218562702 Sufletul Al Doilea Daniela Micu

Daniela MICU

SUFLETUL AL DOILEA

C O L E C Ţ I A P O E S I I

Redactor: Petrișor Militaru Coperta: Gabriel Giodea Ilustrația copertei și a volumului: Matei Agachi DTP: Anemona Andrei

Editura Aius PrintEd este recunoscută CNCS

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale României MICU, DANIELA Sufletul al doilea/ Daniela Micu - Craiova : Aius, 2014. ISBN 978-606-562-390-3 I. Militaru, Petrișor (postf.) 821.135.1-1 Editura Aius Craiova, 2014 str. Paşcani, nr. 9, 200151 tel./ fax: 0251-596136 e-mail: [email protected] www.aius.ro

ISBN 978-606-562-390-3

Daniela MICU

sUFLETUL AL dOILEA

Postfaţă de Petrișor Militaru

Craiova

2014

Daniela Micu (n. 1987) este în prezent doctorandă a Facultății de Litere, Universitatea din Craiova, pregătind o teză de doctorat despre literatura de călătorie ca instrument de cunoaștere antropologică. A primit șapte premii la con-cursurile naționale de poezie și este prezentă în patru an-tologii de poezie tânără. Este redactor la revistele „Mozaicul” și „Sisif”. A tradus din opera poetică a lui Paul Celan și Vintilă Ivănceanu. Pe lângă poeme și traduceri din limba germană, a publicat eseuri, cronici și recenzii în mai multe reviste de cultură din țară ca „Vatra”, „Mozaicul”, „Ramuri”, „Bucovina literară”, „Cultura”, „Poezia”, „Euphorion”, „Actualitatea literară”, „EgoPHobia”, „Sisif” etc.

Mesele de rozmarin

În miezul pământului meu o pisică turbure mă învaţă să număr în stomac monede mirosind argintul. O pisică neclară între mesele de amiază de iederă şi de rozmarin.

6 / Daniela Micu

Aleatoriu în Smirnă

Creatura nefericită a celor douăzeci și două de cărări se-ndepărtă de căldura focului ce-i omorâse câinii timp de mai multe generații. Ars de patru ori pe zi câinele moare fără drum. Descoperirea stranie a metisei nu avea rost din moment ce nu izbutii să atingă nicio sticlă cu alcool de pe raft. Câinele continua să moară câte doi. Un animal total pe care însuşi Sarkis Pogosian cu bani grei încercase să-l caute și asta înainte să devină inginer.

Sufletul al doilea / 7

roşu-ceh

Într-o organizare intimă, îmbrățișarea deschisă a nebunului unește numele de pelican cu cel de leu, egale întotdeauna cu sine. Focul pământului arde dintr-o dată tot ce știam. Un nebun ceh coboară pe mai multe voci. El este cel care trage de sfori şi-n orice umbră este el, ochii roşii au întotdeauna mişcări ciclice.

8 / Daniela Micu

Gherasim corbii

Mi-am pregătit cu atâta atenție întoarcerea în numere și furnici încât corbii înțelepciunii și ai memoriei s-au pierdut pentru o clipă și mi l-au dat pe fiul lor. Am alergat în cele mai neobișnuite feluri pentru iubirea lui Gherasim era peste închipuire că erosul crește sub spânzurători și că-n cele mai multe luni se află calea apei și a focului Limba care mi-a lins tăcerea și și-a frecat pulpele de obrajii ei ori muștele și păianjenii morfinei.


Noaptea dinaintea prinderii

În noaptea dinaintea prinderii șarpelui Rasch își strânge degetele și prin ocheanul mâinii. Încearcă să te vadă așa cum ești de fapt, tu-i acoperi vederea cu un cearșaf periferic.


