Nicotina este un compus utilizat pe scară largă găsit în mod natural în tutun (tigari, trabucuri, tutun de mestecat), și în prezent disponibil în preparate farmaceutice, cum ar fi guma de mestecat, patch-uri de piele, și spray nazal. Unii ar lua în considerare nicotina printre drogurile cele mai cunoscute care creeaza dependenta și indiferent care este forma de utilizare, există un potențial de dependență. Fumatul este metoda cea mai raspandita pentru nicotina. Dependenta apare atunci când o persoană folosește nicotină într-un mod dezadaptativ care: -include nevoia de cantitati crescute de substanță pentru a obține efectul dorit (toleranță); -petrece o mare parte din timp pentru obținerea sau utilizarea nicotinei, cum ar fi lanț fumat; -folosește substanța în cantitati mai mari sau pentru perioade mai lungi de timp decât este necesar; -fără succes, încearcă să controleze sau să oprească utilizarea de nicotina, si continua utilizarea în ciuda problemelor fizice sau psihologice. Cazul de mare potențial de dependență de nicotină devine chiar mai convingătoare atunci când având în vedere că expunerea inițială duce de obicei la greață și amețeli . După utilizare obișnuită, pot fi raportate ameliorare de concentrare si a starii de spirit, scădere a furiei.
This document is posted to help you gain knowledge. Please leave a comment to let me know what you think about it! Share it to your friends and learn new things together.
Transcript
Nicotina este un compus utilizat pe scară largă găsit în mod natural în tutun (tigari,
trabucuri, tutun de mestecat), și în prezent disponibil în preparate farmaceutice, cum ar
fi guma de mestecat, patch-uri de piele, și spray nazal. Unii ar lua în considerare
nicotina printre drogurile cele mai cunoscute care creeaza dependenta și indiferent care
este forma de utilizare, există un potențial de dependență. Fumatul este metoda cea mai
raspandita pentru nicotina.
Dependenta apare atunci când o persoană folosește nicotină într-un mod
dezadaptativ care:
-include nevoia de cantitati crescute de substanță pentru a obține efectul dorit
(toleranță);
-petrece o mare parte din timp pentru obținerea sau utilizarea nicotinei, cum ar fi
lanț fumat;
-folosește substanța în cantitati mai mari sau pentru perioade mai lungi de timp
decât este necesar;
-fără succes, încearcă să controleze sau să oprească utilizarea de nicotina, si
continua utilizarea în ciuda problemelor fizice sau psihologice.
Cazul de mare potențial de dependență de nicotină devine chiar mai convingătoare
atunci când având în vedere că expunerea inițială duce de obicei la greață și amețeli.
După utilizare obișnuită, pot fi raportate ameliorare de concentrare si a starii de spirit,
Un pattern dezadaptativ de uz de o substanţă care duce la deteriorare sau detresă
semnificativă clinic manifestată prin trei sau mai multe din următoarele şi care survine oricând încursul aceleiaşi perioade de 12 luni:
(1) toleranţă, aşa cum este definită de oricare dintre următoarele:(a) necesitatea de cantităţi considerabil crescute de substanţă pentru a ajunge la intoxicaţie sau la efectul
dorit;
(b) efect redus considerabil prin continuarea uzului aceleiaşi cantităţi de substanţă;
(2) abstinenţă, manifestată prin oricare dintre următoarele:(a) sindromul de absinenţă caracteristic substanţei (se referă la criteriile A şi B ale setului de criterii
pentru abstinenţa de substanţele specifice);
(b) aceeaşi substanţă (sau o substanţă strâns înrudită) este luată pentru a uşura sau evita simptomele de
abstinenţă;
(3) substanţa este luată adesea în cantităţi mai mari sau o perioadă mai lungă de timp decât
era preconizat;
(4) există o dorinţă persistentă sau eforturi infructuoase de a suprima sau controla uzul de
substanţă;
(5) o mare parte a timpului este risipită în activităţi necesare obţinerii substanţei (de ex.,
vizitarea mai multor doctori sau condus pe distanţe mari), uzului substanţei (de ex., fumatul înlanţ)
(6) activităţi sociale, profesionale sau recreaţionale sunt abandonate sau reduse din cauza
uzului de substanţă;
(7) uzul de substanţă este continuat în dispreţul faptului că ştie că are o problemă somatică
sau psihologică, persistentă sau recurentă, care este posibil să fi fost cauzată sau exacerbată de
substanţă (de ex., uz curent de cocaină deşi ştie că aceasta induce depresie, sau băut continuu deşi
ştie că un ulcer este agravat de consumul de alcool).
