ZORILE REVISTĂ LITERAR-ŞTIINŢIFICĂ A COLEGIULUI NAŢIONAL “CUZA VODĂ” DIN HUŞI Editura EDITORIAL POESIS MEDALION ARTISTIC ESEURI RECENZII MANUSCRIPTUM RESTITUTIO INTERVIURI TRADUCERI PERSONALITĂŢI CALEIDOSCOP NR.1(45) ANUL XXIII 2012 IANUARIE- IUNIE
ZORILE REVISTĂ LITERAR-ŞTIINŢIFICĂ
A
COLEGIULUI NAŢIONAL “CUZA VODĂ”
DIN HUŞI
Editura
EDITORIAL
POESIS
MEDALION
ARTISTIC
ESEURI
RECENZII
MANUSCRIPTUM
RESTITUTIO
INTERVIURI
TRADUCERI
PERSONALITĂŢI
CALEIDOSCOP
NR.1(45)
ANUL XXIII
2012
IANUARIE- IUNIE
ZORILE
REVISTĂ LITERAR-ŞTIINŢIFICĂ
A
COLEGIULUI NAŢIONAL “CUZA VODĂ”
DIN HUŞI
NR. 1(45)
ANUL XXIII
2012
IANUARIE – IUNIE
Editura
Coperta 1: prof. Ioan D. David, directorul Liceului de băieţi „Cuza-Vodă”.
Coperta 2: Simpozionul „200 de ani de la anexarea Basarabiei de Rusia ţaristă”
(29 mai 2012).
Participanţi: colonel în rezervă Martin Cata, dr. Laurenţiu Chiriac
(directorul Muzeului Judeţean Vaslui), dr. Mihai-Ştefan Ceauşu, dr. Cătălin
Turliuc (cercetători la Institutul de Istorie „A.D.Xenopol” din Iaşi ), prof. univ. dr.
Ioan Agrigoroaiei (Universitatea „Al. I. Cuza” Iaşi), prof. Costin Clit, colonel în
rezervă Mihai Gheorghiu, prof. Ştefan Plugaru (Şcoala generală Stănileşti);
Marşul absolvenţilor Colegiului Naţional „Cuza Vodă” Huşi.
Coperta 3: Activităţi cultural – educative în cadrul programului „Şcoala Altfel”
( aprilie 2012).
Coperta 4: Bustul lui Mihail Kogălniceanu din Huşi (sculptor Vasile Aciobăniţei).
ZORILE · Nr.1 (45) · Anul XXIII (2012)
3
Editorial
Prevenirea violenţei şcolare - obiectiv major al
managementului instituţional
Profesor Manuela Iacob
Asistăm în ultimii ani la o creştere alarmantă a incidenţei fenomenelor de violenţă şcolară,
pornind de la altercaţii verbale până la crime brutale. În aceste incidente sunt implicaţi elevi, profesori,
părinţi sau persoane străine care au reuşit să intre în şcoală. La nivel internaţional, statisticile UNICEF
arată că, în decursul unui an, aproape 3.500 de copii sub 15 ani mor pentru că sunt agresaţi fizic sau
neglijaţi. În Germania şi Marea Britanie, doi copii mor în fiecare săptămână, iar în Franţa, trei. De
asemenea, unul din zece dintre copiii din şcoli se confruntă cu violenţa la şcoală. Iar în România, deşi
fenomenul este recunoscut, nu există date certe privind amploarea lui.
,,Toleranța este atributul umanității’’, după cum spunea Voltaire, iar eu cred că ne punem
umanitatea în pericol, prea ocupați să ne invidiem, să ne urâm sau să ne lovim unii pe alții. Trăim într-o
lume în care agresivitatea verbală a devenit ceva normal iar a ridica mâna asupra aproapelui îi lasă pe
mulți indiferenți. Tonul ridicat, cuvintele grele, înjurăturile ne însoțesc la tot pasul, rostite de bărbați sau
femei, de adulți sau copii. Jurnalele sunt pline de crime, violuri, răfuieli sângeroase.
Este, poate, o naivitate să crezi că poți schimba o astfel de lume, dar sunt convinsă că se poate
face măcar puțin educând copiii în spiritul toleranței și respectului.
În şcoală noastră, luptăm aşa cum putem cu agresivitatea verbală, cu violența fizică chiar dacă
metodele noastre nu sunt, deocamdată, cele mai eficiente. Este greu să lupţi cu mentalităţile, nu atât
educând, cât și implicându-te în educarea altora în spiritul nonviolenței . Mult prea mulți sunt convinşi că
,,bătaia e ruptă din rai’’, dar nici nu putem să acceptăm cu pasivitate să trăim într-o lume a violenţei.
Pentru aceasta am întreprins un demers privind evaluarea dimensiunilor violenţei în Colegiul
Naţional ,,Cuza-Vodă’’ care a urmărit evidenţierea principalelor probleme cu care acesta se confruntă, în
vederea construirii unei strategii manageriale care să prevină apariţia manifestărilor de acest gen
Abordarea prevenirii violenţei din perspectiva teoriei managementului are avantajul de a utiliza
funcţiile manageriale în construirea şi implementarea unor strategii coerente, capabile să producă
rezultate vizibile în termen scurt. Totodată procesul poate fi permanent monitorizat şi îmbunătăţit,
transformând planurile clasice de acţiuni în instrumente vii, adaptate permanent schimbărilor din
organizaţia şcolară.
Atât elevii, cât şi profesorii au participat cu seriozitate, oferind informaţii deosebit de importante
pentru studiul realizat. Mulţi dintre elevi au impresionat prin profunzimea înţelegerii gravităţii
fenomenului şi prin pertinenţa soluţiilor găsite. Concluziile au o marjă de eroare foarte mică, determinată
de alegerea eşantionului şi de o oarecare reticenţă a cadrelor didactice în evidenţierea fenomenului
violenţei în şcoală, ca şi a părinţilor în a oferi mai multe exemple concrete.
Evaluarea fenomenului violenţei în liceu a evidenţiat un nivel scăzut al conştientizării problemei
din partea elevilor, profesorilor, părinţilor sau poate doar ignorarea lui fiind un subiect incomod. Chiar
dacă în liceu nu există cazuri grave de violenţă, discuţiile au relevat existenţa unui număr mare de stări
conflictuale, divergenţe de opinii şi tensiuni între elevi, elevi-profesori, elevi-părinţi, părinţi-profesori.
Aceasta impune lărgirea cadrului de informare şi popularizare a problematicii violenţei şcolare prin
diversificarea surselor şi valorificarea superioară a site-ului şcolii.
Referirile la manifestările de violenţă au avut mai ales caracter personal, violenţa fiind percepută
la nivelul agresiunilor fizice şi nefiind asociată cu aspecte subiective, ce ţin de valori, tipuri de relaţii sau
cultură şcolară. S-a putut observa tendinţa de încadrare într-o stare de normalitate a unor atitudini ale
profesorilor, elevilor sau părinţilor care ţin de domeniul violenţei. Totodată există forme de violenţă
ZORILE · Nr.1 (45) Anul XXIII (2012) 4
tolerate (gen lovirea în timpul unui meci de fotbal) sau aprecierea discriminatorie a gravităţii actului de
violenţă în raport cu sexul elevului ( la fete violenţa verbală, iar la băieţi agresivitatea fizică).
În liceu se manifestă cel mai des forme de violenţă verbală ( elev-elev, elev-profesor), cu accent
în relaţia profesor-elev pe cadrul didactic, fiind rare cazurile în care elevii reacţionează la fel de
vehement.
Elevii se limitează la violenţă nonverbală şi la lipsa de participare şi implicare în activităţile
şcolare. Este de reţinut că mulţi elevi şi părinţi susţin legitimitatea unor astfel de comportamente,
apreciind că este modul în care elevii pot ţine piept unui mediu ostil şi suprasolicitant, care nu îi tratează
ca individualităţi cu nevoi specifice.
Violenţa profesorilor faţă de elevi este un subiect mult discutat deoarece în spaţiul şcolii el nu
este recunoscut ca atare din varii motive iar în spaţiul public este prea incriminat şi supradimensionat.
Adevărul este undeva la mijloc în sensul că fenomenul există, poate avea consecinţe ample şi de lungă
durată şi trebuie tratat cu atenţie deoarece el încalcă principiile de educaţie şi drepturile copiiilor.
Studiul a evidenţiat potenţialul de pericol al spaţiului din vecinătatea liceului, care este perceput
ca nesigur din cauza numărului mare de magazine care comercializează ţigări şi băuturi alcoolice în ciuda
normelor legale. Prezenţa acestora favorizează prezenţa unor persoane străine care agresează verbal şi
uneori chiar fizic elevii, pătrunzând chiar în curtea şcolii în condiţiile în care nu există un gard
corespunzător. Pe de altă parte locatarii blocurilor din vecinătate au reclamat nu o dată limbajul elevilor
ca şi faptul că fumează sau consumă băuturi alcoolice în scările blocurilor sau sub geamurile
apartamentelor.
Toate aceste constatări au stat la baza elaborării unei strategii manageriale de prevenire a
manifestărilor de violenţă. Implementarea ei poate crea premisele transformării şcolii într-un spaţiu sigur,
prietenos, unde părinţii să-şi poată lăsa copiii cu încredere.
Modelul poate fi utilizat cu mici adaptări şi în alte unităţi şcolare de nivel liceal, dată fiind
problematica similară în domeniul violenţei şcolare. În domeniul prevenirii manifestărilor de violenţă în
şcoală sunt necesare obţinerea unui ataşament general faţă de misiunea asumată de liceu şi a unui
angajament total faţă de îndeplinirea obiectivelor propuse.
Pentru aceasta, managementul liceului va avea în vedere:
promovarea unui stil de management bazat pe cooperare, flexibil, directorii fiind ei înşişi modele
de promovare a comportamentului nonviolent, a negocierii şi rezolvării paşnice a conflictelor;
existenţa unui sistem de comunicare eficient atât la nivelul întregului liceu cât şi în cadrul
comisiei pentru prevenirea violenţei în şcoală; aceasta va elabora un regulament propriu de
funcţionare şi proceduri adaptate pentru a putea monitoriza eficient orice elemente care ar putea
indica producerea unui posibil eveniment;
eşalonarea raţională a competenţelor decizionale pe diferite niveluri ierarhice, în funcţie de
implicaţiile deciziilor şi de volumul de informaţii necesare fundamentării lor;
promovarea unor metode complexe de motivare bazate pe o bună cunoaştere a necesităţilor
psihologice, adresate elevilor, profesorilor, angajaţilor liceului, părinţilor.
Oricare ar fi soluţia adoptată de unitatea şcolară, importantă este angajarea în lupta cu violenţa
pentru binele copiilor şi al nostru, al tuturor, alegând cu discernământ metodele folosite deoarece, aşa
cum spunea Michael Berg, ,,atâta timp cât oamenii vor folosi violenţa pentru a combate violenţa, aceasta
va exista întotdeauna printre noi’’.
ZORILE · Nr.1 (45) · Anul XXIII (2012)
5
Poesis
Am ajuns
Bianca Mădescu, clasa a X-a Filologie2
Am ajuns să iubesc ură,
Am ajuns să trăiesc
moarte,
Am ajuns să respir cianură,
Am ajuns să urlu șoapte.
Am ajuns să pășesc agale
Pe frunze putrede de tei,
Să privesc îngeri care duc
în poale
Pui de demoni, de himere
și de lei.
Am ajuns să privesc
Viața printre stoluri trase,
Am ajuns să înnebunesc
Simțind miros de frig și
oase.
Am ajuns să beau de sete
Seceta buzelor tale,
Am ajuns să țin pe perete
Fix ce mă doare cel mai
tare.
Am ajuns, aseară-n vis, să
îți visez visul,
Trupul, îți era sfârtecat, de
timp și de călăi,
Am ajuns să cuprind
necuprinsul
Doar privind, în ce a mai
rămas, din ochii tăi.
Am ajuns să nu ajung
Nicăieri, niciodată și
nicicând,
Căci timpul trece
lăcrimând
Doar pentru că omul există
pe pământ.
Am ajuns să înțeleg
nemurirea
Când timpul s-a oprit,
Pentru o secundă-n mine
Și am înțeles ce e iubirea,
Nemaiubindu-te pe tine.
A mea bunică
Ioana Toșu,
clasa a XII-a Filologie1
Ea e bunica mea de suflet
Ce m-a-nvățat să lupt
Și de-o fi ploaie, de-o fi
vânt,
Să nu ma plâng, să merg,
să lupt, să-nfrâng.
Și de-o fi soare, să nu mă
las topită,
Tare de ,,ceas’’ să fie, să
nu rămân dezamăgită.
O iubesc enorm pe bunica
mea de suflet.
Parcă-i bunica din povești,
Cu părul alb și pielea-i
creață.
Îți mulțumesc că i-ai dat
viață mamei mele,
Căci prin tine trăiesc și eu.
Teodor Dacu, clasa a X-a
Matematică Informatică1
Vis pierdut
Teodor Bahnariu,
clasa a X-a Științele
Naturii2
Mă gândesc la tine,
La timpul din trecut,
Când sub razele de lună
Mi-ai dat primul sărut!
Priveam în ochii tăi senini
Cu ochii mei în lacrimi,
Şi mă-ntrebam încetişor
,,Vom fi-mpreună-n viitor?
Ne vom mai vedea
vreodată?
Vom fi împreună iar, din
nou?”
O nu, nu vom fi niciodată
Căci soarta-i prea dură cu
noi.
M-am dus pe-un drum,
Te-ai dus pe altul,
Un vis pierdut,
Şi-n urmă scrum!
Îmi amintesc,
Te-am cunoscut în zi de
toamnă
ZORILE · Nr.1 (45) Anul XXIII (2012) 6
Când totul mi se părea
pustiu,
Şi m-am îndrăgostit de tine
Fără să vreau, fără să ştiu.
Te asemăn unui Soare
Ce pluteşte lin pe cer,
Iar eu fiind întinsa mare
O singură rază-ţi cer.
O rază plină de iubire.
O vară dulce şi-un sărut
Să păstrez ca amintire
Tot ce-am trăit şi am avut.
Iubirea noastră-i vântul
Ce adie doar oftând.
Iar de-ar fi să nu mai bată.
Aş mai avea un singur
gând.
Să fii doar tu o fericită
Cu sau fără amintirea mea,
Şi cum oriunde aş fi,
Să îţi păstrez dragostea
mea.
Teodor Dacu, clasa a X-a
Matematică Informatică1
Casa
Profesor, Viorica
Neculau
E moartă casa fără cei
plecaţi
Şi mort e câinele din
pragul uşii,
Aşa cum mor în fiecare an
Şi florile şi zâmbetul
păpuşii.
E tristă casa ce agonizează,
Simţind pereţii tremurând
a plâns
Când visul celor dragi nu
mai veghează
Nici curtea, nici copacul
trist şi nins.
Inima casei s-a oprit odată
Cu inimile celor dragi şi
buni
Şi nici un doctor, la
reanimare,
Nu va putea să facă foc din
fum.
Nedumerire
Profesor, Viorica
Neculau
Ce s-a-ntâmplat cu casa
părintească,
De nimeni nu m-aşteaptă
azi în prag
Şi fumul sobei nu se mai
înalţă,
Iar Mama nu mă-ntâmpină
cu drag?!
E tristă casa şi pustie-
acuma,
Când toţi cei dragi de
aicea s-au mutat,
Se duce toamna, cade rece
bruma,
Bunicii şi părinţii s-au
culcat.
S-au dus de-apururi, să se
odihnească,
Lăsând în urma lacrimi
care dor
Și-o amintire blândă să
plutească
Pe cei ce azi trăiesc şi
mâine mor!
Aşteaptă casa , uşa să-i
deschidă
Cei care-au fost şi astăzi
nu mai sunt,
În vreme ce căţelu-ncet
suspină,
Cătându-şi, trist, Stăpâna,
pe pământ.
Ce-i?
Ancuța Ciocoiu,
clasa a XI-a
Științele Naturii1
Ce-i dacă nu mă vezi în
nici o zi şi noapte?
Eu lângă tine tot veghez,
captivă între şoapte.
Ce-i dacă nu m-atingi nici
astăzi, nici vreodată?
Când lângă tine tu mă
simţi, cu sufletul, sunt
toată.
Şi ce dacă ţi-e dor să-mi
mai priveşti şi chipul?
Când eu te urmăresc la
colţuri, printre ziduri.
Ce-i dacă vrei atâtea iar eu
nu vreau nimic?
Tu încă-mi visezi ochii, iar
eu visez că mint.
Ce-i dacă am minţit în
toată poezia?
Iar eu, la fel ca tine, aşa
dornică sunt,
Să îţi zăresc îndată, măcar
aievea, printre,
Fulgi netezi de zăpadă,
plăpândul şi drag chip.
ZORILE · Nr.1 (45) · Anul XXIII (2012)
7
Iarnă de vis
Ancuța Ciocoiu,
clasa a XI-a
Științele Naturii1
E iarnă, e vis,
Cu fluturi de nea venind
din abis,
E totul o iarnă de vis.
Stele şi flori,
Gingaşele lumii de gheaţă
din zori,
Acoperă codrul uitat,
părăsit,
Cu stele şi flori.
Se nasc, dar şi mor
Cristalele reci din cer
coborâte,
Zburând în văzduh pe
drumuri nevrute,
Se nasc şi-apoi mor.
Ana-Maria Dolhăscu, clasa
a IX-a Filologie2
Iarna ca un cimitir
Ancuța Ciocoiu,
clasa a XI-a
Științele Naturii1
E-o iarnă ca un cimitir
Şi se cutremur pomii,
Iar neaua, din abis venind,
Ne închide ochii.
E un pustiu de fericire
Ce-a izvorât din alba nea,
E ca un vis de amăgire,
E-un cimitir de-a pururea.
Ne-ngroapă trupurile mici
Natura-n mantia ei rece
Şi ne găsim descumpăniţi,
Prin mâna ei, când timpul
trece.
Ne regăsim sub alba nea,
Când crucea ne aşteaptă,
La căpătâi oftând cu greu:
„O iarnă a fost odată.”
Phoenix
Ancuța Ciocoiu,
clasa a XI-a
Științele Naturii1
Cuvintele ce nu le-am
spus, nu le-am găsit.
Le-am arătat doar firii,
Sperând că poate-ai să le
vezi,
Căzând pradă iubirii.
În ochii mei ardeau fără
încetare,
Cuvinte mari: dragoste,
venerare.
Au ars şi nu le-ai mai
văzut,
Rând pe rând în scrum s-au
prefacut.
Cenuşa a căzut pe suflet,
îngropându-l,
Iar ochii au rămas atât de
goi, precum e vântul.
Însă iubirea v-a reânvia,
Cum Phoenix naşte din
cenuşa sa.
Aş vrea
Ancuța Ciocoiu,
clasa a XI-a
Științele Naturii1
Aş vrea să cad din cer
mătase,
Să mă lipesc şi de un nor,
Să fiu uşoară, visătoare,
Să fiu al lumii călător.
Aş vrea să-ţi pese cât să
sperii,
A soarelui raze din calea
mea,
Să pot să rămân în mâna
rece,
A vântului sprinten prin
lumea sa.
Eu vreau să rămân la
înălţime,
Cu-albastrul cer să-mi
contopesc fiinţa.
Eu vreau să m-agăţ de
stele, noaptea,
Să le şoptesc ce-mi crede
ZORILE · Nr.1 (45) Anul XXIII (2012) 8
cuviinţa.
Aş vrea, să nu vorbească
nimeni.
Vreau să aud doar cântec
de bătăi,
De-acolo sus, s-ascult cu
milă,
Catene de suspine din
interior.
Aş vrea, să nu mai vreau
atât de multe.
Nu îmi doresc decât să
simt că zbor,
Să mă amestec în frunze,
nori, vant şi fiinţe,
Ce le iubesc de-atâtea mii
de ori.
Teodor Dacu, clasa a X-a
Matematică Informatică1
Departe îmi eşti
Ancuța Ciocoiu,
clasa a XI-a
Științele Naturii1
Ninge fără tine, iubite,
Azi timpul te-a ascuns
departe.
Ninge-ntr-una pe lângă
mine,
Fulgii vor să mă îngroape.
Plouă, cu flori de
primăvară,
Dar mă învârt singură-n
petale.
Cât mi-aş dori ca să îmi
vii,
Să fim din nou, noi doi
copii.
Îmi împleteai în păr cireşe.
Acum, părul mi-e prea
uşor.
Dar m-am îngreunat de-un
dor,
Săpat în stânca inimii.
Iar plouă, cu frunze de
castan
Şi te aştept pe banca
noastră veche.
Tot plouă, cu picuri trişti şi
vag,
Parcă te văd prin frunze
veştede.
Mamă
Ancuța Ciocoiu,
clasa a XI-a
Științele Naturii1
Mamă, izvor drag de iubire
şi gând de ocrotire.
Tu, suflet bun şi cald, cu
ochii de smarald.
Zâmbeşte mamă! Cu flori
te-am îmbrăcat.
E primăvară, cu dor îţi
cânt.
În pomi e floare iar în
părul tău,
Numai petale roz se
împletesc.
Este mult soare iar pe
chipul tău,
Îmi pare, luminează şi mai
tare!
E primăvară mamă, şi te
găsesc,
De data asta mult mai
luminoasă.
Cu fiecare clipă te
înnoieşti,
Cu fiecare zi, eşti mai
frumoasă.
Ana-Maria Dolhăscu, clasa
a IX-a Filologie2
Dă-mi lumină
Ancuța Ciocoiu,
clasa a XI-a
Științele Naturii1
Dramă de gânduri, dramă
de vorbe,
Alungă şi-ascunde timpul
trecut.
Deschide-mi în cale cărări
neumbrite,
De veşnica soartă, păcatul
cumplit.
Ajută-mă astăzi să deschid
ochii!
Iar lumânări să îmi aprinzi
peste mormânt,
Prin ochii lumii, să zăresc
lumină,
Prin ochii tăi să devin iar
eu.
O viaţă nouă, o şansa
numai,
Vreau!
Să pun în sufletele voastre
zâmbet!
ZORILE · Nr.1 (45) · Anul XXIII (2012)
9
Să-mpart măcar frânturi la
voi la geam,
Şi-n ochi să licărească
fericire!
Freamăt de
gânduri
Ancuța Ciocoiu,
clasa a XI-a
Științele Naturii1
Prin freamătul de gânduri
Şi prin cuvinte mii,
Întunecate clipe,
Ajung a le citi.
Tăcerea bântuie de mult,
Buzele-mi moi şi reci,
Iar dacă vrei să le întrebi,
Nu dau răspuns, încleştate
sunt pe veci.
În gândul meu aleargă
rătăcite,
Cuvinte pline, cuvinte
încolţite,
Din inimi uitate, inimi
tăiate,
Şi amintiri întinse peste
clipe.
Vântul
Ancuța Ciocoiu,
clasa a XI-a
Științele Naturii1
Suflă vântul! Puternic, tot
mai crud,
Sfâşiind mai tare rănile din
trup.
Vreau o ploaie peste tot
pământul,
Să-mi înece gândul meu şi
suflul.
Tiran al vremii! Mişele de
demult!
Deschide-ţi sufletul şi-mi
dă raze de soare.
Opreşte-ţi ura grea să
umble chiar acum
Şi ale tale vorbe sunând a
disperare.
Pleacă vântul şi mă ia cu
el.
Suflă, să doară şi mai tare.
Şi poposeşte-n mine
râzând necruţător,
Cântând în vijelie un aspru
,,somn uşor”.
Ana-Maria Dolhăscu, clasa
a IX-a Filologie2
Când totul se
dărâmă
Cosmina Darie,
clasa a X- a Științe
Sociale Când totul se dărâmă-n jurul
tău,
Un început e ceva cu totul
nou.
O viață nouă ai vrea să ai
O altă personalitate sau să
dispari.
Te simți fără vlagă, dar și
fără rost,
Și nu mai vrei să crezi în ceea
ce a fost.
Dar ce s-ar întâmpla cu toată
viața ta
Daca toți și-ar pierde or rătăci
speranța?
Ar fi o lume sumbră, dar și
dezorientată
Așa cum n-a mai fost în viața
ta vreodată.
De-aceea tot ce-ncearcă acum
să ne doboare
Nu trebuie să fie și-ntr-o a
doua oare,
Din fiece lovitură, tu trebuie
să-nveți
Să ții pieptu’ vieții, să poți să
răzbești.
Durere
Ioana Toșu,
clasa a XII-a Filologie1
M-am săturat să te tot văd
cerșind pe-ndelete,
Tu suflet n-ai, tu mamă nu
ai și nici măcar regrete?!
Tu, viață fără de răgaz, nu
mai cerși într-una.
Ai să ajungi să-nnebunești,
Și oricum, pentru ei este
tot una.
Nu vă mai milogiți, voi
slăbănogi de minte!
Luați și vă rugați și
aduceți-vă aminte,
De vremuri bune ce au fost
și întocmai în zadar.
Vedeai lume bună în
cârciume cu-n murfatlar,
Păcătoșilor, fiți buni acum
de-i timpul scurt.
Căci alții nu s-au mai căit
Și-au ajuns în mormânt!
Vă dau un sfat ce-i bun de
luat!
Să fiți haini cu mintea,
ZORILE · Nr.1 (45) Anul XXIII (2012) 10
Să nu lăsați inima să vă
taie puntea.
Să fiți cu inima deschisă și
să gândiți cu ea,
Căci mintea te fentează și
nu-i din vina ta.
Iubiți-vă, atât grăiesc!
Să aud numai de bine
Gânduri bune și noroc,
Sănătoși și căință,
Să tot văd numai credință!
Fărâmă de cafea
Daniel Popovici,
clasa a XI-a
Matematică
Informatică1
Sunt serile-astea singure şi
triste,
Ploile-astea mohorâte şi
umbrite,
Imaginea ei în mintea mea
tot timpul
Şi urmele din ceaşca de
cafea
Care mă fac abia să înţeleg
Doar o fărâmă din ce simt
pentru ea.
Iubita mea pierdută, unde
eşti?
Întoarce-te să te iubesc.
Gând
Ioana Toșu,
clasa a XII-a Filologie1
Mi-am așezat fiecare gând
la al lui loc
Și mi-am dat seama că
lumea bună
Nu o găsești din loc în loc.
Până alegi pe fiecare,
Îți trebuie ani buni și minte
mare!
Prea răi găsim pe lumea
asta,
Și neîmpliniri eterne,
Căci ura și mândria,
Au întrecut cu pași repezi,
Împlinirea.
Înger fără aripi
Anca Guțu a XI-a,
clasa Matematică
Informatică1
Mama-i ce-i mai scump pe
lume,
Pus de Domnul pe Pământ,
Ea ne-nvaţă lucruri bune,
Mama este omul sfânt.
Mama-i ce-i mai bun în
lume,
Mii de lucruri ne învaţă,
Ea ne spune lucruri bune,
Mama este preţioasă!
De copii ea ne îndrumă,
Uneori ne mai şi ceartă,
Ne pune pe calea bună,
Ne conduce ca pe hartă.
Mama, Înger pe Pământ
Ne-ocroteşte, dă iubire,
Mereu de la ea lăsând
Împlinind a sa menire.
Când nu erai
Anca Guțu,
clasa a XI-a
Matematică
Informatică1
Clipele lungi, la infinit
Când nu erai, eu le-am
simţit.
Pierdut în gol, uşor orbit,
Când tu lipseai, eu m-am
simţit.
Aproape nul, şi ameţit,
Când tu lipseai, eu m-am
simţit.
Stângaci cu sufletul tâmpit,
Când nu erai, eu l-am
simţit.
Sărac cu duhul, părăsit,
Când tu lipseai, eu m-am
simţit.
Simţiri de rău, că n-ai
venit,
Când nu erai, eu le-am
simţit.
Teodor Dacu, clasa a X-a
Matematică Informatică1
ZORILE · Nr.1 (45) · Anul XXIII (2012)
11
Oh, dragoste!
Anca Guțu,
clasa a XI-a
Matematică
Informatică1
Rătăcesc hai-hui prin lume
Caut dragoste-n deşert,
Caut o iubire-anume
Căci mi-e sufletul inert.
Oh, tu dragoste haină,
Unde pleci? De unde vii?
Tu ai transformat deodată
În adulţi nişte copii.
Când stele cad
Anca Guțu,
clasa a XI-a
Matematică
Informatică1
Când se iveşte luna în apus
Şi stelele pe cer apar în
noapte
Atunci, iubitule să ştii, că
m-am dus
În zările umbrite mai
departe.
Când strigătul înmărmurit
vei auzi
Şi gândurile îţi vor sta pe
loc
Trupurile ni se vor stinge-n
zori de zi
Şi sufletele vor mocni în
foc.
Când clopotul brutal nu va
cânta
Ci el va bate-n şir şi
zgomotos
Să ştiţi cu toţi: Nu veţi uita
Că am trecut prin timp
drăcos.
Când furia pe toţi vă va
umbri
Voi veţi striga cerând
iertare
Eu dragii mei, nu voi ma fi
S-ascult a voastră
implorare.
Teodor Dacu, clasa a X-a
Matematică Informatică1
Îmi place
Ioan Alexandru
Axinte,
clasa a XII-a
Matematică
Informatică2
Îmi place atunci când ne
gândim la viitor
Şi-mi place când visăm cu
ochii deschişi pe pridvor,
Îmi place când mă priveşti
aşa frumos
Şi-mi place că mă faci
bucuros,
Îmi place când mă iei in
braţe
Şi-mi place că îmi dai
atâtea speranţe.
Îmi place nu ştiu, aşa felul
tău de-a fi
Şi-mi place când mă alinţi
cum doar tu ştii,
Îmi place părul tău şi
pielea ta fină
Şi-mi place privirea ta aşa
de mult mă alină.
Rămâne între mine şi tine
tot ce ne leagă
Nimeni acest sentiment n-o
să-l înţeleagă
Rămâne între mine şi tine,
între noi
O iubire şi-o inimă ce se
împarte la doi.
Impas
Daniel Popovici,
clasa a XI-a
Matematică
Informatică1
Nu sunt cuvinte îndeajuns,
Nu sunt nici foi destule
Într-un abis de nepătruns
Să pot să dau un nume.
Acestei pâcle de noroi
Ce îmi cuprinde trupul.
Nu sunt nici vânturi şi nici
ploi
Să îmi recapăt suflul.
Apasă-ţi degetele fin,
Fă-mă să uit de dor,
Iubeşte-mă şi cântă-mi lin,
Şi cântă-mi monoton.
ZORILE · Nr.1 (45) Anul XXIII (2012) 12
Îți păsa ție?
Vlad Dorofte,
clasa a X-a Științele
Naturii1
Vreau albe stele să te
aducă acasă,
Să mi te-așeze pe-ale mele
brațe vineții,
Să mă-ncânți cu a ta voce
melodioasă
Iubito, spune-mi c-ai să
vii.
O să te-aștept, privind
absent în zare.
O să te-aștept, deși e în
zadar.
Tot ce-a mai rămas acum
Îmi pare,
Un sentiment pustiu, ce
naște un calvar.
Oh, iarnă timpurie,
De ce tu n-ai mai așteptat?
De ce mi-ai smuls infimă
bucurie?
De ce m-ai lăsat aici,
decepționat?
Întrebări far' de răspuns
zac înăuntrul meu
Și doare.
Cuprins de teamă, c-un
surâs mă-ntreb,
Îți păsa ție, oare?
Durere
Laura Niștian,
clasa a X-a Filologie2
Mă plimb prin societatea
nebună.
Printre blocuri și străzi
Observ o lume nebună
Și ploaia ce matură străzi.
Oameni negri, oameni albi,
Fug de-un vechi amiraj.
Și plin de ură e orașul
Invidie și bluestem,
Mă rog la o revendicare,
Dar e in zadar,
Mă tem!
Și plâng și strig în orizont,
Zidurile-mi răspund
înapoi.
E frig, e groază,
Iar eu sunt doar un strigoi.
Mă tem, c-o să rămân
Speriată și solitară,
Plină de melanconie,
Plină de răscoală.
Emoție
Laura Niștian,
clasa a X-a Filologie2
M-ai ademenit ușor
În a ta încăpere goală
Și apoi ai început,
Să-ți întinzi mâinile mult.
Eram speriată, foarte
înfricoșată,
Dar tu m-ai liniștit.
Mi-ai atins sânul
Și m-ai învăluit.
Ușor, ușor mi-ai atins și
coapsa
Ce tremura necontenit.
Eram bulversată,
intimidată
De ușa marelui infinit.
Mi-ai spus că fericirea mea
Te face și pe tine fericit.
E încă marți, dar nu uita
Că sunt doar prefața.
Și-a fost puritate?
Cu atingeri, săruturi
divine,
A fost un vis!
Tristețe, mai taie viscolul
Și vino mai aproape.
Lupta dintre două
specii
Ioana Toșu,
clasa a XII-a Filologie1
Și crezi că dacă autoritatea
ta învinge,
Mă poți copleși întruna?!
Am învățat să lupt,
Ajung să fiu imun și pentru
mine va fi tot una.
Chiar dacă te arăți a fi erou
Tu, domnule, ai grijă să nu
faci ecou
La cuvântul usturător ce va
urma să-l urli:
,,Ajutooor’’!
Va fi o luptă crâncenă și
rea
Dintre un domn și-un
suflet de copil.
Căci viața asta într-un final
te face
Să treci prin foc.
Chiar și pe ace, acolo sus!
Cu toate că va fi o punte.
Dincolo de ea,
Se află, fericirea.
ZORILE · Nr.1 (45) · Anul XXIII (2012)
13
Unde?
Bianca Mădescu,
clasa a X-a Filologie2
Unde ești tu primăvară
Să spargi zidul de tristețe?
Că din mine ies-afară
Timp trecut și bătrânețe.
Unde ești copilărie
Să-mi pui julituri pe coate
Unde ești tu veșnicie
Să mușc din tine o
eternitate?
Unde ești, abstractul lumii
Să dai sens lumii vieții
mele,
Că toți din jur fac pe
nebunii
Neînțelegând paradoxul de
după stele.
Unde ești, iubire fără
interes
Să te gust din priviri, atom
cu atom
Că din toate ce există-n
Univers
Tu ai ales să te cobori în
chip de om.
Unde ești tu fericire
Să-mi faci din suflet
mozaic,
Să iubesc nimicul în
neștire
Că totul există din nimic.
Unde ești tu? Unde sunt
eu?
Unde-i întrebarea ce mi-o
răspund mereu?
Unde suntem noi?
Încercăm să ieșim cu greu
Din temnița construită în
sufletul meu.
Magia fulgilor de
nea
Amalia Munteanu,
clasa a IX-a Filologie2
Totul e alb și liniştit
Priveşti afară, rămâi uimit,
Cum cad frumoşii fulgi de
nea
Toţi asemănători cu-o stea.
Zăpada-n ochi îţi
străluceşte,
Este magie, doar priveşte.
E ger, e rece, te răneşte,
În felul ei natura te iubeşte.
Ţi se oferă fulgi mii şi
jucăuşi,
Sprinteni ca nişte spiriduşi.
Te joci cu ei, îi simţi, îi
vezi,
Că sunt adevăraţi începi să
crezi.
Ioana Bahnariu, clasa
a IX-a Filologie2
Ana-Maria Dolhăscu, clasa
a IX-a Filologie2
Omul și viața
Cătălina Marinov,
clasa a XI-a Filologie2
Omu-n viață poate pierde,
Dar poate și câștiga
Lumea-n alb-negru o vede,
Viața lui este și grea.