Vânt şi vulpi

Toată lupta a fost controlată de vânt şi vulpi. O armată de vânt şi una de vulpi. Căpitanul ţine de coadă un şarpe în căutarea apei şerpuieşte şi bea. Până ieri le dădea foc doi câte doi ca peştii. Frumoasele arăboaice vor fi cucerite curând de şaptezeci şi trei de soldaţi veniţi de la Medina. Stătuseră acolo doisprezece ani în post şi umilinţă desigur, acum trăiesc numai din luptă cea mai mare obligaţie a lor este să vadă.

12 / Daniela Micu

Așa de sub păr

Cu cât scormoneau mai mult bătrânele în cuibul de cartofi, gândul le era la tecile de ardei și se-njumătățeau. În această dimineață, care trecuse ani de-a rândul drept o densitate vrăjitorească, au putut să-și întoarcă privirea: nu cuiburile puse cu ața au fost trecerea, așa cum era de așteptat, dar pâinea ardea în cuptorul plin de funingine de sub păr.


Interior

Oul tăcerii mele s-a mutat într-o pasăre cu trupul drept și fâlfâiri de aer traversat. O tăcere mândră pieptul drept fâșii, fâșii. Pieptul ațos pe care-l scuipi mestecat ca pe o liniște veche aducătoare de vești proaste. În gâtul meu s-a deschis o pădure deasă un aliat neobișnuit.

14 / Daniela Micu

ceva cu totul neobișnuit

citeam între două cruci mi-au căzut ochii foarte reali sclipitori fruntea mea i-a privit cu duioșie ca o mamă își lasă copiii să se întregească fruntea mea duioasă călare pe un lup bătrân controlat printr-o strângere fermă de urechi se-ndepărta cu promisiuni dulci


Nirma

Demonii de sub pat au sfătuit-o să-mi spună că am mâinile mamei ei şi sfatul a căzut deasupra mea. Mama de şaptezeci de ani şi de opt copii luase calea renunţării. I-am pus mâna pe ochi şi m-a iubit cu faţa albă, părul vechi, minunatele mele urechi chiar dacă nu eram eu aceea în puloverul care-i plăcuse atât de mult.


sufletul al doilea

am fost întrebată cum a fost din moment ce noaptea trecută nu am murit în lift interiorul subţiat mă aşteaptă fără durere să mă tot izbesc de singurele mele garduri am fost întrebată sufletul al doilea nu aude în genunchiul drept al meu nu vorbeşte cu mijlocul mâinii strângi poate îi e dor sau îi pare rău că acum sună telefonul noapte trecută nu am trăit în lift

18 / Daniela Micu

Travesti

Latura mea uşoară este albastră şi are tălpile mici. Prezenţa ei e tăcută şi aşteptată ca şerpii care vin să bea apă vara la izvorul din spatele casei. O mulţime de avocaţi vor apăra latura mea uşoară, dansând travesti în camere goale. Frustraţi că au stat închişi acolo prea mult timp în sânul lor cel unu au lădiţe negative cât mai uşoare. Intuiesc că nu au făcut cuvinte de rezervă şi totul se va întoarce împotriva mea.


Deschidere

Am văzut cum umblă femeia în costumul ei. O poartă-n patru văi cu bretonul neglije în limite. În costumul ei, doctorul se vindecă în oglindă până aproape de gurile ei fiecare gură A stă mai mult de o secundă.

20 / Daniela Micu

Alte arătări

Peștii desăvârșiți ai ferestrelor i-am îngrășat. Cu flori de cicoare i-am înghesuit. În mâna grădinarului unul câte unul, având dureri anuale sau bilunare. După sufletul lor se mestecă din iarbă mingi verzui ale viitorului, alte arătări în stare.


