Cuprins Cuvânt înainte..……………………………………………………………. 3 Capitolul I Conceptualizarea şomajului între clasic şi modern …………………….. 4 1.1 Teorii tradiţionale şi moderne privind şomajul ………………………... 4 1.2 Cauzele şi formele şomajului contemporan ……………………………..7 1.3 Factori specifici ce determină rata şomajului …………….…………… 12 Capitolul II Efectul crizei economice asupra şomajului …………………………….. 16 2.1 Consecinţele şomajului la nivel microeconomic şi la nivel macroeconomic……………………………………………………………... 16 2.2 Migraţia forţei de muncă şi impactul său asupra ocupării şi şomajului……………………………………………………………………. 21 2.3 Şomajul în contextul crizei economice …………………………………. 23 Capitolul III Politici de reducere a şomajului şi de creştere a gradului de ocupare în România …………………………………………………………………… 34 3.1 Măsuri de diminuare a şomajului si de creştere a gradului de ocupare….34 2
This document is posted to help you gain knowledge. Please leave a comment to let me know what you think about it! Share it to your friends and learn new things together.
Transcript
Cuprins
Cuvânt înainte..……………………………………………………………. 3
Capitolul I
Conceptualizarea şomajului între clasic şi modern …………………….. 4
1.1 Teorii tradiţionale şi moderne privind şomajul ………………………... 41.2 Cauzele şi formele şomajului contemporan ……………………………..71.3 Factori specifici ce determină rata şomajului …………….…………… 12
Capitolul II
Efectul crizei economice asupra şomajului …………………………….. 16
2.1 Consecinţele şomajului la nivel microeconomic şi la nivel macroeconomic……………………………………………………………... 162.2 Migraţia forţei de muncă şi impactul său asupra ocupării şi şomajului……………………………………………………………………. 212.3 Şomajul în contextul crizei economice ………………………………….
23
Capitolul III
Politici de reducere a şomajului şi de creştere a gradului de ocupare în
România …………………………………………………………………… 34
3.1 Măsuri de diminuare a şomajului si de creştere a gradului de ocupare….343.2 Creşterea economică şi investiţiile - premisele combaterii şomajului….. 39
Capitolul IV
Şomajul în Judeţul Argeş. Studiu de caz …………………………………47
4.1 Profilul socio-economic al regiunii…………………………………….. 474.2 Ocuparea şi şomajul în Judeţul Argeş…………………………………... 504.3 Percepţia şomerilor din judeţul Argeş referitoare la efectele şomajului... 56
Concluzii ……………...…………………………………………………….69
Anexe ………………………………………………………………………. 74
Bibliografie ……………………………………………………………..…. 81
2
Cuvânt înainte
Şomajul este o cauză a pierderii unei părţi din producţia potenţială a
societăţii, mai ales că ajutorul de şomaj este suportat din veniturile societăţii, din
munca celor care lucrează, devenind astfel o povara foarte grea pe umerii
societăţii, fiind repartizată inegal pe umerii populaţiei.
Consider că şomajul are un impact mare în special asupra persoanelor cu
un nivel de trai scăzut deoarece ajutorul de şomaj fiind net inferior salariilor
practicate de angajatori, nu acoperă în întregime cheltuielile pentru un trai
decent, situaţie ce duce la deteriorarea propriilor standarde de viaţă. Este
important de menţionat faptul că atunci când singurul susţinător financiar al
familiei pierde slujba va pierde şi asigurarea medicală iar relaţiile familiale
devin tot mai tensionate.
Totodată, individul şomer dezvoltă efecte psihologice negative care
conduc la adevărate drame; pe acest fond se dezvoltă un sentiment de inutilitate
care îl afectează profund.
Cele menţionate anterior au fost principalele considerente pentru care am
ales această temă deoarece, din nefericire am putut să vad îndeaproape aceste
modificări.
Am ales să fac prezenta cercetare pentru a cunoaște toate aspectele
referitoare la acest flagel economic şi totodată pentru a căuta soluţii
premergătoare stabilizării pieţei muncii, precum şi politici de combatere şi
ameliorare a şomajului.
Studiul de caz va viza evoluţia şomajului în judeţul Argeş în contextul
crizei economice şi totodată va releva efectele şomajului asupra omului de rând,
aspect realizat prin intermediul unei cercetări de marketing. Aceasta va avea ca
obiectiv principal cunoaşterea nivelului de trai şi perspectiva de viitor a
locuitorilor şomeri de pe raza judeţului Argeş.
