TEZĂ DE DOCTORAT - REZUMATdoctorate.ulbsibiu.ro/obj/documents/REZ-ROM-CIOCAMIHAELA.pdf · ale promovării sănătăŃii decizionând parametrii unui mod de viaŃă sănătos prin:
Post on 22-Feb-2020
14 Views
Preview:
Transcript
UNIVERSITATEA „ LUCIAN BLAGA” – SIBIU
FACULTATEA DE MEDICINĂ „ VICTOR PAPILIAN”
TEZĂ DE DOCTORAT
- REZUMAT -
STAREA GENERALĂ DE SĂNĂTATE ŞI DE BOALĂ
LA ANALFABEłI CU VENITURI INSUFICIENTE
ŞI IMPLICAłIILE ORGANIZATORICE ŞI MEDICALE
Coordonator ştiinŃific:
Prof.univ.dr. LIVIU VULCU
Doctorand:
Cioca Mihaela Sorina
Medic primar medicină de familie
SIBIU
2010
2
INTRODUCERE
OrganizaŃia Mondială a SănătăŃii defineşte sănătatea ca fiind „o stare de bine, o stare
completă din punct de vedere fizic, mintal şi social.” Această condiŃie de bunăstare fizică,
psihică şi socială nu constă numai în lipsa bolii sau infirmităŃii, ci se caracterizează prin
numeroase componente de natură bio-psiho-socială. Starea de sănătate este legată deci, de
bunăstarea comunităŃii, de standardele ei de viaŃă, de tot ceea ce experŃii denumesc calitatea
vieŃii existentă într-o anumită societate. Boala nu este numai o problemă de biologie umană, ci şi
o importantă problemă socială, dependentă pe de o parte de factorii şi condiŃiile mediului social,
iar pe de altă parte de comportamentele, normele sau valorile sociale, de deprinderile, obiceiurile
şi stilurile de viaŃă practicate de o anumită populaŃie şi de grupurile sale componente. Din punct
de vedere sociologic, boala are un rol social şi are numeroase consecinŃe asupra vieŃii individului
şi a colectivităŃii în care acesta trăieşte.
Posesia unei stări de bunăstare reprezintă unul din drepturile fundamentale ale fiinŃelor
umane indiferent de naŃiune, religie, opinie politică, condiŃie economică şi socială.
Printre drepturile fundamentale ale omului, dreptul la sănătate are o însemnătate deosebită.
În prezent, medicina are un profund caracter comunitar, în cea mai mare parte a statelor
lumii. Abordarea sănătăŃii şi a bolii are loc într-un context multidisciplinar, eforturile medicului
combinându-se cu activităŃile de evaluare ale biologilor, psihologilor, sociologilor, demografilor,
economiştilor şi ale altor categorii de specialişti din ştiinŃele sociale.
Medicina socială a apărut ca rod firesc al convergenŃei preocupărilor specifice sociologilor
şi medicilor, în încercarea lor de a asigura actului medical o eficacitate sporită, de a-l deschide
spre comunitate, de a face ca sistemul de îngrijiri medicale să devină una din cele mai
instrumentale forme de activitate socială.
3
CUPRINS
PARTEA GENERALĂ – STADIUL CUNOAŞTERII
Sănătatea populaŃiei unei Ńări reprezintă un indicator principal al calităŃii vieŃii într-o
orânduire socială, dar şi un factor fundamental al dezvoltării ei. Sănătatea este valoarea
universală a existenŃei umane, ce se pierde iremediabil.
Capitolul 1. Starea de sănătate. Tratează probleme generale legate de starea de sănătate:
definiŃia stării de sănătate, determinanŃii acesteia, precum şi gradele stării de sănătate.
Diagnosticul de sănătate este de multe ori îngreunat de faptul că trecerea de la starea de
sănătate la starea de boală este foarte lentă. La un moment dat există o întrepătrundere dintre
starea de sănătate şi starea de boală.
Sănătatea reprezintă unul din drepturile fundamentale ale omului şi o obligaŃie a naŃiunilor.
Ea reprezintă rezultatul adaptării organismului la condiŃiile sale de viaŃă, oferind omului atât
posibilitatea de a se opune factorilor patogeni, cât şi posibilitatea de a desfăşura o activitate
susŃinută şi creatoare, atât din punct de vedere fizic cât şi psihic. Sănătatea face parte din tipurile
de necesităŃi umane. Ea reprezintă un mesaj al calităŃii vieŃii, un determinant al calităŃii vieŃii, un
răspuns al calităŃii vieŃii. Sănătatea şi boala trebuie abordate într-un concept global,
multifactorial (factori genetici, de mediu ambiental fizic şi socio-economic-politic-educaŃional).
Capitolul 2. Politica OrganizaŃiei Mondiale a SănătăŃii în domeniul sănătăŃii. Cuprinde
date despre: OrganizaŃia Mondială a SănătăŃii, Ziua Mondială a SănătăŃii, despre „ Charta de la
Otawa” din 1986 şi „Charta de la Jakarta” din 1997, unde s-a subliniat că „sănătatea necesită a fi
pusă pe agenda politicienilor” ca o politică de responsabilitate socială. Este amintită şi
„DeclaraŃia de la Alma –Ata” din 1978 din Kazahstan unde a fost formulată strategia de
combatere a bolilor. La nivelul OrganizaŃiei Mondiale a SănătăŃii, Programul „Sănătate pentru
toŃi până în anul 2000” cuprindea 38 de obiective, din care cinci prevederi conŃineau concepte
ale promovării sănătăŃii decizionând parametrii unui mod de viaŃă sănătos prin: 1. promovarea
sănătăŃii în toate domeniile de viaŃă şi activitate socială, 2. o politică publică conformă cu
imperativele sănătăŃii bazată pe măsuri legislative, financiare, administrative în scopul
promovării sănătăŃii, 3. echilibru nutriŃional, exerciŃiul fizic şi îmbunătăŃirea cunoştinŃelor, a
4
motivaŃiilor individului în materie de sănătate şi de acŃiune intersectorială, 4. dezvoltarea
competenŃelor în materie de sănătate prin informare, educaŃie, igiena modului de viaŃă, 5.
realizarea echilibrului scontat privind activitatea curativă şi profilactică. Tot la nivelul
OrganizaŃiei Mondiale a SănătăŃii, „Raportul asupra sănătăŃii în lume, 2002”, este un proiect de
cercetare, descriind şi propunând măsuri de „salvare” a sănătăŃii.
În acelaşi capitol sunt prezentate modelul negativ şi modelul pozitiv al sănătăŃii. Sunt
prezentate de asemenea obiective şi viziuni pentru sănătate şi Sănătate Publică în secolul XXI.
Unul din obiectivele OrganizaŃiei Mondiale a SănătŃii pentru Politica de sănătate pentru
secolul XXI, este îmbunătăŃirea stării de sănătate pentru comunităŃile cu risc crescut, deoarece
creşte în lume numărul de persoane ce deŃin condiŃii sanitare improprii.
Subcapitolul 2.3. prezintă politica Uniunii Europene în domeniul sănătăŃii. Este amintită
aici „Cartea Albă” prezentată în cadrul Comisiei ComunităŃilor Europene întrunită la Bruxelles
în 23 octombrie 2007. Aceasta vizează definirea unui cadru coerent – o primă strategie
comunitară în materie de sănătate (până în 2013), care să orienteze activităŃile ComunităŃii
Europene în domeniul sănătăŃii.
După OrganizaŃia Mondială a SănătăŃii, deservirea sănătăŃii trebuie să fie în centrul
dezvoltării economice şi sociale.
Capitolul 3. Starea generală de sănătate şi de boală la analfabeŃi cu venituri
insuficiente şi implicaŃiile organizatorice şi medicale la nivel mondial, este structurat în mai
multe subcapitole care cuprind date despre: analfabetism şi sărăcie la nivel mondial, starea de
sănătate a grupurilor defavorizate în lume, asistenŃa socială şi medicală a grupurilor defavorizate,
învăŃământul la nivel mondial.
Analfabetismul este un concept complex al cărui conŃinut şi interpretare variază după timp
şi zona geografică. DefiniŃia analfabetismului a fost formulată de UNESCO (OrganizaŃia
NaŃiunilor Unite pentru EducaŃie, ŞtiinŃă şi Cultură) în 1958 şi revizuită în 1978. Analfabetă se
considera „orice persoană incapabilă de a exercita activităŃile pentru care alfabetizarea este
necesară în interesul bunei funcŃionări a grupului său şi a comunităŃii sale şi de asemenea, pentru
a-i permite să citească, să scrie şi să calculeze în vederea propriei sale dezvoltări şi a dezvoltării
comunităŃii din care face parte”.
În anul 2006, conform UNESCO existau 781 milioane de analfabeŃi pe tot globul. Dintre
aceştia 64% erau femei. Potrivit datelor UNESCO, cei mai mulŃi analfabeŃi s-au înregistrat în
Asia Mijlocie şi Asia de Vest, 58,6% din totalul populaŃiei, în Statele Africane situate mai la sud
de Sahara, 59,7% şi în Ńările arabe, 62,7%. În America Latină, Cuba are cea mai mică rată de
5
analfabetism. Comparativ cu Statele Unite ale Americii unde există 27 milioane de analfabeŃi, în
statele ComunităŃii Europene numărul acestora este de 17 milioane. În Ńările europene dezvoltate
din punct de vedere economic, analfabetismul a fost eradicat în a doua jumătate a secolului XIX
şi începutul secolului XX, rata de analfabetism menŃinându-se foarte scăzută, 2,5% în 1990.
Studii recente arată că 43 milioane de copii din întreaga lume, care trăiesc în Ńări „sfâşiate”
de război şi conflicte armate sunt privaŃi de şansa de a merge la şcoală. Un miliard de oameni au
intrat în secolul XXI analfabeŃi.
„Analfabetismul funcŃional” reprezintă noua formă de analfabetism cu care se confruntă
lumea modernă, acesta referindu-se la incapacitatea individului de a folosi deprinderile de citire,
scriere şi utilizare a calculatorului în situaŃiile de zi cu zi. Nu este vorba de inabilitatea de a citi,
ci de a înŃelege ce citeşti.
Lumea în care trăim se confuntă cu numeroase probleme, una dintre ele, care nu poate fi
ignorată, este sărăcia.
Sărăcia poate fi definită în sens absolut, când ilustrează situaŃia individului căruia îi lipsesc
resursele necesare traiului şi în sens relativ, când desemnează absenŃa resurselor unui individ sau
ale unui grup, atunci când sunt comparate cu cele ale altor membrii ai societăŃii. Sărăcia
reprezintă excluderea individului de la accesul la bunuri şi servicii. În prezent 1,3 miliarde de
oameni, adică peste 20% din populaŃia Terrei trăiesc cu mai puŃin de 1 dolar pe zi. Africa este un
continent al contrastelor, al unora din cele mai mari bogăŃii de pe glob, dar şi a celor mai sărace,
cu un nivel de trai al populaŃiei necorespunzător. Patrimoniul celor mai avute 15 persoane din
lume depăşeşte Produsul Intern Brut al tuturor statelor din Africa Sub-Sahariană. Aproape 93 %
din cele 621 milioane de oameni care trăiesc cu mai puŃin de un dolar pe zi s-au aflat, în 2003,
în: India, China şi Asia de Sud. Cele mai înalte niveluri ale sărăciei absolute se înregistrează în
Ńările sărace ale Asiei Centrale, cu o rată a sărăciei de 70% (în Tadjikistan) . Conform Biroului
de Recensământ American, 37 de milioane de americani trăiau sub pragul sărăciei în 2007. În
anul 2009, peste 78 de milioane de europeni, adică 16% trăiau la limita sărăciei. Zilnic aproape
1,8 milioane de persoane erau găzduite în adăposturile specializate pentru persoanele fără
locuinŃă. PopulaŃia rromă estimată la 8 milioane în Europa trăieşte într-o sărăcie totală, nu are
acces la educaŃie, are cele mai mari probleme de sănătate şi este exclusă de pe piaŃa muncii. Ziua
de 17 octombrie a fost decretată în lume ca „Ziua Mondială pentru Eradicarea Sărăciei”.
