PILDELE LUI SOLOMON
_________
2
CAP. 1.
Cum se dobândește și se pierde înțelepciunea.
1. Pildele lui Solomon fiul lui David carele a împărățit în
Israil.
2. A cunoaște înțelepciunea, învățătura, a înțelege cuvintele
măestriei.
3. A pricepe învăluielile vorbelor și dezlegarea cuvintelor
celor întunecoase, și a socotì dreptatea și adevărul, și judecată a
face.
4. A dà celor fără de răutate istețime, și pruncului tânăr
simțire și înțelegere.
5. Acestea auzindu-le înțeleptul, mai înțelept va fì, și cel
înțelegător cârmuire va dobândì.
6. Și va cunoaște pilda și cuvântul întunecos, și vorbele
înțelepților și întrebările cele ascunse.
7. Începerea înțelepciunii este frica Domnului și cunoștință
bună este tuturor celor ce o fac pre ea, credința întru Dumnezeu
este începerea priceperii, iar cei necredincioși defăimează
înțelepciunea și învățătura.
8. Ascultă fiule învățătura tatălui tău, și nu lepădà legile
maicii tale.
9. Că cununa darurilor vei luà pre creștetul tău, și lanț de aur
împrejurul grumazului tău.
10. Fiule! Să nu te înșele pre tine oamenii cei necredincioși,
nici să voiești lor.
11. De te vor rugà zicând: vino cu noi însoțește-te la sânge, și
cu strâmbătate să ascundem în pământ pre omul cel drept;
12. Să-l înghițim pre el ca iadul de viu, și să stingem
pomenirea lui de pre pământ;
13. Agoniseala lui cea de mult preț să o apucăm, și vom umpleà
casele noastre de prăzi;
14. Puneți soarta ta cu noi, și o pungă de obște să avem toți,
și un sac să fie nouă:
15. Să nu mergi în cale cu dânșii, ci să-ți abați piciorul tău
dela cărările lor.
16. Că picioarele lor la răutate aleargă, și grabnice sunt a
vărsà sânge.
17. Că nu fără de dreptate se întind mrejele pasărilor.
18. Că cei ce se însoțesc sângiurilor, își agonisesc loruș rele,
și sfărâmarea oamenilor celor fără de lege este rea.
19. Acestea sunt căile tuturor celor ce fac fărădelegi, că, cu
necredința își răpesc sufletul lor.
20. Înțelepciunea în răspântie se laudă, și prin ulițe
îndrăzneală aduce.
21. Pre vârfurile zidurilor se vestește, la porțile celor
puternici șade, și la porțile cetății cutezând grăește.
22. Câtă vreme cei nevinovați se vor țineà de dreptate, nu se
vor rușinà; iar cei nebuni, fiind poftitori de batjocură,
necredincioși făcându-se, au urît știința.
23. Și vinovați s’au făcut mustrărilor, iată vă spuiu înainte
graiul suflării mele, și voiu învățà pre voi cuvântul meu.
24. Că am strigat și nu m’ați ascultat, și am întins cuvinte, și
n’ați luat aminte.
25. Ci ați defăimat sfaturile mele, și n’ați luat aminte
certările mele.
26. Pentru aceea și eu voiu râde de peirea voastră, și mă voiu
bucurà când va venì vouă pierderea.
27. Și când va năvălì asupra voastră fără de veste nevoie, și va
venì supărare asemenea viforului, și când va venì vouă necazuri și
încunjurarea cetății sau când va venì vouă peirea.
28. Că va fì, când mă veți chemà, și eu nu voiu auzì pre voi,
căutà-mă-vor cei răi, și nu mă vor aflà.
29. Că au urît înțelepciunea, și cuvântul Domnului n’au
ales.
30. Nici au voit să ia aminte sfaturile mele, și au batjocorit
mustrările mele.
31. Pentru aceea vor mâncà roadele căii sale, și se vor săturà
de necurățiea sa.
32. Căci, că făceà strâmbătate pruncilor, se vor omorî, și
cercetarea pierde pre cei necurați.
Pildele lui Solomon 2 - 3
33. Iar cel ce mă va ascultà pre mine, va lăcuì spre nădejde, și
se va odihnì fără frică de tot răul.
CAP. 2.
Învățarea înțelepciunei.
1. Fiule! De vei primì graiurile mele, și de vei ascunde
poruncile mele la tine,
2. Va auzì urechea ta înțelepciunea, și vei lipì inima ta de
cunoștință, și o vei pune fiului tău spre învățătură.
3. Că de vei chemà înțelepciunea, și de vei dà glasul tău
cunoștinții,
4. Și de o vei căutà pre dânsa ca argintul, și de o vei cercà ca
comorile,
5. Atunci vei cunoaște frica Domnului, și cunoștința lui
Dumnezeu vei aflà.
6. Că Domnul dă înțelepciune, și dela fața lui iese cunoștința
și știința.
7. Și adună vistierie celor ce lucrează mântuire, și apără
mergerea lor.
8. Ca să păzească căile dreptăților, și calea celor ce se tem de
dânsul o va păzì.
9. Atunci vei cunoaște dreptatea și judecata, și vei face toate
căile bune.
10. Că de va venì înțelepciunea în cugetul tău, și simțirea
sufletului tău bună a fì ți se va păreà.
11. Sfatul bun te va păzì, și cugetul drept te va apărà.
12. Ca să te izbăvească de calea rea, și de omul ce nu grăește
nimic de crezut.
13. O! Cei ce au lăsat căile cele drepte, și umblă în căile
întunerecului.
14. Cei ce se veselesc de rele, și se bucură de răzvrătirea
rea.
15. Ale cărora cărări sunt întoarse, și strâmbe umbletele
lor.
16. Aceia te vor depărtà dela calea dreaptă, și te vor înstreinà
dela gândul bun.
17. Fiule! Să nu te apuce pre tine sfatul rău, carele lasă
învățătura tinereților și uită legea lui Dumnezeu.
18. Că ș-a pus lângă moarte casa sa, și lângă iad cu pământenii
cărările sale.
19. Toți cei ce umblă pre dânsa nu se vor întoarce, nici vor
ajunge la cărări drepte, că nu-i vor apucà pre ei anii vieții.
20. Că de ar fì umblat pre căi bune, ar fì aflat cărările
dreptății netede.
21. Că cei buni vor lăcuì pământul, și cei cuvioși vor rămâneà
pre el.
22. Iar căile celor necredincioși vor pierì de pre pământ, și
cei fărădelege vor pierì de pre dânsul.
CAP. 3.
Îndemnare la fapte bune. Laudaînțelepciunei.
1. Fiule! Nu uità legile mele, și cuvintele mele să le păzească
inima ta.
2. Că lungimea vieții și anii zilelor, și pace vor adaoge
ție.
3. Milostenia și credința să nu-ți lipsească, înfășură-le pre
ele împrejurul grumazilor tăi, și le scrie pre lespezile inimei
tale, și vei aflà har.
4. Și să gândești bune înaintea Domnului și a oamenilor.
5. Fii nădăjduind cu toată inima spre Dumnezeu, iar cu
înțelepciunea ta nu te mărì.
6. Întru toate căile tale să o cunoști pre dânsa, ca să
îndrepteze căile tale.
7. Nu fì înțelept întru tine singur, ci te teme de Dumnezeu și
te ferește de tot răul.
8. Atunci va fì vindecare trupului tău și odihnă oaselor
tale.
9. Cinstește pre Domnul din ostenelele tale cele drepte, și-i dă
lui pârgă din toate rodurile tale cele drepte.
10. Ca să se umple jitnițele tale de mulțime de grâu, și să se
verse teascurile tale de vin.
11. Fiule! Nu defăimà învățăturile Domnului, nici slăbì fiind
certat de dânsul.
12. Că pre carele iubește Domnul, îl ceartă și bate pre tot fiul
pre carele primește.
13. Fericit este omul, carele a aflat înțelepciunea și
muritorul, carele a cunoscut știința.
14. Că mai bună este neguțătoria aceștia, decât vistieriile
aurului și ale argintului.
15. Că mai scumpă este decât pietrile cele de mult preț, nu stă
ei nimic împrotivă ce este rău, cunoscută este tuturor celor ce se
apropie de ea, și tot ce este scump nu este ei vrednic.
16. Lungimea zilelor și anii vieții sunt în dreapta ei, și în
stânga ei bogăție și mărire, și din gura ei iese dreptatea; legea
și mila pre limbă le poartă.
Pildele lui Solomon 2 - 3
17. Căile ei sunt căi bune, și toate cărările ei cu pace.
18. Pom de vieață este tuturor celor ce se lipesc de dânsa, și
celor ce se reazemă de ea ca pre Domnul întemeiați.
19. Dumnezeu cu înțelepciunea a întemeiat pământul, și au gătit
cerurile cu priceperea.
20. Întru cunoștința lui adâncurile s’au deschis, și norii au
izvorît apă.
21. Fiule! Să nu treci, ci păzește sfatul meu și gândul.
22. Ca să fie viu sufletul tău, și să fie har împrejurul
grumazului tău, și va fì vindecare trupului tău, și purtare de
grije de oasele tale.
23. Ca să umble în pace având nădejde în toate căile tale, și ca
să nu se poticnească piciorul tău.
24. Că de vei ședeà, fără de frică vei fì, și de vei dormì,
dulce vei dormì.
25. Și nu te vei teme de frica ce va venì asupră-ți, nici de
năvălirile necredincioșilor cele împresurătoare.
26. Că Domnul va fì întru toate căile tale, și va întărì
piciorul tău, ca să nu te clătești.
27. Nu te lepădà a face bine celui lipsit, când poate a ajutà
mâna ta.
28. Nu zice: du-te și să te întorci și mâine îți voiu dà, putând
tu face bine, că nu știi ce va aduce ziua ce vine.
29. Nu meșteșugì rele asupra prietenului tău, carele vine de
aiurea și nădăjduește spre tine.
30. Nu fii iubitor de vrajbă împrotiva omului în zadar, ca să
nu-ți facă ție cevà rău.
31. Nu-ți agonisì ocările oamenilor răi, nici urmà căilor
lor.
32. Că necurat este înaintea Domnului tot călcătorul de lege, și
cu cei drepți nu se împreună.
33. Blestemul Domnului în casele celor necredincioși, iar
curțile drepților bine se cuvintează.
34. Domnul mândrilor le stă împrotivă, iar celor smeriți le dă
dar.
35. Cei înțelepți vor moștenì mărire, iar cei necredincioși au
înălțat ocară.
CAP. 4.
Înlăturarea prilejului spre păcat.
1. Ascultați fii învățătura părintelui, și luați aminte să
cunoașteți știința.
2. Că dar bun dăruesc vouă, legea mea să nu o părăsiți.
3. Că și eu am fost ascultător tatălui meu, și iubit înaintea
feței maicei mele.
4. Carii mă învățau și ziceau: să se întărească cuvântul nostru
în inima ta, păzește poruncile, și nu le uità.
5. Agonisește-ți înțelepciune, câștigă-ți știință, nu uità, nici
trece cu vederea cuvintele gurii mele, nici te abate dela graiurile
gurii mele.
6. Nu o părăsì pre dânsa, și te va țineà pre tine, iubește-o, și
te va păzì.
7. Începerea înțelepciunei este a câștigà înțelepciune, și întru
toată agoniseala ta, agonisește-ți știință.
8. Primește-o, și o cuprinde pre ea, și te va înălțà,
cinstește-o ca să te cuprinză.
9. Ca să deà capului tău cunună de daruri, și să te acopere
cununa mângâerei.
10. Auzi fiule și primește cuvintele mele, și se vor înmulțì
anii vieții tale, ca să fie multe căile vieții tale.
11. Că te învăț căile înțelepciunii și te îndreptez pre cărări
drepte,
12. Că de vei umblà, nu se vor împiedecà pașii tăi, și de vei
alergà nu te vei ostenì.
