Top Banner
VREMEA SECERIȘULUI “Și m-a dus în duh, în pustie. Și am văzut o femeie șezând pe o fiară roșie, plină de nume de hulă, având șapte capete și zece coarne.” (Apocalipsa 17, 3) 1. DE CE NE-A LĂSAT DUMNEZEU LIBERUL ARBITRU 1.1 DUMNEZEU ne-a lăsat liberul arbitru pentru că, având un nivel de inteligență superior celorlalte viețuitoare, ne putem apăra singuri. Acest lucru îl putem face însă, doar dacă nu ne lăsăm ademeniți de plăceri, trăind în nepăsare, și, fiind astfel păcăliți de Rău, precum peștele de momeala din undiță, sau dacă nu cedăm din slăbiciune, ca victimele paralizate ale unei agresiuni fulger cu aparență copleșitoare. Spun “aparență copleșitoare” pentru că nu există agresiune în fața căreia să nu te poți apăra. Numai când îți îți spui singur că nu mai ai nici o șansă, pierzi. Și un copil poate scăpa din mâinile unui agresor adult, dacă nu se lasă copleșit de autoritatea adultului, la modul general, autoritate ce i-a fost imprimată prin educație. Pierzându-ne cumpătul, pentru că ne lăsăm copleșiți de teamă, pierdem din start bătălia, ca atunci când lăsăm să ne cadă din brațe armele în fața unui agresor supraînarmat. 1
26

VREMEA SECERIȘULUI.doc

Apr 01, 2023

Download

Others

Welcome message from author
This document is posted to help you gain knowledge. Please leave a comment to let me know what you think about it! Share it to your friends and learn new things together.
Transcript
Who are we VREMEA SECERIULUI
“i m-a dus în duh, în pustie. i am vzut o femeie ezând pe o fiar roie, plin de nume de hul, având apte capete i zece coarne.”
(Apocalipsa 17, 3)
1.1
DUMNEZEU ne-a lsat liberul arbitru pentru c, având un nivel de inteligen superior celorlalte vieuitoare, ne putem apra singuri.
Acest lucru îl putem face îns, doar dac nu ne lsm ademenii de plceri, trind în nepsare, i, fiind astfel pclii de Ru, precum petele de momeala din undi, sau dac nu cedm din slbiciune, ca victimele paralizate ale unei agresiuni fulger cu aparen copleitoare. Spun “aparen copleitoare” pentru c nu exist agresiune în faa creia s nu te poi apra. Numai când îi îi spui singur c nu mai ai nici o ans, pierzi. i un copil poate scpa din mâinile unui agresor adult, dac nu se las copleit de autoritatea adultului, la modul general, autoritate ce i-a fost imprimat prin educaie. Pierzându-ne cumptul, pentru c ne lsm copleii de team, pierdem din start btlia, ca atunci când lsm s ne cad din brae armele în faa unui agresor supraînarmat.
Aa s-a întâmplat i în ATLANTIDA. Din cauza elementului surpriz provocat de faptul c noi nu agresam pe nimeni i eram convini c nimeni de pe Pmânt nu are atâta for, dotare tehnic i îndrzneal încât s ne atace, ne duceam viaa linitii pe Insula Noastr, fiecare acolo unde îl chemau rosturile vieii cotidiene.
Dar Rul, precum creatura dizgraioas ce-i este simbol, st la pând i atac atunci când te astepi cel mai puin. Astfel c, satanienii, întâii lui nscui, distrugtorii din alte zone ale Creaiei, trimii pe Pmânt de DUMNEZEU, ca o pedeaps pentru noi, au continuat s fac ceea ce fceau i acolo, urmând comportamentul distructiv al tatlui lor.
Apariia lor brusc a avut efect de oc. A rupt legturile fizice i telepatice dintre OAMENII dispersai pe insul. Am pierdut câmpul de for ce lucreaz atunci când îi pstrezi calmul în faa unei agresiuni, oricât de puternic ar fi ea. Noi nu pierdem decât atunci când ne pierdem capul. Teama lucreaz ca un virus mental i nu mai tii ce s faci. Pur i simplu nu mai gândeti, nu c gândeti mai încet i apoi te redresezi. i chiar de-ar fi aa tot nu ajunge, gândirea înceat egalând în astfel de cazuri lipsa de gândire. La atac fulger trebuie s gândeti fulger.
