Anatomia si Fiziologia Omului
Anatomia si Fiziologia Omului
Prof: Barbu Capitolul 1.1. Celula Umana. Este unitatea
structurala, functionala si fundamentala care sta la baza
organismului uman.Celula intra in alcatuirea tesuturilor si
organelor umane. Prin intermediul celulelor sunt indeplinite toate
functiile organismului uman. Celulele pot avea urmatoarele
forme:
Forma ROTUNDA, este cea mai intalnita.
Forma STELATA celulele GLIALE, neuronii.
Forma de ANSA nefronii.
Forma OVOIDALA cu prelungiri gametul masculin.
Forma de DISC hematii.
Cele mai mici celule sunt Hematiile iar cele mai mari
Neuronii.
Alcatuirea celulei:
1. MEMBRANA. Este exterior delimitanta, protectoare. Privita la
microscop are o structura trilaminara, de dublu strat fosfolipidic,
cu proteine integrate. Proteinele joaca rol de receptorii pentru
diferite substante. Prezinta o permeabilitate selectiva pentru apa,
ioni minerali( sodiu, potasiu, calciu, magneziu), substante
organice( glucoza, glicerolul, aminoacizii, acizii grasi, hormoni,
enzime, vitamine).
2. CITOPLASMA. Este componenta fundamentala a celulei. Este
alcatuita din 98% apa, iar restul substante organice, minerale si
ORGANITELE CITOPLASMICE. Organitele citoplasmice au un rol de baza
in realizarea functiilor celulei. Organitele citoplasmice sunt:
ribozomii, aparatul GOLGI, reticulul endoplasmatic, lizozomii,
mitocondriile si nucleul.
a) RIBOZOMII. Mai sunt denumiti si VEZICULELE lui PALADE, au o
forma sferica si au rol in sinteza proteinelor. Sunt alcatuiti din
2 subunitatii: a) Proteine Ribozomale si b) ARN Ribozomale. Cele 2
subunitatii se asociaza si se disociaza in functie de intensitatea
sintezei proteice. Ribozomii se gasesc asociati cu suprafata
membranei nucleare sau cu reticulul endoplasmatic.
b) RETICULUL ENDOPLASMATIC. Este alcatuit din niste cisterne
aplatizate si suprapuse pline cu enzime.Rolul reticulului este in
sinteza proteinelor. Proteinele sintetizate pe ribozomi sunt
transportate in vezicule in reticulul endoplasmatic unde sufera
GLICOZILARI. Aici se adauga o coada glucidica sau lipidica si sunt
transformate in glicoproteine sau lipoproteine biologic active.
c) APARATUL GOLGI. Se gaseste spre periferia celulei. Este
alcatuit din niste cisterne suprapuse. Prezinta 3 fete: CIS,
MEDIALA, TRANS. Glico si lipoproteinele sunt transportate in
aparatul golgi, unde sunt modificate cu ajutorul enzimelor
existente aici. Ele fie mai adauga niste resturi de glucoza, sau
mai elimina unele resturi suplimentare.
d) LIZOZOMI. Sunt particule sferice cu o membrana dubla si
contin enzime hidrolitice care au un rol degradativ.Toate
substantele batrane care sunt destinate APOCTAZEI( moarte
celulara).
e) MITOCONDRIILE. Au o forma de papuc. Au o membrana dubla (
interior si exterior).Membrana interioara emite niste prelungiri
care formeaza CRISTELE MITOCONDRIALE. La nivelul lor exista niste
enzime oxidoreductoare care prin procese REDOX ce constau in
transferul de electroni si protoni elibereaza energie celulara.
f) NUCLEUL. Este sferic, situat central prezinta o membrana
dubla prevazuta cu pori, prin care se realizeaza schimbul de
substante cu citoplasma. In interiorul nucleului se gasesc:
CALIOPLASMA si CROMATINA NUCLEARA. Din cromatina se
individualizeaza cromozomii. Cromozomii sunt alcatuiti din: ADN,
ARN si PROTEINE ASOCIATE ( histonice si nonhistonice). Specia umana
prezinta 46 de cromozomii ( 23 de perechi).CAPITOLUL 22. Tesuturile
Umane. Tesuturile sunt o grupare de celule cu aceasi origine,
structura si functie. Ele au luat nastere ca urmare a multiplicarii
si diferentierii celulelor din foitele embrionare.
Tesuturile umane sunt:
Epiteliale.
Conjunctive.
Musculare.
Nervoase.
TESUTUL EPITELIAL acopera suprafata externa a corpului, catusesc
cavitatile organelor interne. Formeaza parenchimul glandelor
endocrine, exocine si membramele specializate in receptionarea
stimulilor externi.Dupa functia indeplinita tesuturile epiteliale
sunt de mai multe feluri: de acoperire, glandulare si
senzoriale.Celulele epiteliale sunt strans legate intre ele,
printre celule se afla o substanta care le cimenteaza. Legatura
dintre celule se realizeaza cu ajutorul tonofibrinelor sau
desmozomilor care sunt prelungiri ale reticulului endoplasmatic.In
zona de legatura cu tesutul conjunctiv, celulele epiteliale sunt
asezate pe o membrana bazala, cu rol de suport si de schimb
nutritiv cu acest tesut. Celulele epiteliale nu au vase de sange,
schimbul de substante nutritive se realizeaza prin difuziune de la
celulele tesutului conjunctiv care le insotesc intotdeauna. Printre
celulele epiteliale se afla terminatii nervoase senzitive.
Tesuturile epiteliale de acoperire. Sunt localizate in piele si
mucoasele organelor cavitare. Dupa numarul straturilor de celule
pot fi: Unistratificate; Pluristratificate; Pseudostratificate.
Celulele lor pot fi: cubice, cilindrice, prismatice sau turtite si
au in general nucleii mari.
Tesuturile Epiteliale de Acoperire Unistratificate cu Celule
Pavimentoase. Se gasesc in tunica interna a capilarelor sangvine si
limfatice, peritoneu, pericardul inimii si alveolele pulmonare.
Tesuturile Epiteliale de Acoperire Unistratificate cu Celule
Cubice. Se gasesc la nivelul bronhiolelor pulmonare si in canalele
unor glande secretorii.
Tesuturile Epiteliale de Acoperire Unistratificate cu Celule
Cilindrice. Se gasesc in organele tubului digestiv, in regiunea
dintre stomac si rect, in mucuasa nazala si a trompei uterine.
Aceste tesuturi au doar un strat de celule, situate pe o membrana
bazala si se numesc ENDOTELII.
Tesuturile Epiteliale De Acoperire Pluristratificate cu Celule
Pavimentoase. Se gasesc in epiderma, mucoasa esofagianasi
bucala.
Tesuturile Epiteliale De Acoperire Pluristratificate cu Celule
Cubice. Se gasesc in canalele glandelor salivare.
Tesuturile Epiteliale De Acoperire Pluristratificate cu Celule
Cilindrice. Se gasesc la nivelul vezicii urinale, uretere,
muceroasa laringiana si faringiana.
Tesuturile Epiteliale de Acoperire Pseudostratificate. Se gasesc
in trahee si in bronhiile principale.
Tesuturile epiteliale pluristratificate formeaza paturi
alcatuite din mai multe straturi: stratul profund se sprijina pe o
membrana bazala si este este format din celule care se inmultesc
activ numit strat generator. In cazul epidermei celulele se
cheratinizeaza, mor si se descoameaza.
Tesuturile epiteliale glandulare. Produc substante de secretie.
Celulele lor sunt ovale sau sferice si au numeroase mitocondrii si
un aparat golgi drzvoltat. Alcatuiesc parenchimul glandelor care se
asociaza cu tesuturile conjunctive, vase de sange, limfocite, nervi
si formeaza gladele secretoare. Glandele secretoare pot fi: glande
exocrine cand produsul de secretie este eliminat la exterior
printr-un canal ( glandele sudoripare si sebacee) sau in cavitati (
gladele salivare si gastrice); glande endocrine produsul de
secretie ( hormonul) este eliminat direct in sange, nu au canal
excretor ( tiroida, suprarenalele, hipofiza si epifiza); glande
mixte care au dubla secretie ( exocrina si endocrina) ( pancreasul,
testicolul si ovarul).
Unele glande exocrine sunt unicelulare ( glandele mucoasei
bucale si epiteliul aparatului respirator). Alte glande exocrine
sunt pluricelulare. Ele au o parte secretorie celulara si un canal
excretor simplu sau ramificat ( glandele gastrice, intestinale
salivare).
Glandele endocrine au celule secretoare grupate in foliculi,
cordoane, insule , toate inconjurate de o retea bogata de vase
sangvine( insulele Langherhans).
Tesuturile epiteliale Senzoriale. Sunt specializate in
receptionarea stimulilor de mediu. Sunt formate din celule
senzoriale si de sustinere. Celulele senzoriale au fie 2 prelungiri
una APICOLA si una BAZALA, fie numai una APICOLA cu rol in
receptionarea stimulilor din mediu. Acesti stimuli sunt
transformati in flux nervos si transmis terminatiilor nervoase ale
neuronilor senzitivi cu care vin in contact.
Celulele Senzoriale sunt:
- Tactile in epiderm.
- Gustative in mugurii gustativi ai mucoasei bucale.
- Auditive in organul CORTI din urechea interna.
- Olfactive in epiteliile mucoasei nazale
- Celulele cu conuri si bastonase din retina.
Rolul acestor celule este important pentru integrarea
organismului in mediu.
TESUTUL CONJUNCTIV
Este tesutul care asigura rezistenta organismului, leaga
diferite organe intre ele, are rol trofic in hranire, depoziteaza
grasimile, intervine in apararea organismului prin
FAGOCITOZA.Alcatuirea tesutului conjunctiv:
Celule
Fibre ( colagen, reticulina, elastina)
Substanta fundamentala ( moale, semidura, dura).
In functie de substanta fundamentala tesuturile conjunctive pot
fi: moi, semidure, dure.
Tesutul conjunctiv moale poate fi:
LAX ce contine in proportii egale celule, substanta fundamentala
si fibre.
Reticulat format din fibre de reticulina dispuse in retea in
ochiurile careia se afla substanta fundamentala si celule de
origine ale elementelor figurate sangvine. Se afla in maduva
hematogena si oase.
Tesutul ADIPOS contine celule globuloase care au acumulat
grasimi si imping nucleul la periferie. Se gaseste in hipoderm (
stratul profund al pielii).
Tesutul FIBROS contine predominant fibre de colafen si elastina,
putine celule si substanta fundamentala. Intra in constitutia
fasciilor care invelesc muschii.
Tesutul ELASTIC contine numeroase fibre de elastina,
anastamozate in retele cu putine celule si substanta fundamentala.
Se gasesc in tunica mijlocie a vaselor de sange.
Tesutul conjunctiv semidur este un tesut elastic, dur si
rezistent. Este de 3 feluri: hialin, elastic, fibros.
HIALIN prezinta fibre elastice si dense. Se gaseste in discurile
intervertebrale.
ELASTIC cu fibre elastice mai putin dense. Se gaseste in
pavilionul urechii.
