7/23/2019 Andra 3479 http://slidepdf.com/reader/full/andra-3479 1/18 UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚE AGRICOLE Ș I MEDICINĂ VETERINARĂ “ION IONESCU DE LA BRAD” IAȘI FACULTATEA DE MEDICINĂ VETERINARĂDiagnosticul și terapia hepatitelor parazitare ale bovinelor Student: Nechifor Andra Gr.: 793 B Clinica: PATOLOGIA PARAZITARĂ A RUMEGĂTOARELOR
This document is posted to help you gain knowledge. Please leave a comment to let me know what you think about it! Share it to your friends and learn new things together.
desfășoară în 3 stadii: în organismul gazdei, în mediul extern acvatic și în gazdă intermediară.
Fig.3 : dr. shweta bhatt
7/23/2019 Andra 3479
http://slidepdf.com/reader/full/andra-3479 5/18
5
In ductele biliare ale gazdei definitive produce până la 20 000 ouă/zi. ouăle ajung odată cu fecalele
în mediul înconjurător. ouăle sunt neembrionate în momentul emisiei și necontagioase, dar conțin
o ovulă fertilizată, o insula de celule viteline și un operculum. operculumul este fixat cu ajutorul
unui cement, care sub acțiunea luminii solare, se desprinde și cade.
Condiția necesară pentru ca oul să supraviețuiască și să se dezvolte este ca umiditatea (apa) să
formeze o pelicula completă care să înconjoare întreaga suprafață (coaja) a oului. dacă pelicula nu
este prezentă, oul moare.
In condiții optime de temperatură și umiditate ele se embrionează lent în mediul exterior acvati c,
apoi eclozează și eliberează un embrion ciliat numit miracidium, care înoată liber până întâlnește
gazdă intermediară, o moluscă de apă dulce (melc) aparținând genului lymnaea.
Miracidium poate supraviețui până la 24 ore în apă, dar intervalul de timp în care el infestant este
mult mai scurt. dacă depistează organismul gazdei intermediare în decurs de o oră sau puțin peste
o oră, poate pătrunde active prin mișcări de înșurubare cu ajutorul secrețiilor sale histolitice care
ramolesc țesuturile gazdei.
La pătrunderea în organismul melcului se metamorfozează, pierzându-și învelișul de cili și
transformându-se în prima formă larvară, numită sorocit, iar acesta se transformă într -o a două
formă larvară numită redie.
In timpul verii, rediile vor da naștere rediilor fiice, rezultând prin multiplicare asexuată, numeroase
forme larvare . survine un proces de poliembrionie, care asigura creșterea de 300 - 800 ori a
numărului paraziților.
In timpul iernii, rediile dau naștere la cercari, forme larvare care sunt eliberate din melcul parazitat.
cercarii au aproximativ 1 mm lungime, au formă de mormoloc și înoată liber în apă. o parte din
cercari (10%) se închistează în apă, dar majoritatea (90%) se prind pe suprafața vegetalelor
acvatice.
Inchistar ea începe la câteva minute de la atașarea pe suportul acvatic. înainte de închistare el pierde
coada, devenind astfel cercari închistați sau meta cercari, formă infestantă a parazitului, viabilă ani
de zile.
Condițiile de supraviețuire a meta cercarilor închistați sunt aceleași ca și pentru majoritatea
ouălelor de viermi. la desicare rezistența este foarte slabă, dar la umiditate maximă și temperaturi
scăzute rezistă timp de aproape un an. chiar la punctul de îngheț, meta cercarul, poate supraviețui
iernii în regiunile temperate și umede. rezistența este mai mare iarna decât vara, când căldura,
7/23/2019 Andra 3479
http://slidepdf.com/reader/full/andra-3479 6/18
6
uscăciunea și razele solare îi sunt nefaste. la 25-30ºc rezistă 10 zile. o supraviețuire de până la 4
luni este posibilă doar în condiții adecvate de umiditate și temperatură.
Asupra dezvoltării fascicolei în mediul exterior și în gazdă intermediară acționează temperatura
mediului ambient. există un punct critic al temperaturii (10ºc) sub care toate procesele biologice,
care se întâlnesc înaintea infestării gazdei definitive, încetează. miracidiul nu se dezvoltă, oul nu
incubează, dezvoltarea stadiilor larvare din melc sistează și chiar dezvoltarea melcului încetează
sub acest punct critic.
