Vladimir Voinovici - Nemaipomenitele Ispravi Ale Soldatului Cionchin

COLECÞIA

Grafica ºi coperta VALERIU PANTILIMONRedactori RAFAEL UDRIªTE

DAN ICHIMESCUDirector MUGUR VASILIU

EDITURA SCARAAsociaþia Românã pentru Culturã ºi OrtodoxieC.P. 1 - 46, Bucureºtitelefon 01/212.76.80; 0723.046.982internet www.scara.ro

© Asociaþia Românã pentru Culturã ºi OrtodoxieI.S.B.N.

COLECÞIA:Veacul

BUCUREªTI 2002

5Nemaipomenitele isprãvi ale soldatului Cionchin

PRIMA PARTE

I

Dacã aceastã poveste s-a petrecut sau nu cândva,nimeni n-ar putea-o spune cu adevãrat, cãci întâmplareacu care începe povestirea, - o povestire care seprelungeºte pânã aproape în zilele noastre – s-a petrecutîn satul Crasnoie, la o datã atât de îndepãrtatã, încât ºi ceicare ar putea adeveri cele întâmplate sub ochii lor, atunci,s-au stins din viaþã. Ba mai mult chiar supravieþuitoriiacelor vremi povestesc ºi ei cele-ntâmplate în feluritechipuri, unii zicând cã nici nu-ºi prea amintesc de ele. ªila drept vorbind nici nu se ºtie dacã aºa-zisa întâmplarechiar ar avea o atât de mare importanþã încât sã fie reþinutãde cititor. În ceea ce mã priveºte, eu am strâns tot ce amputut auzi pe seama ei neadãugând de la mine prea multe,aºa cã, în cele din urmã, întâmplãrile pãrându-mi-seinteresante, m-am hotãrât totuºi sã le pun pe hârtie. Iardacã cumva nu-þi fi de aceeaºi pãrere cu mine, ºi paginilece urmeazã vã vor plictisi sau vã vor pãrea lipsite deinteres, ori proaste, scuipaþi în scârbã ºi faceþi-vã cã nule-aþi citit.

Era cam înainte de rãzboi, pe la sfârºitul lui maisau începutul lui iunie, 1941, ori cam pe atunci – cândva.O zi ca toate celelalte, dogoritoare cum era ºi firesc sãfie în acea perioadã a anului. Toþi colhoznicii erauocupaþi cu treburile câmpului. Niura Beliacova, care

6 Vladimir Voinovici

lucra la poºtã ºi nu prea avea de a face cu colhozul, profitade ziua ei liberã ca sã facã ceva în propria-i grãdinã dezarzavat, la niºte cartofi . Cãldura era însã atât deputernicã încât, dupã ce sãpase vreo trei rânduri lungi,foarte lungi, Niura cãzu istovitã. Rochia i se udase toatãpe spinare ºi la subþiori încât, uscându-se, se fãcuse albãde sare. Sudoarea-i nãpãdise ochii ºi biata fatã se oprise-n loc sã-ºi aranjeze pãrul, scãpat de sub maramã, ºi sã seuite, dupã soare, dacã nu cumva era ºi vremea prânzului.

Soarele însã dispãruse ºi o pasãre mare de fier cucioc, acoperind tot cerul, tocmai se nãpustea spre ea.Biata Niura þipã de spaimã, îºi acoperi faþa cu palmele ºise aruncã la pãmânt. Vierul Borca, porcul ce râma pelângã prispã, se dãdu ºi el într-o parte o clipã, apoi,simþind cã nu-i nici o primejdie care sã-l pascã, îºi vãzuîn continuare de ale sale.

Niura pierdutã cu firea pentru moment, îºi reveni.Soarele-i ardea spinarea ºi-n jur mirosea a bãlegar ºi apãmânt uscat. Gãinile cotcodãceau ºi ele pe alãturi ºivrãbiile sporovãiau în stol. Viaþa mergea înainte iar Niura,deschizând ochii, simþi sub ea pãmântul proaspãt sãpat.Ce o fi cu mine pe jos? se-ntrebã ea uimitã. ªi deodatãîºi aminti de pasãrea cu cioc de fier.

Niura era fatã tânãrã ºi destul de ºcolitã. Citea chiarºi “Almanahul activistului”, la care Kilin, secretarul departid, era abonat. ªi-n acest almanah scria clar cã toatesuperstiþiile nu sunt decât bâiguieli ale minþii noastreobscurantiste de care trebuie sã scãpãm neapãrat, lucrude altfel ce-i pãrea ºi ei foarte firesc. ªi, când întoarsecapul spre dreapta, zãri vierul lângã prispã, ca de obicei,pe unde apuca; deci nu se-ntâmplase nimic neobiºnuit.Iar mai departe, tot întorcând capul, zãri ºi cerul albastruºi soarele de un galben strãlucitor. Numai cã, revenindu-ºi de-a binelea în fire ºi, uitându-se spre stânga, iar cãzula pãmânt. Înspãimântãtoarea pasãre nu era o vedenie, ºi


zãcea aidoma, nu departe de grãdina ei, cu aripile-i verziºi mari larg deschise.

„Piei satano! Piei satano!” îºi zise ea în gândfãcându-ºi semnul crucii, ca sã se apere într-un fel decele rele. Dar, crucindu-se, cum stãtea culcatã, nu-i eradeloc la-ndemânã. Ce sã facã însã cã-nþepenise de spaimãºi nu se mai putea ridica de jos. Deodatã îi trãsni prinminte: „Da-i un aeroplan! Da, un aeroplan!” pe care ea,biata fatã, îl socotise pasãre de fier, iar ceea ce i se pãrusecioc nu era altceva decât elicea care se oprise-n loc. Defapt dupã ce zburase peste acoperiºul casei lui Niura,avionul aterizase numaidecât pe iarbã îndreptându-sespre Fedca Recetov pe care mai, mai cã-l rãsturnase cuaripa dreaptã. Fedca, un gãligan roºcat, porecli t„spãtosul” cosea ceva prin preajmã. ªi pilotul ,nepãsându-i de cele de primprejur, scoase capul dincarlingã strigând:

- Ei, omule! Ce sat e ãsta?„Spãtosul”, foarte liniºtit , se apropie atunci de

avion ºi spuse blând cã satul se numea Crasnoie, dupã cemai înainte se numise Griaznoie1 . ªi, mai departe, cã deacelaºi colhoz þineau ºi Kliucvino ºi Noul Kliucvino;amândouã însã de partea cealaltã a râului, Kliucvino celvechi2 , deºi dincoace de râu, þinea totuºi de un alt colhoz,unul însã se numea Spicul Roºu, iar altul Voroºilov3 .Apoi cã, la Voroºilov, în cursul ultimilor doi ani, seperindaserã trei preºedinþi. Primul fusese arestat pentrufurt, al doilea pentru seducere de minori, iar al treilea,

1 - Schimbarea fericitã de nume din mocirlos în roºu (saufrumos dupã vechiul sens popular al cuvântului), ambele adjectivefiind mai mult sau mai puþin omoloage.

2 - Altfel spus „laba gâºtii”.3 - Dupã numele mareºalului Clemente Efremovici Voroºilov

(1881 - 1969), faimos bolºevic din vechea gardã, comisar al 4 -Aluzie la „deschiaburirea” din anii treizeci sub forma cea maipuþin dramaticã de colectivizare forþatã a bunurilor celor bogaþi.


grãbit sã punã ordine-n lucruri, pusese ceva la-nceput,dar, bând, nu se oprise pânã ce nu-ºi pãpase toatã avereaºi delapidase ºi toate fondurile colhozului – ºispânzurându-se de propriul birou în cursul unei crize dedelirium tremens, lãsase în urmã scris doar atât: „he, he”,urmat de trei semne de exclamare. Ce or fi însemnat însãaceste he-he-uri, nimeni n-a reuºit sã spunã. Cât desprepreºedintele colhozului local, cu toate cã ºi el beazdravãn, ce sã se spunã decât cã omul nu ajunsese încãîn pragul disperãrii.

„Spãtosul” i-ar mai fi dat apoi pilotului ºi altedetalii suplimentare privind viaþa satelor din jur, numaicã, între timp, colhoznicii dãdeau buluc peste ei.

ªi primii care sosirã furã copii . Femeile sestrãduiau sã-i ajungã din urmã, care cu þâncii de mânã,care însãrcinatã, care ºi cu sarcinã ºi cu copii. Unele-iaveau agãþaþi de fuste, altele de mânã în timp ce în braþemai aveau câte un sugar ºi-n pântece unul gata sã-l nascã.De altfel la Crasnoie – ºi parcã numai la Crasnoie?! –femeile nãºteau pe rupte; nici nu se termina bine o sarcinãºi-ncepea alta.

În urma femeilor veneau cei mai mãriºori iar maiîncolo, lãsându-ºi lucrul, se vedeau alergând alþ icolhoznici cu coase, greble ºi seceri, totul aducând dealtfel a rãscoalã þãrãneascã, tablou agãþat altminteri ºipe peretele clubului din centrul þinutului.

Cãzutã încã la pãmânt, în grãdinã, Niura deschiseochii ºi se ridicã într-o rânã. „Doamne! îºi zise ea cuteamã; eu sunt întinsã pe jos ºi oamenii se uitã la mine!”

ªi, tremurând încã pe picioare, se strecurã printreostreþele gardului îngroºând rândurile mulþimii carecreºtea mereu. În urmã erau femeile iar ea, dând dincoate, se strecurã printre ele mai în faþã.

- Fie-vã milã, suratelor, ºi lãsaþi-mã sã trec. ªifemeile se dãdeau la o parte pricepând din glasul Niureicã ea trebuia sã ajungã în faþã.


Printre bãrbaþi se strecurã la fel:- Fie-vã milã ºi lãsaþi-mã sã trec!Aºa ajunse în cele din urmã în primul rând de unde

vãzu mai bine avionul (o dârã lungã de ulei îi curgea pefuselaj) ºi pe pilot în bluza-i de piele. Sprijinit de o aripã,ºi privind ºi el uluit la lumea care se apropia, îºi învârteaîntre timp pe un deget casca murdarã cu ochelarii fumurii.

Alãturi de Niura era Spãtosul care lingând-o cuprivirea de sus în jos spuse mândru ºi râzând:

- Ei, Niura, uite cã n-ai murit! ªi eu care te credeamgata. Dar eu am vãzut, primul, avionul, zãu! Eram acolo,pe deluºor, coseam ºi numai ce vãd o datã cã se prãvale,ºi tocmai pe acoperiºul tãu, pe horn, Niura. Credeam c-osã þi-l dãrâme.

- Ia nu mai lãtra atâta, îi zise Nicolai Kurzov.Spãtosul se opri din vorbã ºi-l mãsurã cu privirea

de sus în jos. Îl depãºea lunganul cu un cap.- Câinii latrã, nu eu, îi rãspunse el dupã ce se mai

gândi o clipã. Eu vorbesc. Iar þie tacã-þi fleanca ºi n-omai deschide decât când te-oi lãsa eu. Înþeles? De nu,puºchea pe limba ta.

Apoi privi spre mulþime, trase cu ochiul spre pilotºi, satisfãcut de efect, continuã:

- Aeroplanul, Niurca, uite aºa þi-a trecut de horn,la douã degete. ªi poate ºi mai aproape. Iar, dacã þi-ar fiprãvãlit hornul, mâine ai fi fost la morgã. Eu nu te-aº ficãutat acolo, dar Kolea Kurzov sigur te-ar fi cãutat.Trupurile de femei îl intereseazã. Anul trecut, la Dolgov,miliþia l-a-nchis trei zile pentru cã se ascunsese sub obancã în baia femeilor.

Lumea din jur începu sã râdã ºtiindu-i gogoºile.ªi, când se potolirã, ªtefan Lucov îl întrebã:

- Hei Spãtosule! Spãtosule!, când ai vãzutaeroplanul cã se lasã pe casã, n-ai fãcut pe tine?


Spãtosul zâmbi dispreþuitor, vru sã scuipe dar,negãsind unde – lumea îl înconjura din toate pãrþile – îºiînghiþi scuipatul.

- ªi de ce, mãi, sã fac pe mine? Ce, era aeroplanulmeu, hornul meu? cã dac-ar fi fost ale mele atunci aº fiavut ce sã fac, altfel...

Atunci unul dintre þâncii strecuraþi printrepicioarele oamenilor se desprinse din mulþime ºi lovi c-o bâtã într-una din aripile avionului, care sunã ca o tobã.

- Eºti nebun?! îi strigã pilotul.Copilul, speriat, se strecurã iar în mulþime ieºind

apoi din ea fãrã bâtã.Spãtosul dãdu din cap ºi-l întrebã, tâmpit , pe

aviator:- E fãcutã din piele de porc, aripa?- Din gutapercã, îi rãspunse pilotul.- ªi ce-i aia?- Ceva ca o pânzã.- Ciudat, zise Spãtosul. Eu aº fi crezut cã-i tot din

fier.- Dac-ar fi din fier, zise Kurzov, motorul nu l-ar

putea ridica de jos.- Dar nu-l ridicã motorul, ci forþa ascensionalã,

interveni Gladiscev, un paznic de magazie, vestit pentruºtiinþa lui.

Toatã lumea îl respecta pe Gladiscev pentru câteºtia, însã aici era ceva ce parcã nu se potrivea.

Femeile însã nu ascultau conversaþia ºi sporovãiauîntre ele. Fãrã a se preocupa de prezenþa lui vorbeau denoul venit, adicã despre pilot, ca despre ceva neînsufleþit,comentându-i pânã ºi veºmintele.

- Jacheta, mãi muierilor, e sutã-n sutã din piele deviþel, zicea Taica Gorciocova. ªi-ncreþitã pe deasupra!De aceea se ºi vede cã viþelul nu-i prea scump.

Ninca Kurzova nu era de aceeaºi pãrere.- Nu-i de viþel, e de ied.


- Nici poveste, se indignã Taica. Cum sã fie de ied?Iedul e scorþos.

- ªi ãsta nu-i scorþos?- Pipãie ºi o sã vezi.Taica îl privi pe pilot cam ponciº:- O sã-l pipãi eu, dar mã tem cã s-ar gâdila.Omul roºi neºtiind ce sã zicã. Dar sosirea la faþa

locului a preºedintelui de colhoz, în ºareta cu douã roate,îl scoase din impas.

