CUPRINS www.cursurigratuite.ro Introducere: 1 Capitolul I: RAIFFEISEN SA şi poziţia sa în ansamblul sistemului 3 1.1. Instituţii financiar bancare: apariţie funcţii. Rolul băncilor comerciale în cadrul sistemului bancar actual 3 1.2. Tipuri de bănci 6 1.3. Sistemul financiar – bancar şi de asigurări existent în 7 1.4. Necesitatea privind întărirea sistemului bancar în România 8 1.5. RAIFFEISEN SA– în sistemul financiar – bancar din România 13 1.5.1. Structura fondurilor proprii şi organizarea băncii 13 1.5.2. Operaţiuni efectuate de RAIFEISEN SA 15 1.5.3. Produse bancare lansate de RAIFFEISEN SA 18 1.5.4. Managementul activelor şi pasivelor băncii 22 Capitolul II: Creditul bancar 27 2.1. Conţinutul, trăsăturile şi clasificarea creditului 27 2.2. Creditul bancar. Forme şi funcţii 31 2.2.1. Caracteristicile şi formele creditului bancar 31 2.2.2. Funcţiile creditului bancar 34 2.3. Rolul creditului bancar în economia de tranziţie 36 Capitolul III: Riscurile financiare. Riscul de nerambursare: prevenire 41 3.1. Riscuri bancare, prezentare generală 41 3.2. Elemente principale de risc în procesul de creditare. 43 3.3. Managementul global al riscurilor 46 3.3.1. Identificarea şi evaluarea riscurilor bancare. 46 3.3.2. Controlul riscurilor 47 3.3.3. Măsuri de evitare a riscurilor bancare 47 3.4. Riscurile bancare şi clasificarea lor în diferite ipostaze 48 3.5. Riscul de nerambursare 51 3.5.1. Calitatea şi selectarea creditelor 52 3.5.2. Gestiunea preventivă a riscului client 57 3.5.3. Determinarea riscului de nerambursare 61 3.6. Gestiunea riscului de credit global 64 3.6.1. Principiile gestiunii riscului de credit global 64 3.6.2. Indicatori ai riscului global de creditare 65 3.6.3. Finanţarea riscului global de creditare 69 3.6.4. Rata dobânzii – sursa de finanţare a riscurilor 70 3.6.5. Reţinerea riscului de creditare; rezervele pentru acoperirea pierderilor la portofoliul de credite 72 Capitolul IV: Studiu privind acordarea unui credit de către RAIFFEISEN 77 4.1. S.C. PRODUCT S.R.L. – prezentare generală 77 4.2. Analiza economico – financiară 79 4.2.1. Analiza situaţiei economice în contextul pieţei 79 4.2.2. Analiza financiară 79 4.3. Planul de afaceri 80 4.3.1. Proiectul şi obiectivele lui 80 4.3.2. Evaluarea investiţiei 81 4.3.3. Date privind datele de desfacere şi promovarea 82 4.3.4. Informaţii financiare privind activitate trecută a 83 4.3.5. Planul de finanţare a investiţiei şi proiecţiile financiare pentru perioada de rambursare a creditului 83 Concluzii 99 Bibliografie 10 Anexe 10 - 1 -
This document is posted to help you gain knowledge. Please leave a comment to let me know what you think about it! Share it to your friends and learn new things together.
Transcript
CUPRINSwww.cursurigratuite.ro
Introducere: 1Capitolul I: RAIFFEISEN SA şi poziţia sa în ansamblul sistemului bancar din România 3
1.1. Instituţii financiar bancare: apariţie funcţii. Rolul băncilor comerciale în cadrul sistemului bancar actual 31.2. Tipuri de bănci 61.3. Sistemul financiar – bancar şi de asigurări existent în România 71.4. Necesitatea privind întărirea sistemului bancar în România 81.5. RAIFFEISEN SA– în sistemul financiar – bancar din România 13
1.5.1. Structura fondurilor proprii şi organizarea băncii 131.5.2. Operaţiuni efectuate de RAIFEISEN SA 151.5.3. Produse bancare lansate de RAIFFEISEN SA 181.5.4. Managementul activelor şi pasivelor băncii 22
Capitolul II: Creditul bancar 272.1. Conţinutul, trăsăturile şi clasificarea creditului 272.2. Creditul bancar. Forme şi funcţii 31
2.3. Rolul creditului bancar în economia de tranziţie 36Capitolul III: Riscurile financiare. Riscul de nerambursare: prevenire şi mod de gestionare 41
3.1. Riscuri bancare, prezentare generală 413.2. Elemente principale de risc în procesul de creditare. Factori de risc 433.3. Managementul global al riscurilor 46
3.3.1. Identificarea şi evaluarea riscurilor bancare. 463.3.2. Controlul riscurilor 473.3.3. Măsuri de evitare a riscurilor bancare 47
3.4. Riscurile bancare şi clasificarea lor în diferite ipostaze 483.5. Riscul de nerambursare 51
3.5.1. Calitatea şi selectarea creditelor 523.5.2. Gestiunea preventivă a riscului client 573.5.3. Determinarea riscului de nerambursare 61
3.6. Gestiunea riscului de credit global 643.6.1. Principiile gestiunii riscului de credit global 643.6.2. Indicatori ai riscului global de creditare 653.6.3. Finanţarea riscului global de creditare 693.6.4. Rata dobânzii – sursa de finanţare a riscurilor bancare 703.6.5. Reţinerea riscului de creditare; rezervele pentru acoperirea pierderilor la
portofoliul de credite 72Capitolul IV: Studiu privind acordarea unui credit de către RAIFFEISEN S.A 77
4.3. Planul de afaceri 804.3.1. Proiectul şi obiectivele lui 804.3.2. Evaluarea investiţiei 814.3.3. Date privind datele de desfacere şi promovarea vânzărilor 824.3.4. Informaţii financiare privind activitate trecută a firmei 834.3.5. Planul de finanţare a investiţiei şi proiecţiile financiare pentru perioada de
rambursare a creditului 83Concluzii 99Bibliografie 101Anexe 103
- 1 -
INTRODUCERE
Economia de piaţă presupune în mod necesar existenţa unui
sistem bancar care să asigure mobilizarea tuturor disponibilităţilor
monetare ale economiei şi orientarea lor temporară în desfăşurarea de
activităţi economice eficiente.
Prin activitatea desfăşurată de bănci, de colectare de resurse
financiare concomitent cu plasarea acestora spre unităţile care resimt
nevoi temporare suplimentare, acestea îndeplinesc un rol important de
intermediere bancară. În acest sens, creditul devine instrument activ în
stimularea dezvoltării economiei, prin intermediul lui încurajându-se
acţiunea anumitor fenomene, în funcţie de obiectivele urmărite a se
realiza.
Creditul este indispensabil economiei, de aceea modul de
acordare a acestuia are o importanţă majoră, aici intervenind funcţia
băncii de analist financiar pentru a orienta resursele spre cele mai
eficiente plasamente.
În angajarea resurselor lor, băncile se confruntă cu o serie de
riscuri:
- riscul de nerambursare;
- riscul lipsei de lichiditate;
- riscul variaţiei ratei dobânzii pe piaţă;
- riscul de capital;
- riscul repatrierii capitalului în condiţiile creditării externe (riscul
valutar şi riscul de ţară).
- 1 -
Acordând credite banca îşi asumă mai multe tipuri de riscuri,
acestea fiind determinate fie de calitatea celui care face împrumutul, fie
de evoluţia economică generală, fie de structura generală a băncii.
Se cunoaşte faptul că performanţa bancară are două dimensiuni:
rentabilitate şi risc, iar managementul bancar urmăreşte maximizarea
performanţelor bancare prin armonizarea următoarelor obiective:
maximizarea rentabilităţii băncii, minimizarea expunerii la risc şi
încadrarea în normele de calitate şi comportament prudenţial.
Considerarea tuturor riscurilor este un fapt necesar şi important
pentru fiecare bancă, dar în condiţiile amplitudinii procesului de
recreditare, cunoaşterea, evitarea şi prevenirea lor este de o deosebită
relevanţă la nivel naţional.
Lucrarea de faţă este structurată pe 4 capitole.
În Capitolul I, intitulat „RAIFFEISEN S.A. şi poziţia sa în
ansamblul sistemului bancar din România” sunt prezentate tipurile de
bănci, sistemul financiar-bancar şi de asigurări existent în România,
RAIFFEISEN S.A. în sistemul financiar-bancar din România şi
operaţiunile efectuate de acesta.
Cel de-al doilea capitol „Creditul bancar” , analizează noţiunea de
credit în ansamblul său, conţinutul, trăsăturile, clasificarea, funcţiile şi
formele creditului, cât şi rolul acestuia în economia de tranziţie.
În cel de-al treilea capitol sunt prezentate riscurile financiare,
riscul de nerambursare-prevenire şi modul de gestionare.
„Studiu privind acordarea unui credit de către RAIFFEISEN S.A”
constituie ultimul capitol al lucrării de licenţă, în care am prezentat
cererea S.C. PRODUCT S.R.L., societate comercială ce are ca obiect de
activitate producerea şi comercializarea produselor legumicole, pentru un
credit.
- 2 -
Lucrarea de licenţă se încheie cu concluziile pe care mi le+am
exprimat în urma anlizei realizate prin studiul unor lucrări de specialitate
şi a legislaţiei în vigoare existente în România.
