Tehnica operatiunilor de comert exterior 23.10.2010 Curs nr.1 Capitolul 1. Structuri organizatorice in comertul exterior Capitolul 2. Contractul international de vanzare-cumparare Capitolul 3. Derularea operatiunilor de comert exterior 3.1. Pregatirea marfii pentru export si intocmirea documentelor aferente exportului Ambalajul, marcarea, intocmirea documentelor de livrare si facturarea la extern 3.2. Expeditia internationala Formalitati de expeditie in Romania 3.3. Transportul international 3.4. Asigurarea marfurilor in traficul international Capitolul 4. Tehnica platilor si finantarii internationale 4.1. Mijloace de plata Ordinul de plata, cecul, cambia 4.2. Tehnici de plata Incasso documentar, Acreditivul 4.3. Garantii bancare Scrisoarea de credit comercial Capitolul 5. Operatiunile de transfer de tehnologie Franciza si licentierea Capitolul 6. Operatiunile de cooperare industriala Subproductie, coproductie Capitolul 1. Structuri organizatorice in comertul exterior Pentru exportul pe pietele externe, acesta se poate realiza direct sau prin intermediar.
31
Embed
4. Tehnica Operatiunilor de Comert Exterior - Note de Curs
This document is posted to help you gain knowledge. Please leave a comment to let me know what you think about it! Share it to your friends and learn new things together.
Transcript
Tehnica operatiunilor de comert exterior23.10.2010
Curs nr.1
Capitolul 1.Structuri organizatorice in comertul exterior
Capitolul 2.Contractul international de vanzare-cumparare
Capitolul 3.Derularea operatiunilor de comert exterior3.1. Pregatirea marfii pentru export si intocmirea documentelor aferente exportuluiAmbalajul, marcarea, intocmirea documentelor de livrare si facturarea la extern3.2. Expeditia internationalaFormalitati de expeditie in Romania3.3. Transportul international3.4. Asigurarea marfurilor in traficul international
Capitolul 4.Tehnica platilor si finantarii internationale4.1. Mijloace de plataOrdinul de plata, cecul, cambia4.2. Tehnici de plataIncasso documentar, Acreditivul4.3. Garantii bancareScrisoarea de credit comercial
Capitolul 5.Operatiunile de transfer de tehnologieFranciza si licentierea
Capitolul 6.Operatiunile de cooperare industrialaSubproductie, coproductie
Capitolul 1.Structuri organizatorice in comertul exterior
Pentru exportul pe pietele externe, acesta se poate realiza direct sau prin intermediar.
Exportul direct.In acest caz, producatorul exportator detine propriul compartiment. Exportul direct reprezinta acea forma de export in care producatorul incheie contracte de vanzare internationala direct cu principalii clienti externi. Aceasta presupune folosirea unor structuri organizatorice proprii din tara de origine sau crearea unor structuri in strainatate dependente si controlate de exportatori.
Avantajele organizarii propriului aparat de comert exterior.Controlul foarte bun asupra pietei. Adaptarea produselor la specificul pietei. Promovarea directa a imaginii firmei si a produselor firmei pe piata.
Dezavantaje ale organizarii propriului aparat de comert exterior.Costurile initiale sunt mai mari. Pierderea in cazul unor riscuri este mult mai mare.
