer internaţional de bani) de către persoane fizice de peste hotare;
B. Măsurarea remiterilor ce urmează să fie ridicate în numerar (cash), retrase de pe depozite
din bănci de beneficiarii acestora;
C. Măsurarea volumului net al valutei străine în numerar eliberate de băncile comerciale
rezidenţilor;
D. Măsurarea cheltuielilor pe pieţele unde tranzacţiile se efectuează, preponderent, în valută;
E. Ajustarea remiterilor efectuate prin canale oficiale cu remiterile în numerar efectuate prin
canale neoficiale. Sursa: Prezentarea Isacov L (şef al Direcţiei Balanţa de plăţi, BNM). Moldova Compilarea datelor despre remiteri, în cadrul Programului Aeneas - Dincolo de reducerea sărăciei, grupul de lucru pentru Moldova, Chişinău, 2007, p. 7
Repartiţia încasărilor de la rezidenţi şi nerezidenţi este efectuată în baza Sistemului de
Raportare a Tranzacţiilor Internaţionale şi a metodei de expert, fiind utilizaţi coeficienţi
estimativi. Astfel, repartiţia este una convenţională şi nu presupune că sumele evaluate şi
înregistrate în balanţa de plăţi sunt neapărat exacte şi ţin totalmente de migraţiunea economică a
66
populaţiei. Trebuie de menţionat că modelul BNM este logic şi bine argumentat, iar valoarea totală
a remiterilor înregistrate în balanţa de plăţi conţine în sine suma totală intrată în ţară atît prin căi
formale, cît şi neformale.
Datele balanţei de plăţi nu reflectă împărţirea fluxului de remiteri pe ţări de origine, ci doar
pe zone geografice: CSI şi restul lumii, deoarece ele acoperă fluxurile transferate prin sistemul
bancar naţional şi estimări ale volumului fluxurilor totale.
În figura nr. 12 sunt reprezentate datele statistice cu privire la remiterile şi transferurile din
exterior ale persoanelor fizice.
Sursa principală de remiteri în Republica Moldova o constituie nerezidenţii (persoane ce se
află peste hotare pe termen mai mare de un an şi au centrul de interes în altă ţară), în anul 2008,
cota acestor intrări financiare a fost de 55 %. Rezidenţii sunt, de regulă, particularii exportatori de
servicii, angajaţii peste hotare temporar şi sezonier (inclusiv angajaţi în construcţii şi agricultură).
Pînă în anul 2005 mai mult de jumătate din remiteri erau efectuate de rezidenţi, astfel, cota lor în
anul 2000 a constituit 70 % din totalul remiterilor, în anul 2005 – 57 %. În anii 2006 şi 2007
ponderea încasărilor de la rezidenţi s-a diminuat, începînd a creşte în anul 2008 (constituind 45 %,
ceea ce este cu 1 punct procentual mai mult faţă de 2007).
Deşi BNM împarte încasările personale din exterior doar în două zone geografice: CSI şi
restul lumii, este important de menţionat că ponderea sumelor recepţionate din CSI este în creştere,
de la 7 % în 2000, la 49 % în 2008. De unde deducem că populaţia, neavînd posibilităţi de cîştig în
ţară sau în ţări ce oferă posibilităţi de cîştig înalt (datorită regimului de vize şi altor impedimente),
totuşi, emigrează la muncă în ţări accesibile teritorial şi cultural şi anume în CSI. Daca, iniţial,
acestor ţări le era caracteristică migraţiunea temporară, transferurile de la angajaţii pe o perioadă
mai mare de un an devin tot mai mari, cota remiterilor de la nerezidenţi în 2008 crescînd pînă la
38 %, comparativ cu 16 % în 2000.
Concluzionăm că termenul de aflare peste hotare a moldovenilor tinde să crească, iar
migraţiunea cu timpul va avea un caracter permanent.
67
Remiteri şi transferuri
0
500
1000
1500
2000
2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008
mil. USD
remiteri (balanţa de plăţi)transferuri ale persoanelor fizice prin sistemul bancar
12. a.
Transferuri personaleprin sistemul bancar
0
500
1000
1500
2000
2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008
mil. USD
alte transferuri bancare STIB
12. b.
Remiteri
0
500
1000
1500
2000
2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008
mil. USD
de la rezidenţi de la nerezidenţi
12. c.
Remiteri
0
500
1000
1500
2000
2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008
mil. USD
CSI Restul lumii
12. d. Remiteri din restul lumii
0
200
400
600
800
1000
2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008
mil. USD
de la rezidenţi de la nerezidenţi
12. e.
Remiteri din CSI
0
200
400
600
800
1000
2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008
mil. USD
de la rezidenţi de la nerezidenţi
12. f. Figura nr. 12. Remiteri încasate de persoane fizice, fluxuri estimate de BNM Sursa: elaborat de autor, în baza http://www.bnm.md/md/balance_of_payments
68
În pofida diferenţelor de cifre între datele CBS-AXA şi BNM sunt unele concluzii pe care
nu le putem ignora.
1. Angajaţii în statele dezvoltate nu numai cîştigă mai mult, dar şi trimit acasă mai mulţi bani
decît cei din CSI şi alte state, totuşi numărul migranţilor economici în CSI şi volumul
remiterilor din aceste ţări este în creştere.
2. Volumul banilor transferaţi în ţară depinde de un şir de factori: motivul emigrării, destinaţia
migrantului, durata şederii, costul emigrării, cîştigurile emigranţilor atît în ţara-gazdă, cît şi în
patrie, cheltuielile pentru trai.
3. Cauza principală a migraţiei – lipsa resurselor financiare pentru satisfacerea nevoilor
primordiale, a consumului curent şi necesitatea investiţiilor în imobil. Nu putem presupune că
utilizarea remiterilor în viitor se va schimba, semnificative rămînînd aceleaşi direcţii de
cheltuire. Astfel, remiterile nu rezolvă problema sărăciei din ţară şi probabilitatea participării
lor în producţie ce va duce la o creştere economică viitoare este scăzută.
4. În viitor există un risc sporit al reducerii considerabile a forţei de muncă, deoarece contingentul
migrant al ţării este de aproape 40 % din populaţia economic activă, iar odată cu legalizarea
şederii în ţara-gazdă, probabilitatea reîntoarcerii în patrie se diminuează. De asemenea, este
posibil ca migraţiunea permanentă să se amplifice, deoarece motivaţia de plecare nu se reduce.
69
2.3. Impactul remiterilor asupra parametrilor macroeconomici autohtoni
Creşterea economică este scopul primordial al fiecărei guvernări. De aceea, în continuare
vom analiza corelaţiile între remiteri şi principalii indicatori macroeconomici, în scopul
determinării impactului asupra creşterii economice durabile.
1. Creşterea economică stimulată de cerere
Transferurile compatrioţilor noştri provenite din munca lor peste hotare au avut un rol
decisiv în stimularea redresării economice a Republicii Moldova, prin majorarea cererii solvabile.
Creşterea considerabilă a veniturilor disponibile ale populaţiei a dus la creşterea consumului.
Analiza componentelor PIB-ului prezentată în figurile nr. 13 şi 14. ilustrează măsura în
care redresarea economică din Moldova a depins, preponderent, de cheltuielile finale pe consum,
iar impozitele nete pe consum şi import deţin o pondere din ce în ce mai mare în PIB.
-40-20
020406080
100
1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007
miliarde lei
Consumul final Formarea brută de capital Export net PIB
Figura nr. 13. Componentele Produsului Intern Brut (preţuri curente) Sursa: elaborat de autor în baza Anuarului statistic al Republicii Moldova. BNS. Chişinău, 2007. p. 257
171716141513121211
8389 88 88 87 85 86 84 83
0%
25%
50%
75%
100%
1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007Impozite nete pe produs şi import Valoare adăugată brută
Figura nr. 14. Structura Produsului Intern Brut pe categorii de resurse ( %) Sursa: elaborat de autor în baza Anuarului statistic al Republicii Moldova. BNS. Chişinău, 2008. p. 258
70
În timp ce echivalentul în dolari SUA al PIB a crescut în medie cu 18 % anual din 2000,
Venitul Naţional Brut Disponibil pe locuitor (venitul disponibil al rezidenţilor naţionali pentru
consum, inclusiv transferurile valutare din străinătate) a crescut şi mai rapid (21 % anual).
Deci, este important să, constatăm că, încasările de remiteri din exterior şi migraţiunea
economică au persistat chiar şi după ce economia internă şi-a revenit considerabil. Începînd din
2000 pînă în 2008 economia internă a Moldovei a arătat îmbunătăţiri, creşterea cumulativă a PIB-
ului real în această perioadă a constituit mai mult de 66 %. Raportul remiterilor la PIB a înregistrat
o scădere doar în ultimii trei ani de la 35 % în 2006, la 31 % în 2008 (figura nr. 15). Cu toate
acestea, migrarea şi remiterile au continuat să se intensifice, prin noi emigranţi, beneficiind de
suportul neoficial al unei comunităţi expatriate în creştere, iar remiterile încasate în medie per
locuitor al Republicii Moldova în 2008 au constituit 529 USD.
Figura nr. 15. Corelaţia între remiteri de peste hotare şi Produsului Intern Brut Sursa: elaborat de autor în baza www.statistica.md şi www.bnm.md
Concluzie: Redresarea economică din Moldova s-a bazat, preponderent, pe consumul final,
efectuat în mare parte din fluxuri financiare încasate de peste hotare de persoanele fizice.