13. Ține-te de învățătura mea, și nu o lăsà, ci păzește-o pre ea
ție spre vieața ta.
14. În căile necredincioșilor nu merge, nici să râvnești căile
celor fărădelege.
15. Ori în care loc se adună tabăra, să nu mergi acolo, fugì
dela dânșii și te depărtează.
16. Că nu dorm până nu fac rău și se ià somnul dela dânșii, și
n’adorm.
17. Că aceia se hrănesc cu bucalele necurăției, și se îmbată cu
vinul călcării de lege.
18. Iar căile drepților, ca lumina luminează, merg și luminează
până când se plinește ziua.
19. Iar căile necredincioșilor sunt întunecate, că nu știu cum
se împiedecă.
20. Fiule! Ia aminte graiurile mele și de cuvintele mele
alătură-ți urechea ta.
21. Ca să nu scază izvoarele tale, păzește-le în inima ta.
Pildele lui Solomon 3 - 4
22. Că vieață sunt tuturor celor ce le află pre ele, și
vindecare a tot trupul.
23. Cu toată paza păzește inima ta, că dintr’aceasta sunt
ieșirile vieții.
24. Leapădă dela tine gura cea îndărătnică, și buzele cele
nedrepte le depărtează dela tine.
25. Ochii tăi drept să caute, și genele tale drept să
clipească.
26. Drepte umblări fă cu picioarele tale, și căile tale le
îndreptează.
27. Să nu te abați în dreapta, nici în stânga, și-ți abate
piciorul tău dela calea cea rea.
28. Căci căile cele deadreapta le știe Domnul, iar cele
deastânga sunt răsvrătite.
29. Și el drepte va face umbletele tale, și călătoriile tale în
pace le va povățuì.
CAP. 5.
Ferirea de desfrânare. Îndemnarea spre curăție.
1. Fiule! Ia aminte la înțelepciunea mea, și la cuvintele mele
pleacă urechea ta.
2. Ca să păzești cugetul bun și știința buzelor mele poruncesc
ție.
3. Nu te uità la muerea rea, că miere pică din buzele muerii
curve, care până la o vreme îndulcește gâtlejul tău.
4. Iar mai pre urmă mai amară decât fierea o vei aflà și mai
tăioasă decât sabia cea de amândouă părțile ascuțită.
5. Că picioarele nebuniei pogoară pre cei ce se lipesc de dânsa
cu moarte la iad.
6. Și urmele ei nu sunt stătătoare, că pre căile vieții nu
umblă, și rătăciți sunt pașii ei, și nu bine cunoscuți.
7. Deci fiule ascultă-mă pre mine, și să nu faci netrebnice
cuvintele mele.
8. Depărtează-ți calea ta dela dânsa, și nu te apropià de ușile
casei ei.
9. Ca să nu dai altora vieața ta, și zilele tale celor
nemilostivi.
10. Ca să nu se sature streinii de averea ta, și să nu intre
ostenelele tale în casă streină.
11. Și-ți va păreà rău pe urmă, când se va topì carnea trupului
tău.
12. Și vei zice: cum am urît învățătura, și dela mustrări s’a
depărtat inima mea.
13. N-am ascultat glasul celui ce mă certà, și la cel ce mă
învățà nu mi-am plecat urechea mea.
14. În puțină vreme m’am făcut întru tot răul, în mijlocul
adunării și al soborului.
15. Fiule! Beà apă din vasele tale, și din izvorul fântânilor
tale.
16. Să se verse ție apele din izvorul tău, și prin ulițile tale
să treacă apele tale.
17. Să-ți fie averea numai ție singur, și nimenea strein să nu
se împărtășească cu tine.
18. Izvorul apei tale, să fie al tău, și te veselește cu femeia
cea din tinerețile tale.
19. Cerbul dragostei și puiu de cerb al darurilor tale să
vorbească cu tine, și a ta să-ți urmeze ție, și să fie cu tine în
toată vremea.
20. Că petrecând împreună întru dragostea ei te vei înmulțì, nu
fii mult cu cea streină, nici să te cuprinzi cu brațele celeea ce
nu este a ta.
21. Că înaintea ochilor lui Dumnezeu sunt căile omului, și toate
urmele lui le socotește.
22. Fărădelegile vânează pre om, și se strânge fiecare cu
lanțurile păcatelor sale.
23. Acesta se sfârșește cu cei neînvățați, și din mulțimea
averii sale s’a lepădat și a pierit pentru nebunie.
CAP. 6.
Îndemnare la muncă și la vieață curată.
1. Fiule! De vei luà în chezășie pre prietenul tău, vei da
vrăjmașului mâna ta.
2. Că cursă tare sunt omului buzele lui, și se prinde cu
cuvintele gurii sale.
3. Fă fiule cele ce-ți poruncesc eu și te vei mântuì, că vei
merge în mâinile celor răi pentru prietenul tău, nu slăbì, ci lasă
să se mânie prietenul tău, pre carele l-ai luat în chezășie.
4. Să nu dai somn ochilor tăi nici să dormitezi cu genele
tale.
5. Ca să te mântuești ca o căprioară din cursă, și ca o pasăre
din laț.
6. Mergi la furnică, o leneșule! Și urmează văzând căile ei, și
fii mai înțelept decât dânsa.
7. Că aceea nefiind lucrătoare de pământ, nici având pre cinevà
să o îndemne, nici supt stăpân fiind,
8. Își gătește vara hrană, și multă strânsoare face în vremea
secerișului. Sau mergi la albină, și vei cunoaște cât este de
lucrătoare și cât de curat lucru face, ale căreea ostenele
împărații și proștii le întrebuințează spre
Pildele lui Solomon 4 - 5 - 6
sănătate, și de toți este iubită și mărită, măcar de este și
slabă de putere, ci pentru înțelepciune cinstindu-o, o au adus
înainte.
9. Până când o leneșule zaci? Și când te vei sculà din somn?
10. Puțin să dormì și puțin să șezi și puțin să dormitezi și
puțin să-ți îmbrățișezi pieptul cu mâinile.
11. Că apoi îți va venì ție ca un călător rău sărăcia, și lipsa
ca un bun alergător.
12. Iar de nu vei fì leneș, venì-va ca un izvor secerișul tău,
și sărăcia ca un călător rău va fugì dela tine.
13. Omul cel fără de minte și fărădelege umblă în căi rele, și
acela face semn cu ochiul, și bate cu piciorul, și învață
amenințând cu degetul.
14. Și inima îndărătnică meșteșugește rele; în toată vremea unul
ca acela turburări face cetății.
15. Pentru aceea fără de veste va venì la pierire, la tăiere și
la sfărâmare nevindecată.
16. Că se bucură de toate cele ce urăște Dumnezeu, și se va
sfărâmà pentru necurăția sufletului.
17. Ochiul semețului, limba nedreaptă, mâinile cele ce varsă
sânge nevinovat.
18. Și inima ceea ce meșteșugește gânduri rele, și picioarele
cele grabnice a face rău, se vor pierde.
19. Ațâță minciună mărturia nedreaptă, și scornește judecăți
între frați.
20. Fiule! Păzește legile tatălui tău, și nu lepădà învățăturile
maicii tale.
21. Și le lipește de sufletul tău pururea, și le înfășură
împrejurul grumazului tău.
22. Când umblì le poartă, și cu tine să fie, ca să te păzească
când vei dormì și când te vei sculà să vorbească cu tine.
23. Că porunca legii este sfeșnic și lumină și calea vieții și
mustrare și învățătură.
24. Ca să te păzească de femeia cu bărbat, și de pâra limbii
streine.
25. Fiule! Să nu te biruiască pofta frumuseții, nici să te
vânezi cu ochii tăi, nici să te înșale genele ei.
26. Că prețul curvei este cât și al unei pâini, și muerea
vânează sufletele bărbaților celor de cinste.
27. Au doar va ascunde cinevà foc în sân, și nu-și va arde
hainele?
28. Au călcà-va cinevà pre cărbuni de foc aprinși, și nu-și va
arde picioarele?
29. Așà cel ce intrà la femeie cu bărbat nu va fì fără de vină,
nici tot cel ce se atinge de dânsa.
30. Nu este minune de se va prinde cinevà furând, că fură ca să
sature suflet flămând.
31. Și de se va prinde, va plătì, de șapte ori, și toate averile
sale dându-le se va răscumpărà pre sine.
32. Iar preacurvarul pentru lipsa minții pierire sufletului său
câștigă.
33. Dureri și ocară pătimește, și batjocura lui în veac nu se va
șterge.
34. Că plină este de râvnă mâniea bărbatului ei, și nu-i va fì
milă de el în ziua judecății.
35. Nu va lăsà vrajba pentru nici o plată, nici se va îmblânzì
pentru multe daruri.
CAP. 7.
Ferirea de preacurvie.
1. Fiule! Păzește cuvintele mele, și ascunde la tine poruncile
mele.
2. Fiule! Cinstește pre Domnul, și te vei întărì, și afară de
dânsul nu te teme de altul.
3. Păzește poruncile mele, și vei trăì, și cuvintele mele ca
lumina ochilor înfășură-le la degetele tale, și le scrie pre
lățimea inimii tale.
4. Zì să fie înțelepciunea sora ta, și minte înțelegătoare îți
câștigă ție.
5. Ca să te păzească de femeia streină și vicleană, care te
amăgește cu cuvinte dulci.
6. Că privind pre fereastră din casa ei la uliță,
7. Ori pre care tânăr dintre fiii cei neînțelepți va vedeà
lipsit de minte,
8. Trecând pre lângă unghiul casei ei, și grăind.
9. Seara întru întunerec, când este liniște de noapte și
negură.
10. Iese înaintea lui muierea având chip de curvă, care face să
sară inima tinerilor.
11. Și este răsfățată și neastâmpărată, și în casă nu se așază
picioarele ei.
Pildele lui Solomon 6 - 7
12. Că în câtăvà vreme afară se dezmiardă, și câtăvà vreme în
uliță prin tot unghiul pândește.
13. După aceea se apucă și-l sărută pre el, și cu față fără de
rușine zice către el:
14. Jertfă de pace este mie, astăzi dau făgăduințele mele.
15. Pentru aceea am ieșit înnaintea ta, poftind fața ta, și
te-am aflat.
16. Pânzeturi am întins pre patul meu, cu așternuturi de cele
din Eghipet am așternut.
17. Am stropit așternutul meu cu șofran, și casa mea cu
scorțișoare.
18. Vino să ne desfătăm cu iubire până dimineață, vino, și cu
dragoste să ne îmbrățișăm.
19. Că nu este bărbatul meu acasă, s’a dus cale departe.
20. Legătură de argint luând în mâinile sale, după multe zile se
va întoarce la casa sa.
21. Și l-a abătut pre el cu multă vorbă, și cu lațurile buzelor
ei, l-a tras pre el.
22. Și el a mers după ea degrab, și ca un bou la junghiere se
aduce, și ca un câine la legătură.
23. Sau ca un cerb rănit cu săgeata la ficat, și sârguește ca
pasărea la laț, neștiind că pentru suflet aleargă.
24. Acum dar fiule ascultă-mă! Și ia aminte cuvintele gurii
mele.
25. Să nu se abată la căile ei inima ta, și să nu te rătăcești
în cărările ei, că pre mulți rănindu-i i-a pierdut, și nenumărați
sunt pre cari i-a omorît.
26. Căile iadului este casa ei, care duc la cămările morții.
CAP. 8.
Despre adevărata înțelepciune, Fiul lui Dumnezeu.
1. Pentru aceea tu mărturisește înțelepciunea, ca înțelepciunea
să te asculte pre tine.
2. Că pre vârfurile cele înalte este, și stă în mijlocul
cărărilor.
3. Și la porțile celor puternici șade, și întru intrări se
laudă.
4. Pre voi o oamenilor vă rog, și dau glasul meu fiilor
omenești.