Principalele forme de realizare a exportului direct.1. Exportul prin structuri interne.In acest caz firma contacteaza direct clientii si incheie contractele de vanzare in nume si pe cont propriu. De asemenea urmareste derularea si executarea contractului.Metode de contactare, de contractare a clientilor externi.In urma unei activitati promotionale, sau ca urmare a participarii la targuri si expozitii internationale.Prin internet. Prin participare la licitatii internationale. Folosirea unor cataloage. Consultarea diverselor publicatii gen pagini aurii sau date care provin de la Camera de Comert sau Ambasade.2. Utilizarea unui reprezentant in strainatateEste un angajat al firmei exportatoare care isi desfasoara activitatea pe piata externa si este platit printr-un salariu fix + un comision in functie de rezultate. Acesti reprezentanti furnizeaza firmei informatii privind piata externa si deasemenea eventuale adaptari necesare pentru produs si informatii referitoare la clienti.Avantajele folosirii reprezentantului.Varianta buna din punct de vedere financiar, contactarea directa a clientilor (un feedback foarte bun cu clientii), o buna informare cu privire la piata, controlul realizarilor de export a reprezentantului.Dezavantaje ale folosirii reprezentantului.Gasirea unui reprezentant de incredere. Daca reprezentantul nu este de incredere, loial, acest lucru poate afecta imaginea firmei pe acea piata.3. Constituirea de birouri comerciale, sucursale si filialeBiroul de reprezentare este un compartiment operativ implantat in strainatate si care nu are personalitate juridica.Functiile biroului de reprezentare.1. Asigura contactul permanent cu piata.2. Deruleaza contracte, service sau asistenta post vanzare.3. Asigura informatii cu privire la concurenta si clientiBiroul comercial poate fi o forma provizorie de implantare folosita inainte de deschiderea unor filiale sau sucursale.Sucursala este o firma fara personalitate juridica, este inregistrata si functioneaza potrivit legislatiei locale si isi desfasoara activitatea pe baza autogestiunii economico-financiare si valutare. Sucursala transmite comenzile catre societatea mama, realizeaza vamuirea marfii si se ocupa de livrare pe piata respectiva. Avantaj important : obtine informatii cu privire la piata respectiva. Dezavantaj : este nevoie de o investitie mai mare.Filiala, pe de alta parte, este o firma cu personalitate juridica, are o anumita dependenta de societatea mama iar conducerea si organizarea activitatii sunt influentate de regimul juridic al tarii gazda. Aceste filiale pot avea capital strain total sau capitalul firmei mama.Exista doua tipuri de filiale :
- Filiale de comert, care se ocupa de comercializarea produselor pe o anumita piata- Filiale de productie, au ca obiect de activitate productia dar se pot ocupa si de comercializare
Exportul prin intermediar.Intermediarul este o persoana care poate actiona in numele si pe contul producatorului.
Tipuri de intermediari.1. Agentul comercialNegociaza si incheie contracte de vanzare cumparare cu principalii clienti, actionand in numele si pe contul producatorului. Acest agent intervine pentru bunuri de consum dar si pentru bunuri industriale, dar actioneaza mai putin in domeniul serviciilor.
Avantaje : implica un risc mai mic, cheltuieli mai mici decat folosirea propriului aparat de comert exterior, controlul foarte bun asupra operatiunilor pe care le desfasoara, are acces la informatii privind piata respectiva.Dezavantaje : afecteaza imaginea producatorului atunci cand agentul nu este destul de loial, exportatorul isi asuma riscurile care apar.2. ComisionarulEste un intermediar care pe baza unui contract de comision incheiat cu un comitent efectueaza operatiuni in nume propriu dar pe contul comitentului respectiv. Acest comisionar se poate implica in operatiuni de export, vamuire si chiar transport. Acesta se ocupa cu strangerea comenzilor de la clientii externi pe care le transmite producatorului. Este platit cu un comision care variaza in functie de tipul operatiunii, natura marfii si valoarea tranzactiei.3. ComerciantiiLucreaza in nume si pe cont propriu. Acestia cumpara marfa de la diversi producatori si o revand in strainatate. Deasemenea, pot fi implicati si in actiuni de re-export. In acest caz, producatorii nu isi asuma riscuri legate de vanzarea marfii pe pietele externe. Comerciantul se implica in contractarea clientilor, in negocierea, incheierea contractelor si derularea acestora.La randul lor, ei pot sa apeleze si la alti intermediari.Avantajele folosirii comerciantilor pentru producatori. Nu isi asuma riscuri, implica cheltuieli mai scazute, are desfacerea asigurata.Dezavantaje ale folosirii comerciantilor. Pot afecta imaginea firmei intrucat acesti comercianti nu sunt prea loiali (exceptia : dealerii exclusivi). Profit foarte mic.
Structuri organizatorice in comertul exterior.
Compartimentul de marketing.1. Realizarea strategiilor de marketing2. Studierea pietelor externe3. Stabilirea strategiilor de marketing (intregul mix de marketing – produs, pret, plasare, promovare).4. Participarea la targuri si expozitii internationale5. Editarea de brosuri, cataloage si diverse materiale promotionale
Compartimentul de export-import.Contactarea clientilor externi, corespondenta comerciala, oferta facuta clientilor, intocmirea documentelor pentru banca, intretinerea legaturilor de afaceri, negocierea contractelor, contractarea si derularea operatiunilor, marcarea si ambalarea marfii in colaborare cu productia, vamuirea pentru export, transportul international (prin casa de expeditii sau propriul compartiment de export), asigurarea marfii daca acest lucru este prevazut prin conditia de livrare sa fie in sarcina exportatorului.
Compartimentul financiar.Se ocupa de plati si finantari.