Zilele și le petrece
Cum el singur și-a propus,
Alteori vrea să încerce
Ceva nou, ceva nespus.
Viața pentru el e-un joc,
E și bună, e și rea,
Ea depinde ne noroc,
Ce să faci? Așa e ea.
Viața duce spre lumină
Dacă joci în ea cinstit,
Dureri ea ți le alină
Ca să ai ce ți-ai dorit.
Dacă cineva greșește,
Iartă și e fericit,
C-a putut din nou să-
ncerce,
Ceva nou,ceva cinstit.
Omul printr-o viață trece,
ZORILE · Nr.1 (45) Anul XXIII (2012) 14
Poate nu-i cum a visat,
Dar e mulțumit să-ncerce
Ceva nou ce n-a-ncercat.
În final, viața-i o carte,
Cu scris mare, dar și mic,
Cu-ntâmplări rele și bune,
Dar cu final fericit.
Aroma vieții
Vlad Mălăescu,
Liceul Agricol
,,Dimitrie Cantemir”
Ce gust amar îmi
lasă-n gură
Mirosul de
singurătate,
Parcă mestec, în
același timp,
Bucurii și vise
moarte.
Simt cum mă
târăsc, cărând în spate,
Iubiri electrice...
mă dor,
Mă târăsc spre Rai
și-mi curge sânge din
coate;
Dar am obosit și-o
să cobor.
O să mă duc acolo
unde
Mă simt cel mai
nefericit,
Să-nvăț s-apreciez
dezastrul,
O frunză-n vânt, un
răsărit.
Viața mea curge, pe
note stridente,
Ca a unui pianist
nebun,
Mă simt închis ca
într-o statuie
Și statuie vreau să
rămân.
Mi-e scârbă, sunt
dezgustat de priviri
Care nu știu decât
să mintă,
Refulez atât de des
în amintiri
Încât sufletul meu
vomită.
Urăsc sentimentele
ce nu există
Le-aș putea iubi,
de-ar exista,
Dar conștiința îmi
dă palme și insistă
Să scuip venin, ca
ea să-l poată bea.
Într-o scorbură de
stea,
Într-o gaură în
timp,
Mă simt, tot mai
nefericit.
Aș vrea să mai
gust un anotimp.
Sărut moartea pe
buze
Vrând să i le smulg
cu totul,
Bat în peretele
timpului scuze
Vrând să-i sfâșâi
întreg hoitul.
Din mine, te vrea
fiecare atom în parte
Și sufletul meu te
strigă dintre ruine,
Dar e un sentiment
sublim ce ne desparte
Care-i mai presus
de moarte, mai presus de
tine.
Căci tu sapi adânc
in mine,
Ca un miner ce
caută cu disperare
O bucată de pâine;
Și descoperi că
urăsc
Încă de azi, ziua de
mâine.
Printre sâmbetele
grele,
Printre zâmbetele
rele,
Urlă o rază de
iubire
Din abisul urii
mele.
Printre așchii de
stele
Simt aroma
eternității,
Care vine imediat
după parfumul morții.
Iar eu, caut în
continuare,
Savoarea supremă
În miere și-n petale.
Dar e-n zadar și mă
doare
Al dracului tare,
Că dulceața vieții o
găsesc
Doar pe buzele tale.
ZORILE · Nr.1 (45) · Anul XXIII (2012)
15
Perisabil
Vlad Mălăescu,
Liceul Agricol
,,Dimitrie Cantemir”
Prin tenebrele minții
Îmi scârțâie gândurile,
Sub greutatea conștiinței
Se rup în două rândurile.
Stiloul aruncă spre mine
Priviri pline de cerneală,
Îmi pătează mintea ca pe-o
foaie
Cu pete negre, abisale.
Timpul îmi devorează
încet
Și totuși atât de repede anii
tinereții,
Îmi măcelărește sufletul,
Suge seva vieții din
sufletul meu care,
Acum, a devenit o
floare.
Se veștejește sub
vâltoarea secundelor,
Vrând disperat să
coboare din trenul anilor.
Dar timpul nu se
oprește
Nici cât să fumeze
o țigară,
El curge-ncet și se
grăbește
Căci timpul nu are
nici rută, nici gară.
El circulă haotic,
fără roți și fără hartă,
Curge spre nesfârșit
și mă lasă,
La un moment-dat,
pe mine, într-o haltă.
Și iar zboară spre
niciunde
Și se-oprește
niciodată
Și prin noi, ușor
pătrunde și ne-omoară și
apoi pleacă.
Și eu vărs lacrimi
de ceară, de parcă,
Sufletul meu
E o lumânare ce a
terminat să ardă.
Rup ignoranță din
stafia-n care eu însumi
M-am
metamorfozat.
Și transform, dintr-
o suflare,
Minunea divină în
păcat.
Am transformat
poezia-n nemurire,
Am transformat ura în
iubire,
Am transformat
iubirea-n nori de
sentimente
Și-acum plouă cu
durere și regrete.
Mă zvârcolesc în
propria-mi demență,
Confuz și scârbit,
De gârbovita-mi
existență.
Am rădăcinile
adânc înfipte în stânci
ascuțite,
Grotesc șlefuite
De lacrimile
gândurilor mele de
odinioară,
De tot ce-a fost
frumos
Și-acum mă
înfioară.
Mă vedeți,
zâmbesc, mă mișc, sunt
viu!
Dar pe dinăuntru
sunt mai putred
Ca un sicriu!
Toamna mea
Vlad Mălăescu,
Liceul Agricol
,,Dimitrie Cantemir”
Îmi doresc o clipă
de eternitate,
Vreau pe obraz,
iarăși, a iubirii palmă,
Vreau să ne
plimbăm prin locuri
neumblate
Dar vezi tu, afară-i
deja toamnă.
Deja visele
îngheață
Secundele nu mai
respiră,
Un întreg arsenal
de sentimente e în ceață
Și încet viermii
tristeți încep să iasă la
lumină.
Durerea își înfinge
rădăcinile-n perdele,
ZORILE · Nr.1 (45) Anul XXIII (2012) 16
Nelăsând să mă mai
mângâie nici o rază,
Își lasă întunericul
peste visurile mele
Și mă simt ca un
străin, deși sunt acasă.
Pereții își arată
colții,
Vrând să muște din
speranțele mele,
Dar din mine nu
mușcă nici himerele nopții
Căci eu îmi macin
sentimentele-n măsele.
Absorb durere, ca
un pământ secetos,
Încât durerea-ncepe
să zguduie
Sufletul meu până
la os.
Un țipăt tenebros
Se-agită peste
efemeritatea grea,
Un fior rece mă
pune jos,
Adio și totuși bun
venit, toamna mea!
Neliniștit
Ilona Arhire,
clasa a X-a Științele
Naturii2
Ce simt, ce îmi doresc
Încotro mă duc,
Unde mă opresc?
Aș vrea să urc,
Îmi este greu
Să nu mă-ncurc.
Oftez, sunt derutată,
E-atât de complicat,
Cărarea e-ncurcată.
Caut o lumină,
Caut o cărare
Spre mine să vină.
Nu, nu se poate,
Singură mă sprijin
Și merg mai departe.
Nemuritor în vis
Adelina Meilie,
clasa a XI-a Filologie2
Departe-n vis cândva te-ai
dus
Fără să știi unde-ai ajuns
De altă lume-ai dat tu poate
Cu altă zi și altă noapte.
Crezând că totu-i trecător
Crezând că tu ești muritor
Ale zilei ore le-ai pierdut
Iar pe ale-nopții le-ai băut.
Lunga viață de nemuritor
Urma să-i spui pe viitor
Dar ce aveai să povestești?
Oare? Cât de mult tu te
căiești?
Cum ai visat la realizări
La reușite și schimbări
Fără să-ncerci să te îndrepți
Spre viața pe care o-aștepți?
Tu a ta viață ai irosit-o
Trecând prin ea nepăsător
Fără să-nveți c-a ta greșeală
Te va zdrobi în viitor.
Nemuritor în lume
Bianca Frențescu,
clasa a X-a Științele
Naturii1
De nicăieri a răsărit
Doar o viaţă şi-a dorit,
De necazuri s-a izbit,
De murit, tot n-a murit.
Om şi-a dorit să fie
Ani să trăiască o mie,
Despre viaţă a vrut să ştie
De ce nu trăim o veşnicie.
De pe Pământ a plecat
Către infinit el a zburat,
Seară de seară a vegheat
De visat, n-a mai visat.
Vis
Ioana Ploae,
clasa a IX-a Filologie2
Mister sau incertitudine,
Viață sau chin?
Ură sau iubire,
Strălucire sau doar un
drum meschin?
Vino iubitule în pădurea
Cea de lângă lac,
Vino și-mi mărturisește
iubirea,
Fă-mi pe plac!
Sărută-mă cu pasiune,
Iubește-mă cu-nflăcărare,
Privește-mă arzând de
nerăbdare
Să mă strângi în brațele
tale.
ZORILE · Nr.1 (45) · Anul XXIII (2012)
17
Teodor Dacu, clasa a X-a
Matematică Informatică1
De dor
Raluca-Iuliana Filip,
clasa a XII-a Filologie2
Suspin în somnu-mi dulce
Şi plin de întristare
Că nu te am pe tine
Iubirea mea cea mare.
Nu am nicio fărâmă din
trupul tău meschin,
Şi nici privirea dulce la
care să mă-nchin.
Nu am nici mângâierea din
noaptea fără stele,
Nici ochii tăi luceferi pe
cerul vieții mele.
Privesc cu neputință în
noapte chipul tău,
Şi-aștept fără încetare să
aud iar glasul tău.
Că mi te-a luat o oră din
timpul ce-l trăim
Şi mi te-a dus departe să
nu ne întâlnim.
Mi-a luat ṣi strălucire și aer
și pământ,
Şi-acum o viață–ntreagă pe
tine am să te cânt!
Şi scriu aici agale cu ochii-
nlăcrimați
Şi-aștept cu nerăbdare să
fie împăcați.
Dar nu mai vii iubite,
Căci ora mi te-a luat
Te-a dus aṣa departe încât
tu m-ai uitat!
Să te întorci vreodată
Să cauți în neant
O dulce blândă fată care
te-a luminat.
Nu vei găsi nimica, eu deja
m-am pierdut.
Ȋmi vei vedea doar umbra,
întoarsă spre trecut
Atunci o nebunie te va
cuprinde-n-gând
Şi m-ai vedea pe mine,
stând.
O veṣnică iubire! Pe tine
te-am pierdut,
Şi am pornit cu frică spre
un necunoscut.
Zâmbeṣte-mi înc-odată!
Să simt iubirea ta!
Şi lasă acum să plece spre
tine, umbra mea!
Tu, iarnă
Ancuța Ciocoiu,
clasa a XI-a Științele
Naturii1
Acoperă pământul de albul
tău curat,
Îmbracă-mă în stele,în
pulberi de argint
Şi cântă lângă mine cu
vuiet de suspin.
Împrăştie în aer
splendoarea ta eternă
Şi lasă-mă să-ţi fiu martor
nemuritor.
Să mă îmbrac cu tine în
nopţile albastre,
Să nu mă uiţi! Eu, veşnic
spectator.
Tot mi se umplu ochii cu
tine,sclipitoare
Mi se topesc pe-obraji, la
cât eu te-am privit,
Încă te sorb prea lacom, tu,
iarnă făcătoare,
De bucurii în taină şi vis
neîmplinit.
Ana-Maria Dolhăscu, clasa
a IX-a Filologie2
Iarnă timpurie
Ancuța Ciocoiu,
clasa a XI-a Științele
Naturii1
Din cer se perindă făina,
Cu luciul ei de gheaţă plin
Şi ne învăluie îndată,
În albul ei de serafim.
Se-nvârt copii sub cerul
gri,
Izvorâtor de gheaţă-stele,
Şi cad prea reci flori
timpurii,
Peste pământ, în rânduri
grele.
Ne cerne neaua pe pământ,
Precum pe tort glazura,
Şi-acoperă chiar vrând
nevrând,
Şi casa şi natura.
ZORILE · Nr.1 (45) Anul XXIII (2012) 18
Ochi tomnatici
Ancuța Ciocoiu,
clasa a XI-a Științele
Naturii1
Te mângâiau pe faţă raze
de soare stins,
Tu mă priveai, iar mâna, în
taină mi-ai atins;
Şi am clipit o dată, să sorb
momentu-ntreg,
Să nu îl uit vreodată şi ca
să nu-l regret.
Te văd, iar în neştire, mă
pierd în vorba ta,
Iar ochii tăi tomnatici îmi
umplu inima.
Să mi te-apropii iară, la
pieptul tău să fiu,
S-ascult cum în catene se
pierde graiul viu;
Îmbrăţişarea tandră de vis
mi-ai dăruit,
Atât de dor mi-era de tot ce
mi-ai promis.
În zorii zilei
Ancuța Ciocoiu,
clasa a XI-a Științele
Naturii1
E abur împrejurul tau;
Ţi-am pregătit de
dimineaţă,
Cafea şi lapte cu dulceaţă,
Să te înmoi de bine.
E dimineaţă.
Ţi-e părul ciufulit şi stă
aiurea.
Prin fire netede se joacă
mâna mea
Şi-ţi mângâie obrazul ce
îmi este,
Aeroport de sărutări ferit
de vorba grea.
Îţi urcă-ntr-una colţurile
gurii,
Cu cât în ochii mei priveşti
mai mult,
Iar eu adulmec nesătul din
ochi-ţi,
Sclipiri ce nu s-au prefăcut
nicicând în scrum.
Noi ticluim îndată
împreună,
Poveşti fără final ce-s
puse-n veac
Şi adormim îmbrăţişaţi de
parcă,
Din somn, trezirea nu va
mai exista.
Trezeşte-te iubite!
Cafeaua te aşteaptă şi e
caldă,
La fel ca sărutarea mea
acum.
Aroma ei de proaspăt ce
îmbată,
Mi-e teamă să nu te facă al
ei stăpân.
Mai bine gustă lapte cu
dulceaţă,
Ca să rămâi copilul meu
plăpând,
Şi să îţi pot sorbi din ochii
tăi cu viaţă
Neatinsa inocenţă-ţi de
stăpân.
Unde îmi eşti?
Ancuța Ciocoiu,
clasa a XI-a Științele
Naturii1
Unde îmi pleci?Să te
întorci curând!
Căci ochii mei încep să se
închidă.
Iar lacrimi se adună-n
pripă
Şi izvorăsc din ce în ce
mai mult.
De ce nu-mi vii? Inima-mi
te aşteaptă!
Iar ochii s-au uscat de-atâta
plâns
Încă te-aştept dar noaptea
îndurerată
E tot mai tristă şi vrea să
îmi fie zeu.
Unde îmi eşti?
Moartea se tot strecoară!
Şi-aştept, din zare chipul
să-ţi apară,
Să mă îmbrăţişezi ca-ntâia
oară,
Să nu mai pleci,alături să-
mi rămâi.
ZORILE · Nr.1 (45) · Anul XXIII (2012)
19
Trece timpul
Ancuța Ciocoiu,
clasa a XI-a Științele
Naturii1
Şi plouă şi ninge şi ninge
şi plouă
Cu lacrimi de rouă în viaţa
mea,
Iar timpul ca apa ce uşor
sfarmă piatra
Şi zilele mele în valuri s-au
dus.
Ne prinde îndată o iarnă
bătrână,
Atât de prelungă în timpul
prea scurt,
Iar vorbele sure sunt
vorbele dure,
De greu şi de doruri, din
timpul trecut.
Dar vremea se joacă cu
tinereţea,
Iar bătrâneţi în floare apar.
Am nevoie de timp
Ancuța Ciocoiu,
clasa a XI-a Științele
Naturii1
Eu, am nevoie de timp ca
să privesc la stele,
Să le cuprind cu pulberi în
visele mele.
Eu, am nevoie de tine ca să
existe timp,
Am nevoie de vorbe, de
cântec, de suspin.
Îmi trece vremea, dar e
bine aşa,
Căci dacă trece, am de
făcut ceva.
Eu de suspin, de cântec, de
vorbe am nevoie,
Ca să existe timp, am
nevoie de tine;
În visele mele, cu pulberi
cuprind
Stele când le privesc, căci
am nevoie de timp .
Doctor de inimi
Ancuța Ciocoiu,
clasa a XI-a Științele
Naturii1
Când te privesc, mă-
ncearcă sentimente
Iar inima se-opreşte din
bătăi;
Cine eşti tu, să faci ce vrei
din mine,
Cu minunaţii ochii tăi
verzui?
Îţi ştergi de-obrazul meu
prea gingaş gura,
Iar braţul tău mă ia uşor la
piept,
Şi se unesc bătăi de inimi
frânte,
Ce se repară când se
regăsesc.
Tu îmi eşti leacul nopţilor
de dor,
Când nu ştiam de ce, dar
am aflat!
Căci noi ne aşteptam fără
să ştim,
Iar astăzi, iată!
S-a întâmplat!
Înlănţuieşte-mi mâna şi fă-
mă prizonieră,
Pe veci, încătuşaţi, aşa de-
acum să fim,
Să-mi fii doctor de viaţă şi
de singurătate,
Să-mi fii doctor în suflet,
acolo să-mi rămâi.
Apus
Ancuța Ciocoiu,
clasa a XI-a Științele
Naturii1
Se pierde în zare şi încă
apus,
Soarele sub dealuri
dispare.
Pădurea-l înghite, se
aprinde şi strigă
Cu foşnet de frunze şi
fiare.
Se pierde pe seară lumina
întreagă
Şi pete de smoală pe
dealuri apar
Se-ntunecă cerul, dispare
pădurea,
Se stinge şi focul din ea
pe-nserat.
ZORILE · Nr.1 (45) Anul XXIII (2012) 20
Pe bolta măreaţă apare
stăpâna,
Dezvăluie drumuri,
pădurea o sărută,
Cu palele rare ce rar le
aruncă
Prin foşnetul des şi calm
din natură.
Teodor Dacu, clasa a X-a
Matematică Informatică1
Adoarme
Ancuța Ciocoiu,
clasa a XI-a Științele
Naturii1
Adoarme în taină şi vise
perindă
Sub pleoapele calde şi
grele de somn,
În păr i se plimbă uşor
mâna mamei,
Cu tremur de vreme, cu
greu după greu.
Se pierde îndată şi gândul
mamei.
Îl culcă şi-i cântă un leagăn
de dor;
Clipeşte mai rar prin
şoapte cântate,
Iar mâna se-opreşte din
tremur, uşor.
Prea schimbat
Cătălina Vieru,
clasa a XI-a Filologie2
Privesc spre tine uneori
Și gânduri mă inundă
Când îți surprind de atâtea
ori
Privirea ta profundă.
Ești neatent, mult prea
schimbat
Pierdut în zarea infinită
N-aș vrea să fie adevărat
Dar sunt a ta iubită.
Și te cunosc, mai bine ca
oricine.
Când ți-a fost greu ți-am
zis că va fi bine.
Hai du-te într-un loc
fermecat,
Să vezi cât te-ai schimbat.
Vreau doar, să simt din
două inimi una,
Topite-n focul de iubire,
Să îți ating chipul cu mâna
Să te văd plin de fericire
Să fii la fel ca înainte.
Prietenie
Ilona Arhire,
clasa a X-a Științele
Naturii2
Gospodarul, ca oricare,
A plecat la târg, să vadă,
Ce mai trebuie-n ogradă.
Iar Grivei,
E paznic mare,
Peste casă si ogradă.
Cumetrița dă târcoale,
Și găini ar vrea să fure.
-Nu e curtea dumitale!
Pleacă vulpea, în pădure.
Gospodarul , iată vine
Și Grivei in jur îi sare.
-Ai păzit ograda bine,
Ia, prietene, mâncare!
Să nu vă pară rău
Carmen Roman,
clasa a XII-a Filologie1
Într-o zi am să mor.
Să nu vă pară rău,
Poate că e mai bine așa
Suflet răcoritor.
Eu v-am iubit nespus de
mult
Și încă vă iubesc
Dar bolta merită-nc-o stea
În ea să m-oglindesc.
Iar dacă într-o zi
Din cer o stea va luneca,
ZORILE · Nr.1 (45) · Anul XXIII (2012)
21
Să știi că mi-e dor de voi
Și lângă mine eu v-aș vrea.
Sunt
Ioan Alexandru
Axinte,
clasa a XII-a
Matematică
Informatică2
Bucuriile și dramele mele
Le scrijelesc pe pereții
minții,
Ascund în suflet
sentimente grele,
Pe care tu nu poți să le ții.
Ia-mă de mână, de gât și de
coapse
Și-ascunde-mă în pătura
trecutului,
Să pot să reclădesc
sentimente arse,
Ce s-au împrăștiat în
volbura vântului.
Aruncă-mă pe patul învelit
de tine,
Să pot să-mi odihnesc
privirea,
Să pot să stau, cât mai
confortabil, închis în mine,
Că tare lungă-i nemurirea.
Vreau să ne imaginăm că
timpul
Nu curge cu adevărat,
Dar, dacă ceasul merge
invers,
Înseamnă doar că-i stricat.
Încet, încet mergând pe
același fir de ață,
Am realizat că dacă totu-i
ca o carte
Atunci am trecut de
prefață,
Și chiar dacă nu ninge,
totul se preschimbă în
gheață.
Sunt confuz, sunt derutat,
Țin o mie de drame
închise-n mine,
Sunt pesimist, sunt foarte
speriat!
Sunt bine.
Un vechi prieten
George-Cristian
Moldovanu,
clasa a X-a
Științele Naturii1
Trăieşte-n mintea ta.
Te chinuie, te macină
Te confrunţi mereu cu ea.
Te gândeşti la ea mereu,
Te mângâie, te apără,
Ţi-e alături când e greu.
Tace in prezenţa ta,
Te învie, te omoară
Te-ar vrea doar pentru ea.
Ea este conştiinţa.
Curcubeul
primăverii
Nona-Maria
Mihalache,
clasa a V-a
Dup-o ploaie mai călduţă
Se arată-n cer senin,
Curcubeul primăverii
În culorile zglobii.
El îi rupe câte-o rază
Soarelui cel preamăreţ.
Îngerii din cer coboară,
Pe frumosul curcubeu.
Teodor Dacu, clasa a X-a
Matematică Informatică1
Ştefan cel Mare
Mihnea-Vlăduţ Negru,
clasa a V-a Informatică
Eşti cel mai iubit dintre
voievozi,
Erou între eroi şi iubitor de
neam,
Ce de veacuri Moldova o
veghezi,
Să nu fie călcată nicicând
de duşman.
Biruitor în lupte şi bun
gospodar,
Ai ridicat cetăţi, iar dupa
biruinţă
Negreşit alegeai câte-un
loc de altar,
Pentru eroi căzuţi drept
recunoştinţă.
Mulţi dintre urmaşi au
încercat
Să fie buni, drepţi şi
credincioşi ca tine.
Nici un cârmaci ca tine n-a
mai existat.
Eşti unic în istorie şi ne
mândrim cu tine.
ZORILE · Nr.1 (45) Anul XXIII (2012) 22
Zi de vară
Răzvan Roiu,
clasa a V-a
Vântul cald de dimineaţă
Se înalţă plutitor,
Mă alintă, mă răsfaţă ,
Ca un zâmbet trecător .
Arborii cu frunza verde ,
De departe îi zăresc,
Soarele uşor se pierde,
Lacul, marea, forfotesc.
Totul cade-n amorţeală
Firele de iarbă cresc
Este mult prea cald afară
Vară, vară, te iubesc!
Domnitorul
Răzvan Ştefănuţ
Romila,
clasa a V-a
În ţinutul moldovean,
Conducea domnul Ştefan!
El de toţi se îngrijea,
Şi poporul îl iubea!
Puternic, demn, neînfricat,
În fruntea oştii aşezat,
Armata turcă a izgonit,
Şi în luptă, el a biruit!
În lunga sa domnie,
Şi iubitor de glie,
Zideşte multe mănăstiri
Lăsând veşnice amintiri!
Către bunicul
Răzvan Ştefănuţ
Romila,
clasa a V-a
Aş vrea să te mai văd o
dată
Dar tu eşti pe altă lume,
O lume-ndepărtată.
Sunt acelaşi băieţandru pe
care,
L-ai lăsat când ai plecat
Cuminte, ascultător şi
învăţat.
Ai rămas cu mine,
În sufletul meu,
Bunicule, te voi iubi
mereu!
Cred că eşti mândru de
mine
Şi poate ne vom întâlni,
Chiar mâine.
O să-mi povesteşti
întâmplări,
Întâmplări cu îngeri
prietenoşi,
Cum o făceai în copilăria
mea.
Anul nou
Răzvan Ştefănuţ
Romila,
clasa a V-a Ninge mult, neîncetat,
În oraşul nostru drag.
Noi voioşi ne-am apucat,
De urat si colindat.
Pe zăpada mătăsoasă,
Săniile se întrec.
Noaptea liniştit se lasă,
Noi plecăm frumos acasă.
Unde bradul ne aşteaptă,
Luminat şi plin de stele,
Moş Crăciun soseşte-n
poartă,
,,Anul vechi’’, la revedere!
Greieraşul leneş
Răzvan Ştefănuţ
Romila,
clasa a V-a
Zi de zi, vară de vară,
O insectă mărişoară,
Stă şi cântă neîncetat,
Şi de muncă a uitat.
Din chitară zdrăngăneşte,
Toamna uite-o că soseşte.
Şi nu va dura prea mult,
Viforul ca să-l ascult!
Ai de grijă greieraş,
Iarna, vine pe imaş!
Îngheţat şi fără poame,
Ai să mori încet de foame.
ZORILE · Nr.1 (45) · Anul XXIII (2012)
23
Povestea codrului
Răzvan Ştefănuţ
Romila,
clasa a V-a
A fost odată, un codru
părăsit
Ascultând al păsărilor
ciripit,
Lângă apa limpede a
râului,
Sub înfăţişarea azurie a
cerului.
Pe drumurile întunecate,
Se aşează covorul de
frunze uscate.
Aerul te face să crezi,
Că eşti într-un basm
printre copacii verzi.
Pădure eşti prietena mea,
Şi de aceea te voi
îmbrăţişa!
Ispita
Andrei Eduard Filip,
clasa a X-a Științele
Naturii2
Când ritmici stropi pe
strune de chitară,
Icoane sfărâmate în havuz
Mă-ngrămădesc în mine,
urs ursuz
Arzând zadarnic fumul de
țigară.
Și de alcoolului grele fac
abuz
Răstăimăcind în suflet colți
de fiară
Apatic caut zgomote-n auz
Iar mierea dulce vreau s-o
fac amară.
În juru-mi trâmbițează
heruvimii,
În ochi-mi văd cum zboară
serafimi
E totul alb, cuminte și
curat.
Dar dacă vrei să mă alătur
ție
În trup, în suflet și în
bucurie
Alătură-mi-te tu mie în
păcat.
Sâmbure de
adevăr
Ancuța Ciocoiu,
clasa a XI-a Științele
Naturii1
Un sâmbure de adevăr,
Întunecat de jocul minţii,
Cuvinte spulberate-n vânt,
Eliberate pe condiţii.
Universul, cât un sâmbure,
Un întuneric cât un
Univers.
Izvor crud al minciunii,
Fond clasic sufletesc.
Dacă din sâmburele mic ce
mârgineşte Universul,
Am mai găsi firimituri ce
,,murdăresc’’ întreg
terestrul,
Am reuşi să ne pătăm
măcar puţin cu adevăr.
Iar dacă altfel nu putem,
Să ne spălăm de
stricăciuni,
Atunci măcar să picurăm
Cu adevărul sumbru, dur.
Poveste de toamnă
Ancuța Ciocoiu,
clasa a XI-a Științele
Naturii1
Întunecă-mi privirea şi mă
ia strâns la piept,
Să lumineze-ndată, să nu
mai înţeleg,
Să fiu plină de viaţă când
mâna mi-o săruţi
Dar să mă sting firavă când
nu mai vrei să-mi spui:
,, -Rămâi cu mine, dragă!
Să colindăm poteci,
Să-nmărmurim în noapte
pe drumuri pitoreşti.
Să fim ca-ntr-o poveste, iar
tu, frumoasa mea,
Să străluceşti pe ceruri mai
tare ca o stea.”
Și-n serile de toamnă,
Când dealul tot ia foc,
Noi tot pe străzi vom
umbla,
Să căutăm un loc.
Un loc sus, lângă ceruri,
aproape de divin,
Un loc ce nu apune şi
pururi e senin.
ZORILE · Nr.1 (45) Anul XXIII (2012) 24
Nu te mai văd
Ancuța Ciocoiu,
clasa a XI-a Științele
Naturii1
Şi iarăşi îmi vii, cu serile
reci,
Cu nopţile seci, să mă
mângâi.
Şi iarăşi mă laşi în ploaie
s-alerg,
Cu picuri rebeli şi vântul
tăcut.
Pe drum, numai praf,
înghite tot cerul,
Ce cade ca ploaia, să
măture tot.
Pe străzi, tot se udă.
Iar clipa durerii,
De lacrimi sărate, udată-i
încet.
Eu nu te mai văd, dar
pielea te simte:
Îmi vii câte-odată de te
prelingi,
Din ceruri înalte, ceruri
divine,
Te-ntorci pe pământ, să
mă-ntâlneşti.
Nici tu nu mă vezi, dar în
picuri de ploaie,
Ţi-ai strâns sufletul, să îl
ascunzi.
Iar în zilele înnourate cu
răcoare,
Te contopeşti cu mine,
într-un întreg.
De asta-mi place ploaia, că
te mijeşti în ea.
În picurii umezi de pe
pielea mea.
Aşa iubesc ploaia, cu faţa
spre cer,
Cu ochii în lacrimi, te
privesc şi sper.
Tu, niciodată…
Ancuța Ciocoiu,
clasa a XI-a Științele
Naturii1
Tu, niciodată nu mi-ai tăiat
calea,
Iar eu, visez la geamul tău
mereu.
Tu, niciodată n-ai găsit
scăparea,
Să te eliberezi din sufletul
meu.
Eu, niciodată n-am să te
dau uitării,
Așa cum cerul nu ne-a dat
uitării pân-acum.
Dar eu, întotdeauna, pe
culmile visării,
Am să te iau cu mine, copil
al nimănui.
Tu niciodată n-ai ştiut să
îmi sperii,
Iubirea mută din 'năuntrul
meu.
Dar dacă vântul te-a
întrebat vreodată,
Cine în suflet ţi-e purtată,
Tu nu ai spus vreodată eu.
Tu niciodată, niciodată eu.
Fericirea-definiţie
Ancuța Ciocoiu,
clasa a XI-a Științele
Naturii1
E doar visare, nu e realitate
În viaţă, fericirea te
omoară.
E ca un drog, dragoste
muritoare,
Zâmbeşti şi-apoi te taie
lama şi mai tare.
Răni invizibile te dor
Şi ţi le lingi cu amintiri.
„Trecut frumos, azi
dureros
De ce în minte iar îmi vii?”
Fericirea-armă pentru
sinucidere:
Clipeşti şi ţi-o doreşti mai
mult.
Dacă-i aşa, vreau lumea ca
să sufere,
Dar eu, să sufăr cel mai
mult.
Ori dacă este cu putinţă,
Vreau să îndur eu pentru
toţi.
Zâmbiţi deci dragilor căci
iată,
Am să suport şi pentru voi.
Venit-ai
Ancuța Ciocoiu,
clasa a XI-a Științele
Naturii1
Venit-ai azi, cum ai venit
şi ieri
Şi mi-ai împrăştiat visele
iară.
Venit-ai trist, cu flori de
lăcrămioară,
ZORILE · Nr.1 (45) · Anul XXIII (2012)
25
Tu ai venit, eu n-am
zâmbit deloc.
Priveai în jos, cum
vinovatul face
Şi-erai umil şi plâns ca
niciodată.
Eu te-am lăsat, să mă
aştepţi la poartă,
Să nu mă vezi, ce
îndurerată sunt.
Venit-ai azi, ca ieri, ca
toate zilele,
Iar eu, tot n-am ieşit să te
întâlnesc.
Eşti vinovat iar gura ta mă
cheamă,
Să vin, să te privesc şi să te
iert.
Nu mai veni, eu nu mai vin
nicicând.
Închide ochii de mă uit
acum.
Şi nu mai plânge copil al
nimănui,
Căci eu te văd şi lacrimi iar
îmi curg.
Eu am să plec, nu mai
privesc în urmă.
Acum te las, fii fericit te
rog!
Oh, nu mai pot, eşti singur!
Fără mine!
Mă-ntorc din drum, la tine
mă întorc.
Murmur de
cuvinte
Ancuța Ciocoiu,
clasa a XI-a Științele
Naturii1
Îţi spun azi, cu mâna pe
inimă,
Cu gândul pe foaie, că nu
te-am uitat.
Mă întorc acum cu inima
stearpă,
Mă întorc pe drumul pe
care te-am lăsat.
Murmur cuvinte,
neînţelese de nimeni,
Sunt rugăciunea ce mă
duce la tine,
Urmez calea dreaptă, cu
gândul pierdut,
Cu ochii închişi şi pasul
tăcut.
La capăt de drum mă
izbesc de tine:
Eşti stană de piatră şi
aştepţi să îţi vin.
Dar mi se pare, acum c-am
venit,
Că-n ceasul acesta, e mult
prea târziu.
Te-ai ascuns
Ancuța Ciocoiu,
clasa a XI-a Științele
Naturii1
Ţi-ai ascuns în palma mea
bătaia
Şi-n ale mele gânduri pe
ale tale.
Te-ai mijit la pieptul meu
mai tare,
Şi-aştepţi să-ţi spun
poveşti, ca un copil.
Ţi-ai ascuns în ochii mei
privirea
Şi ai vrut să stingi scânteia
lor.
Te-am oprit ca să o pot
simţi,
Cum se-ascunde iar în
ochiul meu.
Te-ai mijit, copil ştrengar
la pieptul meu
Şi te-ai ascuns în inima
mea mica,
Ca să te am aproape în
orice clipă,
Ca să te am aici în ceasul
greu.
Debut în viaţă
Ancuța Ciocoiu,
clasa a XI-a Științele
Naturii1
Goleşte-ţi umerii de-atâta
greu
Şi lasă-ti trupul ca să
plângă.
Îneacă-ţi plânsul tot în
plânsul meu
Şi dă drumul durerii ca să
curgă.
Pe fruntea ta de-ncepător
în viaţă,
Răsar bobiţe mici ce
strălucesc
ZORILE · Nr.1 (45) Anul XXIII (2012) 26
Şi se preling prea des de
greutate,
În cursul aspru-al vieţii dar
firesc.
Goleşte-ţi ochii de atâtea
lacrimi,
Ca să devii uşor precum ai
fost,
Tu, renegat copil, adult
valabil.
Nu uita cine ai fost.
Ca tine nimeni nu
este
Ancuța Ciocoiu,
clasa a XI-a Științele
Naturii1
În zilele pustii cu ploaie,
Când parcă totul are sens,
Ai vrea să te învârţi cu
ardoare,
Sub picuri reci.
Să te aline întreg cerul,
Scăldându-te-n durerea lui,
Să te îngroape-n suferinţă.