5. Înțelegeți cei fără de răutate măestria, și cei neînvățați
puneți la inimă.
6. Ascultați-mă pre mine, că lucruri de cinste voiu grăì, și
voiu scoate din buze cele drepte.
7. Că adevărul va învățà gâtlejul meu, și urîte sunt înaintea
mea buzele mincinoase.
8. Cu dreptate sunt toate graiurile gurii mele, nimic nu este
întru dânsele strâmb, nici încâlcit.
9. Toate sunt netede celor ce cunosc, și drepte celor ce află
știința.
10 Luați învățătură, și nu argint, și știința mai vârtos decât
aurul lămurit, și agonisiți cunoștința mai mult decât aurul
curat.
11. Că mai bună este înțelepciunea decât pietrele cele de mult
preț, și tot ce este scump nu este vrednic ei.
12. Eu înțelepciunea am sălășluit sfatul și cunoștința, și
gândul eu l-am chemat.
13. Frica Domnului urăște nedreptatea și semețiea și mândriea și
căile viclenilor și gura cea necredincioasă o am urît eu, și căile
cele răzvrătite ale celor răi.
14. Al meu este sfatul și îndreptarea, a mea este înțelepciunea
și a mea este tăriea.
15. Prin mine împărații împărătesc, și cei puternici scriu
dreptatea.
16. Prin mine cei mari se măresc, și stăpânii prin mine
stăpânesc pământul.
17. Eu iubesc pre cei ce mă iubesc pre mine, și cei ce mă caută
vor aflà dar.
18. Bogățiea și mărirea a mea este, și agoniseala a multora și
dreptatea.
19. Mai bine este a mă înmulțì pre mine, decât aurul și piatra
scumpă, că rodurile mele mai bune sunt decât argintul cel ales.
20. În căile dreptății umblu, și în mijlocul cărărilor
adevărului petrec.
21. Ca să împart avuțiea celor ce mă iubesc, și să umplu
vistieriile lor de bunătăți; de voiu spune vouă cele ce se fac în
toate zilele; voiu pomenì cele din veac să le număr.
22. Domnul m’au zidit pre mine început căilor sale spre
lucrurile sale.
Pildele lui Solomon 7 - 8
23. Mai nainte de veci m’au întemeiat pre mine, întru început
mai nainte de a face pământul.
24. Și mai nainte de a face adâncurile, mai nainte de a ieșì
izvoarele apelor.
25. Mai nainte de ce s’au înfipt munții, mai nainte decât toate
dealurile m’au născut pre mine.
26. Domnul au făcut laturile și pustiile și marginile lumii supt
cer.
27. Când găteà cerul cu dânsul eram, și când ș’au așezat scaunul
său preste vânturi.
28. Și când au întărit norii cei de sus, și ca niște tării au
pus izvoarele cele de supt cer.
29. Când au pus mării hotar și apelor, ca să nu treacă țărmurile
sale, și tari au făcut temeliile pământului.
30. Eram la dânsul tocmind, eu eram de care se bucurà, și în
toate zilele mă veseleam înaintea feței lui în toată vremea.
31. Când se veseleà lumea săvârșind, și se veseleà întru fiii
oamenilor.
32. Acum dar fiule ascultă-mă pre mine! Și fericiți sunt, carii
păzesc căile mele.
33. Ascultați înțelepciunea, și vă înțelepțiți, și nu vă
depărtați dela dânsa.
34. Fericit este bărbatul cel ce mă ascultă, și omul, carele va
păzì căile mele, și priveghează la ușile mele pururea, și păzește
pragurile ușilor mele.
35. Că ieșirile mele sunt ieșiri de vieață, și se gătește vrerea
dela Domnul.
36. Iar cei ce greșesc asupra mea, fac păgânătate în sufletele
lor, și cei ce mă urăsc pre mine, iubesc moartea.
CAP. 9.
Chemarea prietenească a înțelepciunei.
1. Înțelepciunea și-a zidit eiși casă, și a întărit șapte
stâlpi,
2. Junghiat-a jertfele sale, și a dres în paharul său vin, și a
gătit ei masă.
3. Trimis-a pre slugile sale să cheme cu înaltă strigare la
pahar, grăind:
4. Cel ce este neînțelept să se abată la mine, și celor lipsiți
de înțelepciune le-a zis:
5. Veniți de mâncați pâinea mea și beți vinul, carele l-am dres
vouă.
6. Lăsați neînțelepciunea și veți fì vii, ca în veac să
împărățiți, și căutați înțelepciunea ca să trăiți, și vă îndreptați
mintea întru cunoștință.
7. Cel ce învață pre cei răi ià luiș ocară, și cel ce ceartă pre
cel necurat se ocărăște pre sine, că certările la cel necurat sunt
rane lui.
8. Nu mustrà pre cei răi, ca să nu te urască, mustră pre cel
înțelept, și te va iubì pre tine.
9. Dă pricină înțeleptului, și mai înțelept va fì, arată
dreptului, și va adaoge a primì.
10. Începutul înțelepciunei este frica Domnului, și sfatul
sfinților priceperea; iar a cunoaște legea, este a cugetului
bun.
11. Că într’acest chip multă vreme vei trăì, și se vor adaoge
ție anii vieții tale.
12. Fiule! De vei fì înțelept, ție vei fì înțelept, și vecinilor
tăi; iar de vei fì rău, numai tu singur vei luà cele rele. Fiul
învățat înțelept va fì, și pre cel neînvățat slugă îl va aveà. Cel
ce se reazemă de minciuni, acela paște vânturile și gonește pasări
zburătoare, că și-a părăsit căile viei sale, și a rătăcit din
cărările agonisirii sale, și umblă prin pustie fără de apă, și prin
pământ desfătat întru sete, și adună cu mâinile nerodire.
13. Femeia nebună și fără de omenie, care nu știe de rușine, se
va lipsì de pâine.
14. Șade în ușile casei sale pre scaun afară în uliță.
15. Chemând pre cei ce trec pre cale, și-și fac căile lor; cel
ce este întru voi fără de minte, abate-se la mine.
16. Și celor lipsiți de minte, le poruncește zicând:
17. Atingeți-vă cu dulceață de pâine ascunsă, și beți apă dulce
de furtișag.
18. Și el nu știe, că pământenii la dânsa pier, și îi duce în
fundul iadului.
19. Ci fugì, nu te zăbovì la locul ei, nici întoarce ochiul tău
spre dânsa, că așà o vei trece ca o apă streină.
20. Și treci izvorul strein, și te depărtează de apa altora, și
nu beà din fântâna streină, ca să trăiești multă vreme, și să se
adaoge ție anii vieții.
CAP. 10.
Dreptatea.
1. Fiul înțelept veselește pre tatăl său, iar fiul nebun
întristează pre mama sa.
2. Nu vor folosì avuțiile celor fărădelege; iar
Pildele lui Solomon 8 - 9 - 10
dreptatea îi va izbăvì din moarte.
3. Nu va omorî Domnul cu foame sufletul dreptului; iar vieața
necredincioșilor o va surpà.
4. Sărăcia smerește pre om; iar mâinile celor vrednici se
îmbogățesc.
5. Fiul certat înțelept va fì, și pre cel neînvățat slugă-l va
aveà.
6. Scapă de zăduf fiul înțelept; iar fiul cel călcător de lege
se strică de vânt în vremea secerișului.
7. Binecuvântarea Domnului pre capul dreptului; iar gura
necredincioșilor o acopere plângere fără de vreme.
8. Pomenirea drepților cu laude; iar numele necredincioșilor se
stinge.
9. Cel înțelept cu inima primește poruncile; iar cel
neascultător împiedecându-se cu buzele alunecă.
10. Cel ce umblă drept, umblă cu nădejde; iar cel ce strâmbează
căile sale, se va cunoaște.
11. Cel ce face cu ochiul cu înșelăciune, adună întristare
oamenilor; iar cel ce mustră cu îndrăzneală, face pace.
12. Izvor de vieață este în mâna dreptului; iar gurile
necredincioșilor le va acoperì pierirea.
13. Ura scornește sfadă; iar dragostea acopere pre toți cei ce
nu iubesc sfăzile.
14. Cel ce scoate din buze înțelepciune, bate cu toiag pre omul
cel fără de inimă.
15. Înțelepții tăinuesc în sine știința; iar gura celui fără de
socoteală se apropie de sfărâmare.
16. Agoniseala bogaților, este cetate tare; iar sfărâmarea
necredincioșilor este sărăcia.
17. Faptele drepților vieață fac; iar roadele necredincioșilor
păcate.
18. Căile vieții le păzește învățătura; iar învățătura
nemustrată rătăcește.
19. Buzele cele drepte acopere vrajba; iar cei ce grăesc ocări,
prea fără de minte sunt.
20. Din vorba multă nu vei scăpà de păcat; iar cel ce-și ține
buzele înțelept va fì.
21. Argint lămurit este limba dreptului; iar inima
necredinciosului se va stinge.
22. Buzele drepților știu lucruri înalte; iar cei fără de minte
întru lipsă se vor sfârșì.
23. Binecuvântarea Domnului pre capul dreptului, aceasta îl
îmbogățește, și nu se va adaoge lui întristare în inimă.
24. Cu râs nebunul face rele; iar învățătura la om naște
înțelepciune.
25. Cel necredincios cu pierirea se poartă; iar pofta dreptului
este primită.
26. Mergând viforul piere cel necredincios; iar dreptul
abătându-se se mântuește în veac.
27. În ce chip este agurida la dinți stricătoare și fumul la
ochi, așà este fărădelegea celor ce o fac pre ea.
28. Frica Domnului adaoge zile; iar anii necredincioșilor se vor
împuținà.
29. Petrece cu drepții veseliea, iar nădejdea necredincioșilor
va pierì.
30. Întărirea cuviosului este frica Domnului; iar celor ce fac
rele sfărâmare.
31. Dreptul în veac nu se va clătì; iar necredincioșii nu vor
lăcuì pământul.
32. Din gura dreptului pică înțelepciune; iar limba nedreptului
va pierì.
33. Din buzele oamenilor drepți pică daruri; iar gura celor
necredincioși se răzvrătește.
CAP. 11.
Folosul și piedicele dreptății.
1. Cumpenele viclene urîciune sunt înaintea Domnului; iar
cumpăna dreaptă primită este lui.
2. Ori unde intră sudalma, acolo și ocara; iar gura smeriților
cugetă înțelepciune.
3. Săvârșirea drepților va îndreptà pre dânșii; iar împiedecarea
călcătorilor de lege, îi va prădà pre ei.
4. Nu vor folosì averile în ziua mâniei, iar dreptatea va izbăvì
din moarte; murind dreptul lasă grija, iar pierirea
necredincioșilor este urîtă și de râs.
5. Dreptatea nevinovatului îndreptează căile; iar necredința
cade întru nedreptate.
6. Dreptatea oamenilor drepți va izbăvì pre ei; iar cei
fărădelege se vânează de păgânătatea lor.
7. Sfârșindu-se omul drept nu-i piere nădejdea; iar lauda
necredincioșilor va pierì.
8. Dreptul din cursă va scăpà, și în locul lui se va dà cel
necredincios.
Pildele lui Solomon 10 - 11
9. În gura celor necredincioși lațul cetățenilor; iar chibzuirea
drepților cu bună sporire.
10. Întru bunătățile drepților se îndreptă cetatea, și întru
pierirea necredincioșilor bucurie.
11. Întru binecuvântarea drepților se va înălțà cetatea; iar cu
gura necredincioșilor se va săpà.
12. Batjocorește pre cetățeni cel lipsit de minte; iar bărbatul
înțelept liniște aduce.
13. Omul cel cu două limbi descopere sfaturi întru adunare; iar
cel credincios cu duhul ascunde lucrurile.
14. Cei ce n’au cârmuire cad ca frunzele; iar mântuirea este
întru mult sfat.