Criteriile de diagnostic Abstinenţa de Nicotină
A. Uz zilnic de nicotină, timp de cel puţin cateva săptămani.
B. incetarea bruscă a uzului de nicotină sau reducere a cantităţii de nicotină utilizată,
urmată in decurs de 24 ore de patru (sau mai multe) dintre următoarele semne:
(1) dispoziţie depresivă sau disforică;
(2) insomnie;
(3) iritabilitate, frustrare sau stare coleroasă;
(4) anxietate;
(5) dificultate in concentrare;
(6) nelinişte;
(7) scăderea ritmului cardiac;
(8) apetit crescut sau plus ponderal.
C. Simptomele de la criteriul B cauzează o detresă sau o deteriorare in domeniul social,
profesional sau in alte domenii importante de funcţionare.
D. Simptomele nu se datoreză unei condiţii medicale generale si nu sunt explicate mai
bine de altă tulburare mentală.
Speranta de viata scade:cu 5-8 ani la cei care nu se imbolnavesc
18-22 ani la cei care se imbolnavesc!
Argumente economice: costul ingrijirilor medicale ale bolilor cauzate de fumat
Mortalitatea :1 deces din 9 este datorat fumatului
fumat = cea mai importanta cauza evitabila in tarile dezvoltate (1/3 din decesele barbatilor de varsta medie)
Cancerul bronhopulmonar: Incidenta 124%
Din acestea sunt datorate fumatului :La barbati 85%=risc x22,
La femei 30%=risc X12
Durata fumatului este mai importnata decat doza;
Durata X2 = risc X 20
Consumul zilnic X 2 = risc x 2
Bolile cardiovasculare:Incidenta 108%
Sunt datorate fumatului : la barbati 40%, la femei 11%
Tabagismul pasiv:Copii 60% riscul de infectii respiratorii
Riscul de cancer bronhopulmonar 26%
Riscul de accidente cardiovasculare cerebrale 30%
La femeia insarcinata:Creste riscul de retard de crestere intrauterina
X2 riscul de moarte subita a sugarului (SIDS)
Astm
DAR: doar 40% se opresc din fumat la inceputul sarcinii (doar 5 % dupa aceea);
DOAR 20% raman in sevraj complet, 40% fumeaza la 6 luni, restul mai tardiv
Cordul - (elibereaza catecolamine care cresc tensiunea arteriala, frecventa cardiaca si nevoia de oxigen)
Sistemul nervos - (se leaga de receptorii colinergici centraltiin 7'' de la inhalare - activeaza caile neuronaleneurotransmitatori elibereaza hormoni)
O tigara scurteaza viata cu 5-7 minute
Un pachet de tigari scurteaza viata cu:
140 minute/zi
51.100 minute/an
35.49 zile/an
Bine de stiut
Dependata data de nicotina este maiputernica decat cea produsa de alcool si este
comparabila cu a heroinei
PREVALENŢA FUMATULUI In Regiunea Europeană
In 2001, aproximativ 30% din populaţia adultă fumau regulat (38% dintre bărbaţi şi 24% dintre femei ).
In Statele Unite In 2003, 21.6% dintre adulţi fumau regulat —24.1% dintre bărbaţi şi 19.2%
dintre femei.
22% din liceeni fumeaza (high-school studenti)
Aprox 20% din populatie = fosti fumatori (≈45 mil)
In Romania Prevalenta a crscut: 25,9% în 1989 => 36,1% în 2000.(48% bărbaţi şi 25%
femei).
20,8% dintre adolescenţi fumează ( peste 15 ani )- 2000
Prevalenţa fumatului în licee = 18% - 1999
In Franta 33% fumatori : 42 % barbati, 31% femei
25 % din femeile insarcinate, 50% din tinerii de 15-20 ans au fumat
DE CE FUMEAZA OAMENII? Se reduce stresul
Se reduce plictiseala
distractie/placere
socializare*
cresterea atentiei si a capacitatii de concentrare
controlul greutatii*
Femeile raporteaza un spor ponderal mai mare ca al barbatilor.