Ca tine nu-i, ca tine nimeni
nu-i,
Atât de dornic să preia,
Tristeţi din suflete păgâne,
Ca să îi fericeşti pe ei
Şi-apoi te fericeşti şi tu,
copile.
Voce de copil
Ancuța Ciocoiu,
clasa a XI-a Științele
Naturii1
Nu mai ţipa! Urechile mă
dor!
Iar sufletul meu strigă
„Ajutor!”
Stinge-mi şi viaţa, ia-mi
inima,tot,
Dar curmă suferinţa unui
copil neghiob.
Ia-ţi ,,fericirea” ta cu tine,
E tot acolo, în sticla de
aseară
Şi-n fumul ce s-a împânzit
pe scară,
Îţi este-n sânge, aşa cum
vrei.
Nu-ţi revărsa furia peste
mine,
Că „fericirea” iar ţi s-a
golit.
Mi-e-n suflet praf,
dezamăgire,
Că nu mai eşti cine-ai
promis.
Tati! Nu mai ţipa din nou!
Îţi cumpăr „fericire” câtă
vrei.
Priveşte, sunt copilul tău,
Alină ce-ai distrus
înăuntrul meu.
Adie vântul
Ancuța Ciocoiu,
clasa a XI-a Științele
Naturii1
Adie vântul peste noi
Şi ne-au udat atâtea ploi.
Ne-ngroapă florile târzii,
Cu amintiri şi doruri vii.
Oh, vino, dorul meu
nespus,
Cu lacrimi dulci şi gânduri
bune
Şi lasă luna să ne cunune,
Sub semnul stelei noastre,
dus.
Ia-mi mâna, cald, în mâna
ta,
Şi-ascultă cum ne cântă
noaptea,
Iar ochii tăi, adânci şi
verzi,
Să-mi fie iar oglindă.
Să m-ocroteşti cu braţul
tău,
Toţi anii de acuma,
Să fii precum în visul meu,
Sunt noaptea şi cu luna.
Teodor Dacu, clasa a X-a
Matematică Informatică1
Timpul
Anca Porumbin,
clasa a X-a Științe
Sociale
Urâte și acre îmi sunt
privirile
Ce mă întampină când
zăresc
Spinoase și reci am
amintirile,
Dorinți rebele în mine
foiesc.
ZORILE · Nr.1 (45) · Anul XXIII (2012)
27
De timp suntem mereu
presați,
Avem simțirea mai anhidră
Și vrem de el sa fim uitați
Și de nisipul din clepsidră.
În clepsidră aș vrea să
locuiesc
Timpul cum trece să-l știu
E greu dar o să mă
obișnuiesc
Din nisipuri poeme să
scriu.
Și-o să fiu sub nisip
înmormântat,
Sicriu trecător și mereu în
mișcare
Să pot spune că de data
asta n-am stat,
Ci ne-am întrecut murind
în uitare.
Ana-Maria Dolhăscu, clasa
a IX-a Filologie2
Incertitudine
Sabrina Băhnăreanu,
clasa a X-a Matematică
Informatică1
Încătușat de propria-ți
ființă,
Zbori, urli, te zbați în
lanțuri,
Speri doar să fie un coșmar
Ce va pieri în zile.
O siluetă-n umbră se
zărește,
Și speri să fii cruțat de
proproa-ți soartă,
Simți cum sângele-ți
îngheață-n vene,
Și aștepți acceptându-ți
moartea.
O răsuflare rece-ți suflă-n
ceafă,
Te pierzi și uiți să mai
respiri.
O stare de amorțeală te
cuprinde,
Și zaci pierdut în proprii-ți
spini.
Inspiraţie-punct
mort
Ancuța Ciocoiu,
clasa a XI-a Științele
Naturii1
E un punct mort.
Eu, l-am ajuns din urmă.
Dar mi se pare, prea
curând l-am prins.
Când totul e în floare, iar
curtea păpădie,
Aşa cred, mi se pare, prea
repede-am fugit.
Acum suntem tot una: eu,
un punct mort şi tu.
N-aş mai putea să te
numesc divină,
Decât atunci când, ca o
biată floare,
Ai să-ţi deschizi petalele,
să mă primeşti pe mine.
Visez să zbor
Ana Macarie,
clasa a X-a Științe
Sociale
Aș vrea să pot, să pot să
zbor,
Să mă agăț de câte un nor,
Să stau acolo să plutesc,
Cu nimeni să mă întâlnesc.
Și prin văzduh de aș pluti
Cu păsările-aș ciripi
De-aș întelege graiul lor
Le-aș spune de ce vreau să
zbor.
Și când mă satur de plutit,
Când sufletul mi-e liniștit,
Încet, înapoi să mă cobor
Dar, numai sufletul e
călător.
Știind că eu nu pot zbura,
Să mă întorc în lumea mea,
Și când în sus spre cer
privesc,
Visez că zbor și că plutesc.
Teodor Dacu, clasa a X-a
Matematică Informatică1
ZORILE · Nr.1 (45) Anul XXIII (2012) 28
Medalion artistic
Mădălina Toma,
clasa a XII-a Filologie1
ZORILE · Nr.1 (45) · Anul XXIII (2012)
29
ZORILE · Nr.1 (45) Anul XXIII (2012) 30
ZORILE · Nr.1 (45) · Anul XXIII (2012)
31
ZORILE · Nr.1 (45) Anul XXIII (2012) 32
ZORILE · Nr.1 (45) · Anul XXIII (2012)
33
Eseuri
Argumentare
Anca Guțu,
clasa a XI-a Matematică Informatică
„Nu este alta mai frumoasă şi mai de
folos în toată viaţa omului zăbavă decât
cititul cărţilor.” –Miron Costin
Cititul unei cărţi este un lucru
fascinant, şi înţelept. Cât adevăr poate grăi
în acest citat, marele cronicar Miron Costin.
Pe cât este de adevărată afirmaţia sa, pe atât
de corectă: Ce poate fi mai frumos decât să
citeşti o carte, o carte bună? Cititul dezvoltă
vocabularul, îmbogăţindu-l cu cele mai
simple sau sofisticate cuvinte. Un fost
profesor de Limba Română mă învăţa că a
citi o carte nu este un lucru uşor, ea trebuie
înţeleasă şi cititorul trebuie să simtă, să
trăiască momentele desfăşurării acţiunii. Pe
de altă parte, cărţile ne sunt cei mai buni şi
mai apropiaţi prieteni, ele ne ajută să
învăţăm şi să înţelegem tot, să aflăm
necunoscutul. Decât să pierzi timpul, mai
bine este să citeşti o carte. Nu se ştie
niciodată la ce îţi va folosi. Ea îţi poate fi
îndrumător în viaţă, să îţi arate paşii pe care
să-i urmezi. Eu, atunci când citesc, simt că
plutesc. Uneori, am impresia că mă
teleportez pe alte lumi, alte tărâmuri, în alte
veacuri, în lumea basmelor, a poveştilor.
Imaginaţia noastră o ia razna, şi devine
bogată tot mai mult, tot mai mult o dată cu
cititul fabuloaselor foi unite printr-un cotor.
Bunicul meu, spunea cândva că-i place mult
să citească, păcat că l-a lăsat vederea. Dar pe
vremurile când era om vrednic şi în toate
forţele, nu era alt mod de relaxare decât
cititul. El a fost cel care mi-a insuflat tainele
cititului si pofta dea citi cât mai mult. Atunci
când citesc, mă regăsesc printre rânduri,
devin mai calmă şi mai relaxată decât de
obicei. După părerea mea, cititul este o
comoară de mare preţ, pe care dacă nu o
găseşti la timp, cu greu o regăseşti. Cartea
este ca un pom din care smulgi uşor,uşor tot
felul de fructe, foarte dulci şi bune la gust.
Cartea este învăţătura vieţii.
Dragoste supervie
Rareş Tiron,
clasa a IX-a Filologie1
Mă iubeşte sau nu mă iubeşte?..
Întrebarea care de-a lungul istoriei
omenirii a decimat imense culturi de
margarete, a ajuns, în cele din urmă, să îl
macine şi pe acest băiat, pe Cătălin.
Dragostea pentru Cătălina începuse să îl
preocupe, să îl preocupe mult.
Cătălin nu credea în dragoste la
prima vedere, ci în atracţie fizică instantanee
şi atât. Avea impresia că această expresie
este doar o vorbă în vânt, spusă inconştient.
Asta a durat până când a apărut Cătălina,
fata ce l-a făcut să îşi schimbe fundamental
părerea despre acest sentiment, cel mai
profund şi mai complex pe care îl
cunoscuse, şi anume dragostea.
Nici măcar nu se cunoşteau personal,
dar se admirau reciproc de la distanţă. Deşi
la început Cătălin nu o remarcase, nu după
mult timp ajunsese să îi stârnească
sentimente ascunse. Curând, nu o mai vedea
decât în imaginea care îi obseda singurătatea
în care se găsea. De fapt, cu toate că mima
foarte bine siguranţa de sine, Cătălin simţea
cum se topeşte din picioare când ajungeau,
din întâmplare, să se privească. Dar ea? Şi
ea. Fiecare se imagina cu celălalt, căci
ZORILE · Nr.1 (45) Anul XXIII (2012) 34
tezaurul imaginaţiei lor era bogat. Dragostea
e moartă pentru cine nu-şi imaginează.
Cătălin nu era naiv. El ştia zicala: Nu-ţi face
iluzii, ca să nu ai deziluzii. Cine a spus asta?
Nu mai ştia. Oare Cătălina îşi spunea la fel
în sinea ei? Nici asta nu ştia. Şi iar recurgea
la imaginaţie. Ştia că nu există perfecţiune,
dar în ochii lui ea era perfectă, era o floare.
Prima floare cu adevărat admirabilă din
viaţa sa.
Erau atâtea întrebări în mintea celor doi
tineri, dar niciunul nu reuşea să desprindă un
răspuns inteligibil. Pentru Cătălin era chiar
chinuitor, căci se lovea la tot pasul de temeri
şi nelinişti. De bună seamă că suferea.
Suferea şi spera. Şi vai de acest minuscul
atlas sub mirabila povară a unei iubiri
nemărturisite! „Lucrurile nu vor rămâne aşa
cu fata asta. Voi lupta ca s-o am şi strădui ca
s-o păstrez”, îşi spunea el în momentele de
maximă determinare.
Este vineri, o altă banală zi de şcoală. El
vine pe acelaşi banal drum. Urcă aceleaşi
banale scări. Vede aceiaşi banali colegi,
aceiaşi banali profesori. Ia parte la aceleaşi
banale ore umplute cu aceleaşi banale
prostii, sau cel puţin aşa avea el senzaţia.
Într-o pauză, cei doi se întâlnesc accidental.
O clipă le sclipesc privirile. O clipă de
eternitate. „Farmecul ei creşte pe zi ce
trece”, gândi el. Este trecut de un fior şi
înghite în sec. Plecându-şi privirea, ea trece
mai departe, sporind taina lumii şi dragostea
lui Cătălin.
Impresii dintr-o călătorie
Elena Buzincu,
clasa a IX-a Filologie2
Era o zi caldă de vară iar vântul adia
ușor aplecând copacii. Eu și câțiva dintre
prietenii mei am decis să plecăm pe
dealurile Istriței într-o mică excursie. M-am
îmbrăcat mai gros pentru că acolo unde
doream să mergem vântul sufla cu putere.
Am luat ceea ce aveam nevoie și pe la ora
10:00 am plecat. Aveam de urcat printr-o
pădurice unde nu mai fusesem înainte din
cauza poveștilor de groază legate de acel
loc. Totuși, pentru a mai scurta din traseu,
am luat-o pe acolo. Nu era așa cum ziceau
ceilalți, era un loc plăcut unde te puteai
relaxa, la umbra copacilor înalți ce creșteau
în toate direcțiile. După ce am traversat
păduricea am ajuns la șosea. Pentru a face
distanța să pară mai scurtă, am început să
spunem bancuri și să facem glume pe seama
celor care nu erau de față.
Ajunsesem la ieșirea din sat, unde se
termină asfaltul. De aici drumul era șerpuit,
lat și prăfuit, pe de-o parte și de alta creșteau
pini, ce umbreau drumul, iar puțin mai
încolo se zărea un mic pârâu, cu apă rece și
curată, ce era folositor atât oamenilor cât și
viețuitoarelor ce se adăpau de acolo. La
intrarea în pădurea cea mare, pe care o
aveam de traversat, ne-am oprit pentru a
mânca și pentru a ne odihni. Îmi era frică să
intru în pădure fiindcă nu mai fusesem
niciodată, dar mai ales din cauza animalelor
sălbatice de care mă temeam. Eram departe
de civilizație și totuși eram veselă și
binedispusă ,din cauza aerului curat și
parfumului naturii, a locului neatins încă de
mâna omului.
Aveam de mers doi kilometri însă i-
am parcurs repede, ascultând muzică și
râzând, fără a ne gândi că zgomotul nostru
putea atrage animalele. La o oră de la
intrarea în pădure am zărit în final lumina
soarelui bătând puternic. Ajunsesem acolo
unde ne propusesem: La releul de
televiziune. Acolo se afla un vechi parapet
pe care ne puteam urca și de pe care puteam
admira peisajul.
Deși inima îmi bătea cu putere de
frică de înălțime,am acceptat să mă urc pe
parapetul înalt de 30 de metri. Mă opream
din când în când și mă uitam în jos,
descurajându-mă că nu o să pot urca până în
vârf. Când am ajuns sus am amuțit de
uimire, un asemenea peisaj nu se mai putea
zări de nicăieri. Spre linia orizontului se
putea observa Câmpia Română. Satul nostru
era doar o mică pată greu vizibilă, aproape
de linia orizontului. În apropiere dealurile
Istriței iar în partea opusă se puteau zări,
înconjurați de ceață, Munții Buzăului. Era
un peisaj divin pe care îl admiram fără a
ZORILE · Nr.1 (45) · Anul XXIII (2012)
35
clipi măcar. Într-o stâncă în depărtare se
zărea peștera lui Ambrose, obiectiv propus
de noi pentru următoarea excursie. Am
rămas acolo cam două ore uitându-mă
împrejur și exclamând de uimire dar și de
fericire că puteam să îmi încânt privirea cu
un asemenea loc, căruia oamenii nu prea îi
dădeau atenție.
Am coborât, dar fără acea teamă pe
care o aveam înainte, și am decis împreună
cu ceilalți ca în fiecare săptămână să urcăm
și să ne bucurăm de ceea ce puțini au ocazia
să vadă. Pe la apusul soarelui am ajuns
acasă, flămândă și obosită însă gândul îmi
rămăsese tot acolo. De atunci, o dată la cel
puțin două săptămâni, urcam cu toți prietenii
acolo, iar în timp ce restul făceau poze și
râdeau, eu rămâneam nemișcată chiar și câte
o oră, nesăturându-mă niciodată de acel
peisaj căruia acum îi duc lipsa.
Liceeni de tot râsul
Ana-Maria Popa,
clasa a IX-a Matematică Informatică1
V-ați gândit vreodată că viața de
liceu este dificilă, că totul se rezumă doar la
a învăța?
Dacă da, v-ați gândit gresit.
Elevii clasei a XI-a Stiințele Naturii1,
a Colegiului Național ,,Cuza Voda” Huși au
organizat, sub îndrumarea doamnei
profesoare Ciubotaru Stela, concursul
“Liceeni de tot râsul”.
Aflat la a IV-a ediție, spectacolul s-a
bucurat de o audiență considerabilă, astfel
încât amfiteatrul care a găzduit evenimentul
s-a dovedit neîncăpător.
Scena, decorată cu imagini haioase
și viu colorate, s-a arătat de asemenea prea
mică pentru talentele explozive ale
liceenilor.
Costumați cât mai bizar și jucând
roluri în scenete mai mult sau mai puțin
amuzante, de la invocări de spirite, până la
memorabilele piese ale lui Caragiale, elevii
au sperat să adune hohote de râs și ropote de
aplauze.
În final, așa a și fost.
Format din trei doamne profesoare și
doi elevi, juriul a avut de luat o decizie mai
mult decât dificilă. Deși au acordat tuturor
note destul de mari, de la 8,9 la 10, au fost
desemnați doar doi caștigatori: Hanganu
Denis si Cristei Alex, la egalitate cu
Stamatin Alexandru și Silviu Cloșcă, au
ridicat sala în picioare, smulgând de la
fiecare dintre noi atât zambete, cât și
admirație.
Deși nu toți concurenții au fost
învingători, fiecare dintre ei s-au arătat
mulțumiți de experiența caștigată.
Cu sprijinul domnilor profesori,
speram ca această tradiție să rămână din
generație în generație, și, cine știe, poate
vom avea onoarea să descoperim în cadrul
acestui mic concurs rampa de lansare a
următorului mare actor din România.
Mai citesc adolescenţii?
Octavia Adam,
clasa a XI-a Știintele Naturii1
Trăim într-o lume în care tehnologia ne
domină, în care internetul a pus stăpânire pe
noi, poate pentru că deţine „momeala”
perfectă sau pentru că noi suntem generaţia
comodă şi lipsită de interesul pentru ceea ce
ZORILE · Nr.1 (45) Anul XXIII (2012) 36
era odată una dintre activităţile nelipsite din
viaţa oricărei persoane: cititul.
Întrebarea la care aproape orice
adolescent are nevoie de ceva timp să-ţi
răspundă este: Care a fost ultima carte
citită? Greu de răspuns, nu-i aşa? Însă dacă
am întreba: Când ai intrat ultima dată pe
Facebook? (pentru că în acest moment
Facebook-ul face ravagii în rândul tinerilor
şi nu numai ) probabil ar fi ca şi când ai
întreba „ când ai respirat ultima dată?”
Putem cu toţii observa cu uşurinţă
dezinteresul pe care-l avem asupra unui
lucru ce ar trebui să ajute la formarea
noastră ca oameni. Dorim să răzbim în viaţă,
să fim capabili să abordăm ca subiect opera
unui scriitor, să nu ne facem de râs atunci
când suntem provocaţi într-o discuţie ce se
bazeaza pe cultura noastră generală. Da,
avem pretenţii!!! Şi încă unele destul de
mari aş putea spune, dar ce contează doar
suntem prieteni la cataramă cu domnul
Internet. De ce să petrecem ore întregi citind
o carte când putem obţine în câteva minute
un rezumat, o caracterizare a unui personaj,
chiar şi o opinie pe care o prezentăm cu
toate că nu suntem de acord cu ea, dar dacă
ni se dă mură-n gură de ce să ne mai
sinchisim ?
Pe de altă parte suntem stupefiaţi
când aflăm că X, Z nu ştie că poezia
,,Luceafărul’’ a fost scrisă de Mihai
Eminescu sau că ,,Ultima noapte de dragoste
întâia noapte de război” nu este o dramă.
Nu ştim să ne expimăm corect? Mulţi ar
spune că este o inepţie, de ce să se facă atâta
vâlvă când spui : cărţile are, cărţile este.
Dacă vedem la televizor fel de fel de
„personalităţi” ce fac gafe elementare, noi
de ce nu am putea? Şi toate acestea din
cauza faptului că nu citim. De unde să avem
un vocabular bogat, să ne dezvoltăm
imaginaţia, să ne avântăm într-o conversaţie,
pe scurt de unde să avem cultură generală?
Faptul că citim pe facebook ca X
este într-o relaţie cu Z sau că vedem
pamfelturi legate de politicieni, nu ne ajută
nici măcar ca să facem un sfert de pas în
societate.
Am ajuns în anul 2012, an în care circulă
lozinca „ avem smartphon-uri şi oameni
proşti” . Ar trebui tratat ca pe un semnal de
alarmă, nu putem tolera aşa ceva. Ce o să se
întâmple peste 10 ani dacă continuăm în
ritmul actual? Vom deveni fără doar şi poate
o ţară fără valori, o ţară ce şi-a pierdut tot ce
avea mai bun,cultura.
Metamorfoză divină
Rareş Tiron,
clasa a IX-a Filologie1
Necşulea nu era un băiat urât. Avea
o înfăţişare oarecum drăguţă şi un corp
intens lucrat. De fapt, făcea o obişnuinţă din
a se uita în oglindă, şi asta doar pentru că îi
plăcea ce vede. Totul era întemeiat. Întrecea
cu mult pe cei mai frumoşi reprezentanţi ai
sexului său. El ştia acest lucru şi accepta
complimentele fără mândrie de om prost,
dar şi fără falsă modestie. Nu îi plăceau
extremele şi de aceea nu se apropia de ele.
,,Auras mediocritas’’ era deviza lui.
Nici caracterul său nu era unul banal.
Aşa îi plăcea să creadă. Unele persoane
ziceau despre el că este prea mândru şi chiar
indiferent, dar asta doar din cauză că lui nu
îi turuia gura într-una ca altor tineri. Când
vorbea însă, fiecare propoziţie îi scotea în
evidenţă inteligenţa, gustul şi buna creştere.
Nu era o persoană superstiţioasă.
„Superstiţiile sunt pentru oamenii simpli şi
fără învăţătură”, îşi spunea el. Pentru acesta,
mai importantă era porunca întâi a
Decalogului, cea care condamnă orice formă
de superstiţie.
Avea atitudini protestatare mai peste
tot, căci nu percepea respectul ca pe o formă
ZORILE · Nr.1 (45) · Anul XXIII (2012)
37
de obedienţă. Se certa cu toată lumea, chiar
şi cu profesorii săi. Bunăoară, nu înţelegea
la ce folos să ştii chimie fără să ştii alchimie
sau fizică fără să ştii metafizică. Dispreţuia
învăţământul a cărui piesă constitutivă era.
Se considera cel mai greu de
mulţumit om pe care îl cunoscuse vreodată
umanitatea. Nu era departe de adevăr. Dintre
toate fleacurile ce îl înconjurau, dorinţa
pentru fete şi pentru cărţi îi atrăseseră în
mod deosebit atenţia. De ce fix acestea
două? Pentru că le considera singurele două
lucruri cu adevărat fascinante şi inepuizabile
(deşi despre cărţi nu era sigur).
Cunoştea mecanismele şi principiile
doar teoretice ale dragostei şi îşi făurise
modelul perfect de fată la care privea
aspiraţional. Nici prea tânără, nici prea
bătrână. Nici prea înaltă, nici prea scundă.
Nici prea grasă, nici prea slabă etc., etc. Era
absurd! Se pare că folosea cuvintele
„absurd” şi „perfect” ca sinonime. Prostul de
el! Chiar nu-şi dădea seama că eterna lege a
selecţiei nu ţine cont de modele? Însă avea
să înţeleagă asta curând.
Deşi nu auzise de cuvântul
„fatalitate”, fatalitatea auzise de el. I se făcu
cunoscută în momentul în care se îndrăgosti.
Obiectul dragostei sale nu era întocmai
modelul elaborat de el. De fapt, natura cam
dăduse greş cu înfăţişarea fetei. Era un
antimodel. Un rebut. Un leş social ce nu
impresiona prin nimic. Dar cu toate acestea,
devenise în scurt timp dragostea vieţii lui
Necşulea. Ce paradox sinistru!
Prin câte contradicţii interioare s-a
scăldat eroul nostru. La câte întrebări fără
nicio logică s-a căznit să-şi răspundă. Câte
nopţi albite de tremurul dragostei a făcut...
Câte smocuri de păr şi-a smuls din cap de la
necaz...
Toate acestea au continuat până
când, într-una dintre neîntreruptele sale
lecturi, deschizând Noul Testament la
întâmplare, privirea îi căzuse pe următorul
citat:,,Unde este comoara ta, acolo este şi
inima ta’’ (Matei, VI, 23). În acel moment o
revelaţie l-a pătruns până în străfundul
fiinţei sale, de parcă însuşi Duhul Sfânt ar fi
venit să-i bage în cap înţelesul acelui citat.
Şi Necşulea a înţeles.
Din acel moment cheie, treptat totul
s-a schimbat. „Modelul” s-a transformat în
amintire, „fata” s-a transformat în iubită,
„iubita” s-a transformat în soţie etc., etc. Au
fost fericiţi mult timp împreună. Până când,
ea s-a îmbolnăvit de leucemie şi a murit.
Măcinat de amărăciune, nici el nu a mai trăit
mult după aceea.
Teodor Dacu, clasa a X-a Matematică Informatică1
Despre minciună
Ioana Ploae,
clasa a IX-a Filologie2
Fiind raportați la societatea de astăzi,
una murdară, infectă, din punct de vedere al
caracterelor oamenilor, trebuie să ne
conformăm și să înțelegem că la baza
modului de a conviețui cu ceilalți, nu se mai
află adevărul, bunătatea, starea de bine, ci
domină minciuna într-o concordanță cu ura,
invidia și răutatea.
Omul nu-și poate atinge apogeul fără
muncă, grad de inteligență ridicat,
capacitatea de a socializa, dar și fără
minciună, căci ea domină ca și caracteristică
a personalității societății. Oamenii sunt răi,
mincinoși si lacomi. Nu respectă nimic și nu
se gândesc decât să-și cultive propriile lor
vicii, chiar dacă ar fi să vină după ei
potopul.
Unii își formează și desfășoară viața
pe un fir de minciuni, devenind propiul lor
joc al vieții, un joc infect, mizerabil căci să
ne mințim pe noi înșine și să trăim în
ZORILE · Nr.1 (45) Anul XXIII (2012) 38
minciună ne este mai adânc înrădăcinat
decât să-i mințim pe ceilalți.
În aceste timpuri, adevărul este atât
de întunecat și vizarea adevărului de
realitate atât de fixată, încât n-am fi în stare
să cunoaștem adevărul, dacă nu am fi
însetați ca adevărul să domine în viață.
Condamn minciuna când ea
dăunează altuia sau este în folosul celui ce o
comite. În schimb, când ea nu este nici
prejudiciabilă, nici interesantă și mai ales
când e impusă de circumstanțe, o scuz ba
chiar uneori o și folosesc.
Teodor Dacu, clasa a X-a Matematică Informatică1
Gânduri
Ioana Ploae,
clasa a IX-a Filologie2
Ușor, ușor, te maturizezi, descoperi,
înveți. Ajungi la o vârstă frumoasă din
perioada adolescenței fără să-ți dai seama.
Fiind încă copil, dar cu o tentă de maturitate,
intri in anturaje dubioase fără să vrei. Crezi
că știi ce e bine pentru tine, că iei deciziile
cele mai bune dar privești totul subiectiv.
Ajungi să înveți din propriile greșeli,
să întelegi că viața nu e formată din
nonculori, ci are, pe ici pe colo, nuante
deosebite ce schimbă normalul, fir al
desfășurării unei vieți.
Crezi că părinții și cei din jur îți vor
răul văzut prin ochii unui ,,copil matur”, dar
din dorința de a te proteja și de a te ține
mereu în condițiile cele mai bune, de a-ți
oferi tot acel cadru deosebit, aceaștia nu vor
să se conformeze cu noile vremuri și te ajută
cu mentalitatea, percepțiile lor ,,bizarre”.
Nouă ni se par bizare, dar sunt cât se poate
de adevărate, iînzestrate cu o mare doză de
realitate.
,,Carpe diem!” –așa gândim noi. Dar
nu întotdeauna asta ar trebui să fie
atitudinea. Fiind raportați la societatea în
care trăim, ar trebui să devenim adulți
forțați, fără voia noastră, și să trăim
momente care se află în altă parte a vieții, să
ne formăm caracterul de adult, cu
principiile, gândurile, modul de a gândi
corespunzător. Prin ochii sufletului
părinților, oricât ne-am dori să fim altfel,
suntem doar ai lor copii.
Am puțin peste 16 ani! Nu îmi este
rușine de vârsta frumoasă pe care o am. Am
trăit fiecare moment, am răspuns fiecărei
provocări, dar nu am uitat că sunt copil.
Uiți să iubești, uiți să visezi, uiți că
ești copil!
Și ajungi în a doua perioadă a vieții, când
problemele, datoriile îti bat la ușă și tu nu ai
zâmbit, ai uitat să te bucuri de primul fulg
de nea, de primul sărut, de primul 2 la
istorie.
Voiaj cu peripeţii
Rareş Tiron,
clasa a IX-a Filologie1
Principiul meu despre voiaj nu este
unul foarte original. Acesta enunţă că poţi să
călătoreşti fie singur, fie în grup, dar cel mai
important lucru este încărcătura culturală
şi/sau sentimentală cu care te alegi.
Aşadar, am întreprins şi eu, absolut
întâmplător, o călătorie pe care acum o
consider minunată, dar la acea vreme,
profund indezirabilă.
Mă aflam pe tărâmul atât de iubit de
Sigmund Freud, dar atât de urât de Leonardo
da Vinci, care afirma că „este o pierdere de
vreme”, şi anume pe tărâmul viselor. Mai pe
scurt, dormeam.
Împreună cu o gaşcă oarecare de
prieteni hoinari, mă găseam la graniţa dintre
Statele Unite ale Americii şi Canada, în
vizită pe lacul Ontario, la cascada Niagara.
ZORILE · Nr.1 (45) · Anul XXIII (2012)
39
Nu cunosc părerea celorlalţi, dar eu nu mai
văzusem niciodată înainte un loc pentru care
natura să fi făcut mai mult, sau unde
frumuseţea acesteia să fi fost atât de puţin
modificată de cineva. Eram cu adevărat
fascinat.
Mai întâi, ne-am gândit că am putea
să plutim pe apă într-un butoi, dar mai apoi,
reevaluând, am hotărât să închiriem o barcă
cu vâsle. Am stabilit şi un protocol în care
se specifica că eu nu voi da la vâsle,
deoarece mateloţii mei sunt mult mai făcuţi
decât mine, deci ei să fie cei cu muşchii, iar
eu, cel cu creierul, asta neînsemnând că eu
sunt făcut din hârtie creponată, totuşi. Aşa
încât, luându-mi poziţia de conducere în
fruntea bărcii am pornit a naviga cu vânt de
la pupa, care oricum nu ne ajuta cu nimic
căci barca nu avea pânze, tăind apa pe
întinderea albastră, căci doar pentru asta
plătisem.
Cu mici stângăcii, totul a mers bine
un timp, asta până când a apărut o stângăcie
mare, în urma căreia, era limpede ca lumina
zilei că nu mai avem scăpare. Curentul ne
purtase până prea aproape de cascadă,
moment în care, muşchii mai viguroşilor
mei camarazi s-au dezumflat definitiv şi
irevocabil. Ups!
Mda, ups, fiindcă în continuare totul
a decurs normal, adică am căzut în cascadă
şi am murit, în chinuri, pe de o parte înecaţi,
pe de cealaltă parte zdrobiţi de stânci. Acum
nu eu scriu, ci duhul meu.
Şi în momentul morţii: ,,Fiat lux!”
M-am trezit şi era o dimineaţă superbă.
Independenţă şi maturitate
Hoţie, promisiuni uitate, ignoranţă,
superioritate. Acestea ar fi câteva cuvinte pe
care românii le-ar folosi să descrie ceea ce
se întâmplă în politica românească la ora
actuală. Din nou, ţin să precizez că scopul
articolului meu este doar de a trage un
semnal de alarmă cu privire la
responsabilitatea noastră în calitate de
cetăţeni, şi nu de a susţine, promova sau
combate vreun partid sau vreo ideologie
politică.
În timpul regimului comunist, ne-am
plâns că nu aveam dreptul de a ne alege
regimul şi reprezentanţii politici în mod
liber. Acum, când putem, spunem că
democraţia a produs o clasă politică pentru
care nu merită să ieși la vot. Se spune că
fiecare popor are conducătorii pe care îi
merită. Ei bine, incompetenţa cu care am
fost conduşi până acum este, într-adevăr,
doar reflexia pasivităţii cu care societatea
civilă românească işi foloseşte puterea de a
decide. Majoritatea elevilor din anul
terminal şi chiar o parte din cei de clasa a
XI-a, au anul acesta dreptul de a pune
ştampila pe buletinul de vot. Mulţi insă, sunt
mai interesaţi de oportunitatea de a-şi obţine
carnetul de şofer, sau de faptul că îşi pot
cumpăra băuturi alcoolice fără să-i tragă
nimeni la răspundere. Dar peste câţiva ani,
vor realiza că nu au pe ce drumuri să se
plimbe cu maşina şi că băutura sau tutunul
vor fi ultimele lucruri la care se vor gândi
când nu le va ajunge salariul nici măcar
pentru plata chiriei. Acestea sunt doar câteva
din problemele cu care mulţi tineri proaspăt
ieşiţi de pe băncile facultăţii se confruntă în
ziua de azi. Am generalizat cazurile şi in
rândul elevilor de la ,,Cuza Voda”, nu cu
scopul de a pune la îndoială viitorul
absolvenţilor Colegiului nostru, ci pentru a-i
face să realizeze importanţa rolului lor in
societate. După cum spunea presedintele
american, Abraham Lincoln, ,,Votul este
mai puternic decât glonţul”. Ba mai mult,
votul tinerilor indică direcţia spre care se
ZORILE · Nr.1 (45) Anul XXIII (2012) 40
indreaptă viitorul ţării, iar dacă nouă nu ne
pasă, nici ţară nu are viitor.
Ne-am obişnuit cu gândul că suntem
prea tineri pentru a ne forma o imagine
corectă de ansamblu a ceea ce se întamplă în
jurul nostru, iar ei, s-au obişnuit să fim atât
de uşor de manipulat. Oricât de clişeic ar
suna, noi suntem viitorul ţării şi în mâinile
noastre mai stă puterea de a schimba ceva
după atâţia ani. Primul pas îl putem face
acum, la alegerile locale, prin participarea la
alegerea primarului şi a membrilor
consiliilor. Nu sunt absurdă să cred sau să
spun că prin simpla prezenţă la vot, se va
schimba radical totul în conducerea ţării.
Prezenţa crescută la urnele de vot va întări
fragila democraţie în care ne aflăm şi va
atrage după sine o responsabilitate, care,
folosită corespunzător, va duce la formarea
unei imagini reale asupra puterii pe care
tinerii o deţin.
Închei citându-l pe Charles de Gaulle
care spunea că ,,Politica este o problemă
mult prea serioasă pentru a fi lăsată
politicienilor.” Doar lăsând indiferenţa
pentru ceea ce se întâmplă în ţara noastră la
o parte, şi îndeplinindu-ne rolul de cetăţeni
activi ai societăţii, vom demonstra că nu
suntem o generaţie de roboţei usor de
manipulat, cum ne crede toată lumea, ci
tineri îndeajuns de maturi să ia decizii
corecte şi să discerne ceea ce se întâmplă în
jurul lor.
Rolul evenimentelor istorice în
dezvoltarea personalității
omului
Diana Moga,
clasa a XII-a Științele Naturii1
Din punctul meu de vedere, nimic nu
există pe lumea aceasta în mod întâmplător,
așa cum nu putem aduce în discuție
existența unui popor sau a unei națiuni fără a
menționa o serie de repere ce fac trimitere în
principal la originile sale dar și la
continuitatea de-a lungul timpului.
Consider că istoria ne oferă un
ansamblu vast de mărturii ce fac dovada
unor vremuri de mult apuse, sub forma
siturilor arheologice, a uneltelor
rudimentare, a veșmintelor sau a lăcașurilor
de cult specifice fiecărei perioade istorice.
Cu toate acestea, poate cele mai concludente
dovezi le constituie documentele și
inscripțiile ale căror valoare și conotație nu
pot fi ușor estimate.