15. Cel rău, rău face când se împreună cu dreptul, și urăște
sunetul adeverinții.
16. Femeia cinstită face bărbatului mărire; iar femeia care
urăște cele drepte este scaun de ocară; cei leneși sunt nevrednici
de avuții, iar cei harnici se reazimă în bogății.
17. Omul milostiv bine face sufletului său; iar cel nemilostiv
pierde trupul său.
18. Cel necredincios face lucruri nedrepte; iar sămânța
drepților plata adevărului.
19. Fiul drept se naște spre vieață; iar urmarea celui
necredincios spre moarte.
20. Urîciune sunt înaintea Domnului căile strâmbe; iar primiți
sunt lui toți cei nevinovați în cale.
21. Cel ce-și pune mâinile în mână cu strâmbătate, nu va fì
necertat; iar cel ce seamănă dreptate, va luà plata drepților.
22. Precum este cercelul de aur în nările porcului, așà este
frumusețea femeii cei cu nărav rău.
23. Pofta drepților toată este bună; iar nădejdea
necredincioșilor va pierì.
24. Sunt cari semănând ale sale mai multe fac; sunt și cari
adunând cele streine sărăcesc.
25. Tot sufletul drept este binecuvântat; iar omul mânios nu
este cu bună cuviință.
26. Cel ce strânge grâul îl ține neamurilor, și pre cel ce vinde
grâul scump îi blesteamă poporul; iar binecuvântarea este preste
capul celui darnic.
27. Cel ce face bine, caută dar bun; iar cel ce caută rele,
relele îl vor ajunge pre el.
28. Cel ce nădăjduește întru avuțiea sa, acela va cădeà; iar cel
ce sprijinește pre cei drepți, acela va răsărì.
29. Cel ce nu poartă grije de casa sa, va moștenì vânturi, și va
slujì cel neînțelept celui înțelept.
30. Din rodul dreptății, crește pomul vieții; iar sufletele
călcătorilor de lege se vor luà fără de vreme.
31. Că de vreme ce dreptul abeà se mântuește, dar necredinciosul
și păcătosul unde se va aflà?
CAP. 12.
Sfaturi folositoare pentru vieață.
1. Cel ce iubește învățătura, iubește știința; iar cel ce urăște
certarea, este fără de minte.
2. Cel bun află milă dela Domnul Dumnezeu; iar omul cel
fărădelege, uitat va fì.
3. Nu se va fericì omul din fărădelege; iar rădăcinile drepților
nu se vor smulge.
4. Femeia harnică cunună este bărbatului său; că precum este
viermele în lemn, așà femeia cea făcătoare de rău își pierde
bărbatul.
5. Gândurile drepților sunt adevăruri; iar necredincioșii
isprăvesc înșelăciuni.
6. Cuvintele necredincioșilor sunt cu vicleșug spre sânge; iar
gura drepților va izbăvì pre dânșii.
7. Ori unde se va întoarce cel necredincios, se va stinge; iar
casele drepților vor rămâneà.
8. Gura înțeleptului o laudă omul; iar pre cel împietrit la
inimă îl batjocorește.
9. Mai bun este omul fără de boierie, carele slujește luiș,
decât cel cu boieria și lipsit de pâine.
10. Dreptul are milă de vieața dobitoacelor sale; iar rărunchii
necredincioșilor sunt nemilostivi.
11. Cel ce lucrează pământul său, se va sătura de pâine; iar cei
ce umblă după deșertăciuni sunt lipsiți de minte.
12. Celui ce-i place a-și petrece cu vinul, în curțile sale lasă
ocară.
13. Poftele necredincioșilor sunt rele; iar rădăcina
credincioșilor întru tării.
Pildele lui Solomon 11 - 12
14. Pentru păcatul buzelor cade în laț păcătosul, iar dreptul
scapă de el; cel ce se uită lin se va mântuì, iar cel ce întâmpină
în porți, necăjește sufletele.
15. Din rodurile gurii, sufletul omului se va săturà de
bunătăți, și plata buzelor lui se va dà lui.
16. Căile nebunilor drepte sunt înaintea lor; iar cel înțelept
ascultă sfaturile.
17. Nebunul numai decât își arată mâniea sa; iar cel iscusit își
ascunde ocara sa.
18. Credința adevărată o spune dreptul; iar mărturia nedrepților
este înșelătoare.
19. Sunt cari grăesc și rănesc ca cu sabia; iar limbile
înțelepților vindecă.
20. Buzele adevărate îndreptează mărturisirea; iar martorul
grabnic are limbă nedreaptă.
21. Vicleșug este în inima celui ce meșteșugește rele; iar cei
ce voesc pace, se vor veselì.
22. Nu place dreptului nimic ce este strâmb; iar cei
necredincioși se vor umpleà de rele.
23. Urâciune sunt Domnului buzele mincinoase; iar cel ce face
credință primit este la dânsul.
24. Omul priceput este omul științei; iar inima nebunilor va
întîmpinà blestemuri.
25. Mâna celor aleși lesne stăpânește; iar cei vicleni vor fì de
pradă.
26. Cuvântul cel înfricoșat turbură inima omului drept; iar
vestea bună îl veselește pre dânsul.
27. Cunoscătorul drept lui însuși va fì prieten; iar gândurile
necredincioșilor fără blândețe; pre cei ce păcătuesc îi vor ajunge
relele, și calea necredincioșilor îi va înșelà pre dânșii.
28. Nu va dobândì vicleanul vânat; iar omul curat agoniseală
scumpă.
29. În căile dreptăței este vieața; iar căile celor ce țin minte
răul, sunt spre moarte.
CAP. 13.
Alte sfaturi.
1. Fiul înțelept ascultă pre tatăl său; iar cel neascultător
întru pierzare.
2. Din rodurile dreptăți va mâncà cel bun; iar sufletele
călcătorilor de lege vor pierì fără de vreme.
3. Cel ce’și păzește gura sa, își păzește sufletul său; iar cel
ce nu’și oprește buzile, frică’și va face luiș.
4. Întru pofte este tot cel leneș; iar mâinile celor harnici
sunt întru nevoință.
5. Urăște dreptul cuvântul nedrept; iar necredinciosul se
rușinează, și nu are îndrăzneală.
6. Dreptatea păzește pre cei fără de răutate; iar pre cei
necredincioși îi face răi păcatul.
7. Sunt cari să îmbogățesc singuri pre sine nimic având; și sunt
cari se smeresc pre sine în multă bogăție.
8. Răscumpărarea sufletului omului este bogăția lui; iar săracul
nu sufere certarea.
9. Lumină drepților este pururea; iar lumina necredincioșilor se
va stinge. Sufletele viclene rătăcesc întru păcate; iar drepții se
îndură și miluesc.
10. Cel rău cu sudalmă face rele; iar cei ce se cunosc pre sine
sunt înțelepți.
11. Averea adunată cu fărădelege se va împuținà; iar a celui ce
strânge cu credință, se va înmulțì.
12. Dreptul se îndură și împrumutează; mai bun este cel ce
începe a ajutà cu inima, decât cel ce făgăduește, și la nădejde
aduce; că pomul vieții este pofta bună.
13. Cel ce nu bagă în seamă lucrul, nebăgà-se-va în seamă de el;
iar cel ce se teme de poruncă, acela este sănătos.
14. Fiului viclean nimic nu este bun; iar lucrurile slugii
înțelepte vor sporì, și se va îndreptà calea lui.
15. Legea înțeleptului este izvorul vieții; iar cel fără de
minte în laț va murì.
16. Înțelegerea bună dă dar; iar a cunoaște legea este a
cugetului bun; și căile celor nebăgători de seamă întru
pierire.
17. Tot cel isteț lucrează cu cunoștință; iar cel fără de minte
își întinde luiș rele.
18. Împăratul îndrăzneț va cădeà în rele, iar sluga înțeleaptă
va izbăvì pre el.
19. Sărăcia și ocara o strică învățătura; iar cel ce păzește
mustrările se va mărì.
Pildele lui Solomon 12 - 13
20. Poftele credincioșilor îndulcesc sufletul; iar lucrurile
necredincioșilor departe sunt de
cunoștință.
21. Cel ce umblă împreună cu cei înțelepți, înțelept va fì; iar
cel ce umblă cu cei fără de minte, se va cunoaște.
22. Pre cei ce păcătuesc îi vor ajunge relele; iar pre cei
drepți îi va ajunge binele.
23. Omul bun va lăsà moșteni pre fiii fiilor; iar bogăția
necredincioșilor se strânge drepților.
24. Drepții vor petrece mulți ani întru bogăție; iar nedrepții
vor pierì degrab.
25. Cel ce cruță toiagul urăște pre fiul său; iar cela ce-l
iubește, îl ceartă cu deadinsul.
26. Dreptul mâncând va săturà sufletul său; iar sufletele
necredincioșilor vor fì lipsite.
CAP. 14.
Lauda iscusinței în vieață.
1. Femeile cele înțelepte au zidit case; iar cea fără de minte
le-a surpat cu mâinile sale.
2. Cel ce umblă drept, se teme de Domnul; iar cel ce umblă
strâmb pre căile sale, se va defăimà.
3. Din gura nebunilor toiag de ocară; iar buzele înțelepților îi
păzesc pre ei.
4. Unde nu sunt boi ieslea este deșartă; iar unde sunt holde
multe, arătată este tăria boului.
5. Mărturia credincioasă nu minte, iar mărturia strâmbă ațâță
minciuni.
6. Căutà-vei înțelepciunea la cel răi, și nu o vei aflà; iar la
cei înțelepți lesne este simțirea.
7. Toate sunt împrotivă omului fără de minte; iar armele
simțirii sunt buzele cele înțelepte.
8. Înțelepciunea celor învățați este a’și cunoaște căile sale;
iar gândul celor fără de minte este în rătăcire.
9. Caselor celor fărădelege le trebuește curățenia; iar casele
drepților sunt plăcute.
10. Inima simțitoare a omului, mâhnește sufletul său, iar când
se veselește, nu se amestecă cu ocara.
11. Casele celor necurați se vor stinge; iar lăcașurile celor
drepți se vor întărì.
12. Este cale, care se pare oamenilor dreaptă; iar sfârșitul ei
duce în fundul iadului.
13. În veselii nu se amestecă întristarea; iar mai pre urmă
bucuria se întoarce în plâns.
14. De căile sale se va săturà cel îndrăzneț cu inima; iar din
cugetele sale este omul bun.
15. Omul cel fără de răutate crede tot cuvântul; iar cel
înțelept vine la pocăință.
16. Înțeleptul temându-se, se ferește de rău; iar cel fără de
minte nădăjduindu-se în sine, se amestecă cu cel fărădelege.
17. Cel grabnic la mânie lucrează fără de socoteală; iar omul
înțelept multe rabdă.
18. Nebunii împart răutatea; iar cei cu minte se țin de
știință.
19. Lunecà-vor cei răi înaintea celor buni; și cei necredincioși
vor slujì la ușile celor drepți.
20. Prietenii vor urî pe prietenii cei săraci; iar prietenii
celor bogați sunt mulți.
21. Cel ce nu cinstește pre cel mișel, păcătuește; iar cel ce
miluește pre săraci fericit este.
22. Fiind rătăciți cei nedrepți, lucrează rele; iar cei buni fac
milă și adevăr.
23. Nu știu mila și credința făcătorii de rele; iar mila și
credința, este la cei ce lucrează cele bune.
24. Tot cel ce poartă grije, are de prisosit; iar cel dezmierdat
și nepurtător de grije în lipsă va fì.
25. Cunună înțelepților este bogăția lor; iar vieața nebunilor
este rea.
26. Mântuește din rele sufletul mărturia credincioasă; iar cel
viclean ațâță minciună.
27. Întru frica Domnului este nădejdea celui tare, și fiilor săi
va lăsà reazem de pace.