Compartimentul juridic, sau existenta unui jurist angajat la compartimentul de import-export.Functiile : incheierea contractelor, urmarirea derularii acestora si solutionarea unor litigii care pot sa apara.
Capitolul 2.Contractul international de vanzare-cumparare
Un contract clasic de vanzare cumparare international cuprinde urmatoarele elemente :1. Un preambul2. Partile contractante3. Obiectul contractului4. Pretul si conditiile de plata5. Modalitatea de plata6. Conditiile de livrare7. Termenul de livrare8. Modalitati de livrare9. Elemente legate de cantitatea si calitatea marfii10. Garantii pentru marfa11. Solutionarea reclamatiilor12. Despagubiri si penalitati13. Clauze de revizuire a pretului14. Clauze de indexare a pretului15. Clauze de renegociere a pretului16. Clauze de impreviziune17. Clauze de forta majora18. Clauze de reziliere a contractului19. Legea aplicabila contractului si modul de solutionare a litigiilor
La sfarsitul contractului pot fi prezentate o serie de anexe.1. Descrieri tehnice ale produsului2. Anumite brosuri de prezentare a produsului3. Variante ale contractului redactate in limba tarii cu care se incheie acel contract4. Contracte de transport5. Contracte conexe contractului de baza6. Contracte de asigurare, de locatie7. Avize8. Certificate de calitate9. Rezultate ale unor evaluari contabile
In orice contract poate sa existe un preambul in care se trec cateva elemente generale legate de intentia partilor privind contractul respectiv.In ceeace priveste partile contractante acestea vor fi trecute cu adresele, domeniul de activitate precum si capacitatea de a contracta (cine are dreptul sa incheie contractul, daca reprezentantul are drept sau nu din partea firmei sa incheie contractul).
Dupa ce au fost prezentate partile, se trece obiectul contractului, care in sens practic este reprezentat de marfa care se vinde iar in sens juridic de ansamblul obligatiilor partilor referitoare la marfa respectiva.
Pretul este elementul esential din contract. Din acest punct de vedere exista diferente intre sistemul de drept privind acceptarea pretului determinat (adica mentionat in contract) si a pretului determinabil (nementionat in contract). Spre exemplu, dreptul francez admite si pretul determinat dar si pretul determinabil, codul civil roman mentioneaza faptul ca pretul trebuie sa fie serios si cert, in dreptul german daca pretul nu a fost convenit, nu exista contract intrucat nu s-a determinat chiar elementul esential al contractului, iar in dreptul englez daca nu s-a stabilit un pret in contract, vanzatorul poate cere pretul rezonabil al bunului vandut.
Clauzele asiguratorii cuprind :- Clauze de adaptare a contractului
1. Clauza ofertei concurente : prin aceasta vanzatorul se obliga sa acorde cumparatorului aceleasi conditii pe care le-ar oferi si alti furnizori2. Clauza clientului cel mai favorizat : prin aceasta, vanzatorul se obliga sa acorde cumparatorului cele mai favorabile conditii pe care le-ar acorda eventual si altor parteneri3. Clauza primului refuz : in acest caz vanzatorul se obliga sa ofere cu prioritate o anumita afacere cumparatorului, urmand ca in caz de refuz sa incheie afacerea cu un tert4. Clauza de impreviziune : se poate renegocia contractul daca s-au petrecut unele evenimente care au adus prejudicii unei parti5. Clauza de forta majora : pentru calamitati (inundatii, cutremure), greve, razboi
- Clauze de mentinere a valorii contractului1. Clauza de indexare : presupune legarea pretului din contract de un etalon monetar si modificarea pretului in functie schimbarea conditiilor de pe piata2. Clauza de revizuire a pretului : in acest caz se poate renegocia pretul daca au intervenit unele modificari (legate de produs)3. Clauza de escaladare : se recalculeaza pretul atunci cand creste pretul la materiile prime4. Clauza valutara : materiile prime cumparate in valuta5. Clauza alegerii monedei de plata
Cantitatea si calitatea marfii.
Din acest punct de vedere, in contract se va trece cantitatea exacta a marfii si raspunderea partilor daca se constata anumite lipsuri cantitative. Intotdeauna se face un proces de receptie la cumparare, iar daca se constata minusuri atunci trebuie sa se observe daca marfa nu s-a pierdut in timpul transportului, cumparatorul putand sa ceara in aceste situatii diferite daune sau reduceri de preturi.