Incidentul îl surprinsese pe Golubiev tocmai cândse dusese cu contabilul Volcov, la mama Dunia, o þãrancãbãtrânã care fãcea þuicã pe-ascuns. Urmarea: preºedintelecolhozului se dãdu jos din ºaretã clãtinându-se în cãutareabâtei de sprijin. De altfel, omul nu se apucase de mult debãut, dar se apucase cu fervoarea celui de dinaintea lui,preºedintele care se spânzurase în vechiul Kliucvino.Unii însã ziceau cã bea pentru cã era beþiv, alþii c-ar fiavut necazuri familiale. ªi familia-i era impunãtoare: onevastã bolnãvicioasã tot timpul (se plângea de ºale) ºiºase copii murdari care se ciorovãiau într-una.

ªi asta ca asta, dar pe deasupra nici treburile încolhoz nu prea mergeau bine. De fapt nici prea rãu – ºi,dintr-anumite puncte de vedere, Golubiev n-ar fi avut dece se plânge – numai cã lucrurile se stricau pe an cetrecea. La început, când se strânsese la un loc toatã avereaizbelor4 fusese ceva nemaipomenit ºi administrareatotului adunat la un loc era plãcutã; dupã aceea însã uniise rãzvrãtiserã ºi voiserã sã-ºi ia bunurile înapoi, cu toatecã aºa ceva nu prea era îngãduit. ªi de atunci preºedintelese simþise parcã precum femeia pusã de pazã în vârfulunei grãmezi de lucruri; toþi î l nãpãdiserã din toatepãrþile, furându-l ºi necãjindu-l care mai de care, unul

4 - Aluzie la „deschiaburirea” din anii treizeci sub formacea mai puþin dramaticã de colectivizare forþatã a bunurilor celorbogaþ i .


trãgându-l de o mânã, altul smulgându-i ceva din cele pecare stãtea, iar el, dând sã nu-i lase, vedea cã pânã sã seocupe de unul, celãlalt ºi ºtergea putina. Or atunci ce sãfaci?

Preºedintele suferea din aceastã pricinã fãrã sã-ºidea seama cã nu el era singurul vinovat de aceastã starede lucruri. ªi aºtepta zilnic sã-i vie o inspecþie care sã-lizbãveascã de toate pãcatele, o datã pentru totdeauna.Pentru moment însã lucrurile mergeau cum mergeau. Desus, de la raion, mai veneau din când în când diverºicontrolori, inspectori ºi instructori cu care bea þuicã,mânca slãninã cu ouã, scriau la urmã procese verbale ºise descurcau ca ºi cum nimic nu s-ar fi întâmplat. ªipreºedintele colhozului ajunsese sã nici nu se mai teamãde ei. Totuºi, nefiind tocmai prost, simþea el cã-ntr-o bunãzi o sã pice deasuprã-i o inspecþie de foarte sus care osã-l scape de toate, pentru cã nici aºa nu mai puteau mergelucrurile.

Astfel cã, atunci când auzi cã aterizase un avionlângã casa Niurei Beliacova, Golubiev nu fu deloc miratºi, socotind cã sunase ceasul pedepsei, se pregãti sã-lînfrunte vitejeºte. Î i porunci contabilului Volcov sãstrângã sfatul popular, bãu câteva ceºti de ceai care sã-iparfumeze duhneala de samagon5 , se urcã în ºaretã ºiporni sã-ºi înfrunte soarta.

La sosirea lui, mulþimea se dãdu la o parte formândîntre pilot ºi el un cordon viu. Îl strãbãtu oarecum sigurde sine ºi-i întinse pilotului mâna încã de departe.

Golubiev Ivan Timofeevici, preºedinte de colhoz,îi spuse el limpede strãduindu-se sã-ºi ºi reþinã puþinrãsuflarea.

- Locotenent Meleºco, rãspunse pilotul.

5 - Votcã fãcutã din sfeclã.


Preºedintele, puþin dezamãgit de tinereþea ºi gradulmodest al reprezentantului înaltei comisii , se ferioarecum sã arate aceasta.

- Încântat. Dar cu ce v-aº putea ajuta?- La drept vorbind nici eu nu prea ºtiu. Þeava de

alimentare cu ulei s-a spart ºi motorul m-a lãsat. Aºa cãam aterizat forþat.

- Dar aveþi un ordin de serviciu?- De ce ordin de serviciu? V-am spus doar cã am

aterizat forþat. M-a lãsat motorul.„Vorbe”, îºi zise preºedintele în sinea lui ºi apoi

cu glas tare:- Dacã vi s-a stricat motorul, vã putem da o mânã

de ajutor. ªtefan, strigã el întorcându-se spre Lucov, iauitã-te tu puþin despre ce-i vorba. E tractorist, explicã elºi-i în stare sã demonteze ºi monteze orice maºinã.

- Da, dar sã strici nu înseamnã sã construieºti, ziseLucov completând cele spuse de preºedinte (ºi, scoþânddin buzunarul lateral al salopetei lui murdare o cheieenglezeascã pliantã, porni hotãrât spre avion).

- Ei, ei, lasã, nu-i nevoie! se repezi dupã el pilotul.Asta nu-i tractor, e maºinã zburãtoare.

- Ce are a face, zise Lucov hotãrât sã treacã la fapte.Un ºurub tot un ºurub rãmâne ºi tot în acelaºi fel seînºurubeazã ºi deºurubeazã.

- Numai cã n-ar fi trebuit sã aterizaþi aici, zisepreºedintele colhozului, ar f i trebuit la VechiulKliucvino. Acolo-i un S.M.T. ºi un I.A.S.6 V-ar fi reparattotul numaidecât.

- Dar ce poþi sã faci când aterizezi forþat, mai ai deales? Am vãzut un câmp nesemãnat ºi m-am repezit peel.

6 - S.M.T.-urile ºi I.A.S.-urile erau (pânã la desfiinþarea din1958 de cãtre Hruºciov) niºte garaje rurale care preluau ºi reparautractoarele.


- Da, dar sistemul pe care l-am adoptat noi e cel alasolamentelor trienale, zise preºedintele vrând oarecumsã se dezvinovãþeascã pentru câmpul neînsãmânþat. Sauvreþi poate sã ne inspectaþi arãturile ori sã ne vedeþi ºihârtiile? Poftiþi cu mine la birouri.

- Ce mã intereseazã pe mine hârti i ledumneavoastrã!, zise pilotul exasperat de interlocutorulcare voia cu orice preþ sã abatã discuþia pe alt fãgaº.

- Dar staþi o clipã... Acolo la birouri aveþi telefon?Ar trebui sã telefonez.

- Dar de ce sã telefonaþi numaidecât? întrebãGolubiev indignat. Ar trebui mai întâi sã aveþi o privirede ansamblu ºi sã vorbiþi cu oamenii.

- Ascultã! zise pilotul cu voce rugãtoare de dataasta, ce mã tot luaþi cu d’astea? Ce sã le spun euoamenilor? Eu cu ºefii am treabã.

„Ei, da; e manierat , se gândi Golubiev. Zicedumneavoastrã ºi- i subþire; nu vrea sã vorbeascã cupoporul, ci numai cu ºefii”.

- Cum doriþi, spuse el resemnat. Dar n-ar fi fostrãu sã vorbiþi ºi cu poporul. El vede ºi ºtie totul. Ceidinaintea dumneavoastrã nu se lãsau ºi chiar ºi bãteaucu pumnul în masã. Dar ce atâtea discuþii! (ªi cu un gestde mânã îl invitã în ºaretã). Luaþi loc, o sã vã conduc ºi osã vorbiþi la telefon cât vreþi.

Colhoznicii se dãdurã la o parte ºi Golubiev îl ajutãpe locotenentul Meleºco sã ia loc în ºaretã, aºezându-seºi el alãturi.

II

Nãduºit de cãldurã, cu tunica descheiatã ºi cucizmele pline de praf, cãpitanul Zagorodnîi, ofiþerul deserviciu al unitãþii, observã, de pe pervazul statului majorunde era aºezat, o scenã care se desfãºura în faþa porþiicazãrmii unde era cantonatã compania garnizoanei.


Ivan Cionchin, soldat al armatei roºii, în ultimulsãu an de serviciu, stãtea acolo, mic de stat, rebegit, curubaºca boþitã sub centurã, cu ºapca trasã peste urechile-i mari, roºii, cu moletierele rãvãºite, în poziþie de drepþiîn faþa adjutantului de companie Pescov, pe care-l priveasperiat, cu ochii arºi de soare.

Cât despre ajutant, acesta era un blond grãsuþ cuobraji roºcaþi, care stãtea comod, picior peste picior, peo bancã albã de lemn ºi fuma liniºtit o þigarã.

- Culcat! ordonã adjutantul fãrã sã strige prea tareºi cu oarecare pãrere de rãu. Iar Cionchin executãascultãtor porunca.

- Drepþi! (ºi Cionchin fu numaidecât în picioare).Culcat! Drepþi! Culcat! Tovarãºe cãpitan, îi strigã el luiZagorodnîi , aþ i putea sã-mi spuneþi cât e ceasul ladumneavoastrã?

Cãpitanul se uitã la ceasul lui, marca Kirov7 - carenu era aur decât în imaginaþia înflãcãratã a adjutantului– ºi rãspunse domol:

- Zece ºi jumãtate.- Devreme, se plânse adjutantul, ºi-i o cãldurã

sufocantã! (se întoarse spre Cionchin) Drepþi! Culcat!Drepþi!

Plutonierul Alimov apãru atunci ºi el pe verandã.- Tovarãºe aghiotant, str igã el , vã cheamã la

telefon!- Cine-i? spuse el întorcându-se cu un aer

nemulþumit.- Nu ºtiu, tovarãºe adjutant. Vocea-i e rãguºitã ca a

unuia care-i rãcit.- Întreabã cine-i.Plutonierul dispãru ºi aghiotantul se întoarse din

nou spre Cionchin.- Culcat! Drepþi! Culcat!

7 - Fostele faimoase uzine Putilov din Petrograd.


Plutonierul reveni, se apropie de bancã ºi cu un aercompãtimitor pentru Cionchin care era culcat la pãmânt,raportã:

- Tovarãºe aghiotant, e de la baie. Întreabã dacã sãmeargã dupã sãpun sau aduceþi dumneavoastrã unul?

- Nu vezi cã-s ocupat, rãspunse aghiotantulpreocupat. Spune-i lui Trofimovici sã se ducã el (ºiîntorcându-se încã o datã spre Cionchin:) Drepþi! Culcat!Drepþi!

- Hei, aghitante, întreabã Zagorodnîi curios, ce þi-a zis?

- E un ºmecher, tovarãºe cãpitan, î i explicãbinevoitor aghiotantul sculându-l cu aceasta pe Cionchin.Culcat! Îºi terminã stagiul ºi nu ºtie sã salute. Drepþi!

În loc sã salute regulamentar el îºi duce palma cudegetele rãsfirate la tâmplã. ªi-n loc sã respecte cadenþaîn marº, parc-ar merge la plimbare. Culcat! (Aghiotantulîºi scoase batista din buzunar ºi-ºi ºterse gâtul desudoare). Îþi vine sã mori cu indivizi ca ãsta, tovarãºecãpitan! Te ocupi de el, îl educi, îþi toceºti nervii ºi la cebun? Drepþi!

Pune-l sã facã exerciþ i i la cataramã, sugerãcãpitanul. Sã meargã de vreo zece ori în pas cadenþatîncolo ºi-ncoace ºi sã salute.

- Asta da, de acord, zise aghiotantul scuipând peþigarã s-o st ingã. E o idee bunã, tovarãºe cãpitan.Cionchin, ai auzit ce a spus cãpitanul?

Cionchin stãtea drepþi în faþa lui, rãsufla obosit ºinu scotea un cuvânt.

- Uitaþi-vã ce aspect! Plin de praf ºi cu faþamurdarã: ãsta nu-i soldat ci un fel de nu ºtiu ce. De zeceori încolo ºi-ncoa, alinierea, ºi.. . (Aghiotantul face opauzã) marº!

- Îmi place, zise cãpitanul mustãcind. Aghiotante,dã-i ordin sã ridice piciorul corect , la patruzeci decentimetri de sol, chiulangiul!


Aghiotantul, încurajat astfel, strigã:- Mai sus piciorul! Cotul îndoit, degetele la tâmplã!

O sã te învãþ eu sã-þi saluþi cum trebuie superiorii. Ladreapta... marº!

Telefonul sunã atunci iar pe culoarul statului major.Zagorodnîi aruncã o privire cruciºã fãrã sã se clinteascãdin loc. N-avea chef sã se miºte ºi zise:

- Aghiotante, uite, i s-au desfãcut moletierele. Osã se încurce în ele ºi o sã cadã. Sã mori de râs. Zãu, cineo mai fi înrolând în armatã ºi caraghioºi ca ãsta?

Telefonul continua sã sune de zor. Zagorodnîi sesculã stingherit ºi se duse în biroul de stat major.

- Cãpitanul Zagorodnîi la aparat, spuse el plictisit.Distanþa care separa satul Crasnoie de locul

cantonamentului unitãþii era cam de o sutã douãzeci dekilometri ºi poate ceva mai mult, condiþiile de recepþieinfecte ºi vocea cãpitanului Meleºco perturbatã de niºtefoºnete, de muzicã. Aºa cã lui Zagorodnîi îi trebui timpsã se dumireascã despre ce era vorba.

La început nici nu-i dãdu importanþã comunicãriicãpitanului ºi se ºi pregãtea sã se întoarcã în curte când,la mijlocul drumului între telefon ºi uºã, îºi dãdu bineseama despre ce era vorba. ªi pe loc atunci, sesizândimportanþa comunicãrii, se încheie la tunicã, îºi ºtersecizmele una de alta ºi se duse sã-i raporteze ºefului destat major.

Lovind cu pumnul în uºã – ºeful statului major eracam surd – Zagorodnîi o deschise ºi, fãrã a mai aºteptarãspuns, trecu pragul strigând:

- Permiteþi sã raportez, tovarãºe comandant?- Nu, spuse calm comandantul fãrã a-ºi scoate nasul

din hârtii.Zagorodnîi nici nu dãdu atenþie spuselor sale pentru

cã nu se pomenise vreodatã ca acesta sã-i acorde cuivapermisiunea de a raporta.