3
Capitolul I
Conceptualizarea şomajului între clasic şi modern
1.1 Teorii tradiţionale şi moderne privind ocuparea şi şomajul
Teoriile sau doctrinele privind aceste subiecte au o geneză îndepărtată în
timp şi s-au cristalizat treptat, ca etape ale cunoaşterii ştiinţifice economice şi ca
expresii ale capacităţii de analiză, interpretare şi generalizare proprie
specialiştilor din diferite perioade ale dezvoltării social – economice.1
În viziune preclasică, noţiunea de şomaj a început să se desprindă de
teoria anterioară, de tip agricol, în care crizele de supraproducţie, urmate de
penurie, aduceau fluctuaţii în angajarea forţei de muncă. De pildă, mercantiliştii
au fost preocupaţi mai cu seamă de repercusiunile sociale ale problemei, cum
erau: riscul inactivităţii, al vagabondajului, al dezorganizării societăţii iar
remediile propuse de ei gravitau în jurul impunerii unor munci colective, de
tradiţie agricolă, celor fără ocupaţie.2
Teoriile clasice şi neoclasice susţin că în condiţiile economiei în care
piaţa funcţionează bine, nu se poate forma şomaj involuntar, însă apar şomajul
structural şi cel fricţional.
În situaţia în care ar exista şomaj involuntar, acestea se explică doar prin
“îngheţarea” salariilor la un nivel prea înalt, adică prin inelasticitatea salariilor la
reducere. Rigiditatea ofertei de muncă şi excedentul persistent al acesteia se
explică prin nivelul prea ridicat al indemnizaţiei sau ajutorului de şomaj, prin
acţiunile organizaţiilor de sindicat sau prin erori de predeterminare a numărului
de salariaţi, ceea ce duce la accentuarea ecartului dintre oferta şi cererea de
muncă.3
11 Colectiv UCB,Teorii şi doctrine economice,,Editura Independenţa economică Piteşti 2004,pag 2512 Bodea Gabriela Sistemul Economic între dezechilibru şi dezvoltare,,Editura.Dacia,Cluj Napoca 1999 pag.693Idem 1
4
Clasicii englezi (Adam Smith, David Ricardo, alături de Thomas
R.Malthus şi J.B Say), au studiat chiar „legile asupra săracilor”. Deşi abordau cu
precădere şomajul involuntar, exista -potrivit lor- şi şomaj voluntar, în condiţiile
în care mărimea salariului nu era suficientă. De aceea, ideea autoreglării
economiei (a ocupării depline) şi-a găsit formularea în: ,,legea debuşeelor” a lui
J.B Say, în sensul că orice producţie, creându-şi automat cererea
corespunzătoare, nu exista motiv pentru a reduce imboldul la investiţii şi la
crearea de noi locuri de muncă.
În principiu însă, în teoria clasică,în acelaşi timp, utilizarea la maxim a
capacităţilor de producţie rentabile şi flexibilizarea salariilor asigurau echilibrul
pieţei muncii (în ideea atingerii ocupării depline); şomajul nu putea rezulta,
astfel, decât în urma unui cuantum prea ridicat al salariilor. Caracteristica
situaţiei fiind aceea că nivelul salariului real limita atât producţia, cât şi gradul
de ocupare, diminuarea lui părea a fi soluţia reducerii ratei şomajului.
Neoclasicii au integrat problema ocupării în aceea, mai amplă, a
echilibrului general. Pentru Vilfredo Pareto sau Leon Walras, munca era -de
pildă- o marfa ce răspundea legilor generale ale economiei de piaţă, iar piaţa
forţei de munca avea acelaşi tip de comportament cu cea a mărfurilor
(păstrându-şi însă specificul).
Teoria lui K.Marx susţine că şomajul apare ca un surplus relativ de
populaţie ce se formează datorită condiţiilor specifice de valorificare a
capitalului tehnic.
Teoria lui J.M.Keynes susţine că şomajul se formează îndeosebi datorita
nivelului scăzut al cererii agregate şi se menţine atâta vreme cât aceasta nu se
schimbă. El arată că formarea şi persistenţa şomajului se corelează cu
„psihologia incontrolabila şi refractară a lumii de afaceri”, de impactul mediului
de afaceri şi al politicii monetare asupra investiţiilor, inclusiv cele pentru
folosirea mâinii de lucru.
5
Teorii privind şomajul bazate pe concurenţa imperfectă şi pe
caracterul imperfect şi asimetria informaţiei.
Acestea susţin că o cauză importantă a formării şi accentuării şomajului o
constituie existenţa randamentelor crescătoare de scară, care restricţionează
intrarea pe piaţă a întreprinderilor micii şi mijlocii şi, deci, limitează ocuparea
de resurse de muncă. O asemenea cauză se corelează cu alta constând în
economia costurilor de tranzacţii, care devine tot mai semnificativă în condiţiile
extinderii negocierilor în procesul de angajare a forţei de muncă. Totodată, unele
din aceste teorii explică ocuparea şi şomajul prin modelul numit „interni-
externi”, adică relaţia între costurile interne şi cele externe de circulaţie a forţei
de muncă în care se include costurile de negociere a contractelor de muncă,
precum şi costurile de instruire a forţei de muncă şi cele de publicitate. În
asemenea condiţii, firmele acceptă uneori să plătească salarii mai ridicate, pentru
a evita sau a nu suporta aceste costuri.