In ceea ce priveste calitatea marfii, exista mai multe metode de determinare a acesteia :1. Determinarea calitatii marfii pe baza de descriere. Se foloseste la materiile prime, la echipament si o serie de instalatii.2. Determinarea calitatii pe baza de mostre. In acest caz marfa se cumpara cu mostra respectiva. Aceasta mostra poate sa fie tinuta de cumparator sau de catre un tert, cum ar fi Camera de Comert, unele asociatii ale producatorului sau comisii de arbitraj.Mostrele pot fi folosite pentru expertiza daca exista reclamatii privind calitatea.3. Determinarea calitatii pe baza de tipuri si denumiri uzuale. In acest caz se face referire la un anumit standard sau norma (cum ar fi ISO) care sublinieaza o anumita calitate.4. Determinarea calitatii prin indicarea marcii de folosire sau a celei de comert.5. Determinarea calitatii pe baza vizionarii marfurilor.
a. clauza vazut si placut. In acest caz cumparatorul se declara de acord cu marfa fara sa mai fie necesara o descriere tehnica.b. clauza dupa incercare. Presupune testarea produsului (autoturisme, nave, avioane). Daca in perioada de testari apar defecte, cel care raspunde este vanzatorul de regula.
6. Determinarea calitatii pe baza unor formule sau clauze consacrate.a. tel quel (asa cum este) : cumparatorul accepta marfa asa cum este, fara vizionarea acesteia sau dupa ce a vazut-o (produse standardizate)b. sound delivered : marfa sanatoasa la descarcare – cumparatorul preia marfa daca aceasta soseste la destinatie fara deprecieri calitativec. rye terms : clauza comertului cu secara. Aceasta clauza presupune ca importatorul sa accepte marfa chiar daca soseste la destinatie cu unele deprecieri calitative insa in aceasta situatie i se ofera o bonificatie de pret.
Ambalaj si marcare.
Ambalajul va fi mentionat in contract prin urmatoarele elemente :1. Tipul ambalajului2. Daca este returnabil sau nu3. Daca este inclus in pret sau nu
Marcarea ambalajului are ca avantaj o mai mare operativitate in manipularea marfii in timpul transportului.
Conditiile de livrare.Ex-works, sau franco-fabrica, EXW, potrivit acestei conditii exportatorul si-a indeplinit obligatia de livrare cand a pus marfa la dispozitia importatorului la sediul exportatorului fara a avea vreo obligatie de incarcare a marfii in mijlocul de transport sau de vamuire a marfii pentru export.Clauza prevede obligatii minime pentru exportator si poate fi folosita pentru orice tip de transport.Importatorul suporta riscurile marfii din momentul livrarii si toate costurile aferente din momentul livrarii si pana cand marfa ajunge la destinatie.
FCA (free carrier), franco-caraus, in acest caz obligatia de livrare a exportatorului este indeplinita atunci cand acesta a pus marfa vamuita pentru export la dispozitia carausului numit de importator la locul sau in portul desemnat. Este utilizata in orice tip de transport inclusiv multimodal.
FAS (free alongside ship), franco de-a lungul navei, exportatorul si-a indeplinit obligatia de livrare cand a pus marfa pe chei langa vasul desemnat pentru transport in portul de incarcare. Toate riscurile si cheltuielile se transmit cumparatorului din acest moment, fiind utilizata aceasta conditie numai in transportul fluvial si maritim.
FOB (franco la bord, free on bord), Free on board sau FOB sau franco la bord. Exportatorul si-a îndeplinit obligaţia de livrare atunci când marfa a trecut peste bordul navei desemnata de cumpărător pentru transport, presupune ca mărfurile au fost vămuite si cheltuielile au fost suportate de exportator, riscurile privind pierderea sau deteriorarea mărfii trecând la cumpărător după trecerea la bord. Se utilizeaza in transportul fluvial si maritim.
CFR (Cost and freight) sau cost si navlu (navlu – preţul transportului pe mare). Obligaţia exportatorului este îndeplinită când aduce mărfurile in portul de destinaţie desemnat suportând costurile si cheltuielile de transport si îndeplinind formalităţile de vămuire a mărfii pentru export. Riscurile privind pierderea sau deteriorarea mărfii ca si celelalte cheltuieli ulterioare încărcării mărfii pe vasul desemnat pentru transport, revin importatorului in momentul in care marfa a trecut la bordul vasului in portul de încărcare desemnat. Utilizabila numai in transportul fluvial si marin.
CIF (Cost insurance and freight) sau cost asigurare si navlu. Prevede in sarcina exportatorului obligaţii similare cu CFR. In plus, exportatorul trebuie sa suporte si costul asigurării mărfii împotriva riscurilor de pierdere sau de deteriorare. De asemenea, exportatorul se ocupa de vămuirea la export.