- 3 -
CAPITOLUL I
RAIFFEISEN S.A. ŞI POZIŢIA SA
ÎN ANSAMBLUL
SISTEMULUI BANCAR DIN ROMÂNIA
1.1. Instituţii financiar bancare: apariţie funcţii. Rolul
băncilor comerciale în cadrul sistemului bancar
actual.
Instituţiile implicate în asigurarea legăturii sectorului monetar, cu
economia, prin intermediul pieţei monetare şi a pieţei capitalurilor, sunt
denumite intermediari financiari, din care fac parte sectorul bancar şi
instituţiile financiare nebancare, cum ar fi casele de afaceri, societăţi de
construcţii, companii de asigurări, fonduri de pensii, trusturi de investiţii.
Băncile au apărut cu multe secole în urmă; iniţial, activităţile
bancare s-au limitat la păstrarea valorilor imobiliare ce le erau
încredinţate şi la executarea plăţilor ordonate de clienţi. Forma modernă
de organizare a unităţilor bancare a fost prefigurată de Banca din
Amsterdam (1609) şi apoi de Banca Angliei (1694). Datorită unui amplu
proces de dezvoltare şi perfecţionare, băncile contemporane şi ceilalţi
intermediari financiari s-au impus in ultimul secol ca un agent economic
angrenat foarte activ.
- 4 -
Băncile, instituţiile financiare, societăţile de asigurări – private,
publice, mixte – reprezintă acel agent economic agregat care
îndeplineşte rolul de intermediar financiar între ceilalţi agenţi economici,
gestionează instrumentele monetare şi pârghiile financiare ale unei ţări.
Serviciile financiar - bancare, indiferent de forma de proprietate a celor
care le prestează, se desfăşoară pe bază comercială, lucrativă. Băncile
au îndeplinit şi îndeplinesc două categorii de funcţii: active şi pasive.
Principala funcţie activă a băncilor comerciale constă în
acordarea de împrumuturi solicitanţilor care întrunesc condiţiile de
bonitate financiară: capacitate economică a unei persoane fizice sau
juridice de a restitui, la scadenţă, creditele contractate împreună cu
dobânzile aferente, respectiv încrederea pe care o inspiră un solicitant de
credite.
Împrumuturile se acordă fie pe seama capitalurilor proprii ale
băncilor, fie pe cea a soldului activ rezultat din diferenţa relativ
permanentă dintre depunerile clienţilor şi restituirile medii solicitate de
aceştia la un moment dat.
Băncile mai desfăşoară şi alte servicii bancare active: gestionarea
conturilor deponenţilor, organizarea înfiinţării de societăţi comerciale şi
plasarea titlurilor de valoare ale acestora.
Principala funcţie pasivă a organizaţiilor financiar - bancare şi de
asigurări se referă la primirea spre păstrare a economiilor populaţiei şi
agenţilor economici nonfinanciari (depozitul). Alte funcţii pasive
îndeplinite de instituţiile bancare constau în: primirea de depuneri a unor
clienţi pentru a executa din ele diferite plăţi la ordinele acestora,
conducerea operaţiunilor de casă ale întreprinderilor şi instituţiilor care
solicită acest lucru.
- 5 -
În condiţiile actuale, în ţările cu economie de piaţă consolidată
sistemul bancar – financiar exercită, pe lângă funcţiile tradiţionale şi o
serie de funcţii noi, prioritar macroeconomice. Astfel băncile coordonează
plăţile (şi încasările) ce se efectuează în întreaga economie naţională,
gestionează moneda naţională şi supraveghează relaţiile ei cu celelalte
monede al ţărilor. Băncile, instituţiile financiare şi societăţile de asigurare
îndeplinesc, de asemenea rolul de intermediere financiară la nivelul
economiei naţionale, drenând economiile agenţilor economici, ale întregii
populaţii spre domenii de mare interes pentru ţară. Sistemul bancar are
rolul de a restricţiona creditul. În anumite condiţii şi pe baza unor criterii
speciale, băncile limitează riscul neacoperit al unor întreprinzători prea
entuziaşti punându-le anumite condiţii restrictive. Prin diverse prevederi,
se produce transformarea riscului, adică repartizarea lui relativ egală
asupra tuturor debitorilor.
Gestionând fluxurile monetare în ansamblul lor, băncile exercită
rol pronunţat de orientare economică, de modificare în structurile
economice ale unei ţări. Dispunând de mecanisme şi tehnici prin care pot
suplimenta instrumentele monetare, cunoscând situaţia economică a
întreprinderilor şi chiar a guvernului, băncile şi societăţile financiare
îndeplinesc un rol strategic în ţările cu economie de piaţă.
Pentru acordarea dreptului de folosire a resurselor băneşti date
cu împrumut, inclusiv pentru alte servicii active, băncile pretind şi
încasează dobândă sau comision, după caz, pentru sumele păstrate în
depozit, acestea plătesc dobândă clienţilor lor creditori. Diferenţa dintre
dobânzile încasate de bănci şi cele plătite de ele constituie profitul bancar
brut, dacă din acesta se scad cheltuielile de administrare şi întreţinere ale
băncii, ca şi impozitele legale, ceea ce rămâne se numeşte profitul net al
băncii.
- 6 -
Trebuie ţinut cont ca prin gestiunea mijloacelor de plată băncile
au drept clienţi cvasitotalitatea agenţilor economici şi în condiţiile creşterii
rolului creditului le pot influenţa şi acţiona asupra activităţii şi
comportamentului acestora. Ca urmare acordarea sau refuzarea unui
credit poate exercita o influenţă importantă, benefică sau invers asupra
situaţiei economice a unei întreprinderi.
1.2. Tipuri de bănci
Amploarea crescândă a rolului instituţiilor financiar - bancare, ca
şi diversificarea operaţiunilor efectuate de ele au condus la constituirea
diferitelor forme de bănci şi de instituţii financiare la specializarea lor. Cea
mai generală grupare a băncilor se concretizează în bănci de emisiune
(una în fiecare ţară) şi băncile comerciale.
Banca de emisiune (banca centrală ) deţine o poziţie specială în
cadrul sistemului bancar al fiecărei ţări, conferită de operaţiunile pe care
ea le efectuează. Atribuţiile băncii de emisiune constau în: emiterea
biletelor de bancă, crearea şi gestionarea puterii de plată în ţară,
supravegherea societăţilor comerciale şi a altor instituţii de credit în
sensul regularizării volumului şi costului creditului, conlucrarea cu
Trezoreria pentru a conduce programul de împrumut al guvernului,
conducerea politicii monetare şi valutare a ţării căutarea căilor economice
de menţinere a stabilităţii monetare şi de asigurare a funcţionalităţii
sistemului bancar.
Funcţia principală a băncilor centrale este cea de emisiune
monetară, de punere în circulaţie a bancnotelor şi a monedei divizionare
deţinute de agenţii nonfinanciari. Fiind instituţie de emisiune, Banca
- 7 -
Centrală pune în circulaţie cantităţile de bani care, de regulă, corespund
nevoilor de lichiditate a economiei în ansamblul ei şi care se încadrează
în obiectivele de politică monetară şi bugetară a ţării. În acest sens,
Banca Centrală joacă un rol indirect dar important în crearea de monedă.
Băncile Comerciale reprezintă un tip de întreprindere lucrativă
specializată, care furnizează bani – capital – celorlalţi agenţi economici,
persoane fizice şi/sau juridice. Această activitate se realizează mai ales
pe baza resurselor băneşti atrase, dar şi a capitalului propriu. Băncile
comerciale se împart în bănci de depozit şi bănci ipotecare.
a) Băncile comerciale de depozit îşi procură mijloacele financiare
de care au nevoie de pe piaţă, prin depunerile pe termen scurt ale
clienţilor.
La rândul lor, acestea pot fi:
- bănci de depozit propriu - zise, care primesc depuneri la
vedere şi pe termen şi care acordă credite pe termen scurt;
- bănci de afaceri, care dispun de capitaluri proprii însemnate
şi îşi procură mijloacele necesare şi prin emiterea de obligaţiuni sau
acţiuni, ele putând acorda credite pe termen lung.
b) Băncile ipotecare sunt acelea care îşi procură mijloacele
necesare pentru emisiunea de înscrisuri şi obligaţiuni ipotecare.
Tipurile de bănci, diversitatea formelor acestora, ca şi legăturile
multiple dintre ele sunt dependente de condiţiile economice şi social –
politice din fiecare ţară.
- 8 -
1.3. Sistemul financiar – bancar şi de asigurări existent
în România
În România, Banca Centrală denumită Banca Naţională a
României este organismul de stat cu sarcina principală de a emite şi
gestiona moneda naţională (leul) şi de a stabili şi coordona politica
monetară şi de credit a ţării.
Conform Legii nr.34 din 24 martie 1991, privind Statul Băncii
Naţionale a României, BNR stabileşte şi conduce politic monetară şi de
credit în cadrul politicii economice şi financiare a statului, cu scopul de a
menţine stabilitatea monedei naţionale. Banca Naţională a României
participă în numele statului la tratative şi negocieri externe în probleme
financiare, monetare şi de plăţi; poate negocia şi încheia acorduri privind
împrumuturi pe termen scurt şi efectuarea de operaţiuni de swap cu
băncile centrale, băncile comerciale şi instituţiile monetare internaţionale,
cu condiţia rambursării lor în termen de un an şi a integrării lor în raportul
anual al Băncii Naţionale a României. Pentru necesităţile proprii şi ale
autorităţilor publice, BNR elaborează studii şi analize privind moneda,
creditul şi operaţiunile sistemului bancar.