- Pot sã vã raportez tovarãºe comandant?


- Nu. (Comandantul îºi ridicã ochii de pe hârtii.)Ce-i cu þinuta asta cãpitane? Nu eºti nici ras, ai nasturiineîncheiaþi ºi cizmele nefãcute...

- Ei, asta s-o crezi tu, spuse cu jumãtate de glascãpitanul în timp ce nu-l slãbea din ochi pe comandant.

Dupã miºcarea buzelor cãpitanului, ºeful statuluimajor îi prinse sensul cuvintelor dar nu putea concepeca un subordonat sã fie atât de lipsit de respect faþã desuperiorul sãu. Se mai fãcu apoi cã nici nu auzise ºi-ºicontinuã observaþia:

- Dacã n-ai cu ce-þi cumpãra crema de ras de lamagazinul intendenþei, cere-mi ºi-þi dau eu.

- Mulþumesc, tovarãºe comandant, spuse politicosZagorodnîi . Permiteþi sã raportez cã motorullocotenentului Meleºco a încetat sã mai funcþioneze ºiomul a aterizat forþat.

- A aterizat? Unde asta? þipã comandantul.- Pe pãmânt.- Lasã gluma. Eu te întreb unde a aterizat, precis,

Meleºco?- Lângã satul Crasnoie.ªeful statului major se duse atunci drept la harta

agãþatã în perete ºi se uitã unde era Crasnoie.- Ce putem face? întrebã el descumpãnit.Zagorodnîi ridicã din umeri.- Dumneavoastrã sunteþi ºeful ºi sunteþi mai bine

plasat ca mine s-o ºtiþi. De altfel eu cred c-ar trebui sãraportãm comandantului de regiment.

ªeful statului major nu se dist insese niciodatãprintr-un curaj deosebit în relaþiile cu superiorii. ªi cumacum era ºi cam surd, se temea ºi mai mult de ei ºtiind cãl-ar fi putut trece oricând în rezervã.

- Comandantul de regiment este ocupat acum,dirijeazã programele de zbor.


- Un aterizaj forþat, î i aminti Zagorodnîi, e unincident de zbor ºi trebuie anunþat de aceasta ºicomandantului regimentului.

- Deci credeþi c-ar fi potrivit sã-l deranjãm cuaceasta ºi pe comandant?

Zagorodnîi tãcu.- Cred cã Meleºco o sã se descurce singur!Zagorodnîi îl privi compãtimitor. ªeful statului

major era infanterist ºi nu le avea pe cele cu aviaþia.- Permiteþi tovarãºe comandant sã plec din unitate

ºi sã-l anunþ personal pe comandantul de regiment.- Mai bine, spuse comandantul. Duceþi-vã personal

ºi raportaþi-i. Sunteþi ofiþerul de serviciu al unitãþii ºiaveþi dreptul. Dar stai, Zagorodnîi; chiar poþi sã mergipersonal acolo? ªi dacã se-ntâmplã ceva în unitate?

Zagorodnîi nu-l mai asculta. Era departe deja ºitrãsese cu grijã uºa în urma lui.

Cam într-o orã apoi ºi reveni la statul major cucomandantul de regiment, locotenentul colonel Opalicovºi cu Cudlai , ofi þerul de geniu al regimentului .Locotenent-colonelul Pakomov, ºeful serviciuluiaeroporturi se gãsea ºi el alãturi, la statul major, elucidândcu ºeful numai chestiunile care le erau clare. La vederealui Opalicov, voi sã se retragã dar acesta îl reþinu. ªiexaminarã diverse soluþii. Cudlai zise cã nu mai aveamotoare de rezervã la bazã ºi cã i-ar fi trebuit cel puþin osãptãmânã pânã sã-i vie unul de la divizie. Zagorodnîipropuse sã-i scoatã avionului aripile ºi restul sã-l punãpe un camion ºi sã-l aducã astfel la bazã. ªeful statuluimajor zise ºi el c-ar trebui sã-l remorcheze cu totul,stârnindu-i râsul lui Zagorodnîi. Locotenent-colonelulPakomov, în tot acest timp tãcea ºi lua note într-un carnet.Ca sã arate astfel cât e el de priceput în meserie.

Opalicov þinea seamã de toate pãrerile; ºi aveaparcã un aer de ou turtit.

Se ridicã ºi-ncepu sã umble prin camerã.


- Dupã ce v-am ascultat toate bazaconiile pe carele-a spus fiecare din voi, pe mãsura priceperii , tragconcluzia c-o sã lãsãm avionul acolo unde se aflã pânãce vine motorul de la divizie. Pentru cã, dacã-ltransportãm cu camionul peste o sutã douãzeci dekilometri, nu va mai rãmâne de el decât carcasa. ªi pânãatunci, zic eu c-ar trebui sã punem acolo o santinelã casã-l pãzeascã sã nu-i fure copiii, bucatã cu bucatã, tabloulde bord. Dar asta te priveºte pe tine (ºi cu mâna arãtãspre Pakomov).

Locotenent-colonelul Pakomov îºi puse carnetulpe pervazul ferestrei ºi se ridicã.

- Scuzaþi-mã, zise el timid, dar e imposibil.ªi cu toate cã era mai mare în grad decât Opalicov

ºi nici nu depindea direct de el , Pakomov îi simþeasuperioritatea, ºtiindu-l mai apropiat de ºefi decât el ºic-o sã devinã înaintea lui colonel (de aceasta îi ºi spuneadumneavoastrã).

- ªi de ce-i imposibil, mã rog? întrebã nerãbdãtorOpalicov, care nu aprecia obiecþiile.

- Toatã compania de control e acum de gardã, nu-inimeni acolo sã preia serviciul. (Pakomov îºi luã carnetulºi-i trase o ochiadã).

ªapte oameni la infirmerie, doisprezece la tãiatlemne, ºi unul în permisie. Ãºtia-s toþi.

- Eu cred cã totuºi unul s-ar mai putea gãsi. Untãntãlãu chiar, ce are a face!? Poate sã ºi doarmã lângãaparat dacã l-am pune de santinelã acolo. Ce ar maiconta?

- Nici unul, tovarãºe colonel, (spunând aceasta,Pakomov fãcu o minã atât de plângãcioasã, cã nu-i maiputeai pune la îndoialã spusele).

- Da, stãm prost atunci, spuse Opalicov gânditor.Dar, uraaa! exclamã el imediat dupã aceea. Am gãsit!Trimite-l pe… ãla, ºtii tu… ai tu un soldat neghiob, ãlacare tândãleºte pe aici.


Cionchin, vreþi sã spuneþi.- Cionchin, da, ãla-i! Ce deºtept sunt totuºi! (Uluit

ºi încântat în acelaºi timp, Opalicov se lovi cu palmapeste frunte)

- Numai cã ãla… protestã timid Pakomov.- Ce-i cu el?- Nu mai e nimeni atunci sã care lemne la bucãtãrie.- Nimeni nu-i de neînlocuit8 , spuse comandantul

de regiment.Dupã aceea propunerea fu aprobatã de toþi ºi

locotenent-colonelul Pakomov nu mai avu ce zice.

III

Dragã cititorule! Fãrã-ndoialã cã þi-ai fi dat seamacã Ivan Cionchin, care nu mai avea decât un an de tras,era prost, nãtãrãu ºi, pe deasupra, ºi cu niºte urechi roºiiºi clãpãuge. Ce vrei mai grotesc? îþi vei spune indignat.Unde-i exemplul pentru generaþiile viitoare? ªi de undea mai scornit autorul un astfel de antierou? Iar eu, autorul,care sunt pus la zid, ca sã zic aºa, ºi în flagrant delict,trebuie sã mãrturisesc cã nu l-am scos de nicãieri, ci doardin propriu-mi cap – ºi nu ca sã-l dau exemplu, ci ca sã-mi mai schimb ideile. “Dar sã admitem cã-i aºa, vã veþispune pe jumãtate convins, dar de ce sã creezi dinimaginaþie? N-ar putea autorul lua unul din viaþa de toatezilele, un adevãrat erou de epopee, un luptãtor, unul mare,bine fãcut, disciplinat, bine pregãtit politic ºi care sãcunoascã pe dinafarã tehnica militarã?” “Desigur, aº fiputut, numai c-am ajuns prea târziu. Toate numerelecâºtigãtoare fuseserã date iar eu am ajuns sã nu-l maicapãt decât pe Cionchin. La început aceasta m-a camîntristat dar, dupã aceea, m-am resemnat. Eroul unuiroman e ca un copil. E cum e ºi nu-l poþi arunca la coº.

8 - Spusã atribuitã lui Stalin.


Alþii s-ar putea sã aibã copii mai reuºiþ i sau maiinteligenþi, dar pe cel ce-l ai tu, îl iubeºti ºi aºa cum e”9 .

Cu toate însã cã biografia lui Cionchin nu are delocpagini prea glorioase, mi-ar pãrea rãu sã nu vã spun, chiarºi numai în douã vorbe, de unde se ivise el ºi ce viaþãavusese înainte de a-l întâlni.

Mama lui, o oarecare Mariana Cionchin, locuia într-un sat de pe marginea Volgii . Bãrbatul ei , VasileCionchin, pierise în 1914, în acel rãzboi imperialist, care,cum fiecare ºtie, a degenerat în rãzboi civil ºi a duratfoarte mult. În momentul bãtãliei de la Tariþîn10 , satulMarianei se afla la o rãscruce de drumuri militare, cuceritfiind când de Albi, când de Roºii.

ªi marea casã, pe jumãtate goalã a Marianei, fucând a unora, când a altora. Un Goliþîn, care avea un raportfoarte îndepãrtat cu celebra spiþã a prinþilor ruºi, stãtu înea o sãptãmânã întreagã! Pe urmã el a pãrãsit satul ºi,fãrã-ndoialã cã l-a ºi uitat. Nu însã ºi satul pe el. ªi, camla un an dupã aceea, (poate chiar mai mult, cãci nimeninu socotise exact) Mariana nãscu un bãiat de care, vorbeasatul, cã prinþul n-ar fi fost chiar strãin. La drept vorbindînsã mai era un suspect, pãstorul Serioja, dar acesta negacu îndârjire orice amestec.

Copilul primi numele de Ivan urmat de patronimulVasilievici, numele defunctului bãrbat.

Primii ºase ani (Ivan nu mai pãstra nici o amintirede atunci) se scurseserã în mizerie. Firavã, neglijându-ºiinteriorul, mama lui Ivan supravieþui cum putu pânãcând, o datã, dusã sã-ºi spele rufele la râu, la începutulunei ierni, lunecã pe copca de gheaþã, pe care singurã ºi-

9 - Tot acest dialog între autor ºi cititor, precum ºi justificãrilefictive ale autorului, îl evocã pe Gogol, justificându-l pe Cicicovdin Suflete moarte.

10 - Oraº numit ulterior Stalingrad, apoi Volgograd.


o fãcuse, ºi se înecã. ªi cam de atunci îºi avea Cionchinprimele amintiri despre sine ºi despre lumea din jur.

Ivan însã nu rãmãsese singur: fu luat de niºte vecinifãrã copii , care se numeau ºi ei tot Cionchin, rudeprobabil. Neavând însã nici un copil, timp de mai mulþiani, doreau sã-ºi înfieze unul ºi ocazia se ivise. Î lîmbrãcarã pe Cionchin, îl încãlþarã ºi, când mai crescupuþin, începurã sã-l înveþe ºi meserie, trimiþându-l cândsã întoarcã fânul, când sã trieze cartofii în pivniþã sau sãfacã fel de fel de treburi. Numai cã pãrinþii avurã de cese cãi dupã aceea.

Începuse pe atunci sã se facã deschiaburirea11 darîn sat nu se aflau chiaburi, nici mãcar de sãmânþã. Totuºiordinul dat era categoric: trebuia gãsit mãcar unul deexemplu. ªi atunci furã luaþi la ochi Cionchinii, care,chipurile, exploatau munca altora ºi mai ales a unui copil.Cionchinii, bãtrâni, furã închiºi iar bãiatul dus într-uninternat unde doi ani la rând îl chinuirã cu aritmetica. Laînceput bãiatul suportã totul cu resemnare dar, când urmãîmpãrþirea cu numere întregi ºi reale, nu mai rezistã; îºiluã tãlpãºiþa ºi se întoarse în sat.

Acolo, cum crescuse între timp, prinsese puteri ºiera în stare sã înhame caii, i se dãdu un cal ºi îl trimiserãsã lucreze într-o lãptãrie colectivã. Cum însã nu i seuitase nobleþea de sânge a rangului, îi spuneau deseoriîn bãtaie de joc:

- Prinþe, înhãmeazã-l pe Grivele ºi du bãlegarul!În armatã însã nimeni nu-l striga astfel cãci nu i se

ºtia porecla ºi nici fizicul nu-l prea trãda a fi aristocrat.ªeful de batalion Pakomov, prima datã când îl vãzu, îl ºitrimise, direct la grajd.

Ceva mai bine nici cã se putea pentru el. Grajdulera locul lui preferat. ªi de atunci nu se mai dãdu jos de

11 - Desfiinþarea þãranilor “bogaþi” (cei ce-i exploataserã pesãraci) .


pe cal, petrecându-ºi timpul cu cãratul lemnelor ºi alcartofilor la bucãtãrie.

Cu viaþa de cazarmã se obiºnui apoi iute; ºi îºiînsuºise ºi regulile ei esenþiale; de pildã: “nu te grãbi sãasculþi ordinele; ar putea veni ºi un contraordin; nu preatrece prin faþa ºefului ºi pe la coada calului etc.”.

Spre deosebire însã de leatul sãu, Cionchin nudevenise nici mecanic ºi nici specialist în vreo maºinã.Era însã satisfãcut de soarta lui; nici dacã ar fi fostaghiotant nu ar fi fost scutit de corvezi, de spãlatulduºumelei cazãrmii, sau de altele ºi mai grele. Aproapecã nici nu punea piciorul în cazarmã. Dormea iarna labucãtãrie ºi vara la grajd, în fân. ªi, servind la bucãtãrie,avea raþia nr. 5, cea a aviatorilor. O singurã obligaþie,impusã de altfel tuturor, avea: instrucþia politicã.