Totodată sunt de părere că nu există
coincidențe decât pentru cei care își permit
să viseze sau din contră, pentru cei care nu
sunt capabili să perceapă și să accepte
realitatea așa cum este ea. Astfel noi,
oamenii care trăim astăzi, împreună cu tot
ceea ce ne înconjoară, suntem forma finită
dar nu definitivă a mii de ani de confluențe
și scindări ce au avut la bază aspecte
culturale, rasiale, religioase sau morale.
Toate aceste procese, fondate în principal pe
interacțiuni între diverse popoare ale lumii,
au scris de-a lungul timpului ceea ce numim
în mod automatizat, superficial, istorie.
Opinia mea este că societatea umană,
de la cele mai mici până la cele mai mari
forme de
existență ale sale, a fost dintotdeauna
marcată în mod indubitabil de desfășurarea
unor evenimente istorice precum războaie,
cuceriri teritoriale, sclavism, revolte sau
unificări de popoare, care au lăsat urme mai
mult sau mai puțin vizibile în sufletul și
conștiința celor implicați.
ZORILE · Nr.1 (45) · Anul XXIII (2012)
41
Deși poate de cele mai multe ori
omul, ca ființă înzestrată cu rațiune și
sensibilitate, a avut de suferit de pe urma
unor astfel de evenimente, impactul lor
pozitiv este totuși de necontestat, deoarece
istoria, prin toate mijloacele ei, i-a oferit
modele de viață, de curaj, de solidaritate și
patriotism.
Din punctul meu de vedere,
personalitatea fiecăruia se clădește având la
bază un suport ereditar, la care se adaugă
factorul educațional și influența socială.
Strămoșii noștri au militat de-a lungul
evoluției umane pentru diverse scopuri și
principii morale, devenind adevărați martiri,
astfel că nimeni nu este îndreptățit să
rămână insensibil la eforturile lor, ci din
contră, avem cu toții obligația spirituală și
morală de a nu distruge moștenirea pe care
ne-au transmis-o.
Consider că modalitatea omului de a
percepe și de a prelua noțiuni precum
libertatea, iubirea, adevărul, are un rol
esențial în construirea personalității sale.
Aspectele negative ale evenimentelor
istorice care au decurs odată cu trecerea
anilor constituie de asemenea modele și
învățături ce pot fi preluate de om în vederea
desăvârșirii lui ca persoană, de aceea fiind
fundamental ca el să înțeleagă semnificația
unor cuvinte precum resemnare, suferință,
eșec.
În definitiv, istoria nu are un început
clar definit și cu atât mai puțin un punct de
oprire. Istoria a fost scrisă de strămoșii
noștri, este scrisă de noi astăzi și va continua
să fie scrisă de urmași până ce timpul își va
relua cursul circular.
Ura
Ioana Ploae,
clasa a IX-a Filologie2
Urăsc să fiu dependentă de ceva sau de
cineva.
Urăsc când sunt luată în râs.
Urăsc când trebuie să iau inițiative.
Urăsc când părinții mă stresează.
Urăsc când mă cert cu prietenii
Urăsc când nu am puterea de a-mi rezolva
singură problemele.
Urăsc persoanele false,invidioase.
Urăsc să mă închid într-o carapace doar
pentru că nu sunt compatibilă cu cei din jur.
Urăsc să fac ceva din obligație.
Urăsc dragostea asta care ne înconjoară.
Urăsc să fiu compătimită.
Urăsc să fiu ceea ce sunt uneori.
Urăsc ca minutele să se scurga în defavoarea
mea.
Urăsc să visez la infinit.
Urăsc să te salut.
Urăsc să mă gândesc neîncetat la tine.
Urăsc să trec prin timp.
Urăsc să am un caracter de piatră.
Urăsc să trăiesc într-un jeg intens.
Urăsc lumina dimineții.
Urăsc când îmi zâmbești.
Urăsc să mă închid în mine.
Urăsc să-mi fac mii de gânduri.
Urăsc să știu ce e iubirea.
Urăsc copilăria.
Urăsc să fiu alintată.
Urăsc să mă gândesc la ziua de mâine.
Urăsc invidia.
Urăsc vorbele-n vânt.
Urăsc indiferența.
Urăsc să te lovesc cu vorbe.
Urăsc să îți simt lipsa.
Urăsc să-mi ții morală de fiecare dată când
greșesc.
Urăsc să mă simt în plus.
Urăsc moartea.
Urăsc să mă asculți deși nu-ți pasă.
ZORILE · Nr.1 (45) Anul XXIII (2012) 42
Urăsc să mă cicălești.
Urăsc să fiu fidelă.
Urăsc să-mi cumperi fericirea.
Urăsc minciuna.
Urăsc să te privesc în ochi și să-ți simt
durerea.
Urăsc să ard pe dinăuntru.
Urăsc tot ce mă înconjoara.
Da, pe naiba! Sunt o copilă la 16’… De
unde atâta ură?
Teodor Dacu, clasa a X-a Matematică Informatică1
Zi de duminică în oraşul meu
Rareş Tiron,
clasa a IX-a Filologie1
La finele nopţii ce încheie ciclul
imuabil de şase zile lucrătoare, se revarsă în
glorie deplină, zorii zilei a şaptea, cea de
duminică (până aici, nimic nou).
Luată în modul, ziua de duminică
este o zi ca oricare alta, cu un răsărit, un
prânz şi un apus. Însă introdusă în contextul
societăţii cotidiene, această zi vine la pachet
cu o încărcătură proprie şi deosebită. Dar şi
această societate cotidiană este suma a două
tagme de oameni complet diferite şi
intangibile.
Prima tagmă se compune din
populaţia ce acordă o însemnătate religioasă
acestei zile. Pe cale de consecinţă, după
primenirea cuvenită, aceasta merge la
biserică, unde cel puţin teoretic, parcurge,
într-un singur glas şi-ntr-o singură simţire,
ritualul religios. Odată cu întoarcerea acasă,
are loc neschimbata, dar necesara prânzire
de duminică, după care, cufundarea într-un
somn neîntrerupt de câteva ore pe care unii
îl percep ca pe o odihnă banală, iar alţii ca
pe un mijloc de înfrumuseţare. Şi în fine, la
ceas de seară, în crepusculul plin de
romantism şi de ţânţari, pornesc în paso
doble la o promenadă.
A doua tagmă, mult mai neevoluată
(scriu neevoluată şi nu involuată pentru că
involuţia necesită o evoluţie prealabilă, pe
când neevoluţia, nu), se complace în
obiceiuri care se identifică cu următoarele
acţiuni: împachetatul maladiv de multă bere
şi mici care succedă despachetarea lor şi
vârârea pe grătar într-un cadru ce variază
după posibilităţile fiecărui cetăţean. Unii
fregventează pădurea (folosind sintagma
stereotipă şi complet imbeciloidă de „iarbă
verde”), alţii uzitează curtea casei lor, iar
alţii, după caz, acoperişul nemansardat al
blocului. După aşa-zisul ospăţ, totul se
asezonează cu mult scuipat de seminţe şi o
pleiadă de râgâituri sonore.
Unii practică aceste obiceiuri din
banalitate, alţii din curiozitate, iar alţii din
principiu, dar o concluzie irefutabilă se
desprinde, şi anume că acest al doilea
segment de populaţie reprezintă aporia
culturii şi a dorinţei, tardive într-adevăr, de
emancipare în contemporaneitate.
Această descriere subiectivă a unei
zile de duminică în oraşul meu se poate
aplica de bună seamă şi la scară naţională,
asta dacă nu cumva de la scară naţională s-a
aplicat la oraşul meu.
ZORILE · Nr.1 (45) · Anul XXIII (2012)
43
Recenzii
Fiu al pădurilor şi al apelor
Cristina Negrariu,
clasa a XII-a Matematică Informatică2
“Pădurea mea cu umbre de ape şi de arte,
Pivot de adâncire în depărtări şi mit,
Ţi-ai revărsat frunzişul pe filele de carte
Şi-n tine carnea urii şi duhul m-au zidit.”
(,,Popas” – Ion Alexandru Angheluş)
Zvâcniri de sentimente, emoţii, trăiri, toate acestea îmbinate perfect într-o înşiruire de
cuvinte, finalizând la contemplarea unui visător, unui caz complicat, un fel de a fi blagian
trecând prin hermetismul lui Ion Barbu şi prin neomodernismul necuvintelor lui Nichita
Stănescu. Acesta este Ion Alexandru Angheluş, cel care se autodefinea în anul 1980, în „Jurnalul
de idei” ca fiind „Fiu al pădurilor şi al apelor”. Aşa a şi fost, dar a ajuns să nu mai fie deoarece
caracterul lui sociabil şi prietenos i-a creat o aureolă de perfectă civilizaţie urbană, povăţuindu-ne
cu drag “Cine nu-şi ştie preţui amicii e un infirm. Lumea noastră trebuie să fie şi o lume a
prieteniei”.
Lor, prietenilor, le dedică acest volum întreg „Jurnal de idei” din 1980, cuprinzând
însemnări de lectură şi stihuri.
Caracterul lui plăcut şi firea deschisă, făceau din poetul Ion Alexandru Angheluş un om
deosebit aşa cum mărturiseşte şi doamna profesoară Lina Codreanu în revista „Cronica Veche”:
„Dacă s-ar întoarce anii în casa lui de pe strada Erou Serg. Toma Anton, orice oaspete ar fi primit
cu braţele deschise într-o largă uimire de aleasă gazdă. Avea o memorie vie şi recita într-o
tulburătoare libertate versuri din Esenin, Lautreamont, Eminescu, Beniuc, din propriile creaţii.
Sub vişin, în faţa casei, se aşeza pe un scaun, desfăcea burduful acordeonului, şi cânta de „voie
bună”, de „inimă albastră”, ori chiar cântece liturgice, încât convivii, mulţi, puţini, îi ţineau
sonul, furaţi de vraja momentului.”
Ion Alexandru Angheluş, intrat în conştiinţa colectivă ca „poet al Huşilor”, oriunde s-ar
afla, urmaşii, colegii, prietenii, rudele caută să-i cinstească memoria. Însă, realitatea din ziua de
astăzi este stupefiantă deoarece, tinerelor generaţii numele de Ion Alexandru Angheluş nu le
spune nimic ba mai mult, le este cu totul străin, o realitate cruntă şi dureroasă aşa cum îmi
mărturiseşte şi fiica lui, bibliotecara Carmen Angheluş care la auzul numelui părintelui ei se
luminează iar ochii îi sclipesc de fericire, oferindu-mi cu atâta generozitate materialele necesare.
„Născut la 1 octombrie 1937, în satul Nuci, Ilfov, licean la Bucureşti, îl cunoaşte pe
Nicolae Labiş cu care frecventează mai multe cenacluri. Destinul l-a transformat mai apoi în
„moldovean de Huşi” (1958), patima poeziei fiindu-i insuflata de Nicolae Labiş. L-a cunoscut pe
acesta şi a rămas pe parcursul timpului oarecum ,,labişian” de la încrederea în zorii umanişti ai
ZORILE · Nr.1 (45) Anul XXIII (2012) 44
comunismului la criza ultimă a Baladei, scrisă după călătoria în Deltă, cu puţin timp înaintea
morţii, argumente care întăresc ideea că mentorul lui Angheluş a fost Nicolae Labiş.
Astăzi, o stradă din Huşi poartă numele lui Ion Alexandru Angheluş, ca şi cenaclul pe
care l-a condus acum câteva decenii, de pe băncile căruia s-au ridicat oameni valoroşi, făcându-
se „recunoscuţi” în acest domeniu, membri ai „Uniunii Scriitorilor” precum Ion Gheorghe
Pricop, Th. Codreanu sau Cristina Tamaş, acum preşedinte a Filialei Constanţa a Uniunii
Scriitorilor.
Ion Alexandru Angheluş a fost un poet autentic, cu posibilităţi nebănuite, de aceea el
„vede” mai departe decât ceilalţi oameni, avea simţul adaptării formelor poetice în vogă, dar din
pricina hotărârii de a rămâne în provincie cariera lui literară nu a fost una de răsunet. S-a impus
greu în atenţia publică, pierzând sincronicitatea cu generaţia lui care ar fi trebuit să fie cea lui
Marin Sorescu şi a lui Adrian Păunescu. De asemeni Nicolae Steinhardt îi apreciază valoarea lui
incontestabilă, el fiind de părere că poemul „Descrierea unui cal murind toamna” ar fi poemul
anului 1983 . De aceeaşi înălţime spirituală este şi „Prinţ şi labirint în crepuscul” dar care, din
păcate nu a putut să treacă de cenzură.
Ion Alexandru Angheluş nu a putut să-şi impună adevărata valoare, neavând acces la
calitatea de membru al Uniunii Scriitorilor, pe care o merita cu prisosinţă. Nu e de mirare ca
„Dicţionarul general al literaturii române” nu îl reţine, deşi despre valoarea scriitorului s-au
pronunţat personalităţi precum: Adrian Marino, Cristian Simionescu, Ştefan Oprea, Adrian
Popescu, ş.a.
De menţionat ar mai fi faptul că Ion Alexandru Angheluş, posesorul uneia dintre cele mai
bogate biblioteci personale din județul Vaslui, om cu lecturi vaste, orator excepţional, profesor
remarcabil avea, după cum am mai spus şi harul nepreţuit al prieteniei care i-a atras pe numeroşi
scriitori din Moldova şi din întreaga ţară, transformând urbea într-o localitate cu intensă
activitate culturală: Ştefan Oprea, Nicolae Turtureanu, Grigore Elisei, Sergiu Adam şi mulţi alţii.
O boală necruţătoare curmă viaţa scriitorului la 19 iulie 1986, lăsând în manuscris,
finalizate sau în lucru mai multe volume de versuri ( „Cai de lut”, „Prinţ şi labirint în crepuscul”,
„Poem simfonic”, traduceri, studii critice (M. Eminescu sau Mitul Insulei lui Euthanasius, o
monografie despre „Jurnalul literar” al lui G. Călinescu ”), fragmente dintr-un jurnal şi o carte de
divertisment cultural „Indiscreţii şi anecdote”.
Acesta este Ion Alexandru Angheluş, un poet care merită un loc în istoria literaturii
române şi cu care ar trebui să ne mândrim mai ales noi huşenii deoarece el tutelează climatul
cultural al urbei şi totodată îl conturează, aducându-ne odată cu el un anumit statut şi renume.
Bibliografie: Ion Alexandru Angheluș, Nunțile focului, Editura Sfera, Bârlad, 2006; revista ,,Cronica veche”,
p. 9.
ZORILE · Nr.1 (45) · Anul XXIII (2012)
45
Motivul mării în poezia eminesciană
Profesor Luminița Săndulache
“Mereu privesc la marea ce rodește,
În umbre și lumini, decât cu spume,
La pescăruși, la pânza ce albește
Pe țărmul vrăjii regăsit în lume.”
Marea, acel orizont al spațiului ondular, (Lucian Blaga), specifică spiritului popular
românesc, apare foarte insistent în poezia eminesciană, constituind unul din principalele motive
ale operei lui Eminescu. Unduirea, valurile, legănarea sunt elemente foarte frecvente. Lucian
Blaga afirma:”Marea nu este pentru Eminescu un prilej de pierdere în
infinit sau un simbol al nemărginirii furtunoa- se, cât un simbol al
unduirii, al legănării, un simbol al unui anume melancolic sentiment
al destinului, ritmat interior ca o alternantă de suișuri și coborâșuri.”
Aceasta îndeplinește diferite funcții alegorica, simbolizănd
uneori viața fremătătoare de energie, alteori neantul, eternitatea, după
cum tot ea apare ca întrupare a voinței metafizice sau scenă alegorică
a istoriei.
Marea cu valuri laminate de lună și țărmuri înflorite, metaforă
a vieții în folclor, este simbolul potrivit pentru a încadra, prin
imensitatea ei,egalitatea în fața morții dintre sărac și împărat, neantul
în care, deopotrivă cu zbuciumul omenesc, dispare fără urmă
universal întreg.
Semnificativ este dorul apelor de a sugera nemărginirea în ,,Scrisoarea I”:
,,Peste câte mii de valuri stăpânirea ta străbate
Când plutești pe mișcătoarea mărilor singurătate.”
Eminescu a simțit însă puterile mării de a sugera pe lângă nesfârșit, veșnicia, căci
unduirile apei se pierd în depărtări fără hotar și pe ele vremea în neobosita ei trecere nu le-a putut
schimba:
,,Numai omu-i schimbător,
Pe pământ rătăcitor,
Iar noi locului ne ținem,
Cum am fost așa rămânem,
Marea și cu râurile,
Lumea cu pustiurile”.
Motivul mării este present și în capodopera poetului, Luceafărul. Întâiul moment de
apariție al acesteia este cel în care Cătălina privește peste ape mersul legănat al corăbiilor
călăuzite de luceafări:
,,Privea în zare cum pe mări
Răsare și străluce
Pe mișcătoarele cărări,
Corăbii negre duce”.
ZORILE · Nr.1 (45) Anul XXIII (2012) 46
Apele sunt simbolul nemărginirii. Lumea lor pierdută dincolo de zare evocă depărtări fără
nume, menite să arate, prin sugestie, puritatea avântului spre ideal al Cătălinei, precum și căt de
pasionată este dragostea ei când a hotărât să frângă prin suflet ca spațiu imens. La fel se întâmplă
și în poezia “Floare albastră”:
,,În zadar râuri în soare
Grămădești-n a ta gândire
Și câmpiile
Și întunecata mare.”
Al doilea moment în care marea apare în ,,Luceafărul” este al coborârii lui Hyperion,
după întâia chemare a fetei.
Ca să se înfățișeze ei, Luceafărul părăsește cerul, se aruncă fulgerător în mare, din al cărei
adânc necunoscut se întrupează apoi mândru tânăr; el soso;te la Cătălina și-o invită să-l urmeze
în împărăția apelor:
,,Din sfera mea venii cu greu,
Ca să-ți urmez chemarea
Iar tatăl este cerul meu
Și mumă este marea.”
Marea își schimbă aici funcția expresivă. La început, le sugerează nemărginirea și taina,
apoi reprezintă pe “muma” lui Hyperion, soție a cerului și în sfârșit, un loc edenic în ale cărui
adânci depărtări sunt splendid palate de smărgean:
,,Colo-n palate de mărgean,
Te-oi duce veacuri multe
Și toată lumea în ocean
De tine o s-asculte!”
Între timp, în preajma fetei se ivește pajul Cătălin; șiret, îndrăzneț și pătimaș îi cucerește
dragostea. Marea reapare, în momentul sufletesc dificil când Cătălina cedează ispitei pămân-
tești, urmărită încă de vreaja lui Hyperion, de regretful că îl părăsise, și răspunzând îmbietor
pajului, fata adaugă mustrată de nostalgii:
,,Dar un luceafăr răsărit
Și jalnic genele le plec
Căci mi le împle plânsul.”
Dar imensitatea mării, pe lângă faptul că este moment constitutiv în portretul lui
Hyperion, contribuie la structurarea zărilor. (va urma)
Victor Teleucă – Mollis Davia
Dragoş Alexandru Oprişan,
clasa a XII-a Matematică Informatică2
Poet basarabean născut la 19 ianuarie 1932 în satul Cepeleuţi, fostul judeţ Hotin,
debutează literar în anul 1949 cu primele sale versuri, neîncetându-şi până la sfârşitul vieţii
activitatea creatoare. În 1958 absolveşte Facultatea de Filologie şi Istorie a Institutului ,,Ion
ZORILE · Nr.1 (45) · Anul XXIII (2012)
47
Creangă’’. În poeziile sale, se observă spiritul patriotic şi naţionalist, în special în poeziile
,,Decebal’’ şi ,,Mollis Davia’’ şi pasiunea pentru trecutul istoric. Este considerat a fi de Grigore
Vieru ca fiind un reformator al poeziei. La 19 august 2002 se stinge din viaţă.
La 19 ianuarie 2012 s-au împlinit 80 de ani de la naşterea poetului, cu această ocazie,
pentru elogierea memoriei poetului a avut loc lansarea de volume a două volume de carte –
,,Mollis Dav’’, de Victor Teleucă, şi ,,În oglinzile lui Victor Teleucă’’ de Theodor Codreanu.
În deschiderea volumului "Mollis Dava" regăsim poezia cu acelaşi nume. Poezia are tema
patriotic, fiind împărţită în unsprezece părţi, fiecare cuprinzând secvenţe din trecutul naţional.
Poezia este alcătuită din catrene cu măsura de 7-8 silabe şi ritm trohaic, preluând modelul
literaturii folclorice. Excepţie de la canoanele prozodiei clasice face distihul din finalul poeziei,
acesta având rolul unei concluzii aidoma modelului în care fabula se sfârşeşte. Poezia este
concepută în 1989, dar prima dată când a fost tipărită a avut parte de reacţii negative, spre
deosebire de criticile pozitive de care se bucura la cea de-a doua lansare.
În continuarea volumului este prezent un tabel cronologic, cuprinzând date bibliografice
şi de reflecţii şi consideraţii critice asupra poeziilor cele mai importante ale poetului (,,Decebal’’,
,,Mollis Davia’’, ,,Răscruce’’) scrise de Theodor Codreanu şi Ion Ciocanu. Poetul Theodor
Codreanu consideră poezia ,,Decebal’’ ca fiind de o importanţă capitală, numită ,,ofranda
testamentară de seninatate mioritică a poetului încrezător în durabilitatea neamului său (…)”.
Poemul este scris la îndemnul lui Grigore Vieru.
Poezia ,,Mollis Davia’’, concepută în 1989 are ca punct de plecare parcurgerea lucrărilor
lui Dimitrie Cantemir, ,,Descriptio Moldavie’’. Lucrarea din urmă conţine ideea conform căreia
o parte din Dacia era numită Mollis Davia, Dacia cea Moale, cu referire la clima ei blândă.
Poetul refuză să-i dea descălecatul şi legenda căţeluşei Molda care îl însoţea pe Dragoş şi ar fi
dat numele de Moldova. În schimb susţine că Mollis Davia este adevărata sorginte patrimonică a
Moldovei. Moldova ,,răsare” aşadar din plasma spaţiului mioritic în viziunea poetului.
Theodor Codreanu afirmă că ,,În acest mod a înţeles Victor Teleucă să creeze literatură
patriotic evitând capcana sloganară în care au căzut chiar şi talente autentice”.
Ion Ciocan urmăreşte de asemenea în acest volum scrieriile lui Victor Teleucă,
perspectiva acestuia este bidimensională, vorbeşte în parte despre opera autorului Victor Teleucă
în amsamblu, despre depăşirea limitei de exprimare permisă în anii săi de activitate şi îşi
îndreaptă atenţia asupra operelor care exprimă principala preocupare a autorului transformat în
laitmotiv, apariţia şi afirmarea poporului, a Moldovei - Decebal, Mollis Davia. Ion Ciocan mai
observă şi viziunea poetică literar filosofică a adevărului întreg, adică a existenţei unuia şi
aceluiaşi popor român împărţit în mai multe etnii. Poemul, îşi trage esenţa din trecut, realitatea
istorică fiind transformată în lirică, dar efectul de catharsis se resimte şi poezia transmite
speranţa unui viitor a cărui datorie este răscumpărarea greşelilor din trecut. Ion Ciocan observă
că ,,corectarea oricărei greşeli e mai complicată decât prevenirea ei.’’
Îi sunt recunoscute în ultima parte a capitolului, în consecinţa cărţii, meritele lui Victor
Teleucă în ceea ce priveşte lupta pentru românizarea limbii şi naționalismul, alături de lupta
împotriva Partidului Comunist, care a plătit-o prin interdicţia de a publica timp de 18 ani.
Învinuirile pentru romanitatea autentică a gândirii şi acţiunilor lui sunt un motiv în plus pentru a
ne propune evaluarea activităţii lui şi ,,locul lui în dezvoltarea spiritualităţii poporului.’’
ZORILE · Nr.1 (45) Anul XXIII (2012) 48
Frânturi de gânduri despre
„Frânturi de rânduri”
Profesor Mirela Marin
Gabriel Cristian Ambăruş este o voce inedită a liricii româneşti. Volumul său ,,Frânturi
de rânduri” este un „jurnal” invers recompunând devenirea poetică şi, implicit, maturizarea în
plan spiritual. Metafora esenţială a lucrării este „frânturi de rânduri” prin care se sublinează
efortul creator şi automodelator în eternitatea trecerii, a risipirii inevitabile căreia i se opune
dorinţa de identificare. Poeziile pun în joc sentimente general-umane pe care le desfăşoară pe
larg. Artistul se lasă încântat de starea de ,,a fi”, de a lupta cu sine şi pentru ceilalţi.
Dispoziţia melancolică se manifestă oarecum cu timiditate, singurătatea fiind mai mult o
ameninţare, rareori concretizată. Timpul este imaginat ca o dimensiune interiorizată, uşor
împuţinată datorită dramelor. Nevoia de timp se instaurează sub forma nostalgiei sau a
implicării, astfel încât viitorul şi prezentul nu sunt posibile decât prin trecutul animat cu
luciditate responsabilă.
Fără a fi un volum omogen, ,,Frânturi de rânduri” propune o concepţie personală despre
poezie, destul de bine articulată, tinzând spre coerentă. Se celebrează dialectica fluctuantă a lumii
şi a umbrei ca trăiri complementare. Confesiunea rămâne puternic personalizată, iar eul se
investeşte cu semnificaţii simbolice. ,,Doar omul...” este o poezie ce ar fi putut fi programatică,
reprezentativă pentru viziunea despre viaţă, pentru atitudinea faţă de oamenii atât de iubiţi de
poet.
„De-ar fi într-un cuvânt să prinzi misterele întregii lumi
Şi să-l contempli şi pe culmi să îl înalţi şi să-l ascunzi,
Atunci cuvânt ai deveni, cuvânt prin tine şi minuni.
Şi-n sufletu-ţi să îl cununi, eşti suflet, om, tu pribegit. [...]
Să te contemplu, şi în vânt, să devenim doar un cuvânt.”
(Doar omul…)
Volumului, neomogen, îi lipseşte armonia, dar liantul este trăirea frenetică dublată de
bucuria intensă pentru darurile existenţiale, de omagiul adus omului. Ameninţarea surdă a
declinului, a haosului existenţial este percepută, dar nu-i distruge artistului starea de graţie,
spiritul ludic.
„Jurnalul” liric relevă efortul de reînnoire a sinelui, a propriei expresii, perceptibil, prin
însăşi structura volumului care respectă gradarea ascensională a luării în stăpânire a lumii. În
poetica sa se îmbină simplitatea discursului cu ambiguitatea rezultată din efortul de modernizare,
combinaţie rezultată din nevoia de confesiune a stărilor contradictorii, pulsând bipolarizate între
graţie, armonie, dăruire generoasă, luptă, căutare, deznădejde, revoltă, renunţare. Dramatismul
pendulării rămâne stăpânit de o luciditate armonioasă, ceea ce îndepărtează textul de un exces
formalizant.
Preferinţele tematice rămân marile probleme ale fiinţei umane, astfel încât poemele se
încarcă de elanuri generoase, uneori surprinse într-o formulă abstractizantă. Imaginile devin
simbolice pentru dorinţe, aspiraţii, iar poezia o formă de reflectare a lumii întregi şi de
autoreflectare, având dreptul la o existenţă proprie.
ZORILE · Nr.1 (45) · Anul XXIII (2012)
49
Neliniştea, un sentiment, o trăire constantă, emană din vibraţia caldă generată, la rândul
ei, de iubirea pentru viaţă. Unul dintre laitmotivele volumului este ,,risipirea’’ sinelui şi a lumii
în metamorfoză, de unde derivă şi conştiinţa responsabilităţii faţă de ceilalţi. Poezia se
transformă într-un ritual purificator, poetul îndepărtându-se de patimi, de mărunţişuri
sentimentale. Risipirea de sine devine dăinuire generoasă, o extatică proiectare în ceilalţi, în
lucruri, în forme, în sentimente.
„Mereu în viaţa mea măruntă
Am încercat s-ajut cum pot.
Dar vai, în mintea mea căruntă,
Nu sunt decât un vechi netot.”
(Inutil)
Stările pendulează între euforie şi nelinişte, frenezie ludică şi distanţare lucidă. Diferenţa
de accent precumpănitor este, în bună măsură, de nuanţă (elan, tristeţe, dezamăgire). Tonurile se
amestecă, fuzionează, rămânând, stenică, nevoia de împlinire a omenescului. Poetul îşi
estetizează trăirile apelând la imagini, formule ludice sau şocante. Starea sentimentală
inspiratoare pendulează între melancolie, revoltă, implicare, dorinţă de luptă.
Atmosfera este uşor solemnizată, teatralizată, uneori. Cu toate acestea, în ciuda expresiei
emfatice, patetice, transpare, cu o mare putere de emanaţie, sinceritatea ca stare fundamentală.
„Şi m-am întors în miază-noapte pe-o cărare rătăcită,
Iar paşii mei săltau grăbiţi într-o visare pribegită.
Tacit în toate şi în prezent întrebător
Am devenit eu astfel astralul călător.”
(Pribeag printre astre)
Volumul fragmentar, secvenţial descoperă reminiscenţe ale trăirilor ce fuzionează într-o
mişcare unduitoare, învăluitoare, din care răzbat şi ecouri ale unei naturaleţi pline de puritate, de
candoare, de generozitate.
O poetică pendulând între ambiguitate şi accesibilitate coordonează creaţia, sugestia fiind
folosită cu precauţie. Suspensia (punctele inexprimabilului) devine un ecou al spunerii sincopate,
ca o prelungire a contemplării şi a autocontemplării. Atitudinea gravă a poetului, alternând cu
spiritul ludic, melancolic ori nostalgic, se împleteşte cu locvacitatea, exprimându-se, astfel,
extensiv. Discursul poetului este îmbelşugat, arborescent, prelungindu-se şi în punctele de
suspensie.
Reflexivitatea rămâne, însă, una dintre caracteristici, combinată cu exemplaritatea
subiectivă şi ingenuitatea poetizării. Jocurile de abstracţii, revolta, neliniştea au o componentă
sentimentală, demonstrând luciditatea introspecţiei, implicarea în viaţă, impulsul de a fi
imprevizibil.
„Trecut-au anii, zbor de păpădie,
Lăsând în urm-atunci lumini o mie.
A fost, ce-a fost nu se va-ntoarce.
Etern în timp trecutul zace.
Şi totuşi iată, ,,acum’’ de-abia sosi,
La fel cum ,,mâine’’ este astăzi ,,azi’’
ZORILE · Nr.1 (45) Anul XXIII (2012) 50
Si ,,astăzi’’ este astăzi ,,ieri’’.
Nu ai putut să prinzi nici clipa, se topi.
Aleargă timpul, aleargă-n şoapte vii. [...]
Muncesc pe brânci, mă dau de-a rostogolul,
Mă zbat în mine însumi, şi-mi pun atâtea întrebări.
Încerc să-mi mai găsesc şi astăzi cu durere rolul.
Străbat atâtea drumuri, mă-mpart în zeci visări.”
(Voce)
Incursiunea în poezia lui Gabriel Ambăruş este o aventură spirituală. În ciuda
amestecului (neasimilat perfect) de influenţe livreşti se simte tensiunea provocată de lupta pentru
descoperirea sinelui. Considerăm că poetul are forţa de a-şi descoperi mai bine, de a-şi valida
vocea lirică şi de a-i exploata cu mai multă intensitate posibilităţile. Sperăm să înflorească şi să
nu rămână o „frântură de rând”, „stropit de gânduri” într-un „alineat pestriţ!”
ZORILE · Nr.1 (45) · Anul XXIII (2012)
51
Note de lectură-Romeo Pivniceru
Profesor Luminița Săndulache
Călător în lumea cărților, Romeo Pivniceru este un lector avizat, permanent însetat de
cunoaștere. Dotat cu o inteligență rafinată și cu o extraordinară forță expresivă, scriitorul
parcurge metodic pagini din literature română sau universal, notând impresii dintre cele mai
personale și mai autentice totodată.
Orice lectură devine pentru scriitor o experiență originală, fie de ordin literar, fie de ordin
filozofic. Citindu-l pe Kant, de exemplu, el descoperă curând ineditul, faptul că "înțelegerea
lucrării vine de la sine", finalizîndu-se cu ,,încununarea eforturilor” .
Notele sale de lectură sunt deosebit de atractive, cât se poate de sincere și, mai ales, cât se
poate de originale. Fiecare carte citită suscită interesul maxim, iar autorul selectează cu
atenție fraze memorabile: ,,Un om dăruit cu imaginație ar putea trăi fericit chiar și în lanțuri”, sau
emite judecăți critice deloc neglijabile: ,,Dostoievski îmi apare ca un apologet al ispășirii
mesianice. Îl simt dominat de o fervoare mistică, religioasă, tipic slavă”. (Note de lector, Ed.
Agerpress ), 2011, p.27.
,,Îți trebuie pasiune și dorință de a te integra în evenimentele trăite de alții”, mărturisește autorul,
atunci când zăbovește asupra unor memorii. Adevărat poatriot, el nu pierde nicio ocazie de a-și
puncta comentariile cu ironii fine: ,, … pentru a pătrunde în sufletul acestui admirabil popor care,
din nenorocire nu și-a căpătat conducătorii, nu numai vrednici de dânsul, dar măcer asemenea cu
dânsul” (N.Iorga, ,,O viață de om așa cum a fost”).
Fiu de intelectuali rămași în memoria satului Tăbălăești ca niște dascăli cu reale calități
didactice, dovedind exigență și maturitate în educarea fiilor de țărani. Romeo Pivniceru a
moștenit, pare-se, ceva din aptitudinile didactice ale părinților săi, fiindcă mai toate cărțile sale:
,,Oameni fără importanță sau memoriile unui necunoscut”, Ed. Agerpress, 2011, ,,Note de
lector”, Ed. Agerpress, 2011, ,,Călătorie în lumea cărților”, Ed. Agerpress, 2011 sunt adevărate
,,manual” de alfabetizare a cititorului neinițiat, invitat cu ardoare să pătrundă în minunata lume a
cărților care, pare-se, îi sunt prieteni devotați în toate anotimpurile.
Deși se consideră un om obișnuit, un individ comun, un participant la statistică, scriitorul
este perfect conștient de misiunea sa de soldat neinstruit în acest front imenserii nemărginite,
unde, dacă ar cădea răpus de un glonț, ziarele ar scrie: ,,Pe frontal de luptă, nimic nou de
semnalat!”
Fiecare creator este unic prin creația sa, lăsând o dâră de lumină în eternitate, chiar dacă,
prin modestia ce-l caracterăzează, Romeo Pivniceru echivalează gestul său demiurgic cu acela al
,,unui naufragiat ce-și închide o ultimă chemare într-o sticlă și o aruncă în valurile oceanului
viitorului ori al îmtâmplării”.
Da, oamenii mari, retrăiesc prin lecturile noastre și scrierile dumneavoastră sunt, domnule
Pivniceru, urmașul Dumneavoastră legitim și bunul nostru comun!
ZORILE · Nr.1 (45) Anul XXIII (2012) 52
Două milioane de kilometri în căutarea adevărului
Ioan Bocănescu,
clasa a X-a Matematică Informatică1
Marcat de o copilărie zbuciumată, lipsită de dragoste şi plină de abuzuri, Klaus Kenneth,
exclus de societate, porneşte în căutarea adevărului şi a dragostei, pe un drum primejdios,
presărat cu dezamăgiri.