Atâta timp cât nu se poate vorbi de egalitate între oameni, cât societatea este imperfectă din
punct de vedere social, existând mari bogaŃi şi mari săraci, nu se poate vorbi nici de egalitatea de
şanse globale pentru atingerea unei bune stări de sănătate. Riscul de îmbolnăvire este cu atât mai
mare cu cât platforma socio-economică este mai joasă. Un individ analfabet într-un mediu de
6
analfabeŃi este un bolnav potenŃial; acel individ nu poate deŃine o sănătate pozitivă. Lipsa de
educaŃie eludează responsabilitatea individului pentru sănătate. La nivel mondial, peste un
miliard de oameni sunt subnutriŃi. Dintre aceştia 96% se află în Ńări în curs de dezvoltare. Un
sfert din populaŃia subnutrită se află în Africa Sub-Sahariană şi mai mult de două treimi în Asia
şi Pacific. Conform unui studiu al OrganizaŃiei Mondiale a SănătăŃii efectuat în perioada 2001 –
2006, aproximativ 500 000 de oameni din întreaga lume sunt infectaŃi cu o nouă tulpină de bacil
Koch. Noua formă de tuberculoză este rezistentă la medicamente şi s-a înregistrat în 81 de Ńări
printre care şi Rusia, Republica Moldova, Ucraina, Azerbaidjan, Uzbekistan. La începutul anilor
`90, peste 10 milioane de persoane aveau HIV (Virusul ImunodeficienŃei Dobândite). În anul
2002 numărul lor a ajuns la 40 de milioane. Deşi aproape toate Ńările lumii sunt afectate de
această boală, HIV se găseşte cu precădere în: America de Nord, Caraibe, Africa Centrală şi Asia
de Sud-Est. În anul 2005 doar câteva Ńări au raportat cazuri noi de SIDA: Polonia, Tucia, Serbia,
Muntenegru şi Ungaria. În prezent, peste 95% din cei 40 de milioane de oameni infectaŃi cu HIV
trăiesc în Ńări în curs de dezvoltare. În studiul Legatum, Statele Unite ale Americii ocupau poziŃia
27 la capitolul sănătatea populaŃiei. SperanŃa de viaŃă era sub media dintre 30 Ńări dezvoltate.
Rata obezităŃii în America este cea mai mare din cele 30 de Ńări, cu toate că guvernul american
cheltuieşte mai mult decât orice altă Ńară. Raportul Dezvoltării Umane 2006 arată că 1,8 milioane
de copii mor din cauza diareii cauzată de lipsa apei potabile. Conform aceluiaşi raport, 50% din
populaŃia Ńărilor în curs de dezvoltare suferă de maladii cauzate de lipsa de apă şi canalizare.
Conform Economist Intelligence Unit (EMU), Ńările nordice: Suedia, Norvegia, Finlanda sunt
considerate ca având cea mai bună stare de sănătate din Europa. În Estul Europei se află Ńările cu
o accentuată degradare a sănătăŃii, unde calitatea alimentaŃiei este destul de proastă, îngrijirea
bolnavilor precară, costurile ridicate şi calitatea serviciilor medicale scăzută. OrganizaŃia
Mondială a SănătăŃii avertiza că în anul 2008 principalele ameninŃări asupra sănătăŃii globale
sunt pandemia de gripă şi tuberculoza rezistentă la tratamente.
În subcapitolul privind implicaŃiile organizatorice şi medicale în lume este prezentat un
scurt istoric al asistenŃei sociale la nivel mondial, începând din antichitate şi continuând în lumea
modernă, în Ńări din Europa şi America de Nord. Cancelarul german Von Bismark este
promotorul primelor legi în domeniul asigurărilor sociale. Multe Ńări europene au urmat imediat
modelul Germaniei. Alte Ńări: Statele Unite ale Americii, Canada şi Austria, au introdus mult mai
târziu aceste legi. În ultimii ani, comunitatea internaŃională s-a arătat dispusă să abordeze
problema sărăciei, una din cele mai mari probleme cu care se confruntă azi omenirea. În anul
1992, în cadrul Summit-ului de la Rio de Janeiro desfăşurat sub egida ONU, Ńările dezvoltate,
respectiv cei 22 de membrii ai OCDE (OrganizaŃia pentru Cooperare Dezvoltare Economică) au
7
constituit un aşa – numit Comitet pentru AsistenŃă şi Dezvoltare, în cadrul căruia s-a adoptat
hotărârea ca fiecare Ńară din cadrul grupului respectiv să aloce 0,7% din PIB-ul naŃional în
vederea sprijinirii ieşirii din subdezvoltare a Ńărilor mai sărace. Ajutoarele acordate Ńărilor în
curs de dezvoltare de cele 22 de Ńări bogate ale lumii, membre ale Comitetului de AsistenŃă
pentru Dezvoltare al OrganizaŃiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (CAD-OECD), au
scăzut cu 5,1% în 2006. La sfârşitul anului 2001, Comisia Europeană a elaborat un program de
acŃiune al ComunităŃii, având ca obiectiv operaŃional reducerea importantă a sărăciei, reducerea
proporŃiei celor care trăiesc sub pragul de sărăcie, de la 18% în prezent, la 15% în 2005 şi la 10%
în 2010.
ImplicaŃiile medicale cuprind un scurt istoric al medicinii sociale în lume şi date referitoare
la asistenŃa medicală în secolul XXI în lume. Se face referire la sistemele de sănătate din Europa
şi America, precum şi la o serie de organisme internaŃionale (UNFPA, OMS, NaŃiunile Unite), a
căror eforturi şi acŃiuni se îndreaptă spre eliminarea la scară globală a sărăciei şi
analfabetismului, spre combaterea serviciillor de sănătate de proastă calitate, spre îmbunătăŃirea
stării de sănătate a populaŃiei lumii. Reducerea inegalităŃilor în materie de sănătate reprezintă
unul din obiectivele principale ale Strategiei Uniunii Europene în domeniul sănătăŃii, adoptată în
anul 2007 şi al Programului de AcŃiune Comunitară în domeniul SănătăŃii Publice 2008-2013. Pe
termen lung, obiectivele acestor acŃiuni sunt: ridicarea nivelului general de sănătate până la
nivelul de care se bucură cei mai privilegiaŃi, garantarea unei abordări responsabile a nevoilor
medicale ale celor dezavantajaŃi şi accelerarea ritmului de ameliorare a sistemului de sănătate
publică din Ńările şi regiunile cu rate mari ale morbidităŃii.
ImplicaŃiile privind învăŃământul cuprind un scurt istoric al învăŃământului, începând din
Evul Mediu şi până în prezent, în diferite colŃuri ale lumii (Asia, America Latină, Africa,
Europa). Este menŃionată şi Adunarea Generală ONU din 19 decembrie 2001, care a proclamat
prin RezoluŃia 56/116 din 19 decembrie 2001, perioada 2003 – 2012 ca „Deceniul ONU pentru
alfabetizare” , sub sloganul „EducaŃie pentru toŃi”. Statele membre ale OrganizaŃiei NaŃiunilor
Unite au semnat în septembrie 2000 o convenŃie în care s-au stabilit opt obiective majore privind
dezvoltarea umană la nivel mondial ce trebuie atinse până în anul 2015. Al doilea obiectiv îl
constituie asigurarea accesului la educaŃie. ONU şi-a propus ca până în anul 2015 copiii din
întreaga lume să aibă posibilitatea de a termina ciclul primar de învăŃământ. În Ńările membre ale
Uniunii Europene s-a urmărit adaptarea sistemului educaŃional, astfel încât şcolile să răspundă
cu succes la nevoile şi caracteristicile copiilor provenind din grupurile dezavantajate, pentru
prevenirea abandonului şcolar şi reintegrarea în învăŃământ a tinerilor care au abandonat şcoala,
precum şi extinderea învăŃământului, astfel încât să existe oportunităŃi adecvate de educaŃie şi
8
instruire profesională accesibile copiilor şi tinerilor aflaŃi în situaŃie de risc. Ziua de 8 septembrie
este sărbătorită în lume ca „Ziua InternaŃională a Alfabetizării”.
Capitolul 4. Starea generală de sănătate şi de boală la analfabeŃi cu venituri
insuficiente şi implicaŃiile organizatorice şi medicale în România, cuprinde date actuale
despre învăŃământul românesc, despre analfabetism în Ńara noastră. Sunt abordate de asemenea
aspecte ale sărăciei şi aspecte medicale la nivel naŃional. ImplicaŃiile organizatorice şi medicale
se referă la asistenŃa socială în România din trecut şi până în prezent, la medicina socială
românească, la cheltuielile cu învăŃământul şi sănătatea în Ńara noastră, la măsurile luate de
Ministerul EducaŃiei şi Cercetării şi de către Ministerul SănătăŃii privind educaŃia în zonele
dezavantajate, privind accesul la servicii de sănătate a tuturor categoriilor de populaŃie.
În DicŃionarul Explicativ Român analfabetismul este definit ca „neştiinŃă de carte”, iar
analfabetul este definit ca „persoană care nu ştie să scrie şi să citească”. În prezent, în România
sunt peste 500 000 de analfabeŃi. Cea mai mare rată a adulŃilor care nu ştiu să scrie şi să citească
se înregistrează în rândul femeilor, 75% din totalul femeilor şi al persoanelor având vârsta peste
65 de ani sunt analfabete. Din statisticile Recensământului din 2002, reiese că numărul
analfabeŃilor se ridica la 1 083 935, din care 688 803 erau femei. Cei mai mulŃi analfabeŃi provin
din mediul rural – 760 432, faŃă de 323 503 în mediul urban. DistribuŃia pe etnii arăta astfel:
2,15% din românii de peste 10 ani sunt analfabeŃi, la fel 1,4% dintre maghiari, 0,9% din germani,
8% din evrei, 26,3% din rromi şi 23,7% din turci. Din analfabeŃii rromi 34,7% sunt casnici din
mediul rural, din analfabeŃii turci 33,7% sunt de asemenea casnici din mediul rural, iar din
analfabeŃii români 7,7% sunt inactivi, pensionari din mediul rural. După cum se poate observa ,
procentul cel mai mare de analfabeŃi este în rândul populaŃiei de etnie rromă. În anul 2007 rata
abandonului şcolar s-a triplat faŃă de 2000 şi peste 70 000 de copii sunt nevoiŃi în prezent să
muncească în loc să înveŃe conform unui studiu realizat de organizaŃia „SalvaŃi copiii”. O treime
din copiii obligaŃi să muncească sunt analfabeŃi, 40% au un nivel redus al abilităŃilor de scris şi
citit, iar unul din cinci astfel de copii nu a fost niciodată la şcoală. Conform rapoartelor
organizaŃiilor internaŃionale, România are una din cele mai mari cote de analfabetism din
Europa. Principalele grupuri cu risc şcolar sunt: familiile care se confruntă cu o sărăcie extremă,
(lipsite de cele mai elementare condiŃii de viaŃă, inclusiv locuinŃă), zonele rurale izolate şi sărace
care au acces scăzut la educaŃia de calitate şi acces dificil la învăŃământul secundar, copiii cu
handicap care fie nu sunt înscrişi la şcoală (cazuri mai rare ), fie sunt înscrişi târziu, abia după
vârsta de 10 ani. Zonele cu risc ridicat de excludere de la educaŃie din cauza sărăciei sunt cele
rurale din judeŃele: Teleorman, Giurgiu, IalomiŃa (în Regiunea de Sud), Botoşani, Iaşi, Vaslui (în
9
Regiunea de Nord – Est ) şi Vrancea, Buzău, Brăila, GalaŃi (în Regiunea de Sud-Est). În aceste
regiuni peste 30% din populaŃia de 15 ani nu a absolvit nici o şcoală sau au absolvit doar şcoala
primară .