Teoria incitaţiilor. Este folosită în prezent în prezent în contextul
problemei de notorietate în managementul resurselor umane, aceea denumită
generic „Principalul agent”.
Această teorie susţine că angajatul apare în postura de „prim – agent”, ce
beneficiază de o informaţie privilegiată, pe care angajatorul nu o are dar este
interesat să o obţină. Angajatul îşi cunoaşte exact capacităţile de muncă pe care
le are, dar angajatorul nu posedă aceste informaţii complete şi are interesul să le
dobândească pentru a-l motiva pe angajat să lucreze cât mai eficient.
Teoria salariului de eficienţă susţine că în scopul atragerii de salariaţi
capabili să realizeze randamente mari, patronatele plătesc un salariu de eficienţa
mai ridicat decât ce ar fi plătit în împrejurările unei informaţii complete despre
noul angajat.
Teoria modelului de ocupare sectorială a resurselor de muncă susţine
necesitatea flexibilizării mecanismului de funcţionare a pieţei muncii. În acest
sens se trece la testarea şi apoi la extinderea formelor atipice de ocupare a
resurselor de muncă.
6
În acest fel se reduce presiunea exercitată asupra pieţei muncii de către:
costurile mari generate de protecţia socială; mobilitatea diminuată a muncii;
schimbările intervenite în oferta de muncă.
Teoria planurilor naţionale de acţiune în domeniul ocupării resurselor de
muncă susţine nevoia de modelare a comportamentelor operatorilor care
acţionează pe piaţa muncii, de compatibilizare a acţiunilor din plan naţional cu
cele din plan comunitar, internaţional pe piaţa muncii, asigurându-se astfel
îmbunătăţirea capitalului uman.4
1.2 Cauzele şi formele şomajului contemporan
Problematica ocupării şi şomajului constituie o latură importantă a
echilibrului macroeconomic şi o componentă indispensabilă a politicilor
macroeconomice şi macrosociale.
Şomajul este un proces foarte ramificat, sub aspectul cauzelor, ca şi al
efectelor, şi trebuie înţeles, în primul rând din punctul de vedere al substratului
economic, genezei, costului şi efectelor sale.
Şomajul în economia de piaţă apare ca un fenomen inevitabil. El este un
parametru caracteristic unui spaţiu şi unui interval de timp dat, rezultat al
ajustării cererii şi ofertei forţei de muncă. Dimensiunile şi evoluţia lui denotă
atât nevoi ale ajustării şi stabilizării macroeconomice, cât şi stări concrete,
individuale sau de grup cauzate de modelarea relaţiilor de muncă.
În fapt, şomajul se produce la nivel microeconomic, dar se manifesta la
nivelul tuturor disponibilizărilor însumate la nivel macroeconomic. Necesitatea
implicării structurilor organizatorice şi de conducere ale statului, în procesul
amplu şi complex de evaluare şi limitare, în spiritul legilor economiei de piaţă, a
şomajului, este argumentul cel mai mult invocat.5
Şomajul este o stare negativă a populaţiei active disponibile,care nu
găseşte locuri de muncă, din cauza dereglării relaţiei dintre dezvoltarea
4 Idem 15Bica Gheorghe, Gheorghe Mihail, Piaţa muncii,,Editura.Sitech, Craiova 1999,pag188-189
7
economiei, ca sursă a cererii de muncă şi evoluţia populaţiei, ca sursă a ofertei
de muncă.
În condiţiile contemporane, şomajul este considerat ca un dezechilibru al
pieţei muncii naţionale, adică dezechilibru între cererea globală de muncă şi
oferta globală de muncă. Acest dezechilibru reflectă un excedent al ofertei de
muncă faţă de cererea de muncă, având niveluri şi sensuri de evoluţie diferite pe
ţări şi perioade. El a înregistrat iniţial un caracter temporar, pentru ca în prezent
să fie permanent, fără să excludă însă total şi definitiv existenţa unei stări de
ocupare optimală a forţei de muncă. Şomajul, ca şi creşterea economică, tinde să
urmeze un, model ciclic.6
Şomerii, în conformitate cu criteriile Biroului Internaţional al Muncii
(BIM) sunt persoanele de 15 ani şi peste, care în cursul perioadei de referinţă
îndeplinesc simultan următoarele condiţii: nu au un loc de muncă şi nu
desfăşoară o activitate în scopul obţinerii unor venituri;sunt în căutarea unui loc
de muncă, utilizând în ultimele 4 săptămâni diferite metode pentru a-l găsi:
înscrierea la agenţia de ocupare şi formare profesională sau la agenţii particulare
de plasare, demersuri pentru a începe o activitate pe cont propriu, publicarea de
anunţuri şi răspunsuri la anunţuri, apel la prieteni, rude, colegi,sindicate etc.;
sunt disponibile să înceapă lucrul în următoarele 15 zile, dacă şi-ar găsi imediat
un loc de muncă.7
Fiind un dezechilibru macrosocial,şomajul are multiple cauze care
pornesc de la statutul economico-social al angajatorilor dar şi al celor care oferă
forţă de muncă în condiţiile pieţei.