2. Balanţa de plăţi a statului: comerţul exterior, investiţiile străine directe, împrumuturile
Creşterea cererii interne în condiţiile unui sector real subdezvoltat şi a mediului destul de
dificil pentru investiţii a condiţionat satisfacerea acesteia din importuri. Astfel, în decursul
ultimilor nouă ani deficitul din comerţul exterior de mărfuri s-a lărgit, rămînînd a fi un impediment
în dezvoltarea economică a statului. De la un deficit de aproximativ 12 % din PIB în anul 1999,
decalajul s-a mărit constant pînă la aproape 53 % din PIB, în anul 2008. Piaţa şi compoziţia
produselor în exporturi sporeşte vulnerabilitatea Moldovei la şocurile externe. Aproape două
treimi din exporturile Republicii Moldova reprezintă produse agro-alimentare (inclusiv de la
71
industria de procesare a mărfurilor agricole) şi bunuri ce au fost importate pentru a fi prelucrare în
ţară (în special, materiale textile şi articole din piele), vezi figura nr.16.
-60
-40
-20
0
20
40
60
80
1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008
0
20
40
60
80
100
120
raportul remiterilor la
exporturi (scala din dreapta)
raportul remiterilor la
importuri (scala din dreapta)
creşterea exporturilor de
bunuri (scala din stânga)
creşterea importuilor de
bunuri (scala din stânga)
creşterea remiterilor (scala
din stânga)
Figura nr. 18. Corelaţia între remiteri de peste hotare şi comerţul exterior cu bunuri (%) Sursa: elaborat de autor în baza www.bnm.md
Este importantă compararea remiterilor cu exporturile de bunuri. După cum se observă în
figura nr. 18, deşi ritmul de creştere a exportului în decursul ultimilor ani a fost destul de înalt,
remiterile l-au întrecut considerabil, raportul acestora la exporturi, evoluînd de la mai puţin de o
pătrime în 1999, la depăşire constantă în decursul ultimilor trei ani (115 % în 2008). Trebuie de
ţinut cont şi de embargoul impus de Rusia asupra vinurilor moldoveneşti şi asupra altor produse
agroalimentare (fructe proaspete, carne), în legătură cu care o parte a populaţiei şi-a pierdut locul
de muncă sau lucrează după un regim redus, iar veniturile cîştigate s-au redus în toate familiile
Produse
agro-
alimenta-
re
38%
Bunuri
după
prelucrare
26%
Altele
36%
Figura nr. 16. Structura exportului de bunuri în anul 2007 Sursa: elaborat de autor www.bnm.md (comentarii la
balanţa de plăţi)
Altele
51%
Maşini şi
aparate
15%
Produse
minerale
21%
Produse
agro-
alimenta-
re
13%
Figura nr. 17. Structura importului de bunuri în anul 2007 Sursa: elaborat de autor www.bnm.md (comentarii la
balanţa de plăţi)
72
afectate de aceste decizii. Totuşi, principala concluzie denotă că economia naţională nu mizează
pe activităţi productive în atragerea resurselor valutare, ci tot mai mult pe remiterile din exterior.
Influenţa majoră a remiterilor în balanţa de plăţi a statului ţine de finanţarea importurilor
de bunuri şi servicii prin remiteri. Pentru anul 2004 cca 90 % din deficit comercial a fost acoperit
de remiteri (figura nr. 19). În următorii ani se observă o creştere mult mai rapidă a importurilor
decît cea a remiterilor. Remiterile din exterior au acoperit în 2008 cca 59 % din deficitul din
comerţul exterior cu bunuri şi servicii. Astfel, putem presupune că importurile din exterior prin
concurenţă înaltă cu producţia internă (în primul rînd prin preţuri mai mici) au înlocuit o bună
parte din consumul de produse domestice, modificînd modelul de consum al populaţiei a cărei
cerere datorită remiterilor este solvabilă.
6254
6977 73
90
75 7465 59
0
20
40
60
80
100
1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008
%
0
1000
2000
3000
4000
5000
6000mil. USD
export de bunuri şi servicii (scala din dreapta)import de bunuri şi servicii (scala din dreapta)raportul remiterilor la deficitul comercial (scara din stînga)
Figura nr. 19. Remiterile de peste hotare şi comerţul exterior cu bunuri şi servicii Sursa: elaborat de autor în baza www.bnm.md
Figura nr. 20. Remiterile comparativ cu valoarea totală a altor fluxuri financiare externe Sursa: elaborat de autor în baza www.bnm.md
73
Evoluţia remiterilor alături de alte fluxuri externe (figura nr. 20) indică clar superioritatea
netă a celor dintîi. Îngrijorător este, în special, fluxul mic de investiţii străine directe (ISD) în
economia naţională. Remiterile au depăşit considerabil fluxurile de investiţii. Se consideră că ISD
ar putea fi înlocuite de remiteri, dar după cum s-a arătat anterior imposibilitatea satisfacerii
nevoilor de consum din alte surse interne nu a permis populaţiei să folosească remiterile în
domenii productive.
Este important de menţionat stabilitatea fluxurilor de remiteri pe lîngă alte fluxuri
financiare ca împrumuturile externe, granturile şi asistenţa tehnică guvernamentală, investiţiile
străine directe, precum şi faptul că spre deosebire de împrumuturi remiterile nu creează
angajamente viitoare.
3. Şomajul. Salariile. Productivitatea muncii. Redresarea economică ce a început din 2000, nu a
fost însoţită de o creştere în ocuparea forţei de muncă. Repartiţia populaţiei Republicii Moldova
după participarea la activitatea economică este prezentată în anexa 12. Îngrijorător este faptul că
din 2000 pînă în 2007 numărul populaţiei active s-a diminuat cu 21 %, iar al celei inactive s-a
majorat cu 14 %, totodată în această perioadă statisticile au înregistrat o micşorare a şomajului de
2.1 ori.
La începutul tranziţiei, sectorul industrial, fiind ruinat, a eliberat o parte masivă a
angajaţilor săi, care, ulterior, au constituit migranţii comerciali, iar mai tîrziu cei economici. În
decursul ultimilor ani în unele ramuri ale economiei naţionale se manifestă o lipsă acută a forţei de
muncă (construcţii, întreprinderi de producere a textilelor), ceea ce a dus la majorarea preţului
intern al acestei resurse. Transferurile din exterior au făcut angajaţii moldoveni să fie mai selectivi
în muncile ce le practică, iar în unele domenii chiar să ceară salarii comparabile celor vestice (TI).
Pentru temperarea cererii interne statul ar putea decide aplicarea unor politici de stopare a
creşterii reale a salariilor, ceea ce într-o oarecare măsură a şi avut loc de-a lungul întregii perioade
de independenţă. Această politică nu s-a încununat cu succes, agravînd şi mai tare sărăcia păturilor
social vulnerabile şi a bugetarilor ce au un salariu fix, destul de mic, comparativ cu costul vieţii, a
stimulat corupţia şi trecerea unei părţi a salariilor achitate angajaţilor sectorului privat în afara
cadrului legal.
Paralel cu aceste procese, tot mai mult se face resimţit efectul exodului braţelor de muncă.
Deficitul de specialişti înalt calificaţi este deja resimţit inclusiv şi în instituţiile statului. Astfel,
deficitul de specialişti a efectuat presiuni asupra majorării salariilor în toate ramurile economiei
naţionale.
74
Creşterea productivităţii muncii în ultimii ani s-a bazat, în special, pe:
- oportunităţile oferite de disponibilizarea forţei de muncă;
- realocarea factorilor în economie.
Aceşti doi factori în timp s-au epuizat şi sunt necesare modificări structurale pentru
creşterea productivităţii muncii.
112.2115.6
95.2
110.8
98.7
107.0
108.2110.0
106.5111.4
100.2 102.7
97.199.6 98.3100.9 102.4
106.0
121.7
128.7119.5
123.8128.8127.2
90
95
100
105
110
115
120
125
130
2002 2003 2004 2005 2006 2007
Valoarea producţiei industriale fabricate Productivitatea munciiPersonalul industrial-productiv Creşterea salariului mediu
Figura nr. 21. Dinamica indicilor volumului producţiei industriale, productivităţii muncii şi personalului industrial-productiv alături de dinamica salariului mediu pe economie (% faţă de anul precedent) Sursa: elaborat de autor în baza Anuarului statistic al Republicii Moldova 2008, BNS, Chişinău, 2008.
Statisticile oficiale denotă în ultimii ani o creştere mai mare a salariilor comparativ cu
productivitatea muncii (figura nr. 21).
Migraţiunea şi retragerea lucrătorilor descurajaţi au condus la un declin în ocuparea forţei
de muncă, fapt ce în tandem cu sporirea producerii s-a soldat cu creşteri ale productivităţii muncii.
Creşterea salariilor reale a depăşit, totuşi, cîştigurile în productivitate. Posibilitatea generării unor
sporiri ulterioare a productivităţii prin disponibilizarea suplimentară a forţei de muncă este deja
epuizată.
Astfel, creşterea mai mare a salariilor comparativ cu cea a productivităţii muncii este
legată de limitele efectului de substituire între factorii de producţie, pentru majorarea
productivităţii sunt necesare inovaţii, investiţii şi retehnologizarea proceselor de producţie.