Lecia învat în urma acestei cumplite tragedii este pstrat în memoria ancestral a POPORULUI ROMÂN. Observm acest lucru din învtura de a aciona cu calm în împrejurri neprevzute, adic “cu sânge rece” precum i din vitejia nemaiîntâlnit a armatelor române din diverse rzboaie, vitejie semnalat înc din antichitate de numeroase izvoare istorice referitoare la strmoii notri.
1.2.
Tragedia atlant a schimbat soarta locuitorilor planetei, istoria celor 12 mii de ani ce au trecut de atunci fiind marcat de confruntarea dintre ATLANI i satanieni, ATLANII construind i ajutând i pe ceilali locuitori ai planetei s evolueze, satanienii distrugând tot ce întâlneau în cale, ucigând, jefuind i exploatând pe toi ceilali. Aceste confruntri, sau mai bine zis, atacuri ale Rului, au reverberaii pân în zilele noastre când DUMNEZEU va pune capt rului, eliberând planeta. Aceasta va trece la un nivel superior de evoluie spiritual ce nu va mai permite rmânerea aici a entitilor de vibraie joas, iar ca structur fizic Pmântul va trece de la forma de materie grosier la cea subtil, rarefiat. Adic: “Se apropie ÎMPRIA LUI DUMNEZEU.” (Matei 3, 2).
Acest lucru înseamn c Pmântul nu este înc în ÎMPRIA LUI DUMNEZEU i pentru acest motiv se permite Rului s mai existe înc aici. Dar nu pentru mult timp.
În toat aceast transformare, rolul oamenilor trebuie s fie unul contient i activ în slujba BINELUI. Trebuie s înelegem ce ni se întâmpl i s fim parte activ a acestui proces. Lumea se transform i nu putem rmâne ineri. Nu e nici o glum, aici diavolul se lupt cu noi pentru c nu se poate lupta cu DUMNEZEU!
Suntem cu toii în aren. Este o lupt corp la corp. Fiecare are propria lupt i fiecare trebuie s învee s lupte. Acum karma este depit de agresiune. Cele mai multe lovituri nu le mai primim acum prin destin, ci prin atac exterior, i acestui atac trebuie s-i fac fiecare fa dup puterile lui. Suntem pe cont propriu i fiecare trebuie s-i duc propria cruce. S ne amintim c i IISUS a spus pe cruce:
“DUMNEZEUL MEU, DUMNEZEUL MEU, pentru ce M-ai prsit?” (Matei 27, 46)
Este lupta tuturor locuitorilor planetei; noi toi suntem în examen. Noi singuri trebuie s alegem în ce direcie mergem. DUMNEZEU nu ia pe nimeni cu fora i intervine doar când promotorii BINELUI risc s fie copleii într-o lupt dreapt. Aa cum noi ne învm copiii s mearg, lsându-i singuri, dar stând cu ochii pe ei, aa procedeaz i DUMNEZEU cu noi. Pentru DUMNEZEU viaa noastr de aici, este mai important chiar decât este pentru noi înine, dar ne las s facem fa încercrilor pentru a crete spiritual. Viaa pe Pmânt este o coal i nici o lecie nu trebuie neglijat, “întreaga fire este o coal a virtuii; acestuia (omului) îi este dat legea de a imita pe Creator, atât cât îi st în putin i de a schia pe Pmânt rânduiala cea bun din cer.” (Sfântul Vasile cel Mare “Omilii i Cuvântri”, Omilia XXI)
DUMNEZEU nu pedepsete direct, ci, de acolo de unde se încalc LEGILE DIVINE, îi retrage ajutorul i Rul acioneaz nestingherit. “Foametea, seceta, ploaia prea mult sunt plgi obteti abtute asupra oraelor i popoarelor spre a pedepsi când rutatea lor a depit orice msur....Dumnezeu distruge Rul; dar Rul nu este de la DUMNEZEU. Pentru c i doctorul înltur boala, dar nu bag în trup boala.” (Sfântul Vasile cel Mare “Omilii i Cuvântri”, Omilia IX)
Prin urmare, singura ans de salvare este calcularea fiecrui pas pe care îl facem, autocontrolul pentru a nu grei noi i autoaprarea în cazul în care suntem supui unui atac. S trim contient fiecare clip! Nici o victorie nu se obine în somn!