Analizând fenomenul,specialiştii au grupat cauzele şomajului în: cauze
generatoare de şomaj de echilibru şi cauze generatoare de şomaj de dezechilibru.
Cauzele generatoare de şomaj de echilibru se formează la nivel
microeconomic şi provin din starea activităţilor economice la nivelul de baza.
6Constantin Popescu, Ilie Gavrilă, Dumitru Ciucur,Teorie economică generală vol 2 Macroeconomie,, Editura Ase,Bucureşti 2005 pag 5677Colectiv ASE,op.cit, pag 569
8
Şomajul de echilibru apare în momentul când există un echilibru în
activitatea economică de ansamblu,cu toate acestea, o parte din populaţia activă
disponibilă nu găseşte imediat un loc de muncă. Un număr de persoane active
disponibile continuă să caute locuri de muncă pentru care să se obţină salarii mai
mari, astfel că apare o ofertă suplimentară de forţă de muncă.
Această formă de şomaj mai poartă denumirea de şomaj natural întrucât
este determinat de cauze ce ţin de şomajul voluntar,cât şi de alte cauze apreciate
ca normale într-o economie cu piaţă concurenţial-funcţională.
Cauzele generatoare de şomaj de dezechilibru ţin de cererea şi oferta
agregate de muncă şi de modul specific în care cele două intercondiţionează.
Curba cererii agregate de muncă relevă interesul patronului de a angaja un
număr mai redus de persoane sau de a înlocui personalul cu alţi factori de
producţie, pe măsură ce salariul practicat este mai mare decât salariul de
echilibru.
Curba ofertei agregate de muncă se referă la numărul persoanelor dispuse
să se angajeze,în funcţie de evoluţia salariului. În momentul când salariul
practicat este la un nivel mai ridicat decât salariul de echilibru,înseamnă că piaţa
muncii se află în dezechilibru deoarece apare un excedent de forţă de muncă.
Aşadar, şomajul de dezechilibru reprezintă excedentul de forţă de muncă ce
apare când salariul practicat se află deasupra salariului de echilibru.
Cererea de muncă, relativ inelastică la modificarea salariului, se explică
prin mai mulţi factori de influenţă,între care acţionează: costul marginal;
folosirea tehnicii noi în cadrul unităţilor economice;modul în care se realizează
combinarea factorilor de producţie prin substituirea factorului de producţie
capital etc.
9
Tabelul 1.0 Cauzele generatoare de şomaj de echilibru, dezechilibru Cauzele generatoare de şomaj de dezechilibru
Cauzele generatoare de şomaj de echilibru - provin din necorelarea cererii cu oferta de muncă în:
Evoluţia nefavorabilă a activităţilor economice sau substituirea muncii prin capital;
Presiuni din partea organizaţiilor sindicale privind sporirea salariului minim;
Creşterea ofertei de muncă îndeosebi din partea noilor generaţii care au ajuns la vârsta legală de muncă,creşterea ce nu se corelează cu nivelul salariului;
Creşterea ofertei de muncă din partea unor persoane de vârsta a doua;
În desfăşurarea anumitor activităţi; În ocuparea unor locuri de muncă; În dezvoltarea unor entităţi teritoriale; În angajarea pe diferite locuri de
muncă a persoanelor care nu au calificarea corespunzătoare;
În transmiterea informaţiilor necesare privind existenţa diferitelor locuri de munca;
Sursa: informaţii prelucrate din cartea “Macroeconomie”, Colectiv U.C.B.,
Editura Independenţa economică, Piteşti 2010 (pag 116-117)
Principalele forme ale şomajului sunt:
Şomajul voluntar reprezintă persoanele care refuză salariul oferit sau se
află în imposibilitatea de a accepta acest salariu. Un asemenea şomaj arată că
sunt şi persoane care nu pot să se angajeze într-o activitate deoarece nivelul
ridicat al salariilor,determinat prin negocieri colective,generează diminuarea
cererii de muncă.
Şomajul involuntar reprezintă persoanele neocupate care ar fi dispuse
să lucreze, acceptând chiar un salariu nominal mai mic decât salariul existent,
sperând ca atunci când cererea efectivă de muncă se va mări va creşte şi nivelul
ocupării.