DEPENDENTA de NICOTINA
Cei mai multi din fumatoriide tigari obisnuite devindependenti fizic si psihic, continua fumatul si intimpinadificultati in a renunta la fumat chiar si atunci cind sintmotivati sa il opreasca.
Dependenta tabagica(WhO ICD 10)
Dependenta nicotinica(APA DSM IV)
Modificarile fizice determinate de renuntarea la fumat
Alte probleme din istoria personala pe care le-ati depasit?
Cum a-ti facut asta? Identificarea modelului de functionare in situatii
dificile; capacitatea de analiza, decizie si actiune in vederea rezolvarii
problemei.
Obiective pe termen scurt şi mediu
•Dezvoltarea relaţiei terapeutice. Crearea unei atmosfere de acceptare, de respect, înţelegere empatică şi de susţinerea a
clientului şi a nevoilor acestuia, în care să fie posibilă explorarea personală (Greenberg,
Watson şi Goldman, 1998).
•Furnizarea unui mediu securizant. A) Impulsionarea persoanei să coopereze (să renunţe fumat).
B) Evaluarea adecvării susţinerii sociale.
C) Intensificarea nivelului de îngrijire, dacă este necesar: flexibilitatea orelor de
întâlnire în funcţie de nevoile lui, asistenţa în spitale.
D) Stabilirea unui contract sigur, cu privire la fumat: persoana va suna la cineva, pentru
a primi ajutor imediat, înainte de a comite astfel de acte.
•Trimiterea pentru o evaluare medicală.
A) Dacă dependenta de nicotina continuă de ceva timp şi influenţează calitatea vieţii,
trimiterea persoanei către o evaluare medicală.
B) Evaluarea prezenţei unor caracteristici psihotice nu mereu identificate.
•Inlocuirea placerii de fuma cu alte activitati placute
A) Creşterea frecvenţei activităţilor plăcute (Lewinsohn şi co., 1986): participarea la cel
puţin două activităţi plăcute în timpul săptămânii.
B) Învăţarea manifestării deschise şi spontane a bucuriei.
C) Intensificarea bunei dispoziţiei.
D) Educarea celuilalt cu privire la tulburarea dependentei de nicotina.
E Creşterea nivelului zilnic de energie.
F) Reducerea cantităţii de timp petrecută în activităţi sedentare.
G) Dezvoltarea şi utilizarea unor abilităţi adecvate pentru a face alegeri.
H) Îndemnarea clientului să participe în mod activ la tratament, să aibă un control activ
al propriei bunăstări. De exemplu, să ducă la bun sfârşit, cu implicare, temele stabilite în
şedinţă, cum ar fi scrierea zilnică în jurnalul clinic în care să noteze informaţiile cu
precizie (Downing- Orr, 1998).
•Identificarea si intelegerea emotiilor si reflexelor care incita la fumatA) Invatarea acceptarii emotiilor, gestionarea lor pentru a le putea disocia de tigara.
B) Dezvoltarea stimei de sine (pentru fumatorii cu fobii sociale sau cu timiditate).
C) Sa gestioneze stresul (relaxare, respiratii).
D) Reintarirea motivatiei.
•Diminuarea comportamentelor abuzive
A) Absenţa alcoolului şi a drogurilor reprezintă doar primul pas pentru indivizii
depresivi, care utilizează substanţe (Hales şi Hales, 1998). Uneori, e de ajuns să se
înceteze comportamentul abuziv pentru aproximativ două luni pentru ca unele
dintre simptomele depresiei să se atenueze.
•Încurajarea (a da speranţe)
A) Informarea clientului că o mare parte dintre persoanele care fac tratament pentru a
renunta la fumat, reusesc. Primele semne de îmbunătăţire au loc în trei/ patru luni de la
începere tratamentului (Hales şi Hales, 1998).
B) Întărirea /Recompensarea clientului atunci când vorbeşte de obiective sau când pune
accentul pe lucruri ce vrea să le facă sau trebuie făcute în viitor.
C) Oferirea de informaţii clientului cu privire la tulburare, folosind un limbaj acordat
cât mai mult cu cel al clientului, şi cu privire la marile procente de vindecare (Downing-
Orr, 1998).
D) Încurajarea clientului în a considera posibile schimbările, relaţia personală,
bunăstarea (Downing-Orr, 1998).