Semenii din carne

între urechi şi tine ştiu exact care este mersul lucrurilor altora până şi îngerii îşi rod uneori semenii din carne când aşteaptă să împingi perna ta galbenă sub cap când eşti atât de fără de asemănare încât trebuie să coborâm de dragul gâtului aşa urcat în vârful pernelor

22 / Daniela Micu

Clopote în Terabithia

Orice incident poate despărți continentele și din miezul zilei să rânjească-o vulpe plutind în piept ca o beție. Dintr-o asemenea situație, poți ieși numai sfâșiat ca o femeie trasă de cai, Brunhilda cailor și a dinților mei care-și trage sufletul ușor și limpede și închide ochii până la gleznele bătrânului palid, așezat între măruntaie - o rază între frunzele copacilor vara, când stăteam pe spate, m-a chemat spre propria casă.


Obloane la vederea ta

Mângâiai un câine pe sfoara dintre blocuri. De acolo simplificai cuvintele și niciun geam n-a închis obloanele la vederea ta toate zidurile îți țineau piept. Acolo, deasupra bicicletelor ai întins o masă lungă și albă din zgardă să prindă fluturi și lăcuste.

24 / Daniela Micu

Căsătoriile republicane

Anhelica, iubita siciliană a ieșit dintr-un ocean de liniște. Apele s-au oprit, cu umerii argăsise o piele de miel să-și găsească echilibrul copiii știu de mici lâna nu arde fără frații din ea rod al căsătoriilor republicane. Fire deschisă și generoasă, Anhelica a fost prima oară femeia unui zeu francez chior. A izbucnit într-un potop, lucrurile nu s-au sfârșit bine, părea să-și fi pierdut mințile chiar din seara aceea.


Secret cu apă

În ultimul timp am un sentiment de burtă aflată în mare pericol. Să nu-mi fie frică o duc alteori în spinare așa de înăuntru cum e și-o las să cadă de la o mare înălțime. Să se desprindă i-am pregătit încet o aterizare, o memorie-moale într-un secret cu apă.


Singuri

Oglinda vede precum surdul vălul ei scapă în pădurea ciclopului viermele ochiului stoarce mătasea. de altfel singur îşi stârneşte furia

se întinde la picioarele pădurii picioarele lui trec prin picioarele pădurii ochiul lui ocoleşte intimidate picioarele ei ocolesc

prădătorul ochi de mut:

„sunt orice poate fi într-o fântână verticală şi infinită dar nu apă am văzut-o şi nu sunt eu am mai văzut şi-o floare roşie frumos aplecată de care nu pot totuşi să mă desprind sunt o frunză sau o verdeaţă care-şi aşteaptă botezul noi amândouă am învăţat să ne aşteptăm în linişte.”

28 / Daniela Micu

Toată iarba în stânga ei

Am muşcat dintr-un măr. Avea gustul lui Lilith spânzurată deasupra cirezii de bizoni hamacul chiar în stânga ei toata iarba sub mine. S-o muşc pe ea de picioare am pus piedică bizonilor în părul meu.


Băutorul de absent

Iar şi-a uitat lupii pe masă cu sticle cu tot şi m-a pus să le dau foc. Mâine va fi groaznic, vrea să deschidă voliera şi ceilalţi s-alerge cu gura până la urechi.

30 / Daniela Micu

Zăbrele de lume

– Duceţi-o în afara cuibului pe mine mă leagă sarea mă sărută şerpii.

daţi-i jos cameliile din păr îmbrăcaţi-o-n roşu,

învăţaţi-o să plângă stând cu tălpile-n sus spre soare.

– Vom face precum spui, dar va râvni printre zăbrelele tale din cuşca de lume şi se va întoarce până la noapte cu picioarele pline de praf, cu rochia ruptă-n spiţe.


S-au ridicat ochii în cele două sahare

mâini ruginite pe garduri o bucată de fustă atunci când s-au ridicat ochii mai sus de grinzile reci de pe care curg copii se ceartă pe scaune ar fi vrut să aibă migrene să se zvârcolească sub aşternuturi dar s-au îmbrăcat în alb şi negru au tras cu puştile în cele două sahare


Salcie din Dumnezeu

I-am dat lui Dumnezeu patru gâşte albe să coboare din salcia în care dormea. – Învăţaţi-L voi Patru Albe cum se fac ochii cu tuş negru! Prins cu picioarele de-o creangă, penele I-au intrat în ochi. Gâsca din capul Lui, să nu scoată ghearele să-și uite zilele, a lovit-o pustiu, fluierând un cântec bătrânesc, din alte lumi.