1.3.
Nou, oamenilor, ni s-a dat liberul arbitru pentru c avem capacitatea de a ne opune rului. Animalele create de DUMNEZEU triesc i se protejeaz de condiiile grele de via graie instinctului dat lor de DUMNEZEU. Dar, in faa unei agresiuni din partea animalelor create de Cel Ru, ele nu se pot apra, ele doar fug.
Noi, fiinele raionale, având un nivel superior de inteligen, putem face fa agresiunii. Trebuie doar s acionm în direcia BINELUI i s ne racordm la DIVIN. DUMNEZEU ne ajut doar dac Îi cerem ajutorul i dac i noi înine facem totul pentru a ne salva. Aa lucreaz liberul arbitru: faci ce vrei, dar s tii ce faci.
1.4.
Aceast btlie se d în gând, de aceea trebuie s avem o vitez de reacie similar vitezei gândului. Gândurile lor se bat cu gândurile noastre i ne trezim c facem ceea ce nu am dori s facem. De aceea Sfinii Prini dau o atât de mare importan supravegherii gândurilor, ca s nu faci ceea ce îi spune Dumanul Nevzut s faci, strecurându-se printre gândurile tale.
Am ajuns aici ca urmare a greelilor noastre, când, observându-i pe satanieni cum distrug, ne-am jucat i noi, intervenind în CREAIE, fr a respecta VOIA LUI DUMNEZEU sau chiar distrugând uneori. Dar noi n-am fcut acest lucru din rutate ci doar din joac, amuzându-ne cum ne mai încearc i astzi dorina de a face glume proaste.
ATLANII au tiut dintotdeauna de unde au venit i cine sunt, dar a fost o lupt acerb de a se distruge oricare dintre dovezile materiale ale existenei lor pe aceast planet i de a se terge memoria colectiv. Gsim astfel multe scrieri ale urmailor ATLANILOR, din vechime, atribuite altora, declarate de ei ca aparinându-le, pe principiul c “atunci când nu poate bloca o victorie a Binelui, rul i-o asum”. Întunericul se ascunde întotdeauna în spatele Luminii pentru c, dac s-ar arata aa cum este, nu ar mai fi crezut c are intenii bune. Astfel, povestea cu Adam i Eva nu e a noastr, e a lor, la ei femeile au greit i acest lucru s-a dorit a fi subliniat. În rest, în scrierile ce-i urmeaz sunt multe basme, multe din condiiile impuse de Cel Ru alor lui, dar i multe lucruri adevrate, preluate din cunoaterea ATLANILOR care au trit în acele zone. Ele au fost lsate pentru a-i crea veranda luminoas, dup care se ascund neadevrurile lor, pentru c, dup cum spune BTRÂNUL: “nici o minciun nu este mai uor crezut decât adevrul spus pe jumtate”. i lumea, graie lui Pavel, le-a adoptat la pachet, fr a sesiza c aici este vorba de dou doctrine care se contrazic. Este nevoie de mult timp, mult cunoatere i mult bun credin pentru a înelege Adevrul, pentru a înelege c IISUS a coborât acolo tocmai pentru c acolo Rul era cel mai puternic instalat, ei reuind s aib acces la cunoatere prin care îi legitimau aciunile. Acolo se putea vedea cel mai bine diferena. În alt parte nu se întâlnea atâta rutate subtil. Din pcate, e greu de desprit apele. Aa se face c s-au transmis prin veacuri, o dat cu Adevrul i lucruri contrare acestuia, care aezate lâng Adevr mai mult tulbur minile oamenilor, prezentând lucruri ale întunericului ca fiind ale LUI DUMNEZEU, nu toi oamenii cunoscând c i diavolul îi zice dumnezeu i se înfieaz unora, dintre cei care îl cred, cu acest nume.