FIBROS predomina firele de colagen, dar sunt si fibre elastice.
Se gaseste in discurile intervertebrale.
Tesutul conjunctiv dur intra in alcatuirea oaselor. Este format
din celule ( OSTEOBLASTE, OSEOCITE, OSTEOPLASTE), fibre si
substanta fundamentala ( OSEINA contine saruri de fosfat de
calciu).
Tesutul osos este:
Compact aflat in diafiza oaselor lungi si la exteriorul oaselor
scurte si late.
Spongios formeaza epifizele oaselor lungi.
Tesutul Conjunctiv Fluid.( Sange)
Sangele este un lichid vital, existent in corpul oamenilor si al
animalelor. Hraneste toate organele si tesuturile corpului si
elimina substantele nefolositoare sau reziduale din organism.
Sangele transporta O2 la toate tesuturile corpului impreuna cu
nutrientii, iar la intoarcere transporta substantele nefolositoare
rezultate din metabolism si CO2 de la plamani. Este alcatuit din
plasma 55%, iar restul de 45% este compus din 3 tipuri de celule:
1. Eritrocite( Hematii), 2. Leucocite, 3. Trombocite.
Tesutul Muscular.
Muschii corpului uman se grupeaza in 3 categorii:
Muschii Scheletici ( Striati) fixati pe oase.Ei sunt controlati
de creier si impreuna cu asele pe care se fixeaza prin tendoane
sunt responsabili de toate miscarile voluntare ( mersul,
ridicarea\coborirea de greutati, zambet, masticatia).
Muschii Netezi au rol in realizarea miscarilor involuntare ale
organelor interne ( miscarea intestinelor, miscarea vezicii
urinare).
Muschii Cardiaci intra in alcatuirea muchiului inimii si sustine
contractiile acestuia. Celula de baza a muschilor striati este
Fibra Musculara Striata.
Fibra Musculara Striata este o celula alungita, polinucleara,
care prezinta in citoplasma mai multi nuclei, cantitati mari de
reticul endoplasmatic, aparat golgi, mitocondrii si elemente
contractile.
Elementele contractile ( ACTINA SI MIOZINA) sunt sub forma unor
discuri clare si intunecoase.Filamentele de actina si miozina se
organizeaza in manunchiuri denumite MIOFIBRILE. Intre miofibrile se
afla granule de glicogel. Ele reprezinta rezervoarele de
combustibil ale muschilor impreuna cu mitocondriile. Fiecare fibra
musculara se cupleaza cu o fibra nervoasa care in caz de nevoie va
comanda contractia acestuia. Fibrele musculare se asociaza in
manunchiuri mai mari formand muschii. Fiecare muschi este infasurat
in tesut conjunctiv cu rol izolator.
Tesutul Nervos.
Intra in alcatuirea nervilor. Este alcatuit din celule Gliale si
Neuroni.
NEURONII sunt celule diferentiate specific care genereaza si
conduc impulsurile nervoase.
Celulele GLIALE formeaza un tesut suport pentru neuroni.
Componentele Neuronului sunt: corpul celular si prelungirile
acestuia.
Corpul celular formeaza substanta cenusie a sistemului nervos.
Prezinta o substanta lipoproteica (NEURILEMA) si o citoplasma cu
organite celulare (neuroplasma).
Prelungirile Neuronului sunt denumite : DENDRITE si AXON.
Axonul este o prelungire unica. Are rol in conducerea impulsului
nervos, si este acoperit la exterior de 2 teci protectoare: 1.
teaca SCHWAN formata din MIELINA ( O substanta lipoproteica alba
care izoleaza neuronul). Din loc in loc este intrerupta de
strangulatiile RANVIER. 2. La exterior teaca conjunctiva HENLE cu
rol de aparare. Ultimele ramificatii ale axonului se numesc RAMURI
TERMINALE, subtiri care prezinta BUTONII TERMINALI care contin
niste substante denumite MEDIATORI CHIMICI, cu rol in transmiterea
impulsului nervos. Mediatorii chimici sunt: ADRENALINA,
NORADRENALINA, DOPAMINA, SEROTONINA, ACETILCOLINA). CAPITOLUL
3.
3. Articulatiile umane. Reprezinta un ansamblu de elemente care
unesc intre ele 2 sau mai multe extremitati osoase.
Dupa gardul de mobilitate se impart in 3 categorii:
1. SINARTROZE.
2. AMFIARTROZE.
3. DIARTROZE.
1. SINARTROZE.
Sunt articulatii fixe, imobile, fara cavitate articulara. Dupa
tipul de tesut care se interpune intre oasele articulatiei, acestea
se clasifica in:
a. Sindesmoze.
b. Sincondroze.
c. Sinostoze.
a. Sindesmozele. Sunt articulatii in care intre cele 2 oase
exista tesut fibros. Astfel de articulatii sunt suturile craniene,
scoamoase si dintate. O varietate de sindesmoze sunt GONOFOZELE
(articulatiile dintilor).
b. Sincondrozele. Sunt articulatii in care intre cele 2 oase
exista tesut cartilaginos (semifizele pubiene).
c. Sinostozele. Sunt articulatii care se formeaza prin
osificarea la adult a sindesmozelor si a sincondrozelor.
2. AMFIARTROZELE sunt articulatii cu mobilitate redusa. Intre
oasele care se articuleaza se interpune o formatiune
fibrocartilaginoasa. Intre vertebre, intre oasele tarsometatarsiene
si la nivelul semfizelor pubiene.
3. DIARTROZELE sunt articulatii cu grad variabil de
mobilitate.
Se clasifica in :
ARTRODII - articulatii mobile.
AMFIARTROZE articulatii semimobile.
Artrodiile sau articulatiile SINOVIALE sunt alcatuite din
urmatoarele elemente: cartilajul articular, capsula articulara,
suprafetele articulare, ligamentele articulare, cavitate articulara
si lichidul sinovial.
Tipul de miscare este interdependent de forma suprafetelor
articulare. Oasele unei articulatii sinoviale pot efectua
urmatoarele miscari: flexie-extensie; abductie-aductie;
circumductie; pronatie; supinatie.
Deoarece oasele sunt structuri rigide care se pot misca datorita
articulatiilor sinoviale, ele au fost asemanate cu sistemul de
PARGHII functionand pe acelasi principiu. In organism exista 3
tipuri de parghii caracterizate prin 3 marimi:
1 Punctul de sprijin S si este reprezentat de articulatie.2
Forta activa F reprezentata de muschii care se contracta.3
Rezistenta R reprezentata de oase.Artrodiile se clasifica
astfel:
A Dupa numarul oaselor din alcatuirea lor in : simple si
compune.B dupa forma suprafetei articulare in: PLANE, TROHLEARE,
TROHOIDE, CONDILIENE in SA, ELIPSOIDALE, COTILICE, SFEROIDE.
Compozitia articulatiei sinoviale:
1 CARTILAJUL ARTICULAR: Este format din tesut cartilaginos,
HIALIN, cu rol de amortizare a presiunii exercitate de greutatea
corpului si de protectie a suprafetelor articulare. Distrugerea sa
conduce la ANCHILOZA (reducerea pana la disparitia miscarilor).
2. Capsula articulara: Leaga capetele oaselor ca un manson.
Contine un tesut fibros si este captusita de membrana sinoviala
bogat vascularizata si inervata.3. SUPRAFATELE ARTICULARE: Pot fi
sferice (capul humerusului, femurului) sau concave ( cavitatea
GLENOIDA a scapulei, in forma de manson, TROHLEEA humerusului).4.
LIGAMENTE ARTICULARE: Sunt formatiuni fibroase, care intaresc
articulatia.5. CAVITATEA ARTICULARA: Reprezinta spatiul dintre
capetele oaselor unei articulatii si capsula articulara cu rol in
mentinerea in contact a suprafetei articulare.
6. LICHIDUL SINOVIAL: Are rol lubrifiant, deoarece diminueaza
frecarea oaselor si favorizeaza alunecarea lor.Tipurile de
artrodii:
a. Articulatia Plana. Are suprafetele articulare plane si permit
numai miscarile de alunecare.b. Articulatia Trohleara. Un os are
suprafata articulatiei in forma de scripete iar celalalt os are
forma de creasta cu 2 povarnisuri laterale. Permit miscari de
flexie-extensie si de lateralitate.c. Articulatia Trohoida. Are
suprafete formate dintr-un cilindru osos, continut intr-un inel
osteofibros si permit miscari de rotatie (vertebre).
d. Articulatia in Sa. Are suprafete opozite concave, permite
miscari de felexie-extensie si circumductie.
e. Articulatia cotilica. Are suprafete oposite formate dintr-un
cap ce partunde intr-o cavitate cupa , permit miscari de
flexie-extensie si rotatie (cap femural). Bolile sistemului
ARTICULAR.
OSTEOARTRITA esete cea mai frecventa afectiune articulara. Este
o bolala degenerativa care apare prin distrugerea bioclinica a
cartilajului articular din articulatiile sinoviale. Este
considerata a fi consecinta greutatii excesive si a fisuri
cartilajului. Se mai datoreaza si modificarilor inflamatorii
nespecifice nesecundare. Poate fi: primara si secundara. Secundara
apare in special la persoanele tinere si se refera la boala
degenerativa a articulatiilor sinoviale prin traume care altereaza
cartilajul articular sau osul sucondral. Primara este asociata cu
fenomenul de imbatrinire deci apare in articulatiile intacte fara
un factor initiator aparent si este caracteristica persoanelor in
varsta. Boala apare la articulatiile mainii mai ales
interfalangiene si poate include genunchiul, soldul si coloana.
Simptomele apar dupa 50 de ani, desi boala incepe mai devreme apar
dureri care se agraveaza incet iar la unii pacienti se
stabilizeaza. Tratamente: Se evita aplicarea de presiune pe
articulatiile afectate, se recomanda slabirea daca este
supraponderal, pentru reducerea durerii se recomanda ACETAMINOFEN
si antiinflamatoare.
ARTRITA REUMATOIDA este o afectiune articulara inflamatorie
cronica. Este dureroasa si duce la deformarea acestora. Poate
debuta chiar si sub 16 ani. Este considerata o bolala autoimuna in
care organismul produce anticorpii contra propriilor tesuturi.
Debutul consta in inflamarea cronica a membranei sinoviale, apoi
inflamarea se extinde in cartilaj, capsula, tendoane, ligamente,
muschi si oase determinand eroziunea osului. Diagnosticul se pune
pe criterii de laborator clinice si radiologice. Tratamentul este
medicamentos cu antiinflamatoare nesteroidiene( A.I.N.S.) ce reduc
durerile si antireumatice ce reduc evolutia bolii. Este mai
frecventa la femei. Simptomele apar dupa 40 de ani.Afecteaza 1% din
populatia umana. Nu exista vindecare pentru aceasta boala.
ARTRITA BACTERIANA sau SEPTICA se datoreaza invaziei spatiului
articular cu microorganisme de tipul bacteriilor, virusuri, fungi.