IV

Când era vreme bunã, ºedinþele de instructaj politicnu se desfãºurau în interiorul cazãrmii, ci la margineaunei pãdurici, la marginea cartierului. Dupã bunul sãuobicei, Cionchin sosi cu întârziere ºi atunci dar nu dinvina lui; nenorocitul de aghiotant î i fãcuse ºi el uninstructaj iar bucãtarul îl trimisese în ultima clipã sãcaute crupe la magazie. ªi magazionerul, nefiind acolo,trebuise s-alerge cãlare prin pãdurice. Toatã lumea erastrânsã acolo. vãzându-l, cãpitanul instructor Iarþev spusedelicat ºi ironic cã, deoarece sosise ºi Cionchin, puteauîncepe.

Bravii luptãtori se aºezarã atunci în cerc într-opoieniþã lângã o buturugã mare pe care trona cãpitanulinstructor. Cionchin descãlecã ºi-ºi legã calul de un copacnu departe de acolo, în aºa fel încât animalul sã ºi poatãpaºte. Dupã aceea se aºezã în faþa celorlalþi soldaþi darfoarte departe de instructor. Stãtea turceºte ºi aruncã ºi oprivire prevãzãtoare în jur. Aºa îºi dãdu repede seama cã


nu se prea aºezase bine. Lângã el, Samuºchin, duºmanullui, îl privea cu ochi albaºtri ºi batjocoritori. ªi nu sedãdea în lãturi ori de câte ori putea sã-i facã festa. Lacantinã î i punea sare în zahãr iar noaptea, î i coseapantalonul de bluzã ca sã-l facã sã întârzie la apel. O datãchiar îi pusese în somn hârtii între degetele de la picioareºi le dãduse foc. Ceea ce-i atrase ca pedeapsã douãcorvezi suplimentare iar Cionchin ºchiopãtã trei zile.

La vederea lui Samuºchin, simþi cã mai bine s-arfi aºezat pe un furnicar; aºa cel puþin îºi zicea în sinedupã ceea ce se desprindea de pe chipul duºmanului sãuînveterat.

Tema pe ordinea de zi era “Profilul moral alcombatantului din armata roºie”. Iarþev îºi scoase uncarnet dintr-o geantã mare, galbenã, pe care o þinea pegenunchi, î l rãsfoi , î i întrebã pe soldaþi despre cevorbiserã data trecutã ºi zise:

- Cine vrea sã ia cuvântul? Cionchin?Fusese foarte surprins vãzându-l pe Cionchin cu

mâna ridicatã. Cionchin se ridicã atunci, îºi aranjãrubaºca ºi, clãtinându-se, îl privi pe Iarþev drept în ochi.ªi nu puþin.

- Dar de ce taci? îl întrebã în cele din urmã Iarþev,pierzându-ºi rãbdarea.

- Nu m-am pregãtit, tovarãºe instructor, se bâlbâiCionchin plecându-ºi ochii în jos.

- Dar atunci de ce ai mai ridicat mâna?- N-am ridicat-o, tovarãºe cãpitan instructor, am

vrut sã prind cu ea un gândac pe care mi l-a vârâtSamuºchin dupã ceafã.

- Un gândac? repetã Iarþev cu o voce sinistrã. Darpentru ce ai venit tu aici, tovarãºe Cionchin, sã studiezisau sã prinzi gândaci?

Cionchin tãcu iar cãpitanul se ridicã de pe loc,furios, ºi începu sã se plimbe încolo ºi-ncoa.


- Studiem aici toþi, îºi reluã el discursul alegându-ºi cu grijã termenii, o temã capitalã: “Profilul moral alcombatantului armatei roºii”. Iar pentru instrucþiapoli t icã, tovarãºe Cionchin, dumneata eºti în urmatuturor, în urma tuturor acestora care ascultã cu mareatenþie ceea ce li se spune. Nu uita cã examenul de controleste aproape. ªi cum o sã te prezinþi la el? Ba chiar ºi cudisciplina stai cam prost. Ultima datã, când eram deserviciu în unitate, nu te-ai dus la ora de gimnasticã. Aºacã vezi cum se leagã lucrurile: nu eºti pregãtit politic, nueºti nici disciplinat din punct de vedere militar. Stai jos,tovarãºe Cionchin; cine mai vrea sã ia cuvântul?

ªeful de grupã Balaºov ridicã mâna.- Iatã, zise Iarþev, nu ºtiu de ce, dar tovarãºul

Balaºov e totdeauna gata sã ridice, primul, mâna. ªi-i ºiplãcut sã-l asculþi. Þi-ai pregãtit rezumatul, tovarãºeBalaºov?

- Sigur, rãspunse Balaºov modest dar demn.- Eram sigur, zise Iarþev privindu-l pe Balaºov cu

o duioºie neprefãcutã. Spune!Cãpitanul instructor îºi reluã locul pe buºtean. ªi,

pentru a arãta cu câtã plãcere avea sã guste ascultândexpunerea detaliatã a lui Balaºov, închise ochii.

Balaºov deschise un caiet mare, cartonat ºi începusã citeascã cu glas tare ºi expresiv, fãrã a adãuga nimicde la sine.

În timp ce citea însã, fiecare soldat îºi vedea de alelui. Unul dintre ei, ascuns dupã altul, se cufundase înlectura romanului Madame Bovary , al þ i doi jucauvapoare, iar Cionchin se lãsase pradã unor gândurirãzleþe. Ca sã priceapã viaþa ºi sã-i pãtrundã legile,înþelesese doar cã vara era cald ºi iarna era frig. “Da, îºizicea el, dar dacã ar fi invers, ar fi vara frig ºi iarna cald,iar vara s-ar numi iarnã ºi iarna varã”. ªi-i mai trãzniseceva prin gând, mai important, ºi mai decisiv, dar uitase.Gândul acesta însã îl tortura. Între timp, cineva îi dãdu


un ghiont în coaste. Se întoarse ºi-l vãzu pe Samuºchin.Acesta îi fãcea semn cu degetul sã se aplece sã-i spunãceva la ureche.

Cionchin ezitã: o fi pus ceva la cale Samuºchinãsta? Avea sã-i strige oare ceva în ureche? Se temea însãde cãpitanul instructor, dar ar fi putut sã-i ºi scuipe în ea.

- Ce mai vrei? îl întrebã în ºoaptã Cionchin.- Nu te teme, îi ºopti Samuºchin la ureche. ªtii cã

Stalin a fost însurat de douã ori?- Ei asta-i! rãspunse Cionchin mirat.- Zãu, de douã ori.- Nu vorbi prostii.- Dacã nu mã crezi întreabã-l pe cãpitanul

instructor.- Dar de ce sã-l întreb? spuse Cionchin

încãpãþânându-se.- Hai întreabã-l, fii ºi tu de gaºcã. Eu l-aº fi întrebat

dar mi-e jenã, ultima datã l-am întrebat doar atâtea.Pe faþã, lui Samuºchin, i se putea citi cã aceasta ar

fi fost foarte important pentru el; în definitiv ce l-ar ficostat pe Cionchin sã-i facã acest mic serviciu. ªi, cumCionchin nu putea refuza pe nimeni, cedã.

Balaºov citea în continuare, din caietul lui ,rezumatul. Cãpitanul instructor îl asculta distrat ºi seîndoia cã Belaºov ar fi copiat cuvânt cu cuvânt un întregcapitol de manual fãrã sã fi adãugat mãcar ceva de la sine.Dar timpul trecea ºi trebuia sã-i mai întrebe ºi pe alþii.Aºa cã-l întrerupse pe Balaºov.

- Mulþumesc tovarãºe Balaºov, îi zise el. Dar aºvrea sã vã pun o întrebare: De ce se spune cã armatanoastrã ar fi o armatã popularã?

- Pentru cã-i în serviciul poporului , rãspunsehotãrât Balaºov.

- Exact! ªi armatele þãrilor capitaliste în serviciulcui sunt?

- A unei tagme de capitaliºti.


- Exact. Iarþev era într-al nouãlea cer. Am avutplãcerea sã-þi ascult expunerea. ªi vãd cã din ºedinþeletrecute te-ai ales cu lucruri bune. (Îi puse foarte bine) ªio sã-i spun ºi ºefului de batalion sã te felicite, o sã-þiprindã bine la dosar.

- Pururi în slujba muncitori lor, spuse încântatBalaºov.

- Stai jos, tovarãºe Balaºov (ºi pe furiº îi priviiscoditor pe ceilalþi soldaþi aºezaþi dinaintea lui). ªi acumar mai vrea cineva sã dezvolte ideile lui Balaºov?

Cionchin ridicã mâna ºi Iarþev îl zãri.- Tovarãºe Cionchin, cum trebuie sã-þi interpretãm

gestul? Sau þi-o mai fi cãzut iar vreun gândac dupã ceafã?Cionchin se ridicã atunci în picioare.- Te rog, spune! (Iarþev surâse. Desigur, Cionchin

nu-l putea întreba decât ceva foarte simplu, prostesc desimplu, iar el, nu pentru aceasta era pus acolo ca sãexplice orice nelãmurire? Se înºela însã amarnic.Întrebarea era ea prosteascã, dar nu ºi simplã.)

- O întrebare tovarãºe cãpitan instructor. Esteadevãrat, tovarãºe cãpitan, cã tovarãºul Stalin a fostînsurat de douã ori?

- Cum? exclamã Iarþev tremurând de furie ºi deteamã. Ce zici? Sã nu cumva sã-ncerci sã mã bagi la apãcu întrebãri ca asta!

ªi-ndatã, simþind cã vorba i-a luat-o înainte, seopri. Uluit, Cionchin bãtea din pleoape. Nu putea înþelegece-l fãcuse pe cãpitanul instructor sã turbeze de furie ºi-ncerca sã se explice.

- N-are importanþã, tovarãºe cãpitan instructor, ziseel . Voiam doar sã întreb… Mi s-a spus cã tovarãºulStalin…

- Cine þi-a spus? strigã Iarþev verde de furie. Spune,cine? Sau þi-ai ieºit din minþi, Cionchin?

Cionchin se întoarse spre Samuºchin cu un aernevinovat; ãla rãsfoia liniºtit “Cursul scurt de istorie a


partidului comunist (bolºevic)”, ca ºi cum habar nu ar fiavut de cele întâmplate. Dacã Cionchin s-ar fi referit lael, ar fi negat totul fãrã a clipi mãcar.

Incapabil sã explice furia cãpitanului instructor,Cionchin înþelese totuºi clar cã Samuºchin îi jucase iarfesta, ºi poate mai ceva ca atunci cu poºtele la picioare.Iar cãpitanul nu se mai oprea din þipete. Îl insultã peCionchin în toate felurile, arãtându-i unde duce absenþade maturitate politicã ºi disciplinã ºi subliniind totodatãfaptul cã inºi ca Cionchin erau o manã pentru inamic…Un inamic care ar trage foloase din slãbiciunile sale…care s-ar folosi de mijloacele cele mai mârºave… carese infiltreazã ºi ici ºi colo… ªi “oameni ca Cionchin”,da, într-adevãr, erau ruºinea întregii armate roºii…

Ar fi greu sã se spunã cum ar fi sfârºit monologullui Iarþev, dacã n-ar f i fost întrerupt de sosireaplutonierului Alimov. Acesta venise într-un suflet de lacartierul general; se vedea pe el, cã abia îºi mai trãgearãsuflarea. Cu mâna la chipiu ºi abia respirând, fãrã aputea spune un cuvânt mãcar, îl privea pe Iarþev. Acestaîºi pierduse ºirul vorbelor ºi-l întrebã iritat:

- Ce vrei?- Tovarãºe cãpitan instructor, permiteþi-mi sã vã

raportez (Alimov îºi revenise).- Hai, zi o datã, spuse Iarþev cu o voce plictisitã

aºezându-se pe buºtean.- Bietul Cionchin este chemat la cazarmã de ºeful

batalionului.ªi Cionchin ºi Iarþev se simþirã atunci deodatã

uºuraþi.Luându-ºi calul, Cionchin îºi zicea cã mai bine ºi-

ar fi þinut gura. Pentru prima oarã, poate, de când era înarmatã, pusese ºi el o întrebare, ºi ce-ntrebare! Halal!Oricum însã, atunci se hotãrâ sã nu mai punã niciodatãîn viaþa lui întrebãri!


V

Stând într-o cambuzã, aghiotantul Pascov tãia niºtesãpun cu o aþã; compania lui avea rândul la baie. ªi tocmaiatunci fu chemat la telefon. ªeful batalionului, Pakomov,îi ordona sã-l scoatã din pãmânt pe Cionchin, sã-i dea opuºcã, raþia pe o sãptãmânã ºi sã-l pregãteascã pentru ogardã prelungitã.

Aghiotantul nu prea înþelese despre ce era vorba,nici de ce aceastã gardã era prelungitã, dar rãspunse scurt:Ordonaþi! pentru cã de obicei el executa ordinele fãrã sãmurmure, aºa cum prevedea regulamentul. ªi-l trimisepe furierul Trofimovici la magazin, iar pe plutonierulAlimov sã-l caute pe Cionchin, el continuând sã taiesãpun ºi sã-ºi ºteargã apoi mâinile de un ºervet ºi sã-iscrie logodnicei care trãia în Kotlas.

El, dupã ce fãcuse serviciul legal, se mai angajasepe doi ani ºi acum voia sã mai prelungeascã contractuldar logodnica nu era de acord. Dupã pãrerea ei unui omînsurat i-ar fi stat mai bine sã lucreze într-o uzinã, numaicã el, aghiotantul Pescov nu voia aºa ceva.

“Îmi mai scrii Liuba, zicea el, cã viaþa civilã epreferabilã celei de militar. Or, din acest punct de vedere,sã ºtii Liuba, cã tu nu ºtii ce-i aia militãria, deoarece,pentru fiecare luptãtor al armatei roºii, important nu e sãsuporte rigorile ºi sarcinile serviciului mili tar ºiinstrucþia subordonaþi lor, ci faptul cã þara noastrã,aflându-se la ananghie, înconjuratã fi ind de þãricapitaliste, duºmanii noºtri de acolo nu viseazã decât sãne distrugã ºi, din cetãþeni liberi sovietici, sã ne facãsclavi cu neveste ºi cu copii cu tot. astfel cã de aceeaarmata roºie face în fiecare an noi recrutãri din rândulcopiilor de muncitori ºi de þãrani sãraci. Iar noi, luptãtoriîncercaþi, le transmitem cunoºtinþele noastre în materie


de militãrie; noi suntem cei ce instruim noua generaþie.ªi aceasta e foarte greu deoarece trebuie sã fii foarte severcu tinerii, pentru cã, altfel, dacã eºti bun cu ei, ºi-o iau încap.