2. DUMNEZEU ESTE LUMIN
2.1. DUMNEZEU ESTE LUMIN I ACOLO UNDE ESTE ÎNTUNERIC NU ESTE DUMNEZEU
Oamenii, ca trup, precum i toate fiinele din Univers sunt vehiculele, (purttorii) acelor fiine inteligente sau entiti, mai adecvat numite idei pentru c erau forme gând, sau mai bine zis fiine gânditoare de form subtil, existente dintotdeauna i care s-au angajat, de bun voie pe acest drum lung i greu, de a face parte din LUMIN.
Asta suntem noi, acele fiine gând iniiale, îmbrcate într-un trup de carne sau cu alt vemânt, mai mult sau mai puin material, ce au pornit iniial din acelai loc, fiind toate la fel. De aceea DUMNEZEU UNUL, TATL CERESC le privete cu aceeai dragoste pe toate i manifest atâta rbdare în încercarea de a-i întoarce pe drumul cel bun pe cei care au greit. Dar atunci când, cu toate eforturile de a fi ajutai, îi continu rul lor parcurs, atunci sunt retrogradai pe scara evolutiv, cea mai aspr pedeaps fiind întoarcerea în nefiin.
“Voi încerca s îi vorbesc astzi despre începuturi, cci pentru tot ceea ce se cheam CREAIE, totul are un început. Întâi i întâi, trebuie spus c DUMNEZEU a existat din totdeauna, c nimeni nu L-a creat, c este atotputernic i atoatetiutor. EL exist în SINE i pentru SINE, fiind infinit, deci de necuprins. EL este viu, pentru c triete într-o infinitate de particule primordiale (corpusculi) numite idei. Aceste particule nu se deosebeau cu nimic una de alta i fiind într-un numr infinit, nu erau ordonate într-o form sau alta. Altfel spus, DUMNEZEU era împrit într-o infinitate de idei, continuând îns în acelai timp s fie unul, cci din orice parte l-ai fi observat, EL rmânea de-a pururi acelai.
Ideile existau i ele în SINE i pentru SINE i aveau contiina c fac parte dintr-un întreg de necuprins în totalitatea lui. DUMNEZEU, fiind reprezentat de totalitatea ideilor, avea întreaga cunoatere i gândea. EL se gândea pe SINE i îi idealiza propria existen. Nu tim cât timp a fcut acest lucru, pentru c nici mcar nu exist timp pentru DUMNEZEU. Este clar îns c, la început EL gândea, dar nu se manifesta. Era tcere i era repaos. Legtura dintre idei era aceea c toate aveau acelai gând în infinit. DUMNEZEU se definea pe SINE într-un singur cuvânt: UNU. i îi verifica existena tot printr-un singur cuvânt: SUNT.
La un moment dat, DUMNEZEU a gândit în SINEA LUI: LUMIN. i atunci toate ideile au început s lumineze. Apoi a gândit: IUBIRE. i toate ideile s-au unit în una singur, într-un singur punct, DUMNEZEU limitându-se pe SINE pentru prima dat pentru a se putea autodefini. EL a gândit despre SINE:
“EU SUNT CEL CARE EXIST DINTOTDEAUNA, CEL CARE ARE ÎNTREAGA CUNOATERE I ÎNTREAGA PUTERE, EU SUNT LUMIN I SUNT IUBIRE, EU SUNT ARMONIE I ORDINE DESVÂRIT.”