CPT (Carriage paid to) sau fracht plătit până la (fracht = document de transport rutier). Impune exportatorului sa plătească transportul mărfii până la destinaţia convenita, riscurile si celelalte cheltuieli transferându-se la importator din momentul in care mărfurile au fost transferate in custodia cărăuşului. Conditia se utilizeaza numai in transportul terestru, inclusiv multimodal (cu maşina sau cu trenul).
CIP (Carriage and insurance paid to) sau fracht si asigurare plătite până la. Este similara cu CPT, insă in plus exportatorul se ocupa si de asigurarea mărfii împotriva riscurilor de pierdere sau de deteriorare.
DAF (Delivered at frontier) livrat la frontieră. Obligaţia exportatorului privind livrarea este îndeplinită atunci când mărfurile au fost puse la dispoziţia importatorului vămuite pentru export, la punctul de frontiera desemnat dar înainte de frontiera vamala a tarii vecine. Utilizabilă numai in transportul terestru.
DES (Delivered ex ship) sau livrat pe nava. Obligaţia exportatorului este îndeplinită atunci când marfa a fost pusa la dispoziţia importatorului pe nava desemnata pentru transport in portul de destinaţie dar nevămuită pentru import. Acesta este si momentul când are loc transferarea riscurilor de la exportator la importator. Utilizabilă numai in transportul maritim si fluvial.
DEQ (Delivered ex quay) sau livrat pe chei. Exportatorul si-a îndeplinit obligaţia de livrare, atunci când mărfurile au fost puse la dispoziţia importatorului in portul de destinaţie convenit de-a lungul navei transportatoare. Toate costurile pana in acest moment, inclusiv cele legate de vămuirea pentru import revin exportatorului.
DDU (Delivered duty unpaid) sau livrat taxe vamale neplătite. Exportatorul si-a îndeplinit obligaţia de livrare, atunci când a pus marfa la dispoziţia importatorului, la punctul convenit dar nevămuita pentru import. Cheltuielile de vămuire la import si îndeplinirea formalităţilor de vămuire la import revin importatorului. Utilizabila in orice tip de transport.
DDP (Delivered duty paid) sau livrat taxe vamale plătite. Exportatorul si-a îndeplinit obligaţia de livrare când a pus marfa la dispoziţia importatorului, la punctul de livrare convenit ca destinaţie suportând si taxele vamale si efectuând formalităţile aferente. Este utilizata in orice tip de transport.
20.11.2010
3. Derularea operaţiunilor de comerţ exterior
Derularea operaţiunii de export înseamnă ansamblul activităţilor prin intermediul cărora are loc livrarea mărfii de la vânzător la cumpărător si efectuarea plăţii de către cumpărător in beneficiul vânzătorului.In ceea ce priveşte livrarea internaţionala a mărfii, principalele activităţi sunt:- pregătirea mărfii in vederea exportului si facturarea la extern- expediţia si transportul internaţional- asigurarea mărfurilor- vămuirea
3.1. Pregătirea mărfii pentru export şi întocmirea documentelor aferente exportului
Se poate face direct de catre producător sau de catre un intermediar (firma de comerţ exterior) care este plătit prin comision. Firma de comerţ exterior găseşte clienţii, contractează, negociază.Pregătirea mărfii pentru export înseamnă:- ambalarea mărfii- marcarea mărfii
3.1.1 Ambalarea marfii
Una din obligaţiile principale ale vânzătorului este să livreze marfa în bune condiţii în conformitate cu prevederile contractuale, împreună cu dovezile solicitate prin contract.In acest sens, un rol important revine procesului de ambalare a mărfii deoarece fiabilitatea transportului depinde de ambalaj.Funcţiile ambalajului sunt urmatoarele :1. Protejarea mărfii pe parcursul transportului împotriva şocurilor, coroziunii si conservarea acestora pe parcursul transportului2. Facilitează desfacerea produselor prin aspectul promotional - funcţie estetica, promotionala3. Adaptarea la modalitatea de transport aleasa4. Asigura inviolabilitatea produsului si protecţia acestuia împotriva furtului5. Facilitarea operaţiunilor de transport, respectiv încărcarea/descărcarea mărfii, transbordarea si alte manipulări, precum si operaţiunile de verificare a partizilor de marfăAmbalajul trebuie sa îndeplinească mai multe cerinţe:1. ambalajele să aibă masa si volum propriu reduse (in funcţie de marfa)2. să nu fie toxic nici pentru produs, nici pentru mediul extern3. ambalajul să fie compatibil cu produsul căruia ii este destinat4. să nu prezinte miros şi gust propriu5. să ofere protecţie