Cele mai comune sunt: artritele GONOCOCICE si NONGONOCOCICE.
Provocate de NEISERIA sau STAFILOCOCUL AUREUS. Pentru persoanele
tinere active sexual. In aceasta boala agentii microbieni invadeaza
articulatia prin inoculare directa sau prin trecerea din tesuturile
periarticulare sau prin sange. Acesti agenti ataca proteinele
articulare: sialoproteine, fibromectine, elastina, acidul
hialuronic. Conduce la distrugerea articulatiilor mergand pana la
necrosa septica a osului. Poate aparea la orice varsta, dar mai
frecvent la adolescenti prin infectii gonococice. Pacientul
prezinta dureri, febra, articulatie calda, rosie, dureroasa, marita
cu mobilitate scazuta. In artrita TUBERCULOASA este afectat
genunchiul si soldul in acest caz tratamentele se fac cu
antibiotice, antiinflamatorii pentru reducerea simptomelor si sunt
de lunga durata. ARTROPATIA CHARPOT sau OSTEOARTROPATIA
NEUROPATICA. Este definita ca modificari articulare si osoase,
asociate cu pierderea mobilitatii si insotite de alte afectiuni. Se
caracterizeaza prin dislocatia umarului, fracturi patologice si
deformari debilitante. Afectiunea distruge definitiv osul,
tesuturile moi si dizolva arhitectura osului in timp. Aceasta boala
poate fi o complicatie a diabetului, sifilisului, alcoolism cronic,
lepra si leziunile maduvei. Manifestari clinice: dureri, semne de
inflamatie, pierderea functiei articulare. Tratament: imobilizarea
prin proteze care permit pacientului sa mearga si sa previna
devormarea. Imobilizarea se mai face printije metalice si orteze.
Se recomanda reducerea stresului mecanic. Interventia chirurgicala
doar in deformrile severe. Vindecarea in aprox. 2 ani.
BOALA BLONT sau TIBIA VARAFAMILIARA este o tulburare neobisnuita
a cresterii caracterizata prin osificarea dezorganizata a tibiei
(epifica si metafiza). Poate aparea la copiii de orice varsta si se
clasifica in: timpurie debuteaza sub 3 ani si tardiva intre 4 si 10
ani. Boala este progresiva, afecteaza unul sau ambele picioare.
Este asociata cu obezitatea la copii. Partea interna a tibiei nu se
mai dezvolta si duce la ANGULAREA osului. Tratamentul consta in
purtarea unor orteze si chirurgical in functie de gravitate se face
o OSTEOTEMIE pentru a realiza pozitia normala a oaselor.
CONDROMATOZA SINOVIALA este o afectiune in care se dezvolta foci
de cartilaj in membrana sinoviala articulara. Aceste foci pot
determina pulseuri dureroase articulare si simptome mecanice.
Focile pot exista libere in cavitatea articulara sau legate de
sinoviala proliferativa si se pot extinde la tesuturile apropiate.
Boala progreseaza cu deteriorarea articulatiilor, dureri,
tumefactie, simptome mecanice. Se administreaza A.I.N.S.,
ultrasunete , terapie termica.CAPITOLUL 4.
SANGELE SI LIMFASangele este format din:
Plasma
Elemente figurate: Hematiile (globule rosii, eritrocite),
globulele albe(leucocite), trombocite( plachete sangvine).
Sangele este un lichid de culoare rosie, care impreuna cu un
lichid interstitial si limfa formeaza mediul intern al
organismului(volemie). El circula prin vase sangvine inchise,
raspandite in toate organele si tesuturile corpului.
Functiile sangelui in organism:
1 Functia RESPIRATORIE consta in trecerea O2 de la plamani la
tesuturi si CO2 de la tesuturi la plamani.
2 Functia NUTRITIVA consta in trecerea substantelor nutritive de
la intestin la tesuturi.
3 Functia EXCRETORIE consta in trecerea de metaboliti ( ureea,
acidul uric, acidul lactic) spre organele de excretie: piele,
rinichi, tract digestiv, unde sunt eliminate in mediul
inconjurator.
4 Functia de TERMOREGLARE consta in trecerea caldurii de la
organele interne spre suprafata corpului de unde se transmit
mediului inconjurator.
5 Functia de PROTECTIE IMUNOBIOLOGICA se exercita prin FAGOCITE
si ANTICORPI.
PLASMA reprezinta 55% din volumul total al sangelui, este un
lichid galbui, omogen, vascos, usor sarat, si contine 91,5% apa, 7%
proteine, 1% glucide, 0,5% lipide dar si substante rezultate din
catabolismul celular(tot ce degradeaza organismul) (acidul uric si
ureea), cationi( Ca++, Na+, K+), anioni(Cl-, ionul
biocarbonicHCO3-). Compozitia de saruri a plasmei este apripiata de
cea a apei marine.Plasma contine atat componente organice cat si
componente anorganice.
Componentele organice cele mai importante sunt:
1 Proteine simple si complexe (glico si lipoproteine)
2 Albumine sunt sintetizate in ficat din aminoacizi si
catabolizate la nivelul diferitelor tesuturi. Prezinta importante
functii organice.
3 Globulinele sunt sintetizate din aminoacizi la nivelul
ganglionilor limfatici, splina, maduva osoasa, tesutul conjunctiv
si catabolizate la nivelul unor tesuturi si organe(plaman, ficat,
splina). Gamaglobulinele sunt cele mai importante si au rol in
aparare fata de infectii prin producerea de anticorpi.
4 Fibrinogenul are rol important in coagularea sangelui. Se afla
in plasma in concentratie de 0,2 0,4% iar biosinterza are loc in
tesutul conjunctiv si ficat.
5 Glucidele plasmatice: glucoza este cea mai importanta si se
gaseste in concentratie de 0,8 1,2 % (glicemie). Glucoza sangvina
este forma de absorbtie, circulatie si consum al glucidelor.
6 Lipidele: fosfolipide, gliceride, colesterol.
7 Alte substante: acidul lactic, enzime, PROTOMBINA (t. de
coagulare a sangelui), BILIRUBINA, hormoni, anticorpi, vitamine si
alte substante organice. Elementele Figurate Ale Sangelui
1.Hematiile
Sunt celule diferentiate care au rolul de a transporta O2 de la
plamani la tesuturi si CO2 de la tesuturi la plamani. In faza
adulta sunt celule anucleare. Ele se formeaza in maduva rosie a
oaselor printr-un fenmen numit ERITOPOEZA. Eritrocitul are un
aspect caractereistic. Privit din fata are forma circulara iar din
profil are forma de lentila biconcava. In cazurile patologice, cum
ar fi formele de anemie, eritrocitele isi schimba forma si
dimensiunea. In urmele cazuri sunt mai mici ca dimensiune
(MICROCITOZA). In alte cazuri au dimensiuni mai mari
(MACROCITOZA).Aceste schimbari de suprafata si schimbari de
suprafata si volum micsoreaza patrunderea O2 in eritrocite. Numarul
hematiilor se ridica la 4milioane 500 de mii/mm3 de sange, iar la
femei 5 milioane/mm3 de sange. Numarul variaza de la un individ la
altul din cauza: stresului, altitudinilor, boli. Scaderea numarului
de hematii odata cu HEMOGLOBINA duce la o boala: ANEMIA. Cresterea
numarului de hematii duce la POLIGLOBULII. Poliglobuliile sunt de 2
tipuri:
a. Fiziologice.b. Patologice.
a. Poliglobuliile Fiziologice.
Ele nu afecteaza buna functionare a organismului (poliglobulia
de altitudine). Ea apare la peste 3000 de metri altitudine. Numarul
de eritrocite depaseste 7 milioane/mm3 de sange. Aceasta crestere
reprezinta o adaptare a organismului la atmosfera rarefiata si
poliglobulia se manifesta toata viata. Poliglobuliile temporare pot
sa apara si in cursul zilei darorita: starii emotionale, efortului
fizic.
b. Poliglobuliile Patologice.
Constau in cresterea numarului de eritrocite in urma unor stari
de boala pana la 17 milioane/mm3 de sange (tuberculoza, intoxicatii
cu CO2, si in unele boli ale sangelui).
Structura Eritrocitului.
Prezinta o membrana eritrocitara externa. In interior o STOMA in
care se afla nucleul la celulele tinere, iar la cele adulte dispare
si e acumuleaza hemoglobina.
Hemoglobina este o substanta rosie, cre ocupa aprox. 40% din
volumul hematiilor. Ofera celulelor functia de transport a gazelor
O2, CO2. Este o hemoproteina, formata din globulina si un pigment
HEMO. Valorile hemoglobinei:
Barbati: intre 13,5 si 17g %.Femei: intre 12 si 15g %.
Cea mai mare parte a hematiilor sunt distruse in splina. Prin
moartea lor hemoglobina este descompusa in fier (Fe), proteine,
PORFIRINE (formeaza Hemo).
2.LEUCOCITELE (globulele albe)
Globulele albe sunt elemente figurate ale sangelui, care se
deosebesc de eritrocite prin lipsa hemoglobinei, prin forma lor
schimbatoare si prin existenta nucleului. Au rol in apararea
organismului, sunt capabile sa emite PSEUDOPODE (picioruse false)
cu care se pot misca si pot strabate peretii capilarelor si pot
ingloba in citoplasma lor bacterii, pe care le digera. Trecerea
prin peretele capilar se numeste DIAPEDEZA, iar inglobarea
bacteriilor in citoplasma si digerarea lor se numeste FAGOCITOZA.
Prin diapedeza si fagocitoza, leucocitele distrug agentii patogeni,
limitand infectiile.
Valori Fiziologice.
In sangele unui adult sanatos, numarul lor este de 6500/mm3 de
sange. Valorile normale sunt cuprinse intre 4000 8000/mm3 de sange.
Pot exista si variatii fiziologice in functie de varsta ( la
nou-nascuti pot ajunge pana la 20.000/mm3 de sange in primele 24 de
ore, apoi numarul lor scade treptat pana la pubertate; la adult
cresterea peste 8.000/mm3 de sange se numeste LEUCOCITOZA, iar sub
4.000/mm3 de sange se numeste LEUCOPENIE).Leucocitozele sunt
manifestari ale unor stari poatologice: scarlatina, septicemiile,
encefalitele, holera. Cand leucocitoza este permanenta apare o
inmultire anarhica a leucocitelor si boala se numeste LEUCEMIE. Se
vor gasii forme imature de leucocite.
Clasificarea leucocitelor:
In functie de forma nucleului, de dimensiune,si afinitatea fata
de coloranti se impart in:
-Polinucleare (granulocite)-Mononucleare (agranulocite).
Polinuclearele sunt:
Neutrofile 65 70%
Eozinofile 1 3%
Bazofile 0,5%
Mononuclearele sunt:
Limfocite 23%
Monocite aprox.5%
NEUTROFILELE (polimorfonucleare): sunt notate PMN. Sunt produse
de maduva osoasa. Au forme variabile, deoarece emit pseudopode
permanente. Prezinta in citoplasma granulatii mici cu afinitate
pentru colorantii neutrii. Durata de viata este in circulatie de
cateva ore, apoi prin diapedeza ajung in spatiile interstitiale
unde fagociteaza bacteriile. Numarul lor creste in infectii
bacteriene.