Infestarea gazdei definitive se realizează prin ingerare de meta cercari. sub acțiunea sucului
digestiv, este digerat învelișul chistic al meta cercarului. trematodul tânăr care are un aspect
vermiform migrează prin peretele intestinului subțire în cavitatea peritoneală și de aici spre ficat
și ajunge la nivelul canaliculelor biliare. migrația începe după aproximativ o oră de la infestare și
poate avea loc prin una din următoarele căi: prin canalul coledoc direct sau pe cale hematogenă.
Acestea ajung la nivelul ficatului în decurs de 5-7 zile. odată ajunși la nivelul ficatului, perforează
capsula glisson cu ajutorul spinilor din partea anterioară a corpului și a enzimelor. în următoarele
6 săptămâni acestea vor migra către parenchimul hepatic, creând tunele prin histofagie. din
parenchimul hepatic vor trece în ductile biliare, unde se maturează sexual și se transformă în viermi
adulți, în aproximativ 4 săptămâni, după care încep să depună ouă.
Ciclul complet poate dura până la 5 luni. viermii adulți elimină ouă ne embrionate, care sunt emise prin materiile fecale. ponta continuă până la moartea gazdei sau până la îmbătrânirea acesteia sau
a fasciolelor.
FASCIOLA GIGANTICA
Este un vierme lat, lung de până la 75 mm și cu o lățime de 11-16 cm, dar cu variații dimensionale
foarte mari. marginile corpului sunt mai mult sau mai puțin paralele. conul anterior al corpului este
scurt. cecumurile intestinale sunt intens ramificate. oul este operculat, galben-auriu, de 160-200 x
90-105 µm. se localizează cu preponderență în ductile biliare. longevitatea medie a acestei specii
este de 3 ani, dar poate ajunge și la 10 ani.
7/23/2019 Andra 3479
http://slidepdf.com/reader/full/andra-3479 7/18
7
Fig.4: department of parasitology, faculty of medicine, chiang mai university, thailand
Gazda definitivă: rumegătoarele; la oaie și capră evoluția este una acută și chiar fatală.Gazda
intermediară: este reprezentată de melci din genul limnaea că: limnaea auricularia, limnaea
natalensis, limnaea rufescens, limnaea acuminate, limnaea rubiginosa. acestea sunt specii de melci
acvatici dar se pot adapta și la condiții de amfibian.
Ciclul evolutiv: este strâns legat de mediul acvatic, deși nu exclusiv și de căldură. este asemănător
cu cel de la fasciola hepatică, dar fazele ciclului sunt mai lungi. miriacidiumul trebuie să pătrundă
în gazda intermediară în primele 8 ore de la ecloziune. metacercarul se instalează pe plante sau
chiar în apă. gazda definitivă se infestează pe cale orală și transplacentară.
FASCIOLA MAGNA
Trematod mare, lat (10x3 cm), gros, oval, fără con anterior. la adulți, în țesuturile corpului, se
observă zone de pigmentație neagră. oul este asemănător ca formă și culoare cu cel de la fasciola
hepatică, măsurând 168 x 100 µm. parazitează în parenchimul hepatic, înconjurat de o capsulă,
formând o leziune chistică, care, la unele gazde finale, comunică cu ductele biliare.
Fig.5 : i, flukeman
Gazdele definitive sunt reprezentate de cerb, taurine, oaie, capră.Gazda intermediară: este
reprezentată de melci din speciile limnaea bulimoides și limnaea truncatula.
Fascioloza, numită în popor gălbeaza sau gușa, este o parazitoză răspândită pe tot globul, care seîntâlnește la toate speciile de animale (mamifere sălbatice, porc, cal, iepure, dar mai ales larumegătoarele mari și mici (bovine, ovine, caprine).
Contaminarea animalelor are loc în timpul verii în anii ploioși, dar și toamna în ceilalți ani, pe pășunile mlăștinoase sau prin adăpare din apele de mică adâncime. aceasta este posibilă și la grajdcu făinuri cosite de pe terenurile contaminate cu fasciile. omul se poate infesta atunci când iese la
picnic pe pajiști cu fasciile.