produsului, să fie etanş faţă de praf, gaze, grăsimi6. să aibă o rezistenţă mecanică foarte bună7. să prezinte sau nu, după caz, permeabilitate faţă de radiaţiile luminoase8. culoarea, forma, grafica trebuie să fie atrăgătoareAmbalajul poate fi realizat sub diferite forme, în funcţie de natura mărfurilor ce urmează a fi transportate:1. mărfurile care se transportă neambalate: fier vechi, ţevi, bare2. mărfuri care se transporta in vrac (cereale, cărbune)3. mărfuri transportate in saci: zahar, orez. In acest caz cărăuşul nu răspunde pentru pierderi datorate deteriorării ambalajului4. mărfuri transportate sub forma baloţilor. Aceşti baloţi cuprind mai multe pachete legate împreuna si cărăuşul nu răspunde de numărul de pachete existente intr-un balot5. lichidele sunt transportate in butoaie, cisterne. Cărăuşul nu răspunde pentru eventualele scurgeri ale lichidului în timpul transportului (găuri, cep neetanş)6. ambalarea mărfurilor cu volum redus în pachete de carton sau în pachete de lemn. Lăzile transparente prezintă riscuri de avariere sau perforare, care nu sunt în sarcina cărăuşuluiO importanţă specială o prezintă, în comerţul internaţional, livrarea cu ajutorul paletilor şi în containere.Paletizarea permite reunirea într-o singură unitate de încărcare numită Load Unit a mai multor mărfuri.Containerul – este un recipient mobil si ermetic conceput pentru a fi încărcat cu marfă în vrac sau cu mărfuri uşor ambalate, astfel încât transportul să se facă fără manipulări sau transbordări de mărfuri de la locul de expediţie la cel de destinaţie.In conformitate cu INCOTERMS, ambalarea mărfurilor este întotdeauna în sarcina şi răspunderea vânzătorului.Factori de care trebuie să se ţină cont în alegerea ambalajului: 1. natura produsului2. starea infrastructurilor de transport3. protecţia pe care o oferă ambalajul4. modalitatea de transport5. durata transportului6. compatibilitatea7. clima pentru ţara în care ajunge
8. infrastructura portuară9. costul ambalajului, avându-se în vedere raportul dintre costul ambalajului şi valoarea mărfii, precum şi economiile pe care ambalajul le permite în ceea ce priveşte transportul, manipularea şi asigurarea mărfii.10. aspectul tehnic. In general ambalajele grele măresc costul transportului insa ambalajele uşoare oferă o protecţie mult mai scăzuta11. aspectul comercial: influenţă negativă asupra relaţiilor cu clientul în caz de avarie, furt sau pierdere; afectarea imaginii de marcă a exportatorului12. aspectul juridic şi financiar. Dacă mărfurile se deteriorează datorită ambalajului este răspunzător vânzătorul
3.1.2. MarcareaEste în sarcina vânzătorului şi priveşte atât marfa cât şi ambalajele.In practica de comerţ exterior există următoarele tipuri de marcare şi anume:- marcarea necesară pentru a individualiza expedierea mărfii- marcarea impusă de reglementările ţării importatoareExportatorul va înscrie pe marfă elementele de identificare ale mărfii, destinatarul si locul de destinaţie. Marcarea trebuie să fie simpla, uşor de identificat, să prezinte toate informaţiile necesare şi să nu fie suprapusă peste o marcare mai veche.Exemplu de marcare folosită în Marea Britanie: - în primul rând se trece numele destinatarului dar printr-o abreviere a numelui acestuia- numărul de ordine al destinatarului astfel încât marfa să poată fi identificată fără deschiderea ambalajului- trecerea destinaţiei- se scrie ruta de acces (via Roterdam)- o fracţie in care numărătorul indică numărul de ordine al pachetului si numitorul indică numărul total de colete
3.1.3. Întocmirea documentelor de livrareLicenţa de export – se practică într-o mai mică măsură datorită politicii comerciale de stimulare şi promovare a exporturilor. Există şi anumite excepţii pentru produse contingentate la export, pentru anumite mărfuri care fac obiectul unor operaţiuni de lohn, barter, clearing sau pot fi mărfuri interzise la export: arme si muniţii, explozibile si toxice, stupefiante, bunuri aparţinând patrimoniului cultural. In toate situaţiile costul licenţei este suportat de vânzător dar in cazul clauzei Ex Works costul licenţei este suportat de cumpărător.Certificatul de calitate – este un document întocmit de vânzător care atestă calitatea mărfii. Acest document poate prezenta o certificare din partea anumitor institute specializate în certificarea calităţii. Mulţi producători au astfel de certificate. Face