4. Remiterile încasate în urma exportului forţei de muncă reprezintă o importantă sursă de valută.
Rata de schimb în urma presiunilor este forţată în direcţia aprecierii. Aprecierea leului
75
moldovenesc a fost stopată de intervenţiile BNM pe piaţa valutară, ceea ce s-a reflectat în
creşterea semnificativă a activelor oficiale de rezervă (tabelul nr. 10).
BNM a intervenit agresiv pe piaţa valutară pentru a se opune aprecierii ratei de schimb
nominale, creşterea rapidă, soldată în oferta de bani, a compromis ţintirea inflaţiei (care în prezent
conform legii este prioritatea de bază a politicilor BNM). Aceste intervenţii ale autorităţilor
monetare au contribuit la creşterea rapidă a rezervelor şi a masei monetare, sporind riscul generării
presiunilor inflaţioniste.
Tabelul nr. 10.
Activele oficiale de rezervă acumulate la sfîrşit de perioadă
sf. 1996
sf. 1998
sf. 2000
sf. 2002
sf. 2004
sf. 2006
sf. 2008
Stocul activelor de rezervă
(mil. USD)313.52 136.88 222.64 268.86 470.26 775.29 1672.41
Active de rezervă / Import mediu lunar curent de bunuri şi servicii
(luni de importuri curente)
3.01 1.34 2.75 2.49 2.69 2.97 3.52
Sursa: elaborat de autor în baza www.bnm.md
5. Inflaţia. Rata de schimb.
Prin introducerea în ţară a unor fluxuri monetare masive remiterile stimulează creşterea
preţurilor interne. Din figura nr. 22 observăm o dependenţă directă între remiteri şi preţuri. Astfel,
din 2000 şi pînă în prezent indicele preţurilor de consum a urmat tendinţa remiterilor externe.
100110120130140150160170
2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008
%
Indicele preţurilor de consum (decembrie anul precedent 100 %)
Indicele preţurilor producătorilor producţiei industriale (% fata de anul precedent)
Rata de creştere a remiterilor (% faţă de anul precedent)
Figura nr. 22. Dependenţa între remiteri şi inflaţie Sursa: elaborat de autor în baza www.statistica.md şi www.bnm.md
76
În decursul perioadei de independenţă prin politica sa monetară BNM a încercat să
realizeze un şir de obiective, deseori, contradictorii:
1. menţinerea unei rate de schimb competitive;
2. menţinerea ratei dobînzii la niveluri reduse;
3. acumularea activelor oficiale de rezervă;
4. temperarea inflaţiei.
Transferurile monetare masive din exterior au complicat realizarea acestor obiective.
Rata inflaţiei în R. Moldova este în prezent printre cele mai înalte din regiune. Preţurile şi
salariile fiind inferioare nivelului care reflectă adevărata lor valoare economică, leul o perioadă
îndelungată a rămas subevaluat şi presiunea de apreciere în decursul anului 2007 şi în prima
jumătate a anului 2008 s-a resimţit puternic (figura nr. 23). În aceste circumstanţe rezistenţa la
aprecierea reală a ratei de schimb prin încetinirea aprecierii nominale nu este eficientă şi se
soldează doar cu aprecierea ratei de schimb reale, fiind realizată de inflaţia sporită.
9
10
11
12
13
14
15
16
17
01.0
1.20
00
01.0
5.20
00
01.0
9.20
00
01.0
1.20
01
01.0
5.20
01
01.0
9.20
01
01.0
1.20
02
01.0
5.20
02
01.0
9.20
02
01.0
1.20
03
01.0
5.20
03
01.0
9.20
03
01.0
1.20
04
01.0
5.20
04
01.0
9.20
04
01.0
1.20
05
01.0
5.20
05
01.0
9.20
05
01.0
1.20
06
01.0
5.20
06
01.0
9.20
06
01.0
1.20
07
01.0
5.20
07
01.0
9.20
07
01.0
1.20
08
01.0
5.20
08
01.0
9.20
08
01.0
1.20
09
lei pentru 1 EURlei pentru 1 USD
Figura nr. 23. Evoluţia ratei de schimb a leului moldovenesc faţă de principalele valute Sursa: elaborat de autor în baza serilor zilnice publicate de BNM www.bnm.md
Astfel, sectorul producerii bunurilor de export va deveni mai puţin profitabil, descurajînd
producerea sau încurajînd importurile. Deşi, intervenţiile autorităţilor monetare au ajutat la
uşurarea acestor presiuni asupra ratei de schimb, creşterea rapidă a ofertei de masă monetară ce a
rezultat din aşa acţiuni creează riscuri pentru stabilitatea macroeconomică şi realizarea unui nivel
redus de inflaţie.
77
Deoarece în final autorităţile monetare nu vor reuşi să influenţeze cu succes tendinţa ratei
de schimb, ar trebui să se plaseze un accent sporit asupra menţinerii stabilităţii macroeconomice.
Utilizarea politicilor ratei de schimb pentru a menţine competitivitatea atrage după sine un
şir de riscuri. Încercările de a păstra rata de schimb nominală pot conduce la monetizarea rapidă şi
la un exces în cererea de masă monetară, amplificînd şi mai mult cheltuielile private şi cel mai
probabil inflaţia.
Într-o economie deschisă inflaţia nu este doar un fenomen monetar intern. Parţial, preţurile
au crescut în urma crizelor globale ce ţin de aprovizionarea cu resurse energetice şi produse
alimentare, creşterea preţurilor internaţionale la aceste produse fiind destul de semnificativă. Acest
fenomen este reflectat de majorarea semnificativă în anul 2007 a preţurilor producătorilor
industriali, care depind de consumul de resurse energetice şi materii prime. Răbufnirea preţurilor la
alimente şi combustibil a majorat considerabil preocupările asociate reducerii sărăciei, asigurării
securităţii alimentare şi menţinerii stabilităţii macroeconomice [195, p. 3]. Totuşi, creşterea
preţurilor interne, deseori, este neargumentată. La un şir de mărfuri de larg consum preţurile în ţara
noastră sunt mai ridicate decît cele din ţările vecine sau SUA (produse electro-casnice,
îmbrăcăminte, unele produse alimentare), fenomen posibil în cazul subproducţiei, deci, a ofertei
limitate şi a lipsei de concurenţă (din care cîştigă în primul rînd marii importatori).
Deşi, în anul 2008, s-a înregistrat o inflaţie redusă, autorităţile trebuie să reconsidere
alocările de instrumente pentru gestionarea macroeconomică, concentrînd politicile monetare
asupra stimulării creşterii economice. Totuşi, frica faţă de fluctuaţia ratei de schimb, care ar putea
opri creşterea, este fondată. Astfel, în anul 2008 BNM a utilizat majorarea ratei de bază pentru a
diminua volumul monedei în circulaţie. Această politică deşi s-a scontat cu frînarea inflaţiei a
scumpit creditul intern, făcîndu-l inaccesibil atît pentru agenţii economici, cît şi pentru populaţie.
În linii mari putem concluziona: dacă creşterea veniturilor populaţiei ar fi susţinută de o
creştere corespunzătoare a producţiei interne, atunci presiunea remiterilor asupra preţurilor s-ar
reduce. Dar din cauza tehnologiilor învechite, a accesului redus la finanţare (prin urmare
posibilităţi reduse de investire în capacităţile de producţie) şi a exodului forţei de muncă, producţia
internă este tot mai mult înlocuită cu marfă din importuri.
6. Asigurarea socială. Sistemul fiscal.
Îmbătrînirea populaţiei va avea un impact major asupra economiei şi finanţelor publice în
următorii ani. Numărul persoanelor în vîrstă creşte anual cu cca 2%, în prezent cca 618 mii de
pensionari sunt înregistraţi la Casele teritoriale de Asigurări Sociale. Un declin în numărul
populaţiei active, care precede fenomenul îmbătrînirii populaţiei, poate reduce ritmul real de
78
creştere a PIB-ului şi standardele de viaţă. Aici este necesar să se aibă în vedere sistemul de
pensionare, în care pensionarii actuali beneficiază de contribuţiile angajaţilor curenţi. Acest sistem
este deja depăşit, deoarece exodul forţei de muncă reduce baza de impunere din care sunt
percepute taxele şi alte contribuţii, susţinerea persoanelor în etate şi altor categorii ce nu sunt apte
de muncă devenind tot mai dificilă. Apare necesitatea reformării sistemului de pensionare printr-
un alt sistem ce va permite fiecărei persoane să acumuleze resurse pentru viitor, precum şi
revizuirea programelor de asistenţă socială.
În ceea ce priveşte, contribuţiile la bugetul de stat, remiterile au avut un impact pozitiv
indirect, pe de o parte, prin stimularea consumului, fiind majorate încasările din impozitarea
consumatorului (precum taxa pe valoarea adăugată), pe de altă parte, s-au majorat taxele colectate
din importuri.
7. Impactul social. Emigrarea în masă este urmată de un considerabil impact social şi profunde
schimbări emoţionale şi de valori în cultura maselor. Separarea familiilor, sau familii incomplete
în care este doar un părinte sau chiar nici unul, iar copiii cresc în grija fraţilor mai mari şi a
rudelor, în cel mai bun caz (dar se poate întîmpla ca copii să fie crescuţi de străini şi de stradă), nu
poate reprezenta o bază de dezvoltare viitoare şi de sănătate morală a populaţiei. În prezent peste
98 mii de copii [115, p. 1-2] au părinţi plecaţi peste hotare şi respectiv ei reprezintă un grup extrem
de vulnerabil: în 2007 cca 1300 de infracţiuni au fost comise de 1800 de copii.