Atunci, DUMNEZEU s-a îneles pe SINE în totalitate, cci pentru prima dat EL s-a analizat din toate punctele de vedere. Reuise unirea tuturor ideilor în una singur. Reuise s strâng infinitul într-un singur punct. i atunci, EL a realizat c prisosea în iubirea LUI i c dorea pentru prima data s transfere, s dea, s cedeze din iubire, cci puterea iubirii LUI era formidabil i realiza o presiune de nedescris în interiorul LUI. De aceea, în acel moment, EL a hotrât c ar fi bine s nu mai fie singur i s existe doar în SINE i pentru SINE, i c ar trebui s se manifeste în afara SA. (Prin Creaie)” (Cornel Roman Rotaru, “Fiul Omului”)
Din pcate, o parte dintre idei, aflate deja în cer i incluse în procesul evolutiv condus de DUMNEZEU UNUL TATL CERESC sau dintre cele înc nedesprinse din locul lor iniial, numit acum Haos (neantrenate în procesul evolutiv) au ales s urmeze drumul arhanghelului deczut i s se opun DIVINITII. Prin urmare Rul nu a fost creat de DUMNEZEU ci s-a creat singur, din egoism. Au mâncat din pomul cunoaterii rului pentru c BINELE le-a fost fcut cunoscut de DUMNEZEU.
Numrul lor este infim fa de cele care au urmat i urmeaz BINELE dar, din pcate, noi suntem, aici i acum, în mijlocul lor, sau mai bine zis, în mijlocul nvalei lor pentru c vin de peste tot: din vzduh, din mare sau din adâncurile Pmântului. Acum când are loc btlia final, acum când trebuie s facem fa ultimei încercri, s facem tot ceea ce ine de noi ca s ne salvm i s salvm planeta.
“i am vzut ridicându-se din mare o fiar care avea zece coarne i apte capete i pe coarnele ei zece cununi împrteti i pe capetele ei nume de hul.” (Apocalipsa 13, 1)
“i fiara pe care am vzut-o era asemenea leopardului, picioarele ei erau ca ale ursului, iar gura ei ca o gur de leu (sau de rottweiler). i balaurul i-a dat ei puterea lui i scaunul lui i stpânire mare.” (Apocalipsa 13, 2)
2.2. DE CE ÎNGDUIE DUMNEZEU FIAREI S FAC TOT CE VREA CU NOI
DUMNEZEU îngduie fiarei s fac tot ce vrea pentru ca oamenii s vad cum lucreaz Rul i s învee s se apere. Nimic nu te convinge mai mult decât ceea ce vezi cu proprii ti ochi i nimeni nu te apr mai mult decât te poi apra singur. Dac vrei s greeti n-ai decât! S nu v imaginai c st cineva pe lâng fiecare dintre noi ca s fac ceea ce nu facem noi. Îngerii notri pzitori ne ajut la greu i ne înva s nu greim, dar dac greim în faa LUI DUMNEZEU sau dac suntem nepstori fa de sfaturile lor, ei pleac. i cum rmâne locul liber, cum vin “ceilali”. Iar oamenii, când li se întâmpl vreo nenorocire, în loc s îneleag unde au greit se supr pe DUMNEZEU. Trebuie s tim c nimic din ceea ce ni se întâmpl ru nu este întâmpltor: ori face parte din destin, liber asumat sau stabilit prin pedeaps divin; ori este urmare a neglijenei noastre: ori este lucrarea Celui Ru ce are drept scop îndeprtarea oamenilor de DUMNEZEU fie aducându-le pe cap necazuri grele fie împingându-i s greeasc.
Acum câiva ani, în urma unor atacuri negative repetate, i nevzând nici o posibilitate de ieire, epuizat, am ajuns cu greu pân la Patriarhie i aproape m-am prbuit într-o stran de lâng altar. M-am rugat întrebând apoi: “DOAMNE IISUSE CHRISTOASE, oare de ce trebuie s trecem noi prin toate aceste lucruri?” i am primit urmtorul rspuns: “Ne-am apropiat de bârlogul viperei s o obligm s scoat capul ca s i-l putem vedea.”