34 / Daniela Micu

Lacul Catfish

Personaje: 3 pescari, Ada, Bogdan, crapi şi mrene secundare, patronul restaurantului Locul: lacul Catfish, în faţa magazinului de vise, terasa-restaurant 3 pescari goi pe bordura din faţa magazinului de vise 2 dintre ei nu-şi mai pot lega şireturile altul de parcă n-ar fi dormit demult. Ada, Bogdan şi încă doi au zburat pe masa de la margine, deşi făcuseră rezervare să li se pregătească mâncarea au ales altă masă altă mâncare o parte primită. Patronul se aşeză pe scaun la masa lor lăsându-l pe Bogdan în picioare Ada către Bogdan: Trebuie să dau un telefon.


La telefon: Am fost pe lacul Catfish între stânci la pescuit am prins câţiva crapi şi mrene frumuşele lui Bogdan i-am zis să punem crapii într-o pungă, mrenele în alta fiecare cu punga lui. Se spune că-n această apă trăieşte un somn uriaş care odată a mâncat două vaci. A trecut pe lângă noi dând din mustăţi avea chef de joacă. Ne-am speriat în apa până la brâu am zburat. Unul nu credea în poveştile pescarilor somnul nu a mai avut chef de joacă cred că a ţipat acolo, sub apă şi toată lumea subacvatică l-a auzit – ce putea face – nu era nimeni pe măsura somnului, era un somn uriaş şi pestriţ. Era lume la terasă i-au văzut mustăţile şi cunoşteau pescarul pierdut.


Iube către Iacob şi Mei:

v-aş răsuci o ţigară dar mi s-au terminat. Dacă eram pictor uşor ca un fluture aş fi făcut repede rost de altceva. Iacobe tu eşti doctor – nu arunci tu năvodul ar ieşi o ţigară bună de tot dintr-o mătanie şi-un pescăruş cu papagali pe alocuri.

38 / Daniela Micu

Să nu adormi chiar acum

Te-am căutat printre lămâi şi te-am adus în casă. Aşa cum erai te-am văzut. Am urcat scările bâjbâind şi te-am adus în casă. Orice se putea întâmpla, chiar să nu-ţi placă mobila sau covorul. O să fiu pentru tine aşa în covor sau scaun pe fluturi galbeni şi paraleli. Dacă o să mă doară sânii tu o să spui că e bine.


Trecere

Achi pistruiata sărută fundele pe stradă – Nu ştiam că Achi roşcata sărută fundele pe stradă şi se catifelează. Nici cer nu aşterne, nici iarbă nu creşte din lapte. Lipită de sâni nu e una sau alta. Vasele de sticlă strânse degeaba, în asfalt nimic natural, doar o zebră lungită paşte mâncarea pisicii pe care a ouat o mamă dreaptă. Încă de anul trecut merge de sus în jos vârful picioarelor s-a ascuţit aude până pe strada cu Registrul Comerţului. Ieri a căutat

40 / Daniela Micu

până în miezul pământului. La brutărie, văzând întâmplarea, au chemat poliţia. Într-o miercuri auzise până pe Alecsandri: – Nu ne băgaţi în seamă doamnă, vedeţi-vă de drum! În fine, altceva era la mijloc: de la un timp se pretinde albastră.


lui Bogdan

Crocodilul din Florida vrea să-l mănânce pe Bogdan. I-am spus să închidă laptopul şi să plece, mă ocup eu de restul. Crocodilul cântă la chitară îi bag mâna pe gât să-l gâdil în stomac mă refugiez pe un ponton fiara doboară statuia.