Sã luãm însã ca exemplu o familie obiºnuitã unde,dacã nu-l creºti aspru pe copil, dacã nu-l baþi cu cureaua,mai târziu te pomeneºti c-ai crescut un derbedeu sau unvagabond. ªi sã ºtii, Liuba, cã copiii sunt scopul vieþiinoastre. Cãci cei ce trãiesc fãrã nici un rost, ajung sã sespânzure pânã la urmã sau sã-ºi tragã un glonte-n cap.Ca Maiacovski sau Esenin, de pildã.”

ªi aici aghiotantul puse punct, îºi mai înmuie apoipana în cãlimarã ºi cãzu iar pe gânduri. Ce sã-i mai scrie?De altfel încerca sã lege într-un fel chestiunea familialãa mãritiºului de aceea a potenþialului defensiv al statului.Din nenorocire însã nu reuºi, pentru cã-ºi pierdu ºirulgândurilor: cineva bãtuse la uºã.

- Intrã, zice aghiotantul. ªi Cionchin intrã. Era însãatât de trist de cele pãþite la instrucþia politicã, cã nicinu-ºi mai dãdu seama unde intrase ºi de ce prevedearegulamentul în asemenea cazuri; se mulþumi doar sãîntrebe:

- M-aþi chemat, tovarãºe aghiotant?- Nu te-am chemat, þ i-am dat doar ordin sã te

prezinþi aici, îl corectã aghiotantul. Aºa cã ieºi acum afarãºi intrã cum scrie la regulament.

Cionchin dãdu sã iasã.- Drepþi! strigã aghiotantul. Cum se face stânga-

mprejur?Cionchin încercã atunci sã facã cum trebuie stânga

împrejur numai c-o greºi ºi fãcu la dreapta.Abia la a treia încercare reuºi mai ca lumea ºi

aghiotantul se hotãrî sã-l lase sã iasã ºi sã intre apoi casã-i raporteze. Dupã aceea punându-i în mânã“Instrucþiunile de serviciu de gardã ºi garnizoanã” îltrimise la cazarmã sã înveþe obligaþiile santinelei. El însã


rãmase sã-ºi termine scrisoarea umpând-o cu reflecþiiproaspãt sugerate de-ntâlnirea cu Cionchin.

“Uite, Liuba, încã un exemplu: sã presupunem cã,într-o uzinã, un inginer, cu o instrucþie superioarã ºi cuvreo doisprezece subalterni, n-are voie sã le dea ordinedecât în timpul serviciului; dupã serviciu sau dupã ziuade odihnã, aceºtia nu-i mai sunt subordonaþi ºi pot facece vor. Cum se ºi spune de altfel: fã ce vrei cã ºi eu fac lafel.

Or, la noi, o astfel de situaþie e imposibilã. Eu amîn companie nouãzeci ºi ºapte de soldaþi combatanþi,soldaþi ºi subofiþeri. ªi lor pot sã le dau oricând oriceordin. Ei executã pe loc, fãrã sã crâcneascã, dupã cumprevãd regulamentul ºi disciplina militarã, deºi eu amabia cinci clase primare.”

ªi atunci fu deranjat din nou. Se deschise uºa ºicineva intrã în cambuzã. Crezând însã cã-i tot Cionchinaghiotantul strigã fãrã sã mai întoarcã capul:

- Ieºi, bate ºi intrã cum trebuie!- O sã vezi tu dacã o sã bat sau nu, i se rãspunse.Aghiotantul dãdu atunci sã se întoarcã pe scaunul

lui luând apoi fulgerãtor poziþia de drepþi: în faþa lui seafla locotenent-colonelul Pakomov.

- Tovarãºe locotenent colonel, începu el, cu mânala cap; în timpul absenþei dumneavoastrã, companiei nui s-a întâmplat ceva ce sã…

Locotenent-colonelul îl întrerupse.- Unde-i Cionchin?- Trimis sã înveþe “Instrucþia serviciului de

garnizoanã”, rãspunse el prompt ºi rãspicat.- Ascultã mãi, tu eºti nebun? începu sã strige la el

locotenent-colonelul. Avionul îl aºteaptã ºi tu te ocupide instruirea lui? Ce þi-am spus eu la telefon? Sã-l chemiimediat pe Cionchin ºi sã-l pregãteºti de plecare.

- Înþeles, tovarãºe locotenent colonel!ªi aghiotantul se nãpusti spre uºã.


- Aºteaptã, mujicule. Ai luat raþia lui de cãlãtorie?- Trofimovici a fãcut tot ce trebuie, dar n-a venit

încã. Mai flecãreºte probabil cu magazionerul.- O sã-i dau eu lui flecãrealã; adu-l imediat aici cu

merindea de drum.- Imediat, o sã trimit plantonul sã-l aducã, zise

aghiotantul.- Lasã plantonul! spune Pakomov; du-te tu

personal. ªi vezi! ai cinci minute pentru asta ºi pentrufiecare minut de întârziere douãzeci ºi patru de ore dearest. Înþeles?! ªterge-o!

Cu aghiotantul , ºeful servicii lor aerodromuluiîntrebuinþa cu totul altfel de limbaj decât cu comandantulregimentului locotenent colonelul Opalicov. Iar limbajulîntrebuinþat de aghiotant cu Cionchin semãna foarte puþincu cel întrebuinþat cu superiorul lui. Or, Cionchin nu-imai putea vorbi la fel decât calului, subordonatul sãu,subordonatul care nu mai avea pe nimeni sub el.

Aghiotantul ieºi glonþ din clãdire, se uitã la ceas,îºi notã ora, ºi se pregãti s-o ia la pas într-acolo când vãzucã ºeful îl urmãreºte de la fereastrã; atunci o luã la goanã.Erau cam patru sute de metri pânã în celãlalt capãt alcartierului ºi pânã acolo nici o clãdire în dosul cãreia sã-ºi f i putut trage sufletul . Aghiotantul Peskov aveaimpresia cã-i pe front. Avea douãzeci ºi cinci de ani dar,în cursul ultimilor doi ani nu alergase decât o datã ºi încão datã cu ocazia unei alerte când ar fi fost exclus sã tragãchiulul. Iar acum, colac peste pupãzã, mai era ºi deosebitde cald.

Magazia era cufundatã în semiîntuneric ºi rãcoare.Prin gãurile acoperiºului , se strecura însã soareleîncãlzind cutii, butoaie, saci ºi hãlci de carne de vacãagãþate de grindã. În prag era magazionerul Dudnic caremoþãia pe masã cu bãrbia sprijinitã într-o palmã. Culimba scoasã de obosealã aghiotantul Peskov se prãbuºi


pe o cutie cu hriºcã, ce-i servea de birou magazioneruluiºi zise:

- Nu l-ai vãzut pe Trofimovici?Barba lui Dudnic îi lunecã din palmã, se lovi de

masã ºi omul, uluit, se trezi holbându-se la ºef.- Hai? zise el.Aghiotantul se uitã cu respect la enorma bãrbie a

lui Dudnic.- Nu te-au durut dinþii?- Dinþii? dã-i încolo, nu mã dor, rãspunse Dudnic

dând din cap ºi cãscând. Dar, de ce-mi pare rãu, e masa,c-o sã trebuiascã s-o repar. Cauþi pe cineva?

- Trofimovici n-a dat pe aici?- Aa, Trofimovici! Trofimovici; da, a venit, ºi din

nou închise ochii punându-ºi falca-ntr-o palmã.- Stai, nu dormi. (Aghiotantul îl scuturã de umãr).

Unde s-a dus?Dudnic închise din nou ochii arãtându-i cu mâna

uºa: Pe acolo pe undeva!Înþelegând cã nu poate obþine mai mult de la

magazioner, aghiotantul ieºi ºi se opri sã se gândeascã.Unde sã meargã? ªi trecu în revistã toate locurile undel-ar fi putut gãsi pe Trofimovici, deºi acesta ar fi putut fioriunde; nu-i era uºor. Se uitã la ceas. De când primiseordinul se scurseserã cinci minute. Aghiotantul suspinã.ªtia cã locotenent-colonelul nu glumea. ªi fãrã îndoialãse-ntâmplase ceva foarte important, deoarece îl trimiteape Cionchin undeva cu avionul. Sau, poate, cã-ntre timpCionchin devenise foarte important? El, aghiotantulPeskov nu avusese niciodatã ocazia de a se sui într-unavion. Oricum însã gândul importanþei evenimentului îlfãcuse sã gândeascã mai cu folos. Unde sã fie? Unde sãfie Cionchin? ªi deodatã pãºi spre magazia centralã. Nuse înºelase. Trofimovici stãtea singur în magazia goalã


cu slujbaºul Tosia, cãruia îi povestea scenariul filmului“Patru inimi”12 . Iar la picioare îi stãtea traista cu merinde.

Un minut mai târziu, Pakomov vãzu de la fereastralui urmãtoarele: Trofimovici venea agale pe cãrare, cutraista pe umeri, iar aghiotantul Peskov, alergând, î lînghiontea sã meargã mai repede. În aceeaºi searã însã,stând în celula de arest a batalionului, aghiotantul iar seaºternuse sã-i scrie iubitei lui din Kotlas:

“În general, Liuba, scria el, viaþa în armatã nu-itotuºi tot timpul aºa de rozã. Mai sunt ºi inºi care profitãde poziþia lor, nu ca sã întãreascã disciplina militarã ci,dimpotrivã, ca sã-ºi batã joc de subordonaþi. Desigur înviaþa civilã nu poate exista aºa ceva, pentru cã orice omcare ºi-a terminat cele opt ore ale lui, pe ºantier, se poatesocoti liber, iar dacã vreun inginer sau contramaistru vreasã-i dea vreun ordin, îl poate sictiri; ºi pe bunã dreptate.”

VI

Dacã-i ceva adevãrat pe lume, e faptul cã viaþaomului e plinã de neprevãzut. ªi dacã în ziua aceea totuls-ar fi desfãºurat normal, Cionchin ar fi trebuit, dupãinstruirea politicã, sã care mai departe lemne la bucãtãrie,sã mãnânce, sã se odihneascã ºi, dupã siestã, sã se ducãla baie, unde i se promiseserã niºte haine noi. (Cionchinavea de gând sã le punã de o parte, dimpreunã cu douãperechi de moletiere, pentru când avea sã se libereze).ªi, dupã baie, din nou la grajd, apoi la magazie pentrucele necesare cinei, ºi-n cele din urmã ºi la un spectacolde amatori în aer liber. Or, deodatã, fãrã ca cineva sã-lprevinã, iatã-l acum chemat la cazarmã, unde i se dã opuºcã, un hanorac, un sac de merinde, punându-l apoiîntr-un avion ºi, dupã vreo orã ºi jumãtate, pãrãsit într-o

12 - Produs siropos al anilor patruzeci, an t ipic pentrucinematografia stalinistã.


vãgãunã pierdutã, într-un sat de care nu mai auzisevreodatã pomenindu-se, nebãnuind nici mãcar c-ar fiexistat.

Cu stomacul întors pe dos de zbor – primul de altfelîn viaþa lui – Cionchin îi vãzu pe cei doi aviatori (pilotulºi cel care se afla deja acolo) ciocãnind avionul defect,fixându-l la sol ºi zburând apoi într-o clipã la bordul celuibun. Aºa cã Cionchin se pomeni deodatã lângã un avionînconjurat de o mulþime care ºi ea se-mprãºtia încetulcu-ncetul . Rãmas singur-cuc apoi, î i dãdu un ocolavionului, trase de profundor, de direcþie, dãdu un piciorunei roþi ºi scuipã alãturi. De ce ºi de cine sã-l protejezeºi cât timp? O sãptãmânã, ºi poate mai mult. Iar într-osãptãmânã mori de plictisealã! Cel puþin înainte îi þineacalul de tovãrãºie. De altfel, uneori lui îi pãrea mai binesã vorbeascã cu calul decât cu oamenii, deoarece cu unom, dacã te-nºeli în ce-i spui, te mai pomeneºti ºi cu belelepe cap, în timp ce calului îi poþi spune orice; el înghitetotul. ªi Cionchin pãlãvrãgea cu el, îi cerea sfaturi, îipovestea viaþa, îi vorbea de aghiotant, se plângea deSamuºchin, sau de Surca bucãtarul. Iar calul, fie cã-nþelegea, fie cã nu, din coadã tot dãdea ºi chiar ºi dincap; într-un cuvânt, reacþiona. În schimb, cu grãmada astade fiare, ce sã vorbeascã? Era o sãptãmânã neînsufleþitã.ªi Cionchin mai scuipã o datã, îi mai dãdu un ocol ºi apoiprivi în jur. Împrejurimile nu-i prea erau pe gust. La treisute de paºi de acolo, dupã niºte sãlcii, se zãreau reflexeleplumburii ale unui râu cãruia i se spunea Tiopa. Cionchindesigur nu-i ºtia numele, dar oricum nu-i plãcea. Iarpãduricea anostã din josul râului nici atât. În rest, desprepeisaj n-avea ce zice. Terenul era gol, vãlurit, pietros ºisatul sãrac. Douã case erau fãcute din lemn cioplit, alteledin bârne înnegrite de vreme ºi-nfipte în pãmânt,acoperite fie cu ºindrilã, fie cu paie.

Oriunde îºi întorcea privirea, nu se zãrea nici ofãpturã. Dar nu era de mirare, toatã lumea era la muncã


sau tolãnitã pe undeva la umbrã. Doar un viþel tãrcat, carese vedea bine cã se rãtãcise, stãtea în mijlocul drumuluicu limba scoasã de cãldurã.

Un om trecu apoi ºi el pe bicicletã cu o greblã peumãr.