Instituţiile financiar - bancare din România se grupează în
următoarele categorii: Bănci Comerciale, Case de economii, Case de
ajutor reciproc, Cooperative de credit, Case de pensii, Societăţi de
asigurări şi Trezoreria statului.
- 9 -
1.4. Necesitatea privind întărirea sistemului bancar în
România
În economia mondială societăţile bancare s-au impus prin
creşterea încrederii populaţiei şi agenţilor economici în aceste instituţii.
Această încredere are la bază complexitatea şi diversificarea serviciilor şi
prestaţiilor pentru clienţi, eficienţa plasamentelor prin creditele
performante acordate, rapiditatea efectuării încasărilor şi plăţilor,
păstrarea strictă a confidenţialităţii tuturor operaţiilor ce se efectuează
prin bănci.
Societăţile bancare, în România antebelică, au avut o largă
dezvoltare şi consolidare, realizându-se o bogată experienţă în domeniu.
După 1989, activitatea bancară din ţara noastră a început să
revină treptat la rolul unei instituţii de bază în viaţa economică.
În ultimul timp, însă, asistăm la săvârşirea unei serii de abateri
grave in activitatea unor societăţi bancare din ţara noastră, unele abateri
de-a dreptul de necrezut că s-ar putea întâmpla într-o instituţie bancară,
care, prin specificul său trebuie să constituie un model de maximum de
garanţii, seriozitate şi siguranţă pentru toate operaţiile ce le efectuează
având un personal calificat de înaltă moralitate, incoruptibil la orice
tentaţii ce li s-ar oferi.
Pentru restabilirea prestigiului societăţilor bancare din ţara
noastră şi creşterea credibilităţii agenţilor economici şi populaţiei in
aceste instituţii sunt necesare o serie de măsuri.
1. Privitor la statutul societăţilor bancare apreciem că, pe lângă
prevederile valabile oricărei societăţi comerciale, acestea ar trebui să
cuprindă referiri exprese cu privire la:
- 10 -
- stabilirea competenţelor în aprobarea normelor de lucru interne,
angajarea personalului şi numirile în funcţiile de conducere ale băncii;
- interzicerea efectuării oricărei operaţiuni bancare în afara
normelor de lucru aprobate, inclusiv interzicerea dispunerii de către
persoanele cu funcţii de conducere de a se efectua operaţiuni bancare în
afara normelor de lucru interne aprobate;
- organizarea şi exercitarea controlului bancar intern de către
centrala băncii asupra activităţii sucursalelor şi filialelor din subordine;
- precizarea atribuţiilor comisiilor de cenzori la specificul societăţii
bancare respective;
- stabilirea atribuţiilor de control bancar preventiv şi, ulterior, în
bancă şi pe teren la agenţii economici;
- condiţiile şi regimul de aprobare a investiţiilor şi dotărilor de orice
fel;
- stabilirea raporturilor societăţii bancare cu organele de control şi
coordonare din afară: Curtea de Conturi, Ministerul Finanţelor, Banca
Naţională a României.
2. Revederea normelor interne de lucru ale societăţilor bancare,
în special cele cu privire la deschiderea conturilor, în lei şi în valută, în
ţară şi în străinătate, aprobarea şi acordarea creditelor, efectuarea
plăţilor, etc.
Analiza critică a normelor interne de lucru este indicat să se facă
într-o anumită monedă dacă:
- condiţiile şi documentele cerute clienţilor pentru efectuarea
diverselor operaţii bancare sunt suficiente pentru a garanta sinceritatea şi
realitatea datelor cuprinse în acestea;
- 11 -
- regimul actual de aprobare a creditelor, pe tranşe de valori
organizatorice – centrală, sucursală, filială – sunt corespunzătoare şi
asigură prevenirea abaterilor semnalate până în prezent;
- aprobarea unor operaţiuni bancare este bine să se facă de către
comisii şi nu de către o persoană, pentru a evita subiectivismul şi abuzul;
- stabilirea unor termene limită pentru efectuarea diferitelor
operaţiuni bancare, în scopul creşterii operativităţii.
O menţiune specială: necesitatea creşterii operativităţii în
efectuarea plăţilor între agenţii economici şi între aceştia şi organele
fiscale, având în vedere că accelerarea numai cu o zi a decontărilor
reduce blocajul financiar pe economie, de ordinul zecilor de miliarde de
lei.
3. Organizarea şi exercitarea controlului bancar intern prezintă
mare importanţa, pornind de la principiul, recunoscut pe plan mondial, că
orice activitate sau persoană trebuie supusă controlului, fără excepţie.
Această organizare se poate face sub două forme:
- controlul bancar preventiv, prin stabilirea operaţiunilor supuse
acestui control şi a persoanelor ce îl vor exercita, urmărind oprirea,
înainte de efectuare, a acelor operaţii care contravin normelor legale;
- controlul bancar ulterior, care să asigure controlul periodic a
sucursalelor şi filialelor bancare; în cadrul acestui control se stabilesc
obiectivele ce se urmăresc, periodicitatea verificărilor, valorificarea
constatărilor şi informarea conducerii băncii asupra rezultatelor.
Buna organizare şi exercitarea controlului bancar intern asigură
depistarea la timp a oricăror abateri şi luarea măsurilor ce se impun.
Totodată trebuie văzut cum este organizat şi se exercită controlul
asupra activităţii societăţilor bancare cu capital mixt, în ţară şi în
străinătate.
- 12 -
4. Controlul bancar la sediul agenţilor economici. Întrucât în
domeniul păstrării şi utilizării numerarului de către agenţii economici, cât
şi în domeniul valutar, guvernul a dispus nişte măsuri severe, iar pe de
altă parte, urmărirea respectării destinaţiei creditelor, toate acestea
făcând necesar un control bancar la sediul agenţilor economici.
Se impune astfel o concepţie unitară în organizarea şi exercitarea
unui control bancar sub aspectul organelor care să-l efectueze,
întinderea şi periodicitatea acestuia, formele şi metodele de verificare, cât
şi dreptul organelor bancare de a stabili sancţiuni şi a aplica contravenţii,
în cazul constatării de abateri sau nereguli.
5. Activitatea comisiilor de cenzori din cadrul societăţilor bancare
trebuie examinată din punct de vedere a îndeplinirii obligaţiilor ce le
reveneau potrivit Legii nr.31/1991 privind societăţile comerciale, adunările
generale îi pot schimba pe acei cenzori care nu şi-au îndeplinit atribuţiile,
fiind recomandabil ca toţii membrii comisiei să aibă calitatea de experţi
contabili sau contabili autorizaţi.
Dat fiind specificul şi complexitatea deosebită a operaţiunilor
bancare, în lei şi în valută, reflectate în contabilitate, considerăm că ar fi
indicat ca Ministerul Finanţelor, Corpul Experţilor Contabili şi Contabililor
Autorizaţi din România şi Banca Naţională a României să elaboreze
norme de lucru pentru comisiile de cenzori din societăţile bancare,
inclusiv obiectivele verificării şi certificării bilanţurilor contabile anuale ale
acestora.
6. Selecţionarea, angajarea, promovarea, stimularea şi
sancţionarea personalului salariat din societăţile bancare este maximă
necesitate.
- 13 -
Este necesară elaborarea unui statut al funcţionarului de bancă,
care să cuprindă condiţiile şi criteriile de selecţionare, angajare,
promovare, stimulare şi sancţionare a întregului personal bancar, inclusiv
referiri la perfecţionarea acestuia, prin şcolarizări şi testări periodice
obligatorii.
Dat fiind că funcţia director de bancă din centrală, sucursale şi
filiale are un rol deosebit, propunem două măsuri:
I – pornind de la compromiterea morală şi profesională a unor
directori de sucursală şi filială bancară, apare necesar să se analizeze
situaţia tuturor persoanelor ce îndeplinesc aceste funcţii şi luarea de
măsuri de înlocuire, fără menajamente, a celor care impun o astfel de
măsură;
II – având în vedere continua dezvoltarea a activităţii bancare în
ţară noastră, considerăm că ar fi indicat ca Banca Naţională a României
să iniţieze cursuri de pregătire şi perfecţionare a celor ce urmează a fi
numiţi în funcţia de director de bancă.
7 Relaţiile societăţilor bancare cu instituţiile financiare şi de credit
centrale considerăm că ar trebui revăzute şi stabilite prin lege, pentru a
înlătura orice confuzie în această privinţă.
Astfel: Banca Naţională a României, în aplicarea prevederilor
legislaţiei privind activitatea bancară, să aibă dreptul dar şi obligaţia de a
controla periodic activitatea societăţilor bancare, indiferent de forma de
organizare şi de proprietate a acestora; Curte de Conturi a României,
care prin lege are dreptul de control asupra BNR să aibă acest drept şi
asupra celorlalte societăţi bancare; Ministerul Finanţelor să aibă drept de
control la societăţile bancare pe linia calculării şi vărsării impozitelor şi
- 14 -
taxelor, cât şi în ceea ce priveşte aplicarea măsurilor stabilite de guvern
pentru întărirea disciplinei financiar – valutare.