Sărăcia are o dimensiune absolută în România, un loc central ocupând lipsurile, în special
cele de natură primară: hrană, îmbrăcăminte, medicamente. Riscul de sărăcie este mai mare în
gospodăriile al căror cap este femeie decât cele al căror cap este un bărbat (34 faŃă de 28%). În
anul 2008 existau în România cam 1,25 milioane de persoane care trăiau sub pragul de sărăcie
absolută. Pentru anul 2009 se prognoza că rata sărăciei absolute va ajunge la 7,4%. În anul 2003
venitul mediu net pe gospodărie în România a fost de sub 300 euro pe lună exprimat în paritatea
puterii de cumpărare. Acesta reprezintă numai circa jumătate din venitul mediu înregistrat în cele
şase Ńări U.E. cu cele mai scăzute venituri. Şomerii şi familiile lor, pensionarii precum şi
persoanele necalificate sunt cei mai expuşi riscului de „sărăcie a veniturilor”. Conform unui
studiu realizat în 2006 de FundaŃia Europeană pentru ÎmbunătăŃirea CondiŃiilor de ViaŃă şi de
Muncă, doi din cinci români nu se descurcă din punct de vedere financiar. Conform calculelor
efectuate de CASPIS ( Comisia Guvernamentală Antisărăcie şi Promovare a Incluziunii Sociale)
în 2003 pe baza datelor INS (Institutului NaŃional de Statistică) referitoare la anul 2001, în
România rata sărăciei în funcŃie de etnie arăta astfel: 24,4% la români, 19,95% la maghiari,
75,15% la rromi, 7,4% la germani, 31,7% la alte etnii. În anul 2008 riscul de sărăcie era de
31,1% pentru rromi, de 1,9% pentru maghiari, de 4,9% pentru români şi de 12,0% pentru
celelalte etnii. Rromii sunt de departe categoria cea mai săracă din România: trei sferturi trăiesc
în sărăcie şi mai bine de o jumătate în sărăcie severă.
În România, începând cu anul 1999, au existat demersuri în direcŃia elaborării de „hărŃi ale
sărăciei” pe baza unor indicatori demografici, economici şi sociali agregaŃi la nivel de localitate.
Aceste hărŃi sunt rezultatul unui studiu care combină două tipuri de date: Recensământul
populaŃiei din 2002 şi Ancheta Bugetelor de Familie din 2003. Conform „HărŃii sărăciei”, în
Regiunea de Sud-Est care cuprinde judeŃele: Vrancea, GalaŃi, Brăila, Tulcea, Buzău şi ConstanŃa
s-a înregistrat o scădere a populaŃiei active cu 195 000 de persoane. Sectoarele care concentrează
cea mai mare parte a populaŃiei ocupate sunt: agricultura, industria prelucrătoare şi comerŃul. Ca
urmare, rata sărăciei pentru Regiunea de Sud-Est în mediul urban era de 0,23 conform
Recensământului din 2002.
Este bine cunoscut că riscul de îmbolnăvire este cu atât mai mare cu cât platforma socio-
economică este mai joasă. România este una din Ńările din Estul Europei cu o accentuată
degradare a sănătăŃii, unde calitatea alimentaŃiei este destul de proastă, îngrijirea bolnavilor
precară, costurile ridicate şi calitatea serviciilor medicale scăzută. În anul 2006, România avea
10
alături de Lituania şi Letonia cea mai redusă durată medie a vieŃii din Uniunea Europeană.,
respectiv 72 de ani. La capitolul tuberculoză şi hepatită virală, România se situează pe primul loc
între statele Uniunii Europene. În anul 2005 România înregistra 205 cazuri noi de SIDA.
IncidenŃa bolilor produse direct de sărăcie – tuberculoză, anemii, a cunoscut o creştere explozivă
în ultimii ani. Confom rezultatelor unei anchete asupra condiŃiilor de viaŃă ale populaŃiei
efectuată în 2004 – 2005 de către Institutul NaŃional de Statistică (INS), unul din cinci români
suferă de o boală cronică, din care aproape 60% sunt femei. Principalele boli cronice cu
incidenŃă asupra populaŃiei sunt conform studiului cele de inimă - 9,3%, artrita - 2,7% şi bolile
sistemului nervos - 2,3%. Osteoporoza, artroza, diabetul şi bolile de inimă afectează mai mult
femeile, bărbaŃii fiind afectaŃi cu preponderenŃă de bronşită cronică sau insuficienŃă respiratorie.
Nivelul de dezvoltare economic din România, a determinat în ultimii ani, pentru grupurile
sărace, prezenŃa unor elemente care au influenŃat negativ starea de sănătate a acestor grupuri:
alimentaŃie insuficientă sau dezechilibrată, condiŃii mizere de locuit, lipsa condiŃiilor elementare
de igienă. Acestea împreună cu problemele de calitate, acces sau echitate ale sistemului medical
românesc au contribuit la starea actuală proastă de sănătate a populaŃiei. În România 95% din
totalul deceselor sunt generate de cinci mari cauze medicale: bolile aparatului circulator 62,2% ,
cancerul 17,6%, bolile aparatului digestiv 5,5%, accidentele 5% şi bolile aparatului respirator
4,9%.
Etnicii rromi care se confruntă cu o sărăcie severă au acces limitat la serviciile de sănătate
publică, fapt care duce la o stare de sănătate precară, manifestată printr-o rată ridicată a
mortalităŃii infantile, printr-o morbiditate cu prevalenŃa bolilor cronice şi transmisibile şi printr-o
speranŃă de viaŃă cu 15 ani mai redusă faŃă de populaŃia majoritară. Durata medie de spitalizare a
pesoanelor de etnie rromă este aproape dublă faŃă de media la nivel naŃional, aspect ce poate fi
datorat faptului că rromii se prezintă la medic doar în stadii avansate ale bolii.
În ceea ce priveşte implicaŃiile organizatorice şi medicale privind persoanele defavorizate,
România se numără printre cele 191 de Ńări care au adoptat DeclaraŃia Mileniului elaborată de
ONU, în septembrie 2000. Printre Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului (ODM) stabilite de
această DeclaraŃie, se numără: reducerea ratei sărăciei severe, creşterea ratei de absolvire în
învăŃământul obligatoriu, reducerea mortalităŃii infantile, îmbunătăŃirea sănătăŃii materne,
combatera HIV/SIDA şi a tuberculozei, asigurarea unui mediu durabil. Câteva din Ńintele de
dezvoltare care permit monitorizarea progresului în îndeplinirea obiectivelor sunt: reducerea la
jumătate, între 2002 şi 2009 a ratei sărăciei severe, reducerea la jumătate până în 2009 şi faŃă de
2002 a deficitului de consum al populaŃiei şi reducerea polarizării sociale, asigurarea că până în
2012 copiii din mediul rural vor finaliza ciclul complet de învăŃământ în proporŃie de cel puŃin
11
95%, creşterea ratei alfabetizării populaŃiei de etnie rromă, creşterea gradului de ocupaŃie a
populaŃiei de sex feminin, reducerea cu 40% între anii 2002 şi 2015 a mortalităŃii infantile,
reducerea la jumătate între anii 2001 şi 2009 a ratei mortalităŃii materne, menŃinerea HIV/SIDA
în 2007 la nivelul anului 2002, stoparea creşterii în 2005 şi începerea regresiei incidenŃei
tuberculozei, asigurarea accesului la medicamente esenŃiale la preŃuri accesibile, dublarea până
în anul 2015 a procentului persoanelor care au acces la o sursă de apă potabilă.
În domeniul asistenŃei sociale, în anul 2001 s-a constituit Comisia Guvernamentală
Antisărăcie şi Promovare a Incluziunii Sociale (CASPIS), iar în 2002, Guvernul a adoptat Planul
NaŃional Antisărăcie şi Promovare a Incluziunii Sociale, care include un Program de creştere a
cheltuielilor sociale publice pentru a atinge într-o perioadă relativ scurtă nivelul cheltuielilor
medii din Uniunea Europeană. Planul NaŃional Antisărăcie cuprinde o serie de obiective
strategice pentru perioada 2002-2012, printre care eradicarea completă a sărăciei extreme,
asigurarea accesului tuturor membrilor societăŃii la serviciile sociale fundamentale:sănătate,
învăŃământ, ocupare, asistenŃă socială.
În domeniul educaŃiei, Ministerul EducaŃiei şi Cercetării şi Centrul EducaŃia 2000+, au
iniŃiat Programul „EducaŃia a doua şansă”, un proiect experimental de recuperare şcolară în
vederea combaterii marginalizării şi excluderii sociale şi profesionale a tinerilor care nu au
finalizat învăŃământul obligatoriu şi nu au dobândit competenŃe minime necesare ocupării unui
loc de muncă.
În domeniul medical, în anul 1997, a fost votată Legea Asigurărilor de Sănătate, iar în anul
1998 a fost implementată. Sistemul de sănătate din România este un hibrid înte sistemul public şi
cel al asigurărilor. În anul 2008 cheltuielile pe cap de locuitor cu sănătatea au fost de 463 de
dolari, România clasându-se pe ultimul loc în topul statelor membre UE în ceea ce priveşte
sănătatea. Cheltuielile pentru medicamente, conform unui studiu al companiei de cercetare
Cegedim pentru 2008, arată că România întrece doar Bulgaria, Belarus, Rusia şi Ucraina, Ńara
noastră situându-se doar puŃin peste media regiunii Europei Centrale şi de Est. Prima formă de
acces la serviciile de sănătate în România, în prezent, o reprezintă înscrierea la medicul de
familie. Legea 95/2006, reglementeză domeniul asistenŃei medicale primare, asigurată prin
serviciile de medicină de familie. Conform articolului 61 al aceleiaşi Legi: alin. 3. „Medicul de
familie acordă îngrijiri persoanelor în contextul familiei şi, respectiv, familiilor în cadrul
comunităŃii fără discriminare”. Medicul de familie din asistenŃa primară, prin poziŃia sa în
sistem, poate fi privit ca o „interfaŃă” între pacient şi ceilalŃi furnizori de servicii de sănătate.
România alături de Bulgaria şi Ungaria stau cel mai prost la capitolul accesul populaŃiei
sărace la servicii spitaliceşti. În România doar 19,4% din cei săraci au acces rapid la spital.
12
În 5 decembrie 2001, a fost discutată la nivel naŃional, cu toŃi agenŃii implicaŃi, relansarea
Reformei în domeniul sănătăŃii. Aceasta include o serie de strategii şi programe de acŃiune în
vederea reformării sistemului sanitar. Pentru eficientizarea şi creşterea performanŃelor sistemului
de sănătate românesc, Ministerul SănătăŃii Publice urmăreşte reforma sistemului de sănătate şi
consolidarea rezultatelor acesteia prin mai multe direcŃii de acŃiune, din care amintim: egalitatea
de şanse pentru toŃi cetăŃenii la accesul pachetului de servicii de bază, o nouă metodologie de
calcul al preŃurilor la medicamente, o nouă listă a medicamentelor compensate şi gratuite,
atingerea unui nivel al indicatorilor demografici şi de sănătate, comparabil cu cel al „Ńărilor
civilizate”.
13
PARTEA SPECIALĂ – CONTRIBUłII PERSONALE
Capitolul 5 conŃine Date despre motivaŃia lucrării.