28. Frica Domnului este izvor de vieață, și pre cel ce o are îl
face a se ferì de lațul morții.
29. Mărirea împăratului este în popor mult; iar în poporul
puțin, este pierderea celui puternic.
30. Omul cel mul răbdător este cu mare înțelepciune, iar cel
foarte fricos este neînțelept.
31. Omul blând este doftor inimii; iar cariul oaselor este inima
simțitoare.
32. Cel ce grăește de rău pre săracul, mânie pre cel ce l-au
făcut pre el; iar cel ce miluește pre sărac, cinstește pre cel ce
l-au făcut pre el.
Pildele lui Solomon 13 - 14
33. Întru răutatea sa va pierì necredinciosul; iar cel ce
nădăjduește spre Domnul, drept este întru bunătatea sa.
34. Inima cea bună a bărbatului odihnește înțelepciunea; iar
inima nebunilor nu se cunoaște.
35. Dreptatea înalță neamul; iar păcatele împuținează
semințiile.
36. Primită este împăratului sluga înțeleaptă; și cu păstrarea
sa leapădă dela sine ocara.
CAP. 15.
Roadele iscusinței. Mijloace împrotiva păcatelor.
1. Mânia pierde și pre cei înțelepți; iar răspunsul cucernic
întoarce mânia și cuvântul aspru aprinde mânia.
2 Limba înțelepților știe cele bune; iar gura celor neînțelepți
spune rele.
3. În tot locul ochii Domnului văd pre cei răi și pre cei
buni.
4. Vindecarea limbii este pom de vieață, și cel ce o păzește
acesta se va umpleà de duh.
5. Cel fără de minte batjocorește învățătura tatălui său; iar
cel ce ține porunca este mai înțelept. În prisosirea dreptăței
putere multă este; iar cei necredincioși cu toată rădăcina vor
pierì de pre pământ.
6. În casele drepților tărie este multă, iar rodurile
necredincioșilor vor pierì.
7. Buzele drepților se leagă cu pricepere; iar inima celor
neînțelepți nu este întărită.
8. Jertfele necredincioșilor urâciune sunt Domnului; iar
rugăciunile celor ce se îndreptează sunt primite de dânsul.
9. Urâciune sunt Domnului căile necredincioșilor; iar pre cei ce
umblă după dreptate îi iubește.
10. Învățătura celui fără de răutate se cunoaște dela cei ce
trec; iar cei ce urăsc certarea se sfârșesc grozav.
11. Iadul și pierzarea de față sunt la Domnul, cum dar nu și
inimile oamenilor?
12. Cel neînvățat nu va iubì pre cei ce-l ceartă pre el; și cu
cei înțelepți nu va vorbì.
13. Inima veselindu-se înflorește fața; iar fiind întru scârbă
se mâhnește.
14. Inima dreaptă caută știință; iar gura celor neînvățați caută
cele rele.
15. În toată vremea ochii celor răi primesc cele rele, iar cei
buni sunt în liniște pururea.
16. Mai bună este o părticică mică cu frica Domnului, decât
vistierii mari fără de frică.
17. Mai bun este ospățul cu legumi spre dragoste și spre
prieteșug, decât vițelul dela iesle cu vrajbă.
18. Omul mânios ațâță gâlcevi; iar cel ce rabdă mult, potolește
și ceea ce va să fie.
19. Omul cel îndelung răbdător împacă vrăjbile; iar cel
necredincios mai vârtos le întărită.
20. Căile celor leneși sunt așternute cu spini; iar ale celor
harnici sunt netede.
21. Fiul înțelept veselește pre tatăl său; iar fiul neînțelept
batjocorește pre muma sa.
22. Cărările celui nebun sunt lipsite de înțelepciune; iar omul
cel înțelept drept umblă.
23. Schimbă gândurile cei ce nu cinstesc adunarea; iar în
inimile celor ce se sfătuesc rămâne sfatul.
24. Că nu-l ascultă pre el cel rău, nici va zice cevà de folos,
și bun adunării de obște.
25. Căile vieții sunt cugetele celui înțelegător, ca să se
ferească de iad, și să se mântuiască.
26. Casele defăimătorilor le surpă Domnul, și întărește hotarul
văduvei.
27. Urâciune este Domnului gândul nedrept; iar cuvintele celor
curați sunt cuvioase.
28. Pierde-se pre sine cel ce ià daruri; iar cel ce urăște
luarea de daruri viu va fì.
29. Cu milosteniile și cu credința se curățesc păcatele, și cu
frica Domnului se ferește fiecare de rău.
30. Inimile drepților se învață credință; iar gura
necredincioșilor răspunde rele.
31. Primite sunt la Domnul căile oamenilor drepți, că prin
acelea și vrăjmașii prietini se fac.
32. Departe stă Dumnezeu de cei necredincioși; iar rugăciunile
drepților le ascultă.
33. Mai bună este puțină luare cu dreptate; decât roduri multe
cu nedreptate.
CAP. 16.
Pildele lui Solomon 14 - 15
Îndemnări pentru smerenie, dreptate și înfrânare.
1. Inima omului să gândească lucruri drepte; ca să se îndrepteze
de Dumnezeu căile lui.
2. Ochiul văzând bune veselește inima; și vestea cea bună
îngrașe oasele; cel ce ascultă mustrările vieții, va petrece între
cei înțelepți.
3. Cel ce leapădă învățătura, se urăște pre sine; iar cel ce
păzește învățăturile își iubește sufletul său.
4. Frica Domnului este învățătură și înțelepciune și începutul
mărirei răspunde ei; și merge mărirea înnaintea celor smeriți. La
om este voirea inimei, iar dela Domnul răspunsul limbei.
5. Toate lucrurile celui smerit arătate sunt înaintea lui
Dumnezeu; iar cei necurați în ziua cea rea vor pierì. Cât ești de
mare atâta te smerește și vei aflà milă înaintea Domnului
Dumnezeu.
6. Necurat este înaintea lui Dumnezeu tot cel cu inimă înaltă,
și cel ce’și pune mâna în mână cu nedreptate, nu se va
îndreptà.
7. Începutul căii celei bune este a face dreptate, că primită
este la Dumnezeu mai mult decât aducerea de jertfe.
8. Cel ce caută pre Domnul va aflà minte cu dreptate, și cei
ce-l caută pre el, cu dreptate vor aflà pace.
9. Toate lucrurile Domnului sunt cu dreptate, și se ține cel
necredincios la ziua cea rea.
10. Ghicire este în buzele împăratului, și la judecată nu va
rătăcì gura lui.
11. Pornirea cumpenii dreptate este la Domnul, și lucrurile lui
cumpene drepte.
12. Urît este împăratului acela ce face rele, că, cu dreptate se
gătește scaunul domniei.
13. Primite sunt împăratului buzele drepte, și cuvintele drepte
le iubește.
14. Mâniea împăratului este solul morței; iar omul înțelept îl
va îmblânzì pre el.
15. Întru lumina vieții fiul împăratului; iar cei primiți lui ca
norul târziu.
16. Cuiburile înțelepciunei mai alese sunt decât aurul, și
cuiburile înțelegerii mai alese sunt decât argintul.
17. Cărările vieței abat dela rele; iar lungimea vieții sunt
căile dreptății.
18. Cel ce primește învățătura, întru bunătăți va fì; și cel ce
păzește certările, se va înțelepțì.
19. Cel ce își păzește căile sale, păzește sufletul său; și cel
ce’și iubește viața sa, oprește gura sa.
20. Mai înainte de sfărâmare merge ocara; și mai înainte de
cădere gândul cel rău.
21. Mai bun este cel blând cu smerenie, decât cel ce împarte
prăzi cu cei ce fac strâmbătate.
22. Cel înțelept în lucruri este aflător de bunătăți, și cel ce
nădăjduește întru Dumnezeu, fericit este.
23. Pre cei înțelepți și pre cei pricepători îi chiamă răi; iar
cei cu cuvinte dulci mai mult se vor auzì.
24. Izvor de vieață este priceperea celor ce o agonisesc; iar
învățătura nebunilor este rea.
25. Inima înțeleptului cunoaște cele din gura sa, și în buze
poartă pricepere.
26. Fagur de miere sunt cuvintele bune; și dulceața lor
tămăduire sufletului.
27. Sunt căi, care se par omului a fì drepte; iar cele mai de
pre urmă ale lor caută în fundul iadului.
28. Omul întru ostenele se ostenește luiș, și abate dela sine
pierirea sa; iar cel îndărătnic în gura sa își poartă pierirea.
29. Omul fără de minte își sapă luiș rele, și în buzele sale
adună foc.
30. Omul îndărătnic împarte rele; și celor răi aprinde făclia
înșelăciunei, și desparte pe prieteni.
31. Omul fără de lege amăgește pe prieteni, și îi duce pre ei la
căi nu bune.
32. Cel ce’și întărește ochii săi, gândește îndărătnicii, și cel
ce’și mușcă buzele sale alege toate relele, acesta este cuptorul
răutății.
33. Cunună de laudă sunt bătrânețele, și în căile dreptății se
află.
34. Mai bun este omul cel mult răbdător, decât cel tare, și omul
cel ce are minte, decât lucrătorul cel mare de pământ; și cel ce’și
stăpânește mâniea mai bun este decât cel ce ia cetate tare.
35. În sânul celor nedrepți intră toate cele
Pildele lui Solomon 16
nedrepte; iar cele drepte toate sunt dela Domnul.
CAP. 17.
Ceartă și vrajbă.
1. Mai bună este o bucată de pâine cu dulceață în pace, decât
casa plină de multe bunătăți, și decât jertfe nedrepte cu
vrajbă.
2. Sluga cu minte stăpânește pre stăpânii cei neînțelepți, și
împarte părți între frați.
3. Precum se lămurește în cuptor aurul și argintul; așà inimile
cele alese dela Domnul.
4. Cel rău ascultă de limba călcătorilor de lege; iar dreptul nu
se uită la buzele mincinoase.
5. Cel ce râde de sărac, mânie pre cel ce l-au făcut pre el; iar
cel ce-l miluește se va miluì; cel ce’i pare bine de cel ce piere,
nu va fì fără de vină,
6. Cununa bătrânilor sunt fiii fiilor, și lauda fiilor sunt
părinții lor. Celui credincios toată lumea îi este câștigare; iar
celui necredincios nici un ban.
7. Nu sunt cuvioase celui nebun buzele drepte, nici celui drept
buzele mincinoase.
8. Plata darurilor este învățătura la cei ce se țin cu dânsa, și
ori încotro se întorc îi îndreptează pre ei.
9. Cel ce acopere strâmbătățile caută prieteșug; iar cel ce
urăște ale acoperì desparte prietenii și casnicii.
10. Groaza umilește inima înțeleptului; iar cel neînțelept bătut
fiind nu simte.
11. Pricini scornește tot cel rău; iar Domnul înger nemilostiv
va trimite lui.
12. Cade purtarea de grije pre omul cel înțelept; iar cei
nepricepuți cugetă rele.
13. Cel ce răsplătește rele pentru bune, nu se va mutà răul din
casa lui.
14. Putere dă cuvintelor începerea dreptății; iar împerecherea
și răsboiul merge înaintea scumpetei.
15. Cel ce judecă pre cel drept a fì strâmb, și pre cel strâmb a
fì drept, necurat este și urît înaintea lui Dumnezeu.
16. Pentruce sunt avuții celui neînțelept? Că a dobândì
înțelepciune cel rău la inimă, nu va puteà.
17. Cel ce’și face casă înaltă, caută sfărâmare. Și cel ce se
lenevește a învățà va cădeà în rele.
18. În toată vremea să aibi tu prieten, frații în nevoi de
treabă să fie, că pentru aceea se fac.
19. Omul fără de minte bate în palme și se veselește luiș, ca și
chezașul ce ià în chezășie pe prietenul său.