EOZINOFILELE au grnulatii mai mari in citoplasma si se coloreaza
in tens cu EOZINA. Numarul lor creste in: alergii, infectii
parazitare.
BAZOFILELE au in citoplasma granulatii mari care se coloreaza cu
coloranti bazici. Contin: heparina, histamina, substante
vasodilatatore iar numarul lor creste in: infamatii.
LIMFOCITELE sunt produse in: timus, amigdale, splina, ganglionii
limfatici si cresc rezistenta organismului fata de boli (produc
anticorpi). Numarul lor creste in infectii acute ( T.B.C.,
sifilis).MONOCITELE sunt celule mari cu granulatii fine. Raman in
circulatie 24 de ore, apoi migreaza in tesuturi si fagociteaza
bacterii. Numarul lor creste in: infectiile parazitare, bacteriene,
virale si cand apar tumori.3.TROMBOCITELE.Mai sun tnumite si
plachete sangvine. Sunt cele mai mici elemente figurate cu
diametrul de 2-4 microni. Sunt lipsite de nucleu si prezinta in
citoplasma garnulatii mici. Se formeaza in maduva HEMATOGENA prin
fragmentarea unor celule numite MEGACOLIOCITE. Se gasesc in sange
in numar de 300.000/mm3 de sange. Au durata de viata scurta de
aprox.o saptamana, apoi sunt distruse de splina. Prezinta
importanta fiziologica prin eliberarea unor substante care opresc
hemoragiile mici. Participa si al coagularea sangelui. Oprirea
hemoragiilor produse prin lezarea vaselor mici este un proces
fiziologic complex numit hemostaza provizorie si se realizeaza
astfel:1. Are loc o contractie a vasului imediat dupa lezare.
2. Sangele este deviat in vasele colaterale prin dilatarea
acestora.
3. Se produce aglutinarea trombocitelor la marginile plagii
vasului si se formeaza un dop plachetar numit hemostaza temporara.
In interiorul acestui dop se formeaza o retea de fibre insolubila
care se intinde in tot dopul realizandu-se hemostaza definitiva
soldata cu formarea cheagului de sange.
Grupele de sange sunt consecinta prezentei pe suprafata
hematiilor a unor antigene numite A si B si a unor aglutinine Alfa
si Beta. Antigenele numite si aglutinogene nu trebuie sa intre in
contact direct cu aglutininele de acelasi tip, reprezentati de
anticorpi plasmatici, deoarece se poate produce aglutinarea, liza
hematiilor cea ce duce la moartea individului. Pentru a se putea
realiza o transfuzia de sange trebuie ca in sangele primitorului sa
nu existe aglutinine care sa reactioneze cu aglutinogelele
hematiilor transfuzate. Grupele de sange sunt 4: 0(I), A(II),
B(III), AB(IV). Ulterior descoperirii acestor reguli de transfuzii
s-a constatat ca tot mai aveau loc accidente in urma carora se
producea liza hematiilor si moartea individului. Ulterior s-a
descoperit ca ca peste 85% din indivizii umani prezinta pe
suprafata hematiilor si antigenul D in timp ce restul populatiei nu
il prezinta.Toti indivizii cu antigenul D au fost numiti RH+, iar
cei care nu il prezinta au fost numiti RH-.Nu sunt permise
transfuzii cu sange RH+ la cei cu RH- deoarece se poate produce
liza hematiilor.LIMFA
Este un lichid galbui care contine in special globule albe:
1.Limfocite.
2.Proteine.
3.Fibrinogen plasmatic.
Ea se formeaza din lichidul interstitial din capilarele
sangvine. O parte din plasma circula prin sistemul de vase
limfatice de tip capilare, tuburi, colectoare si ganglioni.
Functia limfei.
1. Apararea organismului prin limfocitele continute.
2. are rol in circulatia grasimilor absorbabile.CAPITOLUL 5.
SISTEMUL RESPIRATOR Rolul sistemului respirator este de a
realiza ventilatia organismului prin schimbul de gaze dintre
organism si mediu. Totalitatea organelor care contribuie la
realizareaschimburilor de gaze dintre atmosfera si organism
formeaza aparatul repirator. Acesta este alcatuit din: plamani si
cai respiratorii, care sunt extrapulmonare si intrapulmonare.Caile
respiratorii extrapulmonare:
Fosele nazale.
Faringele.
Laringele.
Bronhiile principale.
Caile respiratorii intrapulmonare:
Bronhiile lobare.
Bronhiile segmentare.
Bronhiile interlobulare sau bronhii terminale din care se
formeaza bronhiolele respirtorii.
Acestea se continua cu canalele alveolare ai caror pereti
prezinta dilatatii in forma de saci numiti saci alveolari care se
deschid in alveolele pulmonare.
Fosele Nazale alcatuiesc cavitatea nazala, se deschid la
exterior prin 2 nari iar in faringe prin 2 orificii. La interior
fosele nazale sunt captusite cu o mucoasa ale caror secretii mentin
locul mereu umed. Mucoasa fiind puternic vascularizata incalzeste
aerul. Mucusul si firele de par din fosele nazale opresc inaintarea
prafului si impuritatiile.
Faringele este organul i carte se incruciseaza calea
respiratorie si cea digestiva.
Laringele este alcatuit din mai multe cartilaje dintre care cel
situat anterior prezinta o proeminenta numita marul lui Adam. La
interior in laringe se gaseste un capacel numit epiglota care
astupa la nevoie capatul laringelui numit glota.Laringele este si
organul vorbirii deoarece in interiorul sau se afla 2 perechi de
pliuri numite corzi vocale (superioare si inferioare). Prin
vibrarea coardelor inferioare se produc sunetele.
Traheea este un tub lung de 12 cm. Mentinuta deschisadatorita
inelelor cartilaginoase. Spre esofag tesutul cartilaginos este
inlocuit cu un tesut moale care usureaza trecerea alimentelor prin
acesta.
Bronhiile sunt 2 la numar. Sunt ramificatii ale traheei care
patrund in plamani. Inelele cartilaginoase sunt complete iar
mucoasalor contin celule cilicate. Bronhiile se ramifica in 2
bronhii secundare: 2 in plamanul stang si 3 in plmanul
drept.Plamanii sunt 2 organe buretoase, elastice de culoare roz,
asezati in cutia toracica deasupra diafragmei. Plananul drept este
alcatuit din 3 lobi, iar plamanul stang din 2 lobi. Intre cei doi
plamani se afla inima. In fiecare lob patrunde cate o bronhie
secundara care se ramifica in tuburi din ce in ce mai mici:
bronhiole. Acestea, cand ajung sa aiba un 1mm nu mai au inele
cartilaginoase. Cele mai fine bronhiole se termina cu saci
alveolari alcatuiti din mici umflaturi cu peretii subtiri numite
alveole pulmonare. Alveolele reprezinta unitatea structurala si
functionala a plamanului. Intre sacii pulmonari se afla un tesut
conjunctiv elastic.Plamanii nu au muschii. Suprafata lor este
acoperita cu 2 foite numite pleure. Una este lipita de plaman,
cealalta de peretele interior al cavitatii toracice.intre pleure se
afla o cavitate subtire in care se afla o pelicula de lichid.
Plamanii sunt bine vascularizati de arterele pulmonare si venele
pulmonare. Arterele pulmonare patrund in plamani printr-un loc
numit HIL. Ele se ramifica si insotesc bronhiile pana la sacii
pulmonari unde se ramivica in arteriole. Acestea se continua cu
capilarele. Capilarele se deschid in venule care inconjoara sacii
alveolari, insotesc apoi bronhiolele, bronhiile si se unesc i
venele pulmonare ( cate 2 pentru fiecare plaman). Apoi parasesc
plamanii prin HIL si se deschid final in atriul stang. Un plaman
este alcatuit in final dintru-un numar mare de saci pulmonari.
Suprafata lor este foarte mare datorita alveolelor si se poate
exprima im metrii patrati. Din aceasta cauza sangele si aerul se
gasesc in contact pe o suprafata mare. Separarea se face de catre
peretii subtiri ai alveolelor si capilarelor.Mecanica
respiratiei.
Schimburile gazoase se datoreaza a 2 procese care se succed
ritmic: inspiratia si expiratia. In inspiratie aerul atmosferic
patrunde prin caile aeriene pana la nivelul alveolelor pulmonare,
iar in expiratie o parte din aerul alveolelor este expulzat in
exterior. Acest proces prin care se face circulartia aerului intre
mediul extern si alveole se numeste VENTILATIE PULMONARA.
Inspiratia este un proces activ in care se contracta muschii
inspiratorii si are drept rezultat marirea volumului cutiei
toracice prin cele 3 diametre ale ai. Diametrul longitudinal se
mareste prin contractia diafragmei.Diametrele antero-posterior si
transversal se maresc prin ridicarea si rotatia coastelor datorita
contractiei muchilor intercostali externi. Se modifica si volumul
cutiei toracice si plamanilor. In inspiratie plamanii se umplu cu
aer. Se destind pasiv si isi maresc volumul. Scade presiunea
intrapulmonara cu 2-3 mm coloana de mercur fata de cea atmosferica
si favorizeaza patrunderea aerului in plamani. In inspiratia
fortata actioneaza si muschii inspiratori accesorii, ridicand
suplimentar coastele.Expiratia.Este un proces pasiv, toracele
revine la dimensiuni normale datorita relaxarii muschilor
inpiratorii. Plamanii ne mai fiind tensionati se retracta. Creste
presiunea cu 2-4 mm/Hg fata de cea atmosferica si o parte din aerul
introdus este expulzat. Expiratia se realizeaza pe baza
elasticitatii pulmonare, cartilajelor costale torsionate si a
ligamentelor intinse in expiratie. Inscrierea miscarii respiratorii
se face cu Pneumograful, iar graficul miscarii respiratorii se
numeste Pneumograma.
Intr-o inspiratie normala se introduc in plamanii 500 ml de aer,
care se elimina prin expiratie si se numeste VOLUM CURENT.
(VC)Intr-o inspiratie fortata se mai introduc inca 1500 ml de aer
si se numeste VOLUM INSPIRATOR DE REZERVA. (VIR)
Printr-o expiratie fortata se mai pot elimina intre 1000-1500 ml
de aer si se numeste VOLUM EXPIRATOR DE REZERVA. (VER)VC + VIR +
VER = CV (CAPACITATE VITALA)
Plamanii nu se golesc complet nici dupa o expiratie fortata, in
ei ramanand cam 1500 ml/aer alveolar,VOLUM REZIDUAL.
CV + VR = CPT (CAPACITATE PULMONARA TOTALA)Reglarea
respiratieiSe realizeaza prin mecanisme nervoase si umorale
(substante secretate de organism). Mecanismele nervoase se
realizeaza prin structuri nervoase situate in formatiunea
reticulara bulbopontina care descarca ritmic impulsuri care ajung
la maduva, iar de aici la musculatura respiratorie determinata de
contractiile ritmice ale acesteia. In acest mecanism intervin si
centrii respiratori pontini ai trunchiului cerebral denumiti
APNEUSTIC si PNEUMOTAXIC.