În ultimele decenii progresele realizate în domeniul medical au făcut ca starea de sănătate
în lume să se îmbunătăŃească considerabil. Cu toate acestea starea de sănătate a persoanelor care
se confruntă cu instabilitatea socială, economică şi politică este precară. O stare de sănătate
precară este atât cauză cât şi consecinŃă a sărăciei. Starea de sănătate a unei populaŃii este
afectată negativ de lipsa de acces sau acces redus la serviciile de îngrijire a sănătăŃii, la
medicaŃie şi programele de educaŃie sau prevenŃie sanitară, dar şi de lipsa de acces sau accesul
redus la condiŃiile de viaŃă necesare menŃinerii unei stări de sănătate (acces la surse de apă
potabilă, la alimentaŃie sănătoasă, echilibrată, la o locuinŃă dotată cu facilităŃi sanitare, salubră,
încălzită pe timpul iernii). Nivelul de educaŃie scăzut favorizează comportamentul de
neasigurare. Sărăcia generează în rândul populaŃiei sărace o abandonare a grijii faŃă atât de
propria sănătate cât şi de cea a copiilor, un stil nesănătos de viaŃă, ducând la acumularea treptată
de boli netratate sau insuficient tratate. Costul crescut al medicamentelor a diminuat accesul
familiilor sărace, chiar şi în ceea ce priveşte tratamentele vitale, obligatorii. Un număr mare de
persoane, deşi sunt asigurate, au acces limitat la asistenŃa medicală datorită bugetului foarte
redus al gospodăriei. Familiile sărace nu îşi pot permite coplăŃile implicate de solicitarea
serviciillor medicale şi achiziŃionarea medicamentelor necesare, achitarea costurilor de transport
şi personalul auxiliar.
Una din problemele grave ale sistemului românesc de ocrotire a sănătăŃii publice este şi
insuficienŃa programelor medicale preventive şi ineficienŃa acestora.
Capitolul 6 este structurat în mai multe subcapitole: Scopul lucrării. Obiective.
Rez ultate aşteptate. Ipoteza de lucru.
Starea sănătăŃii este un indice integrat al dezvoltării sociale a unei Ńări, o reflectare a
bunăstării social-economice şi morale, dar totodată şi a gradului de educaŃie pentru sănătate şi
informare adecvată despre factorii de risc şi comportamente sănătoase a unui popor.
Stările morbide sunt determinate de factori complecşi, care acŃionează într-un sistem
sinergetic, de la influenŃa generală asupra organismului, până la maladii concrete, organice.
Poluarea mediului înconjurător şi a apei, alimentaŃia incorectă, tensiunea neuro-psihologică
14
permanentă, stresul socio-economic, deprinderile dăunătoare, sedentarismul, nivelul scăzut al
culturii sanitare, condiŃii nesatisfăcătoare la locul de muncă, incompetenŃa în probleme de
profilaxie, planificare familială, atitudinea neglijentă, iresponsabilă faŃă de propria sănătate etc.,
sunt condiŃiile care favorizează dezvoltarea multiplelor maladii acute şi cronice şi menŃinerea
unei morbidităŃi înalte prin maladii transmisibile (tuberculoză, boli cu transmitere sexuală, etc.),
precum şi non-transmisibile (cardiovasculare, ale aparatului digestiv şi respirator, ale sistemului
nervos şi imun, etc.).
Este dovedit faptul că măsurile de prevenŃie, profilaxie şi educaŃie pentru sănătate sunt mai
eficiente, accesibile în preŃ şi cu rezultate esenŃiale, favorabile în timp.
Scopul lucrării este identificarea problemelor medicale şi sociale cu care se confruntă
pătura săracă şi analfabetă a populaŃiei. Prin analiza situaŃiei existente, lucrarea se doreşte a fi un
document de studiu pentru decidenŃi. Prin programele propuse, de prevenire, supraveghere şi
tratament al bolilor cronice la persoanele defavorizate cu venituri insuficiente, cât şi de educaŃie
sanitară pentru persoanele analfabete, se au in vedere atât creşterea accesului la servicii de
sănătate a populaŃiei cu venituri insuficiente cât şi ridicarea nivelului de cunoştinŃe medicale al
populaŃiei prin formarea şi dezvoltarea unor deprinderi corecte care să promoveze sănătatea.
Obiectivul lucrării este sensibilizarea organelor competente în vederea luării de măsuri
concrete pentru ajutorarea persoanelor paupere analfabete, deoarece în România secolului XXI,
integrată în toate organismele internaŃionale politico – economice care contează cu adevărat la
nivel mondial, s-a făcut foarte puŃin pentru studiul aprofundat al sărăciei, iar mecanismele de
combatere au acŃionat incoerent, cu nepăsare faŃă de detalii, cu mare risipă de fonduri şi energii.
Rezultate aşteptate - luarea de măsuri pentru integrarea persoanelor defavorizate în
societate: prin asigurarea unui venit decent, şcolarizarea lor, prevenirea abandonului şcolar şi
asigurarea unei asistenŃe medicale adecvate.
În desfăşurarea studiului am pornit de la ipoteza că persoanele paupere, fără studii, au o
stare de sănătate precară. Mi-am propus astfel să studiez starea de sănătate şi de boală a
persoanelor cu venituri insuficiente care se regăsesc pe listele medicilor de familie, medicii de
prim contact cu pacientul. Medicul de familie este cel care coroborează datele pe care le
dobândeşte din studiul propriu al cazului (prin anamneză, examen clinic), cu datele pe care le
primeşte de la colegii de alte specialităŃi la care trimite bolnavul, realizând în final sinteza
diagnostică şi terapeutică pentru pacientul respectiv. El este cel care cunoaşte cel mai bine
pacientul, familia acestuia, mediul în care acesta locuieşte, relaŃiile dintre membrii familiei,
veniturile acestora precum şi eventualele probleme cu care aceasta se confruntă.
15
Capitolul 7. Material şi metodă. Cercetarea personală a cuprins două etape: prima
cuprinde identificarea aspectelor legate de starea generală de sănătate şi de boală la analfabeŃi cu
venituri insuficiente cu implicaŃiile organizatorice şi medicale pentru Regiunea de Sud-Est a
României cu focalizare pe judeŃul Buzău şi a doua etapă, cuprinde partea practică propru-zisă de
evaluare a stării generale de sănătate şi de boală a analfabeŃilor cu venituri insuficiente, înscrişi
pe listele a doi medici de familie din municipiul Buzău şi a implicaŃiilor organizatorice şi
medicale care decurg din aceasta.
Regiunea de Sud – Est a României în care este inclus şi judeŃul Buzău este a doua ca
mărime din cele opt ale Ńării. Cu un PIB care reprezenta 11,3% din economia Ńării în 2004, se
situează pe locul 6 din 8, fiind una din cele mai sărace ale Ńării. Pe locuitor indicatorul se situează
sub media pe Ńară. Din punct de vedere al distribuŃiei regionale, Regiunea Nord-Est reprezintă
regiunea cea mai săracă, urmată de regiunile Sud-Est şi Sud-Vest.(grafic nr.1). Potrivit Eurostat,
Regiunea de Sud-Est a României se număra în anul 2005 printre cele 15 cel mai puŃin dezvoltate
regiuni ale Uniunii Europene.
0
10
20
30
rata sărăciei extreme 1,6 1,9 0,6 1,2 1,4 0,3 0,8 0
rata sărăciei absolute 8,5 7,1 4,4 7,9 5,7 3,4 5,2 1,1
rata sărăciei relative 27,2 22,7 17,5 23,3 15,6 13,3 14,5 4,7
nord-est sud-est
sud-
Munteni
a
sud-
vest
Oltenia
nord-
vestvest centru
Bucureş
ti-Ilfov
Grafic nr.1. Rata sărăciei pe regiuni de dezvoltare, în 2007 ( Sursa:www.insse.ro)
JudeŃul Buzău situat în zona CarpaŃilor de curbură, are o suprafaŃă de 6103 kmp. La
Recensământul din 2002, populaŃia judeŃului număra 496 214 locuitori, din care 242 311 erau
persoane de sex masculin şi 253 903 erau de sex feminin. Din totalul populaŃiei judeŃului,
38,65% trăiau în mediul urban şi 61,35% în rural. În anii 2007, 2008, populaŃia a început să
scadă ajungând la 484 724 locuitori în 2008. Ponderea bărbaŃilor era de 48,8%, iar cea a
16
femeilor de 51,2%. Numărul locuitorilor în judeŃul Buzău a scăzut atât în mediul urban cât şi în
mediul rural. (tabel nr.1)
Tabel nr.1. PopulaŃia judeŃului Buzău, pe sexe şi categorii de localităŃi, la 1 iulie
nr.persoane
Anii
( Sursa: DirecŃia JudeŃeană de Statistică Buzău)
Din totalul de 496 214 locuitori înregistraŃi ca populaŃie stabilă a judeŃului în anul 2002 la
Recensământul populaŃiei, românii erau în număr de 481 272, rromii 14 446, maghiarii 153,
restul aparŃinând altor etnii ( germani, turci, tătari, italieni, greci,ş.a.).
Structura populaŃiei ocupate după nivelul de instruire, pe sexe şi medii pe anul 2007, în
Regiunea de Sud-Est, arăta că din totalul de 1 155 000 persoane reprezentând populaŃia ocupată,
119 000 au studii superioare, 707 000 au pregătire medie şi 329 000 au nivel scăzut de pregătire,
respectiv doar ciclul gimnazial sau doar ciclul primar sau nu au absolvit nici un fel de şcoală.
Persoanele de sex masculin cu ocupaŃie au fost 671 000, din care 63 000 au studii superioare,
426 000 au studii medii şi 182 000 au nivel scăzut de educaŃie. Femeile cu ocupaŃie erau în
număr de 484 000, deci în număr mai mic decât al bărbaŃilor, din care cu studii superioare au fost
56 000, cu studii medii 281 000, iar cu nivel scăzut de educaŃie 147 000. (grafic nr. 2.). În mediul
urban numărul persoanelor ocupate era mai mare decât în rural, 638 000 persoane (55%) faŃă de
517 000 persoane în rural (45%). În judeŃul Buzău populaŃia ocupată civilă pe activităŃi ale
economiei naŃionale era mai numeroasă în agricultură.
În anul 2006 numărul total de salariaŃi al Regiunii de Sud-Est era de 559 000, cu o uşoară
creştere în 2007 la 575 300. La nivelul judeŃului Buzău ponderea salariaŃilor în populaŃia ocupată
civilă era de 48,6% în 2006, de 49,4% în 2007 şi de 50,1% în 2008. Ponderea femeilor în total
2006 2007 2008
Masculin - total 240025 238922 236675
*urban 97979 97205 95411
*rural 142046 141717 141264
Feminin - total 250956 249841 248049
*urban 105652 104885 103538
*rural 145304 144956 144511
17
personal salariat a scăzut continuu la nivelul judeŃului Buzău, în 2006 fiind de 49,6%, în 2007 de
45,2%, iar în 2008 de 47,8%.
671000
63000
426000
182000
484000
56000
281000
147000
0
100000
200000
300000
400000
500000
600000
700000
masculin feminintotal studii superioare
studii medii nivel scăzut de pregătire
Grafic nr.2. PopulaŃia ocupată (mii de persoane) pe sexe, după nivel de instruire,
în 2007, în Regiunea Sud-Est (Sursa: www.braila.insse.ro)
Veniturile principalelor categorii de gospodării ale Regiunii de Sud-Est conform
datelor statistice variau, cele mai mici revenind evident şomerilor şi agricultorilor.(tabel nr.2.)
Tabel nr.2. Veniturile totale ale principalelor categorii de gospodării.
Regiunea de dezvoltare Total Gospodării
gospodării SalariaŃi Agricultori Şomeri Pensionari
Sud-Est
Lei, lunar pe o persoană
Venituri totale 2006 425,09 524,42 291,92 262,27 409,23 2007 528,32 655,96 426,61 274,87 486,61 2008 658,72 818,37 452,95 345,24 630,92
(Sursa:www.braila.insse.ro)
18
La nivelul judeŃului Buzău, câştigul salarial nominal mediu brut a ajuns de la 947 lei/salariat
în 2006, la 1 479 lei/ salariat în 2008. Câştigul salarial nominal net, pentru total salariaŃi pe judeŃ,
era de 724 lei/salariat în 2006, de 878 lei în 2007 şi de 1 106 lei în 2008.