20. Cel iubitor de păcate se bucurà de vrăjbi și cei ce’și
înalță ușile sale, caută surpare.
21. Cel cu inima vârtoasă nu va aflà bunătăți, și omul cel ce
lezne își schimbă limba va cădeà în rele; și inima de nebun durere
este celui ce o are.
22. Nu se veselește tatăl de fiul cel neînvățat; iar fiul
înțelept veselește pre muma sa.
23. Inima veselă bună vieață face; iar omului trist i se usucă
oasele.
24. Căile celui ce ià daruri cu nedreptate în sânuri, nu
sporesc, și cel necurat se abate din căile dreptății.
25. Față înțelegătoare este a omului înțelept; iar ochii
nebunului la marginile pământului.
26. Mânie tatălui este fiul nebun, și durere celei ce l-a născut
pre el.
27. A păgubì pre omul drept nu este bine, nici este cu cuviință
a sfătuì rău asupra puternicilor drepți.
28. Cel ce oprește a grăì cuvântul greu, cu minte este; și omul
cel ce rabdă mult, este înțelept.
29. Cel ce nu știe, de va întrebà de înțelepciune, înțelepciune
i se va socotì; și cel ce se face pre sine mut, înțelept se va
socotì a fì.
CAP. 18.
Prietenie și înfrânarea limbii.
1. Pricini caută omul cel ce va să se desparță de prieteni, și
în toată vremea ocărât va fì.
2. Nu trebuește înțelepciune omului lipsit de minte, că mai
vârtos se ține cu nebuniea.
3. Când vine necredinciosul întru adâncul răutăților, nu bagă
seamă; și îi vine lui necinste și ocară.
4. Apă adâncă este cuvântul în inima omului și izvor ce se varsă
și fântână de vieață.
5. A te mirà de fața necredinciosului nu este
Pildele lui Solomon 16 - 17 - 18
bine; nici este cu cuviință a fugì de dreptate la judecată.
6. Buzele celui fără de minte îl aduc pre el la rele, și gura
lui cea îndrăzneață chiamă moartea.
7. Gura nebunului pierirea lui este; iar buzele lui sunt laț
sufletului lui.
8. Pre cei leneși îi biruește frica, și sufletele oamenilor
mueratici vor flămânzì.
9. Cel ce nu se vindecà pre sine întru faptele sale, frate este
celui ce se rănește pre sine.
10. Din mărimea tăriei, numele Domnului; și alergând la el
drepții, se înalță.
11. Averea omului bogat este cetate tare, și mărirea ei mult
umbrește.
12. Mai înainte de surpare se înnalță inima omului, și mai
înainte de mărire se smerește.
13. Cel ce răspunde cuvânt mai înainte de ce aude, nebun și de
ocară se face pre sine.
14. Mâniea omului o potolește sluga înțeleaptă; iar pre cel
nerăbdător cine îl va suferì?
15. Inima celui cu minte, câștigă știință; iar urechile
înțelepților cearcă gândurile.
16. Darul omului îl vestește pre el, și cu cei puternici îl
așază pre el.
17. Dreptul singur este pârâșul său dela întâiul cuvânt, și dacă
îl va asuprì pârâșul, se mustră.
18. Pricinile le potolește soarta, și între domni hotărăște.
19. Frate de frate ajutat, ca o cetate tare și înaltă, și are
putere ca o împărăție întemeiată.
20. Din rodurile gurii umple omul pântecele său, și din roadele
buzelor sale se va săturà.
21. Moartea și vieața sunt în mâna limbii; iar cei ce’și
stăpânesc limba vor mâncà roadele ei.
22. Cel ce a aflat femeie bună, aflat-a daruri, și a luat dela
Dumnezeu desfătare.
23. Cel ce leapădă femeia bună, leapădă bunătățile, și cel ce
ține pre cea prea curvă, este nebun și necredincios.
24. Rugăciuni răspunde săracul; iar cel bogat răspunde
aspru.
25. Omul drăgăstos în adunare mai prieten este decât
fratele.
CAP. 19.
Săracii cinstiți și fiii bine crescuți.
1. Mai bun este săracul, carele umblă întru prostia sa, decât
cel viclean cu buzele sale și este fără de minte.
2. Unde nu este știința sufletului, acolo nu este binele; și cel
ce grăbește cu picioarele, se va împiedicà.
3. Nebunia omului strâmbă căile lui, și pre Dumnezeu vinuește cu
inima lui.
4. Avuțiea adauge prieteni mulți, iar cel sărac, și de prietenul
carele îl are se lipsește.
5. Mărturia mincinoasă nu va fì fără de pedeapsă; și cel ce
pârăște cu strâmbătate, nu va scăpà.
6. Mulți cinstesc fețele împăraților; iar tot cel rău se va face
de ocară omului.
7. Tot cel ce urăște pre fratele sărac, departe va fì și de
prieteșug, gândul bun se va apropià de cei ce îi cunosc
prieteșugul, și omul înțelept îl va aflà pre el, cel ce face multe
rele isprăvește răutatea; iar cel ce se sfădește cu cuvinte, nu se
va mântuì.
8. Cel ce câștigă înțelepciune, se iubește pre sine, și carele
păzește înțelegerea, aflà-va cele bune.
9. Mărturia mincinoasă nu va fì necertată, și cel ce ațâță
răutate, pierì-va de ea.
10. Nici de un folos nu este celui fără de minte desfătarea, și
de va începe sluga cu semeție a stăpânì.
11. Omul milostiv mult îngăduiește, și lauda lui va venì asupra
celor fără de lege.
12. Înfricoșarea împăratului asemenea este răcnirii leului, și
ca roua pre iarbă așà este îmblânzirea lui.
13. Rușinea tatălui este fiul fără de minte, și nu sunt curate
darurile din simbria curvei.
14. Casă și avere împart părinții fiilor; iar femeia bărbatului
dela Domnul se rânduește.
15. Frica oprește pre bărbatul mueratic; iar sufletul celui
leneș va flămânzì.
16. Cel ce păzește porunca, își păzește sufletul său; iar cel ce
nu-și păzește căile sale va pierì.
Pildele lui Solomon 18 - 19
17. Cel ce miluește pe sărac, dă împrumut lui Dumnezeu, și după
darea lui se va răsplătì lui.
18. Ceartă pre fiul tău, că așà va fi de bună nădejde; iar la
mândrie nu înălțà sufletul tău.
19. Omul cel gânditor de rău mult va păgubì; iar de va fì și
lacom, și sufletul își va adauge a-l pierde.
20. Ascultă fiule învățătura tatălui tău, ca să fii înțelept
întru cele mai de apoi ale tale.
21. Multe gânduri sunt în inima omului; iar sfatul Domnului în
veac rămâne.
22. Rod omului este milosteniea, și mai bun este săracul drept
de cât bogatul mincinos.
23. Frica Domnului este spre vieață omului; iar cel fără de
frică se va zăbovì în locuri unde nu se aflà știință.
24. Cel ce ascunde mâinile sale în sân cu nedreptate, nici la
gura sa nu le va duce pre ele.
25. Bătând pre făcătorul de rău, cel nepriceput mai înțelept se
va face, și de vei certà pre omul înțelept, va cunoaște
învățătura.
26. Cel ce nu cinstește pre tatăl său, și se leapădă de muma sa,
rușinà-se-va și ocărît va fì.
27. Fiul carele părăsește a păzì învățătura tatălui său, va
deprinde graiuri rele.
28. Cel ce chezășuește copilul fără de minte, rușinà-va
dreptatea, și gura celor necredincioși înghițì-và judecata.
29. Se gătesc celor neastâmpărați bice și cazne, asemenea și
celor fără de minte.
CAP. 20.
Împăratul înțelept.
1. Neastâmpărat lucru este vinul, și de ocară beția, și tot cel
stricat de el, nu va fì înțelept.
2. Nu se osebește înfricoșarea împăratului de mâniea leului; iar
cel ce’l întărâtă pre el greșește asupra sufletului său.
3. Mărire este omului a urî neînțelegerile; iar tot cel fără de
minte cu unele ca acestea se împleticește.
4. Ocărându-se leneșul nu se va rușinà; așà este și cel ce
împrumutează grîu la secere.
5. Apă adâncă este sfatul în inima omului; iar omul înțelept îl
va scoate.
6. Mare și cinstit lucru este omul milostiv; iar cu anevoe este
a aflà om credincios.
7. Cel ce petrece nevinovat întru dreptate, fericiți va lăsà pre
fiii săi.
8. Când va ședea împărat drept pre scaun, nu va stà înaintea
ochilor lui tot răul.
9. Cine se poate lăudà, că are inimă curată? Sau cine va cutezà
a zice, că este curat de păcate?
10. Lumina celui ce grăește de rău pre tată sau pre mumă,
stinge-se-va, și luminile ochilor lui vedeà-vor întunerec.
11. Partea ce grăbește întru cele dintâiu, întru cele mai de pre
urmà nu se va binecuvântà.
12. Să nu zici: Plătì-voiu neprietenului, ci așteaptă pre
Domnul, ca să’ți ajute.
13. Cântarul mare și mic, și măsurile îndoite, necurate sunt
înaintea Domnului amândouă, și cel ce face acestea, întru tocmelele
sale se împiedică.
14. Tânărul cu cel cuvios și drept calea lui.
15. Urechea aude și ochiul vede, lucrurile Domnului sunt
amândouă.
16. Nu iubì a clevetì, ca să nu piei, ci deschide ochii tăi, și
te satură de pâine.
17. Rău este, rău este, zice cel ce cumpără, și dacă se va duce
atunci se va fălì.
18. Aur și mulțime de pietre scumpe și vase cinstite sunt buzele
înțelepciunei.
19. Ià haina celui ce s’a pus chezaș pentru cel necunoscut, și
ià de la el zălog pentru cei streini.
20. Dulce este omului pâinea minciunei; iar după aceea se va
umpleà gura lui de alice.
21. Gândurile cu sfatul se întemeiază; și cu cârmuiri se face
războiul.
22. Cel ce descopere sfaturi întru adunare umblă cu două limbi,
și cu cel ce lărgește buzele sale nu te amestecà.
23. Urâciune este Domnului cântarul îndoit, și cumpăna vicleană
nu este bună înaintea lui.
24. Dela Domnul se îndreptează pașii omului; iar pământeanul,
cum ar puteà pricepe căile sale?
25. Laț este omului curând a afierosì cevà dintru ale sale, și
după ce s’a făgăduit să’i pară rău.
26. Vânturătorul celor necredincioși este împăratul înțelept,
și’i va învârtì pre ei roată.
Pildele lui Solomon 19 - 20
27. Lumina Domnului, suflarea oamenilor, care cercetează
adâncurile inimei.
28. Milostenia și adevărul, pază sunt împăratului, și vor
încunjurà cu dreptate scaunul lui.
29. Podoaba tinerilor este înțelepciunea și mărirea bătrânilor
căruntețele, sdruncinături și sfărâmături întâmpină în rele, iar
rane întru cămările pântecelui.
CAP. 21.
Pronia lui Dumnezeu.
1. Precum pornirea apei așà inima împăratului este în mâna lui
Dumnezeu, ori încotro va vreà să o plece acolo o pleacă.
2. Tot omul se pare luiș că este drept, iar Domnul îndreptează
inimile.
3. A face dreptate și a grăì adevărat, mai mult place lui
Dumnezeu decât sângele jertfelor.
4. Omul cel măreț este cu inimă îndrăzneață spre ocară, și
făclia necredincioșilor este păcatul.
5. Gândurile celui bărbat pururea întru prisosință, iar cel
leneș totdeauna în lipsă este.
6. Cel ce face vistierii cu limbă mincinoasă după deșertăciuni
umblă, și merge în laturile morții.
7. Pornì-se-va toată pierirea asupra celor necredincioși, că nu
vor să facă cele drepte.