O colaborare mai bună s-ar realiza între unităţile operative
bancare şi organele fiscale teritoriale ale Ministerului Finanţelor pe linia
existenţei conturilor în lei şi în valută, deschise de agenţii economici la
bănci.
1.5. RAIFFEISEN S.A. – în sistemul financiar – bancar
din România
1.5.1. Structura fondurilor proprii şi organizarea băncii.
În jurisdicţia actuală a ţării cu privire la desfăşurarea activităţii
bancare se menţionează expres că Banca Naţională a României
supraveghează activitatea tuturor societăţilor bancare. În România
cadrul legislativ este constituit din Legea nr. 33 – 1991 privind activitatea
societăţilor bancare şi Legea nr. 34 – 1991 privind statutul Băncii
naţionale.
Societăţile bancare persoane juridice sunt organizate şi
funcţionează în regimul societăţilor comerciale. În acest sens, Banca
Centrală eliberează autorizaţii cu privire la modul de funcţionare, la
drepturile şi obligaţiile statutare ale băncii comerciale.
În sfera acestui cadru juridic a fost înfiinţată Banca de Credit
Industrial şi Comercial S.A. la data de 10 decembrie 1993, ca o societate
bancară 100% privată, cu capital mixt româno – american. Din punct de
vedere bancar a devenit operaţională în ianuarie 1994.
- 15 -
Din capitalul social înregistrat de 73 miliarde lei, o cotă importantă
este vărsată în valută. Acţiunile băncii sunt deţinute de un număr de
persoane fizice şi juridice române şi străine. Astfel, acţionarul majoritar
este Avram Goldmann 50,07% din acţiuni, apoi S.C. Romanoexport S.A.
cu 16,82% şi 667 acţionari (persoane fizice şi juridice) care deţin 33,11%
din acţiuni.
Sfera de activitate a acestei bănci circumscrise atragerea şi
formarea de depozite băneşti în lei şi valută, acordarea de credite,
efectuarea de servicii bancare, operaţiuni pentru activitatea de comerţ
exterior şi alte operaţiuni bancare. Autonomia funcţională a acestei bănci
este reglementată şi se desfăşoară pe baza statutului propriu.
Fondurile proprii ale B.C.I.C. atingeau la sfârşitul anului 1998
suma de 74,1 miliarde lei.
Pentru desfăşurarea activităţii sale banca îşi constituie
următoarele fonduri proprii: fondurile proprii ale unei societăţi bancare
sunt formate potrivit Normelor BNR nr. 2 – 1997 din următoarele categorii
de capital: capital propriu şi capital suplimentar.
Capitalul propriu se compune din capitalul social vărsat, fondul de
rezervă, fondul mijloacelor fixe, fondul de dezvoltare şi alte fonduri
constituite din profitul net, iar capitalul suplimentar din fondul de risc şi
datoria subordonată.
Capitalul social vărsat RAIFFEISEN S.A. era în 1998 de
aproximativ 28,6 miliarde lei.
Fondul de rezervă, constituit conform art.27 din Legea nr.33 –
1991, privind activitatea bancară, reprezintă de fapt garanţia
angajamentelor băncii, putând fi utilizat şi pentru acoperirea unor
eventuale pierderi rezultate din operaţiunile băncii. Deci, pentru a se
acoperi toate riscurile, se recurge la constituirea fondului de rezervă din
- 16 -
profitul brut RAIFFEISEN S.A. şi-a constituit fondul de rezervă de 25,7
miliarde lei.
Fondurile de rezervă sunt utile căci pot acoperi pierderile ce
rezultă din activitatea de creditare; cu cât fondurile de rezervă sunt mai
bine proporţionate în raport cu probabilitatea şi intensitatea riscului, cu
atât zguduirile produse de conjuncturile nefavorabile pot fi mai uşor
suportate. Acest fond de rezervă se subdivide pe categorii de riscuri,
ceea ce dovedeşte că banca prevede eventualitatea lor şi este gata să le
facă faţă.
În principiu, banca trebuie să fie propriul său asigurator, adică să
fie în măsură să facă faţă prin mijloace proprii primejdiilor ce pot apare ca
urmare a plasamentelor făcute.
Fondul de dezvoltare se constituie pe seama cotelor din veniturile
brute aprobate pentru fiecare exerciţiu financiar. Fondul de dezvoltare al
RAIFFEISEN S.A. la sfârşitul anului 1998 era de aproape 935 milioane lei
şi a fost destinat realizării de investiţii proprii, constituind şi o garanţie a
angajamentelor băncii.
Din suma de 53.384 mii lei profit brut şi a celui net şi nu afectează
profitul impozabil. În prezent, acest fond a devenit necesar datorită
situaţiilor concrete ale băncii, respectiv inflaţia, diferenţele de curs
valutar. Fondul de risc atestă posibilitatea unor perioade în care
diferenţele nefavorabile, nerambursarea la scadenţă a
1.5.2. Operaţiuni efectuate de RAIFFEISEN S.A.
RAIFFEISEN S.A. efectuează operaţiuni bancare şi financiare în
ţară şi străinătate, pentru contul său propriu, al clienţilor băncii –
persoane fizice sau juridice – în numele unor instituţii sau în colaborare
- 17 -
cu acestea, precum şi orice alte activităţi permise de reglementările
legale în vigoare.
RAIFFEISEN S.A. îşi desfăşoară activitatea prin sucursalele,
filialele, agenţiile şi o reprezentanţă. În acest scop banca:
a) atrage fonduri băneşti, în lei şi în valută, din ţară şi din
străinătate, în depozite la vedere sau la termen;
b) păstrează disponibilităţile băneşti ale clienţilor şi efectuează
operaţiuni de încasări şi plăţi, în lei şi în valută, în numerar sau fără
numerar, prin conturile deschise de clienţi la această bancă;
c) contractează credite, în lei şi în valută, în ţară şi în străinătate;
d) acordă în condiţiile stabilite de lege, credite pe termen scurt, în
lei şi în valută, pe bază de garanţii, cu rambursare de până la 12 luni
pentru activităţi de aprovizionare, producţie, desfacere, prestări de
servicii, sprijinirea temporară a agenţilor economici.
Pentru realizarea de investiţii, banca acordă, în condiţiile stabilite
de lege, pe bază de garanţii, credite pe termen mediu, cu rambursare de
până la 5 ani şi pe termen lung, cu rambursare de până la 25 ani; asigură
servicii bancare de expertiză a proiectelor şi de analiză a ofertelor
depuse de executanţi;
e) operaţiuni cu cecuri poştale, în şi din conturile deschise
persoanelor fizice şi operaţiuni cu cecuri poştale internaţionale;
f) cumpără şi vinde valută străină; efectuează operaţiuni de
schimb valutar;
g) emite şi confirmă scrisori de garanţie, avaluri, cauţiuni şi
efectuează operaţiuni cu acestea, în ţară şi în străinătate;
h) efectuează operaţiuni cu acreditive, încasări, ordine de plată şi
alte instrumente de încasări şi plăţi;
- 18 -
i) emite efecte de comerţ în lei şi în valută, acceptă efecte de
comerţ emise asupra sa şi girează efecte de comerţ emise de terţi, emite
cecuri bancare proprii;
j) efectuează operaţiuni de scontare a efectelor de comerţ şi
rescontare a portofoliului, în lei şi valută;
k) efectuează operaţiuni de vânzare – cumpărare şi alte operaţii
cu titluri emise de stat, precum şi cu acţiuni, obligaţiuni şi hârtii de
valoare, pe cont propriu sau pe terţi, în ţară şi în străinătate, potrivit legii;
l) încheie aranjamente de corespondent cu bănci şi instituţii
financiare străine şi convenţii privind activităţi financiar – bancare şi
financiare în ţară şi în străinătate;
m) participă cu capital la agenţii economici din ţară şi din
străinătate;
n) participă ca membru, în organisme financiar – bancare
internaţionale la operaţiuni financiare şi bancare în cadrul unor acorduri,
convenţii şi înţelegeri încheiate de autorităţile române pe plan intern şi
internaţional, participă la reuniuni internaţionale cu caracter financiar,
bancar sau monetar;
o) cumpără imobile şi alte bunuri imobiliare pentru uzul propriu
sau al personalului băncii şi poate dobândi imobile prin executarea
creanţelor băncii, care vor fi vândute la prima ocazie favorabilă;
p) efectuează orice alte activităţi bancare şi financiare permise de
reglementările legale în vigoare.
Banca acordă credite prin negocieri cu solicitantul, în funcţie de
bonitatea acestuia. Ea este în drept să solicite, la acordarea creditelor,
garanţii asiguratorii cum sunt: bunurile ce se procură din creditul acordat,
gajul imobiliar, înscrisuri de valoare şi alte efecte de comerţ, ipoteca
- 19 -
constituită asupra bunurilor imobile în proprietatea debitorului şi
garanţilor, scrisori de garanţie bancară, cesiuni şi alte4 active.