În anul 2008 numărul mediu al pensionarilor din Ńară era în primul trimestru de 4 649 000
persoane. La nivelul Regiunii Sud-Est cei mai mulŃi pensionari s-au înregistrat în judeŃele
ConstanŃa, GalaŃi şi Buzău, urmate de Brăila, Vrancea şi Tulcea. Numărul mediu al pensionarilor
din judeŃul Buzău era de 146 959 persoane în 2006, de 144 786 în 2007 şi de 142 540 în 2008.
Pensia medie lunară a crescut la nivelul întregii Regiuni de Sud-Est din 2006 până în 2008. La
nivelul judeŃului Buzău pensia medie lunară a crescut de la 274 lei în 2006 la 523 lei în 2008
pentru pensionarii de asigurări sociale de stat, iar pentru pensionarii agricultori pensia medie
lunară a crescut de la 121 lei în anul 2006 la 257 lei în 2008.
Cheltuielile principalelor categorii de gospodării din Regiunea de Sud-Est au crescut în
perioada 2006-2008, de la 403,64 lei/lună/ persoană în 2006 la 598,86 lei/lună/persoană în 2008.
Cele mai mari cheltuieli se înregistrau în anul 2008 în rândul salariaŃilor - 737,64 lei , iar cele
mai mici în rândul şomerilor - 385,09 lei. În rândul pensionarilor cheltuielile erau de 391,01 lei
în 2006 şi au crescut la 567,04 lei în 2008.
Restructurările industriale care au avut loc în procesul tranziŃiei la economia de piaŃă au
dus la creşterea masivă a şomajului în marile centre industriale: GalaŃi, Brăila, Buzău, dar şi în
micile centre urbane monoindustriale. Şomajul depăşea în anul 2005 în Regiunea de Sud-Est
media Ńării de 5,9%. În următorii doi ani rata şomajului a scăzut, ca să crească uşor în 2008
datorită crizei economice care se manifesta şi la nivel mondial. Între judeŃele regiunii, în anul
2006 rata cea mai mare a şomajului s-a înregistrat în judeŃul Buzău, de 7,5%, urmat de GalaŃi cu
7,2% şi de Brăila cu 5,4%. În anul 2006 judeŃul Buzău a înregistrat şi cea mai mare rată a
şomajului în rândul persoanelor de sex masculin comparativ cu celelalte judeŃe ale Regiunii Sud-
Est. În anul 2008 rata cea mai mare a şomajului s-a înregistrat în judeŃul GalaŃi, de 6,6%, urmat
de judeŃul Buzău cu 5,7%. Cheltuielile pentru protecŃia socială a şomerilor în Regiunea de Sud-
Est au scăzut per total din 2006 până în 2008, de la 138 835 652 lei în 2006 la 124 819 297 lei în
2008. La nivelul judeŃului Buzău, cheltuielile pentru protecŃia socială a şomerilor au fost de
28 549 855 lei în 2006, crescând uşor la 29 405 392 lei în 2007 şi scăzând apoi la 23 542 146 lei
în 2008.
Pentru combaterea marginalizării sociale cheltuielile au variat la nivelul Regiunii de Sud-
Est, de la 762 857 milioane lei în 2006 la 699 416 milioane lei în 2007 şi la 999 689 milioane lei
în 2008. La nivelul judeŃului Buzău sumele cheltuite pentru combaterea marginalizării sociale au
scăzut de la an la an în perioada 2006-2008, fiind de 60 935 milioane lei în 2006, de 55 771
19
milioane lei în 2007 şi de 47 364 milioane lei în 2008. Din punct de vedere social judeŃul Buzău
se confruntă cu accentuarea procesului de sărăcire a populaŃiei, atât prin erodarea veniturilor cât
şi prin degradarea acumulărilor şi prin creşterea nevoilor de consum.
Pentru ajutorarea persoanelor paupere s-au organizat cantine de ajutor social. JudeŃul
Buzău ocupă locul doi după judeŃul ConstanŃa în ce priveşte numărul cantinelor de ajutor social.
La cele trei cantine de ajutor social din judeŃ mâncau în anul 2007 zilnic un număr mediu de 903
persoane.
În ceea ce priveşte VMG (Venitul Minim Garantat), situaŃia cererilor de ajutor social în
perioada 2006-2008 pe Ńară, situa judeŃul Buzău printre judeŃele cu numărul cel mai mare de
cereri de ajutor social: 13 542 cereri în 2006, 12 129 cereri în 2007 şi 11 875 cereri în 2008.
Deşi la nivelul judeŃului Buzău densitatea populaŃiei este sub media pe Ńară, problematica
medico-socială este destul de gravă, numărul beneficiarilor de ajutor social situându-se mult
peste media pe Ńară de 6 692 beneficiari.
Conform „Studiului aupra sărăciei” realizat de World Vision România, la sfârşitul anului
2006, în România, zonele cu risc ridicat de excludere de la educaŃie din cauza sărăciei sunt cele
rurale din judeŃele :Teleorman, Giurgiu, Călăraşi şi IalomiŃa (în Regiunea de Sud), Botoşani,
Iaşi, Vaslui (în Regiunea de Nord-Est) şi Vrancea, Buzău, Brăila, GalaŃi (în Regiunea de Sud-
Est). În aceste regiuni, peste 30 % din populaŃia de 15 ani nu a absolvit nici o şcoală sau a
absolvit doar şcoala primară. În plus, între nivelul scăzut al educaŃiei şi sărăcie există o relaŃie
directă. (grafic nr.3)
55,7
37,7
29
19,3
10,3
4,3 1,5
0
10
20
30
40
50
60
fără şcoală
şcoala p
rimară
gim
naziu
şcoala
pro
fesion
ală/de
ucen
ici
liceu şcoala
po
stliceală
facultate sau
coleg
iu
Grafic nr.3. Riscul de a cădea în sărăcie (%) , în funcŃie de nivelul studiilor
( Sursa: Raportul pe anul 2004 al Comisiei Anti-Sărăcie şi Promovare a Incluziunii Sociale)
20
PopulaŃia şcolară din învăŃământul de toate gradele în cadrul Regiunii Sud-Est a variat de
la un an la altul şi de la judeŃ la judeŃ. La nivelul anului şcolar 2005/2006 populaŃia şcolară era de
60 589 elevi la nivelul judeŃului Brăila, de 152 811 elevi la nivelul judeŃului ConstanŃa , de
122 066 elevi la nivelul judeŃului GalaŃi, de 41 612 elevi la nivelul judeŃului Tulcea, de 61 230
elevi la nivelul judeŃului Vrancea, de 80 591 elevi la nivelul judeŃului Buzău. În anul şcolar
2008/2009 numărul populaŃiei şcolare a scăzut în toate judeŃele regiunii.(grafic nr.4.)
0
0,1
0,2
0,3
0,4
0,5
0,6
0,7
0,8
0,9
1
an şcolar 2008/2009 55106 58979 81443 117809 37783 57310
an şcolar 2007/2008 57202 76502 157659 120085 39350 58858
an şcolar 2006/2007 58009 78232 152859 121264 40122 59909
an şcolar 2005/2006 60589 80591 152811 122066 41612 61230
Brăila Buzău ConstanŃa GalaŃi Tulcea Vrancea
Grafic nr.4. PopulaŃia şcolară (număr de elevi) din învăŃământul de
toate gradele în cadrul Regiunii Sud-Est
( Sursa:wwww.braila.insse.ro şi www.insse.ro)
În ceea ce priveşte rata abandonului şcolar pe niveluri de educaŃie ISCED, Regiunea de
Sud-Est a înregistrat din 2000 până în 2006 o creştere constantă a ratei abandonului şcolar la
învăŃământul primar şi la cel gimnazial, valorile fiind peste valoarea naŃională. Ratele
abandonului şcolar sunt în creştere atât în mediul urban cât şi în mediul rural, în 2006 atingând
valori de 1,8% pentru urban şi 1,9% pentru rural. (Sursa:PRAI 2007-2013, pag.54). La nivelul
21
judeŃului Buzău, pentru anul şcolar 2005/2006, rata abandonului şcolar a fost de 2,0, în anul
şcolar următor a crescut la 2,3, iar în anul şcolar 2007/2008 a rămas tot de 2,3.
Conform Recensământului din 2002, populaŃia de 10 ani şi peste, analfabetă, era de 14905
persoane. (tabel nr.3) .
Tabel nr.3. PopulaŃia de 10 ani şi peste, analfabetă, pe sexe , grupe de
vârstă şi medii în judeŃul Buzău la Recensamântul din 2002
JudeŃul total municipii şi oraşe comune
Grupa de ambele masculin feminin ambele masculin feminin ambele masculin feminin
Vârstă sexe sexe sexe
BUZĂU 14905 4222 10683 3155 1092 2063 11750 3130 8620 10 ani 100 58 42 34 19 15 66 39 27 11 ani 108 61 47 44 26 18 64 35 29 12 ani 173 95 78 71 29 42 102 66 36 13 ani 150 94 56 47 32 15 103 62 41 14 ani 171 97 74 59 32 27 112 65 47 15 ani 187 93 94 71 29 42 116 64 52 16 ani 169 92 77 62 30 32 107 62 45 17 ani 230 111 119 93 46 47 137 65 72 18 ani 213 129 84 79 50 29 134 79 55 19 ani 198 91 107 85 32 53 113 59 54 20-24 ani 1030 500 530 397 178 219 633 322 311 25-29 ani 730 321 409 257 108 149 473 213 260 30-34 ani 549 258 291 197 90 107 352 168 184 35-39 ani 380 150 230 114 41 73 266 109 157 40-44 ani 486 200 286 141 60 81 345 140 205 45-49 ani 476 193 283 127 40 87 349 153 196 50-54 ani 437 141 296 94 36 58 343 105 238 55-59 ani 449 151 298 111 36 75 338 115 223 60-64 ani 906 266 640 135 44 91 771 222 549 65-69 ani 2073 373 1700 258 37 221 1815 336 1479 70-74 ani 1697 296 1401 237 45 192 1460 251 1209 75 ani şi 3993 452 3541 442 52 390 3551 400 3151 peste
( Sursa: www.insse.ro )
Pentru populaŃia analfabetă la nivelul judeŃului Buzău, s-au organizat cursuri de
alfabetizare şi cursuri fără frecvenŃă la câteva şcoli din judeŃ. Pentru a veni în sprijinul copiilor
săraci, FundaŃia „Sf.Sava” a înfiinŃat la Buzău cu aprobarea Inspectoratului JudeŃean de
22
ÎnvăŃământ şi cu acordul Ministerului EducaŃiei şi Cercetării „ Şcoala de arte şi meserii Sf.Sava”
destinată elevilor defavorizaŃi, orfani, din familii numeroase sau foarte nevoiaşe.
În ceea ce priveşte sănătatea, în regiune existau în 2005, 47 de spitale, 13 policlinici şi 41
dispensare medicale, la care se adaugă şi alte tipuri de unităŃi sanitare. Privind gradul de
acoperire cu personal medical, Regiunea de Sud-Est este una din cele mai defavorizate, cu un
medic la 655 locuitori. Un număr mare de persoane, deşi sunt asigurate, au acces limitat la
asistenŃa medicală, pe fondul bugetului foarte redus al gospodăriei. Serviciile medicale pentru
populaŃia din mediul rural sunt slab dezvoltate. Infrastructura de sănătate din regiune, atât din
punct de vedere al construcŃiilor, cât şi al dotărilor, este precară, fiind necesare reabilitarea
clădirilor, precum şi dotarea corespunzătoare a acestora.
La nivelul judeŃului Buzău, numărul spitalelor a crescut în 2008 faŃă de 2006, de la 6 la 8. .