A spus: “Ne-am apropiat”, nu a spus: “te-ai apropiat” i am îneles atunci, cu mare bucurie, i profund recunotin, c nu suntem singuri, c IISUS lupt alturi de noi sau mai bine zis, noi luptm alturi de EL, aa cum ne-a promis:
“Iat, Eu cu voi sunt în toate zilele, pân la sfâritul veacului.” (Matei 28, 20)
i de atunci nu mi-a mai fost fric.
Avem un inamic feroce, dar noi, noi ce facem? Noi suntem
buni iar omul bun crede c toi sunt buni ca el i atacul îl prinde adormit. Iar când se trezete e deja legat:
“i unul din capetele fiarei era ca înjunghiat de moarte, dar rana ei cea de moarte fu vindecat; i tot pmântul s-a minunat mergând dup fiar.” (Apocalipsa 13, 3)
“i s-au închinat balaurului fiindc i-a dat fiarei stpânirea i s-au închinat fiarei zicând: Cine este asemenea fiarei i cine poate s se lupte cu ea.” (Apocalipsa 13, 4)
“i i-a deschis gura sa spre hule asupra Lui Dumnezeu.” (Apocalipsa 13, 6)
“i i s-a dat s fac rzboi cu sfinii i s-i biruiasc, i i s-a dat ei stpânire peste toat seminia i poporul i limba i neamul.” (Apocalipsa 13, 7)
“i i se vor închina ei toi cei locuiesc pe pmânt, ale cror nume nu sunt scrise de la întemeierea lumii în cartea vieii Mielului celui înjunghiat.” (Apocalipsa 13, 8)
“Dac are cineva urechi s aud.” (Apocalipsa 13, 9)
“i au vzut o alt fiar ridicându-se din pmânt, i (avea dou coarne, asemenea mielului, dar gria ca un balaur.”
(Apocalipsa 13, 11)
“i toat stpânirea celei dintâi fiare ea o pune în lucrare, în faa ei. i face pmântul i locuitorii de pe el s se închine fiarei celei dintâi a crei ran de moarte fusese vindecat.”
(Apocalipsa 13, 12)
Acest lucru se întâmpl pentru c oamenii nu iau aminte la avertismentele Lui IISUS care ne-a învat tot ceea ce trebuie s tim pentru a nu ne lsa prini în undi. La capcane evidente am învat s deschidem ochii dar la undie ba.
“Vi se pare c am venit s dau pace pe pmânt? V spun c nu, ci dezbinare.” (Luca 12, 5 1)
Adic, nu va fi pace pe Pmânt atâta vreme cât unii aleg calea BINELUI i alii calea Rului, lsându-se pclii de diavol. Pentru a nu grei este important s-i cunoatem stratagemele.
Cum recunoatem chipul acestuia?
“Ferii-v de proorocii mincinoi, care vin la voi în haine de oi, iar pe dinuntru sunt lupi rpitori.” (Matei 7, 15) precum i:
“Dup roadele (faptele) lor îi vei cunoate.”
(Matei 7, 16)
2.3. DUMNEZEU ESTE LUMIN
2.3.1. DUMNEZEU ESTE LUMIN! dar o parte dintre oameni, aleg de multe ori întunericul sau se las copleii de întuneric, din lips de cunoatere i din nepsarea ce stinge dorina de a ti ceea ce se întâmpl cu tine însui.
A vrea s v aduc drept argument în acest sens un vis pe care l-am avut cu câiva ani înainte de moartea fratelui meu. Am visat c murise i m întorceam de la cimitir dup înmormântarea lui. Deodat, mergând pe bulevard, în zona Militari, a început un cutremur puternic. Cu spaim m-am întors s vd ce se întâmpl cu blocurile din spatele meu i cu oamenii despre care tiam c sunt acas, fiind noapte afar. Blocurile se cltinau puternic, se zguduiau, dar nu cdeau. Ele existau, dar oamenii nu erau nicieri. Blocurile, scufundate în întuneric, erau complet goale. Nici mcar un om nu se afla înuntru, la absolut nici o fereastr nu era lumin, dei strada era iluminat.
Atunci am îneles ce se întâmpl: erau oameni înuntru dar erau ineri, nu aveau lumin în…