Anchetele care au fost efectuate pînă în prezent au relevat diferite probleme legate de
emigrare, dar aspectul pierderii valorilor familiare şi grija faţă de copii a rămas în umbră.
Concluzii asupra costurilor şi beneficiilor migraţiei economice şi remiterilor în Republica
Moldova
În ultimul timp agenţiile internaţionale tot mai larg răspîndesc ideea unui puternic impact
pozitiv al emigrării şi remiterilor asupra economiilor ce le recepţionează şi a persoanelor rămase în
ţară, cum ar fi: beneficierea de servicii publice de o calitate mai înaltă, în urma îmbunătăţirii
acumulărilor la bugetul de stat în legătură cu creşterea importurilor; majorarea salariilor reale ale
celor rămaşi în patrie în urma diminuării forţei de muncă. În baza analizelor expuse anterior,
constatăm că, remiterile au un şir de beneficii, dar şi importante costuri macroeconomice, impactul
cărora asupra economiei naţionale nu trebuie ignorat.
Beneficii:
- migraţiunea economică prin ocuparea oamenilor în exterior diminuează şomajul;
79
- remiterile sunt contra-ciclice, majorîndu-se în perioadele cînd nivelul de trai al
populaţiei scade, iar performanţele economice ale ţării sunt joase;
- în mare parte remiterile au suplinit efortul guvernului în lupta cu sărăcia şi în susţinerea
păturilor dezavantajate;
- remiterile contribuie la sporirea acumulărilor la buget, în special, prin intermediul TVA
şi taxelor la importuri, populaţia rămasă în ţară beneficiind de servicii publice de o
calitate mai înaltă;
- prin reducerea ofertei forţei de muncă se exercită presiuni considerabile asupra
salariilor din ţară în sensul majorării acestora;
- remiterile contribuie la dezvoltarea sistemului bancar şi serviciilor de intermediere
financiară;
- remiterile reprezintă cele mai stabile şi mari intrări de valută în ţară (faţă de ISD,
exporturi, împrumuturi, asistenţă externă);
- remiterile sunt intrări valutare externe ce nu majorează datoria externă;
- remiterile au contribuit indirect la majorarea activelor oficiale de rezervă.
Costuri:
- principalul efect al migraţiunii economice este reducerea forţei de muncă, exodul de
inteligenţă şi îmbătrînirea populaţiei;
- deficitul de forţă de muncă influenţează decizia de investire atît a străinilor, cît şi a
întreprinzătorilor interni;
- remiterile diminuează iniţiativa privată, dorinţa oamenilor de a participa la activităţi
economice;
- pe de o parte, remiterile contribuie la combaterea sărăciei şi asigurarea familiilor cu
bunuri de primă necesitate, pe de altă parte, agravează diferenţa de venituri dintre
familiile ce beneficiază de susţinerea migranţilor şi cele ce nu au o astfel, de susţinere,
condamnîndu-le pe cele din urmă la sărăcie;
- remiterile indirect susţin corupţia, în special, în sistemul medical şi al educaţiei, precum
şi în alte instituţii publice;
- sporirea cererii solvabile şi satisfacerea acesteia din importuri, în condiţiile unui comerţ
liberalizat, sufocă producătorii autohtoni, ce nu fac faţă competiţiei de piaţă, deoarece
producţia nu are loc la scară largă, iar mediul de afaceri se află, încă, în stadiul de
devenire;
80
- pe de o parte, remiterile finanţează deficitul exterior în creştere şi diminuează deficitul
contului curent al balanţei de plăţi, iar pe de altă parte, îl stimulează să crească şi mai
tare (duc la sporirea importurilor);
- migraţiunea ameninţă sustenabilitatea sistemul de asigurări sociale;
- fluxurile de valută din exterior presează rata de schimb nominală în sensul aprecierii
acesteia, ceea ce are un efect extrem de negativ asupra exportatorilor naţionali;
- remiterile stimulează inflaţia prin presiuni asupra preţurilor şi inflaţia importată, astfel,
are loc creşterea continuă a costului vieţii în ţară;
- remiterile reduc eforturile autorităţilor de luptă cu inflaţia, precum şi de realizare a altor
politici de distorsiune (cum ar fi politica fiscală);
- remiterile contribuie la apariţia tuturor simptomelor maladiei olandeze;
- migraţiunea, în ultimă instanţă, ameninţă securitatea naţională şi posibilitatea creşterii
unei naţiuni sănătoase cu valori morale înalte.
Concluzii asupra Capitolului II:
1. Imigrarea economică şi remiterile au un puternic impact economic negativ asupra populaţiei
necalificate din ţara-gazdă, însă, este extrem de convenabilă celorlalte pături ale populaţiei şi
pentru mediul de afaceri.
2. Ţările donatoare de migranţi şi receptoare de remiteri pe lîngă importante beneficii au şi un şir
de costuri.
Beneficii:
- În condiţiile în care, alte fluxuri financiare externe se diminuează, remiterile le
înlocuiesc, contribuind la stabilitatea macroeconomică internă.
- Gospodăriile receptoare de remiteri îşi îmbunătăţesc condiţiile de trai, pot economisi şi
face investiţii productive. Remiterile, în unele ţări, sunt folosite pentru importante
proiecte sociale.
- Agenţii economici beneficiază de experienţa celor ce au muncit peste hotare (efectul de
„networking”: investiţii, cunoştinţe în domeniul organizării afacerii, contracte,
tehnologii noi).
- În cazul exodului persoanelor necalificate, ţara are de cîştigat prin diminuarea
şomajului şi sporirea salariilor reale ale celor rămaşi.
- Exodul de inteligenţă, vizavi de remiteri, poate fi considerat o plată convenabilă
ambelor părţi, deoarece este puţin probabil că, în cazul în care persoanele rămîneau în
ţară, ele beneficiau de posibilitatea valorificării potenţialului lor la maximum.
81
- În pofida costurilor sociale aferente migraţiei, la nivel internaţional, se remarcă
îmbunătăţirea poziţiei sociale a femeii (acces la studii, angajare).
- Utilizarea remiterilor pentru consumul produselor autohtone duce la crearea locurilor
de muncă.
- Remiterile majorează veniturile bugetare, au un efect pozitiv asupra capacităţii ţării de
a înfrunta deficitul fiscal, fără a ajunge în situaţii de criză.
Costuri:
- Ţările mai puţin competitive, în lupta pentru atragerea muncitorilor calificaţi, suferă în
urma exodului braţelor de muncă şi al inteligenţei, pierzînd forţa lor de muncă tînără şi
calificată. Pierderea capitalului uman calificat va avea consecinţe negative asupra
dezvoltării viitoare.
- Deficitul forţei de muncă împiedică investiţiile noi şi dezvoltarea afacerilor existente.
- Încurajarea activă a emigrării nu este un motiv pentru ca cetăţenii să participe activ la
viaţa economică, politică şi socială, precum şi la asocierea speranţelor de viitor cu
patria. În acest caz, apare o cultură a dependenţei.
- Intrările masive de remiteri duc la apariţia maladiei olandeze: aprecierea ratei de
schimb, inflaţie, creştere galopantă a importurilor, alte dezechilibre macroeconomice.
- Remiterile majorează inechitatea în venituri.
- Influxurile financiare externe masive se vor solda cu extinderea nejustificată a
sectorului bancar, pe fondul unei economii reale subdezvoltate.
- Remiterile acutizează hazardul moral al guvernării (acumulările la bugetul public
finanţate indirect prin remiteri permit autorităţilor să evite implementarea reformelor
structurale).
- Remiterile nu rezolvă problema reducerii sărăciei, ele au o influenţă pe termen scurt.
3. În urma analizei procesului transformării Republicii Moldova în receptor mondial de remiteri,
s-a constatat că:
- Iniţial, la declararea independenţei, migraţiunea nu purta un caracter economic, fiind o
urmare a întregirii unor familii, revenirii unor persoane în ţările de origine ale
predecesorilor etc. Însă, eşuarea reformelor a forţat familiile moldovene să recurgă la
soluţii în exterior. Astfel, a devenit foarte răspîndită migraţia „comercială”, care, din
2000, devine una ce ţine de exportul forţei de muncă.
- Angajaţii în statele dezvoltate cîştigă mai mult. În ultimii ani, totuşi, se observă
tendinţa de majorare a emigrării economice în CSI; cauza migraţiei este lipsa resurselor
financiare pentru satisfacerea nevoilor primordiale, a consumului curent şi necesitatea
82
investiţiilor în bunuri de consum îndelungat, ceea ce determină modelul de utilizare a
acestora în ţară; volumul banilor transferaţi depinde de un şir de factori: motivul
În prezent la nivel internaţional s-a conştientizat amploarea fluxurilor de remiteri şi
necesitatea reorientării acestora în sectorul formal şi investiţii. Astfel, organismele internaţionale au
început elaborarea unor ample programe în acest sens, inclusiv a unor produse specializate. Unul
din produse pentru stimularea economisirii, posibil de implementat cu suportul EBRD, este
Programul de Facilitare a Transferurilor [182].
Mecanismul de funcţionare a acestui produs bancar este prezentat în figura nr. 24.
flux de remiteri (4) (3) (1) comision (2) (1)
(1) Banca emitentă emite titluri de angajamente / certificate de depozit distribuite (comercializate) migranţilor de Banca autentificată;
(2) Banca autentificată oferă migrantului garantarea titlului de angajament; (3) Banca emitentă contragarantează Banca autentificată; (4) EBRD garantează obligaţiile Băncii emitente faţă de Banca autentificată.