parte din setul de documente depus de exportator la bancă în vederea încasării contravalorii exportului. Certificatul de calitate este un document eliberat de producătorul mărfurilor exportate, el putând fi atestat de o instituţie specializată de control a calităţii. Conţinutul certificatului trebuie să corespundă întocmai cu prevederile din contract privind calitatea mărfii pentru ca exportatorul să poată încasa plata de la bancă.Certificatul de origine – este un document emis de un organism specializat din ţara exportatorului cum ar fi: camera de comerţ. Acesta este un document care atestă natura mărfii, cantitatea, precum şi locul de fabricare, incluzând o declaraţie care precizează ţara de origine a bunurilor respective. El poate, de asemenea, să precizeze preţul de vânzare al bunurilor pe piaţa internă a exportatorului.Funcţiile acestui document:- permite obţinerea unor facilităţi vamale de către importator, la fel exportatorul poate beneficia de anumite preferinţe vamale- documentul asigură respectarea măsurilor de politică comercială din ţara importatorului
- asigură protejarea unor drepturi privind proprietatea intelectuală (de exemplu, denumirea de origine)Producătorul procură acest certificat numai în cazul în care partenerul extern îl solicită, deoarece este foarte scump.Certificatul de origine a fost adoptat pentru utilizarea în cadrul UE şi a altor ţări care îşi exercită controlul asupra nivelului şi originii importurilor lor.Certificatul poate fi emis de Camera de Comerţ si Industrie sau poate fi chiar factura comerciala a exportatorului cu condiţia să fie certificată de o Cameră de Comerţ. Se eliberează câte patru exemplare pentru fiecare mijloc de transport în parte (în cazul în care marfa exportată este încărcată în mai multe maşini sau vapoare). Două exemplare rămân la exportator, unul la Camera de Comerţ si unul ajunge la importator. Lista de ambalaj sau lista de colisaj sau packing list - cuprinde elemente privind greutatea ambalajelor, tipul ambalajului, conţinutul partizilor de marfă, modul de ambalare şi marcare. Este tot mai mult cerută la ora actuală de către autorităţile vamale dar este folosită şi în setul de documente bancare. Aceasta cuprinde numărul coletelor în ordinea marcării lor, denumirea reperelor de marfă care se găsesc în fiecare colet. Documentul este completat şi eliberat de către expeditor (încărcător) în momentul când mărfurile sunt expediate şi insoţeşte partida de mărfuri pe parcursul transportului până la destinatar. Recipisa de depozitare – este un document care atestă primirea mărfurilor în depozit pe parcursul expediţiei. Pentru transportul maritim conosamentul este un document emis de compania de transport maritim care atestă primirea mărfii în vederea transportului. In acest document sunt înscrise toate condiţiile legate de transport. Este un document translativ de proprietate.
8.1.20113.1.4. Facturarea la extern
Cel mai important document in operatiunea de comert exterior este factura de export.Aceasta este intocmita de exportator si arata conditiile in care are loc vanzarea de bunuri si servicii.
Ea cuprinde in detaliu marfurile comercializate si conditiile de comercializare aferente acestora.
Este un document comercial contabil, tipizat, ale carui rubrici trebuie completate in totalitate.
Factura comerciala rezuma toate conditiile esentiale ale unei afaceri incheiate, si anume :- Clauze privind partenerii- Obiectul- Pretul
, astfel incat din continutul ei rezulta in mod clar drepturile si obligatiile partilor.
In practica comerciala internationala se admite ca tacerea partenerului care a primit factura echivaleaza cu acceptarea integrala a clauzelor pe care aceasta le cuprinde.
Factura are urmatoarele functii :- Atesta faptul ca marfa a fost vanduta- Mijloceste transferul de proprietate de la vanzator la cumparator- Insoteste marfa pana la destinatar- Serveste la incasarea banilor, fiind folosita in setul de documente depus la banca pentru
incasarea contravalorii marfii- Serveste la efectuarea formalitatilor vamale
Factura este documentul primar de evidenta, identificare si evaluare in vama a marfurilor de import-export.
Exista asanumita factura PROFORMA, care este un document solicitat de catre importator exportatorului pentru a-i servi la realizarea unor formalitati prealabile importului, cum ar fi de exemplu obtinerea licentei de import.