Reglarea umorala se face prin CO2 care regleaza activitatea
centrilor respiratori. Variatia concentratiei de CO2 din sange
modifica activitatea centrilor respiratori. O crestere de 0,2% a
concentratiei de CO2 alveolar dubleaza frecventa si amplitudinea
respiratiilor. Schimburile gazoase respiratorii se realizeaza pe
baza unor mecanisme fiziologice si a propietatilor membranelor
alveolelorcapilare si celulare in 3 etape:Etapa PULMONARA. Schimbul
gazelor pulmonare se realizeaza datorita diferentelor de presiune
partiala a O2 si CO2 in cele 2 medii separate de membrana
alveolocapilara. (Aerul alveolar si sange capilar.) in aerul
alveolar fiid o presiune mai mare de 100 mm/Hg decat in sangele
venos unde presiunea este de 40mm/Hg. O2 trece din aerul alveolar
in sange pana se echilibreaza presiunea din cele 2 compartimente.
CO2 va urama un drum invers trecand din sangele venos de la o
presiune 47 mm/hg in aerul alveolar unde presiunea este de 40
mm/Hg. Oxigenarea sangelui capilarelor pulmonare se numeste
HEMATOZA pulmonara.
Etapa SANGVINA. Transportarea in sange a O2 se face 1% dizolvat
in plasma si restul sub forma unei combinatii labile cu hemoglobina
numita OXIHEMOGLOBINA (Hb O2). Sub aceasta forma sangele arterial
transporta O2 intr-o proportie de 98%. Transportarea CO2 in sange
se face: 8% dizolvat in plasma, iar 92% intr-o combinatie cu
hemoglobina numita CARBOHEMOGLOBINA (HbCO2).O2 + Hb HbO2 ; CO2 +Hb
HbCO2
3.Etapa TISULARA. In capilarele tisulare sangele arterial
cedeaza O2 pentru necesarul activitatii celulare si se incarca cu
CO2 rezultat din metabolismul celular. Disocierea oxihemoglobinei
depinde de niste factori: presiunea partiala a O2, CO2, temperatura
si PH.
Presiunea partiala a O2 este de 40 mmHg in lichidul interstitial
si 97 mmHg in sangele capilar. Favorizeaza disocierea
oxihemoglobinei. O2 va intra in celule. Acumularea CO2 scade PH-ul
si scade afinitatea hemoglobinei fata de O2 care va conduce la
disocierea oxihemoglobinei. Acelasi lucru se intampla cand creste
temperatura, adica disociaza oxihemoglobina. Schimbul de gaze
tisular se face prin difuziune din tesut in sange si invers. De la
o presiune mai mare la una mai mica. O2 este apoi utilizat in
mitocondrii unde au loc procesele REDOX care furnizeaza energie.
Bolile sistemului respirator
1.Faringita
Este o inflamatie a faringelui, cauzata de un VIRUS sau de
STREPTOCOCUL BETAHEMOLITIC. Aceasta afectiune este larg raspandita
in randul adultilor care locuiesc sau lucreaza in medii cu praf si
folosesc vocea excesiv. La fumatori, cei cu sinizita
cronica.Simptome: Durere in gat
Dificultati la inghitire
Senzatia de nod in gat
Asociata cu febra usoara
Cefalee
Dureri musculare, articulare
Uneori tuse
Dispare in 3 10 zile cu sau fara tratament.
Tratamentul in faringita streptococica
Antibiotice
Ceaiuri pentru ameliorarea simptomatologiei Septolex, Trahisept,
antialgice (elimina durerea), antiseptice. Incetarea fumatului
2.Laringita
Este infectia sau iritarea laringelui deasupra traheei. Se
produc iritarea si umflarea corzilor vocale si apar dificultati in
inghitire. Laringitele pot fi de mai multe feluri: laringita
copiilor, catarala (cronicizata), edemul laringian acut (laringita
netratata), flegmoasa si asociata unor boli contagioase (varicela,
difteria, febra tifoida).Simptome
Dureri in gat
Raguseala scurta sau de durata
Cauzele sunt de regula virale sau infectii bacteriene. Este
insotita de gripa sau pneumonie. Alte cauze: etilismul cronic si
refluxul gastroesofagian.
Tratament
In laringita bacteriana se prescriu antibiotice. In alte
laringite se recomanda CORTICOTERAPIA cu CORTIZONI (spray sau
comprimate). Se recomanda consumul de lichide calde fara cofeina si
renuntarea la fumat.
3.Sinuzita
Este o inflamatie a mucoasei sinusale nazale cu secretii
purulente care ajung in cavitatea nazala. Infectia se produce dupa
o raceala obisnuita. Virusul care a produs raceala ataca mucoasa ce
tapeteaza peretii sinusului ingrosandu-i si care va secreta mai
mult mucus. Surplusul de mucus acumulat favorizeaza inmultirea
bacteriilor putand determina sinuzita bacteriana. Alte cauze:
alergii, polipi, deviatia de sept, tumorile.
Simptome
Nas infundat
Durere
Senzatie de presiune in frunte, obraz, radacina nasului,
dinti.
Scurgere nazala unilaterala, vascoasa, consistenta, galben
verzuie
Oboseala
Senzatie de umflare a fetei
Febra
Tratament
Pentru desfundarea nasului picaturi 3-4 zile, spray, medicamente
antiinflamatoare orale, medicamente pentru fluidizarea secretiilor
(sinupret), antibiotice orale sau injectabile, spalaturi nazale cu
apa de mare.
CAPITOLUL 6.
SISTEMUL CIRCULATOR
Este format din inima si vase de sange si vase limfatice care
alcatuiesc o unitate functionala permanent adaptata nevoilor
organismului.
INIMA Este un organ musculos, cavitar, tetracameral, care
pompeaza ritmic sangele in artere pe care in primeste prin
vene.Este situat in cutia toracica intre cei 2 plamani, cantareste
aprox. 300 de gr. Si are marimea pumnului drept al unui adult.
Efectueaza o activitate zilnica uriasa, se contracta de peste 100
de mii de ori si pompeaza peste 7.200 litri de sange. Daca se
sectioneaza se observa ca este constituita din 2 atrii si 2
ventriculi separate complet prin septul interaterial si septul
intraventicular. Fiecare atriu comunica cu ventriculul respectiv
prin orificiul atrio-venticular prevazute cu valve care se deschid
doar intr-un singur sens spre ventruculi. Valva stanga se numeste
BICUSPIDA, iar valva dreapta TRICUSPIDA. Inima poate fi considerata
functional ca o dubla pompa, fiecare deserviind o circulatie
complet separata.I CIRCULATIE.
1. Circulatia Mare. (sistemica) care incepe in ventriculul stang
si este formata din: aorta, artere mari si mici, arteriole,
capilare, venule, vene mijlocii si mari, venele care se deschid in
atriul drept (vena Cava Inferioara si vena Cava Superioara).
2. Circulatia Mica. (pulmonara) artera pulmonara cu originea in
ventruculul drept, capilare, vene pulmonare ce se deschid in atrul
stang.
II STRUCTURA HISTOLOGICA A INIMII.
Este alcatuita din 3 straturi concentrice:a.ENDOCARDUL.
b.MIOCARDUL.
c.EPICARDUL.
a.ENDOCARDUL alcatuit dintr-un ENDOTELIU situat pe o membrana
bazala ce se continua cu stratul SUBENOTELIAL, format din fibre de
colagen, RETICULINA, fibre elastice, celule conjunctive si
numeroase terminatii nervoase senzitive.
b.MIOCARDUL reprezentat de muschiul inimii, este mai gros in
ventriculii decat in atrii si este constituit din fascicule de
fibre musculare cardiace circulare si oblice in peretele artiilor
si oblic spiralate in ventriculi. Miocardul atrial este neted pe
fata interna iar cel ventricular are muschii papilari trabeculi
carnoase de care se prind valvele atrio-ventriculare. Tesutul
muscular cardiac este alcatuit din fibre musculare cu diametrul si
lungimea mai mici decat cele scheletice. Fibrele musculare cardiace
se leaga longitudinal si lateral cu cele vecine alcatuind un
SINCITIU functional. Sincitiul = unirea mai multor celule care
formeaza o celula gigant cu multe functiuni. Privita la microscop,
fibra cardiaca are o membrana subtire, nucleu mic central,
citoplasma abundenta, numeroase miofibrile striate, multe
mitocondrii si un reticul endoplasmatic striat. In peretele inimii
in afara celulelor miocardice mai exista celule specializate in
generarea si conducerea impulsurilor contractile si constituie
tesutul EXCITOCONDUCTOR NODAL:
- este grupat in mai multe formatiuni.
- nodul sinoatrial situat in peretele artiului drept.
- nodul atrioventricular situat in septul interatrial.
- fascicolul HISS ce pleaca din nodul strioventricular si se
imparte in 2 ramuri care se distribuie celor 2 ventriculi si se
termina prin reteaua PURCHINJE in fibrele miocardului
contractil.
c.EPICARDUL este o membrana conjunctiva subtire ce acopera
suprafata cardiaca si constituie foita viscerala a pericardului.
Intre foitele pericardului se afla o lama subtire de lichid ce
favorizeaza alunecarea in timpul activitatii cardiace.
VASCULARIZATIA INIMII.
Este asigurata de arterele coronare, dreapta si stanga care se
desprind din aorta. Obstructia uneia dintre ele provoaca necroza
teritoriului deservit si infarctul de miocard. Apoi sangele este
conectat in venele coronare care se varsa in sinusul coronarian ce
se deschide direct in atriul drept.INERVATIA INIMII.
Se realizeaza prin fibre vegetative simpatice si parasimpatice
care formeaza PLEXUL CARDIAC. Fibrele simpatice provin din
ganglionii cervicali si stimuleaza miocardul si dau vasodilatatia
coronariana. Fibrele parasimpatice provin din nervii vagi care
inerveaza nodulii sinoatriali si atrioventriculari si diminuaza
activitatea cordului.
ACTIVITATEA MECANICA A INIMII.
Inima este o dubla pompa si prin contractii ritmice asigura
circulatia sangelui permanent prin cele 2 circuite: (
sistemic/pulmonar). Succesiunea unei contractii (sistola) si a unei
relaxari (diastola) constituie ciclul cardiac. In timpul diastolei
arteriale sangele se acumuleaza in atrii, apoi presiunea
ventriculilor scade si deschid valvele artioventriculare si sangele
trece in ventriculi fiind pompat in organism. Sistola atriala 0,1
secunde / Diastola atriala 0,7 secunde.Sistola ventriculara urmeaza
dupa cea atriala 0,3 secunde, sangele se acumuleaza in ventriculi,
presiunea in ventriculi creste si se deschid valvele semilunare ale
arterelor si incepe evacuarea sangelui din ventriculi in artere. In
timpul sistolei ventriculare este expulzat in aorta pulmonara un
val de 70 90 ml numit DEBIT SISTOLIC. Debitul cardiac reprezentat
de o cantitate de 30 40 litri sange = (efort fizic, febra,
sarcina).