Şomajul fricţional este şomajul în care o persoană sau un grup de
persoane părăsesc în mod voluntar sau prin concediere locul de muncă,devenind
şomeri, pentru un anumit timp. Aceste persoane preferă să nu lucreze decât să
accepte un salariu a cărui mărime pentru ei s-ar situa sub un anumit nivel minim.
Persoanele care caută de lucru urmăresc un loc de muncă retribuit cu un salariu
mai mare, iar patronul nu doreşte să angajeze persoanele respective.
10
Şomajul structural este acela care se formează din cauze de natură
economică,ce acţionează în fază descendentă a unui ciclu economic pe termen
lung,atunci când nu se pot crea locuri de muncă durabile în acord cu creşterea
ofertei de forţă de muncă. O bună parte a şomerilor este formulată din tineri şi
femei, iar rata şomajului la aceste categorii a crescut în decursul timpului.
Şomajul tehnologic este şomajul generat de modernizarea vechilor
tehnici şi tehnologii de fabricaţie. Aceasta se realizează prin evoluţia ramurilor
propulsatoare ale unui nou mod tehnic de producţie şi prin accentuarea
procesului de concentrare a producţiei şi capitalului.
Şomajul sezonier depinde de factorii naturali ce influenţează puternic
activitatea din anumite ramuri economice (agricultura, construcţiile, turismul,
etc.) dar şi de obiceiul populaţiei de a cumpăra,obicei care la rândul lui este
corelat cu schimbările anotimpului într-un an. Acesta este un şomaj de durată
relativ mică şi poate fi resorbit mai ales prin pregătirea persoanelor respective
pentru o activitate complementară,ce ar putea fi efectuată în perioada critică.
Şomajul intermitent e generat de mobilitatea insuficientă a forţei de
muncă, de inegalităţile între calificările persoanelor care vor să se angajeze şi
calificările pe care le solicită patronatul, folosirea contractelor de angajare a
forţei de muncă pe perioade de timp scurte,consecinţa nesiguranţei unor afaceri
economice, precum şi a interesului patronatului de a face presiuni asupra
angajaţilor şi asupra organizaţiilor sindicale în anumite condiţii de timp şi spaţiu.
Şomajul de conversiune este acela care afectează îndeosebi salariaţii ce
aveau locul de muncă stabil până la concediere,fără vechime mare în muncă,însa
sunt posesori ai unei calificări ce le poate favoriza o stabilitate mai mare şi
dreptul la un ajutor de şomaj mai avantajos.
Şomajul repetitiv include persoanele care cunosc o alternanţă de
perioade de activitate şi de şomaj,afectând mai ales tinerii şi persoanele cu o
calificare slabă,degradând competenţa profesională şi statutul lor social.
11
Şomajul de excluziune cuprinde populaţia activă formată din persoanele
în etate, cele mai puţin calificate,cele aflate în şomaj o perioada lungă, indiferent
dacă primesc sau nu ajutorul de şomaj.
Aceste din urmă trei forme ale şomajului sunt apreciate de către
specialişti ca fiind formele predominante în condiţiile actuale 8.
1.3 Factori specifici ce determină rata şomajului
Pentru a dezvolta această temă am utilizat şapte puncte de vedere şi anume:
a) structura şi migraţia populaţiei din ţara respectivă reprezintă poate unul
dintre cei mai importanți factori;este binecunoscut faptul că în orice stat rata
naturală a şomajului se calculează sub forma unei medii ponderate a ratelor
naturale ale şomajului diferitelor grupuri demografice. Așadar şi cea mai mică
modificare în structura acestor grupuri pe piaţa muncii va afecta rata naturală a
şomajului din economia respectivă. Un exemplul elocvent reprezintă rata
şomajului mai ridicată la populaţia de culoare în ţările dezvoltate cum ar fi SUA;
rata şomajului la rromii din ţările europene,ţările din fostul bloc comunist;rata
şomajului mai ridicată în rândul tinerilor în multe ţări.
b) salariul minim pe economie, existenţa lui determină rata naturală a
șomajului. Acesta are ca scop principal asigurarea unui nivel al remunerării
decent pentru forţa de muncă fiind reglementat prin legislaţia fiecărei țări.
Existența salariului minim pe economie,alături de anumite caracteristici
demografice (de exemplu vârsta tânără) împreună pot duce la creşterea
şomajului natural întrucât nivelul ridicat al salariului minim poate avea efecte
negative în ceea ce privesc oportunităţile de muncă pentru tineri, indiferent dacă
va avea sau nu va avea efecte mai mici asupra celorlalte grupuri de forţă de
muncă.