Semnele clinice. forma acută a bolii apare cel mai adesea la ovine, după un an foarte ploios, lasfârșitul verii și toamna. manifestările clinice apar la 4-6 săptămâni de la contaminare și secaracterizează prin abatere, lipsa poftei de mâncare, anemie, ascită, edem în jurul ochilor, dar șisubmandibular (gușă), cu mortalitate ridicată.
Forma cronică este mai frecventă având o perioadă de început în septembrie-noiembrie și în
general, trece neobservată, animalele fiind ușor abătute. în decembrie-ianuarie urmează cea de-adoua perioadă, când animalele slăbesc, prezintă semne de anemie, diaree urmată de constipație șiapariția edemului mai ales, submandibular.
La sfârșitul iernii și începutul primăverii este ultima perioadă a bolii când animalele sunt foarteslabe, avorturile sunt frecvente și mortalități ridicate mai ales la animalele cu stare de întreținere
proastă.
La bovine simptomele sunt mai șterse decât la ovine trecând de multe ori neobservate. atât la ovine
cât și la bovine fascioloza duce la diminuarea producțiilor constând în scăderea cantității și calitățiilânii, a laptelui, a sporului în greutate și a fertilității.
1.3 Diagnostic si tratament :
Diagnosticul se realizează pe baza semnelor clinice ancheta epizo otologică legată de locurilerecunoscute cu fascioloză și prin examene de laborator și anatomopatologice,. semne clinice
precum icterul, ascita, edemul sub maxilar, slăbirea și starea generală precară a animalelor suntelemente ce ajută la stabilirea diagnosticului. Examene de laborator: In formă cronică a bolii, serecurge la examenul coproscopia prin metoda spălării repetate și sedimentării sau princentrifugare, metodă ce permite evidențierea ouălor caracteristice. In cazul fasciolozei acute
examenul coproscopia nu este relevant, deoarece boala este produsă de formele tinere de fascicolahepatica.
Profilaxie și tratamentul :Se recomandă deparazitarea tuturor rumegătoarelor, de 3-4 ori pe an,
adică primăvara cu 2-3 săptămâni înainte de a fi scoase la pășunat; toamna după ce au intrat în
stabulație, dar și în timpul verilor ploioase, cu: fasciocid, rombendazol 2,5% (pentru comba terea
formelor imature de fasciolla hepatica, va fi administrat, în prealabil, produsul fasciocid;
, rombendazol 10%, rombendazol plus, precum şi cu romavermectin plus, 6 ml fasciocid/50 kg
greutate corporală (12 mg triclabendazol/1 kg greutate corporală).
7/23/2019 Andra 3479
http://slidepdf.com/reader/full/andra-3479 9/18
9
2. Dicrocelioza
2.1 Caractere generale : dicrocoelium lanceolatum
Fig.6: Humboldt-Universität zu Berlin, Lebenswissenschaftliche Fakultät, Institut für
Biologie/Vergleichende Zoologie
Este un trematod cu dimensiuni de 4-14 x 1-2 mm, cu corpul lat, lanceolat, acoperit cu o cuticulă
nudă. corpul este fin, transparent, astfel încât organele interne se văd cu ușurință.
Ventuzele sunt apropiate între ele și dispuse în treimea anterioară. ventuza ventrală este ceva mai
mare decât cea bucală. sub ventuza bucală, se găsește faringele sferic, mic și esofagul lung și
subțire. ramurile intestinale sunt subțiri, ușor ondulate și se termină înainte de capătul posterior al
corpului.
Testiculele sunt globuloase, ușor lobate, așezate oblic între ele și sunt situate în jumătateaanterioară a corpului, imediat sub ventuza ventral.
Ovarul este situat sub testiculul posterior și are aspect globulos. ootipul este mic și situat înapoia
ovarului. uterul constă din două ramuri: descendentă (mai deschisă la culoare) și ascendentă (mai
închisă la culoare). fiecare dintre ramuri formează numeroase anse în jumătatea posterioară a
corpului. glandele vitelogene sunt dispuse lateral și nu depășesc în lungime treimea mijlocie a
corpului.
7/23/2019 Andra 3479
http://slidepdf.com/reader/full/andra-3479 10/18
10
Ouăle măsoară 34-45 x 23-10 µm. oul este oval, mic, ușor asimetric, de culoare cafenie închisă și
are un înveliș gros prezentând la unul dintre poli un opercul mare. în interiorul oului se observă
embrionul.