ZGOMOTELE INIMII.
Consecintele activitatilor mecanice cardiace. Prin auscultatie
se percep 2 zgomote: sistolic prelungit si cu tonalitate joasa si
este produs de inchiderea valvelor artioventriculare si zgomotul
diastolic scurt si ascutit este consecinta inchiderii valvelor
arterei aorte si pulmonare. Inchidera grafica a oscilatiilor sonore
se numesc FONOCARDIOGRAMA. Variatiile potentialelor electrice din
timpul revolutiei cardiace se inregistreaza grafic sub forma de EKG
si este cea mai folosita metoda pentru a investiga activitatea
cordului.SISTEMUL VASCULARVasele de sange sunt sisteme inchise de
tuburi prin care circula sangele de la cord la tesuturi si inapoi.
Ele au calibru diferit cu structura adaptata fiecarui sector
irigat. Vasele de sange sunt: artere, arteriole, venule, vene,
capilare. Ele compun cele 2 circulatii: circulatia mare
(sistemica), circulatia mica (pulmonara).
Circulatia Sistemica
Incepe in ventriculul stang de unde pleaca artera Aorta. Artera
Aorta prezinta 3 portiuni:
Artera ascendenta.
Carja aortica.
Aorta descendenta.Din artera ascendenta se desprind: Arterele
Coronare stanga si dreapta.
Din Carja Aortica pornesc:
Trunchiul Branhio-Cefalic care se imparte in: Artera
Subclaviculara dreapta .
Artera subclaviculara stanga.
Corotida comuna dreapta.
Carotida comuna stanga.
Carotidele iriga encefalul, fata si gatul. Arterele
Subclaviculare se continua cu arterele Axilare, Brahiale, artera
Radiala si Ulnara, care formeaza cele 2 ARCADE PALMARE si arterele
digitale. Din parterea toracica a arterei Aorte se desprind:
arterele Esofagiene, Bronhice si Intercostale.
Din partea abdominala i-a nastere Trunchiul Celiac din care
pornesc: artera Splenica, Hepatica si gastrica stanga.
Alte ramuri ale arterei abdominale sunt: artera Mezenterica
Superioara care iriga pancreasul, intestinul subtire si colonul
drept si artera Mezenterica Inferioara care iriga restul colonului
si rectul.
Arterele Renale iriga rinichii, iar arterele Genitale iriga
GONADELE (la barbati/testicule; la femei/ovare).
Ramurile terminale ale arterei Aorte sunt arterele Iliace Comune
care se bifurca in artera Iliaca Interna care iriga organele
bazinului si artera Iliaca Externa care iriga membrul inferior prin
artera Femurala, Poplitee, Tibiale si Fibulare care formeaza
ARCADELE PLANTARE din care se desprind arterele Digitale.
Peretii arteriali au 3 tunici: Tunica interna formata din fibre
conjunctive si elastice.
Tunica medie formata din fibre elastice si musculare
asociate.
Tunica externa formata din tesut conjunctiv ce contine vase si
vervi.
Circulatia Pulmonara
Este conectata cu cea sistemica. Sangele este propulsat din
ventriculul drept prin artera Pulmonara spre plamani, unde are loc
schimbul de gaze. Cedeaza CO2 si se incarca cu O2 apoi revine prin
venele Pulmonare in atriul stang. Artera Pulmonara are o marime
identica cu aorta dar peretii ii are mai subtiri si mai putin
elastici. Circulatia pulmonara sufera niste variatii active
datorita modificariilor calibrului vascular in inspiratie si
expiratie.
Presiunea Arteriala.
Este data de presiunea sub care circula sangele in artere si se
transmite peretilor vasculari. Reprezinta TENSIUNEA ARTERIALA si
este corelata cu sistola si diastola.
Valoarea Tensiunii Arteriale:
In timpul sistolei ventriculului stang, presiunea in artera
Aorta si ramificatiile ei creste la 120-140 mm/Hg si reprezinta
presiunea arteriala sistolica.In timpul diastolei presiunea
arteriala sistolica scade pana la 70-80 mm/Hg si este denumita
presiunea arteriala minima.
T.A. se masoara la nivelul arterei brahiale cu ajutorul
tensiometrului. Ea este influentata de niste factori: a) volumul
sangvin din transfuzii sau hemoragii; b) vascozitatea sangelui ce
modifica frecarea de peretii vasculari, prin cresterea vascozitatii
sangelui scade viteza de circulatie a sangelui si creste forta de
frecare cu peretii ducand la cresterea T.A.; c) elasticitatea
peretilor vasculari scade cu varsta si ingreuneaza fluxul de sange
prin artere care duce la cresterea T.A.Pulsul Arterial.
Este rezultatul undei determinata de distensia peretilor aortei,
datorita evacuarii bruste a sangelui din ventriculul stang.
Palparea pulsului informeaza despre frecventa si ritmul cardiac,
iar inregistrarea grafica se numeste SFIGMOGRAMA.
Circulatia Capilara.
Capilarele sunt vase mici cu o lungime de 0.5mm, tate puse cap
la cap realizeaza o lungime de aprox. 2.500 Km. Capilarele se
desprind din metaarteriole, ramificatii ale arteriolelor si
formeaza o retea in toate tesuturile si organele pe care le iriga.
Prin capilare se realizeaza schimburile de nutrienti O2 si CO2 cu
tesuturile vecine. Diametrul capilarelor este variabil, in functie
de volumul de sange care circula prin el si de elasticitatea
lui.Circulatia Venoasa.
Venele sunt vase medii care aduc sangele de la capilare inpoi la
inima. Ele au 3 tunici ca si arterele dar mai subtiri si mai putin
elastice, putand suferii deformari la trecerea sangelui.
Sistemul venos este reprezentat de VENA CAVA SUPERIOARA (VCS) si
VENA CAVA INFERIOARA (VCI).
VCS rezulta din unirea trunchiurilor brahiocefalice drept si
stang. Aceste trunchiuri venoase se formeaza prin confluenta
Venelor Jugulare interne cu Venele Subclaviculare.
VCI se formeaza prin unirea Venei Iliace Comune care rezulta din
unirea venei Iliace Interne cu Vena Iliaca Externa. In traseul ei
VCI primeste: Venele Genitale, Renale, Hepatice, Diafragmatice si
Lombare.
Venele Hepatice aduna sangele de la Vena Porta si este formata
din: Vena Splenica, Mezenterica Superioara si Inferioara.
Bolile Sistemului Circulator
FLEBITA.
Reprezinta inflamarea unei vene care afecteaza in general
membrele inferioare. Ea se datoreaza frustrarilor, stresului,
supararilor, imbatranirii venelor si prin pierderea elasticitatii
peretilor venosi. Netratata, boala conduce la afectarea cordului.
Se recomanda eliminarea stresului pe cat posibil. Medicamente
vasodilatatoare, regim alimentar pentru scaderea colesterolului si
fluidizarii sangelui, scaderea in greutate.
FIBRILATIA ATRIALA.
Este o aritmie frecventa ce apare in special la varsnici. In mod
normal bataile inimii sunt ritmice. In fibrilatia atriala apar
niste semnale electrice anormale care determina atriile sa tremure
sau sa fibileze. O astfel de inima nu poate pompa tot atat de mult
sange ca una normala. Sangele se acumuleaza in atrii si creste
riscul de formare a cheagurilor de sange. Daca inima pompeaza un
cheag de sange in circulatie acesta ajunge la creier si impiedica
fluxul de sange, conducand la accidente cerebrale. Din aceasta caza
se administreaza Aspenter si Varfarina care impiedica formarea de
cheagurilor de sange.
Boli care produc fibrilatie atriala:
Hipertensiune Arteriala.
Afectiunile coronarelor si Infarctul Miocardic Acut (IMA).
Insuficienta Cardiaca.
Afectiunile valvulelor inimii. Cel mai frecvent la nivelul
valvei Mitrale (stanga).
Miocarditele (afectiuni inflamatorii ale miocardului dupa
infectii virale).
Pericarditele si Endocarditele (produc leziuni de miocard sau de
valvule).
Sindromul Wolf Parkinson (determina ritmuri rapide si neregulate
ale inimii).
H.T.A. (la adulti este definite ca o presiune sistemica de
140mm/Hg). Diastolica de 90mm/Hg. Este principala cauza a
afectiunilor cardiace si reprezinta un factor major de deces.
Exista mai multi factori care conduc la cresterea T.A. Factori:
varsta, modul de viata alimentar, stress, alcool, fumat,
predispozitie genetica, sedentarismul.
H.T.A. trebuie tratata cat mai repede cu putinta dupa depistare
pentru a impiedica evolutia spre boli cardiace. Antihipertensivele
(Apenter, Captopril) se dau intotdeauna cu alte recomandari pentru
a reduce accidentele vasculare. Se recomanda renuntarea la fumat,
scaderea ponderala, reducerea alcoolului, reducerea aportului de
sare!
Tipuri de medicamente administrate in H.T.A.: diureticele,
betablocantele, inhibatorii angiotensiunii, blocantii canalelor de
calciu si medicamente cu actiune la nivel central (Captopril,
Enolapril, Prestarium, Tertensiv, Nebilet).
VARICELE
Venele nu mai asigura o circulatie buna a sangelui se pot
dilata, dand nastere la lacuri de sange, acestea formeaza cheaguri
de sange si produc umflarea venelor. Cand sunt dilatate superficial
ele devin vizibile si produc simptome caracteristici (oboseala,
senzatie de greutate, durere) iar in cazuri severe varicele se rup
si dau nastere la leziuni ulcerate deschise, la suprafata pielii.
Apar cel mai adesea pe gambe si coapse. Apar la orice varsta, dar
femeile sunt afectate mai mult decat barbatii, mai ales dup ce
nasc. Cauzele nu sunt cunoscute. In unele cazuri se produc din
cauza slabirii valvulelor venoase si duc la o proasta circulatie.
In alte cazuri slabesc peretii venosi. Mai pot fi si consecinta uor
boli (flebita, anomalii congenitale venoase). Bolile varicoase
venoase sunt progresive si nu pot fi prevenite complet. Se
recomanda purtarea ciorapului medical, mentinerea greutatii normale
si exercitii fizice cu regularitate.ATEROSCLEROZA.
Este un proces lent si de lunga durata asociata cu imbatranirea
vaselor. Daca se asociaza cu mai multi factori favorizanti efectele
se multiplica (formarea in peretii arterelor de placi
ateromatoase). Ele stanjenesc din ce in ce mai mult circulatia
libera a sangelui prin artera afectata. Depozitele lipidice de pe
peretii arterelor ii rigidizeaza si devin ca o teava de plumb.
Astfel ei se pot rupe sau zgaria la trecerea sangelui. In caz de
rupturi se formeaza cheaguri de sange si astupa complet lumenul
arterei. Consecintele aterozclerozei sunt: cardiopatia ischiemica,
Infarctul miocardic acut, atacul vascular cerebral, arteriopatie
obliteranta periferica (arterita).