42 / Daniela Micu

ce ia se

Două câte două vin săptămânile moarte cu farurile aprinse. Unghia subţire şi scurtă, este arsă pe margini. Are degetele tale de la aerul gros.

44 / Daniela Micu

Salut Sarita! gardul meu e şubred

Mi-am propus să tai perdele. Nu visasem. Am trecut franjuri prin sită, cruci pentru caisele din faţa ferestrei, pe care Sarita le tot dezgropa. Apoi am hotărât printre maşini. Pe picioare de ţevi, le-am şters roţile cu franjuri şi scuipat, am primit mătăniile de la oglinzi să le duc Saritei.


Cu umbrelă şi-o apă-n geam, omida doamnă

Dacă Mack Sennet ar fi ştiut că femeile urcă seara spre cer călare pe juninci, şi-ar fi vândut mobila pe 700 de dinari. ogari cu salbe de aur la gât şi păsări închipuite vor deschide porțile intrarea lor ceremonioasă le face neasemuit de vii o dereglare imensă alunecă în sulița indispozițiilor fonetice păsările nu merg niciodată bine, ca lucrurile, bat aripi ochii lor și-n spuma lor penele. Îmbrățișându-le și-au văzut nevoia – doi umeri nesărați să coboare.

46 / Daniela Micu

Trandafiri cu mâini la spate în faţa zidului

rudarii coc dimineaţa cărămizi sub care noi ne întâlneam pe furiş nu mă găseai, eram uitucă. mă căutai sub pepeni atunci te loveam cu ochii şi te trăgeam de picior prin trenuri cu vatmani celebri


Feng-Du

Uneori nu-mi vin stelele să mi le bag sub unghii; leg sfori să vină Jiao Guii. Ei îmi lasă copii la picioarele patului. Adun toate biletele din copaci şi scutur bananierul de fundele roşii să vină să-şi ia copiii acasă. Dacă nu vin, îi duc pe toţi pe malul râului să vadă stafiile apei în locul lor.


Nemaipomenita poveste a lui Feras din țara unde caii nu dorm

Am ridicat la piept șerpi uscați și-am aruncat cu pietre. Când am deschis uşa, am deschis ochii. M-am ferit să nu fie un brad. Trebuia să urc din două în două trepte, să nu mă ţin de balustradă până ajung la pantofii nud cu ţinte, mi-am luat numele Zuckermaus, nicicând nu m-am simţit.

50 / Daniela Micu

Contemplare

S-a rupt lumina copiilor pe când moţăiam pe scara roasă de soarele suficient de mare, ca să transpire deasupra privirilor femeilor chele, răsfăţate din trei în trei ore. „Eh, tată, s-a rupt lumina copiilor, când voi moţăiaţi şi vă trebuie scara roasă de soarele bătrânului de chirpici. Dar dacă stăteaţi într-o singură cameră, în mijlocul patului, şi s-ar fi rupt lumina pe când moţăiaţi v-ar fi trebuit soarele.”


şterg cerul din mijlocul oraşului

Copiii uscaţi scâncesc la trecerea vântului şi zornăie la atingerea copiilor verzi. Când voi merge vânzătoare într-un magazin, clienţii vor spune „Ce copii uscaţi aveţi pe corset” iar eu, având gustul depărtării, le voi întoarce spatele şi patronul magazinului mă va trimite acasă să reconsider această atitudine zornăitoare a mea.

52 / Daniela Micu

Pasiune

Cu bolovanul osos în spinare, citeai un bivol de la cap la coadă, apoi surfilai țevi, icoane şi pene. Eu însămi pe țevi, în fâşii lungi de elefanţi şi francezi.