Gazde definitive: rumegătoarele mari și mici, erbivorele. se poate întâlni și la rozătoare, porc și
om.Localizare: canalicule biliare și vezică biliară.Gazde intermediare: prima gazdă intermediară e
reprezentată de gasteropode terestre din genurile zebrina, helicella, agriolimax (helicella
candidulla, helicella ericetorum, zebrina detrita, euomphilia strigella) etc.; a doua gazdă
intermediară sau gazda meta cercarului este formica fusca.
Ciclul evolutiv: este heteroxen. animalul infestat (gazda definitivă) elimină ouă prin fecale. ouăle
embrionate, odată ajunse în mediul exterior, sunt ingerate de gasteropodele terestre care reprezintă
prima gazdă intermediară. în corpul acestora eclozionează și se dezvoltă miracidul și apoi sporocist
i. acesta trece în stadiul de sporocist ii și ulterior în cercar. stadiul de redie lipsește. dintr -un
sporocist se f ormează 20-60 de cercari care părăsesc corpul melcilor prin porul respirator. timpul
dezvoltării acestor stadii este de aproximativ 4 luni. în corpul melcilor pot rămâne până la 2 ani și
jumătate. cercarii se aglomerează câte 200-400 exemplare sub formă de grămezi, bile, înglobate
în mucus. bilele de cercari eliberate din melc ajung pe firele de iarbă, de unde pot fi preluați direct
de animalele care pasc, dar și de furnici, în care se închistează ca metacercari. în condiții de mare
umiditate, aglomerările de cercari se lichefiază și cercarii mor.
Furnicile de câmp, reprezintă a 2-a gazdă intermediară a acestui parazit. în abdomenul furnicilor
se dezvoltă metacercarii care ajung infestanți în 35-38 zile la temperaturi de 28-32ºc. după acest
interval evoluția ulterioară a metacercarilor este condiționată de 1-2 metacercari care se localizează
electiv în ganglionul nervos subesofagian al furnicii, modificându-i comportamentul. din acești
metacercari nu va lua niciodată naștere un trematod adult, aceștia sacrificându-se pentru
perpetuarea speciei.
Furnicile parazitate își modifică comportamentul prezentând disfuncții nervoase grave, nocturne,traduse prin accese tetaniforme. furnica rămâne cu mandibulele încleștate pe firul de iarbă toată
noaptea. tetania dispare după răsăritul soarelui când temperatura mediului crește.
Cornutele se infestează păscând iarbă cu furnici parazitate, noaptea sau dimineața devreme. omul
se infestează accidental, luând masă la câmp, prin consumul alimentelor contaminate cu furnici .
7/23/2019 Andra 3479
http://slidepdf.com/reader/full/andra-3479 11/18
11
Fig.7 : http://erogel334.blogspot.ro/
In gazda definitivă, parazitul urmează aceeași cale ca și fasciola, migrând din intestin spre ficat
prin canalul coledoc și ductele biliare mari, localizandu-se în ductile biliare mici. aici încep să
depună ouă după apr oximativ 10-12 săptămâni de la infestare. durata migrației din intestine în ficat
este de aproximativ o ora din momentul ingerării.
Ciclul complet durează 7 luni, dar poate dura și mai mult. longevitatea trematodelor adulte este de
cel puțin 8 ani. în migrația lor, trematodele pot ajunge în pulmonic, pe cale sangvină, dar aici nu
se pot dezvolta in forma de adult.
2.2 Evoluția dicroceliozei la bovine
Simptome : infestație slaba- asimptomatic; in infestații masive: Slăbire, scade producția de lapte
si lâna, mucoasele aparente au tenta sub icterica, edeme submandibulare, scade apetitul,
dischinezie biliara
Anatomopatologic: ficat-tromboza si rupturi ale venelor hepatice urmate de hemoragii, cadavrele
cașectice cu emacierea maselor musculare, cavitatea abdominala-leziuni de peri hepatita,
inflamația canalului coledoc, ficatul este hipertrofiat cu suprafața neregulata, mucoasa vezicii
biliare este inflamata cu peteșii, bila brun negricioasa cu aspect vâscoși rinichi si l. portuari -
procese degenerative.