Jumătate din viaţă şi-a petrecut-o în această interesantă căutare, un traseu care, exprimat
în kilometri e mai mare decat înconjurul pământului de cincizeci de ori. Din India, Tibet,
Thailanda şi multe ţări islamice, până în Mexic, Alaska şi Brazilia. De la filosofie la un adept
convins al comunismului, dintr-un ateu devenit hipiot, ani de zile a încercat marile credinţe ale
Asiei (hinduismul, budismul, islamismul), dar şi învăţăturile indienilor din America.
A petrecut şase ani în lumea cutremurătoare a drogurilor şi a făcut un popas în ocultism.
Nimic nu i-a putut umple golul din suflet până în ziua în care a avut parte de o întâlnire
dramatică cu acel Dumnezeu ,,necunoscut”, care l-a marcat, începând o nouă viată, o viaţă
neaşteptată.
ZORILE · Nr.1 (45) · Anul XXIII (2012)
53
Viorel Huși – Un memorabil pictor al ,,orașului dintre vii”
(15 Iunie 1911 – 25 Octombrie 1972),
Eduard-Marian Ciomaga,
clasa a XII-a Matematică-Informatică2
,,Sunt plecat la Huși, pentru un lucru, oraș al amintirilor mele din copilărie și
adolescență, orașul viilor, al vinului bun, al livezilor cu pomi fructiferi, orașul soarelui, al
culorilor rumene și al luminii.”
(Viorel Huși)
,,O scurtă cronologie…”
Pe data de 15 iunie 1911, se naște la Huși un adevărat ,,maestru al penelului”, și anume
Viorel Huși, pe numele său adevărat Viorel Herșcovici, unic fiu al unei familii de intelectuali.
Între anii 1917-1928, urmează cursurile școlii și ale liceului ,,Cuza-Vodă” din orașul
natal, remarcându-se ca fiind un elev cu deosebite rezultate in activitatea școlară și încă din acea
perioadă a început să i se contureze strălucitul talent.
În anul 1922 realizează prima sa lucrare originală, intitulată ,,Din curtea Episcopiei
Hușilor”.
La vârsta de numai 16 ani este acceptat în cadrul Salonului Oficial Artă București, cu
lucrarea în ulei, numită ,,Început de primăvară”.
În perioada anilor 1929-1933, urmează cu întreruperi cursurile facultăților de medicină
din Tours și Paris. În tot acest timp, artistul Viorel Huși este admis fără examen, pe baza unor
lucrări personale, la ,,Școala de Arte Frumoase” din Paris. Frecventează în paralel academiile
particulare de arte frumoase ,,Grande Chaumière” și ,,Julian” din Paris, și atelierele pictorilor
Jean Paul și Pierre Laurens.
Spre sfârșitul anului 1933 părăsește Parisul, se reîntoarce în Huși, se dedică exclusiv
picturii, așternând astfel pe pânză și diverse peisaje ale orașului.
Participă in continuare la Saloanele Oficiale de Artă. Este elogiat de Nicolae Tonița și
Tudor Vianu.
În mai 1958, devine membru al Uniunii Artiștilor Plastici din București.
În anul 1967, Uniunea Artiștilor Plastici îi organizează unica expoziție din timpul vieții
artistului, unde sunt prezentate 87 din lucrările sale la Galeriile de Artă ,,Orizont” din București.
La începuturile celei de-a șaptea decadă a secolului trecut, mai precis în anul 1972, Viorel
Huși suferă o congestie cerebrală, fiind internat la Spitalul ,,23 August” (actualul Spital
,,Malaxa”).
Încetează din viață în dimineața zilei de 25 octombrie, la vârsta de 61 de ani, stingându-se
astfel un mare maestru al artelor plastice, un talent care a picurat emoție în sufletele
oamenilor, un autor de sorginte hușeană.
ZORILE · Nr.1 (45) Anul XXIII (2012) 54
Opera și activitatea artistică a pictorului Viorel Huși
În activitatea sa artistică, Viorel Huși a acoperit majoritatea ramurilor artelor plastice,
cum ar fi tablourile sale ce au luat naștere din acuarelă, peniță sau creion.
Postmortem, în anul 1975, i s-a vernisat o expoziție de pictură și grafică, expoziție ce a
produs o mare revelație in rândul pasionaților de artă și care a cuprins peisaje din împrejurimile
orașului natal, naturi moarte, portrete și chipuri expresive care-l atrăgeau prin ineditul lor și
numeroase schițe, realizate în călătoriile sale din timpul studiilor.
Operele sale ocupă un recunoscut loc printre marii artiști ai celebrei picturi românești,
cum ar fi: N. Grigorescu, Șt. Luchian, N. Tonița, Șt. Dimitrescu (acesta din urmă fiind tot din
Huși), și alții.
Foto: Vremea Nouă
ZORILE · Nr.1 (45) · Anul XXIII (2012)
55
Viorel Huși – Autoportret
Foto: Aura Popescu, - ,,Pictorul și graficianul Viorel Huși”
Viorel Huși - ,,Lectură” – Lucrare realizată în acuarelă
Foto: Aura Popescu, - ,,Pictorul și graficianul Viorel Huși”
ZORILE · Nr.1 (45) Anul XXIII (2012) 56
Viorel Huși - ,,Început de primăvară” – Lucrare realizată în ulei
Foto: Aura Popescu, - ,,Pictorul și graficianul Viorel Huși”
Viorel Huși - ,,Veneția” – Lucrare realizată in creion
Foto: Aura Popescu, - ,,Pictorul și graficianul Viorel Huși”
ZORILE · Nr.1 (45) · Anul XXIII (2012)
57
Viorel Huși - ,,Peisaj” – Lucrare realizată in acuarelă
Foto: Aura Popescu, - ,,Pictorul și graficianul Viorel Huși”
ZORILE · Nr.1 (45) Anul XXIII (2012) 58
Manuscriptum
Amintiri din viața de licean
Nicolae Șendrea
Era cam spre sfârșitul verii anului 1921 se punea acut în discuție dacă liceul
nostru, în forma lui actuală - cu elevi puțini - mai poate dăinui. Ministrul cerea un anumit număr
de elevi, pe care acesta nu-i avea. Liceul din Vaslui se desființase pentru același motiv. Nori
negri planau și asupra Hușului. Unora dintre noi nu ne păsa, și mai ales mie, care aveam la
activul meu două clase de liceu, din cursul superior, pregătite în particular. Plecasem de la
cursurile de zi, căci mama mea, rămasă văduvă în urma decesului tatei, nu mai putea să mă
întrețină la școală. Totuși liceul nu s-a desființat datorită lui ,,bădița” David, directorul de pe
atunci, care venea pe acasă la fiecare dintre noi, îndemnându-ne să ne înscriem la liceu, cei mai
mulți fiind candidați la clasa a VII-a. Se mai adaugă apoi și numărul celor naufragiați de la
Vaslui care au venit cu toții la Huși. Așa că la începutul anului școlar 1921-1922 aveam în clasa
a VII-a leotă întregă de elevi moderniști și nemoderniști.
Erau printre noi Ionel David, Mitică Ionescu, Vasile Trofiu, Costică Fordea,
Petrache Crăsneanu, Gigi Gociu, Haralamb Năstase, frații Mocanu (Emil, zis faraonul și Aurel)
Marinel Donciu, Enache Popov (azi își zice Berariu) apoi cei de la Vaslui, între care și frații
Șoimovici, Matei - zis Curcă, Ștefăniu Stere, Ștefăniu Vasile zis Ochi de sticlă, Coman Emil,
Ticu Ornescu cu glasul lui dulce de tenor și mulți alții, hușeni și nehușeni pe care nu mi-i mai
amintesc. Eram toți, aproape toți, un buchet de haimanale la vârsta când nici nu ne intra în cap,
afară de carte. Băteam toate străzile din oraș, sau de multe ori ne plimbam în jurul parcului din
fața liceului și începusem să gustăm cu prea mult nesaț din licoare care făcea faimă Hușului.
Ș-apoi mai erau destule locuri unde ne întâlneam câteodată, chiar în sala de
cursuri. Un local destul de vizitat era ,,Garabela” unde jucam biliard. Nu știu cine era nașul care
l-a botezat pe Ghiorghiul cafegiul cu acest nume năstrușnic. Ghiorghiu mai avea, tot acolo, și o
fabrică de sifoane și limonăzi, care pe vremea aceea era mare lucru la Huși. Aici fraternizam cu
cei mai mari ca noi, Ionel Ghiorghiu, Titus Moisiu, Victor Hamangiu, Vasile Neculau și alții,
chiar din urma noastră la liceu, ca Ștefan Iliescu, Romulus Puiu, Jenuță Ianculescu, care
împreună cu noi, se adăpau la aceleași surse de cultură.
De multe ori ne întâlneam și în familii. Într-una din zile, s-au mai bine zis seri, ne-
am trezit la patronul unui frate mai mare de-al lui Ionel Ghiorghiu. Locuia prin mahalaua
Sfântului Ion. Marinel Donciu și cu mine eram oaspeții cei mai cu vază.
Am petrecut în cântece și veselie cu un pian hodorogit, toată noaptea până aproape
de ora 8 dimineață. A doua zi era luni. Aveam prima oră limba latină cu ,,Moș” Delescu. Deși
eram puțini moderniști, ,,leul”, cum îi plăcea să-și zică singur, nu ne cunoștea pe nici unul.
Aproape de intrarea la clasă am ajuns și noi gâfâind, fără cărți, obosiți ca vai de
noi, după o noapte nedormită. Moș Delescu nu se urnea niciodată de pe catedră, așa că cei mai
mulți care erau fumători, făceam cu rândul întinși pe burtă, la soba din fundul clasei, care fuma și
ea o dată cu noi.
În sfârșit, intră în clasă Moș Delescu, de altfel întotdeauna foarte punctual, ne
sculăm în picioare, răspundem la bună dimineața pe un ton cam morocănos și ne pregătim de
lecție.
În ziua aceea aveam ,,Horațiu”care mi se pare o artă. Toată lecția noastră era să
traducem mot-a-mot. De scandare nici vorbă. Traducerea o scriam sub frazele latinești, așa cu
ZORILE · Nr.1 (45) · Anul XXIII (2012)
59
lecția mergea strună întotdeauna. Colegii noștri, de data asta nu scriseseră traducerea, iar noi doi
nici carte n-aveam. Cel care scria traducerea, conștiincios întotdeauna era Petrache Crăsneanu,
cu care ședeam în bancă. Dar, ghinion, nici el n-o scrisese.
Moș Delescu se cuibărește pe catedră, deschide catalogul și strigă setențion: ”Să
poftească la lecție domn' Donciu” .
Marinel s-a făcut verde, roșu, se scoală și spune grav: ,,Donciu e absent, Dom'
Delescu”.
,,-Hei, se vede c-a umblat azi-noapte cu steaua, de aceea n-a venit azi la școală,
replică leul”. Râsete în clasă.
Toți urmăream cu groază cum se învârteau foile catalogului.
- ,, Atunci să poftească la lecție domn' Șendrea”, se aude glasul cavernos de pe
catedră.
Doamne, ce să mă fac, mi-am zis. Eram pierdut! și atunci o străfulgerare de-o
clipită mă împinge să-l mint pe Donciu.
Mă scol și spun , ,,Și Șendrea e absent, dom' Delescu”.
- ” A, se vede c-a umblat și el cu steaua. Să-i putem și lui o cruce!”
*
* *
Matematica o făceam ca vai de lume, pentru că, scapă Doamne, eram moderniști,
latiniști sadea! La latină însă nu învățam de principiu. Dar și profesorul nostru de matematică
Dom' Popescu se plictisea cu noi de-i era lehamite.
În clasa a VII-a se făcea trigonometria. Se făcea, vorba vine. Dar cine?
Toți eram tufe de Veneția.
Mie, cel puțin, nu-mi intra în cap și pace. Mă bazam însă pe o memorie prodigioasă
care în cele din urmă mi-a fost în oarecare măsură de folos.
Am învățat pe de rost toată formulăraia aceea relativă de rezolvarea triunghiurilor.
Într-un rând mă scoate la tablă și mi se dă un exercițiu.
Eu încep să scriu, și scriu zdravăn toate formulele, pe care le învățasem. Scriam și
ștergeam căci nu mai aveam loc pe tablă. În acest timp, cei din bănci copiau cele scrise de mine,
pe caietele lor maculatoare.
Popescu cu mâna la frunte, se uită la mine, se uită în clasă, care nu dădea nici un
semn de neliniște și nu mai știa ce să zică. Eu îi trăgeam vârtos înainte.
Nemaiputând, în fire, rezista, Popescu se scoală în picioare și spune râzând: ”Scrie,
măi Șendrea, scrie! Că tot așa, la școala asta a mai fost un nebun ca tine”. Curioși, am aflat
numele nebunului care mă precedase. Era Iosif Vasilescu, dramaturgul de mai târziu.
*
* *
Odată, la ora de matematică, dom' era în culmea plictiselii. Terminase lecția, deși noi
nu observasem acest lucru și acum se uita pe fereastră, se mai uita prin catalog, dar în cele din
urmă, scos din sărite, pentru că nu mai sună de ieșire, se adresează lui Crăsneanu: ,,Ia, du-te tu,
măi Crăsneanu, mai sună sau nu mai sună!”
Crăsneanu iese într-o fugă și se duce la paznicul școlii, Moș Hristache, și îi spune că
a dat ordin dom' Popescu să sune. Moș Hristache execută promt.
Era tocmai cu un sfert de ceas înainte de ora de sunare.
ZORILE · Nr.1 (45) Anul XXIII (2012) 60
Despre cearta dintre Popescu și David, directorul liceului, am aflat apoi la câteva zile
și am râs cu poftă.
*
* *
Printre profesorii noștri, din acel an, l-am avut, la Științe Naturale, pe Doctorul
Veterinar Ionescu, Malașcă cum îi ziceau toți elevii.
Se învață carte la el. Poate singurul profesor, care nu era profesor, dar de care toți
știau de frică și rupeau cartea învățând. Într-o zi, eram cu doctorul la ora noastră de zoologie.
Lecțiile făcute de dânsul ne plăceau, pentru că aproape le învățam de la școală, fiind atenți,
bineînțeles.
Preda bine, frumos și își însoțea întotdeauna lecțiile cu un bogat material didactic. În
ziua aceea ne vorbea despre ariciul de mare, lecția echinoderme.
Avusese cu dânsul o gogoașă uscată, ghimpoasă și găunoasă, care era carapacea
animalului. Carapacea a început să facă înconjurul clasei, trecând din mână în mână. Toți se
uitau indiferenți la dânsa, fără a avea o singură curiozitate: să vadă dacă rezistă la apăsare.
Tocmai această curiozitate am avut-o eu, din păcate! Gogoașa, care de zeci de ani,
veche de când marea, trecuse prin mâinile atâtor generații de elevi, a cedat.
Vasile Trofin, care îmi aduse ariciul, atunci când a văsut mutra mea, surprinsă de
boroboanța pe care o făcusem, a început a râde cu hohote.
Doctorul îl vede.
-,,Ce râzi, Trofin?”
-,,Dom' Ionescu, Șendrea a stricat’’.
N-a mai avut timp să-și termine fraza că doctorul s-a și repezit cu cuvintele:
-,,Nu vă e rușine că sânteți mari! Ieșiți afară! ’’
Trofin s-a executat fără nici o altă explicație.
Câteva minute după aceea, doctorul s-a lămurit în fine ce stricasem eu.
-,,Du-te afară și cheamă-l pe Trofin.”
Ne-am jucat de-a școala, mai ales în anul acela când am fost rugați de director să ne
înscriem vrând-nevrând la cursurile de zi. Eram, oarecum mândri că printre noi se salvase
existența pe mai departe a liceului. Nouă ni se datora.
Asta nu-i oprea însă pe ,,bădița” să ne ciomagească. Și din păcate, deseori.
Și ne cotonogea rău de tot!
ZORILE · Nr.1 (45) · Anul XXIII (2012)
61
Artiști plastici, artiști de teatru și cinematograf,
plecați de pe meleagurile Hușilor.
Orașul Huși, ținutul și școlile sale au dat patriei noastre un număr impresionant de
artiști plastici-pictori și sculptori-de excepțională valoare artistică, unii din ei primind cele mai
înalte distincții de merit sau titlul de artist emerit al artei, etc.
Dintre aceștia vom menționa pe cei care i-am putut identifica până în prezent.
Pictori
Bălțatu Adam, născut la Huși (1899-1979).
A avut 25 expoziții personale și a participat la numeroase expoziții oficiale, la Iași și
București, precum și două expoziții retrospective.
Pentru meritele sale artistice a primit numeroase distincții, medalii, criticii aducându-i
deosebite elogii pentru realizările sale.
Dumitrescu Ștefan, născut la Huși (1886-1933).
A fost un pictor cu reputație deosebită, director al Academiei de Arte Plastice din Iași.
A făcut parte din ,,Grupul celor patru” alcătuit din reputașii pictori Toniță N. , O. Han, și Sirato,
împreună cu care a organizat numeroase expoziții ce s-au bucurat de mare succes. Este unul
dintre marii noștrii artiști plastici. Un tablou devenit celebru este cel intitulat ,,Morții de la
Cașin” reprezentând câțiva țărani, căzuți victimă bombardamentelor inamicului german, pe valea
Trotușului în primul război mondial.
Angheluță Octavian, fost elev al liceului ,,Cuza Vodă’’ din Huși (1904-1978) artist
emerit, de 2 ori laureat al Premiului de Stat, profesor la Institutul de arte plastice din București. A
avut numeroase expoziții personale, a participat de asemeni la numeroase expoziții oficiale, a
avut mai multe expoziții retrospective. Tabloul său intitulat ,,Tataia” s-a bucurat în special de
aprecieri elogioase, ca și numeroasele sale caricaturi.
Frimu Vladimir, născut la Huși (1900-1967) a avut numeroase expoziții personale la
București și Cluj, iar post mortem o retrospectivă în anul 1973 la Cluj.
Herșcovici Viorel născut la Huși, (1911-1965), a participat la câteva expoziții a
Salonului Oficial, înainte de cel de-al Doilea Război Mondial, la București iar în 1975, post
mortem i s-a organizat o expoziție retrospectivă de către Muzeul Anastase Simu din București.
Dragoș Aurel reputat caricaturist, a colaborat la ziarele de mare tiraj între cele două
războaie mondiale. Tatăl său a fost medicul primar al orașului Huși.
Constantinescu Cici născută Ivănescu, originară din comuna Cozmești, județul Fălciu,
1918-1965, a organizat mai multe expoziții personale la Casa Corpului Didactic din București, a
lucrat în învățământul secundar.
Petrache Constantin, născut în anul 1913 la Budești județul Fălciu.
Lucrările sale cu tematica Voievozii Țărilor Românești, au fost expuse în 1978 la
Muzeul de Istorie a Municipiului București și în perioada octombrie 1978- martie1979, la Casa
de Cultură din Huși cu ocazia organizării Toamnei culturale hușene. În august 1979 au fost
expuse și la Liceul Gh. Lazăr de către Muzeul de istorie București.
Țolea Ion, (1905-1942) născut la Huși, elev al liceului ,,Cuza Vodă’’ din Huși și a
pictorilor St. Dumitrescu și Toniță la Iași, a fost și profesor la diferite școli secundare din
Moldova. A colaborat cu pictorul Tonița la pictura Schitul Durău de la poalele Ceahlăului, în
ZORILE · Nr.1 (45) Anul XXIII (2012) 62
mod gratuit. Din nefericire, după ce a avut câteva expoziții personale, ca începător, a murit în
plină tinerețe în cel de-al Doilea Război Mondial.
Mitache Mihail (1899-1969) a avut mai multe expoziții personale la București, apreciate
de public în mod deosebit.
Iliescu Gheorghe, născut la Grumezoaia în 1916, absolvent la liceul "Cuza Vodă",promoția
1927, profesor secundar la Roman, a avut mai multe expoziții personale la Roman, Piatra Neamț
și Iași. A pictat și mai multe biserici în Moldova.
Sculptori
Onofrei Mihai, născut la Huși, autor a numeroase monumente publice, din diferite orașe ale
țării, a avut numeroase expoziții personale sau a participat la unele expoziții oficiale.
Aciobăniței Vasile, are expusă una din lucrări reprezentând bustul lui Mihail Kogălniceanu în
parcul de la Huși.
Artiști de teatru și cinema
Florescu Mihai (1895-1925), născut la Huși în 1895, mort la Venția în 1925, a fost unul dintre
artiștii de cinema populari ai Franței lucrând în cadrul marei case de cinema GAUMONT din
Franța.
Giugaru Alexandru, născut la Huși în 1897, devenit unul dintre marii artiști ai țării, distins cu
titlul de Artist al Poporului.
Vasilache Vasile (1907-1944), născut la Huși, artist, compozitor și muzician talentat, a lucrat
timp îndelungat împreună cu artistul Stroe, cu care a executat la radio piese satirice și muzicale
foarte apreciate, devenite populare. A murit în aprilie 1944 ca urmare a bombardamentului din
cel de-al doilea război mondial, în plină glorie.
Codrescu Constantin, născut la Huși în anul 1934, este un artist foarte apreciat atât în teatru cât
și în cinema. În prezent, este profesor la Institutul de Teatru din Târgul Mureș.
Colțul eroilor
Un număr impresionant de absolvenți ai Gimnaziului ,,Anastasie Panu’’ și Liceul ,,Cuza
Vodă’’ din Huși au căzut pe câmpul de luptă, pentru apărarea Patriei, atât în Primul cât și în al
Doilea Război Mondial.
Vom da mai jos scurte date biografice asupra eroilor pe care i-am putut identifica până în
prezent și anume:
Soldat rezident David N. Nicolae, promoția 1926, licențiat în matematici, 1906-1941, căzut în
anul 1941.
Hlubă Șt. Iosif din Reg. 11 infanterie, născut în orașul Huși județul Fălciu, 1919-1944.
Teodor Dumitru Ardealu, născut în Huși la 31 iulie 1919, student anul 11 la Facultatea de
Drept, slt. rez în Regimentul de Vânători promoția 1938, căzut la Feled-Cehoslovacia la 12
martie 1945, înmormântat la Rimatasmasfalva- Slovacia.
Stoian Gheorghe, fiul lui Ioan și Nicolina Stoian din Huși, căsătorit în anul 1940 cu fiica
învățătorului hușean Vasile Manoliu, student la Facultatea de Drept din Iași, slt. rez. în
regimentul 35 Infanterie, decedat la data de 26 august 1941 în atacul de la Valea Cernaia, în
vârstă de 28 de ani.
ZORILE · Nr.1 (45) · Anul XXIII (2012)
63
Locotenent post mortem în rez. Profir V. Eugen, născut la 31 iulie 1917, mort la Țiganca la 8
iulie 1941, a făcut parte din regimentul 11 infanterie. Născut în satul Râpi-Fălciu.
Lt. rez. Zota Gheorghe din regimetul 3 Roșiori , născut în comuna Grozești județul Fălciu.
Andrian T. Vasile, născut în iulie 1922 la Fălciu, a terminat liceul ,,Cuza Vodă’’ în 1941, a
căzut pe câmpul de luptă în defileul Crișului Alb, în septemrie 1944, fiind înmormântat la Ineu.
Post mortem a fost avansat locotenent în rezervă
Slt. rez. Barais Paul, din regimentul 18 Infanterie Gorj, absolvent al liceului în 1937, născut la
Huși, căzut în Cehoslovacia la data de 8 mai 1945.
Căpitan rez. Cișman N. Nicolae, născut la Huși în anul 1884, avocat în Huși, a luptat în primul
război mondial cu regimentul 85 infanterie căzând rănit în luptele de la Slătruc-Argeș, murind la
27 decembrie 1916 în spitalul de la Orăștie, ca prizonier. În vara anului 1922, liceul ,,Cuza
Vodă’’ organizează o excursie cu elevii în Ardeal, osemintele sale au fost deshumate , aduse la
Huși, unde au fost înmormântate cu mare pompă militară.
Lt. rez. Țolea Ion, născut la Huși în anul 1905, absolvent al Liceul ,,Cuza Vodă’’ în 1926,
profesor, căzut în anul 1943 pe câmpul de luptă.
Boghiceanu Laurențiu, slt.rez.
ZORILE · Nr.1 (45) Anul XXIII (2012) 64
Date cu privire la unele aspecte
geologice ale ținuturilor Fălciu-Vaslui-Tutova
Geolog dr. Constantin Gheorghiu
În general este foarte greu a te limita, în geologie, la o zonă foarte restrânsă, cum este
aceea a orașului Huși și de aceea prefer să prezit aspectele geologice determinate pe o suprafață
mai largă.
Dacă geologia de suprafață, studiată în de aproape de către Mihai David, Ion Atanasiu,
profesor Doctor Doc. Neculai Macarovici, conform Dr. Jeanrenaud Pierre de la Universitatea din
Iași și alții, implică o oarecare monotonie tectonică, dar nu și stratigrafică, aspectele geologice
tectonice de profunzime sunt îndeajuns de complicate încât ele ne indică prezența unor mișcări
pe verticală în diferite etape ale evoluției geologice regionale.
Datele de foraj, de multe ori asociate cu acelea obținute prin lucrări geofizice, ne dau
indicații asupra caracteristicilor stratigrafice și tectonice ale formațiunilor geologice acoperitoare
și a acelora de fundament.
Cu privire la fundament se poate constata că în zona nordică, peste fundamentul
precambrian, se aștern depozite siluriene, cretacice superioare, miocene și cuaternare.
Precambianul este reprezentat prin șisturi cristaline în care se întâlnesc frecvent
intruziuni granitice de tip Rapakiwi care este un granit cu o cristalinitate largă, iar feldspații
ZORILE · Nr.1 (45) · Anul XXIII (2012)
65
potasici imprimă rocii o colorație roșcată. Faptul că peste acest fundament cristalin se aștern
depozite siluriene necutate arată că aici au avut loc mișcări orogenice aparținând fazei huroniene,
iar în Cambrian sectorul a fost exondat până în Silurian.
În Cambrian această unitate expondată a fost supusă acțiunii agenților externi și
peneplenizată pentru ca apoi depozitele siluriene să se aștearne discordant peste fundamentul
cristalin.
Placa de depozite siluriene se extinde către sud, pentru ca la sud de Iași să nu mai fie
întâlnită în forajele efectuate până în prezent. Urmează apoi o nouă fază de exondare cu o durată
foarte mare, când această regiune nordică de platformă rigidă este invadată în diverse etape de
formațiunile cretacice superioare, eocene (la Crasna), tortoniene, sarmațiene și pliocene.
La sud de linia Crasna până la Băleni fundamentul constituie așa numita ,,Depresiune a
Bârladului” care reprezintă o zonă de scufundare ce face legătura între ,,Drepesiunea
predobrogeană și Depresiunea din fața Carpaților”.
Datele recente obținute din forajele executate în ,,Drepresiunea Bârladului” indică
faptul că marea Jurasică s-a extins către nord până la paralela orașului Huși, de-alungul unei
importante linii de dislocașie. Atât depozitele paleozoice precum și acelea triasice care suportă
depozitele jurasice sunt puternic compartimentate.
Cu privire la depozilete acoperitoare, putem preciza că unele sunt constituite din
formațiuni de vârstă cretacic-superioară, eocenă, miocenă și pliocenă, care, ca și în partea de
nord a Podișului Moldovenesc, nu sunt decât foarte puțin deranjate din punct de vedere tectonic.
În legătură cu aceste depozite putem afirma că se înclină foarte slab de la nord-est către sund-
vest, constatându-se în același timp o retragere treptată a țărmului mării în această direcție. Pe de
altă parte, se remarcă și faptul că ele sunt constituite din formațiuni mai puțin consolidate decât
depozitele sedimentare de vârstă paleo-mezozoică din fundamentul Drepesiunii Bârladului.
Dacă imaginile geologice prezentate în paginile anterioareau fost obținute în special pe
baza datelor de foraje sintetizate în cadrul Ministerului Petrolului și a Comitetului de Stat al
Geologiei, tot forajele (împreună cu prospecțiunile geofizice) ne indică faptul că formațiunile de
fundament ale depozitelor paleo-mezozoice din Depresiunea Bârladului sunt puternic cutate și
fracturate.
Astfel, între Bruscani (la nord) și Băleni (la sud) forajele au indicat prezența șisturilor
verzi la sud de linia tectonică Băleni, unde se întâlnesc șisturi cristaline de tip Dobrogean , care
împreună cu șisturile verzi suportă extremitatea sudică a Depresiunii Bârladului.
În zona Depresiunii Bârladului și la sud de aceasta se constată că mișcările pe verticală
ale fundamentului jurasic și mai vechi au determinat invazia sau retragerea apelor marine în
diverse etape de sedimentare, Depresiunea Bârladului jucând rolul unei cuvete scufundată în
trepte în care se întâlnesc depozite de cuvertură mai sus amintite, dar care nu se extind prea mult
către sud, asa încât ele se pierd pe măsură ce ne apropiem de Galați, unde peste fundamentul
cristalin repauzează numai depozite pliocene.
Aspectele tectonice și stratigrafice prezentate până acum au permis geologilor
interpretarea evoluției geologice a regiunii așa cum rezultă din lucrările publicate de către: N.
Oncescu , N. Grigoraș , Ibăncilă , M. David , I. Atanasiu, P. Jeanrenaud și alții.
Din punct de vedere economic rezultă că, formațiunile geologice și în special cele de
suprafață nu prezintă o importanță deosebită deoarece rocile utile sunt reprezentate în special
prin materiale de construcții (argile, marne, nisipuri, etc.).
O importanță deosebită prezintă apele minerale descrise de către prof. N. Macarovici și
Doctor V. Bejan. Din punct de vedere a compoziției lor chimice, aceste ape sunt foarte variate,
apărând uneori ape sulfatate, magneziene (la Cornești și Răducăneni), ape colorosodice, iodo-
bromurate și sulfatate etc.
ZORILE · Nr.1 (45) Anul XXIII (2012) 66
Acestor surse merită a li se acorda o atenție deosebită, deoarece pot prezenta efecte
curative de o deosebită importanță.
Tectonica foarte complicată a fundamentului precum și prezența rocilor de suprafață slab
consolidate trebuie să atragă atenția în mod deosebit inginerilor și arhitecților atunci când
proiectează diferite edificii. Această atenție o impune gradul de seismicitate foarte ridicat al
regiunii datorită fracturilor adânci, precum și fenomenelor geologice de suprafață, care sunt
puternic afectate de alunecări sau prăbușiri sub influența atracției gravitaționale ușurată de
seismicitatea intensă și prezența apelor freatice care înlesnesc fenomene de deplasare.
Un aspect deosebit de interesant pentru regiunea avută în vedere îl prezintă solurile fertile
care permit dezvlotarea unei agriculturi, viticulturi și pomiculturi intense. De aceea considerăm
că studiul solurilor vegetale în regiune prezintă o importanță deosebită pentru continua
dezvoltare economică.
Muzicieni
plecați de pe meleagurile Hușului
De pe meleagurile Hușului au plecat o întreagă serie de muzicieni, începând din cele
mai vechi timpuri.
Ce dintâi a fost chiar domnitorul Dimitrie Cantemir care avea înclinații și o cultură
muzicală deosebită, dovadă că prin anul 1703, pe când se afla la Istanbul, publica primul Tratat
de muzică turcească, care pune bazele teoriei muzicale turcești. Cantemir este primul muzicolog
care întocmește un sistem de notare a semnelor muzicale.
Melodiile culese și prelucrate de Cantemir au fost foarte mult gustate și apreciate de
oamenii timpului său, fiind adoptate de repertoriul lăutăresc și devenind populare.
Cantemir era și un neîntrecut cântăreț din tambură, fapt menționat și de cronicarul
Neculce. Vezi vol. D. Cantemir de C. Măciucă edit. Albatros 1973.
În timpurile mai noi, Hușul a dat alți muzicieni de valoare, astfel marele Gavril
Muzicescu, și-a început cariera muzicală ca elev al Seminarului teologic pe care l-a urmat la
Huși, între anii 1860-1864, având ca profesori de muzică pe iconomul Nicolae Roiu și pe Vasile
Măndicescu, fiind apreciat și sprijinit de marele cărturar Episcopul Melchisedec Ștefănescu.
Mai târziu, faima sa de profesor de muzică la Conservatorul de muzică din Iași,
determina pe Ion Vidu, viitorul compozitor, să vină la Iași spre a urma cursurile acestei școli,
unde sub îndrumarea lui Muzicescu, devine cel mai important factor de cultivare a muzicii
populare românești.
Un alt muzician a fost lăutarul Gheorghe Maftei, care încurajat de profesorul Ion D.
David, director al Școlii Normale din Huși, urmează Conservatorul de muzică din Iași, devenid
maiestru de muzică și conducătorul fanfarei de la această școală, imediat după primul război
mondial.
Vestitul lăutar Marin Vintilă, ce a trăit între cele două războaie, a avut doi copii care
au ajuns elemente de valoare în lumea muzicală românească, fiul său Gheorghe Vintilă devenind
director și dirijor al Filarmonicei din Iași, iar fiica sa Maria Sindilaru, devenind artistă foarte
apreciată la Opera din București.
Dintre absolvenții liceului ,,Cuza Vodă’’, s-au afirmat și alte elemente strălucite ale
muzicii românești și anume :
-Profesorul și compozitorul Costache Palade, originar din Duda, domiciliat în
București.
ZORILE · Nr.1 (45) · Anul XXIII (2012)
67
-Artistul emerit Constantin Rădulescu, fiul profesorului Al. Rădulescu de la Liceul
,,Cuza Vodă’’, în prezent dirijor la teatrul de operă din București.
-Victor Carpis, originar din Vaslui, absolvent al Liceului ,,Cuza Vodă’’ din promoția
1924, fost profesor de muzică, dirijor și animator al vieții culturale-muzicale la Giurgiu.
-Ing. Petru Ghenghea, profesor universitar la București, organizator și dirijor al
Orchestrei Inginerilor din RSR, care a dat nenumărate concerte la Ateneul Romîn și la Radio etc.
-Dumitru Gociu, a fost profesor de limbă engleză la Liceul ,,Cuza Vodă’’, a fost
animatorul vieții muzicale din Huși, între cele două războaie, fiind un strălucit pianist,
organizând numeroase concerte în cadrul Ateneului D. Cantemir din Huși.
-Mihai Cozmei, fiu de cântăreț bisericesc din Huși, este în prezent rectorul
Conservatorului de muzică din Iași.
Un tablou al directorilor Liceului "Cuza Vodă" din Huși (1889-
1978)1
Dragă Petruță,
Am luat tabloul trimis de tine și controlându-l cu scriptele existente și datele ce le
cunoșteam personal, am întocmit un nou tablou al directorilor care-l completează pe al tău.
Ți le trimit pe amândouă cu următoarele explicații:
- Tabloul întocmit de mine cuprinde 29 de nume:
- Ghigă a fost profesor de religie, urmând academia teologică din Kiev.
- Săvescu Gh. a fost profesor de latină.
- Neștian N. a funcționat din 1908-1909.
- David D. Ion a funcționat din 1920-1924.
- Miron D. în anii 1924-1926
- prima directoare a fost din 1929 (15. 4.), urmând după Harea Vasile.
- Eug. Niculescu a întrerupt timp de 3 luni (15.11.1940 - 10.02.1941) direcția mea.