După cum se poate observa, o bună parte din activitatea acestei
bănci se încadrează în preceptele generale ale activităţii băncilor
comerciale. Ea contribuie la aplicarea politicii monetare şi financiare a
statului nostru şi, respectiv, a asigurării unor corelaţii cerute de efortul
întreprins în instaurarea echilibrului monetar, a formării unei mase
monetare echilibrate şi nu în ultimul rând, la preîntâmpinarea acelor
factori generatori de distorsiuni inflaţioniste.
Baza de clienţi a băncii este constituită în principal din agenţi
economici mici şi mijlocii, persoane fizice, precum şi mari întreprinderi
viabile române şi străine.
La 31 decembrie 2001, din totalul conturilor deschise în toată
ţara, pe primul loc se situa Sucursala RAIFFEISEN S.A. Bucureşti cu
14800 conturi deschise pentru persoane fizice şi 2000 conturi deschise
pentru persoane juridice, urmată de Sucursala RAIFFEISEN S.A. Braşov
cu 548 conturi pentru persoane juridice.
Sucursala RAIFFEISEN S.A. Constanţa are 4000 conturi
deschise pentru persoane juridice; se speră ca acestea din urmă să
ajungă la un număr de 1000 până la sfârşitul anului 2001.
1.5.3. Produse bancare lansate de RAIFFEISEN S.A.
Caracterul de bancă tip universal implică atragerea şi păstrarea
de disponibilităţi în lei şi în valută, acordarea de credite, prestarea de
operaţiuni financiar – bancare pentru agenţii economici cu capital de stat,
privat sau mixt.
- 20 -
Cu toate că în ianuarie 2001, banca numără doar 5 ani de
activitate bancară operaţională, RAIFFEISEN S.A. se prezintă cu o
diversitate de activităţi, atât în domeniul resurselor financiare, cât şi al
investirii acestora.
O preocupare majoră pentru RAIFFEISEN S.A. o constituie
dezvoltarea rapidă a operaţiunilor de atragere şi păstrare de disponibilităţi
băneşti în lei şi în valută, constituite în depozite de la persoane fizice şi
juridice.
RAIFFEISEN S.A. angajează fonduri bazate pe disponibilităţile în
bancă ale titularilor de conturi, pe economiile populaţiei şi pe resursele
existente pe piaţa financiar – bancară.
Pentru a-ţi stimula clienţii să-şi păstreze economiile în depozite la
bancă, RAIFFEISEN S.A. acordă o serie de produse şi servicii deosebit
de atractive:
1) deschiderea de conturi curente:
* conturi de disponibilităţi la vedere în lei şi în valută;
* păstrarea clientului beneficiar de credite, precum şi modalitatea
în care se poate dispune de acestea.
Creditele se acordă de bancă pe baza contractului de credit care
se încheie cu beneficiarul acestuia şi în care se consemnează clauze
referitoare la volum, obiect, garanţie, termen de rambursare, dobândă.
Actele de împrumut încheiate de bancă constituie titluri executorii,
în caz de neplată pentru întreg soldul creanţei de plată.
Banca este îndreptăţită, faţă de clientul care nu-şi îndeplineşte
angajamentele sau nu respectă clauza din contractele de credite să
dispună următoarele măsuri:
a) recuperarea creditului înainte de termen atunci când:
- se constată înstrăinarea garanţiilor prezentate;
- 21 -
- utilizarea creditelor în alte scopuri decât acelea pentru care au
fost acordate;
- păstrarea în condiţii necorespunzătoare a valorilor materiale
aduse în garanţie;
- sustragerea de la îndeplinirea obligaţiilor din contract prin
valorificarea totală sau parţială. RAIFFEISEN S.A.
recuperează din sumele rezultate din valorificarea înscrisurilor,
creditele acordate, dobânzile şi orice cheltuieli efectuate în
legătură cu valorificarea, eventual surplus.
b) declanşarea, potrivit legii, a procedurii juridice de punere în
faliment şi lichidare.
Depozitele constituie sau creditele acordate sunt purtătoare de
dobânzi din momentul constituirii şi respectiv al acordării lor. Dobânda
este negociabilă.
Pentru titlurile sau efectele de comerţ primite în păstrare sau gaj,
banca este obligată să elibereze clientului o dovadă din care să reiasă
toate elementele distinctive, valoarea nominală, numere şi seriile ce le
poartă, precum şi semnele ce le deosebesc de alte titluri purtând aceeaşi
denumire.
Banca nu poate încredinţa altei persoane înscrisurile primite în
gaj decât cu încuviinţarea expresă a deponentului sau constitutorului
gajului, cu excepţia situaţiei de recuperare a creditelor înainte de termen.
Banca are dreptul să verifice situaţia economică şi financiară a
clientului, în legătură cu creditul acordat, până la rambursarea integrală a
acestuia.
Aceste multiple funcţii şi operaţiuni se desfăşoară diferenţiat, în
funcţie de situaţia reală a clienţilor, de starea de solvabilitate a acestora,
- 22 -
potrivit intereselor pe care le reclamă acut activitatea băncilor cât şi a
diferiţilor agenţi economici.
* conturi de investiţii ale societăţilor mixte;
* conturi ale agenţilor economici care au unităţi subordonate în
ţară;
* conturi tranzitorii ale ordinelor de plată;
* conturi de cec cu limită de sumă;
* conturi de acoperire financiară (scrisoare de garanţii şi
acreditare).
2) deschiderea de conturi de economii:
* conturi de depozit la termen, în lei şi în valută;
* depozite guvernamentale la termen;
* conturi de acreditiv în valută.
3) împrumuturi şi credite acordate societăţilor )în lei şi în valută):
* pe termen scurt (până la 12 luni)
* pe termen lung (până la 5 ani)
Destinaţia:
- activităţi curente: producţie, comerţ, prestare de servicii;
- export: producerea de bunuri pentru export;
- import;
- credite pentru investiţii;
- alte activităţi comerciale susţinute de un plan de afaceri.
4) servicii valutare:
* plăţi şi încasări:
- deschiderea de conturi curente şi de depozit;
- operaţiuni Sport şi Forward;
- ordine de plată pentru străinătate din ordinul persoanelor fizice
şi juridice, române şi străine;
- 23 -
- asigurarea operativităţii în derularea operaţiunilor de încasări şi
plăţi în valută utilizând sistemul SWIFT.
* operaţiuni de finanţare a comerţului internaţional:
- utilizează toate mijloacele şi instrumentele de plată: ordine de
plată, incasso, acreditiv documentar, cecuri;
- primeşte şi emite scrisori de garanţie bancară în valută;
- scontează efectele de comerţ;
- acordă credite din fonduri proprii.
5) garantarea creditelor şi tipuri de bunuri admise:
* depozit de colateral:
- constituit într-un cont cu destinaţie specială de garantare a
creditului şi blocat pentru toată perioada de derulare a
contractului.
* scrisoarea de garanţie bancară:
- eliberată de o bancă agreată de BA.S.A.
6) gestionarea titlurilor de valoare prin intermediul SVM INCOVAL
S.A., care asigură participarea băncii pe piaţa primară şi
secundară a capitalului.
7) sistemul cărţilor de plată VISA
Pe lângă aceste servicii, RAIFFEISEN S.A. îşi propune să extindă
gama de servicii pentru populaţie şi anume:
- acceptarea cărţilor de credit – debit;
- emiterea de cărţi de plată interne şi internaţionale;
- credite de consum.
1.5.4. Managementul activelor şi pasivelor băncii
- 24 -
Gestionarea optimă, de către RAIFFEISEN S.A. a activelor şi
pasivelor sale asigurând o eficienţă maximă, va trebui să ţină seama de
evoluţia procesului inflaţionist corelată cu cea a masei monetare, în
cadrul căreia creditul bancar ocupă o pondere însemnată.
Băncile au deplină libertate în a decide, dar de o deosebită
importanţă este problema optimizării activelor datorită faptului că băncile
se pot confrunta cu alternativa risc – profit, mai precis ea trebuie să
satisfacă deopotrivă cerinţele lichidităţii şi să-şi asigure, totodată, un profit
ridicat.
Această optimizare a structurii activelor vizează două aspecte:
1). Selectarea activelor prin confruntarea profitabilităţii cu riscurile;
2). Diversificarea portofoliului băncii pentru dispersarea riscurilor.
Selectarea activelor trebuie să ţină seama în afara gradului de
lichiditate şi de riscul de neplată şi de cel al pieţei. Acest risc decurge din
modificarea costului creditelor, respectiv ratei dobânzii, care la rândul ei
este influenţată de inflaţie.
Diversificarea portofoliului, cea de-a doua cale de optimizare a
performanţei bancare, urmăreşte:
- minimizarea riscului;
- menţinerea sau creşterea profitului scontat a se obţine.
Diversificarea portofoliului este subordonată unui principiu
fundamental şi anume, cel al dispensarizării riscului, care poate conduce
la aplatizarea rezultatului, ajungându-se în final la nivelul mediu al
portofoliului.
Perseverenţa către anumite plasamente şi anumiţi destinatari
multiplică în anumite cazuri riscurile, dar amplifică dimensiunile profitului
la operaţiunile la care acesta se obţine. Rămâne însă în responsabilitatea
- 25 -
băncii de a se angaja pe o cale sau alta, în deciziile de plasament,
respectiv în deciziile de creditare.
Optimizarea activităţii bancare implică o valorificare superioară a
resurselor mobilizate de bancă, prin angajarea unor operaţiuni active
aducătoare de maxim profit.