2.3 Diagnostic si tratament
Diagnosticul Clinic :dificil de precizat, deoarece dicrocelioza nu se manifestă prin semne
patognomonice. în cazul infestațiilor masive animalele slăbesc și pot prezenta un ușor subicter.
7/23/2019 Andra 3479
http://slidepdf.com/reader/full/andra-3479 12/18
12
Subiecții infestați cu mii de trematode prezintă: pierderi in greutate, cașexie, anorexie, edeme,
anemie, enterită, dispepsie, insuficiență hepatică, un ușor subicter, dureri abdominale, căderea
blănii, subdezvoltarea tineretului, pierderi rapide in greutate, moarte in scurt timp
Examenul de laborator: singurul care poate preciza existența acestor trematode în timpul vieții
animalelor și constă în: examenul coproscopia(metoda sedimentării sau centrifugării) pentru
evidențierea ouălor caracteristice.Se observa ouă de culoare maro-închis, ovale, ușor asimetrice,
planconvexe, opercul ațe la unul din poli și conțin un embrion format din 2 celule
La rumegătoare ,produse de cisticercul Taenuicollis, forma larvara a Taenia Hydatigena de la
caine, monochistica, monocefalica.
Ciclul evolutiv : animalele ingera oosferele, care eliberează in intestinul subțire e. h., eh. străbate peretele intestinal si prin sistemul porte străbat parenchimul hepatic, ajung pe capsula glisor si peseroasele din cavitatea abdominala, unde se formează cisticerci; Contaminarea se face prin consum de organe (ficat) ce conțin cisticerci. Patogeneza: acțiune mecanic iritați-vă: dat de embrionii hiacinți in timpul migrării=> trasee de
migrare evidente, mai ales la iepure, adesea marcate de țes con albicios cicatricial - acțiune toxica si antigenica- in infestații masive => anemie, slăbire
3.2 Evoluția cisticercozei seroaselor la bovine
Simptome : forma cronica: anemie, slabire.la adulte in infestație puternica ascita, sete exagerata,
stare de subicter sau icter
Modificări patologice : hemoragii la nivelul mucoasei intestinale, urmate de perforarea acesteia.in parenchimul hepatic leziuni de hepatita hemoragica-necrotica sub forma unor benzi sinuoase,
acestea conțin o magma hemoragica, roșie care apoi devine galbena; la capătul lor se observavezicule mici, albicioase cu aspectul unor perle;
3.3 Diagnostic si tratament
Diagnostic: ex. necropsic- diferențial de fascioloza
-serologic - orientativ
-greu de pus, semne necaracteristice, de regula după sacrificare, apare ca surpriza de abator
7/23/2019 Andra 3479
http://slidepdf.com/reader/full/andra-3479 13/18
13
Tratament: Praziquatel
- nu se adopta in practica larga; obligatoriu in zonele in care a evoluat, colaborare constanta cu
serviciile sanitare
Profilaxie: dehelmintizarea carnivorelor din jurul efectivelor de animale; controlul animalelor
sacrificate, neadministrarea organelor cu cisticerci in hrana carnivore
4 Hidatidoza
4.1 Generalități :
ChistUL hidatic este larva teniei echinoco-cuccus granulosus (polichistică, policefalică)
Hidatidoza, numită și chist hidatic, este o parazitoză gravă, destul de răspândită, fiind întâlnită lanumeroase specii de animale domestice. aceasta are, mai ales, o importantă cu caracter sanitar,
prin posibilitatea apariției la om, câinele fiind în centrul focalizării acestei boli.
Agenții etiologici ai acestei parazitoze sunt diverse specii de tenii (viermi plăti) de dimensiunifoar te mici care își desfășoară ciclul biologic în gazde diferite. astfel, ca adulți (echinococulgranulosul) se localizează în intestinul subțire la câine, pisică și alte carnivore (vulpe, lup) careconstituie gazde definitive ale parazitului. ca larvă, parazitul se dezvoltă sub formă de vezicule în
organele interne ale unor animale din gospodărie, ca oaia, capra, vaca, porcul și accidental la om,constituind gazdele intermediare ale parazitului.