În prezent se construieşte o nouă Maternitate modernă. Numărul cabinetelor de medicina familiei
a crescut de la un an la altul, la fel cel al cabinetelor stomatologice. Cabinetele medicale de
specialitate au cunoscut în 2007 o uşoară scădere ca număr faŃă de 2006, de la 107 la 100, dar
numărul lor a crescut din nou în 2008, la 106. În ceea ce priveşte personalul medical, în
Regiunea Sud-Est erau în 2006 un număr de 4 189 medici şi 15 188 cadre medii, iar în 2007
numărul medicilor era de 4 414, iar cel al cadrelor medii de 15 625. Pentru judeŃul Buzău,
numărul medicilor din 2006 a fost de 544, a scăzut în 2007 la 541 şi a crescut în 2008 la 550.
Numărul cadrelor medii a fost în 2006 de 2446, în 2007 acesta a scăzut la 2547, iar în 2008 a
crescut la 2569. JudeŃul Buzău ocupa locul trei în zona de Sud-Est în ceea ce priveşte numărul de
paturi în spitale, de medici şi personal sanitar mediu, după judeŃele ConstanŃa şi GalaŃi. Privind
asigurarea populaŃiei cu medici, pe judeŃele Regiunii Sud-Est, cei mai mulŃi locuitori pentru un
medic reveneau în judeŃul Buzău, atât în anul 2006, cât şi în 2007 şi în 2008. În anii 2006 şi
2007 erau 903 locuitori la un medic, iar în 2008, 881 locuitori la un medic. Datele statistice
privind consultaŃiile pe judeŃe în Regiunea de Sud-Est arată că în judeŃul Buzău numărul acestora
a crescut în 2007 faŃă de 2006, de la 1926,3 mii la 2014,4 mii, iar în 2008 a scăzut din nou sub
nivelul celor din 2006, la 1668,7 mii. Numărul de consultaŃii pe locuitor a fost în judeŃul Buzău
de 3,9 în 2006, de 4,1 în 2007 şi 3,4 în 2008. Privind numărul de consultaŃii, judeŃul Buzău
ocupa locul patru după judeŃele ConstanŃa, GalaŃi, Brăila. Cele mai puŃine consultaŃii s-au
înregistrat în judeŃul Tulcea.
Durata medie a vieŃii pe sexe, variază de la un judeŃ la altul. Constatăm că bărbaŃii,
comparativ cu femeile au cea mai scăzută medie a vieŃii în toată Regiunea de Sud-Est. La nivelul
judeŃului Buzău, în anul 2006 durata medie a vieŃii era de 69,28 ani la bărbaŃi şi de 76,37 ani la
femei. În anul 2007, durata medie a vieŃii a crescut uşor la 69,70 ani la bărbaŃi şi 76,87 ani la
23
femei. Pentru 2008, durata medie a vieŃii a depăşit valoarea de 70 ani, ajungând la 70,11 ani
pentru bărbaŃi şi de 77,45 ani la femei.
La nivelul judeŃului Buzău se constată o îmbătrânire a populaŃiei. Numărul
persoanelor de 65 ani şi peste a crescut uşor în anul 2007 faŃă de 2006 şi a scăzut uşor în 2008.
Ponderea populaŃiei de 65 de ani şi peste această vârstă, a crescut uşor de la an la an, de la 18,0%
în 2006, la 18,1% în 2007 şi la 18,2% în 2008. În mediul rural ponderea populaŃiei în vârstă de
65 de ani şi peste a rămas aceiaşi în cei trei ani 2006-2008, de 23%, în schimb în mediul urban a
crescut uşor de la an la an, ajungând de la 10,9% în anul 2006, la 11,1% în 2007 şi la 11,3% în
2008. Ratele de fertilitate erau în 2007 pentru Regiunea de Sud-Est de 38,3%, iar pentru judeŃul
Buzău de 40,2%, acesta situându-se pe locul trei după judeŃele Vrancea şi ConstanŃa.
Indicii privind mortalitatea brută şi standardizată pe primele cinci grupe de cauze medicale
de moarte pe judeŃe în anul 2008, arătau că judeŃul Buzău ocupa locul patru privind decesele prin
boli ale aparatului circulator, locul cinci privind decesele prin tumori, locul trei privind decesele
prin boli ale aparatului circulator, locul cinci privind bolile aparatului digestiv. La nivelul
Regiunii Sud -Est numărul cazurilor noi de hepatita de tip B au scăzut în anul 2008 faŃă de anul
2006. Cele mai multe cazuri noi s-au înregistrat în judeŃul ConstanŃa şi cele mai puŃine în JudeŃul
Vrancea. În judeŃul Buzău, în anul 2006 s-au descoperit 31 de cazuri noi de heapatită virală B, în
anul 2007 numărul cazurilor noi a scăzut la 25, iar în 2008 s-au înregistrat doar 10 cazuri noi de
hepatită virală de tip B. IncidenŃa sifilisului (cazuri noi la 100000 de locuitori) a scăzut în
judeŃele Regiunii de Sud-Est cu excepŃia judeŃelor Buzău, unde incidenŃa a crescut şi Tulcea,
unde după o uşoară scădere în 2007, a crescut din nou în 2008. O altă boală a sărăciei,
tuberculoza a înregistrat noi cazuri în toate judeŃele Ńării cu variaŃii de la un an la altul. În
judeŃele Regiunii de Sud-Est, s-a înregistrat o creştere a numărului de cazuri noi în anul 2007
faŃă de 2006 în judeŃul GalaŃi. În celelalte judeŃe, inclusiv judeŃul Buzău, numărul de cazuri noi
de tuberculoză au scăzut în anul 2007 faŃă de anul 2006. În anul 2008 faŃă de anul 2007, numărul
de cazuri noi de tuberculoză a crescut uşor în judeŃele Brăila, Buzău, ConstanŃa şi Vrancea şi a
scăzut în judeŃele GalaŃi şi Tulcea.
Datele privind morbiditatea în cabinetele medicilor de familie arată o creştere de la an la
an a numărului de cazuri noi de boli cardiovasculare, de tumori, de tuberculoză pulmonară, de
hepatite cronice, de anemii prin carenŃă, de tulburări de somn, depresii, etc. Majoritatea sunt boli
ale sărăciei, consecinŃe ale privaŃiunilor de tot felul. Din datele raportate la A.S.P.(Autoritatea de
Sănătate Publică) de medicii de familie din judeŃul Buzău, numărul bolnavilor cronici cu diverse
afecŃiuni a crescut în perioada 2006-2008.(tabel nr.4)
24
Tabel nr.4. Numărul bolnavilor cronici rămaşi în evidenŃă la 31 decembrie
Diagnosticul Număr bolnavi cronici rămaşi în evidenŃă*
Anii
2006 2007 2008
Diabet zaharat 13603 14987 16865
Epilepsie 1544 1629 1700
Hipertensiune arterială 48957 51276 54042
Cardiopatii ischemice 30271 30925 31987
Cord pulmonar cronic 1057 1027 996
Boli cerebro-vasculare 5084 5542 6156
Boli pulmonare cronice obstructive 7108 7438 7825
Boala ulceroasă 7503 7766 8225
Ciroze, hepatite cronice 6862 7250 8091
InsuficienŃa renală cronică 733 963 1013
Tumori maligne 6274 6501 6687
Tuberculoza 12 12 1
Tulburări mintale 8256 8404 8619
* bolnavi cronici rămaşi în evidenŃă la 31 decembrie (prevalenŃa)
(Sursa: A.S.P. Buzău)
SituaŃia cea mai des întâlnită la nivelul judeŃului Buzău este accesul redus la serviciile
medicale. Acesta se datorează numeroaselor probleme cum ar fi: lipsa personalului sanitar,
nivelul scăzut de perfecŃionare şi salarizare al acestuia, lipsa medicamentelor şi a aparaturii
medicale. Factorii distinctivi care influenŃează gradul de accesibilitate al populaŃiei la serviciile
de sănătate sunt în general reprezentaŃi de: nivelul sărăciei, şomaj, ocupaŃie, statutul de asigurat
în sistemul de asigurări sociale de sănătate, gradul de acoperire cu personal medical, deficit de
acces la serviciile medicale atât pentru mediul urban cât şi pentru mediul rural, precum şi lipsa
unei infrastructuri adecvate.
Cea de-a doua parte a contribuŃiilor personale din lucrare, partea practică propriu-zisă ,
este rezultatul unui studiu efectuat pe un lot de 154 analfebeŃi cu venituri insuficiente, selectaŃi
din pacienŃii înscrişi pe listele a doi medici de familie din municipiul Buzău. Medicii au fost aleşi
aleator, iar listele lor de pacienŃi cuprind atât persoane care au calitatea de asigurat în sistemul de
25
asigurări de sănătate, cât şi pacienŃi care nu au această calitate. Perioada de desfăşurare a
studiului a fost 01 februarie 2006 – 31 iulie 2008.
Criteriile de includere în lot pentru subiecŃii luaŃi în studiu au fost:
- să fie analfabeŃi (conform DEX analfabet,ă este persoana care nu ştie să scrie şi să
citească),
- să aibă între 0 şi 4 clase primare,
- să nu fie cuprinşi într-o formă de învăŃământ,
- venitul să fie sub venitul minim pe economie, care era la începutul studiului de 400
lei/lună; de aceea această sumă a fost considerată ca fiind limita superioară a venitului
insuficient,
- vârsta subiecŃilor să fie cuprinsă între 14 şi 95 de ani.
Criteriile de excludere a subiecŃilor din studiu au fost:
- indivizii ştiu să scrie şi să citească,
- au mai mult de 4 clase,
- sunt cuprinşi într-o formă de învăŃământ,
- au vârsta mai mică de 14 ani,
- au venit mai mare de 400 lei/lună.
Metoda folosită a fost interviul pe baza unui chestionar compus din 26 de întrebări închise,
cu excepŃia întrebărilor legate de nume, prenume şi vârstă. A fost folosit interviul cu chestionar
deoarece nu toŃi indivizii ştiu să scrie şi să citească. Chestionarul conŃine date de identificare ale
pacienŃilor, date legate de vârstă, sex, stare civilă, etnie, adresa de domiciliu, condiŃii de locuit,
număr de persoane, număr de copii, ocupaŃie, nivel de instruire, capacitatea de a scrie şi de a citi,
tipuri de venit, aspecte legate de stilul de viaŃă (nutriŃie, fumat, consum de alcool, droguri), date
legate de starea de boală, de costul medicamentelor pe lună pentru tratarea afecŃiunilor cronice.
SubiecŃii au fost rugaŃi să răspundă şi dacă urmează sau nu tratamente pentru bolile cronice , iar
la aceştia din urmă şi motivul pentru care nu urmează tratamentul prescris de medic.
Chestionarul a fost completat de o investigaŃie clinică (completă), care a inclus anamneză,
examen clinic, examene de specialitate, investigaŃii paraclinice. Datele rezultate au fost
centralizate pe o fişă specială care a reunit toate datele, atât cele din chestionar cât şi cele
anamnestice şi paraclinice.
În urma aplicării chestionarului la pacienŃii care s-au prezentat la consultaŃie în
perioada 01 februarie 2006 – 31 iulie 2008, s-au selectat un număr de 154 subiecŃi. SubiecŃii au
fost distribuiŃi în cadrul studiului pe sexe, etnii, grupe de vârstă, stare civilă, nivel de instruire,
ocupaŃie. Din cei 154 de indivizi luaŃi în studiu, 42 de persoane, respectiv 27% au fost bărbaŃi şi
26
112 persoane, respectiv 73% au fost femei. Privind distribuŃia pe grupe de vârstă a subiecŃilor, 3
indivizi, respectiv 2% din ei au vârste cuprinse între 14 şi 18 ani, 40 de indivizi, respectiv 26%
au vârste cuprinse între 19 şi 59 de ani şi 111 subiecŃi, respectiv 72% au vârsta peste 60 de ani.