De aceea succesul activităţii bancare este legat de activele4 şi
pasivele existente. Această comparare şi corelare trebuie să se realizeze
pe două planuri:
a) al duratei de mobilizare şi angajare a resurselor. Durata de
mobilizare şi angajare a disponibilităţilor este în legătură cu poziţia de
lichiditate a băncii şi devine mijloc de operare pentru evitarea riscului
lichidităţii.
b) al preţului, al costului creditului.
Preţul creditului, nivelul dobânzii practicate, constituie un criteriu
important de optimizare prin corelare a operaţiunilor active cu cele
pasive. Banca, în calitatea sa de intermediar, are drept bază funcţionarea
şi obţinerea unui profit, diferenţa dintre valoarea dobânzilor încasate şi a
celor plătite.
Compararea, corelarea şi confruntarea activelor şi pasivelor
trebuie să se facă ţinând seama de durata de angajare a resurselor, de
maturizarea acestor resurse, de ajungerea la scadenţă a creanţelor.
Pentru a-şi asigura lichiditatea, banca trebuie să-şi asigure echilibrarea
activelor cu pasivele, nu numai pe ansamblu, ci şi pe fiecare componentă
sau segment al activelor sau al pasivelor.
- 26 -
CAPITOLUL II
CREDITUL BANCAR
2.1. Conţinutul, trăsăturile şi clasificarea creditului
Creditul sau relaţia de credit reprezintă o categorie importantă a
relaţiilor economice de piaţă. Operaţiunile economice din care decurge
această relaţie sunt: vânzarea de mărfuri sau prestarea de servicii a
căror plată urmează să se facă la o dată ulterioară, numită scadenţă şi
acordarea de împrumuturi în bani unor persoane fizice sau juridice pe o
perioadă determinată.
Conceptul de credit se poate confunda în practica monetar –
financiară cu banii şi cu finanţele. Putem spune că banii şi finanţele au
însă funcţii care le asigură relativa independenţă şi de aici orice identitate
între cele trei noţiuni: bani – finanţe – credit duce la concluzii
incompatibile cu adevărul ştiinţific şi cu practica monetar financiară.
Creditul se poate transforma fie în bani, fie în finanţe, numai în
cadrul rotaţiei de ansamblu a mijloacelor materiale şi monetare. Trebuie
reţinut faptul că, în timp ce finanţele presupun capitaluri deja formate,
care se acumulează, creditul reprezintă un efect al proceselor
economice, în urma cărora apar capitaluri temporar disponibile.
În literatura de specialitate, română şi străină, definiţia creditului şi
accepţiunile care i se dau sunt destul de diferite.
Un prim mod de a defini creditul şi poate cel mai simplu, este
acela prin care creditul este o formă specială de mişcare a valorilor,
- 27 -
vânzare de mărfuri cu plata amânată sau cu transferarea temporară de
monedă cu titlu de împrumut.
„Creditul , în esenţă, reprezintă schimbul unei valori monetare
prezente contra unei valori monetare viitoare”.
Pe măsură ce societatea se dezvoltă, acest concept încorporează
tot mai multe trăsături şi atribute; aşa se şi explică faptul că el este
considerat când capital, când bani, când finanţe. Alţi gânditori afirmă că
el (creditul) reprezintă circulaţia capitalului de împrumut. Aceste
neconcordanţe îşi au originea şi în faptul că nu există un mod unitar de
gândire în ceea ce priveşte geneza creditului şi nici a surselor de
formare. După unii, apariţia de capitaluri temporar libere s-ar datora
modului cum circulă, se uzează şi se recuperează fondurile (capitalurile)
fixe; alţii întrevăd unele nesincronizări între producţie şi circulaţie, între
aprovizionare şi producţie, chiar plata salariilor la intervale diferite
colaborată cu depunerile în conturile bancare ale disponibilităţilor pe care
le deţin diferiţi agenţi economici, populaţia formează una din sursele
creditului bancar.
În concepţia prestigiului monetarist român, profesor Victor
Slăvescu, creditul şi operaţia de credit constituie acest fapt economic
atunci când este vorba de cedarea unei sume de bani efectuată la un
moment dat din partea unui subiect economic în folosinţa altui subiect
economic, cu obligaţia pentru acesta din urmă de a restitui mai târziu la
un termen fixat suma primită plus o sumă de bani care se cheamă
interes sau dobândă.
Creditul sau relaţiile de credit presupun anumite relaţii băneşti de
repartiţie, prin intermediul cărora se mobilizează disponibilităţi băneşti,
temporare, urmând să fie folosite pentru acoperirea unor nevoi
temporare.
- 28 -
Deci în definirea creditului apar trei accepţiuni:
1) existenţa unor disponibilităţi la unii agenţi economici şi
acceptarea de a fi cedate (împrumutate) altor agenţi economici (debitori);
2) pierderea temporară a unor drepturi ale celui care împrumută şi
instituirea altor drepturi pentru cel împrumutat;
3) obligativitatea împrumutului de a restitui împrumutul la un
termen numit scadenţă, însoţit în mod obligatoriu de dobândă.
Trăsăturile caracteristice creditului, ca relaţie economică, sunt
următoarele:
1) creditul aduce în planul relaţiilor economice două subiecte
distincte: creditorul – cel care dă cu împrumut sau vinde pe credit şi are
de primit o valoare la scadenţă şi debitorul – cel care primeşte
împrumutul sau marfa şi trebuie să restituie suma primită sau să
plătească, la scadenţă, valoarea bunului primit.
2) rambursabilitatea lui la o dată reciproc convenită, denumită
scadenţă. Promisiunea de rambursare, element esenţial al raportului de
credit presupune riscuri şi necesită angajarea unor garanţii.
3) termenul de rambursare ca trăsătură specifică a creditului are o
mare varietate; la termene foarte scurte (24 ore – se practică între bănci
pe pieţele monetare) şi încheindu-se cu termene de la 30 la 50 ani şi
chiar 100 ani (în soluţii recente pentru împrumuturile privind construirea
de locuinţe). Pentru creditele pe termen scurt, creditele acordate
întreprinderilor sau pentru creditele de consum este caracteristică
rambursarea integrală la scadenţă, iar pentru creditele de consum este
caracteristică rambursarea integrală la scadenţă, iar pentru creditele pe
termen mijlociu şi lung, rambursarea eşalonată, adică pe parcurs, la
termene stabilite, lunare, trimestriale, odată cu părţile cuvenite pentru
dobânzi se rambursează şi o parte din împrumut (principal).
- 29 -
4) creditul purtător de dobândă, concretizată în suma de bani
plătită de debitor, pentru creditul primit. Sub aspectul stabilităţii, dobânda
poate fi fixă, atunci când nivelul ei nu se modifică pentru toată perioada
de creditare şi variabilă (sensibilă), care se modifică anual sau chiar la
intervale mai scurte (de câteva luni) ca măsură de protecţie a creditorului
sau debitorului împotriva pierderilor ce ar putea rezulta din caracterul
rigid al nivelului dobânzii pentru o perioadă de timp îndelungată.
Dobânda este în mod firesc comună cu conceptul de capital şi cu
elementele timp şi risc. În sens restrâns, dobânda este suma ce revine
proprietarului la rambursarea sumei împrumutate sau preţul folosirii
capitalului şi totodată remunerarea riscului pe care îl implică împrumutul
respectiv.
5) creditul are o garanţie reală (materială) atunci când un bun
existent poate fi vândut în cazul nerambursării creditului sau garanţie
personală, în cazul în care este suficient angajamentul personal al
debitorului.
6) tranzacţia – acordarea creditului; creditul poate fi consimţit în
cadrul unei tranzacţii unice: acordarea unui împrumut, vânzarea unei
obligaţiuni, angajarea unui depozit. Consimţirea tranzacţiei, respectiv
acordarea creditului, este un act de mare importanţă, în vederea căruia
creditorul trebuie să-şi asigure buna informare şi documentare pentru
evitarea riscului. În acest sens băncile îşi creează un cadru propriu de
informare şi documentare sau apelează la agenţii specializaţi care
studiază capacitatea de plată şi respectiv potenţialul economic al firmelor.
7) consemnarea şi transferabilitatea sunt de asemenea
caracteristici ale creditului. Acordurile de credit sunt consemnate, în
marea lor majoritate, prin înscrisuri, instrumente de credit, a căror formă
de prezentare implică aspecte multiple şi diferenţiate, esenţial în aceste
- 30 -
instrumente este obligaţia fermă a debitorului privind rambursarea
împrumutului, respectiv dreptul creditorului de a i se plăti suma angajată.
Transferabilitatea instrumentelor de credit şi deci transferul acordurilor de
credit de la un beneficiar la altul (de la un creditor la altul) este în primul
rând o expresie a lichidităţii portofoliului de creanţe, posibilitatea fiecărui
creditor de a transforma creanţe în bani, potrivit unei necesităţi sau unei
noi opţiuni. În practica bancară transferabilitatea are un loc important,
deoarece permite asigurarea utilizării fluxurilor fireşti de constituire şi de
utilizare a capitalurilor temporar disponibile mobilizate de ele, urmând ca
într-o etapă următoare să recurgă la concursul altor fluxuri de capital
existente sau create de banca de emisiune şi alte bănci, prin operaţii de
recreditare.