c) rata de creştere economică - chiar dacă rata de creştere economică într-o
economie este constantă,sectoarele cu rate de creştere mai mari vor absorbi mai
8 Colectiv UCB Macroeconomie Editura Independenta economica Pitești 2010 pagina 11812
multă forţă de muncă iar cele ce-şi diminuează ritmul de creştere vor respinge
forţa de muncă. Deoarece disponibilităţile de muncă au o mobilitate redusă şi nu
pot fi mutate dintr-un sector/teritoriu în altul fără costuri ridicate, cu cât va fi
mai mare variaţia creşterii diferitelor sectoare de activitate, cu atât va fi mai
ridicat nivelul general al ratei șomajului. Variabilitatea de creştere pe sectoare
de activitate este influenţată şocuri economice cum ar fi şocuri ale ofertei sau ale
cererii, acestea provocând reacţii diferite pe sectoare şi în rata şomajului
d) ajutorul de şomaj – este un factor important care influenţează rata naturală
a şomajului, acest lucru datorându-se faptului că în funcţie de prevederile
legislaţiei fiecărei ţări nu toţi şomerii au dreptul la şomaj iar ajutorul de şomaj
poate fii acordat pe o perioada limitată de timp. De obicei lucrătorii iau în
considerare raportul de înlocuire al venitului (raportul dintre venitul disponibil
pe timpul perioadei de şomaj şi venitul disponibil în timpul perioadei de
angajare) şi cu cât acest raport este mai mare cu atât creşte înclinaţia lucrătorilor
spre prelungirea duratei de șomaj. Creșterea înclinaţiei şomerilor pentru
încadrarea în muncă va avea loc în situaţia când acest raport va scădea.
Durata acordării ajutorului de şomaj care diferă de la o ţară la alta poate
influenţa mărimea ratei şomajului pe termen lung dintr-o economie. Practica
economiei mondiale dovedeşte că țările cu sisteme mai generoase de şomaj (în
privinţa duratei acordării ajutorului de şomaj) au o proporţie mai ridicată a
şomajului pe termen lung în totalul şomajului (exemplul Olandei şi Belgiei) în
comparaţie cu sistemele mai puţin generoase de şomaj (SUA, Elveţia, Japonia).
S-a constatat că în ţările cu experienţă în studiul şomajului, extinderea duratei
potenţiale a şomajului determină un şomaj pe termen lung mai ridicat decât
creşterea valorii ajutorului de şomaj fără a modifica durata.
e) puterea sindicatelor - diferă în funcţie de fiecare ţară şi poate influenţa
rata naturală a şomajului prin puterea lor de negociere. Sindicatele a tendinţa să
crească salariul real al membrilor ce aparţin sindicatului şi să scadă nivelul
angajărilor în sectoarele nesindicalizate. Totodată sindicatele vor păstra locurile
de muncă şi salariile membrilor de sindicat cu costul unei mai mari fluctuaţii în
13
rata ocupării celor ce nu sunt membrii de sindicat. Un aspect important privind
sindicatele este ca influenţa acestora asupra şomajului depinde atât de natura
organizaţiilor de sindicat cât şi a negocierilor salariale. Un exemplu elocvent
este acela când sindicatele acoperă cu aproximaţie întreaga forţa de muncă iar
negocierile au loc la nivel naţional,sindicatul va încerca să obţină un nivel al
salariului care să fie compatibil cu o rată mai scăzută a şomajului.
f) impozitele sunt importante deoarece determină creşterea modestă a
sectorului privat şi reducerea performanţelor sale. Totodată încurajează
economia subterană(clandestină) şi nedeclararea veniturilor pentru a scăpa de
impozite,fapt ce duce la o rată măsurată a şomajului mai mare decât rata reală.
Pentru determinarea cererii de muncă a patronilor este mai important
salariul brut şi nu cel net(salariul pe care îl primesc efectiv angajaţii);diferenţa
între acestea două fiind impozitul pe venit,fiind în creştere în ultimii ani în toate
țările. Fenomenul a influenţat într-o mare măsură oferta de muncă,mărind
inflexibilitatea pieţei muncii întrucât costurile salariale reale au crescut în
comparaţie cu productivitatea.
g) fenomenul histeresis-cuvântul provine din fizică iar situaţia apare
când o variabilă care este temporar influenţată de o forţă externă nu mai
revine la nivelul său iniţial chiar dacă acţiunea acestei forţe externe dispare. Rata
naturală a şomajului poate fi influenţată de modificări temporare în rata actuală a
şomajului (ex. lucrătorii care devin şomeri pot suferi o deteriorare a capitalului
uman devenind astfel neangajabili chiar şi după ce şocul ce a cauzat şomajul a
trecut).
Funcţionarea normală a pieţei muncii are loc atunci când există un şomaj
natural a cărui rată corespunde folosirii integrale,depline a forţei de muncă. Rata
naturală a şomajului este deci o rată care asigură echilibrul macroeconomic.
Șomajul,în orice ţară,poate fi considerat ca fiind excesiv numai dacă acesta
depășește nivelul său natural.