- La punctul 8 din tabloul meu am introdus pe I. Z. Codreanu ca director al Gimn. A. Panu din
Huși, în anii 1906-1908. Motivele care m-au determinat au fost următoarele:
Directoratul lui I. Z. Codreanu e un fapt real și eu socot că nu este permis să ocolim
adevărul. Nimeni nu ne oprește aprecierile. Nu ne este însă îngăduit să negăm existența unui fapt
care s-a petrecut în realitate.
Toți marii istorici ai lumii au relatat faptele întâmplate. Istoricii români n-au vorbit numai
de August și Traian. Au vorbit și de Nero și Caligula, și asa au procedat toți marii istorici ai
lumii.
Directoratul lui I. Z. Codreanu, ca director al Gimnaziului își conducea militărește. În
excursia făcută la Grumezoaia a trecut și prin satul meu, de naștere Șchiopeni (Văleni cu numele
de astăzi). L-am văzut pe I. Z. Codreanu în fruntea școlii și o bună bucată de loc i-am însoțit și
eu.
În viața mea am fost un pasionat cercetător al trecutului și am petrecut multă vreme la
secretariatul școlii răscolind arhiva și luând note asupra faptelor care mă interesau. Cu acest
prilej am dat și peste corespondența din timpul directoratului I. Z. Codreanu. M-a desfățat mult și
am povestit faptele și în diferite cercuri la diverse împrejurări.
Arhiva s-a pierdut în timpul ultimului război.
1 Alcătuit de Vasile G. Racoviță și Petru P. Harnagea în anul 1978.
ZORILE · Nr.1 (45) Anul XXIII (2012) 68
N-aș vrea să se piardă și umorul care se degajă din această corespondență și vă redau aici
faptele asa cum le-am citit eu.
Într-un raport, I. Z. Codreanu solicită Ministerului să-i plătească diurna de director, rămasă
restantă. La raportul său, ministerul îi răspunde:
,,Nu v-am plătit diurna întrucât suntem informați că intenționați să deminionați, iar
Ministerul este hotărât să vă primească deminisia.”
Pe ordinul Ministrului, I. Z. Codreanu pune următoarea rezoluție:
,,Socot că a demisiona în aceste vremuri este o dezertare de la datorie”.
Se vede că Ministerul n-a fost de aceeași părere și în 1908 a fost înlocuit cu Neculai
Neștian din Bârlad iar în 1909 vine la conducere C. Al. Holban, pe care l-am avut și eu director
în clasa I la gimnaziu (1910-1911) și apoi la liceu care funcționa la Episcopie în 1917 când eram
elev în clasa a VI-a de seminar. Urmam Seminarul V. Costache din Iași, transformat în spital în
timpul războiului 1916-1918.
Și pentru că în Huși se înființase liceul ,,Cuza Vodă’’, care funcționa în chiliile
Episcopiei, au fost primiți și seminariștii aflați în acea vreme în Huși.
N-am urmat acolo decât câteva luni, căci între timp am fost înștiințat de seminar că
Ministerul a aprobat pentru elevii de la Veniamin Costache o sesiune specială de examen ce se
va da la școala respectivă. Acestea sunt lămuririle pe care ți le pot da și fii încredințat că m-am
silit ca ele să reflecte cât mai mult adevărul.
Cu toată dragostea,
V. G. Racoviță
Câmpina, 25.6.1978
Tabloul Nominal
al directorilor Gimnaziului ,,Anastasie Panu” și Liceului ,,Cuza-Vodă” din Huși de la
înființare până în prezent2
Nr. crt. Numele și prenumele Specialitatea Durata
1. Roiu Gheorghe Prof. matematică 1889-1891
2. Vernescu N. Alexandru Prof. istorie 1891-1893
3. Ghiga Theodor Prof. religie și greacă 1893-1898
4. Popovici Nicolae Prof. fizică-chimie 1898-1903
5. Săvescu Gheorghe Prof. limba latină 1903-1905
6. Suflețel Panainte Prof. filozofie 1905-1906
7. Zelea Codreanu Ion Prof. limba germană 1906-1908
8. Neștian Neculai Prof. limba latină 1908-1909
9. Holban A. Constantin Prof. limba română 1909-1920
10. David D. Ion Prof. fizică-chimie 1920-1924
11. Miron Dumitru Prof. limba franceză 1924-1926
12. Popescu Ion Prof. matematică 1926-1929
2 1978
ZORILE · Nr.1 (45) · Anul XXIII (2012)
69
13. Harea Vasile Prof. filozofie 1929-1929
14. Racoviță Vasile Prof. limba română 1929-1931
15. Popescu Ion Prof. matematică 1931-1931
16. Holban Gabriel Prof. istorie 1931-1932
17. Racoviță Vasile Prof. limbă română 1932-1933
18. Holban Gabriel Prof. istorie 1933-1938
19. Racoviță Vasile Prof. limbă română 1938-1940
20. Niculescu Eugen Prof. științe naturale 1940-1941
21. Bejenariu Mihail Prof. religia română 1941-1945
22. Gâdei Aurel Prof. limba franceză 1945-1946
23. Racoviță Vasile Prof. limbă română 1946-1948
24. Neștian Constantin Prof. istorie 1948-1950
25. Enache Constantin. Prof. geografie 1950-1952
26. Bujoreanu Ștefan Prof. limba latină 1952-1955
27. Bahnariu Ștefan Prof. matematică 1955-1962
28. Ciobanu Mihai Prof. limba română 1962-1968
29. Bahnariu Ștefan Prof. matematică 1968-1978
ZORILE · Nr.1 (45) Anul XXIII (2012) 70
ZORILE · Nr.1 (45) · Anul XXIII (2012)
71
ZORILE · Nr.1 (45) Anul XXIII (2012) 72
Restitutio
Vasile Coban - Remember3
În ultima perioadă de timp personalitatea lui Vasile Coban a constituit o temă de
cercetare pentru istoriografia locală. Istoricul huşean se confrunta cu o lipsă de informaţii
privitoarea la datele biografice ale epigramistului Vasile Coban. Articolele publicate, cărora li se
adaugă şi materialul prezent, conturează datele biografice şi traiectoria carierei celui care a fost
Vasile Coban.
Reproducem pentru încântarea cititorului o serie de epigrame şi poezii publicate de
Vasile Coban, consemnate de Petru P. Harnagea în volumul intitulat ,,Oameni de seamă din
ţinutul Huşului’’, rămas în manuscris. Adăugăm şi o scurtă notă autobiografică redactată de
Vasile Coban şi trimisă lui Petru P. Harnagea, pentru a se folosi la întocmirea lucrării sale, o
importantă sursă informativă astăzi pentru istoriografia huşeană.
Mică autobiografie
M-am născut în satul Leoşti, com. Pădureni (Cârligaţi), județul Vaslui (fost jud. Fălciu).
Am învăţat 5 clase primare în satul Davideşti, că nu era şcoală în satul meu Leoşti. Am absolvit
clasele primare la învăţătorul Marin Ciulei. În 1919 m-am înscris la Liceul ,,Cuza Vodă’’ din
Huşi, şi prin examen de admitere, am reuşit să urmez la zi 5 clase, apoi din lipsă de mijloace am
dar bacul în particular. În 1945 am luat bacalaureatul la liceul Diaconovici Loga4. Şi m-am
înscris la facultatea serală de fizică şi matematici, am trecut în învăţământ din anul 1953. Am
urmat şi Conservatorul de muzică din Timişoara având de rector pe compozitorul Sabin Drăgoi.
Sunt fiu de ţărani săraci neştiutori de carte. Încă din cl. II de liceu am publicat primele mele
versuri în revista liceului „Zorile”, recomandat călduros de Iorguţă Harnagea, care era în
Comitetul de Conducere al revistei. Deci, el mi-a fost primul sprijin în literatură. Am publicat
apoi la vârsta de 18 ani cartea de versuri ,,Fragmente dintr-un suflet’’, tipărite la tipografia
Corlăteanu din Huşi. La Iaşi am publicat 3 volume de versuri în 1931, 1932, 1933. Se găsesc în
biblioteca Academiei Române. Sunt în prezent membru activ al Cenaclului de epigramişti
„Cincinat Pavelescu” din Bucureşti. Sunt trecut în câteva culegeri de epigrame. Îmi continui
activitatea de creaţie, am în pregătire o carte de versuri pentru copii numită „Gigel cutezătorul”,
voi prezenta-o la editura Ion Creangă. Am colaborat la ziarul „Munca”, „Lupta C.F.R.”,
„Flamura Prahovei”, reviste literare: „Zorile”, „Roma(...)”, „Crizantema”, „Grai Moldovenesc”,
„Însemnări literare”, şi altele.
<ss> Vasile Coban
5 Iunie 1978
3 Petru P. Harnagea, Oameni de seamă din ţinutul Huşului, Manuscris, f. 55.
4 Probabil din Timişoara.
ZORILE · Nr.1 (45) · Anul XXIII (2012)
73
Epigrame
de Vasile Coban, născut la 14 iulie 1905 la
Cârligţi, sat Leoşti
jud. Fălciu, promoţia 1918
Unui autor din C. Lung, care-şi intitulează
cartea: Unde ajung?
Îndrăgind literatura
Îţi scrii cartea: „Unde-ajung?”
Îţi va spune editura:
Înapoi la C. Lung.
Publicată în revista „Săgeata”,1973.
La mormântul unui poet modernist, epitaf.
A tipărit el cărţi cu vraful
Şi i-a rămas doar epitaful
Că poezia ce să spui?
Murise înaintea lui!
Publicată în revista „Viaţa”, Iaşi, 1973.
Unui violonist amator.
O viaţă-ntreagă a râvnit
S-ajungă interpret vestit
Şi-a cântat atâta de plăcut
C-a fost aplaudat că a tăcut.
Publicată în revista „Magazinul”, 1962.
Unui compozitor vârstnic.
La 60 de ani, el scrie
Un crâmpei de melodie
Peste-un secol, cine ştie?
Ne va da o simfonie!
Publicată în revista „Magazinul’’,1963.
Unui poet care a trimis o poezie la Revista
„Flacăra” şi a fost beştelit la poşta
redacţiei.
Poezia-ţi bine închegată
Ai sperat să-ţi fie publicată
Dar te-ai înşelat, stimate barde
„Flacăra” nu publică, ea arde!
Publicată în revista „Cadran”,1974.
Iubitei!
Îţi spun în mod cinstit şi drept
Atunci când te lipeşti de mine,
Îţi bate inima în piept,
Dar numai tu ştii pentru cine!
Publicată în culegerea de epigrame
,,Antologia’’, Editura Literatura, 1975.
Epitaf la mormântul unui sculptor.
Întreaga-i viaţă
A tot sculptat statui
Nu are nici un bust la groapa lui!
Şi se explică asta într-un fel:
N-a vrut să-şi bată singur joc de el!
Publicată în culegerea de epigrame
,,Antologia’’, Editura Literatura, 1975.
Unui medic care scrie versuri.
Dacă şi în medicină
Ai talent, aşa de mare
Pacienţii, fără vină,
Nu mai au nici o scăpare!
Difuzată la Radio, 31 decembrie 1974.
Lui George Corbu, epigramist şi avocat.
Vinul vorbelor i-l sorb
Când îl aud la tribunal
De ce oare-i zice corb?
Când el are papagal.
Lui Mircea Micu, autor al parodiilor
„Dracul verde”.
Dracu-n librării, se pierde.
Care meşter alchimist,
L-a făcut din negru, verde,
Şi pe Micu, umorist?
ZORILE · Nr.1 (45) Anul XXIII (2012) 74
În ,,Mozaic umoristic’’, Editura Litera.
Lui Vasile Vlad, pentru volumul de versuri
„Pedepsele”.
Atunci când cartea ta se tipăreşte,
Îşi pune întrebarea editorul:
Pedepsele le-ndură autorul,
Ori le-ndur-acel ce le citeşte?
În ,,Mozaic umoristic’’, Editura Litera.
Pentru autorul volumului „Alfabetul
Demiurgic”
Recitind frază cu frază,
A subtilului poet,
Observ cum evoluează:
A ajuns la alfabet.
Revista „Zorile”, Liceul „Cuza Vodă”,
1975.
Unui profesor care în orele de curs merge
la pescuit.
Profesorul cu undiţa porneşte,
La râul de sub deal, cu pas grăbit.
Nereuşind să prindă nici un peşte,
Îi prinde pe elevi la pescuit.
Revista „Vlăstarul”,Ploieşti, 1973.
Pentru profesor conformitate P. P. Harnagea
5 martie 1975 – Bucureşti
Scumpirea cafelei.
S-a scumpit? Scumpită fie!
N-o mai beau o veşnicie.
Nu m-ar ţine nici cureaua
Nu-mi schimb pâinea cu cafeaua!
Avantajul epigramistului
E un avantaj, de bună seamă.
Te mulţumeşti c-o epigramă.
Decât în proşti să dai cu bâta
Reacţia e doar atâta!
Unui frizer
Gândeşte că s-ar întâmpla
Aşa cum vrea frizerul Mişu.
Tariful să rămâie-aşa
Să se mărească doar bacşişul.
Unui dactilograf care m-a tratat cu o
cafea, când i-am prezentat manuscrisul şi
când l-am scos, mi-a pretins 15 lei pe
pagină.
Când mi-ai scris gândul alb ca neaua,
Îşi avea preţul vechi, cafeaua.
Şi totuşi ţi-ai făcut probleme
Ia-i urcat preţul, mai devreme.
Unuia care pretinde că iubeşte cartea
Mai acum o săptămână
Numai cărţi avea în mână,
Dar ce straniu echivoc
Toate erau cărţi de joc!
Unui autor care până la cutremur a scris
versuri iar după seism numai proză.
Deci, poezia ta-i sistată
De la cutremur.
Ce nevroză!
Să nu se mai întâmple odată,
Că nu mai scrii nici proză
Bucureşti, 10 iunie 1978
Reflecţie la cărţile cu preţ redus
La cărţile cu preţ redus,
Am şi eu un cuvânt de spus.
Ori le dai foc ca un nou Nero,
Ori preţul lor să fie zero.
Pastel alpin
Lângă drum umblat de sănii
Stau cu cregile plecate,
Brazii care fac mătănii,
Pentru vântul care bate.
ZORILE · Nr.1 (45) · Anul XXIII (2012)
75
Sus pe culmi, brazi ca o salbă,
Străjuiesc zăpada albă.
Munţii parcă stau la cină,
Printre ei se plimbă norii.
Numai urme de lumină,
Au în zâmbete schiorii.
Privesc norii spre pământ,
Să mă vadă cine sunt.
Iar schioarele-ndrăzneţe,
Iute lunecă pe nea-
E atăta frumuseţe!
Unde-i tinereţea mea?
Să mai adun de prin vise,
Poeziile-mi nescrise.
Nici o frică nu mă prinde
Ursul stă-n bârlogul său.
Stergar alb zăpada-ntinde,
Din Sinaia la Buzău.
Munţi frumoşi ca o părere,
În curând, la revedere.
Unui prieten
Cu ferestrele deschise
Trag în piept un aer bun,
C-un prieten înspre vise,
Merg pe-acelaş drum comun.
Aerul, ce nori despică,
Îmi inundă azi odaia
Ar fi bine măi Petrică
Să vii şi tu la Sinaia.
Că aici fac tratamente,
Bărbaţi, fete şi femei.
Am frumoase sentimente,
Pentru toţi amicii mei.
Iată că din larga fire
Patru strofe trag la sorţi,
Te înscriu în amintire,
Pentru stima ce mi-o porţi.
Rubrică realizată de Alexandra Maria Lazăr și Andreea Alexandra Harnagea,
clasa a XI-a Științele Naturii
Profesor coordonator: Costin Clit
ZORILE · Nr.1 (45) Anul XXIII (2012) 76
Interviuri
Interviu cu prof. Tatiana Pleşu, Director adjunct al ,,Colegiului
Naţional Cuza-Vodă”
Ana-Maria Dolhăscu și
Ioana Bahnariu ,
clasa a IX-a Filologie2
1. Conduceţi liceul de câţiva ani. Care credeţi că este
cea mai mare realizare a mandatului
dumneavoastră de pană acum? Despre nerealizări
ce ne puteti spune?
Cea mai mare mândrie a unui director sunt rezultatele
frumoase obţinute la olimpiade, concursuri şi bacalaureat
de către elevi, dar acestea se datorează, în primul rând
sârguinţei lor şi profesorilor care îi pregătesc. Tot printre realizări aş mai putea aminti:
îmbunătăţirea imaginii şcolii, dotarea laboratoarelor şi a sălilor de clasă, dotarea bibliotecii
liceului, dotarea cabinetelor şi a altor spaţii ( sala de sport, cabinet lingvistic ,amfiteatrul, etc).
Sper, să obţinem fonduri pentru reabilitarea clădirii localului B şi pentru împrejmuirea cu
gard a clădirilor Colegiului Naţional ,,Cuza Vodă’’, dar şi pentru terminarea Campusului.
2. Cum vedeţi separarea funcţiei de manager de cea de profesor? Este necesară?
În ceea ce priveşte funcţia de manager indiferent cât e de greu sau de uşor , trebuie să fie
rezolvate problemele şcolii. Am spus întotdeauna că am un mare noroc în această privinţă
deoarece în școală există cadre didactice bine pregătite care au un înalt simţ al datoriei şi,
totodată, elevi sârguincioşi. Acest lucru reprezintă un mare ajutor pentru director. Ca manager
trebuie să fii permanent preocupat de buna desfășurare a tuturor activităţilor, de siguranţa
elevilor şi de asigurarea condiţiilor optime pentru studiu.
A fi manager sau profesor la Colegiului Naţional ,,Cuza Vodă’’ este o onoare şi o mare
responsabilitate.
3. Sunt privite diferenţiat profilele Uman şi Real de către conducere şi cadrele didactictice?
De ce?
Nu, însă trebuie ţinut cont de faptul că elevii de la profilul real au mai mult de lucru şi sunt
mai solicitaţi decât cei de la profilul uman.
4. Care sunt legăturile dintre Colegiu si comunitatea locală?
ZORILE · Nr.1 (45) · Anul XXIII (2012)
77
Colaborarea cu toţi reprezentanţii comunităţii locale este destul de bună.
5. Ce planuri aveți în ceea ce priveşte dezvoltarea liceului?
Ne propunem să dezvoltăm liceul în direcţia îndeplinirii standardelor de performanţă,
făcându-l competitiv pe plan local, judeţean şi naţional.
6. Sunteţi o femeie cu personalitate puternică. Aţi reuţit să imprimaţi celorlaţi din jur
atitudinea şi comportamentul dumneavoastră?
Tind să cred că da.
7. Cum reuşiti să vă împărţiţi timpul între atâtea aspecte ale rezistenţei ( mamă, soție,
director, profesor)?
Majoritatea timpului îl petrec în şcoală, atât în ceea ce priveşte munca de profesor cât şi cea
de director. Îmi rămâne puţin timp pentru familie, pentru copii, pentru soţ. De aceea încerc să-l
folosesc la maximum venind în întâmpinarea nevoilor pe care le au ei.
În weekend-uri îmi fac timp şi pentru familie, deoarece viaţa personală, dedicată familiei nu ar
trebui să fie afectată de cea profesională.
8. Ce credeţi despre revista ,,Zorile’’?
Este o revistă literar-ştiințifică a Colegiului Naţional „Cuza Vodă” Huşi, cu o bogată tradiţie
( din 1922 ), ce are o tematică diversă, cu un conţinut bogat: cronici, opinii, atitudini, eseuri,
interviuri, itinerare, cu impresii de călătorie, epistolar, concursuri, caleidoscop, traduceri,
încercări literare, cercetare, personalităţi, talente ascunse etc.
9. Care este mesajul dumneavoastră pentru cititorii acestei reviste?
Mesajul meu pentru elevi este să aibă încredere în şcoală, în dascălii ei, în valoarea pe care
le-o dă educaţia. Mesajul pentru cadrele didactice este acela că pentru o carieră didactică e
nevoie de pasiune şi voinţă, iar managementul înseamnă multă responsabilitate.
ZORILE · Nr.1 (45) Anul XXIII (2012) 78
Traduceri
Stuka- Oberst: Hans-Ulrich
Rudel von Günther Just
Anhang Hans- Ulrich Rudel
2.7.1916 - in Konradswaldau, kreis
Landeshut, in Schleisen geboren;
Vater ev. Pfarrer; Schwestern Ingeborg und
Johanna; Volksschule und humanistisches
Gymnasium bis Abitur; schon als Schüller
ein augezeichneter Sportler.
1936 - Annahmprüfung als
Offiziersanwärter der Luftwaffe bestanden;
zwei Monate Reichsarbeitsdienst: zur
Neiβeregulierung bei Muskau, Bezirk
Cottbus, eingesetzt.
4.12.1936 - Eintritt in die Luftwaffe,
Grundausbildung in Wildpark-Werder bei
Berlin.
Juni 1937 - Luftkriegsschule Berlin-Werder,
Beginn der Flugzeugführer-Schulung.
Juni 1938 - als Oberfahnrich zur
Sturzkampfflieger-Ausbildung zur I./Stuka-
Geschwader 168 nach Graz/Steiermark.
1.12.1938 - Versetzung zur Aufkläreschule
Hildesheim, Beobachterausbildung.
1.1.1939 - Leutnant.
1.6.1939- als beobachter zur
Fernaufklärungsgruppe 121 Prenzlau, Bez.
Neubrandenburg/Uckermark, versetzt.
Sept. 1939 - Aufklärereinstatze im
Polenfeldzug, EK II, Rückverlegung nach
Prenzlau, erfolglose Versetzungsgeuche zur
Stuka-Fliegerei.
2.3.1940 - Fliegerausbildungs-Regiment 43,
Wien-Stammersdorf und bald darauf
Verlegung nach Crailsheim/Württemberg,
Dienst als Regimentsadjutant.
Versetzungsgeusch erfolgreich, kommt zum
alten Grezer Stukaverband (I./St.-Geschw.
168), der jetzt bei Caen/Frankreich liegt.
1.9.1940 - Oberleutnant.
April 1941 - zum Stuka-Geschwader
>>Immelmann<< , I. Gruppe, Griechenland.
22.6.1941 - Beginn des Ruβlandfeldzuges,
erste Stuka-Einsätze bei der I./St. Geschw. 2
>>Immelmann<<.
18.7.1941 - Eisernes Kreuz I. Klasse,
Frontflugspange in Gold.
Sept. 1941 - Ehrenpokal für besondere
Leistungen im Luftkrieg.
23.9.1941 - im Kriegshafen KronStadt durch
Volltreffer Sowjet-Schlachtschiff >>Mrat<<
(23 600 BRT) vernichtet; bei den nächsten
Einsätzen Versenkung eines Kreuzers und
Zerstorers.
Dez. 1941 - Deutsches Kreuz in Gold.
15.1.1942 - Ritterkreuz des Eisernen
Kreuzes.
15.8.1942 - Staffelkapitan in der III./St.
Geschw. 2 >>Immelmann<<
24.9.1942 - 500. Feindflug.
Herbst 1942 Fuhrer der Stuka-
Erganzungsstaffel Graz-Thalerhof; damit
Verlegung eines Kreuzers und Zersorers.
Dez. 1941 - Deutsches Kreuz in Golg.
ZORILE · Nr.1 (45) · Anul XXIII (2012)
79
15.1.1942 - Ritterkreuz des Eisernen
Kreuzes.
15.8.1942 - Staffelkäpitan in de III./St.
Geschw. 2 >>Immelmann<<
24.9.1942 - 500. Feindflug.
Herbst 1942 - Führer der STUKA-
Eranzungsstaffel Graz-Thalerhof; damit
Verlegung zum Südabschnitt der Ostfront.
Anfang Nov. Lazarett Rostow.
10.2.1943 - 1000. Feindflug, Sudabschnitt
Ostfront bei Isjum.
1.4.1943 - Hauptmann (wegen besonderer
Tapferkeit vor dem Feinde mit
Rangdienstalter vom 1.4.1942).
Fruhjahr Versenkungvon 70
Landungsbooten am Kubanbruckencopf mit
Ju 87 G >>Kanonenmaschine<< (zwei 3,7
cm –Kanonen).
14.4.1943 - Eichenlaub zum Ritterrkreuz des
Eisernen Kreuzes, als 229. Soldat der
Wehmacht.
19.7.1943 - Führer der III./ St.-Geschw. 2
>>Immelmann<<
12.8.1943 - 1300. Feindflug.
18.9.1943 - mit Wahrnemung der Geschäfre
des Gruppenkommandeurs der 111./St.-
Geschw. 2 offiziell beauftragt.
9.10.1943 - 1500. Feindflug, sein
Bordschutze Ofw. Hentschel 1200.
Einsatzraum Ukraine.
18.10.1943 - Umbenennung des Stuka-
Geschwaders 2 in Schlachtgeschwader 2
>>Immelmann<< (SG 2.)
Ende Okt. 1943 100. PanzerabschuB,
Einsatzraum Kirowograd.
23.11.1943 - sieben Sowjetpanzer im
Sudabschnitt vernichtet.
25.11.1943 - Ritterkreuz mit Eichenlaub und
Schwerten (42. Soldat der Wehrmacht)
22.2.1944 - zum Gruppenkommandeur
III./SG 2 >>Immelmann>> ernannt.
1.3.1994 - Major (Rangdienstalter 1.10.1942
wegen hochster
Tapferkeitsauszeichnungen).
21.3.1944 - Angriff auf Dnjer-Brücke bei
Jampol, anschlieβend Landung auf
Feindgebiet, um notgelandete Besatzung zu
retten; Gefandennahme durch
Sowjetsoldaten, Flucht mit Schulterschuβ
ca. 50 km zu deutschen Linien;
Ritterkreuzträger Ofw. Hentschel, 1490
Feindfluge, ertrinkt im Dnjestr. Er hatte die
zweithӧchste Feindflugazhl in der
Luftwaffe.
22.3.1944 - wieder bei der III. Gruppe
eingetroffen.
25.3.1944 - 1800. Feindflug.
26.3.1944 - 17 Panzer abgeschossen.
27.3.1944 - Nennung im Wehrmachtbericht:
>>…Major Rudel, Gruppenkommandeur in
einem Schlachtgeschwader, vernichtete im
Süden der Ostfront an einem Tag 17
feindliche Panzer.<<
28.3.1944 - Nennung im Wehrmachtbericht:
>>…Zwischen Dnjestr und Pruth griffen
atarke deutsche Schlachtfliegerkrafte in die
Kampfe ein. Sie zerstorten zahlreiche
feindliche Panzer und eine groβe Zahl
motorisierter und bespannter Fahrzeuge.
Dabei vernichtete Major Rudel wiederum
neun feindliche Panzer. Er hat damit in mehr
als 1900 Einsätzen allein 202 feindliche
Panzer vernichtet…<<
29.3.1944 - Fernschreiben des
Oberbefehlshabers der Luftwaffe,
Reichsmarschall Hermann Goring, an Major
Rudel: >>Mein liber Rudel! Sie, mein
kühnster und bester Schlachtflieger, wurden
heute durch den Fuhrer mit dem hӧchsten
Tapferkeitsorden ausgezeihnet. Mit tiefer
Freude begluckwunsche ich Sie zur
Verleihung der Brillanten zum Eichenlaub
des Ritterkreuzes des Eisernen Kreuzes..
Diese Auszeichnung erhalten nur Soldaten,
deren Taten in die Geschichte des deutschen
Volkes eingehen, Was Sie, erfüllt von
fanatischem Kampfwillen und getragen von
aufopferungsvoller Kameradschaft, als
Einzelkämpfer und Verbands-führer an der
ZORILE · Nr.1 (45) Anul XXIII (2012) 80
Ostfront geleistet haben, ist wahrhaft
bewuundernswert. Keiner war glücklicher
als ih, als mir jüngst Ihre Rettung aus
Feindesland gemeldet wurde. Meine
Luftwaffe ist stolz, Sie in ihren Reihen zu
wissen.
Ihr Gorning<<30.3.1944 - Nennung im
Wehremachtbericht: >>…Der Führer hat
Major Rudel, Gruppenkommandeur in
einem Schalchtgeschwader, als
zehntemSaoldaten der deutschen
Wehrmacht das Eichenlaub mit Scwerwtn
und Brillanten zum „Ritterkreuz des
Eisernen Kreuzes verliehen.<<
1.6.1944 - 2000. Feindflug im Kampfgebiet
Schkiβberg Stanca bei Jassy (Rumanien).
3.6.1944 - Nunnung in Wehrmachtbericht:
>>…Major Rudel, mit dem hӧchsten
deutschen Tapferkeitsorden ausgezeichnet,
flog an der Ostfront zum 2000. Male gegen
den Feind.<<
Anlaβlich des 2000. Feindflugs
Verleihung des Flugzeugfhurerabzeichens
in Gold mit Brillanten und Frontflugspange
in Gold mit Brillenten und Anhanger 2000,
durch Oberbefehlshaber der Luftwaffe.
6.8.1944 - Nennung im Wehremachtbericht:
>>…27 weitere Panzer wurden durch
Schlachtflieger vernichtet. Hiervon schoβ
Major Rudel allein 11 Panzer ab und erzielte
damit seinen 300. Panzerabschuβ durc
Bordwaffen. <<
Mitte Aug. Abschuβ des 320. Panzers,
Kampfraum Kurlndfront.
19.8.1944 - bei Ergli (Kurland) durch Flak
abgeschossen, Beinverwudung, Notalandung
auf deutschem Gebiet.
1.9.1944 - Oberstleutnant.
1.10.1944 - Führung des SG 2
>>Immelmann<< ubernommen.
17.11.1944 - Verwundung durch
ErdbeschuB in Ungarn (Steck-und
DurchschuB im linken Oberschenkel),
Notlandung auf Jägerflugplatz bei Budapest;
>>Flucht<< aus Lazarett, Einsätze mit
Gipsverband.
23.12.1944 - 2400. Feindflug, 463.
Panzerabschuβ.
1.1.1945 - erhält alt erster und einziger
Soldat der deutschen Wermacht die
allerhochste deutsche
Tapferkeitsauszeuchung: das Goldene
Eichenlaub mit Scwertern und Brillanten
zum Ritterkreuz des Eisernen Kreuzes und
wird gleichzeitig zum Oberst befӧrdert.
16.1.1945 - in Ӧdenburg
(Sopron)/Neusielder See, Verleihung der
hӧchsten Tapferkeitsauszeichnung Ungarns:
Goldene Tapferkeitsmedaille. (Insegesamt
nur siebenmal verliehen worden, Rudel
erhielt sie als einziger Ausländer).
8.2.1945 - bei Lebus/ Oder Abschuβ von 12
Panzern, bei Abschuβ des 13, Trefferm
durch russische 4-cm-Flak ins rechte Bein;
Notlandung, Bordschutze Geschwaderarzt
Dr. Gadermann rettet Rudel vor dem
Verbluten; auf Waffen-SS-
Hauptverbandplatz bei Seelow, 20 km westl.
Küstrin, Amputation des rechten
Unterschenkels; Lazarettaufenthalt in Berlin.
10.2.1945 - Nennung im Wehrmachtsbericht
:>>.. Obrst Rudel schoβ in den letzten Tgen
11 sowjetische Panzer ab und erhӧte damit
seine Abschuβerfolge auf 516
Panzer.<<(Rudel schoβ am 8.2.
inWirklichkeit 14 Panzer ab; durch
Augenzeugen bestätigt).
Ostern 1945 Eintreffen bein Geschwader;
Rudel fligt mit nicht verheiltem Beinstumpf
Einsatze trotz Flugverbots. Abschuβ
weuterer Panzer meist nicht als persӧnliche
Erfolge weitergemeldet, sondern auf
>>Geschwader-Konto<< verbucht. Als
Bordschütze fleigt PK-Beruchter
Hauptmann Niermann mit.
8.5.1945 - Landung zusammen mit
mehreren Maschien auf Flugplatz Kitzingen,
anschlieβend in amerikanischer
Gefangenschaft. –Bis Kriegsende flog
Obrest Rudel insgesanmt 2530 Einsäntze
(eine Feindflugzahl, die von keinem Flieger
der Welt auch nur annähernd erreicht
ZORILE · Nr.1 (45) · Anul XXIII (2012)
81
wurde), vernichete mehr als 519 sowjetische
Panzer, versenkte 1 Schlachtschiff, 1
Kreuzer,1 Zertorer, 70 Landungsboote,
erzielte 9 bestätigte Luftsiege (7 sowjetische
Jager, 2 Schlachtflugzeuge Il 2),
vernichetete über 800 Fahrzeuge, mehr als
150 Artillerie-,Pak- und Flakstellungen, vier
Panzerzuge und zerstӧrte zahlreiche
Brucken und Nachschubverbindungen. Er
wurde über dreiβigmal von Flack und
Inflanteriewaffen abgeschossen, fünfmal
verwundet und rettete sechs notgelandete
Besatzungen vor Gefangenschft odeer Tod.
In der Nachkriegszeit errang et trotz
Beinprothese unzahlige Sportsiege (Tenis,
Schwimmen, Skisport) auch gegen gesunde
Wettkampfteilnehmer.
31.12.1951 - Besteigung des Aconcagua in
Argentinien, mit 7020 m hӧchster Berg des
amerikanischen Kontinents; muβte etwa 50
m unterhalb des Gipfels wegen
Schechtwetters umkehren.
31.3.1953 - Erstbesteigung des Llullay-
Yacu, 6920 m, hӧchster Vulkan der Erde in
argentinischen Anden, zusammen mit Dr.
Dangl und Dr. Morghen. Bei 2. Besteigung
des Llullay-Ycu tӧdlicher Absturtz des
Expeditionsfotografen Erwin Neubert, der
bei der 3. Expedition auf dem Berg in einem
Felsengrab beigesetzt wurde.
Stuka- Oberst: Hans-Ulrich
Rudel
Günther Just
Supliment: Hans- Wrich Rudel
2.07.1916 -s-a născut în Kouradswaldan în
Silezia.
-tatăl – preot.
-surori – Ingeborg şi Johanna.
-a urmat Şcoala Populară şi
Liceul Umanistic.
-din şcoală s-a dovedit a fi un
excelent sportiv.
1936 - s-a alăturat Luftwaffe-I (Şcoala de
ofiţeri a Aviaţiei Militare), ca ofiţer cadet.
4.12.1936 – a început pregătirea de bază la
Şcoala de Aviaţie Wildparle-Werder lângă
Berlin.
Iunie 1937 – a început instruirea ca şi
commandant de avion la Şcoala de aviaţie
(pentru lupte aeriene) din Berlin Werder.
Iunie 1938 – ca ofiţer cadet superior s-a
alăturat Sturzkampfgeschwander 168 din
Graz/Steiermark.
1.12.1938 – a fost transferat la Şcoala pentru
piloţi de recunoaştere din Hildesheim, unde
îşi începe instruirea ca observator.
1.01.1939 – devine locotenent.
1.06.1939 – a fost repartizat în Grupul de
Recunoaştere Îndepărtată 121 din Prezlan.
Septembrie 1939 – întrebuinţarea piloţilor
de recunoaştere în campania din Polonia,
EK II „promovarea fără succes a aviatorilor
Stuka”.