8. La cei îndărătnici căi îndărătnice trimite Dumnezeu, că
curate și drepte sunt lucrurile lui.
9. Mai bine este a lăcuì într’un ungher descoperit decât în cele
văruite și în casa de obște cu nedreptate.
10. Sufletul necredinciosului poftește rele, și nu’l va miluì
nici un om.
11. Păgubindu-se cămătarnicul, mai înțelept se va face cel fără
de răutate și înțeleptul cel ce pricepe va primì cunoștință.
12. Cunoaște dreptul inimile necredincioșilor, și defaimă pre
cei necredincioși pentru rele.
13. Cel ce-și astupă urechile sale ca să nu auză pre cel
neputincios, și acela va strigà și nu va fì cine să’l auză.
14. Darul pre ascuns întoarce mâniile, iar cel ce nu dă dar,
ridică mânie mare.
15. Veseliea drepților este a face judecată; iar cel cuvios
necurat este la făcătorii de rău.
16. Omul cel ce rătăcește din calea dreptății, se va odihnì
întru adunarea uriașilor.
17. Omul cui este drag în ospețe, în lipsă va fì; și cel ce
iubește vinul și untuldelemn, nu se va îmbogățì.
18. Curățire dreptului este cel fărădelege; în locul celui drept
se va dà cel vinovat.
19. Mai bine este a lăcuì în pustie, decât cu femeia sfadnică și
mânioasă și limbută.
20. Comoară dorită odihnește în gura înțeleptului; iar oamenii
cei fără de minte o înghit pre ea.
21. Calea dreptății și a milosteniei aflà-va vieață și
mărire.
22. Cetăți tari calcă înțeleptul, și surpă tăriea spre care
nădăjduià necredincioșii.
23. Cel ce’și păzește gura și limba, își păzește sufletul său de
necazuri.
24. Cel îndrăzneț, cel sumeț și cel mândru pierzător se chiamă,
iar cel ce ține minte răul, fărădelege este.
25. Poftele omoară pre cel leneș, că nu voesc mâinile lui să
facă cevà.
26. Necredinciosul în toate zilele poftește pofte rele, iar
dreptul miluește și se îndură fără de scumpete.
27. Jertfele necredincioșilor urâciune sunt Domnului, pentrucă
le aduc cu fărădelege.
28. Mărturiea mincinoasă va pierì; iar omul ascultător ià seama
ce grăește.
29. Omul necredincios stă cu față fără de rușine; iar cel drept
însuș își cunoaște căile sale.
30. Nu este înțelepciune, nu este bărbăție, nu este sfat la omul
cel necredincios.
31. Calul se gătește la ziua de răsboiu; iar dela Domnul este
ajutorul.
CAP. 22.
Deosebite sfaturi.
1. Mai ales este numele bun decât bogățiea multă; și darul bun
decât argintul și aurul.
2. Bogatul și săracul s’au întâmpinat unul cu altul, iar pre
amândoi i-au făcut Domnul.
3. Cel iscusit văzând pre cel rău muncindu-se tare, însuș se
învață; iar cei nepricepuți
Pildele lui Solomon 20 - 21 - 22
trecând nu se folosesc.
4. Neamul înțelepciunii este frica Domnului, și bogăție și
mărire și vieață.
5. Ciulini și lațuri în căile cele strâmbe; iar cel ce’și
păzește sufletul său, se va ferì de ele.
6. Învață pruncul pre calea sa, că și după ce va îmbătrânì nu se
va depărtà dela aceea.
7. Bogații vor stăpânì pre cei săraci, și slugile dela stăpânii
săi se vor împrumutà.
8. Cel cu seamănă rele, rele va și secerà, și rana faptelor sale
îl va sfârșì; pre omul blând și dătător, îl binecuvintează
Dumnezeu, și deșertarea lucrurilor îl va pierde.
9. Cel ce miluește pre săracul, hrănì-se-va, pentrucă din pâinea
sa a dat săracului; biruință și cinste câștigă cel ce dă daruri,
însă ià sufletul celor ce le iau.
10. Scoate din adunare pre cel pierzător, și va ieșì cu dânsul
pricirea, că șezând în adunare, pre toți necinstește.
11. Iubește Domnul inimile cuvioase, și primiți sunt lui toți
cei fără prihană în căile lor; cu buzele va cârmuì împăratul.
12. Ochii Domnului păzesc simțirea și defaimă cuvintele cele
fărădelege.
13. Pune pricini și zice leneșul: leul este în cale și ucigașul
în uliță.
14. Groapă adâncă este gura celui fărădelege, și pre carele l-au
urît Domnul, acela va cădeà într’însa; sunt căi rele înaintea
omului, și nu iubește a se întoarce dela ele, și trebue a se abate
din calea strâmbă și rea.
15. Nepriceperea face să sboare inima tânărului, și toiagul
învățăturii departe este dela dânsul.
16. Cel ce năpăstuește pre sărac, înmulțește relele sale, și dă
bogatului pre mai puțin.
17. La cuvintele înțelepților apropie urechea ta, și ascultă
cuvintele mele, și așază inima ta, ca să cunoști, că bune sunt.
18. Și de le vei pune pre ele la inima ta, veselì-te-vor
împreună cu buzele tale.
19. Ca să fie întru Domnul nădejdea ta, și va arătà ție calea
ta.
20. Și tu ți le scrie întreit, în sfat și în gând și în
cunoștință și pre lățimea inimii tale.
21. Învață-te dar cuvinte adevărate, și minte bună ca să auzì și
să răspunzi tu cuvinte adevărate celor ce le întreabă.
22. Nu silì pre mișel, că sărac este și să nu necinstești pre
cel slab în porți.
23. Că Domnul va judecà lui judecată, și vei mântuì sufletul tău
nevinovat.
24. Nu fii prieten cu omul mânios, și cu prieten mânios nu te
amestecà.
25. Ca să nu te abați în căile lui, și vei luà lațuri la
sufletul tău.
26. Nu te da chezaș rușinându-te de față.
27. Că de nu vei aveà de unde să plătești, luà-vor așternutul
cel de supt coastele tale.
28. Nu trece hotarele vechi, care le-au pus părinții tăi.
29. Omul vederos și iute la lucrurile lui, la împărați trebue a
stà; iar să nu steà la oameni leneși.
CAP. 23.
Sfaturi pentru mâncare și băutură
1. De vei ședeà la masa celui puternic, înțelepțește mănâncă din
cele ce ți se pun înainte.
2. Și pune mâna ta știind că și tu ca acestea trebue să
gătești.
3. Iar de ești mai nesățios, nu poftì bucalele lui, că acestea
se țin de vieață mincinoasă.
4. Nu te asemănà, fiind sărac cu cel bogat; ci te strânge pre
tine cu gândul tău.
5. De vei căutà cu ochiul tău spre el, nicidecum nu se va vedeà,
că s’a făcut lui aripi ca unui vultur, și se întoarce spre casa
celui ce stă înaintea lui.
6. Nu cinà cu omul pizmătareț, nici poftì din bucatele lui.
7. Că precum înghite cinevà păr, așà mănâncă și beà; nici îl
băgà la tine pre el, ca să mănânci pâinea ta cu el.
8. Că o va vărsà pre ea, și va stricà cuvintele tale cele
bune.
9. La urechea celui fără de minte nimic nu zice, ca nu cumvà să
râză de cuvintele tale cele înțelepte.
10. Să nu muți hotarele cele vechi, și în agonisita săracilor să
nu intri.
11. Că cel ce’i apărà pre ei este Domnul, tare este, și va
judecà judecata lor cu tine.
12. Dă la învățătură inima ta, și urechele
Pildele lui Solomon 22 - 23
tale le gătește spre cuvintele înțelegerii.
13. Nu încetà a certà pruncul, pentrucă de’l vei lovì pre el cu
nuia, nu va murì. Că tu îl vei bate pre el cu nuia; iar sufletul
lui dela moarte îl vei mântuì.
14. Fiule! De va fì înțeleaptă inima ta, vei veselì și inima
mea.
15. Și se vor învățà buzele tale din cuvintele buzelor mele, de
vor fì drepte.
16. Nu râvnească inima ta la păcătoși; ci fii toată ziua în
frica Domnului.
17. Că de vei păzì acestea, vei aveà nepoți, și nădejdea ta nu
se va depărtà.
18. Ascultă fiule, și fii înțelept și’ți îndreptează gândurile
inimii tale.
19. Nu fì bețiv, nici te întinde la sfaturi și la cumpărături de
cărnuri.
20. Că tot curvarul și bețivul va sărăcì, și tot somnorosul se
va îmbrăcà în haine rele și rupte.
21. Ascultă fiule pre tatăl tău cel ce te-a născut, și nu nebăgà
în seamă pre muma ta, pentrucă a îmbătrânit.
22. Câștigă-ți adevărul și nu lepădà înțelepciunea, învățătura
și știința.
23. Bine hrănește tatăl drept, și de fiul cel înțelept se
veselește sufletul lui.
24. Veselească-se tatăl tău și muma ta de tine, și să se bucure
ceea ce te-a născut.
25. Dă’mi fiule inima ta, și ochii tăi să păzească căile
mele.
26. Că vas găurit este casa streină, și strîmtă fântâna
streină.
27. Că acesta degrab va pierì, și tot călcătorul de lege se va
stinge.
28. Cui este vai? Cui sunt gâlcevuri? Cui judecăți? Cui necazuri
și sfezi? Cui zdrobirea în zadar? Cui sunt ochii urduroși?
29. Au nu celor ce se zăbovesc la vin, și celor ce păzesc unde
se fac ospețe? Nu vă îmbătați cu vin, ci umblați cu oameni drepți,
și vorbiți la preumblări.
30. Că de vei dà ochii tăi spre urcioare și spre pahare, la urmà
vei umblà mai gol decât pilugu.
31. Și apoi te vei tăvălì ca cel mușcat de șarpe, și precum se
varsă dela Cherast veninul lui.
32. Când ochii tăi vor vedeà streină, atunci gura ta va grăì
îndărătnicii.
33. Și vei zăceà ca în inima mării, și ca un cârmaciu în multă
volbură.
34. Și vei zice: bătutu-m’a și nu m’a durut, ocărîtu-m’a și eu
n’am știut când se va face ziuă, ca să viu să întreb cu carii să mă
împreun.
CAP. 24.
Sfătuire a izbăvì pre cei în primejdie de moarte
și ferire de neînțelepție și ușurătate de minte.
1. Fiule! Nu urmà oamenilor răi, nici poftì a fì cu dânșii.
2. Că minciuni cugetă inima lor, și dureri grăiesc buzele
lor.
3. Cu înțelepciune se zidește casa și cu pricepere se
isprăvește.
4. Cu știința se umplu cămările de toată bogăția scumpă și
bună.
5. Mai bun este înțeleptul decât cel tare, și omul cel înțelept,
decât un lucrător mare de pământ.
6. Cu cârmuirea se face răsboiul, iar ajutorul cu inima cea cu
sfat.
7. Înțelepciunea și gândul bun în porțile înțelepților,
înțelepții nu se abat dela legea Domnului;
8. Ci gândesc întru adunări; pre cei neînvățați îi întâmpinà
moartea.
9. Și moare cel fără de minte întru păcate, iar necurăția este
la omul pierzător.
10. Pângărì-se-va în ziua cea rea, și în ziua necazului până ce
se va sfârșì.
11. A izbăvì pre cei duși la moarte și a răscumpărà pre cei
prinși, nu te scumpì.
12. Iar de vei zice: nu’l știu pre acesta, află că Domnul
cunoaște inimile tuturor, și cel ce au dat suflare la toți, acela
știe toate; el va răsplătì fiecăruia după faptele lui.
13. Mănâncă miere fiule, că este bun fagurul, ca să se
îndulcească gâtlejul tău.
14. Că așà vei simțì înțelepciunea în sufletul tău, care de o
vei aflà, bună va fì săvârșirea ta, și nădejdea nu te va
părăsì.