Secunditatea sufletului și a apei

Volumul de debut al Danielei Micu este, cel puțin la prima lectură, un puzzle – în sensul că se joacă cu mintea cititorului, că verifică într-un fel capacitatea acestuia de a combina anumite piese textuale cu scopul de a reconstitui o coe-rență semantică caracteristică acestui univers liric ce, în momentul de față, este încă în for-mare. Geneza acestui univers interior, ca orice început, evocă straniul (ceva cu totul neobiș-nuit este chiar titlul unui poem), ascuns adesea în burta apelor primordiale, și le merveilleux (în accepțiune suprarealistă desigur) care se plim-bă, de obicei, pe deasupra apelor. Ca să sim-plificăm lucrurile, am putea spune că poemele sunt niște mitologii subiective, folosind sintag-ma lui Octavian Paler. Iar aceste scenarii de mitologie subiectivă se reflectă în jocul de reconstituire a eului poetic ca un întreg format din fragmente decupate și împrăștiate osirian pe tot parcursul volumului.

Însă, pentru a-l apropia și mai mult pe cititor de poemele Danielei Micu este nevoie să nuanțăm, să dăm câteva exemple pe care le vom fi considerat emblematice. Proiecție a eului creator, pisica este un “totem” aflat în centrul

54 / Daniela Micu

universului interior (bindu), care asistă la naș-terea unei lumi și o organizează sub zodia liniș-tii vegetale de la amiază: „În miezul pământului meu/ o pisică turbure mă învaţă/ să număr în stomac/ monede mirosind argintul./ O pisică neclară/ între mesele de amiază/ de iederă şi de rozmarin.” (Mesele de rozmarin). Geneza uni-versului poetic își are haosul ei, ambiguitatea ei, de unde și aspectul tulburător.

Poemul de deschidere, ca de altfel întregul volum, stă sub semnul plexului solar, al coa-cerii, al ieșirii din colivia propriului eu (invocat în poemul Interior), al dospitului (vezi poemul Așa de sub păr) ce poate avea loc numai într-o stare de „organizare intimă” (roşu-ceh). Inci-pitul rubiniu marchează apariția anterosului, a dorinței sublimate la nivel artistic: „Mi-am pregătit cu atâta atenție/ întoarcerea în numere și furnici/ încât corbii înțelepciunii și ai memo-riei/ s-au pierdut pentru o clipă/ și mi l-au dat pe fiul lor.// Am alergat în cele mai neobiș-nuite/ feluri pentru iubirea lui Gherasim// era peste închipuire// că erosul crește sub spân-zurători/ și că-n cele mai multe luni se află/ calea apei și a focului” (Gherasim corbii). Revin numerele care dau stabilitate memoriei ances-trale într-o imagine poetică ce revigorează semantic arhetipuri din sfera filosofiei oculte: Spânzuratul, corbii, alchimica conciliere a apei și a focului etc. Minuțiozitatea furnicilor atât de discret trasată în poem trădează o apetență pentru detaliul semnificativ, adesea straniu, însă favorabil – cum ar spune Gellu Naum – prin


semnificația sa adâncă, labirintică: „Oul tăcerii mele/ s-a mutat într-o pasăre/ cu trupul drept și fâlfâiri de aer traversat.// […] În gâtul meu s-a deschis o pădure deasă/ un aliat neobișnuit.” (Interior).

Pomeneam, la începutul acestui text, de aspectul osirian al volumului, fiindcă această uni-tate fractalică a cărții este un model de recon-strucție a unui eu profund, a unui eu care, în viața de zi cu zi, trece în plan secund, stă în spa-tele scenariilor de mitologie subiectivă, stă în spatele scenei pe care se desfășoară performance-ul discursului poetic. Sufletul al doilea începe să se constituie când ne dăm seama că nu mai suntem la început, când masca s-a dezlipit de față, când chipul ajunge la vedere. Inocența și experiența, de care pomenea William Blake, pot coexista în această stare de secunditate în care ceea ce numim psyche are conștiința vederii și a faptului că este cel care vede: „Frumoasele ară-boaice […]/ acum trăiesc numai din luptă/ cea mai mare obligaţie a lor este/ să vadă” (Vânt şi vulpi). Sufletul, Psyche sau Pneuma, ține de suflu, etimologic termenul înseamnă „aer în mișcare”, „respirație” sau „vânt” – poemul amin-tit anterior stă sub semnul acestui element pri-mordial, iar vulpea, ca și pisica, sunt, asemenea unui cristal, fațete ale bestiarului interior.