În grupa de vârstă 14-18 ani sunt 3 bărbaŃi, în grupa de vârstă 19-59 de ani sunt 15 bărbaŃi (38%)
şi 25 de femei (62%), iar în grupa de vârstă peste 60 de ani sunt 24 de bărbaŃi (22%) şi 87 femei
(78%).(grafic nr.5)
0
25
87
3
15
24
0 20 40 60 80 100
14-18 ani
19-59 ani
>60ani
bărbaŃi
femei
Grafic nr.5. DistribuŃia pe grupe de vârstă a femeilor şi bărbaŃilor din lot
DistribuŃia indivizilor din lot Ńinând cont de etnie arată că 75 din ei sunt români (49%) şi
79 sunt rromi (51%). Dintre români 62 persoane sunt de sex feminin (83%) şi 13 persoane (17%)
sunt de sex masculin. Dintre etnicii rromi 50 sunt persoane de sex feminin (63%) şi 29 persoane
(37%) sunt de sex masculin.
Privind starea civilă 68 de indivizi din lot sunt căsătoriŃi (45%), 11 sunt necăsătoriŃi (7%),
54 sunt văduvi (35%), 8 sunt divorŃaŃi (5%) şi 13 trăiesc în concubinaj (8%). Din grupul celor 68
de indivizi căsătoriŃi, 34 de persoane sunt de etnie rromă, iar celelalte 34 de persoane sunt
români. Dintre persoanele necăsătorite, în număr de 11 indivizi, 8 persoane (73%) sunt de etnie
rromă şi 3 persoane (27%) sunt români. În ceea ce priveşte persoanele văduve, din cele 54
persoane văduve din lotul studiat, 20 sunt persoane de etnie rromă (37%) şi 34 de persoane
(63%) sunt români. Din cei 8 indivizi divorŃaŃi, 4 persoane sunt de etnie rromă (50%) şi 4
persoane sunt români (50%). Din indivizii lotului luat în studiu, doar 13 persoane de etnie rromă
trăiesc în concubinaj. Nu am găsit în lot nici un român care să afirme că trăieşte în concubinaj.
La întrebarea privind nivelul de instruire, majoritatea au răspuns că au 4 clase. Cu toate
acestea, ei nu ştiu să scrie şi să citească. Astfel, 34 de indivizi ( 22%) au răspuns că nu au fost
niciodată la şcoală, iar 120 de indivizi ( 78%) au afirmat că au urmat câteva clase primare, fără a
fi însă capabili la sfârşitul acestora să-şi însuşească alfabetul sau socotitul, scrisul sau cititul. În
ceea ce priveşte repartiŃia pe sexe şi etnii a persoanelor din lotul luat în studiu, doar 8 bărbaŃi de
27
etnie rromă nu au frecventat niciodată şcoala, spre deosebire de nici un român. Dintre persoanele
de sex feminin, din lotul luat în studiu, 21 de femei de etnie rromă nu au fost niciodată la
şcoală, în timp ce doar 5 femei românce nu au urmat nici măcar cursurile şcolii primare.(grafic
nr.6). Din cei 120 de indivizi care au urmat între 1 şi 4 clase primare, 70 de persoane (58%) sunt
români şi 50 de persoane (42%) sunt de etnie rromă.
5
0
21
8
0 5 10 15 20 25
femei
bărbaŃirromi
români
Grafic nr.6. Numărul persoanelor analfabete pe sexe
şi etnii care nu au fost la şcoală
Datele privind ocupaŃia persoanelor din lotul luat în studiu, arată că 57 de indivizi
(37%) sunt fără ocupaŃie, iar 97 de indivizi (63%) au ocupaŃie, majoritatea din aceştia fiind
pensionari. Din cei 57 de subiecŃi fără ocupaŃie luaŃi în studiu, 48 de persoane sunt de etnie
rromă (84%) şi 9 persoane sunt români (16%). Din persoanele fără ocupaŃie de etnie rromă, 15
subiecŃi sunt bărbaŃi (31%) şi 33 de subiecŃi sunt femei (69%). În ceea ce priveşte subiecŃii
români fără ocupaŃie din lotul studiat, din cei 9 indivizi, 8 persoane sunt de sex feminin (89%)
şi o persoană este de sex masculin (11%). Din studiu a reieşit că, din cele 97 de persoane cu
ocupaŃie, 65 de subiecŃi (67%) sunt români şi 32 de subiecŃi (33%) sunt de etnie rromă.
DistribuŃia pe sexe a indivizilor de etnie rromă care au ocupaŃie este de 14 persoane de sex
masculin (44%) şi 18 persoane de sex feminin (56%). În ceea ce priveşte distribuŃia pe sexe a
indivizilor români cu ocupaŃie din lotul luat în studiu, 12 persoane sunt de sex masculin (18%) şi
53 de persoane sunt de sex feminin (82%). Din cele 97 de persoane cu ocupaŃie, majoritatea sunt
pensionate pentru limită de vârstă - 88 de subiecŃi. O altă categorie întâlnită la indivizii din lotul
studiat sunt persoanele pensionate pe caz de boală – 7 subiecŃi. Unii indivizi din categoria
pensionari pentru limită de vârstă, beneficiază de pensie de urmaş în urma decesului celuilalt soŃ.
De asemenea 2 persoane dintre indivizii cu ocupaŃie sunt salariate, dar au venit sub salariul
minim pe economie la momentul studiului, adică sub 400 lei şi deşi au studii între 1 şi 4 clase,
nu ştiu să scrie şi să citească şi nici nu sunt cuprinse în vreo formă de învăŃământ. (grafic nr.7.)
28
În grupul persoanelor fără ocupaŃie am inclus şi persoanele beneficiare de ajutor social -20
de subiecŃi, coasiguraŃi -19 subiecŃi, zilierii10subiecŃi, persoanele beneficiare de cantină socială -
5 subiecŃi şi copiii. Zilierii i-am inclus în acelaşi grup, deoarece ei nu muncesc constant, pentru
că nu găsesc întotdeauna de lucru. CoasiguraŃi este un termen pe care l-am preluat de la Casa de
Asigurări de Sănătate pentru persoanele casnice, care nu realizează venituri proprii, fiind
întreŃinute de o altă persoană care realizează venituri. De asemenea coasiguraŃii beneficiază în
serviciile de sănătate de drepturile oricărei persoane asigurate. Sunt considerate persoane
asigurate în sistemul de sănătate şi copiii cu vârsta până la 18 ani şi persoanele beneficiare de
ajutor social (Legii 416/ 2001). Persoanele beneficiare de cantină socială conform Legii
115/2006 nu sunt considerate asigurate.
88
7
19
2
20
3 510
0
10
20
30
40
50
60
70
80
90
100
pens.-88
pens.b.-7
coasig.-19
salariati-2
aj.social-20
aloc.copii-3
cantină-5
zilieri-10
Grafic nr.7. Diferitele tipuri de ocupaŃii ale indivizilor din lot
De ajutor social beneficiază atât indivizii români - o persoană de sex feminin şi nici o
persoană de sex masculin, cât şi indivizii de etnie rromă - 7 persoane de sex masculin (37%) şi
12 persoane de sex feminin (63%) . În ceea ce priveşte persoanele coasigurate, numărul lor pe
sexe şi etnii, arată că din indivizii români sunt coasigurate 8 persoane de sex feminin şi o
persoană de sex masculin, iar din subiecŃii de etnie rromă, sunt coasigurate 8 persoane de sex
feminin şi 2 persoane de sex masculin.
Datele privind venitul fiecărui individ din lotul studiat, arată că 33 dintre persoane au venit
sub 100 lei, 50 de persoane au venit între 101-200 lei, 51 de persoane au venit între 201 şi 300 lei
şi 20 de persoane au venit între 301-400 lei. (grafic nr.8.). Am folosit aceste intervale de valori
pentru venit Ńinând cont că la momentul începerii studiului, respectiv în 2006, salariul minim pe
economie era de 370 lei, a crescut apoi în 2007 la 390 lei pentru bugetari şi la 440 lei pentru
sectorul privat, ajungând în 2008 la 500 lei. De aceea am considerat paupere persoanele cu venit
sub venitul minim pe economie de 400 lei.
29
33
50 51
20
0
10
20
30
40
50
60
<100 lei
101-200 lei
201-300 lei
301-400 lei
Grafic nr.8. Numărul de persoane pe sume de venit în lotul studiat
Din subiecŃii lotului studiat, venit sub 100 lei au 3 indivizi români (9%) şi 30 de indivizi
rromi (91%). Dintre rromii cu venituri sub 100 lei cei mai mulŃi subiecŃi sunt femei - 63%.
Dintre români, 67% din femei au venituri sub 100 lei.Cu un venit între 101 şi 200 lei, în lotul
luat în studiu, se regăsesc 26 subiecŃi români (52%) şi 24 subiecŃi rromi (48%). Dintre rromi cel
mai mare procent de persoane cu venit între 101 şi 200 lei revine femeilor – 62%. Din subiecŃii
români, tot femeile sunt în proporŃie mai mare, ajungând la 88 %. Venit între 201 şi 300 lei au 33
de subiecŃi români (65%) şi 18 subiecŃi rromi (35%) în lotul studiat. Pe sexe şi etnii, dintre
români femeile reprezintă proporŃia cea mai mare, ajungând la 82% , iar dintre rromi tot femeile
sunt mai numeroase, procentul lor fiind de 67%. În ceea ce priveşte veniturile între 301 şi 400 lei
la indivizii din lotul luat în studiu, 13 subiecŃi sunt români ( 65%) şi 7 subiecŃi sunt rromi (35%).
Atât la români cât şi la rromi proporŃia cea mai mare o reprezintă femeile, de 77% şi respectiv
57%. Privind distribuŃia pe sexe, indivizii cu venituri sub 100 lei, sumă mult sub limita
supravieŃuirii, au fost 12 de bărbaŃi (36%) şi 21 de femei (64%).
Pentru condiŃiile de locuit, în afara chestionarului s-au făcut deplasări în teren şi s-au
efectuat fotografii (se regăsesc în lucrare) care oglindesc condiŃiile precare de locuit. Cei care nu
locuiesc la bloc, locuiesc în case de chirpici sau bolŃari, nu au apă curentă şi nici canalizare. Din
indivizii lotului studiat, 32 de persoane (21%) au apă curentă, iar 122 (79%) nu au apă curentă.
Cei care beneficiază de apă curentă locuiesc la bloc. DistribuŃia indivizilor din lot în funcŃie de
mijloacele de încălzire a locuinŃelor arată că 42 de indivizi (27%) se încălzesc cu gaze naturale,
99 de indivizi (65%) se încălzesc cu lemne, iar 13 persoane ( 8%) au alte surse de încălzire
(cartoane, cârpe, cauciucuri, nyloane, etc). Toate persoanele care folosesc pentru încălzire alte
surse sunt de etnie rromă. Din cei 99 de indivizi care se încălzesc cu lemne, 59 sunt de etnie
30
rromă, iar dintre aceştia 5 au afirmat că se încălzesc şi cu alte surse, în special cartoane. În
realitate folosesc lemne doar dacă este foarte rece şi dacă au bani să le plătească.
SubiecŃii din lot au fost distribuiŃi (în cadrul studiului) şi în funcŃie de stilul de viaŃă:
fumători – nefumători, consumatori – neconsumatori de alcool, pe sexe şi etnii.
În ceea ce priveşte starea de sănătate şi de boală, indivizii din lotul luat în studiu au fost
distribuiŃi în subiecŃi bolnavi şi subiecŃi sănătoşi (grafic nr.9) şi de asemenea pe sexe şi etnii.
140
14
0 50 100 150
indivizi bolnavi
indivizi sănătoşi
Grafic nr.9. DistribuŃia persoanelor în funcŃie de starea de sănătate
Cei 140 de subiecŃi bolnavi sunt suferinzi de boli cronice, majoritatea având comorbidităŃi.