2.03.1940 – de la Regimentul 43 de
Pregătire aeriană, Wien-Stammersdorf a fost
trimis la Centrul Regimental de Instrucţie de
la Crailsheim/Wurttemberg. Ajunge în
vechiul Graz pentru a se forma ca Pilot
Stuka. Apoi este repartizat la
Sturzkampfgeschwander din Caen,Franţa.
1.09.1941 – locotenent major.
Aprilie 1941 - a fost transferat la escadrila
Stuka ,,Immelmann”, Grupa I, Grecia
22.06.1941 – au început misiunile asupra
fronturilor sovietice.
- prima misiune reală în cadrul
Stuka I Geschwander 2 ,,Immelmann”.
18.07.1941- a primit decoraţia Crucea de
Fier, Rang I(de aur).
Septembrie 1941 – Cupa de Onoare pentru
realizările măreţe în luptele aeriene.
23.09.1941 – a scufundat cuirasalul sovietic
Marat (23600 BRT) în portul Kronstadt.
- în următoarea misiune a
scufundat un distrugător şi un crucisător.
ZORILE · Nr.1 (45) Anul XXIII (2012) 82
Decembrie 1941 – a primit Crucea Germană
(de aur).
15.01.1942 – a primit Crucea de Fier în
Rang de Cavaler.
15.08.1942 – este comandantul escadrilei III
/ St. Geschw 2 ,,Immelmann”.
24.09.1942 – 500 misiuni.
Toamna 1942 – este conducătorul Stuka-
Graz Thalerhof, transferul în sectorul sudic
al Frontului de Est.
Începutul lui noiembrie – Lazarett Rostow
(spital).
10.02.1943 – 1000 misiuni.
- sectorul sudic al frontului de
Est lângă Isjum(Ucraina).
1.04.1943 – a fost numit căpitan în urma
actelor de vitejie săvârşite împotriva
inamicului.
Primăvara 1943 – a scufundat 70 de
ambarcaţiuni de desant la Podul Cuba cu un
avion Ju 87G („Kanonenmaschine”) ce
deţine doua turnuri de 3,7 mm.
14.04.1943 – a primit decoraţia Crucea de
Fier în frunze de stejar, împreună cu alţi 229
Soldaţi ai Armatei Germane.
19.07.1943- comandant al escadrilei III/ St.
Geschw 2 ,,Immelmann”
12.08.1943 – 1300 misiuni.
18.09.1943 - a fost delegat official cu
înregistrarea sarcinilor escadrilei III / St.
Geschw 2.
9.10.1943 – 1500 misiuni, ofiţerul Hentschel
1200 misiuni.
- zona de acţiune Ucraina.
18.10.1943 – transferul escadrilei 2 Stuka la
escadrila 2 ,,Immelmann”.
Sfârşitul octombrie 1943-100 tancuri
sovietice doborâte pe Frontul de Sud.
25.11.1943- a primit Crucea de Cavaler cu
Frunze de Stejar şi Spade împreună cu alţi
42 de soldaţi.
22.02.1944 – este numit comandantul
Grupei III / SG 2 ,,Immelmann”.
1.03.1944 – maior (1.10.1042- a primit mai
multe decoraţii pentru faptele de vitejie
săvârşite).
21.03.1944 – atacul asupra podului de pe
Nistru de lângă Jampol.
- urmat de o aterizare forţată pe
teritoriul inamic pentru a-şi salva echipajul.
- luarea de prizonieri de către
soldaţii sovietici.
- împuşcat în umăr, acesta a
evadat parcurgând o distanţă de 50 km până
la liniile germane.
- mitralierul său Heutschel
deţinător al ,,Crucii de Cavaler” s-a înecat în
apele Nistrului (avea al II-lea nr de misiuni).
22.03.1944 – sosirea în Grupa III.
25.03.1944 – 1800 misiuni.
26.03.1944 – 17 tancuri doborâte.
27.03.1944 – scrieri în rapoartele Armatei:
,,…Maiorul Rudel, comandant de grupă într-
o altă aripă de asalt a distrus într-o singură zi
17 tancuri inamice în partea de Sud a
Frontului de Răsărit.”
28.03.1944 – scrieri în rapoartele Armatei:
,,Mari Unităţi aeriene germane au intrat în
lupta între Nistru şi Prut. Au fost distruse
numeroase tancuri inamice şi un număr
imens de vehicule cu motor sau cu tracţiune
hipo. Cu această ocazie, maiorul Rudel a
distrus 9 tancuri. Până acum, în 1800
misiuni, a distrus 202 tancuri…”
29.03.1944 – a primit „Crucea de Cavaler a
Crucii de Fier cu Frunze de stejar, Spade şi
Diamante (de aur)” pe atunci cea mai înaltă
distincţie militară.
29.03.1944 – Telegrama comandantului
Suprem al Aviaţiei Mareşalul Hermann
Goring către maiorul Rudel:
Dragul meu Rudel! Dumneavoastră,
cel mai îndrăzneţ şi bun aviator, veţi fi
decorat astăzi de comandant cu cel mai mare
ordin pentru fapte de vitejie. Cu adânca
bucurie te felicit pentru acordarea distincţiei
„Crucea de Cavaler a Crucii de Fier cu
Frunze de stejar şi Diamante”.
Această decoraţie se acordă doar
soldaţilor a căror fapte au intrat în istoria
poporului german. Plin de voinţa fanalică
pentru lupta şi purtarea plină de
ZORILE · Nr.1 (45) · Anul XXIII (2012)
83
camaraderie, ceea ce aţi realizat
dumneavoastră ca unic luptător şi
conducător al trupelor de pe Frontul de
Răsărit este realmente de admirat.
Nimeni nu a fost mai noroc decât
mine, când a fost anunţată recenta
dumneavoastră salvare de pe teritoriul
inamic.
Aviaţia militară, este mândră că
faceţi parte din ea.
30.03.1944 - „ …Comandantul ia acordat
maiorului Rudel, conducătorul escadrilei de
luptă,ca şi altor 10 soldaţi din armata
germană distincţia “Crucea de Cavaler a
Crucii de Fier cu Frunze de stejar,Spade şi
Diamante”.
1.06.1944 – a 2000-a misiune pe câmpul de
luptă Stânca de lângă Iaşi.
3.06.1944 – maiorul Rudel a decorat cu cea
mai înaltă distincţie militară,a zburat pentru
a 2000-a oara pe lângă frontul de est. Cu
ocazia acestui eveniment i-au fost acordate
de către conducătorul suprem al Forţelor
Armate Aeriene ,,Insigna Piloţilor de
Front”(de aur cu diamante) și ,,Insigna
Piloţilor şi Observatorilor” (de aur cu
diamante)
6.08.1944 – Menţionări în Ordinul de zi al
Armatei:
,,…27 de tancuri au fost nimicite de
aviaţia de asalt. Maiorul Rudel a distrus 11,
ajungând la un palmares de 300 de tancuri.”
Jumătatea lunii august 1944 – 320 tancuri
doborâte,câmpul de luptă Kurland
19.08.1944 – a fost doborât de un tun
antiaerian lângă Erghi (Kurland).
- rănit la picior aterizează forţat
pe teritoriul german (în spatele liniilor
germane).
1.09.1944 – locotenent major.
1.10.1944 – a preluat conducerea a SG2
“Immelmann”.
17.11.1944 – rănit în timpul
bombardamentului din Ungaria (împuşcat în
coapsa stângă)
aterizează pe aerodromul de lângă
Budapesta.
- evadarea din Lazarett.
- misiunile următoare
(ulterioare) a zburat cu
piciorul în ghips.
23.12.1944 – 2400 misiuni, 463 tancuri
doborâte.
1.01.1945 – a primit cea mai înaltă distincţie
a întregii armate germane „Crucea de
Cavaler a Crucii de Fier cu Frunze de
stejar,Spade şi Diamante (din aur)”.
- a fost promovat la gradul de
colonel.
16.01.1945 – în Odenburg (Sopron) /lacul
Neusiedler primeşte cea mai înaltă distincţie
ungară : „Medalia de aur pentru bravură” (a
fost acordată doar de 7 ori, Rudel fiind
singurul străin).
8.02.1945 – lângă Lebus pe Oder –
doborârea a 12 tancuri, iar la al 13-lea
avionul său este lovit de un proiectil rus de 4
cm.
- a fost grav rănit la piciorul
drept. A reuşit să aterizeze forţat în liniile
germane. Dr. Gadermann a reuşit să-i
oprească hemoragia. În cartierul general al
armatelor SS lângă Seclow, 20km vest de
Kurstin, îi este amputat piciorul de la
genunchi în jos. Stă la spitalul Lazarett din
Berlin.
10.02.1945 – Menționare în ordinul de zi al
Armatei:
,,Maiorul Rudel a distrus 11 tancuri
sovietice în ultimele zile, ajungând la un
scor de 516 tancuri (pe 8.02.1945 Rudel a
distrus, în realitate, 13 tancuri după cum
spune și un martor ocular.”
Paște 1945 – sosirea la escadrilă: Rudel
zboară cu piciorul nevindecat în misiuni.
Doborârea tancurilor ce au urmat nu au fost
socotite ca succese personale ci au fost
trecute în contul escadrilei. Împreună cu el a
zburat PC-avizor, căpitanul Niermann.
ZORILE · Nr.1 (45) Anul XXIII (2012) 84
8.05.1945 – aterizarea împreună cu alte
avioane pe aerodromul din Kitzegen, deja
ocupat de Grupul American de vânătoare.
Până la sfârșitul războiului, colonelul Rudel
a zburat 2530 misiuni (un număr pe care nu
l-a mai atins nimeni- record mondial), a
distrus mai mult de 519 tancuri, a scufundat
un cuirasat, un crucisător, un distrugător, 70
ambracațiuni de desant, a doborât 9 avioane
(7 avioane sovietice de vânătoare și 2
avioane de bătaie I I2).
- a distrus peste 800 de vehicule:
peste 150 piese de artilerie (tunuri
antiaeriene), 4 tunuri blindate și mai multe
poduri și legăturile de apovizionare a
trupelor inamice.
A fost lovit de 30 ori de tunurile
antiaeriene și de armele infanteriei, de cinci
ori rănit și s-a salvat de 6 ori din prizonierat
sau moarte după aterizare forțată.
După război, în ciuda protezei, a
rămas un sportiv activ, făcând tenis,
înnotând și schiind împotriva participanților
la diferite campionate.
31.12.1951 – a escaladat vârful Aconcagua
din Argentina (7020 m), cel mai înalt vârf al
continental american.
- au fost nevoite să se întoarcă cu
50 m înainte de vârf datorită vremii
nefavorabile.
31.03.1953 – prima escaladare a vârfului
Llullay-Yacu, 6920 m, cel mai înalt vulcan
din Anzii argentinieni, împreună cu Dr.
Dangl și Dr. Morghen. La a doua escaladare
are loc accidentul mortal al fotografului
expediției Erwin Neubert (cădere). Acesta a
fost înmormântat într-o grotă în cea de-a
treia expediție.
Traducere de Ana-Maria Țîntă,
clasa a XI-a Filologie2
Profesor îndrumător: Irina Bîrlescu
Motorbuch Verlag
Nach Verleihung der Brillanten
weider >>zu Hause<< bei seiner III.
Gruppe, die in Husi/Rumänien liegt. Von
links: Lt. Ebersbach (Gruppen-TO),
Hauptamann Katzchner (Geschwader-TO),
Major Rudel,Uffz.?
Feldflugplatz Husi/Rumänien, April
1944: Das Geschwader in Paradeaufstellung.
Der Chef der Luftflotte 3, Generaloberst
Otto Deβloch, würdigt in seiner Ansprache
fi Leistungen des Geschwaders.
Die I. Gruppe stellt sich am 6.4. in
Husi mit ihrem Gruppenkommandeur
Hauptmann Bauer (RK Januar 1944, EL
18.10.44) zum Erinnerungsfoto.
.
MAI-JUNI 1944: HEITERE
KOSTABARKEITEN IN HUSI
ZORILE · Nr.1 (45) · Anul XXIII (2012)
85
Links: Mit todernstem Gesicht
meldet sich am 12. Mai 1944 ein Gefreiter
des Heeres beim Kommandeur: >>Die
heiteren Kostbarkeiten zur Stelle!<<.
Der Gerfreite heibt Alfred Robmann,
stammt aus Stargard in Pommern, ist
Regisseur und Schauspieler und leitet die
Frontbuhne >>Heitere Kostbarkeiten<<.
Nach einer abenteuerlichen Schiffsreise bis
Constantia und von dort mit dem Bus zum
Feldflugplatz Husi, will er mit seiner Truppe
ein Gastspiel geben.
Rechts: (Ausschnitt aus
Zeitungsartikel)
Nach dem Kriege berichtet der heute
als Regisseur und Schauspieler in Wien
lebende Alfred Robmann uber seiune
Erlebnisse bei den >>Immelmannern<< in
Husi in einerm Artikel der >>Pommerschen
Zeitung<<, Hamburg.
Vor dem Gefechtsstandszelt der
III./SG 2 warten Gefreiter Robmann und
seine Pianistin Anna Riepenhausen aus
Hamburg auf die Entscheidung des
Kommandeurs,wann die Vorstellung
stattfinden kann.
Mai-Juni 1944: Die Frontlage am
unteren und mittleren Dnjestr und im Raum
Jassy (Heeres-Gruppe Sudukraine unter
Generaloberst Schorner) hat sich – nicht
zuletzt durch die erfolgreichen Stukaeinsatze
– gefestigt. Aber noch immer stehen die
Heeresverbande einschlieblich Waffen-SS in
schweren Abwehrkampfen. Schwerpunkte
sind die Dnjestr-Bruckenkopfe Tiraspol-
Tighina, Grigoriopol-Taschlyk und das
Gebiet westlich des Pruth im Raum Jassy,
wo die Sowjets mit uberlegenen Kraften
uber Targut-Frumos in Richtung
Karpatenpasse und nach Suden druchen.
Von fruhmorgens bis Einbruch der
Dunkelheit sind die Stukabesatzungen im
Einsatz. Kaum ein Feindflug ohne
Luftkampfe mit russischen Jagern, kein
Angriff ohne starke Flakebwehr! Ein
>>hartes Brot<< fur Rudel und seine
Kameraden. Meist startet er mit seiner
Gruppe von Husi zu den Dnjestr-
Bruckenkopfen im Osten. Geht es nach
Norden zur Jassy-Front, wird haufig auch
Bacau, 90 km westlich Husi, als
Absprunghafen benutzt.
Juni 1944, Gefechtsstand der III.
Gruppe in Husi: Telefonisch wird mit der
II./JG 52 Begleitschutz vereinbart und auf
der Karte der Treffpunkt mit den Jägern
festgelegt.
Von rechts: Major Rudel, Lt. Stähler
(Chef der 7. Staffel), Lt. Weiβbach (la der
Gruppe), halb verdeckt Uffz. Rimkus
(Stabs-Gefechtsschreiber), Lt. Kainz (7.
Staffel).
Oben: Seit einigen Tagen lauft das
Angriffsunternehmen im Raum Jassy. Es ist
der 1. Juni.1944.
Ab 04.20 Uhr fliegen die
Besazungen der III. Gruppe Einsatze gegen
russische Feld- und Artilleriestellungen bei
Stanca. Feldflugplatz Husi: Der
Kommandeur steight in die Maschine. Dies
wird sein 2000. Feindflug.
Angriffsziel: Sowjetische Stellungen
sudwestlich Schlobberg Stanca.
Oben rechts: Generalobers Ferdinand
Schorner (Heeres-Gruppe Sudakraine) gibt
Major Rudel im Gruppengefechtsstand Husi
ZORILE · Nr.1 (45) Anul XXIII (2012) 86
anhand der Lagekarte einen Uberblick uber
das geplante Angriffsunternehmen nord-
westlich Jassy. Dabei wird der Stukaeinsatz
an den Schwerpunkten besprochen.
DER 2000. FEINDFLUG:
Wegen des einzig dastehenden
Ereignisses in der Luftkriegsgeschichte sind
am Rande des Rollfeldes in Husi zwei
Posten unter Gewehr neber der Fahne des
>>Immelmann<<-Geschwaders aufgezogen.
Vorbei an der Fahnengruppe rollen die
Machinen Major Rudel und seiner Gruppe
zum Start.
Vom 2000. Feindflug ist Major
Rudel um 14.10 Uhr in Husi gelandet. Er
wird von seinem 1. Wart Fw. Gunther mit
einem Blumenstraub begluckwunscht.
Ein Erinnerungsfoto an den
>>2000.<< in Husi: Major Rudel mit seinem
bewährten Bordschützen Stabsarzt Dr.
Gadermann und die Techniker des
Gruppenstabes vor der berühmten
Erfolgsmaschine.
Motor de carte: editură
După acordarea decoraţiei cu
diamante,mai târziu ,,acasă” la Grupa a III-a
aflata în Huşi, România. De la stânga:
Locotenent Ebersbach (Grupa-TO),
Căpitanul Katzschner (escadrila-TO), Maior
Rudel, subofiţer.
Aerodromul Huşi, România- aprilie
1944.
Escadrila în Paradă.
Şeful flotei aeriene 3, general colonel
Otto Deblock, omagiind în discursul său
realizările escadrilei.
Grupa I împreună cu comandantul
său căpitanul Bauer aşezat pentru o
fotografie de grup (RK fanuar 1944, EL
18.10.1944) făcută pe data de 6.04 în Huşi.
MAI-IUNIE 1944: ,,COMORI SENINE” ÎN
HUȘI
Stânga: La 12 mai 1944, un caporal
al armatei anunţă cu o faţă gravă pe
commandant: ,,Heitere Kostbarkeiten
prezent!” Caporalul Alfred Robmann, venit
din Stargard (Pomerania) este regizorul,
actorul şi conducătorul scenetei de front:
,,Heitere Kostbarkeiten”(comori
senine).După o călătorie aventuroasă cu
vaporul până la Constanţa şi de acolo cu
autobuzul până la aerodromul Huşi, acesta
dă un spectacol.
Dreapta (fragment dintr-un articol
din ziar)
Ca regizor şi actor al Teatrului din
Viena, după război, Alfred Robmann
relatează într-un articol al ziarului
Pomeraniei despre evenimentele şi trăirile
alături de ,,Immelmannern” în Huşi.
În faţa cortului de comandă III./SG2
aşteaptă caporalul Robmann şi pianista
Anna Riepenhausen din Hamburg decizia
comandantului asupra momentului când va
avea loc spectacolul.
Mai-Iunie 1944 – Scopurile (ţelurile)
Stuka:Nistru- pod şi frontul din zona Jassy.
ZORILE · Nr.1 (45) · Anul XXIII (2012)
87
Mai-Iunie 1944 – Poziţia frontului în zona
Nistrului inferior şi mijlociu cât şi a zonei
Iaşi s-a consolidat (trupele armate din
Ucraina de Sud sub conducerea general
colonelului Schorner) – nu în ultimul rând
prin acţiunile de succes ale Stuka. Cu toate
acestea uniunile armate cât şi trupele SS stau
în punctele greu de apărat.
Punctele greu de apărat sunt Nistru –
podul Tighina-Tiraspol, Grigoriopol-
Taschlye şi regiunea de la vest de Prut în
zona Iaşi, unde sovieticii strâng linia
frontului mai sus de Târgu-Frumos pe
direcţia trecătorilor din Carpaţi.
De dimineaţa devreme până la
lăsarea întunericului echipajele Stuka sunt în
acţiune.
Cu greu reuşea un avion de
vânătoare rusesc să scape de apărarea
antiaeriană! ,,O pâine tare” pentru Rudel şi
camarazii săi.
De obicei el decolează împreună cu
grupa sa din Huşi şi merge spre este în zona
podului de pe Nistru. Apoi continuă spre
nord în zona frontului Iaşi şi foloseşte
adesea ca loc de aterizare Bacăul situat la 90
km vest de Huşi.
Iunie 1944: zona de luptă a Grupei a III-a în
Huşi: stabilind telefonic, pe hartă, punctul de
întâlnire între escadrila II/JG 52 şi vânători.
De la dreapta: Maiorul Rudel, Lt. Stahler
(şeful escadrilei 7), Lt. Weibbach, văzut pe
jumătate, subofiţerul Rimkus (reporter de
război al Statului Major), Lt. Kainz
(escadrila 7).
De câteva zile are loc atacul în zona
Iaşi.
Este 1 iunie 1944. De la ora 4:20
zboară echipajul Grupei a III-a deasupra
poziţiilor ruse ale artileriei din zona Stânca.
Aerodromul Huşi: Comandantul urcă
în avion. Aceasta devine cea de-a 2000
misiune.
Ţinta atacului: poziţiile sovietice de
la sud vest de Stânca.
Dreapta sus: General colonel
Ferdinand Schorner (Grupa din Ucraina de
Sud) îi prezintă maiorului Rudel (din Grupa
de atac Huşi) cu ajutorul hartei, o imagine
de ansamblu asupra atacului planificat de la
Nord Vest de Iaşi.
Alături discutând despre acţiunile
(intervenţiile) Stuka în zonele dificile.
A doua mea misiune de zbor.
Datorită acestui unic eveniment din
istoria luptelor aeriene la marginea pistei de
decolare sunt prezenţi doi soldaţi înarmaţi ce
încadrează steagul escadrilei ,,Immelmann”.
El a fost felicitat acordândui-se un
buchet de flori de către Gunther pentru
primul său zbor de observaţie cu un FW.
Amintire foto la a 2000 misiune
Huşi:
Experimentatul Maior Rudel, ţintaşii
săi, doctorul regimentului Dr. Gadermann şi
tehnicianul grupei înaintea celebrelor
avioane.
Traducere de Ana-Maria Țîntă,
clasa a XI-a Filologie2
Profesor îndrumător: Irina Bîrlescu
Notă: Aducem mulțumirile noastre familiei
Viorica și Constantin Neculau pentru
înlesnirea publicării materialului de față, pe
care ni l-a pus la dispoziție cu generozitate.
ZORILE · Nr.1 (45) Anul XXIII (2012) 88
Plumb
de George Bacovia
Dormeau adânc sicriele de plumb,
Și flori de plumb și funerar veșmânt --
Stau singur în cavou... și era vânt...
Și scârțâiau coroanele de plumb.
Dormea întors amorul meu de plumb
Pe flori de plumb, și-am început să-l strig --
Stau singur lângă mort... și era frig...
Și-i atârnau aripile de plumb.
СВИНЕЦ
Джорджe Ваковия
Глувоко спали свинцовые гробы
И свинцовые цветы и наряд похоронный
Наряд похоронный и свинцовые цветы
В гробе одинокий лежал я… и ветер
дул…
И свенцовые венки скрипели.
Спала моя отвернутая свинцовая любовь
На свинцовые цветы, и начал крикнуть ее
Лежал я рядом с мертвецом… и было
холодно…
И свинцовые крылья опущенны были.
Traducere de Denis Popa,
clasa a VII-a
Aquarelle…
par Robert Desnos
Les soldats ont brűlé la ferme et le château,
Abattu le donjon, la ruine romaine,
Qui, triomphant du temps, de la foudre et de
l’eau,
D’un long passé restaient une preuve
certaine.
Leurs débris maintenant détournent le
ruisseau…
Monuments de tristesse et de guerre et de
haine.
Les soldats ont brűlé la ferme et le château,
Abattu le donjon, la ruine romaine…
L’oiseau ne chante plus à l’ombre du
rameau,
Le cerf ne vient plus boire à la fraîche
fontaine,
Le lièvre a déserté le sinueux réseau
Des taillis épineux dont il fit son domaine…
Les soldats ont brűlé la ferme et le château,
Abattu le donjon, la ruine romaine…
Acuarelă de Robert Desnos
Soldații au dat foc fermei și castelului,
Au distrus turnul, ruină romană,
Care înfruntând timpul, cenușa și apa,
Trecutului îndelungat, rămăseseră mărturie
vie.
Rămășițele lor , acum se zăresc printre stuf...
Monumente ale tristeței, ale războiului și ale
urei.
Soldații au dat foc fermei și castelului,
Au distrus turnul, ruină romană…
Pasărea nu mai cântă la umbra ramurilor,
Cerbul nu mai vine să bea din fântâna
răcoroasă,
Iepurele și-a deșertat povara grea
De spini ascuțiți în care și-a făcut culcuș…
Soldații au dat foc fermei și castelului,
Au distrus turnul, ruină romană…
Traducere de Ana-Maria Dolhăscu
ZORILE · Nr.1 (45) · Anul XXIII (2012)
89
Chanson
par Robert Desnos
I
Les sapins, dans la nuit, pleurent
Et la voix du sort
Appelle chaque heure
La mort.
II
Sur les dolmens de Bretagne,
Merlin vient le soir,
Quand vals et montagnes
Sont noirs.
III
Et les enfants dans leurs langes
Sanglotent tout bas
Quand le bruit étrange
S’en va.
IV
Tout tremble, mers et nuages…
Libre est l’aquilon,
Et le sombre orage,
Frelon.
Cântec
de Robert Desnos
I
Brazii plâng în noapte,
Și cu vocea lor,
Cheamă în fiecare clipă,
Moartea.
II
Pe colinele Bretaniei
Merlin vine seara
Când văi și munți,
Se întunecă.
III
Și copiii în pătuțurile lor
suspină încet.
Când zgomotul străin,
Se îndepărtează.
IV
Totul tremură
Mări și nori.
Liber este doar vulturul
Și furtuna tristă,
Străpunge.
Traducere de Ioana Bahnariu
ZORILE · Nr.1 (45) Anul XXIII (2012) 90
Personalităţi
Poeți hușeni contemporani
Ana Pricop,
clasa a XII-a Matematică Informatică2
Nicuşor Darabană
Printre dealurile grele de poame ale Huşului s-a ivit şi a prins contur de pârg o voce
clară şi proaspătă, cu iz de ,,flori de zarzăr şi cais/ slobode prin paradis’’, în care freamătă iubiri
împlinite şi morţi vremelnice. Uneori şăgalnică şi naivă , cu accente populare filtrate prin
Alecsandri și Eminescu, alteori grav şi sumbru bacoviană, poezia lui Nicuşor Darabană încântă
prin acele frăgezimi de debut autentic, în care prozodia nu se supune întotdeauna regulilor
clasice, dar ,,vocalele sunt dulci armonii-țigănci dansând pe mesele boemiei’’ ce-ţi lasă în suflet
o urmă albă, semn că pe acolo, a trecut, uşor, Duhul.
“Nu am de spus oamenilor mai mult decât am de spus, dar simt cã suferinţa, în forul meu
interior, nu e nici la jumãtate de drum. Deşertăciunea mi-a invadat întreaga intimitate, nu mai am
nicio iluzie sănătoasă. Toate stările mele ce aveau în trecut o cale comună, sublimă și extatică –
calea iubirii– merg acum pe același drum, cu gândurile renunţării, ale singurătăţii, ale morţii;
gânduri născute din neajunsurile fiinţei, din incapacitatea mea fizicã și spiritualã de-a lumina, de-
a purifica, de-a merge până la capăt în demersul universal și revelator al iubirii, adică al atingerii
stării superioare fiinţei; stare prin care omul, născut sub zodiacul fricii de moarte din simbioza
inechitabilă a forţei demonice și a palidei scântei a cunoaşterii, renunţã definitiv și ireversibil la
răutatea lăuntrică dominatoare și, concentrându-şi iubirea asupra unei singure fiinţe, își revarsã
bucuria de viaţă și bunătatea asupra întregului Univers în împãcarea inconştientă, sublimă și
armonioasă cu propria moarte. (…) Dacă am rămâne suspendaţi în vidul acesta de cunoaştere,
nebunia ce ar urma ar fi cea mai blândă pedeapsă pentru vertijul inefabil în care ne abandoneazã
iubirea”, a scris Nicuşor Darabanã, în deschiderea volumului proaspăt lansat, ,,Rătăcit în
lumină”.
Ion Alexandru Angheluş
S-a născut la Nuci, judeţul Ilfov, în 1937. A urmat cursurile liceale la Bucureşti, apoi Facultatea
de Română-Istorie. A predat timp de aproape 30 de ani, la Liceul „Cuza Vodă” din Huşi, fiind
considerat unul dintre cei mai prestigioşi dascăli.
Este autor a numeroase articole de critică şi istorie literară publicate în ,,Astra", ,,Ateneu", ,,
Convorbiri literare’’, ,,Cronica’’, ,,Vremea nouă’’. A fost redactor al revistei Zorile a Liceului
„Cuza Vodă”, animator cultural creator al unei veritabile şcoli de scriitori prin cenaclul Casei de
Cultură.
Este autorul volumelor: ,,Nunţile focului’’ (Editura Litera, Bucureşti, 1971), ,,Ambrozie şi
nectar’’(în colaborare cu A.D. Tudosie, Editura Litera,Bucureşti, 1978), ,,Jurnal de idei’’
(Editura Litera, Bucureşti, 1980), ,,Drumul cuvântului’’ (Editura Junimea, Iaşi, 1980), ,,Pânda de
seară’’ (Editura Cartea Românească, Bucureşti, 1983), ,,Cumpărătorul de bufniţe’’ (Editura
Junimea, Iaşi, 1985), ,,Cai de lut’’ (apărut postum, în 1992, Editura Contact Internațional, Iaşi).
A lăsat în manuscris mai multe volume de versuri, o monografie despre jurnalul literar al lui
ZORILE · Nr.1 (45) · Anul XXIII (2012)
91
George Călinescu, o monografie despre ideocritica lui Adrian Marino, Eminescu sau mitul
insulei lui Euthanasius, o istorie a poeziei româneşti, un român şi o bogată corespondenţă cu
Adrian Marino, Constantin Noica, Edgar Papu, etc.
S-a stins din viaţă în anul 1986. Ca o apreciere a meritelor sale în dezvoltarea culturii huşene, o
stradă şi cenaclul Casei de Cultură îi poartă numele: Ion Alexandru Angheluş.
Marta Miclescu
Deși a ajuns la vârsta când cei mai mulţi oameni renunţă la idealuri, Marta Miclescu, a păstrat
elanul tineresc, energia şi mai ales dorinţa de a lăsa generaţiilor viitoare bogăţia spiritului său
exprimată în filele celor 10 ediţii, îmbrăţişând în felul acesta, ca formă artistică veşniciei, poezia
(dar şi proza) care să mângâie şi să încânte inimi și suflete de-a lungul timpului.
Volumul ,,Meandrele iubirii"(Editura Eficient, Bucuresti, 2001) apărut bilingv, tradus
profesional de Mariana Net va lărgi aria celor care iubesc poezia de dragoste şi care poate, îi vor
pomeni numele autoarei acum şi mai departe .
În poeziile din noua carte, pornite din inima unui copil ascuns sub învelişul bogat al anilor,
predomină sentimentul dragostei curate exprimat într-o formă artistică cu mare forţă de sugestie.
Poeziile Martei Miclescu se adresează cititorilor de orice vârstă cărora le mângâie sufletul, le
încântă auzul, oferindu-le plăcerea unei lecturi surprinzătoare prin originalitate și sensibilitate .
Volume publicate: ,,Verdele iubirii’’ (Editura Semne,Bucuresti,1997), ,,Glasuri in saci cu
jăratec’’(Editura Făt-Frumos, Bucureşti, 1996), ,,Moartea-n roșu’’(Editura Litera, Bucureşti,
1996), ,,Piatra cu aripi’’ (Editura Semne, Bucureşti, 1996), ,,Amintirile prezentului’’(Editura Făt-
Frumos,Bucureşti,1996), ,,Grădina Maicii Domnului’’ (Editura Nouă, Bucureşti, 2008), ,,Scântei
de inţelepciune’’ (Editura Eficient, Bucureşti, 2002), ,,Tatăl Nostru’’ (Editura Făt-Frumos,
Bucureşti, 1995).
Marian Palie
O promisiune a poeziei româneşti de mâine este Marian Palie, elev al Liceului Teoretic ,,Cuza
Voda’’ din Huşi.
Primele semne de recunoaștere publică a talentului sunt premiile deja obținute (premiul I la
concursul ,,Tinere condeie’’ , două ediţii consecutive, la faza judeţeană 1996, 1997, Trofeul
,,Pana de aur’’ , Bârlad , 1997-concurs interjudeţean şi ,,Aripi de lumină’’, pentru proza scurtă ,
oferit de revista ieşeană ,,Lumina creştinului", 1997). De asemenea, Marian Palie colaborează la
diverse publicaţii.
Fireşte, aceste semne nu sunt o garanţie pentru evoluţia ulterioară a poetului, dar, deocamdată
Marian Pălie urmează cu perseverenţă chemarea harului, fiind pe cale de a depăşi stângăciile şi
spiritul de imitaţie inerente vârstei, dovedind siguranţa în expresie şi stăpânirea uneltelor poetice.
Sensibil, cu mobilitate de gândire şi spirit critic echilibrat, avid de lectură, Marian Pălie poate să
însemne ceva în schimbul apropiat al generaţiilor din literatura naţională.
Volum publicat: ,,Asceza durerii" (Editura Cernii,Iaşi,1997).
ZORILE · Nr.1 (45) Anul XXIII (2012) 92
Aurel Cehan
Impulsul acestuia de a scrie datează încă din vremea facultăţii, când ochiul proaspăt şi cugetul
curat se nutreau din fascinantul spectacol al lumii. În Aurel Cehan putem vedea un "filosof
sceptic ", atent la oameni şi la lucruri, la timp și la istorie. Este de altfel greu de conceput o altă
ipostază esenţială a umoristului , socotit dintotdeauna om al cetăţii: martor, participant şi
comentator al caleidoscopului vieţii.
Temele sale sunt diverse şi de o actualitate incontestabilă: femeia, impostorul, masca, ingratul,
prostia, sexul, gripa aviară, celebritatea, alcoolul, poliţia, justiţia, politica, divorţul, slugărnicia,
vânătoarea , prostituţia, vinul, minciuna, viagra, Parlamentul.
O secţiune consistentă este consacrată rondelurilor, specie pe cât de pretenţioasă pe atât de
dificilă. Creaţiile de gen ale lui Aurel Cehan se grupează pe două coordonate: nostalgic -
sentimentală, în acord cu stările de spirit ale semnatarului.
Tematic se polarizează similar, sugerând simetria trăirilor aflate la echilibru(vesel-trist): blonda,
murim puţin câte puţin, soacra, capitalism de faţadă, votul, hoţia la români, amanta, satul natal,
speranţa ca drog, linguşirea, stresul, tupeul si nesimţire, vedetism, pădurea, moartea.
Privit fără prejudecăţi şi fără partizanat, umorul lui Aurel Cehan este aidoma picturii naivilor.
Raportată la marile curente şi scoli, arta naivului are o ingenuitate netrucată ce-i conferă valoarea
perenă .
A modifica ecuaţia intelectuală a artistului înseamnă a-i ucide puritatea nativă. Aurel Cehan este
autentic atât în reuşite cât şi în eşecuri. Aici stă cheia formulei lui umoristice. Volume publicate:
,,Elixir de sănătate’’ (Editura Contrafort, Craiova, 2010), ,,Terapie în cuvinte’’(Editura Dosoftei,
Iaşi, 2002).
Fan Iosub
S-a născut pe 20 aprilie 1931 în localitatea Ghermăneşti, comuna Drânceni, judeţul Vaslui, într-o
familie de funcţionari. A absolvit Liceul Economic din Iaşi (1971) şi a lucrat numai în
învăţământ ca învăţător şi profesor suplinitor (1948-1979), prestând în paralel şi alte munci
suplimentare: director la căminul cultural 4 ani, bibliotecar comunal 5 ani şi secretar de şcoală 17
ani.
