VLADIMIRESCU VLADIMIRESCU Ziar de informare a cetãþenilor comunei sãptãmânã de sãptãmânã Anul VII - Nr. 208 1 iunie 2012 8 pagini Tiraj: 5.000 exemplare Se distribuie GRATUIT, în localitãþile Vladimirescu, Horia, Mândruloc ºi Cicir - conform Legii 544/2001, Legii 52/2003, reactualizate, ºi HG 1723/2004 - E D I T O R I A L e-mail: [email protected] * internet: http://www.primariavladimirescu.ro Cu ocazia zilei de 1 Iunie, dorim tuturor copiilor din comuna Vladimirescu multã sãnãtate, împlinirea dorinþelor, sã fie un motiv de mândrie ºi de bucurie pentru pãrinþii ºi bunicii lor, iar viitorul sã le aducã împlinirea tuturor dorinþelor. LA MULÞI ANI! Ediþie specialã, dedicatã «Zilelor Comunei Vladimirescu - Ediþia a VII-a - 2012» Nimic nu se poate fãrã Dumnezeu. De când te naºti ºi pânã mori, toate se fac numai cu voia lui... Nimic nu este întâm- plãtor. Aºa spune Doamna Fosticiuc Maria, care - pe 24 mai 2012 - a împlin- it venerabila vârstã de 90 de ani! La mulþi ani, iubitã doamnã! Cã iubitã sunteþi: de fiicã, de nepoþi, de strãnepoþi, de toþi cei apropiaþi, de vecini ºi - ce mai în sus ºi-n jos? - sunteþi iubitã, respectatã ºi stimatã de toatã comunitatea. ªi de primarul satului, care vã spune: Felicitãri, sãnãtate sã vã dea Dumnezeu. Aºa cum mi-aþi spus, fãrã El nu se poate. - Aþi primit felicitãri de departe, am înþeles? - Da, de la Baia Mare, unde-mi este fiica, cu familia ei. Din alte þãri, dar ºi din scumpa mea Bucovinã. Mi-este dor de Bucovina. Acolo m-am nãscut. - Amintiri plãcute? - Da, dar ºi foarte dureroase. -V-ascult cu pioºenie, pentru cã Bucovina ºi Basarabia sunt trup luat cu japca din trupul þãrii noastre. Cum aþi ajuns aici, pe aceste meleaguri? - ªtii, matale, cu ce-am plecat eu din Bucovina, tocmai de la Strojneþ, de la zece kilometri de oraº? - Cum aþi plecat? - Cu carul, tras de doi boi, iar în car patru femei cu cinci copii. Bãrbaþii erau pe front. Aºa, într-o searã am fost adunaþi ºi ni s-a dat ordin de evacuare pe a doua zi dimineaþã. Care cu ce are. Care cu ce poate. Aºa am pus ce-am pus în car, de mâncare, cã altceva ce sã pui ºi-am plecat la drum. Pe drum, erau for- mate trei coloane: una cu noi, refugiaþii, care mergeam pe marginea drumului. O alta, formatã din armata germanã, iar în ultima coloanã, pe celaltã margine a dru- mului, armata românã. Nemþii luaserã cu ei prizonieri ruºi, pentru a-i folosi ca scu- turi. - Cum? - Da, aºa, ca sovieticii sã nu-i împuºte pe ei, pe nemþi. ªi-aºa venirãm cât venirãm, pânã când cãzurã potcoavele boilor. Un om fãrã inimã (piste tot ieste omeni fãrã inimã!) da’ norocu’ cã nu-i lasã Dumnezeu pre mulþî, da’ noi patru fimei dãdurãm piste omul rãu. Cum? Ei, cum-nicum, ni luã boii ºi ne dãdu un cal. Bun cal, da’ ni-l luã armata germanã. Apoi gãsirãm un alt cal, da’ ce cal? O gloabã ºi venirãm pânã la Cacica. ªi-aici, într-o pãdure, în mlaºtinã armata plecã ºi ne lãsã în pace. Eram, deja, în România. Am mai mers noi pânã în Vrancea. Di aici nu am mai putut, de obosiþi ºi, mai ales, de flãmânzi. Trebuia sã mergem pânã la Baia de Aramã. Da’ n-am mai putut. ªi- am rãmas acolo. Dormeam pi pãmânt. Da’ lucram. ªi aveam ºi ceva de mân- care. Doamne, Doamne, greu ne-a mai fost. - ªi la Arad? La Arad cum aþi ajuns? - Am venit cu soþul prin ‘50, nu mai ºtiu exact, dupã ce am fost la Timiºoara. Cred la neamuri. Am auzit cã la Glogovãþ se face o reformã agrarã ºi putem primi pãmânt. Ne-am dus la Prefecturã, unde am dat de-un bucovinean. Ne-a dat 5 hectare de pãmânt ºi locuri de casã. Aiasta loc, aiaste case, în Cartierul Gãrii. - ªi unde aþi locuit? - La neamþ. Al doilea om rãu pe care l-am întâlnit. Da-l înþeleg, cã ºi lui i-a luat din casã. Dupã doi sau tri ani, am primit locul, am început sã construim casa. Greu a fost. Ne-am mutat ºi aici sunt ºi- acum. - ªi soþul? - Soþul? Dumnezeu sã-l odihneascã. S- a dus. A fost un om bun. ªtii, matale? Eu nu am avut serviciu, niciodatã. Noi atât de mult ne-am iubit, cã el spunea: Tu sã ai grijã de casã, când eu vin de la lucru, de pi unde lucra, vreau sã am ciorba caldã pe masã ºi toate la locul lor. - ªi pe front? Câþi ani a stat pe front? - Doamne, mulþi, nu mai ºtiu. Dar ºtiu atât cã aºa de mult m-am rugat pentru el, cã a venit acasã fãrã nici o zgârieturã. Sã ºtiþi, domnule primar, numai Dumnezeu mi l-a dãruit a doua oarã. Nimic nu se poate fãrã Dumnezeu. Toate sunt sub paza lui. Lui îi mulþumesc pen- tru toate care mi le-a trimis. Extrordinarã vitalitate. Extraordinarã memorie. Extraordinarã gândire, privind existenþa noastrã pe pãmânt. Simplã, dar atât de extraordinarã! Merge pe jos circa 1,5 km, la magazine, glumeºte cu fetele de la tejghea. O întreb: Vã coafaþi, cã vã dau la ziar? Ceee - îmi rãspunde. Di ce sã mã coafez. Doar eu sunt tunsã modern. Uitã-te, domnule primar. Sunteþi fru- moasã. Râde cu poftã. - Pensia e mare? - Ce mare? Nu, nu-i mare, da-i dea- juns. Nu mã-ntind prea mult. Am cinci- ºase milioane, da-mi ajung, cã vin nepoþii, îmi trimite fata... Am cât îmi tre- buie. ªi-am fost învãþatã sã mã chibzui- esc! A consemnat IOAN CRIªAN Viaþa trãitã la 90 de ani! Pentru MARIA FOSTICIUC, ziua de 24 mai 2012 a fost una de sãrbãtoare. A fost ziua în care a împlinit venerabila vârstã de 90 de ani, o vârstã la care aspirã foarte mulþi dintre noi sã ajungã! La câtã vitalitate a arãtat, la vizita fãcutã cu aceastã ocazie aniversarã, suntem siguri cã ne vom întâlni ºi la aniver- sarea... centenarului! LA MULÞI ANI! «Nimic nu se poate fãrã Dumnezeu»