Figura 24. Descrierea produsului EBRD din Programul de Facilitare a Transferurilor Sursa: Siebel Beadle, Presentation The Remittances Facilitation Program, (RFP) – A Product Idea, Tbilisi Conference, 27 March, 2008, p.4.
În ţara de origine a emigrantului banca nr. 1, ce participă la oferirea serviciului respectiv,
emite titluri de angajamente sau certificate de depozit la rata dobînzii din ţară, care este destul de
atractivă pentru emigrant. De menţionat că, în economiile subdezvoltate, resursele financiare, de
regulă, sunt mult mai scumpe, astfel, fiind posibilă oferirea unei rate a dobînzii avantajoase.
(Săgeata 1.) În urma acordului încheiat cu o bancă autentificată (nr. 2) din ţara-gazdă a emigranţilor,
titlurile sunt comercializate persoanelor ce sunt de origine din ţara primei bănci, contra unui
comision ce nu depăşeşte preţul transferurilor internaţionale. (Săgeţile 1. şi 2.) Banca autentificată
93
transferă banii în prima bancă (Săgeata 4.). Bineînţeles că acest instrument este destul de riscant
pentru banca autentificată, fiind necesare garanţii ale băncii ce emite titlurile, precum şi a unor
instituţii internaţionale, în cazul dat, acest produs este garantat de EBRD.
Acest program este adresat migranţilor care:
- sunt stabiliţi în ţări dezvoltate, avînd venituri medii şi înalte, şi care doresc să profite de
pe urma dobînzilor înalte din ţara de origine (de exemplu, un inginer moldovean angajat
în Germania la o uzină de automobile);
- în termen mediu doresc să se reîntoarcă în patrie, cu bani acumulaţi pentru careva
cheltuieli mari (procurare de imobil, întemeierea unei afaceri etc.);
- în prezent nu acumulează banii şi nu îi investesc în patrie din cauza inaccesibilităţii şi
neîncrederii în sistemul bancar sau în factorii politici, alte motive.
Migrantul are posibilitatea să acumuleze sume în valută la o dobîndă mai mare decît în ţara-
gazdă, la scadenţă încasînd sumele în ţara de origine. Iar riscul la care este supusă Banca
autentificată este asumat de EBRD.
5. Oferirea unei game largi de servicii de către instituţiile financiare migranţilor şi
familiilor acestora
Băncile autohtone ar putea oferi o gamă vastă de servicii suplimentare celor ce efectuează
economii din transferurile din exterior, oferind conturi de depozit, la pachet cu servicii
suplimentare: rate preferenţiale pentru credite ipotecare, asigurare medicală europeană, achitarea
serviciilor comunale, a ratelor pentru apartament, a studiilor pentru copii etc. În acest caz, persoana
va fi sigură că o parte din bani este cheltuită strict conform indicaţiilor, iar altă parte acumulată
pentru întoarcere. Totuşi, produsele de mai sus presupun elaborarea unei scheme de garantare a
acestor servicii din remiteri. În prezent, garantarea împrumuturilor din remiteri nu este posibilă.
Documentele de încasare a unor sume din exterior pot fi prezentate în cadrul cererii de împrumuturi,
alături de alte venituri, pentru a calcula veniturile disponibile ale persoanei.
Un serviciu popular oferit de băncile din SUA emigranţilor mexicani, sunt ATM/ servicii de
transfer prin cartele debitare. Migrantul se înscrie la acest program, iar cartela de debit este emisă pe
numele unei persoane în Mexic. Costul de transfer este aproape de două ori mai mic faţă de cel
obişnuit şi reprezintă un procent fix sau o taxă lunară de întreţinere a cartelei.
Donatorii şi instituţiile financiare au ţintit să lege transferurile externe de serviciile
financiare. Aducem în continuare cîteva exemplele descrise de B. Johnson şi S. Sedaca [105]:
Groupe Banque Populaire, Maroc (BP) – în 2001 cca 3.6 miliarde dolari SUA au fost
remise în Maroc (ceea ce constituie aproximativ 11 % din PIB). Cel puţin 60 % din sumă a fost
94
transferată prin intermediul băncii de stat Groupe Banque Populaire. Printre produsele de succes
poate fi menţionat contul curent de bază, în care trei pătrimi din emigranţi transferă depozitele lor
din BP. Aceste conturi oferă posibilitatea de gestionare comună, emigrantul poate depozita banii, iar
o altă persoană extrage fără a achita careva costuri. Există şi alte servicii atractive cum sunt
transferuri la costuri mici, credite preferenţiale pentru cei ce doresc să investească în Maroc, servicii
de asigurare pentru emigranţi etc. Estimativ cca 70 % din marocanii, ce locuiesc peste hotare,
investesc în ţara sa de origine.
Banco Solidario, Ecuador – Ecuadorul este o ţară care are o importantă comunitate ce
activează în Spania. Banco Solidario împreună cu cîteva bănci spaniole au format o alianţă ce
permite efectuarea transferurilor la costuri reduse şi acordă o serie de servicii suplimentare ca:
deschiderea conturilor în Ecuador, gestiunea contului împreună cu altă persoană, posibilitatea
controlului contului din exterior (acordarea drepturilor de acces la resurse sau retragerea acestui
drept, oferirea unor sume terţelor persoane), depozite specializate (pentru procurarea de imobil,
întemeierea afacerilor), accesul emigranţilor din Spania la credite pe termen scurt, pentru necesităţi
curente urgente, precum şi pe termen lung, cum ar fi procurarea imobilului.
În timp ce băncile pot capta serviciile internaţionale de transfer şi unele servicii
suplimentare, ele nu au posibilitatea să servească direct nevoile unui număr larg de recipienţi, în
special, în localităţi rurale, fără a colabora cu mici instituţii financiare. Astfel, uniunile de credit şi
instituţiile de microfinanţare trebuie mai activ implicate în procesul de remitere internaţională, în
special, datorită experienţei pe care o deţin în serviciile prestate persoanelor fizice şi agenţilor
economici săraci din localităţile rurale, care nu au suficiente cunoştinţe financiare. Activitatea
instituţiilor de microfinanţare, în cadrul procesului de remitere de bani, are două roluri importante:
- oferă unele servicii specializate pentru păturile sărace;
- mobilizează economiile şi majorează impactul pozitiv al remiterilor prin intermediul
serviciilor oferite şi a încurajării comunităţilor de emigranţi să participe la activităţi
investiţionale.
De exemplu, Fondul multilateral de investiţii al Băncii de dezvoltare inter-americane [237.
b] a încheiat un şir de acorduri de colaborare în El Salvador, Spania, America Latină, Caraibe ce
ţintesc păturile sărace. Fondul nu numai că acordă un şir de servicii bancare, credite ipotecare,
microfinanţare locală (inclusiv în agricultură), oferă o gamă vastă de servicii (achitarea studiilor, a
serviciilor comunele etc.), ci participă regulat la cercetări şi anchete efectuate pe teritoriul SUA
asupra migranţilor.
Astfel, în Republica Dominicană, a fost implementat proiectul Canalul de distribuţie a
remiterilor, ce a contribuit la implementarea de tehnologii noi, diminuarea costurilor, dezvoltarea
95
microfinanţării locale, popularizarea utilizării transferurilor bancare de către emigranţi. Un alt
proiect ţine de serviciile financiare şi cele de afaceri, scopul căruia consta în majorarea veniturilor
populaţiei sărace ce doreşte să utilizeze remiterile în activităţi productive.
În Ecuador, fondurile multilaterale de investiţii, în colaborare cu bănci locale, au deschis o
linie de credit pentru antreprenori. Remiterile depozitate pe un cont special sunt suplimentate cu
resursele din credit şi cca 10% granturi şi asistenţă tehnică.
6. Proiecte de orientare a remiterilor în dezvoltarea întreprinderilor mici şi mijlocii
Crearea şi funcţionarea întreprinderilor mici şi mijlocii este adesea legată de mediul
economic, în special, de lipsa de finanţare. Practica internaţională demonstrează că remiterile din
exterior pot constitui o importantă sursă de finanţare a afacerilor. De exemplu, în localităţile urbane
din Mexic 20 % din investiţiile de capital în întreprinderile mici sunt efectuate din remiteri [239].
Parţial, acest succes se datorează unui şir de instituţii şi proiecte, ce susţin investiţiile în
întreprinderile mici şi mijlocii. O astfel, de instituţie, în Mexic, este Nacional Financieria, care nu
numai că acordă servicii financiare, dar şi asistenţă în domeniul desfacerii produselor, cursuri de
instruire a viitorilor antreprenori, alte servicii ce ţin de afaceri, la preţuri accesibile sau fără niciun
cost [201].