15. Să nu apropii de cel necredincios partea drepților, nici să
te amăgești cu sațiul pântecelui.
Pildele lui Solomon 23 - 24
16. Că de șapte ori va cădeà dreptul, și se va sculà; iar cei
necredincioși se vor sfârșì în rele.
17. De va cădeà vrăjmașul tău, să nu te bucuri de el, și pentru
împiedecarea lui nu te înălțà.
18. Că va vedeà Domnul, și nu-i va plăceà lui, și va întoarce
mânia sa dela dânsul,
19. Nu te bucurà de cei ce fac rău; nici râvnì celor
păcătoși.
20. Că cei răi nu vor aveà nepoți și lumina celor necredincioși
se va stinge.
21. Teme-te de Dumnezeu fiule și de împăratul, și de nici unul
să nu fii neascultător.
22. Că fără de veste vor răsplătì celor necredincioși, și
casnile amândurora, cine le știe?
23. Și iar acestea zic vouă înțelepților: a cunoaște fața la
judecată, nu este bine.
24. Cel ce zice celui necredincios că este drept, blestemat va
fì popoarelor, și urît neamurilor.
25. Iar cei ce mustră, mai buni se vor arătà, și preste ei
binecuvântare va venì.
26. Și buzele vor iubì a răspunde cuvinte bune.
27. Gătește spre ieșire lucrurile tale, și te gătește la țarina
ta, și vino după mine, și din nou vei zidì casa ta.
28. Nu fì mărturie mincinoasă împrotiva cetățeanului tău, nici
te lărgì cu buzele tale.
29. Să nu zici: Cum mi-a făcut el mie, face-voiu și eu lui, și
voiu răsplătì lui cu cele ce m’a năpăstuit.
30. Ca o arătură este bărbatul neînțelept și ca viea este omul
cel lipsit de minte.
31. De o vei lăsà se va țelinì, și se va îmburuenà toată, și va
fì părăsită, și pietrele cu care este îngrădită se vor săpà.
32. Apoi mie mi-a părut rău, și am căutat, ca să aleg
învățătura.
33. Puțin să dormitezi, și puțin să dormì, și puțin să
îmbrățișezi cu mâinile tale pieptul.
34. Că de vei face aceasta, venì-va înainte mergând sărăcia ta,
și lipsa, ca un bun alergător.
CAP. 25.
Cuviința în adunări și măsura învorbă și în mâncări.
1. Acestea sunt pildele lui Solomon, pe care fără alegere le-au
scris prietenii lui Ezechia împăratul Iudei.
2. Slava lui Dumnezeu ascunde cuvântul, iar mărirea împăratului
cinstește porunca.
3. Înalt este cerul și adânc este pământul; iar inima
împăratului este neștiută.
4. Bate argintul nelămurit și se va curăți tot curat.
5. Ucide pre cei necredincioși din naintea împăratului, și va
îndreptà întru dreptate scaunul lui.
6. Nu te mândrì înaintea împăratului, și nu stà în locurile
celor puternici.
7. Că mai bine este să ți se zică, suì lângă mine; decât să te
smerești înaintea celui puternic, cele ce au văzut ochii tăi
grăește.
8. Nu începe curând la sfadă, ca să nu te căești mai pre urmă,
când te va înfruntà prietenul tău.
9. Te trage înapoi, nu grăì de rău, ca să nu te ocărască
prietenul.
10. Și sfada ta și vrajba ta nu se va depărtà, ci va fì ție
întocmai cu moartea. Harul și prieteșugul mântuește, pe care
ține-le tare la tine, ca să nu fii de ocară, ci păzește căile tale
în bună prietenie.
11. Măr de aur în fir de sardion, așà este a zice cuvântul la
cel ce se cuvine lui.
12. La cercel de aur sardion de mult preț este legat, și
cuvântul înțelept la urechea ascultătoare.
13. Precum răcoreala la secere când este zăduf folosește omului,
așà solul credincios la cei ce l-au trimis pre el folosește
sufletele celor ce trăesc cu el.
14. Cum se arată vânturile și norii și ploile, așà sunt cei ce
se fălesc cu dare mincinoasă.
15. Întru delungarea mâniei sporul împăratului; iar limba moale
zdrobește oase.
16. Miere aflând mănâncă cu măsură, ca nu cumvà săturându-te să
o verși.
17. Rar să mergi la prietinul tău, ca nu cumvà săturându-se de
tine să te urască.
18. Măciucă și sabie și săgeată ascuțită, așà este și omul, cel
ce mărturisește asupra
Pildele lui Solomon 24 - 25
prietenului său mărturie mincinoasă.
19. Calea celui rău și piciorul celui fărădelege, perì-va în
ziua cea rea.
20. Precum otelul la rană și fumul la ochi nu folosește, așà
boala căzând în trup, mâhnește inima.
21. Precum moliea în haină și carii în lemn, așà voea omului cea
rea strică inima.
22. De este flămând vrăjmașul tău, dă-i să mănânce, de-i este
sete adapă-l.
23. Că făcând aceasta, cărbuni de foc grămădești pre capul lui,
iar Domnul va răsplătì ție bune.
24. Vântul dela miazănoapte ridică nori, iar fața fără de rușine
întărită limba.
25. Mai bine este a lăcuì într’un unghiu în pod, decât cu femeie
sfadnică în casă de obște.
26. Precum apa rece sufletului setos este dulce, așà este vestea
bună din pământ de departe.
27. Precum de va astupà cinevà izvorul, și curgerea apei o va
stricà, așà nu este cu cuviință a cădeà dreptul înaintea
necredinciosului.
28. A mâncà miere multă nu este bine, iar cuvintele cele mărite
trebue a le cinstì.
29. Precum este cetatea cea cu ziduri surpate și nezidită, așà
este bărbatul carele face cevà fără de sfat.
CAP. 26.
Sfaturi împrotiva leneviei și a vicleniei.
1. Precum în vremea secerișului nu este rouă, și precum vara nu
este ploaie, așà și la cel fără de minte nu se aflà cinste.
2. Precum pasările zboară și vrăbiile, așà blestemul îndeșert nu
va venì asupra nimănui.
3. Precum biciul la cal și boldul la asin, așà este toiagul la
poporul cel fărădelege.
4. Nu răspunde nebunului după nebunia lui, ca să nu fii asemenea
lui.
5. Ci răspunde nebunului la nebunia lui, ca să nu aibă părere în
sine că el este înțelept.
6. Din căile sale ocară face, cel ce a trimis cuvânt prin sol
nebun.
7. Oprește mergerea vinelor și fărădelegea din rostul celor fără
de minte.
8. Cel ce leagă piatra în praștie, asemenea este celui ce dă
celui fără de minte mărire.
9. Spini cresc în mâna bețivului; iar robie în mâna celor fără
de minte.
10. Mult se bate de valuri tot trupul celor fără de minte, că se
zdrobește uimirea lor.
11. Ca câinele care se întoarce la vărsătura sa, și se face
urît, așà și cel fără de minte în răutatea sa se întoarce la
păcatul său; este rușine care aduce păcat, și este rușine, care
aduce mărire și dar.
12. Văzut-am om, căruia i s’a părut întru sine a fì înțelept,
însă mai multă nădejde a avut cel nebun de cât acesta.
13. Zice cel leneș când se trimite în cale: leu este în căi, și
în uliță ucigaș.
14. Cum se întoarce ușa în țâțână, așà leneșul pre palul
său.
15. Leneșul care ascunde mâna în sânul său, nu poate să o ducă
la gură.
16. Mai înțelept se pare luiș leneșul, decât cel ce în săturare
duce veste.
17. Ca și cel ce ține câinele de coadă, așà și cel ce șade mai
întâi în judecata streină.
18. În ce chip cei ce ispitesc pun înainte cuvinte la oameni;
iar cel ce va întâmpinà întâiu cuvântul se va împiedecà;
19. Așà toți cei ce pândesc într’ascuns pre prietenii săi; și
când se văd, zic: că glumind am făcut.
20. În multe lemne s’aprinde focul; iar unde nu este om iute la
mânie, se potolește sfada.
21. Grătar pe cărbuni, și lemne în foc; așà omul gâlcevitor spre
ațâțarea sfăzii.
22. Cuvintele măgulitorilor sunt moi, ele pătrund în adâncurile
ficaților.
23. Argintul dat cu înșelăciune, ca un hârb să se socotească;
buzele blânde ascund inima tristă.
24. Cu buzele toate le primește jeluindu-se vrăjmașul; iar în
inimă meșteșugește vicleșuguri.
25. De te-ar rugà vrăjmașul cu glas mare, să nu’l asculți, că
șapte vicleșuguri sunt în sufletul lui.
26. Cel ce ascunde vrajba, închiagă vicleșugul, și cel ce’și
acopere păcatele sale, bine cunoscut se face întru adunări.
27. Cel ce sapă groapă aproapelui său, va
Pildele lui Solomon 25 - 26
cădeà însuș într’însa, și cel ce prăvălește piatră, peste el se
va prăvălì.
28. Limba mincinoasă urăște adevărul, și gura neacoperită face
neașezări.
CAP. 27.
Sfaturi pentru mânie, adevărata prietenie și îngrijirea
turmelor.
1. Nu te lăudà pentru cele de mâine, că nu știi ce va naște cea
viitoare.
2. Să te laude aproapele, și nu gura ta, streinul, și nu buzele
tale.
3. Grea este piatra, și cu anevoie de purtat nisipul; iar mâniea
celui fără de minte mai grea este decât amândouă.
4. Cumplită este mâniea, și iute urgiea; iar pizma nimic nu
rabdă.
5. Mai bune sunt mustrările fățișe, decât prietenia ascunsă.
6. Mai vrednice de credință sunt ranele prietenului, decât
sărutările cele de bună voie ale vrăjmașului.
7. Sufletul sătul batjocorește fagurii; iar sufletului celui
flămând și cele amare dulci i se par.
8. Precum pasărea când zboară din cuibul său; așà se face omul
slugă, când se înstrăinează dela locurile sale.
9. Cu miruri și cu vinuri și cu mirosuri se desfătează inima;
iar cu nevoile se mâhnește sufletul.
10. Pe prietenul tău sau pe prietenul părintesc să nu’l
părăsești, și în casa fratelui tău să nu intri în ziua necazului
tău, mai bun este prietenul cel de aproape, decât fratele care
lăcuește departe.
11. Înțelept fii fiule, ca să veselească inima ta, și întoarce
dela tine cuvintele cele de ocară.
12. Istețul când îi vin rele se ascunde; iar cei fără de minte
umblând se păgubesc.
13. Ià haina lui, că a trecut semețul, care strică cele
streine.
14. Cel ce binecuvintează pe prieten dimineața cu glas mare,
nimic nu se vede a se osebì de cel ce blesteamă.
15. Picăturile scot pre om în zi de iarnă din casa lui; așà și
femeia sfadnică din casa sa.
16. Vântul cel de către miazănoapte aspru este; iar pre nume
iscusit se chiemă.
17. Fier pre fier ascute; și omul întărîtă fața prietenului.
18. Cine sădește smochin, va mânca roadele lui, și cine păzește
pre Domnul său se va cinstì.
19. Precum nu seamănă fața cu față, așà nici inimile oamenilor
nu sunt tot una.
20. Iadul și pierirea nu se satură, așà și ochii oamenilor sunt
nesățioși; urâciune este înaintea Domnului, cel ce se uită ponciș
cu ochii, și cei neînvățați cari nu’și contenesc limba.
21. Cercarea argintului și a aurului este lămurirea, iar omul se
cearcă prin gura celor ce’l laudă pre el. Inima celui fărădelege
caută rele; iar inima cea dreaptă caută cunoștință.
22. De vei bate pre cel fără de minte în mijlocul adunării
necinstindu-l, nu vei luà nebunia