Creditul a cunoscut şi cunoaşte numeroase forme, apărute pentru
a răspunde cât mai bine necesităţilor resimţite de agenţii economici în
diferite împrejurări, deci creditul s-a dezvoltat şi s-a diversificat continuu,
în prezent manifestându-se printr-o mare varietate de forme.
Creditul poate fi grupat pe baza mai multor criterii: după forma de
proprietate a debitorului, după durata acordării, după modalitatea de
garantare, după destinaţia sa, după domicilierea creditorului, după
participanţii la relaţiile de credit, etc.
a) După forma de proprietate a debitorului (destinatarului
creditorului), creditul poate fi: privat şi public. Creditul privat se acordă
existenţa, permanenţa şi integralitatea a garanţiilor şi asigurarea acestora.
În acest scop, ÎMPRUMUTATUL se obligă să pună la dispoziţia BĂNCII documentele necesare, şi să permită
accesul personalului împuternicit al băncii în incinta firmei şi a şantierului pentru efectuarea de verificări pe
teren.
Nerespectarea de către ÎMPRUMUTAT a acestor obligaţii atrage după sine dreptul băncii de a trece la
retragerea creditului înainte de scadenţă.
9. În cazul nedepunerii în bancă a balanţei de verificare, a bilanţului contabil, a contului de profit şi pierdere,
precum şi a anexelor acestora, în 5 zile calendaristice după depunerea la Administraţia Finanţelor Publice,
BANCA este în drept să sisteze creditarea şi să treacă soldul creditului la credite restante.
10. BANCA este în drept sa anuleze sau să reducă cuantumul creditului acordat, în cazuri justificate, după
expirarea unui termen de preaviz de minim 5 zile, care va fi comunicat în scris ÎMPRUMUTATULUI, astfel:
- 105 -
în cazul când indicatorii de performantă financiară înregistrează nivele sub cele avute în vedere în momentul
acordării creditului şi care pot conduce la nerambursarea creditelor conform prevederilor din contract. BANCA
poate decide continuarea creditării, în alte condiţii de dobânda şi de garantare a creditului, începând cu data
de 1 ale lunii următoare celei prevăzute pentru depunerea bilanţului contabil, a situaţiei patrimoniale, sau
după caz, a întocmirii balanţei de verificare. Dreptul de decizie aparţine băncii, iar împrumutatul se obligă să
accepte necondiţionat noile condiţii de creditare.
în cazul înregistrării de PIERDERI, în cazul furnizării, de către IMPRUMUTAT a unor date nereale, BANCA
este în drept să întrerupă imediat, fără preaviz, utilizarea de câtre împrumutat a creditului aprobat, în cazul în
care acesta a încălcat condiţiile contractuale sau în cazul în care situaţia economica şi financiara a acestuia
nu mai asigură condiţiile de rambursare.
11. Neplata ratelor şi dobânzilor aferente la creditul acordat, precum şi nerespectarea vreuneia din clauzele
contractuale, dau BĂNCII dreptul să treacă la retragerea imediată a creditului şi dobânzilor datorate din contul
de disponibilităţi al împrumutatului, iar când acest lucru nu este posibil, se va trece la recuperarea creditului
prin executare silită.
12. BANCA nu preia riscul politic sau cel determinat de calamităţile naturale, şi nu răspunde de autenticitatea
documentelor prezentate de ÎMPRUMUTAT.
- 106 -
13. Prezentul contract şi garanţiile reale şi personale constituite, reprezintă titlu executoriu, conform art. 56 din
Legea bancară nr. 58/1998
14. Acest contract a fost încheiat în număr de 2 exemplare, din care 1 exemplar rămâne la BANCĂ, şi 1
exemplar la ÎMPRUMUTAT
ANEXELE:
Contractul de garanţie imobiliara, graficul de utilizare a creditului şi graficul de rambursare a creditului fac parte
integrantă din contract.
BANCA, ÎMPRUMUTATUL,
- 107 -
CONCLUZII
Sistemul bancar reprezintă una din cele mai importante verigi ale economiei de piaţă bazată pe libera
iniţiativă şi concurenţă. Stabilitatea unei economii naţionale este în legătură directă cu stabilitatea sistemului
bancar naţional. Tocmai de aceea băncile trebuie să reducă riscul activităţilor şi proceselor bancare care ar
putea genera pierderi.
Economia în tranziţia Ţării noastre a demonstrat foarte multe cazuri în care băncile au dispărut de pe
piaţă datorită unor diverşi factori printre care unul dintre cele mai importante îl reprezintă măsurile inadecvate ce
au fost luate în calculul riscului bancar. De aceea pentru consolidarea activităţii şi obţinerea de rezultate
economico-financiare superioare băncile trebuie să-şi canalizeze efortul pentru:
- reactualizarea normelor de creditare şi gestionarea riscului şi interpretarea acestora din punct de
vedere juridic;
- asigurarea permanentă a echilibrului între resursele de creditare şi plasamente;
- cunoaşterea în teritoriu a normelor metodologice de evaluarea bunurilor ce constituie garanţia
creditării;
- reanalizarea tuturor dosarelor neperformante pentru găsirea soluţiilor de recuperare a creditului;
- instruirea periodică a personalului pentru aplicarea unitară a normelor de lucru.
- 108 -
În ceea ce priveşte obiectivul de diminuare a riscului din cadrul activităţi desfăşurate experienţa bancară
impune cu stringenţă implementarea şi generalizarea unor modalităţi eficiente de atenuare, dar mai întâi, de
preîntâmpinare a riscului.
Evitarea şi minimizarea riscului se realizează prin luarea unor decizii şi găsirea unor tehnici juridice cât
mai coerente.
Minimizarea riscurilor suportate de către bancă contribuie la minimizarea pierderilor înregistrate de către
bancă şi maximizarea rentabilităţii acesteia.
Controlul şi evaluarea riscului se poate realiza în condiţiile în care există un personal calificat superior în
domeniu cu experienţă, care însă să nu devină un obstacol pentru creditarea agenţilor comerciali, motorul
economiei contemporane.
- 109 -
BIBLIOGRAFIE
1. Cezar Basno, Nicolae Dardac, Constantin Floricel – Monedă, Credit, Bănci , Editura Didactica si Pedagogica,
Bucureşti 1995
2. Cezar Basno, Nicolae Dardac - Operaţiuni Bancare, Editura Didactica si Pedagogica, Bucureşti 1995
3. Cezar Basno, Nicolae Dardac Riscuri bancre. Cerinţe prudenţiale. Monitorizare - Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti 2000
4. Luminiţa Roxin – Gestiunea riscurilor bancare - Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti 2001
5. Georgeta Vintilă - Diagnosticul financiar şi evaluarea întreprinderilor Editura Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti 2001
6. Opriţeanu M. – Monedă şi credit, Editura Universitaria, Craiova, 1998
7. Lucian C. Ionescu - Economia şi rolul băncilor, Editura Economică, Bucureşti 1997
8. Lucian C. Ionescu - Băncile şi operaţiunile bancare, Editura Economică, Bucureşti 1998
9. Colecţia „Capiatal” – 2000 – 2001
10. C. Basno, N. Dardac, C. Floricel – Monedă, credit, băncivol. 1.2 – Editura Didactică şi Pedagigică, R.A.,
Bucureşti 1996
11. Vasile Dedu – Gestiune bancară – Editura Didactică şi Pedagogică, R.A. Bucureşti 1998
- 110 -
12. Pavel V. Ungurean – BANKING – produse şi operaţiuni bancare – Editura Dacia Cluj – Napoca, 2001
13. D. Tudorache – Elemente de tehnică şi strategie bancară – Editura Atlas, Bucureşti, 1996
14. E. Vasilescu – Managementul proceselor monetare şi teoria inflaţiei – Editura Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti, 1991.
15. T. Mihai – Finanţe şi gestiune financiară – Editura Didactică şi Pedagogică R.A. – Bucureşti, 1994.
16. D.D. Şaguna – Drept financiar şi fiscal – Editura Oscar Print, Bucureşti, 1994.
17. Institutul Bancar Român – Riscul şi garanţia în activitatea bancară şi economia – Bucureşti 1996
18. Claude Simon – Băncile – Editura Humanitas, Bucureşti, 1993
- 111 -
ANEXE
- 112 -
Anexa nr. 1DATE PRIVIND CELE MAI IMPORTANTE
BĂNCI DIN ROMÂNIA
(LA 01.01.2002)
- 113 -
- 114 -
- 115 -
- 116 -
- 117 -
Anexa nr. 2
- 118 -
- 119 -
Anexa nr. 3
CLIENT
NUMĂR REGISTRUL COMERŢULUI
CĂTRE,
BANCA DE CREDIT INDUSTRIAL ŞI COMERCIAL S.A.
SUCURSALA CONSTANŢA
Subsemnatul (ii) reprezentant (i) al (i) societăţii cu sediul în str. nr. telefon fax, , având ca obiect de activitate solicit un credit/o linie de credit în sumă de LEI/USD, pentru cu termen de rambursare
Pentru garantarea rambursării creditului/liniei de credit precum şi a dobânzilor aferente, aprobat de Dvs., propunem constituirea următoarelor garanţii :
- 120 -
SEMNĂTURI AUTORIZATE
SOCIETATE
- 121 -
BANCA DE CREDIT INDUSTRIAL ŞI COMERCIAL S.A.SEMNĂTURA DE PRIMIRE NR. /
Anexa nr. 4
PLANUL AFACERII
I. DATE GENERALE
1. SOCIETATEA COMERCIALĂ………………………………………..
(denumirea)2. Reprezentată prin……………………………………………în calitate de ……………………………şi…………………………….….în calitate de …………………………………….…..…(persoanele împuternicite legal)3. Sediul societăţii………………………………………………………….. …………………………………………………………………………….