- Ei! îi strigã Cionchin, dar omul nu-l auzi.Ivan îºi atârnã atunci sacul de aripa avionului ºi-l

desfãcu sã cadã ce-i în el; douã bucãþi de pâine, douãcutii de conserve (carne ºi peºte) adicã niºte alimente,concentrate, cârnaþ tare ca lemnul ºi câteva bucãþi dezahãr învelite în hârtie. Pentru o sãptãmânã era campuþin. Dacã ar fi ºtiut mai dinainte, ar mai fi ºterpelit elceva de la cantina ofiþerilor, dar aºa…

Cionchin mai dãdu o datã târcoale avionului, câþivapaºi într-o parte, câþiva în cealaltã. În fond însã situaþialui nu era chiar de plâns. Nu mai era acel Cionchin decare sã se poatã apropia oricine ºi oricum, sã-l batã peumãr ºi sã-i zicã: “bãtrâne ” sau sã-l scuipe în ureche.Acum era santinelã, om de care nu te puteai apropiaoricum. ªi sã-i scuipi în ureche n-ar fi fost prea uºor. Lacea mai micã încercare ar fi strigat: Stai! Cine-i acolo?sau Stai cã trag! Era ceva foarte serios.

Totuºi privind lucrurile ºi sub alt unghi…Cionchin se opri ºi, cu cotul pe o aripã, cãzu pe

gânduri. Fusese lãsat acolo singur, pentru o sãptãmânãºi fãrã sã i se fi prevãzut un schimb. ªi apoi? Dupãregulament, santinela n-avea dreptul sã mãnânce, sã bea,sã fumeze sau sã râdã, sã cânte, sã vorbeascã cu cinevasau sã-ºi facã nevoile. ªi aºa trebuie sã stea toatãsãptãmâna! Or, o sãptãmânã în starea asta, era cuneputinþã sã stea fãrã sã calce regulamentul. ªi ,gândindu-se aºa, Cionchin se îndreptã spre coadaavionului comiþând pe loc prima abatere. Pe urmã priviîn jurul sãu ºi, vãzând cã totul este în ordine, începu sãcânte.

“Peste munþi ºi peste vãi,


Trecea un cazac spre Caucaz.”Era singurul cântec pe care-l cunoºtea pânã la

capãt; era simplu ºi tot la douã versuri venea ºi refrenul.„Trecea prin vãi verziªi-ntr-un deget îi scânteia inelul”.Deodatã tãcu ºi ciuli urechile. Nu se auzea însã

nimic! Putea cânta sau crãpa, nimãnui nu i-ar fi pãsat deel. ªi mahmureala puse stãpânire pe el simþind neapãratnevoia sã vorbeascã cu cineva. Atunci zãri o ºaretã carese apropia de sat într-un nor de praf. Cionchin duse mânala ochi. În ºaretã erau vreo zece þãrãnci care-ºi bãlãbãneaupicioarele în aer, ºi caii îi mâna una cu o rochie roºie. PeCionchin îl cuprinse o emoþie care creºtea pe mãsurã cese apropia cãruþa.

Începu sã se aranjeze la tunicã, îi încheie gulerulºi se îndreptã spre drum.

- Hei! Felelor! strigã el, ia veniþi încoa!Fetele începurã sã râdã tare ºi cea care mâna caii,

drept rãspuns, îi strigã:- Toate deodatã sau pe rând fiecare?- Veniþi grãmadã; vom vedea noi pe urmã!Fetele se-nghiontirã ºi-i fãcurã semn cu mâna ca

ºi cum i-ar fi zis sã vinã ºi sã se aºeze lângã ele; cea carefãcea pe vizitiul îl lãsase pe Cionchin înmãrmurit.

- Ah, felelor! gânguri el din preaplinul inimii.Ce pãcat însã cã nimeni nu-l înþelegea. ªi cãruþa

intrã în sat dispãrând la un colþ de uliþã, lãsând în urmãun nor de praf care se ridicase în aerul supraîncãlzit.

Totul însã îi fãcu plãcere lui Cionchin. ªi se sprijinipe puºcã gândindu-se la ceea ce prevedea regulamentul.Se uitã în jur cum fãcuse ºi mai înainte, dar nu numai sãpriveascã. Aºtepta sã gãseascã ceva ce-l interesa.

ªi gãsi.Într-o grãdinã din apropiere, Niura Beliacova, dupã

ce-ºi fãcuse siesta, se apucase sã-ºi sape cartofii. ªi sãpaîn aºa fel încât Cionchin o putea vedea din diferi te


unghiuri, ceea ce-i permitea sã-i aprecieze la justa valoareopulenþa formelor. ªi-i veni sã meargã numaidecât la ea;privind însã spre avion oftã ºi-ncepu iar sã se plimbeîncolo ºi-ncoace de-a lungul aparatului.

Încetul cu încetul paºii fãcuþi încolo, se fãcurã maimici decât cei ce se-ndreptau spre Niura pânã ce sepomeni cã dãdu în gard. ªocul fu însã atât de neaºteptatîncât, dând cu ochii de chipul mirat al femeii, simþi nevoiasã se explice:

- Aº vrea sã beau ceva, zise el. ªi, ca sã fie maiconvingãtor, îºi frecã burta cu mâna.

- Bine, zise Niura, numai cã apa mea nu-i prea rece.- Apã sã fie, zise el gata la orice.Niura lãsã atunci sapa din mâini, intrã în casã ºi-i

aduse o oalã cu apã. Era cam caldã, într-adevãr, ºi miroseaa doagã. Cionchin însã bãu câteva înghiþituri ºi restul ºi-l rãsturnã pe cap.

- Grozav! strigã el din toatã inima; nu-i aºa?- Pune oala într-o creangã, zise Niura luându-ºi

sapa de jos.ªi ea fusese tulburatã de întâlnirea cu Cionchin,

numai cã la ea, nu se prea vedea aceasta ºi, reluându-ºilucrul, se gândi cã omul o sã plece. De unde! el n-aveanici un chef. ªi totuºi, dupã o clipã de ezitare, merse dreptla þintã:

- Eºti singurã sau mãritatã?- Ce te intereseazã?- Din curiozitate.- Singurã sau nu, nu te priveºte pe tine.Rãspunsul î l mulþumi pe Cionchin. Însemna cã

Niura era singurã, dar din mândria ei de fatã nu…- Pot sã-þi dau o mânã de ajutor?- N-am nevoie, pot ºi singurã.Cionchin azvârli atunci puºca peste gard ºi se

strecurã printre ostreþe. Niura, la început, refuzã de ruºineapoi îi dãdu totuºi lui Cionchin sapa, ea mergând sã-ºi


caute alta, în ºurã. Cu doi la treabã, sporul se vedea.Cionchin înainta pe rânduri uºor ºi iute; se vedea bine cãnu fãcea aºa ceva pentru prima oarã. Niura la-nceputîncercã sã se þinã de el dar, vãzând cã nu poate, se lãsã înurmã. ªi când el se opri sã tragã o þigarã, Niura îi zise:

- Se vede cã eºti de la þarã.- Zãu, se vede?- Nu-i greu de vãzut, zise ea, plecând ochii ruºinatã

oarecum. Au mai venit aici sã ne ajute ºi alþii de la oraº.Dar sã-i fi vãzut. Nu ºtiau nici cum sã þinã sapa. Ne ºiîntrebam ce-or fi învãþând la oraº.

- Nu-i greu de aflat: mãnâncã osânza celor de laþarã.

- Chiar aºa, îi aprobã Niura.Cionchin scuipã în palme ºi se apucã din nou de

lucru.Mergând în urma lui, Niura îi arunca din când în

când priviri pe furiº. Sigur, nu era un uriaº, nici un Fãt-Frumos, dar în singurãtatea ei nu i-ar fi stricat aºa ceva.Un flãcãu îndemânatic ºi descurcãreþ care sã fi ºtiut sãse descurce cu gospodãria. ªi, cum începuse sã-i placãdin ce în ce mai mult, în sufletul ei se nãscu un fel desperanþã. Niura era singurã, singurã. Aºa de singurã cãnu-ºi avea pereche în sat, decât, poate, mama Dunia; eaera însã pe sfârºite, în timp ce Niura avea doar douãzeciºi patru de primãveri. În floarea vârstei, numai cã, pentrua pune mâna pe un bãrbat în floarea vârstei, era camtârziu totuºi; floarea era cam veºtedã… Mai pricepute,altele se descurcaserã mai bine. (de exemplu TaicaGorcova, nãscutã odatã cu ea, era la al cincilea copil).Dar n-ar fi fost de ruºine dacã ºi ea ar fi fost mai urâtãdecât prietenele ei; deºi nu era cazul. Dumnezeu nu-ºibãtuse joc de ea, ºi la chip ºi la corp nu era deloc urâtã.Iar în comparaþie cu ea, Ninca Curzova, cu pata ei roºiepe obraz, fusese mai puþin norocoasã. ªi totuºi îºi gãsisefericirea cu un oarecare Colca, iar burta i se rotunjea pe


zi ce trecea. ªi ca asta mai erau prin sat. Dar ele aveaupãrinþi, fraþi, surori, câte o veriºoarã ºi ce mai! Ea însãnimic: De cei doi fraþi ai ei nici nu-ºi mai amintea. Primulmurise la vârsta de trei ani, într-un incendiu, iar celãlaltde tifos exantematic. Cât despre mama ei, ºi ea murisede vreo patru ani; luni de zile se plânsese de ºale. Stãtusecocoºatã ºi uneori pãrea împãturitã în douã, pentru cãrãcise sau pentru cã lucrase prea mult. Ar fi trebuit sã fistat culcatã, dar cum sã stai culcatã când brigadierul tepurta de colo pânã colo la treabã în fiecare dimineaþã?Ar fi trebuit s-o lase mai încet. Dar avea treabã ºi acasã,iar rãgaz, deloc. Iar sanitarul locuia la Dolgov, o localitatela ºapte verste13 depãrtare.

ªapte dus, ºapte întors. ªi-i dase doar un singurtratament: o baie caldã la picioare înainte de a se bãga înpat. Dimineaþa avea sã-i treacã.

Or, nu era posibil sã scapi de muncã, dacã nu aveaitemperaturã.

Dac-ar fi sã-i scuteºti pe toþi, zicea sanitarul, cinesã mai sape holdele?

Mama ei însã chiar cã nu se mai putuse þine pepicioare. Zvârcolindu-se de durere, tatãl sãu se dusese lapreºedintele colhozului – predecesorul lui Golubiev – sã-i cearã un cal. Nici vorbã sã-þi dau, îi spusese el. Poatedoar dacã vreo cãruþã s-o fi ducând într-acolo, sã ai noroc.

ªi când se ivi ocazia, mama ei nu mai cunoºtea penimeni. Cimitirul Crasnoie era aproape ºi o duserã acolope moartã în braþe. Tatãl ei mai stãtuse dupã aceea încãun an în sat, apoi, dupã ce obþinu printr-un vicleºug unpaºaport14 , se mutã la oraº. Mai întâi ca salahor pe unºantier hidroelectric ºi apoi intrã în miliþie.

13 - O verstã = 1,067 km14 - Toþi cetãþenii URSS, pentru a se deplasa dintr-un loc în

altul aveau nevoie de un paºaport interior. Iar cei de la sat î lobþineau foarte greu.


Vechii lui prieteni, când veneau sã-ºi vândãlegumele la piaþa colhoznicã, îl mai întâlneau. Câteodatã,în uniformã, cu revolver la ºold, urmãrindu-i pespeculanþi. La început îi mai scria din când în când ºiNiurei, dupã aceea se însurase ºi avusese un copil iarscrisorile, din ce în ce mai rare, la un moment dat ,încetarã de tot. Se mulþumea sã-i mai dea câteva semnede viaþã doar prin cunoºtinþele comune.

Niura, t imidã din fire, nu fusese în stare sã-ºigãseascã un bãrbat care sã stea cu ea. Ultimul o pãrãsisepentru cã era prea tãcutã, altfel n-ar fi avut ce vinã sã-ibage.

Un altul vru sã profite de ea înainte de mãritiº ºifiindcã-l refuzase, o pãrãsise ºi el. Atunci se dãrui unuial treilea, care însã o pãrãsi pentru cã-i cedase prearepede. ªi , dacã la început peþi tori i nu erau ei preanumeroºi, dupã aceea se topiserã ca neaua la soare.

Unul se însurase, altul plecase-n armatã ºi nu semai întorsese acasã; cât despre cei care veneau din urmã,cei ce creºteau, lor abia le ajungeau fetele de vârsta lor.Aºa cã din aceste motive rãmãsese Niura singurã… ªiatât de singurã cã ajunsese sã vorbeascã cu animalele!

Pentru cei mai mulþi þãrani vaca nu-i decât o vacã.O hrãneºti, o mulgi, o trimiþi la pãºune ºi atâta tot. Niuraînsã avea ºi mai mare grijã de a ei. O þesãla, îi scoteascaieþii din coadã, îi vorbea ca unui om, îi dãdea ce aveamai bun, o bucatã de zahãr, de pâine; ºi de aceea ºi vacase purta ca un om cu prietenul sãu. Când venea turma dela pãscut, vaca Niurei venea în galop la grajdul ei; timpulla pãºune îi pãruse atât de lung!

ªi se juca cu stãpâna ei , o împungea uºor cucoarnele ca s-o facã sã râdã. Dar vai de cel ce ar fi încercatsã-i facã ceva Niurei. C-atunci nu mai glumea. Cu ochiiroºii de furie îl împungea de-a binelea pe agresor ºi apoisã te þii!


Cât despre vierul Borca, ãsta alerga dupã Niura cao mascotã. Niura îl luase cu doi ani în urmã de la uncolhoz, gândindu-se cã o sã-l taie dupã ce-l îngraºã.Numai cã purceluºul era slãbãnog ºi bolnãvicios. IarNiura îl dãdãcise ca pe un copil; îl hrãnise cu biberonul,îl spãlase ca pe un copil într-o copaie, îl înfãºurase încârpe ºi-l culcase în pat. O datã vindecat apoi, nu se putusehotãrî sã-l taie. ªi de aceea, de atunci, ca un câine slab ºimurdar, se zbenguia prin curte alergând dupã gãini ,însoþind-o pe Niura pânã la poºtã ºi aºteptând-o searaacasã când venea de la lucru. Tot satul ºtia ce bucuroasãera.