•Intensificarea abilităţilor de rezolvare de probleme.
A) Definirea clară a problemelor (Gutsch, 1988).
B) Efectuarea de brains-storming în căutarea soluţiilor plauzibile (Nezu, 1986).
C) Identificarea rezultatelor şi consecinţelor diverselor soluţii găsite.
D) Luarea unei decizii care să fie cea mai potrivită situaţiei problematice.
E) Pregătirea persoanei asupra faptului că nu întotdeauna strategia duce la rezultatele
aşteptate, deci să fie deschisă imprevizibilului.
F) Creşterea frecvenţei comportamentelor direcţionate către un scop.
G) Sprijinirea pacientului în a-şi identifica obiectivele pe termen scurt, mediu şi lung şi
strategiile pentru a le atinge (Downing-Orr, 1998).
H) Subdivizarea temelor, deciziilor şi obiectivelor complexe în paşi intermediari, mai
uşor de înfruntat.
•Intalnire cu membrii familiei:
A) Este o discutie confidentiala intre membrii familiei. Se discuta in mod special
despre problema dependentei, dar mai ales despre modalitatile de tratament ale
dependentei, despre cum poate proceda familia pentru a ajuta o persoana dependenta
sa accepte tratament pentru dependenta sa.
B) Uneori si membrii familiei ar fi bine sa faca anumite schimbari in atitudinea si
comportamentul fata de persoana dependenta pentru ca aceasta sa urmeze mai repede
un tratament sau pentru a mentine mai usor abstinenta, dupa parcurgerea unui
tratament. In acest sens, sedintele de consiliere familiala ajuta membrii familiei sa
constientizeze atitudinile, comportamentele si rolurile pozitive din cadrul familiei,
care contribuie la iesirea din dependenta a celui bolnav si mentinerea
abstinentei/neconsumului total.
C) Poate una din masurile cele mai importante in cadrul tratamentului este obtinerea
sustinerii celor din jur si reintegrarea persoanei in familie, cerc de prieteni.
Motivaţia de a renunţa la fumat
poate fi evaluată, în cel mai simplu mod, prin întrebări directe, precum: „Doriţi să
renunţaţi la fumat (acum)?”, „Dacă v-aţi hotărî să renunţaţi credeţi că aţi reuşi?/ Ce
şansă de a reuşi vă acordaţi?”, „Care este motivul pentru care doriţi să renunţaţi la
fumat?”, „Cât de important este pentru dv. să renunţaţi la fumat?”
Modelul clasic după care se cuantifică motivaţia aparţine lui J.O. Prochaska şi
C.C. DiClemente. Conform acestui tipar, procesul de renunţare la fumat parcurge mai
multe etape:
‐ pre-contemplarea (comportamentul faţă de fumat satisface pe deplin pacientul şi
el nu simte nevoia vreunei schimbări);
‐ contemplarea (pacientul sesisează necesitatea unei schimbări, dar aceasta nu este
suficient de puternică pentru a declanşa vreo acţiune în acest sens şi subiectul nu-şi
face încă nici un plan de acţiune);
‐ pregătirea (pacientul s-a decis să încerce o schimbare vis-a-vis de
comportamentul său de a fuma, şi e pregătit pentru această schimbare în viitorul
apropiat);
‐ acţiunea (pacientul începe efectiv tentativa de renunţare la fumat).
Nu există un instrument de măsurare exactă a motivaţiei, dar se poate apela la o
scală de la 1 la 10, pe care pacientul să se autoaprecieze exact unde se află pe baza
propriilor răspunsuri la întrebările despre motivaţia sa de a stopa fumatul. Nivelul 1 ar
corespunde unui eşec sigur şi nivelul 10 unei certitudini de reuşită.
Scopuri pe termen lung
•Dezvoltarea capacităţii de recunoaştere, acceptare a emotiilor.
•Alinarea dispoziţiei depresive şi întoarcerea la nivelul anterior de
funcţionare afectivă.
•Dezvoltarea unui model cognitiv sănătos şi de încredere în sine însuşi şi
în lume, astfel încât să se diminueze simptomele depresive.
•Diminuarea gândurilor disfuncţionale şi intensificarea celor pozitive,
dezvoltarea unui limbaj interior pozitiv.
•Dezvoltarea unui stil de viaţă în care să fie prezente activităţi plăcute