(adresa)4. Cod poştal……………………………………cod fiscal…………….……5. Fax………………………………………..cod SIRUES………………….6. Telefon……………………………………7. Număr acţionari (asociaţi)………………..8. Înregistrată la Registrul Comerţului la nr…………………din……………9. Obiectul de activitate……………………………………………………… …………………………………………………………………………….. ……………………………………………………………….…………….
- 122 -
(în legătură cu finanţarea solicitată)10. Capital social: - subscris…………………………………..……….mii lei
- vărsat …………...………………………..……….mii lei11. Forţa de muncă: - număr total………………………, din care:
- angajaţi permanenţi……………………….. - colaboratori………………………………..12. Consiliul de Administraţie (al asociaţilor) Nr. crt. Numele şi Calitatea Data Profesia Activităţi Capital Stare domeniu funcţia subscris
pronumele naşterii desfăşurate social materială în ultimii 5 ani
1. Total venituri (rezultate aferente afacerii (Qv))…………………………………
2. Total cheltuielii …………………………………………
din care:
- cheltuieli din disponibilităţi proprii …………………………………………
- cheltuieli din credite (Nc) .………………………………………...
3. Profit brut (1-2) …………………………………………
4. Cheltuieli suportate din profit …………………………………………
5. Dobânda aferentă creditului …………………………………………
6. Impozit pe profit …………………………………………
7. Profitul net (3-4-5-6) …………………………………………
- 124 -
Anexa nr. 5
ELEMENTE PATRIMONIALE PENTRU DETERMINAREA INDICATORILOR BONITĂŢII
Nr.Crt.
ELEMENTE PATRIMONIALE
ACTIV PASIV SUMĂ
0 1 2 31 Active patrimoniale 6930000
002 Capital social 6630000
003 Credite şi împrumuturi
4 Credite pe termen scurt
5 Obligaţii 30000000
6 Stocuri devenite inutilizabile
25000000
7 Disponibilităţi băneşti şi plasamente
35214555
- 125 -
8 Decontări (terţi) 2000000
9 Alte cheltuieli 1890000
10 Produse, lucrări, servicii facturare, mărfuri expediate – lucrări cu caracter litigios fără posibilităţi de încasare
5000000
11 Mărfuri
12 Venituri de realizat
13 Profit net- la data analizei- la nivelul întregului an
278245111 30800000
014 Cheltuieli totale
- 126 -
Anexa nr. 6
CERERE DE CREDITECĂTRE,
BANCA AGRICOLĂ – S.A.
(Sucursala, Filiala, Agenţia)
Vă rugăm să ne aprobaţi un credit pentru activitatea curentă în sumă de mii lei şi un credit pentru
investiţii în suma de mii lei.
În susţinerea cererii noastre prezentăm:
DATE INFORMATIVE
(la data de )
Se completează de solicitant Se completează de bancă1. Numele 1. Cont de disponibilităţi în lei la
vederenr. sold mii lei
2. Prenumele 2. Cont de depozit în leinr. sold
- 127 -
mii lei3. Data şi locul naşterii 3. Cont în valută
nr. sold mii lei
4. Numărul şi data actului de identitate
4. Conturi de împrumuturia) termen scurt
nr. sold mii lei
b) termen mediu şi lungnr. sold
mii lei5. Domiciliul
(adresa completă şi codul poştal)6. Telefon7. Profesia8. Situaţia familială* *) Clientul va completa anexa
privind împrumuturile şi disponibilităţile la alte bănci.
9. Numărul membrilor din familie (asociaţie) din care apţi de muncă10. Numărul şi data autorizaţiei de
funcţionare a asociaţiei sau firmei
*) căsătorit, celibatar, divorţat11. Obiectul activităţii12. Locul de muncă al persoanei fizicesalariu lunar mii lei.
- 128 -
13. Alte activităţi desfăşurate
cu un venit net anual de mii lei.14. Imobile în proprietate: nr. tipul construcţiilor valoarea actuală estimată Mii lei.15. Maşini, utilaje, echipamente ale
asociaţiei (firmei):
Denumirea Marca Puterea Anul de fabricaţie
Alte caracteristici
a.b.c. . .16. Venituri nete realizate în anul
trecut mii lei
estimate în anul curent mii lei
- 129 -
Anexa nr. 7
SITUAŢIA
împrumuturilor şi disponibilităţilor băneşti
la alte bănci sau alţi creditori (debitori)
la data de
I. ÎMPRUMUTURI PRIMITE SAU CONTRACTATE LA
ALTE BĂNCI SAU ALŢI CREDITORI
Banca (creditorul) de la care s-au primit (contractat) împrumuturile
Scopul împrumutului
Data primirii
(contractării)
durata
Suma rămasă de plată
Bunurile cu care au fost garantate împrumuturileDenumirea
Numărul şi data actului de proprietate
II. DISPONIBILITĂŢI BĂNEŞTI AFLATE ÎN CONTURI LA ALTE BĂNCI SAU DATE CU ÎMPRUMUT UNOR
DEBITORI
Disponibilităţi Împrumuturi acordate
- 130 -
Banca (creditorul) de la care s-au primit (contractat) împrumuturile
Felul *) Termen
Sold Durata
Suma de
încasat
Numărul şi data
contractului de împrumut
*) la vedere sau depoziteSemnături autorizate,
BANCA AGRICOLĂ – S.A.
- 131 -
Anexa nr. 8Sucursala (filiala)…………….Serviciul (biroul)……………..
REFERATprivind analiza cereriide credite nr……/…..
PREZENTAREA CLIENTULUI
1. Denumirea
……………………………………………………………………………………………………
2. Înregistrat în Registrul Comerţului…………………..la nr…………………………………...
……………/………..
3. Capital social………………………...….. mii lei, din care vărsat……………………..mii lei
4. Ponderea activităţilor desfăşurate în anul precedent în cifra de afaceri realizată de
7. Canale de desfacere:7.1. La intern…………………….. mil. lei, din care: prin reţeaua proprie…………………………….mil. lei; prin livrarea pe bază de contracte încheiate cu terţii………….……………………..mil. lei (nominalizate în anexa nr. 1 la prezentul).7.2. La export……………….mil. lei, pe bază de contracte ferme nominalizate în anexa nr. 1 la prezentul.
- 133 -
Anexa nr. 9
Fişa dosarului de credite nr………din…………
1. Cererea de credite nr…………………………….din…………………………………………2. Solicitant……………………………………………adresa…………………………………..……………………………………………………………………………………………………3. Credit solicitat (mii lei)………………………………………pe………..(ani, luni)…………4. Destinaţia creditului…………………………………………………………………………...……………………………………………………………………………………………………5. Garanţiile materiale propuse (pe scurt)………………………………………………………..……………………………………………………………………………………………………6. Condiţii speciale de creditare x)……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………7. În competenţa de aprobare a …………………………………………………………………. (filialei, sucursalei, centralei).8. Economistul (referentul) care a analizat îndeplinirea condiţiilor de creditare, D-l (a)………..……………………………………………………………………………………………………9. Propunerea economistului (referentului):
10. DECIZIA COMITETULUI DE CREDITE al……………………………………………….10.1. Aprobat: - integral…………………………..mii lei
- parţial………………………….…mii lei10.2. Respins pentru (motivul)…………………………………………………………………...……………………………………………………………………………………………………10.3. Înaintat spre aprobare (sucursalei, centralei) la data de…………………………………… *) În baza (nr. şi data actului normativ, acord pentru împrumuturi externe, etc.)……………………………………………………………………………………………………
- 134 -
10.4. Nr. şi data deciziei din registrul de dezbateri………………………………………………10.5. Aprobat de (sucursala, centrala) la data de…………………cu sc. nr……………………..10.6. Termen de rambursare aprobat……………………………………………………………. ultima rată scadentă la data de…………………………………………………………….
Comitetul de crediteNr.Crt.
Numele şi prenumele Funcţia Votul exprim.(Da – Nu)
Semnătura
1.2.3. . .
Întocmit:
(Numele şi prenumele) (Semnătura)
- 135 -
Anexa nr. 10
FLUXUL DE NUMERAR
2000 2001 2002 2003 2004Venituri 40000 40000 40000- Costuri de producţie 35000 35000 35000- Amortismente 200 200 200Venituri înaintea impozitării 5000 5000 5000- Dobânda credite TS- Rambursare credite TS- Impozite pe profit 1100 1100 1100Profit net 3900 3900 3900+ Amortismente 200 200 200Flux de Numerar net din Exploatare 4100 4100 4100+ Credite TS+ Credite TM sau TL+ Surse proprii 100 200 300Flux de Numerar Brut 4200 4300 4400- Valoarea investiţiei 1700- Rambursare credite TL 1250 800 432- Dobânda credite TLFlux de Numerar Net 1250 3500 3968