Cu boli cardio-vasculare sunt 111 indivizi din lot (31%). De asemenea un număr destul de mare
de subiecŃi - 39, suferă de boli digestive (8%), un număr de 29 subiecŃi au suferinŃe ale aparatului
respirator (11%), 11 subiecŃi au suferinŃe ale aparatului uro-genital (3%), 42 de persoane au
suferinŃe ale aparatului osteoarticular (12%), 32 de persoane au suferinŃe ale sistemului nervos
(9 %), 21 de subiecŃi au suferinŃe ale organelor de simŃ (6%), 44 de subiecŃi au suferinŃe ale
aparatului endocrin şi tulburări de metabolism (12%), 17 indivizi au afecŃiuni hematologice
(5%), şi 11 subiecŃi au afecŃiuni oncologice (3%). (grafic nr.10)
Grafic nr.10. DistribuŃia subiecŃilor în funcŃie de afecŃiuni pe aparate şi sisteme
111
29
39
11
42
32
20
44
17
11
0
20
40
60
80
100
120 ap.cardio-vascular
ap.respirator
ap.digestiv
ap.uro-genital
ap.osteo-articular
sistem nervos
organe de simŃ
ap.endocrin
afecŃiuni hematologice
afecŃiuni oncologice
31
În lotul luat în studiu , în categoria indivizilor sănătoşi nu am găsit români, dar am găsit 14
indivizi de etnie rromă . Aceştia au vârsta sub 30 de ani. În categoria persoanelor bolnave (i-am
luat în studiu pe cei cu boli cronice, deşi s-au prezentat la consultaŃii şi pentru afecŃiuni acute sau
subacute), am găsit 75 de români (54%) şi 65 de subiecŃi de etnie rromă (46%).
DistribuŃia pe sexe a românilor bolnavi din lot arată astfel: 62 de subiecŃi sunt femei (83%)
şi 13 subiecŃi sunt bărbaŃi (17%). În ceea ce priveşte distribuŃia pe sexe a subiecŃilor rromi
bolnavi din lot, am găsit 42 de femei şi 23 de bărbaŃi de etnie rromă cu afecŃiuni cronice.
Procentual, femeile reprezintă 65%, iar bărbaŃii 35%. Din lotul studiat repartiŃia pe sexe a
indivizilor bolnavi cronici, arată că 104 femei (74%) şi 36 bărbaŃi (26%) suferă de boli cronice.
SubiecŃii lotului luat în studiu au fost distribuiŃi pe sexe, etnii, pe afecŃiunile fiecărui aparat
şi sistem în parte: boli cardiovasculare, boli ale aparatului respirator, boli ale aparatului digestiv,
boli ale aparatului uro-genital, afecŃiuni ale aparatului osteo-articular, afecŃiuni ale sistemului
nervos, afecŃiuni ale organelor de simŃ, afecŃiuni endocrine şi tulburări de metabolism, afecŃiuni
oncologice.
Lipsa banilor face ca unii pacienŃi să nu urmeze tratamentul prescris de medic. În lotul
studiat , din totalul de 140 de subiecŃi bolnavi, 89 indivizi (64 %) urmează tratamentele prescrise
de medic , iar 51 de indivizi (36%) nu urmează tratament. Din indivizii care urmează tratament,
61 de subiecŃi (69%) sunt români şi 28 de subiecŃi (31%) sunt rromi. DistribuŃia indivizilor în
funcŃie de motivele invocate arată că 21 de indivizi din lotul studiat „nu au bani” să-şi cumpere
tratamentul, iar 30 de indivizi „nu vor” să ia tratament.
De asemenea subiecŃii au fost distribuiŃi în funcŃie de cheltuielile pe lună cu
medicamentele. S-au stabilit trei grupe de chetuieli: sub 50 lei/lună, între 50 şi 100 lei/ lună şi
între 101 şi 200 lei/lună. Datele privind costul medicamentelor pe lună la subiecŃii din lotul luat
în studiu, arată că 56 de persoane (40%) trebuie să cheltuiască sub 50 lei pe lună cu
medicamentele, 73 de persoane (52%) au de cheltuit sume cuprinse între 50 şi 100 lei pe lună cu
medicamentele, iar 11 persoane (8%) au de cheltuit cu medicamentele între 101 şi 200 lei pe
lună.
În subcapitolul de rezultate şi discuŃii sunt prezentate datele de la finalul studiului. În
perioada desfăşurării studiului 19 subiecŃi (12%) au decedat, 4 subiecŃi (3%) s-au mutat la alt
medic de familie, rămânând la finele studiului 131 de persoane (85%). Din persoanele decedate,
10 subiecŃi au fost femei (53%) şi 9 subiecŃi au fost bărbaŃi (47%). Primul loc privind cauzele
de deces îl ocupă bolile cardiovasculare în lotul studiat, urmate de cancere, boli ale aparatului
respirator şi bolile aparatului digestiv. Cauzele de deces ale subiecŃilor au fost : boli ale
aparatului cardiovascular, boli ale aparatului respirator şi boli ale aparatului digestiv. Datorită
32
bolilor aparatului cardiovascular au decedat 8 indivizi, datorită bolilor aparatului respirator 3
indivizi, datorită bolilor aparatului digestiv un individ şi datorită cancerelor cu diferite localizări
8 indivizi. Trebuie menŃionat faptul că toŃi subiecŃii decedaŃi prezentau comorbidităŃi . (grafic nr.
11)
5% 15%
40%
40%
bolileap.cardiovascular
bolile ap. resp.
bolile ap.digestiv
cancere
Grafic nr.11. Principalele cauze de decese în lotul studiat
Având drept cauză de deces bolile cardiovasculare, au decedat 6 subiecŃi de sex feminin şi
2 subiecŃi de sex masculin din lotul luat în studiu. Principalele afecŃiuni cardiovasculare cu care
s-a înregistrat decesul indivizilor din lot au fost hipertensiunea arterială şi accidentul vascular
cerebral. Decesele prin boli cardiovasculare au survenit la 3 indivizi de etnie rromă ( 2 persoane
de sex feminin şi o persoană de sex masculin) şi la 5 indivizi români (4 persoane de sex feminin
şi o persoană de sex masculin) . Prin boli ale aparatului respirator au decedat 3 bărbaŃi din lotul
luat în studiu, toŃi 3 de etnie rromă. AfecŃiunea respiratorie cu care s-a înregistrat decesul a fost
bronhopneumopatia obstructivă cronică. Prin boli ale aparatului digestiv a survenit un deces la
subiecŃii din lot prin hepatită cronică şi complicaŃii ale acesteia. Individul era român de sex
masculin. În ceea ce priveşte decesele prin cancere în lotul luat în studiu, s-au înregistrat în total
8 decese , 4 la persoane de sex feminin şi 4 la persoane de sex masculin. DistribuŃia pe etnii şi
sexe, arată că decesele prin cancere au survenit la 3 subiecŃi de etnie rromă (o persoană de sex
feminin şi 2 persoane de sex masculin) şi 5 subiecŃi români ( 3 persoane de sex feminin şi 2
persoane de sex masculin). Decesele prin cancere s-au înregistrat la persoane trecute de 65 de
ani. Tipurile de cancere prin care au survenit decesele indivizilor din lot sunt: neoplasmul
bronhopulmonar, tumora malignă renală, tumora malignă vezică urinară, carcinomatoza
peritoneală, neoplamul gastric, neoplasmul ano-rectal, tumora malignă a ganglionilor limfatici,
neoplasmul sigmoidian.
33
La finele studiului au rămas 131 de indivizi, din care 98 femei (75%) şi 33 bărbaŃi (25%),
61 români (47%) şi 70 rromi (53%).
Ultimele capitole cuprind Concluzii şi Propuneri.
Concluziile sunt structurate în : 1. Concluzii privind datele socio-demogafice şi economice
ale judeŃului Buzău în contextul Regiunii de Sud-Est şi 2. Concluzii privind studiul stării
generale de sănătate şi de boală la analfabeŃii cu venituri insuficiente la două cabinete de
medicina familiei din Buzău.
Concluziile finale ale studiului sunt următoarele:
1. În rândul rromilor se înregistrează cei mai mulŃi şi mai săraci analfabeŃi;
2. Cele mai multe şi mai sărace persoane analfabete sunt de sex feminin, în rândul lor
înregistrându-se cele mai multe cazuri de boli cronice;
3. În lipsa măsurilor adecvate numărul analfabeŃilor va creşte în următorii ani;
4. Indivizii analfabeŃi îşi neglijează starea de sănătate datorită lipsei de educaŃie sanitară;
5. Veniturile populaŃiei analfabete sunt extrem de mici, sub minimul necesar de trai ;
6. Sărăcia determină malnutriŃie şi limitează accesul la îngrijiri, creşte vulnerabilitatea la
factorii de risc individuali sau de mediu;
7. Starea de sănătate precară reduce capacitatea de muncă , productivitatea individului şi
veniturile familiei, afectează calitatea vieŃii acestuia, determinând sau perpetuând în cele
din urmă sărăcia;
8. La populaŃia săracă condiŃiile de trai sunt inumane: fără apă curentă, canalizare, încălzire;
9. Datorită lipsurilor materiale şi financiare populaŃia săracă este copleşită de boli;
10. Rromii nu au o patologie specifică lor;
11. Principalele afecŃiuni cronice la populaŃia defavorizată sunt reprezentate de afecŃiuni ale
aparatului circulator, urmate de tulburările endocrine şi de metabolism, de afecŃiuni ale
aparatului osteoarticular, de afecŃiuni ale aparatului digestiv şi de afecŃiunile aparatului
respirator;
12. Datorită lipsei de educaŃie indivizii nu conştientizează necesitatea urmării unui tratament
complet şi corect al afecŃiunilor de care suferă;
13. Persoanele analfabete cu venituri insuficente, indiferent de etnie sau sex, au comorbidităŃi
ce necesită cheltuieli mari pentru tratament;
14. Este necesară elaborarea şi implementarea unor Programe de sănătate fundamentate pe
nevoile populaŃiei şi în special ale populaŃiei defavorizate;
Propunerile sunt structurate în funcŃie de domeniul de aplicabilitate: 1.pentru decidenŃii
din sistemul sanitar, 2. pentru domeniul învăŃământ, educaŃie, 3.pentru protecŃia copilului, 4.
34
pentru salariaŃi, 5. pentru vârstnici, 6. pentru etnicii rromi, 7. privind asistenŃa socială şi venitul
minim garantat.
Pentru persoanele cu venituri insuficiente se propune un „Program de prevenire,
supraveghere şi tratament al bolilor cronice”. Implementarea programului ar putea avea un
impact pozitiv în ameliorarea stării de sănătate a populaŃiei defavorizate prin creşterea accesului
la servicii de sănătate. Programul are rolul de a reduce inechităŃile în accesul la serviciile de
sănătate şi satisface nevoile de sănătate ale întregii populaŃii.
Pentru persoanele analfabete se propune un Program de EducaŃie sanitară în vederea
îmbunătăŃirii stării de sănătate a acestora. Scopul Programului este ridicarea nivelului de
cunoştinŃe medicale ale populaŃiei analfabete în principal în domeniul sanogenezei, protecŃiei
mediului şi prevenŃiei bolilor, formarea şi dezvoltarea unor deprinderi corecte care să promoveze
sănătatea.
Propunem de asemenea încurajarea dezvoltării Programelor educaŃionale pentru analfabeŃi,
deoarece educaŃia primară constituie un factor cheie care poate contribui la diminuarea sărăciei şi
la îmbunătăŃirea nivelului de sănătate al populaŃiei.
În finalul lucrării sunt prezentate Bibliografia, Lista figurilor, graficelor şi tabelelor şi
Anexele (Chestionarul, Datele din fişa pacientului, Fişa specială).
top related