Nu a fost primit niciodată in PCR din cauza poziţiei sociale a familiei. Distincţii primite: Premiul
I călărie 1950, Huşi, Premiul I şah 1964, Huşi, Premiul II pictura 1964, Huşi. Începând cu anul
1981 a publicat poezii şi epigrame în ,,Vremea Nouă’’, ,,Prutul’’, ,,Lohanul’’. Între anii 1960-
1970 a activat ca membru al Cenaclului literar ,,Mihai Eminescu’’ Huşi, condus în acea vreme de
poetul Ion Alexandru Angheluş, la al cărui îndemn şi-a transpus înclinaţiile poetice pe hârtie.
A trebuit să treacă 35 de ani pentru a răsări din Fan Iosub poetul. Şi încă un poet adevărat, un
poet al forţei trăirilor, al imaginilor-metaforă suprinzătoare, un poet de o delicateţe extremă,
coborât parcă printre noi din alt timp, un bun stăpânitor al unei formule lirice consacrate, dar cu
versuri sincere şi frumoase!
Prin versuri încărcate de emoţie, uneori aparent fragile ca aripa unui fluture, poezia lui Fan Iosub
reflectă o realitate interioară, tulburătoare şi tragică, mistuită de dragostea de ţară ,confruntându-
se vizionar cu întrebările începutului de mileniu: ,,Pe oceanul rătăcirii, nu mai vrem să pierdem
vreme/ Nu mai vrem să ducem viaţa din extreme în extreme’’ ,,Neamul meu’’.
Acest mare om a avut parte de debut la 79 de ani cu volumul ,,Poezii’’ (Editura Pin, Iaşi, 2010).
ZORILE · Nr.1 (45) · Anul XXIII (2012)
93
Eugenia Faraon
Este o remarcabilă poetă, discretă, trăind în singurătate, castitate, credinţă, înălţându-şi vocea în
rugăciuni stinse in murmure abia audibile. Poemele sale scurte tânjesc după perfecţiunea şi
sacralitatea actului liturgic şi oricum ar fi privite, cu toate imperfecţiunile lor de azi, transmit o
autentică fervoare mistică. Învingându-şi angoasele şi dominându-şi fragilitatea, poeta Eugenia
Faraon se decide să debuteze editorial.
Volume: ,,Bolţile rugii’’ (Editura Macarie, Iaşi, 1994), ,,Floarea cerului’’ (Editura Cormin, Iaşi,
1997), ,,Freamăt şi cleştar’’ (Editura Haiku, Iaşi, 1998).
Constanta Caţichii Tiron
Volume: ,,Rugă pentru firul de iarbă’’ (Editura Amurg sentimental, Bucureşti, 1999), ,,Pasiuni
gastronomice" (Editura Junimea,Iaşi, 2003), ,,Balsam alb"(Editura Macarie, Târgovişte, 1997).
In primăvara anului 1995 Editorul volumului ,,Balsam alb”, Mihail I. Vlad se afla pentru prima
oara la Huşi.Însoţit de distinsul poet Cezar Ivănescu şi ,reprezentanţii Inspectoratului pentru
Cultură ai Bibliotecii Judeţene Vaslui, a lansat la Biblioteca Municipală Mihai Ralea volumul de
versuri ,,Bolţile rugii”, semnat de Eugenia Faraon . A fost primul pas in colaborarea literară
dintre Târgovişte si Huşi .
După ultimele autografe oferite la lansare de Eugenia Faraon , o doamnă i-a lasat editorului un
plic discret.In acest plic el a descoperit frumoase poezii religioase semnate de aducătoarea
plicului, doamna Constanţa Caţichii Tiron.O parte din poezii au văzut lumina tiparului in revista
,,Târgoviştea ".
,,Balsam alb " este primul volum al doamne Constanţa Caţichii -Tiron.
,,Rugă pentru firul de iarbă" ,poartă însemnele unor ani care au trecut , lăsând in urmă amintiri
mişcătoare, poveri de gând si călătorie.O undă nostalgică , dar nu apăsătoare şi grea, ci suavă,
învăluie atmosfera şi discursul multor rememorări lirice. Ceva ca o temere, ca o nelinişte blândă,
ca o reţinere a glasului in faţa unui munte masiv nu-i ingăduie să iasă prea des in larg , de aceea
multe versuri rămân mai mult de interior, dar un interior orânduit cu grijă şi armonie , după
sfintele obiceiuri ale pământului.Întâmplările de acasa, reveriile unor vârste frumoase acum
depărtate, cu visele lor şi speranţele , dar şi cu înfrângerile de o clipă, alcătuiesc temele multor
poezii.
Oameni de seamă din ținutul Hușului5
Nr.
crt.
Numele și prenumele Anul nașterii și
al morții
Locul nașterii Explicațiuni
1. Constantin Cantemir 1612-1693 Silișteni Domnitor al Moldovei.
2. Dimitrie Cantemir 1673-1723 Iași Domnitor al Moldovei.
3. Antioh Cantemir Silișteni Domnitor al Moldovei.
4. Alexandru I. Cuza 1820-1873 Huși Domnitor al Principatelor Unite.
5 Listă elaborată de Petru P. Harnagea în Oameni de seamă din ținutul Fălciu, Manuscris.
ZORILE · Nr.1 (45) Anul XXIII (2012) 94
5. Ion Cuza 1784-1848 Barboși Mare Postelnic de Fălciu.
6. Mihai Kogălniceanu 1817-1891 Iași Om politic, patriot unionist,
diplomat.
7. Mavrogheni Dumitru 1819-1887 Iași Patriot progresist, economist.
8. Veniamin Costache 1768-1846 Roșiești Episcop de Huși, mitropolit al
Moldovei.
9. Fătu Anastasie 1816-1886 Mușata Profesor universitar, savant,
medic.
10. Ghibănescu Gheorghe 1864- Gugești Istoriograf de seamă.
11. Negură Nicolae 1832-1884 Huși Savant, medic.
12. Castoian Dumitru Huși Fondator spital Huși, mare
filantr.
13. Cireș Oconel 1883-1971 Hurdugi Prim președinte al Înaltei Curți
de Casație.
14. Dimitrescu Ștefan 1886-1933 Huși Pictor, director Institutului de
Arte.
15. Săulescu Gheorghe 1793-1864 Roșiești Profesor universitar, savant,
scriitor.
16. Panu Anastase 1810-1867 Iași Președintele Tribunalului Fălciu,
unionist patriot.
17. Beldiman Alexandru 1760-1826 Huși Ispravnic, scriitor, savant.
18. Florescu Mihai 1895-1925 Huși Artist de cinema.
19. Petre Constantinescu-
Iași
1892-1977 Iași Academician, progresist.
20. Costăchescu Nicolae 1876-1939 Huși Profesor universitar, savant,
chimist.
21. Teleman Gheorghe 1835- Huși General în 1877.
22. Peneș Curcanul 1854- Vaslui Erou legendar, 1877.
23. Iacov Antonovici 1856-1931 Similișoara-
Tutova
Episcop de Huși, cărturar.
24. Mitropolitul Dosoftei 1624-1694 Episcop de Huși, cărturar.
25. Muzicescu Gavril 1847- Ismail Muzician, profesor la
Conservator.
26. Bălțatu Adam 1899-1978 Huși Pictor.
27. Episcopul Melchisedec 1823-1892 Gărcina-Neamț Episcop, autor Cronica
Hușilor..., 1869..
28. Speranția Theodor 1856-1929 Iași Profesor, poet, scriitor.
29. Giugariu Alexandru 1897- Huși Artist al Poporului.
30. Onofrei Mihai Huși Sculptor.
31. Focșa Gheorghe 1905- Suletea Profesor universitar-Director
Muzeu Satului.
32. Bălțatu Gheorghe 1905-1978 Huși Profesor universitar, specialist în
viticultură.
33. Asiminei Constantin 1894- Epureni Profesor și poet.
34. Bejenariu Mihail 1891-1962 Negrești Profesor, cărturar, doctor docent
teolog.
35. Atanasiu Dumitru 1906-1977 Huși Profesor universitar emerit.
36. Carpis Victor 1903-1973 Vaslui Profesor, muzician.
37. Angheluță Octavian 1904-1978 Brăila Pictor, artist emerit, prof. univ.
ZORILE · Nr.1 (45) · Anul XXIII (2012)
95
38. Hogaș Constantin 1885-1976 Smulți Profesor la Școala Viticolă,
Huși, specialist în viticultură.
39. Gheorghiu Gheorghe 1883-1927 Tecuci Profesor fondator al Școlii
Viticole Huși.
40. Popărăscu Calistrat Profesor muzică, dirijor, om de
cultură.
41. Cerchez Mihail
Christodulo
1839- General, comandant in 1877.
42. Jacotă M. 1881-1945 Băsești Profesor.
43. Ursulescu Nicolae 1848-1897 Huși Savant medic,profesor
universitar.
44. Gheorghiu Constantin 1894-1956 Dolhești Profesor universiar, savant,
chimist.
45. Bădărău Theodor 1872-1958 Cîrligați Profesor, om știință, publicist.
46. Cernătescu Radu 1894-1958 Huși Profesor universitar savant
chimist progresist.
47. Buznea Gheorghe 1903-1916 Vetrișoaia Poet, scriitor.
48. Holban Al. Constantin 1880-1971 Albești Profesor fondator al Liceului
,,Cuza Vodă’’ Huși.
49. Hortolomei Nicolae 1885-1961 Huși Profesor universita, medic,
savant.
50. David D. Ioan 1882-1938 Negrești Profesor director Liceul „Cuza
Vodă” Huși.
51. Bagdasar Dumitru 1893- Roșiești Academician medic.
52. Chernbah Radu 1865-1930 Dorohoi Medic șef Spital Huși.
53. Ralea Mihai 1900-1967 Huși Academician ,progresist.
54. Frimu Vladimir 1900-1967 Huși Pictor.
55. Chernbach Mihai 1903-1973 Huși Profesor universitar, medic
legist.
56. Tănase Constantin 1880-1945 Vaslui Artist satiric.
57. Giosan Gheorghe 1871-1917 Mălini Mecanic CFR, progresist.
58. David N. Ion 1904-1967 Magistrat progresist.
59. Vasilache Vasile 1907-1944 Huși Artist-compozitor.
60. Mardare Socrate General Colonel.
61. Bedreag Constantin 1883-1963 Rusca Profesor universitar, savant.
62. Lupu Nicolae 1876-1947 Arsura Om politic progresist medic.
63. Lupu Nicolae 1884-1966 Arsura Academician medic progresist.
64. Focșa Dumitru 1882-1944 Grumezoaia Profesor, om de cultură.
65. Herșcovici Viorel 1911- Huși Pictor.
66. Vasiluță Mihai 1905-1977 Grumezoaia Profesor, istoriograf.
67. Lascăr Dumitru 1889-1917 Grumezoaia Poet, istoriograf.
68. Iancu Mihai 1904- Crețești Profesor universitar, cercetător,
geograf.
69. Văcăreanu Nicolae 1902 Huși Profesor universitar, medic.
70. Melinte Iorgu 1904-1976 Curteni Director Muzeului Husi,
arheolog.
71. Iliescu Ignat 1893-1941 Grumezoaia Erou la Mărășești.
ZORILE · Nr.1 (45) Anul XXIII (2012) 96
72. Constantinescu Cici 1918-1966 Ivănești Pictoriță.
73. Munteanu Nicodim 1865-1947 Pipirig Episcop Huși, Patriarh al
Bisericii Ortodoxe Române.
74. Alistar Dumintru 1914-1974 Duda Profesor universitar, decan
Instituția Pedagogică Bacău.
75. Cișman Nicolae 1839-1924 Iași Avocat, primar al orașului Huși.
76. Cișman N. Nicolae 1884-1916 Huși Avocat, erou in 1916.
77. Ghiban Constantin 1919-1959 Șchiopeni Scriitor.
78. Prichici Constantin 1911-1977 Huși Profesor, muzician, folclorist.
79. Harnagea P. Gh. 1905- Huși Inginer specialist în raze X.
80. Chiper Gheorghe 1911-1974 Arsura Scriitor.
81. Negoiță Ion 1886-1941 Gogeasca-Iași Profesor, director Seminarul
teologic Huși.
82. Negoiță I. Alexandru Huși Profesor doctor docent.
83. Gugiuman Ion 1909- Huși Profesor Universitar.
84. Obreja Alexandru 1908- Gugești Profesor Universatar.
85. Ghenghea Petru 1914- Huși Profesor Universitar, dirijor.
86. Popescu Paul Neveanu 1926- Huși Prof universitar.
87. Harnagea P. Dumitru 1911-1969 Huși Economist.
88. Costăchescu Ștefan Huși General, șeful Procuraturii
Militare.
89. Coban Vasile 1907- Șchiopeni Epigramist.
90. Harnagea I. Petru 1870-1964 Huși Negustor fruntaș moldovean.
91. Harnagea I. Dumitru 1859-1945 Grumezoaia Răzeș fruntaș, filantrop.
92. Cireș Harnagea
Alexandrina
1918-1974 Huși Juristă-magistrat.
93. Hurmuzache Emil Huși Profesor universitar medic.
94. Pogîngeanu Petru 1910- Gugești Profesor universitar.
95. Miron Dumitru 1894- Rusca Profesor, director Liceul „Cuza
Vodă”-Huși.
96. Dragoș Aurel Caricaturist.
97. Petrache Constantin 1913- Budești Pictor.
98. Vasiliu Constantin 1896- Profesor, istoriograf.
99. David N. Mihai 1909- Huși Profesor universitar, medic
oculist.
100. Rădulescu A.
Constantin
1914- Huși Artist emerit, dirijor la Operetă.
101. Bosie H. Haralambie 1895- Huși General maior.
102. Popa Ion Victor 1895-1946 Bârlad Scriitor.
103. Vîntu Gheorghe Huși Avocat, om politic progresist.
104. Vîntu Ion Huși Profesor universitar.
105. Vîntu Emil Huși Magistrat superios, jurist.
106. Codrescu Constantin Huși Artist în teatru și cinema.
107. Palade Costache 1898- Epureni-Duda Profesor, compozitor muzical.
108. Linde Eugen Colonel, Comandant Rg.25 Inf.
109. Ciohodariu Costache 1907- Ivănești Istoriograf.
110. Ciurea I. Dumitru 1914- Huși Profesor universitar, istoriograf.
111. Andreescu I. Const. 1904- Huși Profesor universitar, istoriograf.
ZORILE · Nr.1 (45) · Anul XXIII (2012)
97
112. Ivănescu Gheorghe 1912- Vutcani Profesor universitar, lingvist.
113. Mihordea I. Vasile 1902- Fălciu Profesor universitar, istoriograf.
114. Radu Gh. Theodor 1888 General de cavalerie.
115. Neștian Simion Vutcani General, medic oculist.
116. Vasilescu George Huși Scriitor.
117. Cozmei Mihai Huși Decan Conservator Iași.
118. Șindilaru Maria Huși Artistă Opera București.
119. Vintilă Gheorghe Huși Dirijor Filarmonica Iași.
120. Donea Gheorghe 1905-1976 Huși Președinte tribunal București.
121. Negoiță I. Constantin Huși Profesor doctor doc. medic.
122. Vîscu Alexandru 1897- Albești General infanterie.
123. Lupașcu Ion Vinețești Inspector General în Ministerul
de Finanțe.
124. Vexler Iancu 1910- Huși Doctor în medicină la Paris.
125. Marta Constantin 1908- Grumezoaia Economist și profesor.
126. Holban G. Ion 1916- Iași Cercetător Institutul de Cercetări
Pedagogice, Iași.
127. Obreja Gheorghe Iași Profesor.
128. Mitache Mihai Huși Pictor.
129. Mitache A. Dumitru Huși Erou aviator.
130. Aciobaniței Vasile Huși Sculptor.
ZORILE · Nr.1 (45) Anul XXIII (2012) 98
Generalul Henri Berthelot şi Misiunea militară franceză în oraşul
Huşi
Profesor Costin Clit
Henri Mathias Berthelot (7 decembrie 1861 – d. 28 ianuarie 1931), şeful de Stat Major
al generalului Joffre, cu care a colaborat în cadrul bătăliei de la Marna (septembrie 1914), soseşte
în România în fruntea Misiunii militare franceze la 3/16 octombrie 1916. Sprijină pe generalul
Constantin Prezan, căruia i-a fost încredinţată comanda trupelor
române în cadrul operaţiilor militare de pe Argeş şi Neajlov
(„Bătălia pentru Bucureşti”). Copleşitoarea superioritate militară a
inamicului provoacă înfrângerea armatei române la 20 noiembrie /
3 decembrie 1916 şi retragerea în Moldova, devenită centru al
rezistenţei româneşti.
Misiunea militară franceză condusă de generalul Berthelot
contribuie în cea mai mare măsură la refacerea armatei române în
Moldova. Misiunea era alcătuită din 277 ofiţeri, 37 piloţi şi
observatori, 88 medici, farmacişti şi veterinari, patru ofiţeri de
marină, opt ofiţeri de intendenţă şi 1150 grade inferioare. Ofiţerii
francezi erau „creierul şi inima tuturor şcoalelor pentru toate
specialităţile, din toate centrele de instrucţie, cei mai preţioşi şi
devotaţi consilieri”. Potrivit istoricului Constantin Kiriţescu,
generalul Berthelot „întrunea în persoana sa toate calităţile
spiritului francez. Înflăcărat în sentimente, metodic în acţiune, a
fost nepreţuitul prieten de zile rele ca şi de zile bune. Participarea lui în refacerea armatei
române, sfatul lui înţelept, competent şi dezinteresat, marea iubire ce ne-a arătat în toate
împrejurările, l-au aşezat în galeria iluştrilor binefăcători ai neamului. Armata şi naţiunea l-au
răsplătit printr-o popularitate dintre cele mai duioase. În cele mai depărtate colţuri ale Moldovei
refacerii, în cele mai ascunse cute ale frontului, era un freamăt de bucurie, când, pe drumul
desfundat, se oprea automobilul din care cobora bunul general, cu înfăţişarea de uriaş, cu privirea
prietenoasă şi cu vorba înţeleaptă şi blândă. „Taica Bertălău” era personajul legendar al reînvierii
armatei. Ţara l-a proclamat cetăţean de onoare al ei, armata i-a dăruit o sabie de onoare.
Camerele i-au votat un lot de împământenire şi o casă pe teritoriul român desrobit”.
Misiunea militară franceză a colaborat la reorganizarea serviciului sanitar român şi a
luptat împotriva epidemiei de tifos exantematic, febră recurentă şi febră tifoidă. Redăm, dintr-o
listă publicată a corpului medical din cadrul misiunii franceze, medici care au activat în Huşi,
Bârlad, Vaslui, sau judeţele Fălciu şi Tutova: dr. Noёl (grupul Cantemir Bârlad, plecat la 20
octombrie 1917), dr. Tartois (Vaslui, plecat la 20 februarie 1918), dr. Molina (Vaslui, plecat la
21 februarie 1918), dr. Maimot Renè (Vaslui, plecat la 21 februarie 1918), dr. Belgrand (Huşi,
Bârlad, plecat la 21 februarie 1918), dr. Houdard (Vaslui, plecat la 25 octombrie), dr. R. Driot
(Vaslui, plecat la 21 februarie 1918), dr. V. Fouque (Fălciu, Tutova, plecat la 21 februarie 1918),
dr. Fr. Bellec (Fălciu, Tutova, plecat la 21 februarie 1918), dr. J. Dubas (Fălciu, Tutova, plecat la
21 februarie 1918), dr. G. Jean (Huşi, Secţia Contagioase, plecat la 21 februarie 1918), dr. L.
Thieux (Bârlad). În Huşi funcţiona în 1917 Spitalul militar „ pus sub conducerea doctorului Ion
Bălteanu, bacteriolog de la Facultatea de Medicină din Iaşi, devenit mai târziu profesor
universitar”, unde erau trimişi militarii bolnavi de tifos exantematic.
ZORILE · Nr.1 (45) · Anul XXIII (2012)
99
În oraşul Huşi a fost organizat centrul pentru şcoala de fortificaţii, frecventat de
comandanţii de brigăzi, regimente şi ofiţerii de stat major. Erau ţinute conferinţe cu comandanţii
pentru conducerea diviziilor.
În Huşi a avut o întâlnire de excepţie a generalului Henri Berthelot şi colonelul
Gheorghe Cantacuzino Grănicerul (decedat în octombrie 1937), reflectată de cele două fotografii
publicate în ziarul „Buna Vestire”din 14 octombrie 1937. Alături de fotografii sunt publicate
amintiri, articole şi necrologuri, semnate de Mircea Eliade, Nae Ionescu, Traian Brăileanu, Sextil
Puşcariu, Mihail Manoilescu, Radu Gyr (Balada Grănicerului cu fulgere pe umeri), Mihail
Polihroniade, Ion Zelea Codreanu şi alţii.
Gheorghe Zizi Cantacuzino Grănicerul (26 decembrie 1869 – d. 9 octombrie 1937),
iubitor al duelului, era un „soldat al datoriei şi onoarei”. În noaptea de 14/15 august 1916, data
intrării României în război, regimentul său se afla la Câinenii de Argeş. În fruntea Batalionului II
Grăniceri pătrunde pe 15 august 1916 în Ardealul „nădejdilor româneşti” şi ocupă localitatea
Sebeşul Mare. Grănicerii săi sunt porecliţi de unguri „Câinii verzi”. La 28 septembrie 1916 un
obuz explodează lângă colonelul Cantacuzino (rănit la faţă) şi generalul David Praporgescu, care
îşi găseşte sfârşitul. În 1937 generalul Gr. Costandache se gândea la „priveliştea unor altor
vremuri, trecute, parcă au fost ieri, vremuri însângerate, de băjenie, de aprige lupte, fie prin
părţile Olteniei, la Jiu, la Olt, la Coţi, sau mai târziu, în părţile Moldovei, spre Putna, spre
Neamţ,la Sticlăria”.A luptat şi la Oituz, unde a avut pierderi mari (2000 de oameni). Gheorghe
Cantacuzino Grănicerul „stăpânea aşa de dârz câmpul de luptă şi înfrunta năvala gloanţelor, fără
clipire de frică, parcă ar fi voit să arate tot mai puternic”. În timpul Marelui Război de
Reîntregire era „iubit până la idolatrie de soldaţii săi şi temut de duşmani ca nimeni altul- într-o
vreme când, vai, atâţia comandanţi erau temuţi de ai lor şi iubiţi de duşman. Trecea prin prăpădul
luptelor, prin calvarul retragerii grozave, prin încleştările de moarte ale bătăliilor din urmă, trecea
ca o legendă vie, ca un viteaz de o potrivă fără teamă, încruntare şi prihană”.
După Revoluţia din februarie 1917 de la Petrograd şi abdicarea ţarului Nicolaa al II-lea
la 2 martie 1917, armatele ruseşti din Moldova se confruntă cu haosul provocat de bolşevici. Şi
în oraşul Huşi staţionau trupe ruse, de care se plângeau reprezentanţii Episcopiei, a cărui gard era
furat pentru pregătirea hranei necesare soldaţilor ruşi. „În ţară şi în Iaşi se întâmplau lucruri
grave. Toată lumea era îngrijorată. Armatele ruseşti bolşevizate fugeau de pe front. Ofensiva
românească, din această pricină, fusese nevoită să rămână pe loc.”Ofiţerii ruşi s-au ascuns de
frica asasinatelor. „Populaţia era îngrozită de cele ce se petreceau. Prin mahalale soldaţii – ruşi –
jefuiau şi siluiau femei”. Ruşii, adunaţi la Iaşi, au pus „la cale bolşevizarea armatei noastre,
detronarea marelui Rege Ferdinand şi dominaţia iudeo-comunistă”. În cadrul unei adunări s-a
votat detronarea regelui Ferdinand I (1914-1927). „Deodată, ca o nădejde, se aude de numele
colonelului Cantacuzino- Grănicerul, care a sosit la Iaşi pentru menţinerea ordinei. În două zile a
curăţit oraşul de bolşevici. Viaţa a intrat în făgaşul ei obişnuit”.
Pentru faptele sale este răsplătit cu ordinul Mihai Viteazul la 1 noiembrie 1916. După
victoria de la Oituz, colonelul Gheorghe Cantacuzino Grănicerul primeşte cea mai înaltă
distincţie franceză „Legiunea de Onoare”, din mâinile generalului Henri Berthelot, înmânată în
Huşi.
Bibliografie selectivă: Constantin Kiriţescu, Istoria Războiului pentru Întregirea României,
1916-1919, Ediţia a II-a, vol. II, Editura Casei Şcoalelor, Bucureşti; „Buna Vestire”, Ziar liber de
luptă şi doctrină românească, Anul I, nr. 189, din 14 octombrie 1937.
ZORILE · Nr.1 (45) Anul XXIII (2012) 100
Caleidoscop
Cele zece porunci școlare
Cătălina Marinov
clasa a XI-a Filologie2
1. Să nu spui niciodată: ,,am chef de învățat”. Va trece.
2. Dacă ți-e somn nu te duce la școală!
3. Când începe semestrul, nu uita să rogi pe cineva să te trezească cu o săptămână înainte de
sfârșit!
4. Nu te înfuria dacă iei 4! Calmează-te! Puteai să iei 3!
5. De ce să îți faci temele când vii de la școală? Lasă totul pe dimineață! Dacă te
îmbolnăvești?
6. Dacă dirigintele îți cere numărul de telefon spune-i că ai un lapsus.
7. Dacă te prinde cineva copiind nu-i nimic, omul din greșeli învață!
8. Dacă părinții vor să vină la școală, nu le zice nimic. Oricum pedeapsa va fi aceeași.
9. Mai fă și tu din când în când câte o prostie, doar suntem oameni, nu?
10. Nu te grăbi să ajungi la prima oră, oricum nu vei ajunge!
Ziua Mondială a Mediului
Miruna Hîncu,
clasa a IX-a Științele Naturii1
Profesor coordonator: Manuela Ursache
Răsfoind Calendarul Evenimentelor Eco, privirea mi-a zăbovit puţin asupra unei date
care se apropie cu paşi repezi şi anume, 5 iunie, Ziua Mediului. Cum nu cunoşteam suficiente
detalii despre acest eveniment, m-am hotărât să mă documentez, deci dacă vă aflaţi în aceeaşi
situaţie ca şi mine, informaţiile pe care le-am selectat pentru voi, în continuare, vă vor fi mai
mult decât utile.
Încă din 1972, când a fost instituită de către Adunarea Generală a Naţiunilor Unite cu
scopul celebrării Conferinţei ''Ecologia Umană'' de la Stockholm, sărbătorim an de an, pe data de
5 iunie, Ziua Mediului, aceasta reprezentând cel mai important element al Programului Ecologic
al Naţiunilor Unite (UNEP).
Ziua Mediului este o sărbătoare a tuturor cetăţenilor indiferent de ţară, rasă sau de altă
natură. Astfel, pe întreaga întindere a globului, ziua este sărbătorită diferit. Spre exemplu,
locuitorii Ankarei, capitala Turciei, sunt invitaţi la un picnic tradiţional, în cadrul căruia fiecare
trebuie să planteze câte un copac. În Egipt, membrii Institutului de protecţie a mediului,
împreună cu reprezentanţii Bibliotecii Alexandria organizează întâlniri în aer liber, în cadrul
ZORILE · Nr.1 (45) · Anul XXIII (2012)
101
cărora vor fi dezbătute subiecte legate de protecţia mediului înconjurător. În Polonia s-a
organizat o expoziţie de fotografii, în Grecia - un Campionat Verde de Tenis, iar în Anglia, toţi
angajaţii vor fi sfătuiţi cum să protejeze mediul, economisind energia electrică acasă şi la
serviciu.
Devenind un eveniment destul de mediatizat, a reuşit să ia amploare chiar şi la noi în
ţară, reprezentând o oportunitate pentru instituţiile statului, dar şi pentru cetăţeni de a se
mobiliza, de a acţiona cu adevărat pentru a ajuta lumea ce ne înconjoară. Autorităţile române au
ales un mod inedit de a marcă evenimentul. La iniţiativa Ministerului Mediului, oraşele din
întreaga ţară vor stinge lumina începând cu ora 21.00. Un preţ infim, după părerea mea, pentru
ajutarea mediului în lupta cu supravieţuirea.
Fiind un eveniment de o reală importanţă, acesta poate fi marcat pe mai multe căi şi
anume: parade, concerte, concursuri şcolare de eseuri şi postere, plantare de arbori, activităţi de
reciclare a maculaturii şi a PET-urilor, campanii de colectare a deşeurilor şi multe altele. Putem
profita de acest prilej pentru a atrage atenţia populaţiei asupra problemelor de mediu existente pe
plan local, naţional şi regional.
Schimbările la care visăm nu depind doar de Stat, ci de fiecare dintre noi, care putem
contribui semnificativ la protejarea pădurilor, grădinilor, a tuturor spaţiilor verzi din împrejurimi
şi nu numai. Să alocăm cel puţin o fărâmă din timpul ce-l risipim, uneori în van şi să dăm o mână
de ajutor, să ne zbatem puţin pentru binele nostru şi al celor din jur, căci putem face asta, putem
transforma lumea, o putem salva. Voi vă alăturaţi?
ZORILE · Nr.1 (45) Anul XXIII (2012) 102
Cuprins
Editorial
Prevenirea violenţei şcolare - obiectiv major al managementului instituţional –
Profesor, Manuela Iacob
………………………………………………………..............
p. 3-4
Poesis
Bianca Mădescu, Teodor Bahnariu, Ioana Toşu, Prof. Viorica Neculau, Ancuţa
Ciocoiu, Cosmina Darie, Anca Guţu, Daniel Popovici, Ioan Alexandru Axinte,
Vlad Dorofte, Laura Niștian, Amalia Munteanu, Cătălina Marinov, Vlad Mălăescu,
Adelina Meilie, Ilona Arhire, Ioana Ploae, Bianca Frențescu, Raluca-Iuliana Filip,
Cătălina Vieru, Carmen Roman, George-Cristian Moldovanu, Mihnea-Vlăduț Negru,
Nona-Maria Mihalache, Răzvan Roiu, Răzvan Ștefănuț Romila, Andrei Eduard Filip,
Anca Porumbin, Ana Macarie, Sabrina Băhnăreanu.......................................................
p. 5-27
Eseuri
Anca Guțu, Argumentare…………………………………………………….................
p. 33
Rareș Tiron, Dragoste supervie ……………………………………………….............. p. 33-34
Elena Buzincu, Impresii dintr-o călătorie....................................................................... p. 34-35
Ana-Maria Popa, Liceeni de tot râsul.…………………………………………….…… p. 35
Octavia Adam, Mai citesc adolescenții?……………………………………………..... p. 35-36
Rareș Tiron, Metamorfoză divină........………………………………………………… p. 36-37
Ioana Ploae, Despre minciună …………..……………………………………………. p. 37-38
Ioana Ploae, Gânduri………………………..…………………………………………. p. 38
Rareș Tiron, Voiaj cu peripeții……………………....………………………………… p. 38-39
Independență și maturitate.............................................................................................. p. 39-40
Diana Moga, Rolul evenimentelor istorice în dezvoltarea personalității omului……... p. 40-41
Ioana Ploae, Ura………………………………….......................................................... p. 41-42
Rareș Tiron, Zi de duminică în orașul meu……………………………...…………….. p. 42-43
Recenzii
Cristina Negrariu, Fiu al pădurilor și al apelor ……………………………….............
p. 43-44
Luminiţa Săndulache, Motivul mării în poezia eminesciană…………………………..
Dragoș Alexandru Oprișan, Victor Teleucă–Mollis Davia.............................................
Mirela Marin, Frânturi de gânduri despre ,,Frânturi de rânduri”.................................
Luminița Săndulache, Note de lectură-Romeo Pivniceru...............................................
Ioan Bocănescu, Două milioane de kilometri în căutarea adevărului............................
Eduard-Marian Ciomaga, Viorel Huși-Un memorabil pictor al ,,orașului dintre vii”....
p. 45-46
p. 46-47
p. 48-50
p. 51
p. 52
p. 53-57
Manuscriptum
Nicolae Șendrea, Amintiri din viața de licean……………………………………..…...
p. 58-60
Artiști plastici, artiști de teatru și cinematograf plecați de pe meleagurile Hușilor…... p. 61-62
Colțul eroilor............................................…………………………………………....... p. 62-63
Geolog Dr. Constantin Gheorghiu, Date cu privire la unle aspecte geologice ale
ținuturilor Fălciu-Vaslui-Tutova.....................................................................................
p. 64-66
ZORILE · Nr.1 (45) · Anul XXIII (2012)
103
Muzicieni plecați de pe meleagurile Hușului..................................................................
Un tablou al directorilor Liceului ,,Cuza-Vodă’’ din Huși (1889-1978)…....................
Tablou nominal al directorilor Gimnaziului ,,Anastasie Panu” și Liceului ,, Cuza-
Vodă” din Huși de la înființare pâna în prezent.............................................................
Restitutio
Vasile Coban, Remember….............................................................................................
p. 66-67
p. 67-68
p. 68-71
p. 72
Mică autobiografie..........................................................................................................
Alexandra Maria Lazăr și Andreea Alexandra Harnagea, Epigrame de Vasile Coban,
născut la 14 iulie 1405 la Cârligați, sat Leoști, Jud. Fălciu, promoția 1918.................
Interviuri
Ana-Maria Dolhăscu și Ioana Bahnariu, Interviu cu prof. Tatiana Pleșu, Director
Adjunct al Colegiului Național ,,Cuza-Vodă”................................................................
p. 72
p.73-75
p. 76-77
Traduceri
Ana-Maria Țîntă, Denis Popa, Ana-Maria Dolhăscu, Ioana Bahnariu ……….....……..
p. 78-89
Personalităţi
Poeți hușeni contemporani……………………………...........................……………...
p. 90-93
Oameni de seamă din ținutul Hușului..........……..........………………………………. p. 93-97
Costin Clit, Generalul Henri Berthelot și Misiunea militară franceză în orașul Huși... p.98-99
Caleidoscop Cătălina Marinov, Cele zece porunci școlare…………………………………………
p. 100
Miruna Hîncu, Ziua Mondială a Mediului...................................................................... p. 100-101
COMITETUL DE REDACŢIE
Ioana Bahnariu, clasa a IX-a Filologie2 – redactor şef
Ana-Maria Dolhăscu, clasa a IX-a Filologie2 – redactor şef adjunct
Anca-Elena Guţu, clasa a XI-a Matematică Intormatică1
Mădălina Roman, clasa a IX-a Filologie1
Alexandra Bîrsan, clasa a IX-a Filologie1
Pofesori îndrumători:
Profesor, Manuela Iacob
Profesor, Costin Clit
Profesor, Luminiţa Săndulache
Redacţia revistei Zorile
Colegiul Naţional ,,Cuza Vodă”
Strada Mihail Kogălniceanu, nr. 11, tel.: 0235481398
Mail: [email protected]
Materialele preluate de pe Internet nu se publică!
Colaboratorii sunt rugaţi să trimită materialele în Microsoft Word, font Times New Roman,
caractere de 12 şi cu diacritice.
Materialele nepublicate vor apărea în numărul viitor al revistei.
ZORILE · Nr.1 (45) · Anul XXIII (2012)
105