7. Proiecte naţionale ce ţin de cunoaşterea şi satisfacerea nevoilor primordiale ale
emigranţilor
Migraţiunea economică răspîndită azi pe glob ţine, în primul rînd, de imposibilitatea
satisfacerii în patrie a unor nevoi financiare ale emigranţilor. Cunoaşterea acestor nevoi este destul
de importantă pentru gestionarea migraţiei şi a remiterilor. În multe ţări, este răspîndită anchetarea
directă a persoanelor ce au emigrat sau doresc să o facă, pentru a putea elabora programele
naţionale ce ar permite reîntoarcerea în patrie. Printre problemele cele mai stringente nu numai
pentru Republica Moldova, dar şi pentru alte ţări, sunt asigurarea cu locuinţe, accesul la studii, la
servicii medicale. Un exemplu de proiect orientat spre reîntoarcerea migranţilor în ţară este cel de
construcţii imobiliare şi susţinere a micului business Construmex [220] implementat în Mexic. Un
studiu efectuat de această companie arată că 58 % din mexicanii emigraţi în SUA intenţionează să-
şi construiască o casa şi să se reîntoarcă în patrie [223]. Prin intermediul acestui proiect la
construcţia caselor au participat cca 30000 mexicani. Construmex are încheiate un şir de acorduri cu
companii de construcţii şi de producere a materialelor de construcţie, bănci, precum şi cu alte
instituţii a căror activitate vizează businessul mic. Solicitanţii de participare la o astfel, de ipotecă
nu trebuie să demonstreze legalitatea şederii peste hotare, ci posibilitatea de a efectua regulat plăţi.
96
În literatura studiată nu au fost găsite recomandări concrete pentru autorităţi, ce ar putea fi
folosite în calitate de ghid în implementarea unor politici de creştere economică de lungă durată ce
ar ţine cont de amploarea fenomenului migraţiunii economice şi de încasările considerabile din
ultimii ani de remiteri.
Din punct de vedere ştiinţific, precum şi empiric nu au fost argumentate careva modele
decizionale de politici şi de comportament în domeniul remiterilor, care, pe termen lung, ar fi avut
un semnificativ impact pozitiv asupra economiilor naţionale, din următoarele motive:
- nu există modele empirice de succes, ce au fost implementate şi testate într-un număr suficient
de mare de ţări;
- informaţia din domeniu este de calitate joasă;
- există nenumărate probleme în domeniul comparabilităţii între ţări;
- rezultatele implementării unor politici sunt dificil de măsurat;
- aceleaşi rezultate din diferite puncte de vedere se prezintă diferit (pozitive / negative).
Ne propunem în continuare să elaborăm un cadru general decizional, care ar ţine cont de
noile realităţi economice şi ar avea drept scop îmbunătăţirea nivelului de trai al populaţiei şi
creşterea economică a Republicii Moldova pe termen lung.
Nu vom pretinde să pregătim în această lucrare cadrul juridic detaliat şi un plan definitivat în
sensul unei Strategii naţionale de creştere, ce va ţine cont de toate urmările migraţiunii economice şi
a remiterilor, ci ne vom concentra asupra recomandărilor ce pot fi implementate pe termen scurt şi
mediu, reieşind din scopurile pe termen lung:
- ridicarea nivelului de trai al populaţiei;
- creşterea economică durabilă şi stabilă;
- stabilitatea macroeconomică.
Stabilitatea fluxului de remiteri
Activitatea compatrioţilor noştri peste hotare şi fluxul valutar abundent transferat în ţară de
aceştia a stimulat creşterea economică curentă, ce este bazată pe consum. După cum a fost
menţionat anterior, remiterile, ca fluxuri financiare, sunt mai puţin volatile comparativ cu ISD,
împrumuturile externe şi asistenţa internaţională. Deşi, pe termen scurt şi mediu aceste fluxuri sunt
destul de stabile, nu este rezonabil să presupunem că în viitor intrările vor avea aceleaşi ritmuri
3.2. Contribuţia managementului remiterilor la reforma structurală a
economiei Republicii Moldova
97
înalte de creştere. Prin urmare, deşi transferurile au susţinut expansiunea curentă, creşterea
economică pe termen lung necesită profunde modificări structurale ale economiei naţionale.
Republica Moldova, ca şi alte ţări, ce încasează sume mari de remiteri este importatoare netă
de bunuri, finanţarea cărora are loc, preponderent, din transferuri externe. În special, aceasta se
referă la importul de resurse energetice, care prin preţurile ridicate, influenţează negativ poziţia
externă a ţării.
Doleanţa de a efectua transferuri în ţară scade odată cu prelungirea perioadei de şedere în
ţara-gazdă. Motivele de remitere: altruismul şi impulsul investiţional tind să se facă mai slabe în
timp, motivul altruist devenind tot mai nesemnificativ, iar impulsul investiţional se va modifica
odată cu schimbarea centrului de interes economic al persoanei emigrate, respectiv şi a locului în
care el va cheltui sau va investi banii cîştigaţi.
Cauzele ce pot duce la volatilitatea remiterilor ţin şi de schimbarea radicală a condiţiilor în
ţările-gazdă, cum ar fi:
- controlul dur al imigraţiei;
- posibilitatea de legalizare şi de întregire a familiei (stabilirea cu traiul permanent a întregii
familii în ţara-gazdă);
- modificarea structurală a sectoarelor în care sunt angajaţi imigranţi, sau crizele economice (de
exemplu, după criza ce a avut loc în Rusia în 1998, fluxurile de remiteri în Armenia s-au
micşorat busc, ceea ce a avut consecinţe grave asupra nivelului de trai al populaţiei.);
- modificarea cererii agregate pentru forţa de muncă importată (implementarea unor tehnologii,
modificarea pieţelor de desfacere a bunurilor de producţie şi trecerea unor industrii din ţările
dezvoltate în state în curs de dezvoltare, sfîrşitul implementării de către autorităţile statelor
respective a unor proiecte investiţionale majore ce necesită forţă de muncă suplimentară etc.).
Concluzie. Stabilitatea fluxului de remiteri este importantă pe termen scurt şi mediu pentru
menţinerea nivelului de trai al populaţiei şi pentru implementarea politicilor de stabilitate
macroeconomică şi atenuarea vulnerabilităţilor externe, precum şi efectuarea treptată a
restructurărilor economiei naţionale. În politicile pe termen lung autorităţile nu trebuie să mizeze
pe remiteri.
Oricare ar fi pe termen lung scopurile autorităţilor, pe termen scurt şi mediu, pentru
menţinerea stabilităţii atît economice, cît şi sociale, este necesară stabilizarea volumului de remiteri
şi stimularea efectuării, preponderente, a transferurilor de bani utilizînd căile oficiale.
Recomandările privind stabilizarea fluxului de remiteri sunt centrate pe:
◦ accesibilitatea informaţiei cu privire la procedurile de angajare şi transfer al banilor;
98
◦ promovarea angajării temporare, semnarea de acorduri şi convenţii cu ţările de
interes pentru moldoveni;
◦ apărarea drepturilor migranţilor, susţinerea lor în orice fel de situaţii, crearea
imaginii pozitive a angajatului moldovean în exterior;
◦ reducerea costurilor transferurilor;
◦ crearea posibilităţilor reale de asigurare socială şi încredere într-un viitor acasă.
Amploarea fenomenelor de migraţiune economică şi remiteri pune autorităţile în situaţia de
a ţine cont de ele în politicile ce urmează a fi implementate în viitor în toate domeniile vieţii
economice şi sociale. Ţinînd cont de acest fapt, autorităţile Republicii Moldova au 3 posibilităţi în
elaborarea programelor de dezvoltare durabilă:
a) păstrarea situaţiei existente;
b) combaterea pe căi administrative a fenomenului migraţiunii economice şi
controlul remiterilor;
c) managementul migraţiunii economice şi a remiterilor.
Este important de evaluat aşa-numita „opţiune zero” sau opţiunea „nicio intervenţie”. Nu
este neapărat ca Guvernul să întreprindă vreo acţiune în general. Lucrurile pot fi lăsate aşa cum
sunt, autorităţile pot refuza să intervină sau să se abţină de la intervenţie. Însă, chiar şi neintervenţia
este o opţiune de politică social-economică, impactul căreia trebuie măsurat.
Să analizăm situaţia status quo, în care politicile promovate în prezent vor continua, fără
implementarea schimbărilor, situaţie reflectată în tabelul nr. 11.
Tabelul nr. 11.
Politici de migraţiune şi economice curente
Impactul pe termen Situaţia curentă mediu lung o migraţiune economică necontrolată → diminuarea forţei de muncă → depopularea
o stimulente puternice de emigrare, o încurajarea emigrării
Cuvinte-cheie Cuvinte-cheie Ключевые термины Key words altruism альтруизм altruism capital uman человеческий капитал human capital ciclicitate цикличность cyclicity compensare pentru muncă оплата труда compensation of employees consum потребление consumption creştere economică экономическое развитие economic development dezvoltare развитие development diasporă диаспора (часть народа,
forţă de muncă рабочая сила labour force impact economic экономическое воздействие economic impact investiţii инвестиции investments inflaţie инфляция inflation maladie olandeză голландская болезнь Dutch disease migraţiune economică миграция в экономических
целях economic migration
remitenţe remiteri de bani денежные переводы remittances transferuri трансферты, односторонние
EBRD – European Bank for Reconstruction and Development
FMI – Fondul Monetar Internaţional
GBP – lira sterlină
I – investiţiile globale
ILO – Organizaţia Internaţională a Muncii (eng. ILO – International Labour Organization)
IOM – Organizaţia Internaţională pentru Migraţiune (eng. IOM – International Organization for
Migration)
M – importuri
MAEIE – Ministerul Afacerilor Externe şi Integrării Europene al Republicii Moldova
mil. – milioane
OECD – Organizaţia pentru Cooperare Economică şi Dezvoltare (eng. OECD – Organization for
Economic Cooperation and Development)
ONG – Organizaţie Neguvernamentală
PIB – Produsul Intern Brut
PNB – Produsul Naţional Brut
R – remiteri
RL – restul lumii
RUB – rubla rusească
S – economiile
144
SCERS – Strategia de creştere economică şi reducere a sărăciei
SRTI – Sistemul de Raportare a Tranzacţiilor Internaţionale
STIB – sistemele de transfer internaţional de bani
SUA – Statele Unite ale Americei
TI - tehnologii informaţionale
tr. - trimestru
UE – Uniunea Europeană
USD – dolarul Statelor Unite ale Americii
X – exporturi
Y – venitul global (sau producţia)
145
ANEXA 1. Natura tranzacţiilor internaţionale între persoanele fizice
Sursa: elaborat de autor în baza International transaction in remittances: guide for compilers and users. Final Draft, Statistic Department, IMF, December 2008 http://www.imf.org/external/np/sta/bop/2008/rcg/pdf/guide.pdf
activităţi neformale antreprenoriale: export de bunuri, prestare de servicii
în urma migraţiei economice, precum şi venituri din munca prestată peste hotare
cadouri, moşteniri, ajutor, despăgubiri, alte transferuri unilaterale
venituri repatriate din activitate investiţională, dividende, dobînzi
împrumuturi contractate de la persoane fizice
valorificarea posibilităţilor de plasare a banilor (de exemplu în sistemul bancar, cu riscuri minime)
încasări ale persoanelor fizice ce nu au părăsit ţara
încasări ale familiilor migranţilor
încasări ale persoanelor fizice atât de la migranţii economici, de la comunităţile de moldoveni de peste hotare, precum şi de la alte persoane fizice
Flux
uri d
e ba
ni d
in e
xter
ior
146
ANEXA 2.