Factura proforma nu are statut legal, fiind folosita pentru a facilita bancii cumparatorului sa-si procure fondurile necesare pentru a cumpara produsul importat.
Factura proforma nu este un document care intra in contabilitatea firmei.
Factura consulara.Este solicitata este solicitata in unele tari importatoare pentru a servi la stabilirea taxelor vamale. Este un formular care este vizat de consulatul tarii importatoare. Costul facturilor consulare variaza de la tara la tara, dar poate fi adesea foarte ridicat. Conform conditiilor de livrare INCOTERMS, cumparatorul trebuie sa ramburseze vanzatorului costul facturilor consulare, pe care ultimul le-a procurat in contul importatorului.
Expeditia internationala.Expeditorul international este o persoana fizica sau juridica care pe baza unui contract de mandat incheiat cu firma exportatoare, se obliga sa preia marfurile incredintate de exportator si sa realizeze ansamblul operatiunilor necesare astfel incat marfurile sa ajunga la destinatie.
Aceste operatiuni sunt :- Expedierea marfii la destinatar- Ambalare- Manipulare- Transport- Asigurare- Vamuire- Procurarea documentelor de livrare
Transportatorul realizeaza deplasarea efectiva a marfurilor cel mai frecvent la ordinul expeditorului si pe cheltuiala exportatorului sau a importatorului, in functie de conditia de livrare prevazuta in contractul de vanzare international.
Formalitatile de expeditie in Romania :1. Dispozitia de transport si vamuire serveste la organizarea transportului marfii pana la frontiera vamala a tarii exportatoare si la efectuarea formalitatilor vamale de export. Acest document este transmis exportatorului, adica o firma specializata in expeditii internationale. Daca transportul va fi efectuat pe cale terestra, expeditorul international va intocmi pe baza elementelor cuprinse in DTV setul de scrisori de trasura internationale care prin intermediul firmei exportatoare, in cazul contractului de intermediere, sunt remise furnizorului intern si pe care transportatorul va completa, in momentul preluarii marfii spre incarcare, cantitatea marfii si numarul vagonului sau al camionului si va individualiza data expeditiei, extrem de importanta in mecanismul decontarilor prin acreditiv.
In cazul transportului aerian, se intocmeste scrisoarea de trasura aeriana, iar pentru transportul feroviar, scrisoarea de trasura feroviara. Pentru transportul maritim, in conditiile de livrare CFR si CIF, compartimentul operativ al firmei completeaza si formularul numit CEREREA DE TONAJ, care este
transmis firmei de expeditii internationale in calitate de navlositor, pentru a inchiria sau a retine spatiul maritim necesar.
2. Avizul de navlosireExpeditorul răspunde prin avizul de navlosire (navlositor = închiriator) care cuprinde date
referitoare la navlositor, armator, numele navei, anul construcţiei, pavilionul, navlul şi modalitatea de
plată. Acest navlu este costul transportului pe mare şi este determinat de raportul dintre cerere şi
ofertă pe piaţa navlurilor. Acest document este transmis în atenţia compartimentului de transporturi
şi expediţii internaţionale al firmei, care înregistrează datele în registrul de evidenţă, remiţând apoi
documentul compartimentului operativ de resort.
În vederea întocmirii conosamentului conform condiţiilor contractuale, se completează şi
transmite expeditorului formularul notă comandă conosament. Clauzele conosamentului trebuie să
fie identice cu cele din contract şi din acreditivul documentar.
Foarte importantă este poliţa de asigurare care însoţeşte setul de documente bancare. În
afara elementelor referitoare la marfă, expediţie, destinatar, în cererea (avizul) de asigurare se includ
şi date privind valoarea mărfii şi riscurile care se asigură. Cererea de asigurare serveşte la încheierea
contractului de asigurare a mărfii cu o firmă specializată în asigurări internaţionale.
Asigurarea mărfurilor în traficul internaţional
Asigurarea este relaţia contractuală dintre asigurat (posesorul bunului) şi asigurător
(compania de asigurări) prin care asiguratul transferă anumite riscuri asigurătorului, plătindu-i o
primă de asigurare pentru ca, în cazul producerii daunelor, asigurătorul să îl despăgubească pe
asigurat confirm condiţiilor stabilite în contract.
Clauzele INCOTERMS obligă la plata asigurărilor în condiţiile CIP şi CIF, poliţa de asigurare
fiind încheiată de expeditor. În celelalte cazuri asigurarea se face de către acela pe riscul căruia
circulă marfa.
Pentru clauzele DAF, DES, DEQ, DDU, DDP exportatorul asigură marfa