Poemul devine mărturia-cochilie a acelei experiențe unice care a marcat în mod irepe-tabil descoperirea propriei interiorități contrasă în configurații lirice ce tind să capete o coerență specifică și să ia forma unui întreg. O astfel de

56 / Daniela Micu

experiență sunt diferitele constrângeri saturnie-ne exprimate printr-un sentiment de claustrare, însă acest travaliu interior – pe care îl evocă susul și josul ca posibilități ale ascensorului – cuprinde momentele de depășire a limitelor autocreate și de găsire a unor noi mijloace de comunicare directă, nemijlocită sau indirectă, poetică: „am fost întrebată cum a fost/ din mo-ment ce/ noaptea trecută nu am murit în lift// interiorul subţiat mă aşteaptă/ fără durere/ să mă tot izbesc de/ singurele mele garduri// am fost întrebată/ sufletul al doilea/ nu aude în ge-nunchiul drept/ al meu/ nu vorbeşte cu mijlocul mâinii strângi// poate// îi e dor sau îi pare rău că/ acum sună telefonul/ noaptea trecută nu am trăit în lift” (sufletul al doilea).

Altfel spus, volumul de versuri cu care debu-tează Daniela Micu are în centru acest suflet al doilea (capabil să urce și să coboare pe o scală extinsă a sensibilității lirice), pentru care expe-riența împărtășirii – a se citi a publicării – mar-chează o primă etapă în evoluția ei poetică, poate chiar momentul de dinaintea volumului al doilea.

Petrișor Militaru

Cuprins Mesele de rozmarin ..................................................... 5 Aleatoriu în Smirnă .................................................... 6 roşu-ceh ....................................................................... 7 Gherasim corbii .......................................................... 8 Noaptea dinaintea prinderii ...................................... 9 Vânt şi vulpi ............................................................... 11 Așa de sub păr ........................................................... 12 Interior ....................................................................... 13 ceva cu totul neobișnuit ............................................ 14 Nirma ......................................................................... 15 sufletul al doilea ........................................................ 17 Travesti ...................................................................... 18 Deschidere ................................................................. 19 Alte arătări ................................................................ 20 Semenii din carne ..................................................... 21 Clopote în Terabithia ............................................... 22 Obloane la vederea ta............................................... 23 Căsătoriile republicane ............................................ 24 Secret cu apă ............................................................. 25 Singuri........................................................................27 Toată iarba în stânga ei............................................ 28 Băutorul de absent ................................................... 29 Zăbrele de lume ........................................................ 30 S-au ridicat ochii în cele două sahare ...................... 31 Salcie din Dumnezeu ............................................... 33 Lacul Catfish ............................................................. 34 Iube către Iacob şi Mei.............................................. 37 Să nu adormi chiar acum ......................................... 38

58 / Daniela Micu

Trecere ...................................................................... 39 lui Bogdan .................................................................. 41 ce ia se ....................................................................... 42 Salut Sarita! gardul meu e şubred........................... 44 Cu umbrelă şi-o apă-n geam, omida doamnă ........ 45 Trandafiri cu mâini la spate în faţa zidului ............ 46 Feng-Du .....................................................................47 Nemaipomenita poveste a lui Feras din țara unde caii nu dorm.............................................................. 49 Contemplare ............................................................. 50 şterg cerul din mijlocul oraşului .............................. 51 Pasiune...................................................................... 52 Secunditatea sufletului și a apei de Petrișor Militaru ...................................................53

218562702 Sufletul Al Doilea Daniela Micu

Documents