Noţiunea de remitere versus noţiunea de remitenţă REMITE, vb. Tr. III, Tranz. 1. A preda, a înmîna, a da. 2. A renunţa la o sumă de bani datorată unui debitor, a face să se stingă o datorie 3. (Rar) A amîna. REMITERE, remiteri, s.f. acţiunea de a remite şi rezultatul ei. Remitere de datorie = renunţarea totală sau parţială, a unui creditor la dreptul său împotriva debitorului; iertare de datorie. REMITENŢĂ, remitenţe, s.f. 1. (Livr.) remisiune (1.), 2. (Med.) remisiune (2.). REMISIUNE, remisiuni, s.f. 1. (Livr.) Iertare, 2. Ameliorare sau dispariţie temporară a manifestărilor unei boli. Sursa: DEX Dicţionarul explicativ al limbii române. Ediţia a II, Univers Enciclopedic, Bucureşti, 1998, p. 913-914
ANEXA 3. Extrase din unele actele normative în vigoare în Republica Moldova
în care a fost utilizată noţiunea remitenţe
Nr. Act normativ Citat 1. 295/21.12.2007 Lege pentru
aprobarea Strategiei naţionale de dezvoltare pe anii 2008-2011 //Monitorul Oficial 18-20/57, 29.01.2008
3. Situaţia social-economică ….Fluxul mare de remitenţe a sporit presiunea asupra monedei naţionale, contribuind la aprecierea acesteia… II. ANALIZA SWOT 1. Părţile forte …Aceasta ne-o demonstrează creşterea consumului gospodăriilor casnice, în special datorită influxului de remitenţe în Republica Moldova, care în anul 2006 a constituit 35% în raport cu PIB…
2. Hotărîrile Guvernului 1167/16.10.2008 Hotărîre pentru aprobarea Regulamentului cu privire la modul de stabilire şi plată a ajutorului social //Monitorul Oficial 189/1173, 21.10.2008
Secţiunea 4 Determinarea şi calcularea venitului global mediu lunar al familiei… 22. La calcularea venitului global mediu lunar al familiei sînt luate în considerare, următoarele tipuri de venituri: … c) remitenţele de la membrii familiei sau de la alte persoane din ţară sau de peste hotare...
3. Hotărîrile Guvernului 242/01.03.2005 Hotărîre cu privire la aprobarea Programului Naţional "Satul Moldovenesc" (2005-2015) //Monitorul Oficial 71-73/471, 17.05.2005
154. (xi) atragerea veniturilor cetăţenilor, obţinute din munca peste hotare (a remitenţelor), în sectorul real al economiei; 217. În acest context, va fi elaborat şi implementat un program de atragere a remitenţelor), în soluţionarea problemelor de dezvoltare a satului… Acţiunile enumerate vor fi menite să sporească credibilitatea agenţilor economici faţă de intenţiile statului şi să creeze un aflux de remitenţe în sectorul real al economiei din localităţile rurale şi în obiectele de menire socială, ceea ce va permite crearea noilor locuri de muncă, creşterea veniturilor, reintegrarea cetăţenilor care se întorc de peste hotare, crearea unui climat investiţional favorabil pentru dezvoltarea economică a satului. 218. Programul de atragere a remitenţelor în localităţile rurale va prevedea: …(ii) elaborarea unui mecanism de simplificare a înregistrării întreprinderilor mici şi mijlocii fondate din remitenţe; (iii) elaborarea şi implementarea unui mecanism de acordare a scutirilor de impozit pentru o perioadă de 3-5 ani pentru întreprinderile mici şi mijlocii fondate cu remitenţe; (iv) elaborarea şi implementarea, cu monitorizarea de către Departamentul Migraţiune şi Ministerul Economiei, a unui proiect-pilot de fondare a unei întreprinderi mici sau mijlocii din mijloacele cîştigate de către persoanele aflate în migraţiune de muncă peste hotare
147
ANEXA 4. Extrase din unele actele normative a Parlamentului European şi a Consiliului Europei
Nr. Act normativ Citat 1. Directiva 2007/64/CE a Parlamentului European si
Consiliului Europei din 13 noiembrie 2007 privind serviciile de plată în cadrul pieţei interne, de modificare a Directivelor 97/7/CE, 2002/65/CE, 2005/60/CE şi 2006/48/CE şi de abrogare a Directivei 97/5/CE, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 319/1, 5.12.2007
… (7) Remiterea de bani reprezintă un serviciu de plată simplu, care se bazează de regulă pe furnizarea unei sume în numerar de către un plătitor către un prestator de servicii de plată, care, la rîndul său, remite suma corespunzătoare, de exemplu, prin intermediul unei reţele de comunicaţii, unui beneficiar al plăţii sau unui alt prestator de servicii de plată care acţionează în numele beneficiarului plăţii… …Articolul 4 Definiţii …13. prin „remitere de bani” se înţelege un serviciu de plată în cadrul căruia se primesc fonduri de la un plătitor, fără crearea unui cont de plăţi în numele plătitorului sau al beneficiarului plăţii, cu scopul unic de a transfera o sumă echivalentă unui beneficiar al plăţii sau unui alt prestator de servicii de plată care acţionează în numele beneficiarului plăţii şi/sau în cadrul căruia aceste fonduri sunt primite în numele beneficiarului plăţii şi sunt puse la dispoziţia acestuia.
2. Directiva 2007/64/CE a Parlamentului European si a Consiliului Europei din 13 noiembrie 2007 privind serviciile de plată în cadrul pieţei interne, de modificare a Directivelor 97/7/CE, 2002/65/CE, 2005/60/CE si 2006/48/CE şi de abrogare a Directivei 97/5/CE, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 319/1 din 5.12.2007
….în cazul în care instituţia de plată execută doar operaţiuni de remiteri de bani, capitalul său nu poate fi inferior sumei de 20.000 EUR…
3. REGULAMENTUL (CE) NR. 2238/2004 AL COMISIEI din 29 decembrie 2004 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1725/2003 de adoptare a anumitor standarde internaţionale de contabilitate în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1606/2002 al Parlamentului European şi al Consiliului în ceea ce priveşte Standardul internaţional de raportare financiară (IFRS) nr. 1, Standardele internaţionale de contabilitate (IAS) nr. 1-10, 12-17, 19-24, 27-38, 40 şi 41 şi interpretările Comitetului pentru interpretarea standardelor (SIC) nr. 1-7, 11-14, 18-27 şi 30-33, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 394/1, din 31.12.2004
11. (a) …şi remite acesteia câştigurile…
ANEXA 5.
Extras din Regulamentul privind regimul valutar pe teritoriul României Act normativ Citat Regulament privind regimul valutar nr. 4/2005 din 01/04/2005 Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 297 din 08/04/2005
ANEXA Nr. 1 NOMENCLATOR… Art. 2. - Operaţiunile valutare curente sunt operaţiunile valutare efectuate între rezidenţi şi nerezidenţi, care decurg, fără a se limita la acestea, din: d) remiteri de sume pentru acoperirea cheltuielilor curente…
148
ANEXA 6. Posibilităţi de transfer oficial al banilor de peste hotare în Republica Moldova
19. UNIStream Banca de Economii, Banca Socială, Comerţbank, Energbank, EuroCreditBank, Eximbank, FinComBank, Investprivatbank, Mobiasbanca, Unibank, Moldindcombank, Universalbank, Poşta Moldovei
15 min – 4 ore. (CSI, Europa); 24 ore (alte)
persoana ce iniţiază transferul
1.5 – 4 % în dependenţă de ţară şi sumă
$, €, RUB
60 ţări (CSI, Ţările Baltice, Belgia, România, Turcia, Olanda, Cehia, SUA etc.)
20. Uno Money Transfer
Universalbank 1-2 zile în dependenţă de sumă
€ Rusia, Spania, Italia, Germania, Portugalia, Franţa etc.