Se pune însă problema:cum poate să existe şomaj în cazul folosirii
„depline” a forţei de muncă? Răspunsul este evident. Nu este posibil ca la un
14
moment dat şomajul să fie zero deoarece, din motive fireşti, o parte a forţei de
muncă intră sau iese continuu din rândul şomerilor. În plus, noile generaţii de
lucrători intră continuu în rândul forţei de muncă,aşa cum,în mod continuu
există lucrători care părăsesc slujba pentru a căuta alta. Chiar şi în perioadele de
boom economic pot exista dezechilibre între cei ce caută de lucru şi aptitudinile
de care au nevoie sau locul unde se află companiile care caută lucrători.
În general, diferenţa dintre rata şomajului actual şi rata şomajului natural
este denumită şomaj ciclic, adică şomajul care poate fi redus printr-o politică
macroeconomică expansionistă fără a determina o creştere nesfârşită în rata
inflaţiei. Orice guvern poate reduce rata naturală a şomajului dar nu prin politici
macroeconomice convenţionale,ci prin politici structurale, cum ar fi:
recalificarea, stimulente pentru a îmbogăţi mobilitatea sau taxe stimulative
2.1 Consecinţele şomajului la nivel microeconomic şi la
nivel macroeconomic
Deşi creşterea economica reprezintă obiectivul economic principal,atunci
când economia intra în recesiune,şomajul devine o sursă de îngrijorare. Pentru
un economist,şomajul reprezintă o subutilizare a resurselor. Indivizii apţi şi care
doresc să lucreze la nivelul curent de piaţă al salariilor nu sunt utilizaţi în mod
productiv. Pentru cei aflaţi în stare de şomaj şi pentru familiile acestora, şomajul
reprezintă o perioadă de greutăţi şi de schimbări în modul de viață. Dacă o
persoană este în şomaj o perioada îndelungată aceasta nu va fi capabilă să-şi
finanţeze cheltuielile curente-precum plata utilităţilor sau a chiriei-şi va fi
nevoită să se mute în apartamente mai puţin costisitoare, reducându-şi astfel
nivelul de trai.
Şomajul creează probleme diferite pentru fiecare grup de lucrători. Pentru
cei tineri, a avea o slujba este o precondiţie pentru dezvoltarea aptitudinilor de
muncă, fie că este vorba despre aptitudini de ordin tehnic, fie despre valori mult
mai generale precum punctualitatea şi responsabilitatea. Șomajul persistent nu
numai că determină epuizarea unor resurse umane de valoare,dar duce şi la
scăderea productivităţii viitoare a acestora. Acești indivizi nu vor fi capabili să
beneficieze de pregătirea la locul de muncă menită să le perfecţioneze
calificarea, nereuşind să-şi dezvolte aptitudini care să conducă la creşterea
productivităţii la locul de muncă. Mai mult, tinerii care devin şomeri o perioadă
îndelungată sunt în mod deosebit predispuşi la alienare faţă de societate, ceea ce
16
îi poate conduce la atitudini antisociale, cum ar fi activităţile criminale sau
consumul de droguri.
Pentru lucrătorii între două vârste şi cei bătrâni,pierderea locului de
muncă generează probleme diferite. În pofida reglementărilor federale şi statale
care interzic discriminarea în funcţie de vârstă,angajatorii ezită întotdeauna
înainte de a se decide să utilizeze persoane în vârstă. Principala problemă este
legată de riscul acestora de a se îmbolnăvi sau de a deveni incapabile de muncă.
Dacă lucrătorii bătrâni sunt în şomaj o perioadă îndelungată,aceştia îşi pot pierde
o parte a aptitudinilor. Chiar dacă şomerii în vârstă reuşesc să-şi găsească de
lucru, aceste locuri de muncă vor fi însoţite de regulă de un nivel mai redus al
salarizării şi de un statut inferior faţă de anterioarele locuri de muncă,astfel încât
aptitudinile acestora vor fi subutilizate. Costurile acestor modificări sunt date de
povara efectelor negative pe care le suportă şomerii şi familiile acestora.10
Indiferent de formele sub care se manifestă, şomajul are consecinţe
multiple, atât pentru individ, cât şi pentru economia şi societatea românească în
ansamblu.
Consecinţele economico-sociale multiple,asemănătoare,în general cu cele
care au fost arătate anterior, se îmbina organic cu costul social al şomajului şi
afectează puternic esenţa, proporţiile, ritmul şi eficienţa dezvoltării economiei
românești pe termen lung.
Impactul imediat al şomajului cu indivizii este o pierdere de venit asociată
cu muncă. Pentru muncitorii care ar fi şomeri pe perioade lungi de timp,astfel de
pierderi pot duce la dezastru financiar. În acest caz, un şomer trebuie să se bizuie
pe o combinaţie de economii, venitul altor membrii ai familiei, şi beneficiile
şomajului prin sprijinul financiar al guvernului. Dacă aceste surse de ajutor sunt
epuizate, bunăstarea publică este eventual ajutorul social.11
Ne vom opri puţin asupra uneia dintre cele mai defavorabile consecinţe
ale fenomenului studiat: aspectul lui psihologic.