Metode de investigare: analizele uzuale nu depisteaza corect
ateroscleroza. Una dintre ele este TESTUL DE EFFORT in care se
efectueaza un E.K.G. in timpul unui efort. Daca vasele inimii sunt
sclerozate apar modificari pe traseul electric al inimii. O alta
metoda este Angiografia Coronariana in care se injecteaza in
arterele coronare o substanta de contrast care evidentiaza
diametrul intern al arterelor si localizarea zonelor de
obstructie.
Prevenirea aterosclerozei: Abandonarea fumatului, dieta
vegetariana, exercitii fizice regulate, controlul stresului. Nu
exista medicatie pentru ateroscleroza ci pentru bolile associate cu
ea.
PERICARDITA ACUTAEste o inflamatie acuta a pericardului evoluand
cu exudat, putin bogat in fibrina (pericardita SICA) sau cu exudat
abundant (pericardita LICHIDIANA). Mai poate fi si serofibrinos,
hemoragic, purulent. La majoritatea pacientilor pericardita este
virala sau IDIOPATICA (de alte auze). La unii pacienti apare dupa
un I.M.A. asociati cu agenti infectiosi. Diagnosticul de
pericardita se pune la pacientii cu durere precordiala si
modificari E.K.G. In aceasta boala apare o durere retrosternala cu
debut brusc. Durerea iradiaza in gat, brate si umarul stang. 85%
din bolnavi au frecatura pericardica.
Tratament: Medicamentele pentru tratarea si eliminarea cauzei
care a produs pericardita, antiinflamatori si antialgice.(piafen,
algocalmin).Terapia glucocorticosteroidiana cu PREDNISON se
utilizeaza la pacientii cu pericardita recurenta. La majoritatea
bolnavilor dupa tratament evolutia este benigna, cu simptome ce
dureaza 2 saptamani si raspund la antiinflamatoare. Prognosticul
negative al bolii cu temperature de peste 38 grade Celsius in
pericarditele associate cu trauma, lichid pericardic in cantitate
mare. Mortalitatea variaza in functie de etiologie si este de 100%
in pericardita purulenta netratata.MIOCARDITA
Este o afectiune inflamatorie a miocardului cu necroza
miocitelor si infiltrate inflamator asociat. Este determinate de
obicei de o infectie virala (adenovirus, enterovirus) dar poate fi
si o manifestare a hipersensibilitatii la medicamente sau a
toxicitatii. Este o boala rara. Nu exista o predispozitie legata de
varsta, sex, poate sa apara la nou-nascuti, copiii, alaturi de
pacientii imunocompromisi. In formele usoare simptomele sunt putine
sau lipsesc. In formele severe pacientii prezinta: decompensare
cardiaca cu evolutie spre deces, durere precordiala, aritmii,
cardiomiopatie dilatativa. La copii apare o lipsa de energie si o
stare de rau generala. In aceasta faza pacientul trebuie internat
in spital pentru a prevenii insuficienta cardiaca. Nu exista o
terapie specifica care sa previna distrugerea miocardului ci
urmareste evitarea complicatiilor. In unele cazuri grave necesita
transplant cardiac. Distructia miocardica are 2 faze:
1. Faza Acuta primele 2 saptamani in care distrugerea
miocardului este o consecinta directa a agenrtului cauzator.
2. Faza Cronica peste 2 saptamani in care continua distrugerea
miocitelor si este de natura autoimuna cu persistenta genomului
viral in miocard. La persoanele in varsta evolutia bolii este spre
deces.ENDOCARDITA.
Este o infectie a valvelor inimii si apare frecvent la pacientii
cu afectiune valvulara preexistenta sau cu o valva artificiala.
Cauze: bacteriile, fungi care intra in circuitul sangvin si
colonizeaza valvele inimii. Bacterile partund in circulatie prin
interventii cirurgicale sau tratamente stomatologice. La o inima
sanatoasa riscul de endocardita este minim. La o inima afectata
riscul creste cum ar fi: defecte valvulare, cardiomiopatia
hipertrofica, SIDA.
Simptomele apar la 2 saptamani si sunt: oboseala, febra,
transpiratii nocturne, pierdere in greutate, dispnee.
Investigatii: E.K.G., radiografie toracica, ecocardiografia.
Tratamente: antibiotice injectalile sau orale pentru distrugerea
infectiei, interventia chirurghicala valvulara. Prognosticul bolii
este favorabil dupa tratamenCAP. 7
SISTEMUL DIGESTIV
Sistemul digestiv este alcatuit din totalitatea organelor care
au ca functii princiale: digestia si absorbtia principiilor
alimentare si totodata eliminarea rezidurilor neasimilabile ale
alimentelor ingerate. Sistemul digestiv este alcatuit din tubul
digestiv si glande anexe.
TUBUL DIGESTIV
Are o structura unitara, prezinta pe toata intinderea sa 4
tunici.
1. Tunica Mucoasa captuseste interiorul tubului digestive si
este captusita dintr-un epiteliu pavimentos statificat in
segmentele superioare si un epiteliu cilindric unistratificat in
restul tubului.
2. Tunica Submucoasa este formata din tesut conjunctiv LAX bogat
in vase si fibre vegetative, iar la nivelul stomacului si
duodenului are si glande provenite din mucoasa.
3. Tunica Musculara este alcatuita din fibre musculare striate
si netede in 2 straturi: intern si extern. La anumite nivele se
ingroasa formand sfinctere (esofagian, cardial, piloric,
ileo-cecal).
4. Adventicea este tunica externa formata din tesut conjunctiv
LAX si dens.
Segmentele Tubului Digestiv:
1. Cavitatea Bucala.
2. Faringe.
3. Esofag.
4. Stomac.
5. Intestinul Subtire.
6. Intestinul Gros.
CAVITATEA BUCALA
Este despartita de fosele nazale prin bolta palatina. Comunica
posterior cu faringele. Arcadele dentare impart cavitatea bucala in
2 compartimente: vestibulul bucal si cavitatea bucala propriu-zisa.
In cavitatea bucala se gasesc organe specializate: limba si
dintii.
Limba este un organ musculo-fibros acoperita de mucoasa.
Indeplineste roluri importante in masticatie, deglutitie, vorbire
si perceperea gustului alimentelor dar si a unor sensibilitati
(cald, rece, durere). Inervatia se realizeaza prin ramurile
nervilor facial, glosofaringian si vag, iar cea mortorie prin
ramuri ale nervului hipoglos.
Dintii sunt formatiuni osoase dure, implantati in alveolele
dentare si adaptati la taiere, zdrobire si macinare a alimentelor.
Au rol in vorbire si pronuntia cuvintelor. Un dinte are 3 portiuni:
coroana, colul si radacina.FARINFELE
Este un conductor musculo-fibros situate inaintea coloanei
vertebrale cervicale si reprezinta o intersectie a cailor
respiratorii si digestive. Realizeaza legatura dintre fosele nazale
si laringe precum si dintre gura si esofag. Musculatura faringelui
este alcatuita din fibre musculare striate si longitudinale cu rol
in deglutitie.
ESOFAGUL
Este un segment tubular de 25-30 cm/adult. Realizeaza legatura
dintre faringe si stomac.
STOMACUL
Este situate in abdomen in loja gastrica. Este segmental cel mai
dilatat al tubului digestiv. Are forma literei J cu 2 fete:
anterioara si posterioara; 2 margini numite mica si marea curbura
si 2 orificii: cardia si pilorul. Din punct de vedere functional si
topografic prezinta 2 portiuni:
Portiunea verticala constituita din fundul stomacului sau camera
cu aer care nu se umple niciodata si corpul stomacului.
Portiunea orizontala este formata din ANTRU si CANALUL PILORIC
care se termina la orificiul piloric.
Mucoasa gastrica prezinta numeroase cute care ii maresc
suprafata si este formata dintr-un epiteliu unistratificat.
Preazinta niste orificii prin care se deschid Glandele gastrice.
Glandele cardiale si pilorice secreta mucus, iar cele ale fundului
si corpului gastric secreta PEPSINOGEN si ACID CLORHIDRIC.
Inervatia stomacului este constituita din fibre parasimpatice ale
nervilor vagi si fibre simpatice ale plexului celiac. In peretele
gastric exista 2 plexuri vegetative.INTESTINUL SUBTIRE
Este segmentul cel mai lung al tubului digestiv, peste 4 m si se
intinde de la pilor la valva ileocecala prin care se deschide in
intestinul gros. Intestinul subtire prezinta 3 segmente:
Duodenul este portiunea initiala fixa a intestinului subtire, cu
o lungime de 30 de cm. Si are o forma de potcoava si cuprinde in
cavitatea lui capul pancreasului. Mucoasa duodenala contine glande
similare celor pilorice dar si glande intestinale.
Jejunul si Ileonul sunt potiunile mobile ale intestinului
subtire si se intind pana la valva ileocecala. La acest nivel,
mucoasa prezinta un numar mare de vilozitati intestinale care
maresc suprafata favorizand absortia alimentelor. La suprafata
vilozitatea are aspect celular ale caror celule prezinta la polul
apical o membrana cu microvili care mareste suprafata de absortie.
Sub epiteliu se gaseste o retea capilara bogata sangvina.
In vilozitate se afla tesut conjunctiv si fibre musculare netede
care se contracta si imping sangele si limfa impreuna cu
substantele alimentare.
Inervatia intestinului subtire. Se realizeaza prin ramuri
simpatice si parasimpatice ale plexului celiac si mezenteric, ce
asigura automatismul intestinal.
INTESTINUL GROS
Este ultimul segment al tubului digestiv, cu o lungime de aprox.
2 m si un calibru mai mare fata de cel subtire. Prezinta mai multe
portiuni: cecumul, colonul si rectul.
Cecumul este un segment aflat sub valva ileocecala care se
termina intr-un fund de sac cu apendicele vermiform.
Colonul formeaza un cadru de cateva segmente: ascendent,
transvers, descendent si sigmoid.
Rectul este ultima parte a intestinului gros, se termina cu
canalul anal, care se deschde prin anus. Mucoasa intestinului gros
nu prezinta vilozitati. In segmentele inferioare creste numarul de
celule care secreta mucus.
Inervatia intestinului gros este reralizata de nervul vag prin
plexurile mezenterice superioare si inferioare, iar sfincterul anal
striat este inervat de ramuri ale nervilor rusinosi.
GLANDELE ANEXE ale Tubului Digestiv.
1.Glandele Salivare
2.Ficatul
3.Pancreasul.
Glandele SalivareSunt parotide, sublinguale si submaxilare. Sunt
situate in vecinatatea cavitatii bucale cu care comunica prin
canalele excretoare. Sunt tubulo-acinoase, in parotide predomina
celulele seroase, in sublinguale mucoase, iar in submaxilare se
gasesc ambele tipuri de celule. Inervatia glandelor salivare
provine din simpaticul cervical, cea parasimpatica din nervii
faciali.Ficatul
Este cea mai mare glanda a corpului uman de aprox. 1500 gr.