21. Western Union Banca de Economii, Banca Socială, Comerţbank, Energbank, Eximbank, EuroCreditBank, FinComBank, Investprivatbank, Mobiasbanca, Moldindcombank, Moldova Agroindbank, Unibank
5-10 min. persoana ce iniţiază transferul
invers proporţional sumei $ 12 -120 $ € 7-109 € peste 3000 $/€ câte 20 $/€ pentru fiecare sumă de 500 $/€
Sursa: Anuarul statistic al Republicii Moldova, Biroul Naţional de Statistică, Chişinău, 2007, p. 79
156
ANEXA 13.
Modelul de estimare a remiterilor utilizat în prezent de BNM
Modelul de estimare a remiterilor, elaborat de BNM, este compus din mai multe etape şi
este destul de complex.
A. Măsurarea fluxurilor de valută transferată prin sistemul bancar de către persoane fizice de
peste hotare;
B. Măsurarea remiterilor ce urmează să fie ridicate în numerar (cash), retrase de pe depozite din
bănci de beneficiarii remiterilor;
C. Măsurarea volumului net al valutei străine în numerar eliberate de băncile comerciale
rezidenţilor;
D. Măsurarea cheltuielilor pe pieţele unde tranzacţiile se efectuează preponderent în valută;
E. Ajustarea remiterilor efectuate prin canale oficiale cu remiterile în numerar efectuate prin
canale neoficiale. Sursa: Prezentarea Isacov L. Moldova Compilarea datelor despre remiteri, în cadrul Programului Aeneas – Dincolo de reducerea sărăciei, grupul de lucru pentru Moldova, Chişinău, 2007, p. 7
157
BNM: Modelul de estimare a remiterilor ANEXA 13. - continuare
Retragerea de valută în numerar
Valută în numerar
Echivalentul în monedă naţională
(2) Transmiterea valutei în numerar
MOLDOVA
STRĂINĂTATEA
STIB (Western
Union etc.)
Bănci
Bănci comerciale,
SRT
Ajustarea remiterilor
Gospodării casnice
Consum în valută
Imobil, autovehicule
Consum în monedă naţională
Case de schimb valutarValută adusă de migranţi în timpul
vizitelor acasă Valută transmisă prin însoţitorii de tren, şoferi de autocare Alte căi neformale
Majorarea depozitelor în
valută
Export net de valută în numerar
Cumpărări nete de valută în numerar
B
C
D
Transferuri electronice
Transferuri bancare A
(1) Transferuri băneşti
158
ANEXA 14.
Descrierea diasporei indiene
Diaspora indiană este a doua ca mărime după cea chineză şi depăşeşte 20 mil. persoane,
fiind răspândită atât în ţări bogate ca SUA (1.7 mil.), Marea Britanie (1.2 mil.), dar şi în ţări în curs
de dezvoltare ca Kenya (103 mii), Uganda (12 mii). Această diasporă este renumită prin inginerii
din Valea de Silicon, ce au contribuit simţitor la exporturile din 2001 de produse de software în
valoare de 6 miliarde dolari SUA şi la dezvoltarea industriei de „teleworking”. Dar diaspora indiană
nu este cunoscută doar prin inginerii săi, ci şi prin faptul că reprezentanţii acesteia au iniţiat
exportul fructelor exotice şi a legumelor din Kenya în Marea Britanie, contribuind la transferul de
tehnologii (aparate frigorifice, de marcat, etc.).
Guvernul indian a format în cadrul Ministerului de Afaceri Externe o subdiviziune pentru
indienii nerezidenţi – IN (cetăţeni indieni ce locuiesc în alte ţări) şi Persoane de origine indiană –
POI (cetăţeni ai altor state), precum şi un Comitet de Nivel Înalt pentru a studia dificultăţile,
speranţele şi aşteptările conaţionalilor. De menţionat, că IN şi POI au un statut legal recunoscut. În
ianuarie 2002 Comitetul în colaborare cu un şir de persoane IN şi POI a pregătit un raport asupra
diasporei indiene. Printre principalele aspecte ale acestui raport sunt:
- s-a confirmat eşuarea programului Centru de Investiţii în India, orientat către emigranţi;
- s-a propus ghişeul unic de consultaţii;
- crearea cartelelor India credit card, după modelul cartelelor americane pentru cadouri;
- necesitatea dublei cetăţenii.
În 1987 a fost creată Asociaţia Profesională a Indienilor de pe Silicon Valley, scopul
acesteia este menţinerea legăturilor între cadrele de înaltă pregătire profesională din India şi SUA.
ANEXA 15. Asociaţii moldoveneşti peste hotare Rusia
Centrul Cultural Moldova, Moscova www.moldembassy.ru/kultura_ru
Centrul Cultural şi Comercial din Moldova, Moscova
Biserica Ortodoxă Moldovenească, Moscova „Speranţa” Societatea Moldovenească de
Cultură şi Educaţie, Moscova Statele Unite ale Americii
The Moldova Foundation www.foundation.moldova.org
Moldovan-American Chamber of Commerce, New York www.racc.ro/macc
Partnership with Moldova Universitatea Statului Carolina de Nord www.cals.ncsu.edu/international//new_site/Moldova.htm
„Haiduc Moldova” Soccer Club Seattle www.haiducmoldova.com/echipa.htm
Italia
Moldovan Citizen Association, Roma Asociaţia Femeilor din Moldova, Trieste Asociaţia „Moldova-Doina”, Como Associazione ”Bastina”, Padova Associazione socio-culturale”Doina”, Roma Associazione ”Ucraina-Piu”, Venezia Associazione ”L’Ucraina”, Venezia Associazione cittadini moldavi, Venezia Associazione Cooperazione Culturale Italia Moldavia, Trieste
Associazione dei immigrati del mondo, Perugia
Asociaţia de Integrare Socio-Culturală „Cetăţenii Moldovei în Italia”, Milano http://www.moldaviinitalia.com/chiesa.htm
Asociaţia Socio-Culturală „Mihai Eminescu” de la Reggio Emilia, Reggio Emilia
Asociaţia de promovare „Dacia”, Roma Asociaţia culturală „Imigranti Italia-
Moldova”, Napoli Asociaţia Moldovenilor din Italia „Moldovenii din lume”, Roma
Asociaţia „INMOLDOVA Onlus”, Panchia
Asociaţia de Promovare Socială Italia-Moldova (Onlus), Bosozzo Sup
Asociaţia socio-culturală „Speranza in Italia e nell’Unione Europea”, Torino
Eastern European Association of Ireland, Cork, Ireland http://www.integratingireland.ie/about_us www.easterneuropean.org
Israel
Federaţia Mondială a Evreilor Basarabeni „Beit Bessarabia”, Tel-Aviv
Asociaţia evreilor Originari din Moldova „Izvoras”, Ashdod www.izvorash.org
Sursa: Recomandările seminarului de politici privind diaspora şi dezvoltarea ţării de baştină, organizat de MAEIE şi OIM la 10-11 aprilie 2008, Chişinău, Republica Moldova. p. 16-18.
161
ANEXA 16. Avantajele şi dezavantajele experienţelor internaţionale în direcţionarea
remitenţelor spre investiţii
Sursa: elaborat de LILIANA CINIC în cadrul tezei de doctor în economie „Factorii determinanţi ai atragerii investiţiilor în economia naţională”, Conducător ştiinţific: Caraganciu Anatol, Chişinău 2007, Anexa 6. Autorul indică drept bază Proiectul „Elaborarea mecanismelor şi metodelor de stimulare a creşterii economice, de reducere a sărăciei şi de îmbunătăţire a calităţii vieţii în contextul SCERS”, inclus în programul de stat „Strategia de creştere economică şi reducere a sărăciei”, Programul Naţional „Satul Moldovenesc” şi Planul de Acţiuni „RM-UE”
Orientarea remitenţelor în sisteme formale de transfer – posibilităţi de efectuare: Politici bazate pe constrângeri şi obligativităţi:
• Eliberarea permiselor de transfer a banilor în condiţii speciale • Vânzarea obligatorie a valutei încasate (cca 50-80%)
Politici bazate pe stimulente financiare: • Negocierea cu firme în vederea diminuării taxelor de transfer • Crearea sucursalelor băncilor autohtone în străinătate • Formarea unor cursuri preferenţiale de vânzare a valutei • Stabilirea unor dobânzi mai mari decât în ţara de încasare a veniturilor • Posibilităţi de tragere a cecurilor asupra conturilor de remiteri
Orientarea remitenţelor prin sisteme formale de transfer Avantaje
• Stocarea banilor în sistem bancar • Posibilităţi de monitorizare a fluxurilor băneşti din străinătate • Corectarea politicilor monetare sub incidenţa remitenţelor
Dezavantaje • Costuri înalte pentru sistemul bancar • Necesitatea corectării politicii valutare • Posibilităţi de utilizare doar pentru migranţii legali
Reorientarea remitenţelor din sfera de consum spre investiţii: Modalităţi de efectuare:
• facilităţi privind import de maşini şi utilaje • antrenamente şi consultări de business;
• programe de antreprenoriat Avantaje •Diminuarea consumului şi implicit a presiunii inflaţioniste •Creşterea investiţiilor în economie cu beneficiile asociate acestui proces Dezavantaje •Cheltuieli pentru business-traning,majoritatea fiind neacoperite •Necesitatea de finanţarea suplimentară a proiectelor •Diminuarea încasărilor în buget din contul înlesnirilor acordate •Posibilităţi de aplicare asupra unui număr restrâns de migranţi