Contaminare. animalele – vaca, oaia, capra, porcul – se infestează prin ingerarea ouălor sau a pro-
glotelor de tenie eliminate prin fecalele de câine sau ale altor carnivore, odată cu consumulfurajelor. ouăle ingerate pătrund prin peretele intestinal, iar pe cale circulatorie sunt diseminate îndiferite organe interne din organism: ficat, pulmon, creier, rinichi, splină sau măduvă, unde seformează chistul sau chestii hidatici. aceștia au dimensiuni diferite, ajungând până la mărimea unuicap de copil și conțin un lichid clar în care plutesc capete de tenii. din acești chiște se vor dezvolta
tenii adulte în intestinul câinelui, dacă vor fi consumați de către acesta. un câine infestat eliminăouă sau proglote ale acestui parazit care vor infesta furajele și zarzavaturile. astfel, se creează unlanț parazitar în care intră câinii purtători de paraziți și celelalte animale.
Cele mai parazitate animale sunt oile și caprele, având în vedere că există un contact strâns întreacestea și câinii de la stână. adesea, ficatul și pulmonii cu chiște de la oi și capre sunt date în hranacâinilor. din această cauză, câinii sunt purtători de tenii în procente ridicate. rezistența ouălor de
tenie diseminate de câinii purtători este mare, putând supraviețui în jur de un an pe pășune sau peiarba din parcuri.
Omul se poate infesta cu ouăle parazitului fie prin consumul unor zarzavaturi sau fructe nespălate,fie prin contactul direct cu câinele. acest lucru se întâmplă mai ales la copii, atunci când mângâie
prietenul patruped, purtător de tania echinococul.
In concluzie, animalele din gospodărie și omul se infestează cu ouăle parazitului conținute înfecalele de câine, care vor murdări furajele și zarzavaturile, iar câinele, la rândul lui, se infesteazăcu parazitul prin consumul de organe cu chiște, întregindu-se astfel, cercul parazitar.
7/23/2019 Andra 3479
http://slidepdf.com/reader/full/andra-3479 14/18
14
4.2 Evoluția hidatiozei la rumegătoare
Simptomatologie: la animale, în general, boala are o evoluție cronică, fără semne clinice evidente.animalele infestate slăbesc, nu mai asimilează complet hrana, iar producția scade și astfel pierderileeconomice sunt foarte mari. de cele mai multe ori, parazitoza constituie o surpriză de abator.
Modificari patologice : aspect boselat, hipertrofiat al organului afectat, in jurul hidatodelor țesutuleste atrofiat si fibroza, miocardul apare ca o foita sparta, oasele devin spongioase;
Profilaxie. dacă în abatoare se efectuează controlul sanitar veterinar la sacrificarea animalelor,
făcând imposibilă consumarea organelor infestate de către câine, în gospodăriile populației esteabsolut necesar să se ia unele măsuri pentru prevenirea și com baterea echinococozei. astfel,
profilaxia acestei parazitoze constă, în primul rând, în deparazitarea internă a tuturor animalelorcare întrețin parazitoza: câinele, pisica, oaia, vaca și porcul.
La rumegătoare deparazitarea se face cu suspensii buvabile de rombendazol 2,5% sau 10%,
rombendazol plus, romfenbendazol și soluții injectabile de romavermectin b1 1% plus și romivermectin 1%.
De asemenea, este absolut necesară păstrarea igienei în gospodării, prin curățarea mecanică aspațiilor unde trăiesc animalele, urmată de deparazitarea acestora cu romparasect și dezinfecția lor
cu decontaminol, catiorom sau pursept.
Având în vedere ciclul biologic al parazitului, este strict interzis să se dea în hrana câinilor, carnesau organe crude.
In cazul depistării organelor cu chiște, acestea tre buie arse sau îngropate la o adâncime de 1,5
metri. spălarea mâinilor cu apă și săpun, precum și spălarea cu apă curentă a salatelor și fructelorînainte de consum sunt măsuri importante de prevenție a hidatidozei.
5. Demodecia
5.1 Generalitati ale parazitului Demodex Bovis
Demodecia bovinelor este produsă de demodex bovis, regasită în aproape toate țările, cu
R epercusiuni grave asupra producțiilor. boala apare mai frecvent la vacile de lapte, sporadic.
Ciclu evolutiv : localizare : regiunea gatului, cervicala,scapulara, uneori toracica,localizat in bulbi