ªi chiar ºi gãinile ei nu erau ca celelalte alevecinilor. Numai ce se aºeza Niura pe prispã ºi toate sestrângeau în jurul ei. Una i se cocoþa pe umãr, alta pecap, stând acolo fãrã sã miºte ca o stinghie. ªi nici Niuranu se miºca ca sã nu le sperie. Mulþi râdeau de ea. Dar eanu se supãra; se gândea cã, dacã o fãpturã i se arãta bunãºi afectuoasã, de ce sã-i fie ea mai prejos acesteia ºi sãnu-i rãspundã cu afecþiune. ªi iatã cã în faþa ei, pe brazdã,sãpând ca ea, un omuleþ în uniformã ºi cu urechi roºii îiþinea hangul. Cine era el ºi ce voia? Poate cã numai sãschimbe o vorbã cu ea, poate mai mult, dar de unde sãºtii?

Ziua era pe sfârºite. Începuse sã batã un vânticel ºiTiopa rãspândea unde de rãcoare. Marele soare roºu, tãiatîn douã de un fel de nor în formã de fulg, tocmai sepierdea în zarea fumurie. Turma mergea în celãlalt capal satului ºi Niura, lãsându-l pe Cionchin în grãdinã,alergã sã-ºi întâmpine vaca. În drum o întâlni pe NincaCurzova care ºi ea ieºise sã-ºi întâmpine vaca cu o nuiaîn mânã.

- Ei! ai reuºit sã-þi sapi cartofii? o întrebã Ninca cuuºoarã ironie în glas. (Tot satul remarcase cã Niura nulucrase singurã în grãdinã).

- Au mai rãmas câþiva, zise Niura.


- E mai uºor acum cu ajutor, adãugã Ninca, trãgândcu ochiul.

- Sigur cã da, cu patru mâini, rãspunse Niura roºindla obraz.

- Cel puþin e bãiat bun? se interesã Ninca, trecândla lucruri mai practice.

- De unde vrei sã ºtiu? (Niura ridicã din umeri.) ªipoþi ghici? mai adãugã ea. Nu-i mai mare decât trei mere,dar e foarte vrednic la treabã. Când s-a pornit cu sapa pebrazdã, nu m-am putut þine de el.

- Bine; e bine atunci, o aprobã Ninca. Dar cum îlcheamã?

- Ivan, zise Niura mândrã, ca ºi cum i-ar fi spuscine ºtie ce.

- Neînsurat?- Nu l-am întrebat.- N-ai fãcut bine, trebuia, ºi încã iute!- Dar mi-a fost ruºine, chiar aºa iute.- Dacã-l întrebi aºa direct e jenant, zise Ninca

convinsã, dar ai putea sã-i strecori uºor întrebarea, ca ºicum ar veni vorba, dar fãrã sã insiºti. Oricum însã el totte va minþi.

- De ce sã mã mintã?- De ce sã nu te mintã? Toatã viaþa noastrã-i un ºir

de minciuni. Bãrbaþii mint ºi femeile îi cred. ªi ãsta, altãu, e ºi militar pe deasupra. Are ºi el chef sã petreacã unpic ºi asta-i tot. Trage-l de limbã ºi cautã sã-i vezi ºihârtiile. Deºi alea nu-s ca un paºaport.

- Deci nu-i nimic de fãcut? întrebã Niura.- Nu prea, aºa cã trebuie sã-l crezi.- Eu, totuºi, nu ºtiu de ce, dar am încredere în el,

zise Niura. Nu prea pare sã mã mintã.- Dacã-l crezi, treaba ta, zise Ninca indiferentã, dar

eu în locul tãu nu l-aº bãga prea repede în pat.- ªi cine-l bagã în pat? întrebã Niura roºind.


- N-am zis cã-l bagi, dar s-ar putea întâmpla. ªiºtii cum sunt militarii; îºi fac trebuºoara ºi apoi…?

Ninca sãri la gard, cãci vaca (Bãlaia) se ivise pedrum ºi galopa prin sat spre stãpâna ei, cu scaieþii pe ea,ºi cu un aer cã nimic n-ar fi putut-o opri din drum. Iar îndreptul stãpânei se opri brusc.

- Ei drãcie! strigã Ninca speriatã. Bagã de seamãNiura, cã-ntr-o zi o sã te împungã.

- Nu te teme, zise Niura scãrpinând-o pe Bãlaiaîntre coarne. Istovitã de alergãturã, respira zgomotos cunãrile larg deschise.

- A mea nu ºtiu ce-o fi fãcut, zise Ninca. Sã vãddacã n-o fi intrat în vreo grãdinã. Treci pe la mine sã maitrãncãnim o leacã, zise ea, invitând-o ca de obicei. O sãmai ºi cântãm ºi o sã râdem împreunã.

ªi se duse agitându-ºi nuiaua.La întoarcere, Niura trecu pe la mama Dunia, ca sã

cumpere de la ea o jumãtate de litru de þuicã. Se temeaînsã ca baba sã n-o întrebe pentru cine o cumpãrã ºi sepregãti sã-i spunã cã pentru tatãl ei care-i transmisese cãva veni s-o vadã. Numai cã mama Dunia deja bãuse atâtde mult cã nu-i mai pãsa de nimic.

ªi, în t imp ce Niura îºi mulgea vaca, ieºit dinpridvor, Cionchin, terminându-ºi treaba, se apucase sãfumeze pe iarbã.

- Eºti obosit? întrebã Niura.- Nici nu-mi pasã, zise Cionchin. O treabã ca asta

pentru mine-i o joacã.- Am pus masa în casã, zise Niura, trecând peste

orice jenã.- Masa? (Ochii lui Cionchin se aprinserã, dar omul

amintindu-ºi deodatã de situaþia lui de soldat, oftã) n-am dreptul. Îmi pare rãu dar nu pot. Uite, m-aºteaptã ãla(ºi cu degetul îi arãtã avionul).


- Doamne! dar cine sã se atingã de el? zise Niuramiratã. Cu oamenii care trãiesc aici, n-ai nici de ce sã-ncui uºa.

- Chiar n-o-ncuiaþi? întrebã Cionchin plin desperanþã. ªi niciodatã nimeni nu va furat ceva?

- Nu. ªi nu-mi amintesc s-o fi fãcut cineva vreodatã.Sau nu, a fost o datã un caz, dar atunci eram micã, înaintede a se face colhoz. ªtefan Lucov, cel ce stã înapoiabirourilor administraþiei colhozului, a avut un cal care i-a dispãrut. S-a crezut cã þiganii. Apoi l-au gãsit, trecuserâul.

- ªi dacã copiii din sat o sã-mi umble la avion?întrebã Cionchin care se vedea cã-ncepuse sã cedeze.

- Copiii dorm la ora asta.- Bine, atunci o sã intru puþin, zise el hotãrându-

se. Îºi luã apoi puºca ºi Niura sapele.Prima încãpere era orânduitã cu grijã ºi, pe masã,

se vedea o sticlã astupatã cu o zdreanþã, douã pahare,douã farfurii, una cu cartofi fierþi ºi alta cu castraveþi. ªiCionchin vãzu cã nici vorbã de carne.

Lãsându-ºi puºca în izbã, alergã la avion ºi cãutãîn sac. Niura tãie apoi cârnatul în felii groase ºi, partizaniai celui mai mic efort, renunþarã sã mai deschidã cutiilede conserve.

Niura îl aºezã pe Cionchin pe o bancã de-a lungulperetelui ºi se puse ºi ea pe un scãunel în faþa lui. Cionchinturnã þuicã: un pahar pentru el, unul pentru Niura, care-lopri, zicându-i cã pentru ea doar o jumãtate. Ridicândapoi paharul, el închinã:

- Bine te-am gãsit!Al doilea pahar îl binedispuse. Se descheie la tunicã

ºi-ºi scoase centura. Lipit de perete uitase de avion. Sefãcuse întuneric. Umbra Niurei plutea în faþa lui ca-ntr-o ceaþã, când dublându-se când revenindu-ºi la loc.Cionchin era vesel, liber ºi uºor. ªi-i fãcu semn cu degetulNiurei sã se apropie.


- Vino-ncoa!- Ce sã fac?- Numai aºa.Încercã puþin sã se împotriveascã:- Putem vorbi ºi aºa faþã-n faþã, la masã.- Haide numai! (vocea-i devenise rugãtoare). Doar

n-o sã te mânc.- Degeaba, zise Niura care, totuºi, dându-se dupã

masã, veni sã se aºeze lângã Cionchin, dar destul dedeparte de el.

ªi stãturã aºa în liniºte. Nu se auzea decât tic-taculunui orologiu cu greutãþi. Se fãcuse noapte. Cionchinsuspinã ºi se aºezã lângã Niura. Niura oftã îndelung ºi sedepãrtã de el. Cionchin se supãrã ºi el ºi se apropie deNiura. Niura iar oftã ºi se depãrtã de el. Ajunsese lacapãtul bãncii, sã continue, era primejdios.

-Nu-i prea cald acum? zise Cionchin trecându-imâna pe dupã umeri.

- Dar nici prea frig, rãspunse Niura încercând sãse desprindã de el.

- Nu ºtiu de ce, mi-s mâinile reci, bombãni el,bãgându-i mâna în sân.

- Asta-i pentru cã staþi tot timpul în aeroplan, ziseea, încercând disperatã sã se elibereze.

- Tot timpul, zise el (ºi încercã sã-i desfacã feteisutienul).

VII

E searã sau dimineaþã?E luminã sau întuneric? Era clar cã Cionchin se

trezea ºi credea cã cineva voia sã-i ia avionul. Sãri josdin pat; nimeni nu mai era lângã el ºi ieºi repede înpridvor. Acolo îl vãzu pe Samuºkin înhãmând grabnic laavion un cal alb asemãnãtor cu Graur, fostul sãu cal.


- Ce faci? îi strigã Cionchin, dar Samuºkin se fãcucã nu-l aude ºi , sãrind în carl ingã, biciui calul cusfichiciul. Calul sãri în sus ºi, dând din copite, se ridicãde la pãmânt odatã cu avionul care se-nãlþa ºi el. Pe aripainferioarã a biplanului, cu picioarele bãlãbãnindu-se îngol, stãteau fetele acelea care trecuserã pe lângã Cionchincu cãruþa. Niura se aºezase ºi ea printre ele ºi, cu secera,îi fãcea semn sã vinã dupã ea. Cionchin începu atunci sãalerge dupã avionul care mereu îi scãpa când era gata,gata sã-l prindã.

ªi goana îi era foarte grea cu bluza în bandulierã ºicu puºca în mânã. Pânã la urmã, constatând cã puºca îiera total inutilã (adjutantul uitase de cartuºe), o aruncãºi-ncepu sã alerge mai sprinten. ªi mai, mai cã atinseseavionul, gata sã apuce secera pe care i-o întindea Niura,când în faþã-i apãru aghiotantul care-l întrebã rãstindu-se la el: Ei! nu mai saluþi?

Se opri atunci gândindu-se dacã sã mai continuegoana sau sã renunþe. Adjutantul însã iar strigã:

- Ia treci pragul ºi mai salutã încã de zece ori!Cionchin roti privirea în jur dar nu vãzu nici un prag pecare sã-l treacã ºi de dupã care, pãºind, sã execute ordinuladjutantului pânã a nu se depãrta prea mult avionul deel.

- Aa! Nu vezi pragul? îi strigã aghiotantul. Stainumai c-o sã-þi scot eu ochii, ca sã vezi ce-i de vãzut! ªi,zicând aceasta se apropie de el ºi-i scoase ochiul dreptîntinzându-i-l. Iar din ochi Cionchin vãzu atunci ieºindun prag scrijelit pe care stãtea un felinar.

- De ce arde felinarul? Cã se vede ºi fãrã el, se maigândi el. Dupã aceea luã ochiul de la adjutant, se îndreptãspre prag ºi-ºi aduse pe loc aminte de avion uitându-seiar împrejur.

Avionul era tot acolo, în spatele lui. Plutea fãrã sãse miºte în timp ce calul dãdea ºi el din picioare fãrã sãpoatã înainta mãcar un pas. Ar trebui sã-l potcovesc, îºi


zise Cionchin. Iarþev, instructorul politic, se ivi atunci ºiel de dupã o colinã ºi-i fãcu semn cu degetul.

Cionchin privi spre aghiotant ca sã-i cearãpermisiunea sã plece, dar aghiotantul era ocupat: descriaun fel de cerc cãlare pe furierul Trofimovici în timp ce,din mijlocul cercului, Pakomov, cu un bici în mânã, îllovea când pe unul când pe celãlalt. Iar când Cionchin seapropie de Iarþev ºi acesta i se aplecã spre ureche, el,temându-se de cine ºtie ce i s-ar fi putut întâmpla, ºi-oastupã cu palma.

- Nu te teme, îi spuse Samuºkin din spate, n-o sã-þiscuipe în ureche. Ivan ridicã atunci mâna de la ureche ºiIarþev, transformându-se pe loc într-un scarabeu, i se vârîîntr-însa.

Asta-l gâdilã pe Cionchin ºi voi sã se scuture ca sãscape de el. Iarþev însã îl potoli: “Stai aºa, tovarãºeCionchin, eºti de neatins ºi eu nu-þi vreau rãul. Am fostdoar însãrcinat sã-þi spun cã tovarãºul Stalin n-a avutniciodatã vreo nevastã, pentru cã el însuºi a fost femeie”.Acestea fiind apoi spuse, Iarþev se prefãcu din nou în om,îi sãri din ureche ºi dispãru dupã colinã. Din cer însãatunci coborî tovarãºul Stalin. Era îmbrãcat ca o femeiecu mustãþi ºi cu pipa între dinþi; în mânã avea o puºcã.

- Asta-i? întrebã el aspru cu un uºor accentgeorgian în voce.

- E a mea, se bâlbâi Cionchin întinzând mâna dupãarmã.

Tovarãºul Stalin atunci se dãdu puþin la o parte ºiadãugã: “Unde-i adjunctul?” Adjunctul alergã atunci îngalop cãlare pe Trofimovici. Trofimovici, cal, dãdea cucopita în pãmânt ºi încerca sã scape de cãlãreþ , daradjunctul îl apucase bine de o ureche.

- Tovarãºe adjunct, zise Stalin, Cionchin, ostaº derangul doi, ºi-a abandonat postul ºi ºi-a pierdut arma. Or,armata noastrã roºie nu are nevoie de astfel de soldaþi.Propun ca tovarãºul Cionchin sã fie împuºcat.