Prezinta multiple roluri metabolice dar si o secretie exocrina,
bila care se elimina in perioadele digestive in duoden. Ficatul
este situat in cavitatea abdominala sub bolta diafragmatica in loja
hepatica. Prezinta 2 fete: una superioara diafragmatica si una
inferioara viscerala. Pe fata superioara se afla 2 lobi: stang si
drept. Pe fata inferioara a ficatului se vad: 2 santuri
longitudinale impartite in 2 jumatati printr-un sant transversal.
In partea anterioara a satului longitudinal drept se afla vezica
biliara, iar in partea posterioara se afla vena cava inferioara. In
santul trannsversal se afla hilul hepatic, prin acesta intra si ies
din ficat artera hepatica, vena porta, vasele limfatice, nervii si
cele 2 canale hepatice. Santurile fetei inferioare evidentiaza 4
lobi: drept, stang, anterior si posterior.
Ficatul are o structura segmentara ca si plamanii si rinichii.
Lobii ficatului sunt impartiti in subunitati mai mici numite
lobuli. Lobulul hepatic are forma piramidala si este format din
celule hepatice, capilare si cavaliculi biliari. Celulele hepatice
seamana cu niste placi formand o retea tridimensionala cu
dispozitie radara. Intre hepatocite se gasesc cavaliculele biliare
intralobulare fara pereti proprii unde se descarca bila secretata
de hepatocite. Spre periferia lobulului incep sa aiba pereti
proprii si iesind din lobuli se continua cu canalele biliare
interlobulare. Ele se colecteaza in final in cele 2 canale hepatice
drept si stang din hilul ficatului. Caile biliare extrahepatice
sunt: canalul hepatic comun, care se continua cu canalul coledoc,
care se deschde in duoden impreuna cu canalul pancreatic principal,
printr-un orificiu prevazut su sfincterul ODDI. Din calea biliara
principala se desprinde canalul cistic prin care bila ajunge in
perioadele interdigestive in vezicula biliara.
Vascularizatia ficatului este dubla: nutritiva si
functionala.
Vascularizatia nutritiva transporta sange oxigenat provenit din
artera hepatica ramura a trunchiului celiac. Ea se ramifica
multiplu, se capilarizeaza si formeaza o retea in jurul
hepatociotelor. In final capilarele se varsa in capilarele
sinusoide ale venei porte.
Vascularizatia Functionala este constituita din ramificatii ale
venei porte care aduc sangele cu substante nutritive absorbite din
intestin. Porta se ramifica formand ramuri lobare, segmentare,
interlobulare, ultimele ramificatii formeaza capilarele sinusoide.
Capilarele sinusoide converg spre vena centro-lobulara care
dreneaza sangele prin 2,3 vene suprahepatice in vena cava
inferioara.
Inervatia Ficatului este vegetativa, provine din nervi vagisi
din plexul celiac simpatic.
Pancreasul Exocrin
Este o glanda tubuloacinoasa situata in cavitatea abdominala in
apropierea duodenului si secreta enzime digestive care ajung in
intestinul subtire prin 2 canale: VIRSUNG (canalul principal) si
SANTORINI (canalul accesor).
Vascularizatia este realizata de vena porta, aceasta conduce
nutrientii de la intestin catre pancreas. Inervatia este realizata
de ramuri ale nervului vag simpatice si parasimpatice.
DIGESTIA ALIMENTELOR
Este un proces complex care se realizeaza in 3 etape: digestia
bucala, gastrica si intestinala. Toate sunt legate umoral si
nervos.
Digestia BUCALA
Incepe odata cu introducerea alimentelor in gura. Aici sunt
triturate cu ajutorul dintilor si amestecate cu ajutorul salivei.
Saliva este un lichid care contine 98% apa si restul : substante
organice, minerale,anticorpii, lizozimi si enzime. Amilaza salivara
actioneaza asupra amidonului si il transforma in dextrine si
oligozaharide. In final se formeaza bolul alimentar care va fi
inghitit prin actul numit deglutitie.
Digestia GASTRICA
Este o etapa care are loc in stomac, unde alimentele sunt
depozitate periodic. Aici sufera o digestie partiala sub actiunea
sucurilor gastrice. Sucurile gastrice contin: acid clorhidric,
pepsina gastrica lipaza gastrica, carboxipeptidazele si
lobfermentul. Acestea sunt secretate sub forma inactiva de zimogene
iar apoi sunt activate de acidul clorhidric la forma activa de
enzime. For actiona asupra alimentelor si le vor fragmenta in
proteine, lipide si glucide mai simple. Acidul clorhidric de a
scadea PH, de a steriliza stomacul si in digestia propriu- zisa.
Rezultatul final al digesatiei este CHIMUL ACID, o substanta
pastoasa galbena, cu miros caracteristic si foarte acida. Aceasta
va fi evacuata in duoden prin deschiderea pilorului. Secretia
gastrica mai este declansata pe cale nervoasa, atunci cand ne
gandim la alimente.
Digestia INTESTINALA
Se realizeaza in intestinul subtire sub actiunea bilei, a
sucului pancreatic si a sucului intestinal. Bila: este un amestec
de apa, substante organice, saruti biliare, enzime, bilirubina si
biliverdina.
Sarurile biliare reactioneaza cu lipidele alimentare le
emulsioneaza si le transforma in sapunuri ce vor fi digerate de
lipazele intestinale.
Sucul pancreatic: contine triprina, chimotripsina secretate ca
zimogene si activate in duoden de tripsina activa. Ele actioneaza
pe proteinele alimentare si le fragmenteaza in aminoacizi.
Zaharidazele intestinale actioneaza pe resturile glucidice si le
transforma in glucoza. Rezultatul digestiei finale este: apa,
aminoacizi, glucoza, acizi grasi, care vor fi absorbiti impreuna cu
apa prin peretii intestinului vor ajunge in sange si vor fi condusi
la ficat si alte organe.
BOLILE SISTEMULUI DIGESTIVCIROZA HEPATICA
La unele persoane nu exista o cauza evidenta, in acest caz se
numeste ciroza CRIPTOGENICA (fara etiologie cunoscuta).
Cauze:
Consumul excesiv de alcool pe o perioada lunga de timp
Infectii cu virusuri hepatice B si C.
Ciroza hepatica ALCOOLICA poate aparea la barbati dupa 10-15 ani
de consum, iar la femei dupa 10 ani.
Ciroza hepatica SECUNDARA apare in urma infectiei cu virusuri
hepatice. Cam la 40% dintre persoane cu hepatita cronica virala.
Ciroza se instaleaza lent, dar pe fondul consumului de alcool apare
mult mai devreme. Ciroza hepatica determinata de STEATOHEPATITA
NONALCOOLICA este cauzata de acumulare de grasimi in ficat, iar in
societatea moderna este frecventa la adulti.CIROZA BILIARA
Este un tip de ciroza aparuta cand conductele biliare dintre
ficat spre duoden sunt inflamate si blocate. Cauza este de natura
imuna. La unele persoane sistemul imun ataca ficatul producand
ciroza hepatica.
Simptomele apar cand afectarea este severa:
Edeme ale membrelor inferioare.
Lichid ASCITIC acumulat in abdomen.
Oboseala.
Icter tegumentar.
Sclerie (ochi galbeni).
Prurit generalizat.
Epistaxis.
Eritroza palmara.
Scadere in greutate.
Infectii frecvente.
Investigatii Clinice: Se investigheaza aspectul general al
organelor, analize ale sangelui, biopsie hepatica.
Analize sangvine:
G.O.T., G.P.T. (transaminaze), fosfataza alcalina, albminulia,
tromboplastina, bilirubina.
Investigatii imagistice:
Ecografie abdominala.
Tomografia computerizata. R.M.N. abdominal. Scintigrafia
ficatului si a splinei.
TRATAMENT:
Boala este nevindecabila. Se da tratament pentru ameliorarea si
prelungirea vietii. Evolutie rapida a bolii. Se recomanda
renuntarea la fumat, alcool. Tratament simptomatic pentru dureri si
prevenirea complicatiilor, transplantul hepatic daca afectiunea
este severa. Boala evolueaza spre deces.
COLECISTITA
Inflamatia vezicii biliare. Apare cand este oprit fluxul bilei
spre intestinul subtire. In acest caz bila se stocheaza in vezica
cauzand inflamatie, durere si infectie. Cauza frecventa este
calculul biliar care blocheaza canalul cistic. Alte cauze:
traumatizarea veziculei sau ca o complicatie in diabet, SIDA.
Simptome
Dureri in dreapta abdomenului care iradiaza in spate sau umar
drept, greata, varsaturi, febra, durere la respiratie, dureri
abdominale dupa masa.
Diagnistic
Este pus de medic prin palparea abdomenului pentru a simtii
marimea colecistului, analize de sange, ECO cu ultrasunete
evidentiaza calculi biliari, colectii lichidiene.
Tratament.
Depinde de simptome si de starea generala a pacientului. In
unele cazuri se evita administrarea alimentelor pe gura pentru a nu
solicita tractul digestiv. Se administreaza lichide si antibiotice
intravenos si calmante pentru durere. Tratamentul principal este
chirurghical de indepartare a veziculei biliare (colecistectomie)
pentru indepartarea calculilor daca boala nu este avansata se face
colangiopancreatografia endoscopica. In colecistita cronica se dau
tratamente pentru dizolvarea calculilor.
GASTRITELE ACUTE SI CRONICE.
Consta in inflamarea mucoasei gastrice acuta sau cronica. In
gastrita acuta inflamatia este reversibila. Mucoasa este tumefiata
cu edem si congestie, iar la suprafata cu eroziuni hemoragice sau
ulcer acut. Clinic, gastrita acuta poate fi muta sau arsuri dar cu
leziuni endoscopice prezente, severe si se pot manifesta prin
hemoragii digestive dureroase sau nedureroase, greata si
varsaturi.
Cauzele gastritei acute.
1. Consumul de medicamente (antiinflamatoare nesteroidiene
produc hemoragii digestive fara dureri). Cele mai agresive
medicamente pentru mucoasa gastrica sunt: aspirina, endometacina,
diclofenacul, fenilbutazona, piroxicamul.
2. Consumul de alcool da gastrita acuta alcoolica cu durere
epigastrica, greata, voma, hemoragie digestiva insotite de consum
de alcool. Stresul poate cauza gastrita acuta hemoragica la
bolnavii care au afectiuni grave respiratorii, hepatice, renale,
traumatisme, arsuri, hematom subdural. Apar hemoragii digestive
grave ce conduc la deces.
Alte gastrite acute: prin reflux duodenal gastric, dupa iradiere
prin infectii cu helicobacter pilori sau cu alti microbi cu sau
fara cauze (gastrita enteropatica). Tratament.
Interventia chirurgicala in gastrite hemoragice, omeprazol,
dicarbocalmsi regim alimentar, evitarea alcoolului, fumatului,
prajeli, rantas, cofeina, aspirina si tratarea altor afectiuni care
au produs gastrita acuta.
PAGE 1