10.Stiglitz E Joseph,Walsh E Carl,Economie,,Editura Economică Bucureşti 2005 pagina 437 11 Băcescu Marius, Băcescu Cărbunaru Angelica op.cit,pag 725
17
Un studiu realizat de Alina Garai şi publicat în Revista de Psihologie,12
menţionează că „pierderea locului de muncă reprezintă o bulversare a
echilibrului stabilit anterior între persoană şi mediul său. Ca urmare, sistemul de
personalitate va încerca o nouă echilibrare,se va mobiliza într-un efort de
adaptare la noile condiţii prin declanşarea a două procese,în sine opuse şi
contradictorii, dar cu intervenţie complementară în dinamica adaptativă:
asimilarea şi acomodarea”.
În plus faţă de aceste pierderi de ordin personal,şomajul ridică probleme şi
la nivelul comunității. Dacă persoane din mediul urban ajung în şomaj-de pildă
ca urmare a închiderii unor firme mari sau a deciziei acestora de a se muta în
alte zone - toţi ceilalţi locuitori vor avea de suferit, deoarece suma veniturilor
care circulă în aceea comunitate şi care permit realizarea achiziţiilor,de la
automobile la locuinţe, va fi mai mică. Deoarece un număr ridicat de şomeri
înseamnă mai puţine persoane care îşi plătesc impozitele locale, calitatea
serviciilor oferite de şcoli, biblioteci, parcurile publice şi poliţie va fi serios
afectată.
Şomajul nu loveşte numai indivizii. Peste o anumită limită el subminează
întreaga societate. Munca nu este doar mijlocul de a-ţi câştiga viaţa ci este şi un
mod de a te identifica. Şomerul poate oricând să-şi ocupe timpul,dar el nu mai
are un loc definit în societate. Victima unei concedieri economice se consideră
adesea şi victima a unei concedieri sociale. Teama de şomaj bulversează
comportamentele noastre sociale şi atitudinea faţă de muncă. Asociind munca
unei reprezentări negative a viitorului ea creează reflexe de îngrijorare,de
introvertire de protejare a situaţiilor deja cucerite şi conduce la creşterea
suplimentară a rigidităţii economiei care contribuie şi mai mult la creşterea
şomajului.
Utilizarea resurselor este o chestiune vitală societăţii din două motive.
Înainte de toate nevoile particulare şi publice rămân într-o oarecare măsură
nesatisfăcute, deşi avem o utilizare socială pentru toate resursele. Poate că avem 12 Garai Alina,Revista de Psihologie, Editura Academia Română,iulie-decembrie 2001, pag 262
18
deja destule maşini pe străzi,dar ce putem spune despre alte bunuri şi servicii?
Avem noi destule parcuri, şcoli şi râuri curate? Dacă nu, putem utiliza unele
dintre resursele noastre neocupate pentru a realiza aceste lucruri. Neutilizând
toate resursele noastre –nu utilizăm în totalitate posibilităţile noastre
instituţionale de producţie – şi părăsim venitul potenţial. Chiar dacă considerăm
că toate nevoile noastre private şi publice erau satisfăcute, putem însă să
utilizăm factorii de producţie ca să ajutăm restul lumii. Standardul mediu este
destul de scăzut. Dacă utilizăm de fapt resursele noastre pentru aceste scopuri,
este o problemă de alocare a resurselor şi ea depinde de deciziile private şi
publice pe care le luăm pe piață. Acele decizii ar fi insuficiente să utilizeze toate
resursele de care dispunem.13
Şomajul este -în fapt- o formă de inutilizare a factorului de producţie
muncă, de aici decurgând risipă şi pierderi, mai ales din punct de vedere social.
Fenomenul induce cu sine noţiunea de sărăcie, întrucât provoacă scăderea
drastică a nivelului de trai, a standardului de viaţă, a calităţii traiului.
Sunt lezaţi -direct- indivizii care fac parte din populaţia activă subocupată,
oameni care îşi manifestă dorinţa şi capacitatea de a lucra, dar nu au unde.
Fiind un dezechilibru macroeconomic, nu afectează doar compartimentele
materiale ale economiei naţionale,ci mai ales elementele sale umane.
Populaţia ocupată este cea care suportă din plin,gravele costuri sociale ale
fenomenului.
Apare şi se dezvoltă munca pe piaţa neagră (desfăşurată,de obicei,în
condiţii salariale inferioare preţului minim pe economie în privinţa mâinii de
lucru, fără contract de muncă).
Prin coordonatele lui, şomajul exercită presiuni asupra salariilor
lucrătorilor ocupaţi.
Concedierile consistă într-un puternic obstacol în calea relansării