Atunci adjunctul sãri din spatele lui Trofimovici,îi luã arma din mânã tovarãºului Stalin ºi-i strigã luiCionchin: Culcat!

Cionchin se culcã la pãmânt. Sub el era cevavâscos, un fel de praf care-i intra în gurã, în urechi ºi-nochi ºi-n care se cufunda cu totul. Se sforþa el sã scape,se aºtepta sã-i strige “Drepþi”, dar ordinul întârzia ºi else înfunda ºi mai tare în mocirlã. Mai simþi apoi ºi-n ceafãceva rece, desigur þeava puºtii din care avea sã iasãglonþul dintr-o clipã într-alta…

Se trezi apoi într-o sudoare rece. Alãturi de el,sprijinitã pe umãrul lui, dormea o femeie necunoscutãpe care nici nu apucase s-o-ntrebe cine-i ºi de ce stãteaîn pat cu el.

Numai descoperindu-ºi apoi puºca atârnatã în cuiîºi aduse aminte de toate. Sãri atunci pe loc din pat,împiedicându-se în brãcinarul izmenelor lui lungi, ºi se-ndreptã spre fereastrã.

Afarã se fãcea ziuã ºi avionul era tot la locul lui,unde-l lãsase de cu searã, cu aripile þepene pãtând cerulcare se lumina. Cionchin suspinã uºurat ºi, întorcându-se, dãdu cu ochii de Niura care ºi ea ar fi vrut sã se facãoarecum cã nu-l vede. Sã fi închis iarãºi ochii nu-i preavenea, sã-i fi þinut deschiºi, nu mergea. Ca de altfel ºibraþul alb ºi durduliu, gol pânã la umãr ºi întins pestecuverturã. Îl trase totuºi uºor sã-l ascundã cu un surâsnãuc. Cionchin, tulburat, dar nevoind nici el sã lase sã sevadã aceasta, alergã spre fatã, o apucã uºor de mânã ºi oscuturã: “Bunã dimineaþa, doamnã!” îi zise el.

ªi-n dimineaþa aceea þãrãncile, care-ºi mânauvacile la pãºune, îl vãzurã pe Cionchin ieºind desculþ ºinumai în tunicã de la Niura. Ajuns apoi la avion, zãbovipânã sã-l aranjeze ºi, desfãcând gardul, i-l bãgã fetei înogradã; dupã aceea aºezã la loc toate ostreþele.


VIII

Golubiev, preºedintele colhozului, se distingeaprintr-o singurã trãsãturã de caracter: indecizie cronicã.Dacã la micul dejun, nevastã-sa îl întreba: ce mãnânci,ochiuri sau paparã? el rãspundea:

- Fã-mi paparã. ªi în timp ce femeia scotea tigaiacu cartofi, el ºtia sigur cã, de fapt, voia ochiuri. Atuncifemeia bãga tigaia în cuptor ºi se ducea afarã sã cauteouã. Iar când revenea în camerã cu ouãle, bãrbatul sãu oprivea spãºit: avea din nou poftã de cartofi.

ªi uneori se supãra.- Dar hotãrãºte-te o datã, nu mã face sã umblu dupã

toanele tale! se rãstea ea la el.Liberul arbitru era pentru el o torturã. Suferea, de

pildã, dimineaþa, când trebuia sã-ºi punã cãmaºa, verdesau albastrã; sau ce cizme sã-ºi ia, pe cele vechi sau pecele noi? E adevãrat cã-n ultimii douãzeci sau douãzeciºi cinci de ani nu se fãcuserã multe în þarã, ca sã nu maiaibã de ce se-ndoi, dar el totuºi se-ndoia, mai ales cu celecu care nu prea era obiºnuit . Nu degeaba Borisov,secretarul Comitetului raional pentru M.T.S. îi spuneacâteodatã:

- Nu uita apoi cã eºti urmãrit pas cu pas! ªi astea ile spunea în faþa oamenilor. Dar de ce sã-l fi urmãrit,numai el ºtia sau nici mãcar el.

Într-o zi Borisov conducea la Comitetul raional oºedinþã cu preºedinþi i de colhoz pe tema ridicãri inivelului de randament la vacile de lapte. Colhozul luiGolubiev ocupa, ca rezultate, o poziþie de mijloc. Numerita nici laude dar nici obiecþii, iar Borisov stând labirou, examina în timpul acesta bustul de ghips al luiStalin pe care-l pusese lângã fereastrã într-o vazã de florimaro. Dupã reuniune, Borisov îl reþinu pe Golubiev. În


picioare, alãturi de bustul ºefului, al cãrui cap îl mângâiaîntr-una, îi zise atunci:

- Ceea ce voiam sã-þi spun, Ivan Timofeevici, e cãdupã Kilin, responsabilul tãu de celulã, tu ai acorda foartepuþinã atenþie propagandei vizuale. N-ai fãcut nimicdeosebit pentru diagrama creºterii producþiei industriale.

- N-am fãcut ºi nici nu voi face, îi rãspunse întãrâtatGolubiev. Eu nu am cu ce construi un gard ºi el nu segândeºte decât la diagrame ºi la cum sã împrãºtie baniicolhozului.

- Ce înseamnã aia risipã? zise secretarul. Ce vreasã însemne asta? Tu îþi dai seama ce spui?

- Perfect, zise Golubiev. Înþeleg foarte bine. Numaicã mã doare sã risipesc banii colhozului. N-am destuipentru el; n-am cu ce s-o scot la capãt. ªi tu cu asta aigãsit sã mã jupoi, cã-s preºedinte?

- Da, dar nu uita cã mai întâi eºti comunist ºi apoipreºedinte. Diagrama este o afacere politicã capitalã. ªimie mi se pare ciudat cã un comunist nu-ºi dã seama deasta. ªi nu ºtiu dacã pãrerea ta e pur ºi simplu greºitã sauare rãdãcini mai adânci? Iar dacã tu o þii mereu aºa, o sã-þi mai facem o anchetã, ºi-o sã-þi rãscolim tot sufletul, ºi,Doamne, ce-o sã te mai cãieºti!

Mânios, Borisov îi dãdu apoi bustului o palmã pestecap. De durere îºi retrase însã brusc mâna, dar în loculdurerii pe chipul lui se instalã spaima de ceea ce fãcuse.Cu gura cãscatã ºi înghiþind în sec, îl privea pe Golubievca hipnotizat. Numai cã ºi Golubiev era aproape mort despaimã. Nici el n-ar fi vrut sã vadã ceea ce vãzuse, darvãzuse cu ochii lui. ªi ce sã facã acum? O sã se facãoarecum cã n-a vãzut? Borisov s-ar fi dus sã spunã cefãcuse, iar el , Golubiev, ar f i fost pedepsit cã nu-ldenunþase. Dacã însã îl denunþa, tot l-ar fi bãgat oricumla închisoare pentru cã vãzuse ceea ce vãzuse. Amândoiîºi aduceau bine aminte ce pãþise ºcolarul care, vrând sãtragã cu praºtia în învãþãtoare, nimerise în sticla de


protecþie a tabloului ªefului. ªi, dacã i-ar fi scos un ochiînvãþãtoarei, pentru cã era totuºi copil, ar fi fost iertat.Dar atinsese Portretul, ceea ce însemna un atentat, nicimai mult nici mai puþin. ªi ce pãþise dupã aceea copilul,nimeni nu mai ºtia, pentru cã nimeni nu-l mai vãzuse.

Borisov fu însã primul care depãºi momentul.Scosese repede din buzunar tabachera, o deschise ºi-oîntinse lui Golubiev. El însã ezitã o clipã, dar pe urmã sehotãrî totuºi sã ia o þigarã.

- Apropo, despre ce discutam? îl întrebã Borisovca ºi cum n-ar fi fost nimic între ei. (ªi acum luasedistanþã faþã de bust).

- Despre programarea vizualã, zise stânjenitGolubiev, care-ºi revenea ºi el treptat, treptat în fire.

- A, da (Borisov schimbase tonul) ziceam deci IvanTimofeevici cã tu subestimezi importanþa poli t icã apropagandei vizuale; te rog însã prieteneºte sã te maigândeºti la asta.

- Bine, bine, o sã mã mai gândesc, rãspunseGolubiev plictisit ºi dând sã plece.

- Atunci e foarte bine, zise Borisov încântat(luându-l pe Golubiev de mânecã ºi conducându-l pânãla uºã, mai adãugã ºoptindu-i:) ªi încã ceva, Vaniºca, aºvrea sã te previn prieteneºte: nu uita cã eºti supravegheatîndeaproape.

Golubiev o porni pe uliþã. Timpul continuã sã fiefrumos ºi uscat. Preºedintelui nu-i cam convenea ºi segândi cã n-ar fi stricat sã mai plouã. Legat de un gard,calul sãu întindea capul spre un mãnunchi de urzici lacare însã nu putea ajunge. Golubiev se urcã în ºaretã ºidãdu frâu liber calului. ªi calul se opri de la sine vreosutã de metri mai încolo, în faþa unei case de lemn. Dupãfirmã, acolo se putea bea ceai. În faþa intrãrii se gãsea uncãruþ cu niºte bidoane de lapte. ªi preºedintele îºi dãduseama cã erau ale colhozului. Calul era legat de unstãvilar. Golubiev ºi-l legã ºi el mai încolo, se urcã pe


treptele ponosite ale pridvorului ºi deschise uºa. Nasulîi spunea cã-i rost de bere ºi de varzã acrã.

O femeie de dupã tejghea îl salutã numaidecât.- Bunã ziua, Ivan Timofeevici!- Bunã Aniuþa, rãspunse preºedintele aruncând o

privire spre colþul încãperii : Spãtosul tocmai îºiterminase berea.

La vederea preºedintelui, omul se ridicã.- Stai jos, nu te deranja, îi zise Golubiev fãcându-i

cu mâna semn sã stea liniºtit.Aniuþa îi turnã porþia obiºnuitã: o sutã cincizeci

de grame de votcã ºi o halbã de bere.Ca întotdeauna îºi vârî votca în bere ºi se duse ºi

se aºezã lângã Spãtos. ªi cum acesta dãdu sã se ridicedin nou, Golubiev îl apucã de umãr.

- Ai dat laptele? î i zise preºedintele luând oînghiþiturã de bere.

- Da, zise Spãtosul, numai cã i-au gãsit un cusur:cicã n-are grãsime.

- N-au decât sã se descurce ei cu asta! îi rãspunseGolubiev nerãbdãtor. Dar tu ce fãceai aici?

- Am întâlnit-o, nu departe de aici, pe Niurca,funcþionara de la poºtã, ºi i-am promis c-o duc pânãacasã. Iar acum o aºtept.

- Dar ia spune, e adevãrat cã trãieºte cu un soldat?îl întrebã Ivan Timofeevici, interesat.

- ªi de ce n-ar trãi? îi rãspunse Spãtosul, o ajutã latreabã, pe bune. În timp ce ea e la poºtã, el taie lemne,carã apã ºi face de mâncare. Îºi pune ºorþul Niurcãi, umblãprin casã ca o femeie ºi face treabã. Eu nu l-am vãzut,dar oamenii zic cã ºi brodeazã batiste cu semnul cruciipe ele (ºi Spãtosul începu sã râdã). ªi, zãu, de când sunt,n-am vãzut un bãrbat cu ºorþ ºi pe deasupra ºi sã brodeze!Cel mai interesant însã e cã, se zice, c-a fost trimis aicinumai pentru o sãptãmânã. ªi s-a scurs o sãptãmânã ºijumãtate iar el nici gând sã plece. Eu însã nu ºtiu, Ivan


Timofeevici, poate cã lumea-i înapoiatã, dar zice-se cãnu întâmplãtor s-ar afla aici soldatul ãsta. ªi unii credcã-i venit pentru vreo anchetã.

- Ce anchetã? întrebã preºedintele neliniºtit.Spãtosul cunoºtea bãnuiala bolnãvicioasã a lui

Golubiev ºi-i fãcea plãcere sã-l stârneascã. ªi chiar vedeacã cuvintele nu-i fuseserã în zadar.

- Eu, ce sã ºtiu? Ar fi imposibil sã-l þinã aici numaiaºa. Dacã aeroplanul s-a stricat, atunci sã-l repare. ªi dacãnu-i reparabil, atunci sã se descotoroseascã de el. De cesã þ inã aici un om degeaba? Aºa cã vezi, IvanTimofeevici, de ce se întreabã lumea. Sunt zvonuri careumblã (Spãtosul coborî tonul ºi se apropie de preºedinte).Se mai zice cã s-ar desfiinþa colhozurile.

- Nu vorbi prostii, zise preºedintele nemulþumit.Asta n-o sã se întâmple niciodatã, bagã-þi minþile în cap!Noi sã ne vedem de treburile noastre, nu sã ascultãmpalavre. (Îºi terminã bãutura ºi plecã).

- Ascultã Spãtosule: Dacã Beliacova mai întârzie,nu o mai aºtepta. Poate ajunge acasã ºi pe jos, ce-iprinþesã?

Luându-ºi la revedere de la Aniuta, ieºi, se urcã înºaretã ºi se duse acasã. Numai cã ceea ce-i spuseseSpãtosul bãgase la cap ºi-ºi adusese aminte ºi de aluziilelui Borisov referitor la supravegherea lui; pesemne cãpentru el venise. Dar de ce sã-l supravegheze pe el? Doarn-o fi tocmai soldatul acela? Doar nu l-or fi trimis pentruasta? ªi, la drept vorbind, nu prea pãrea el, Cionchin, sãfie omul cãruia sã i se încredinþeze aºa ceva; iar cei ce-ltrimiseserã n-or fi fost atât de proºti sã aleagã pe unulcare ar fi putut fi imediat descoperit? Deodatã însã luiGolubiev îi mai trecu ceva prin cap: Sã zicem cã m-aºduce sã-l întâlnesc pe soldatul ãsta ºi cã i-aº zice, bãtândcu pumnul în masã: Hai, spune, zi-mi ce misiune ai primitºi cine þi-a dat ordinul sã rãmâi aici? ªi, de-ar fi aflat


mãcar ceva, tot ar fi fost altcum decât sã trãiascã mereucu spaima unei primejdii necunoscute.

IX

Trecuse o sãptãmânã ºi jumãtate de când Cionchinaterizase la Crasnoie ºi se instalase la Niura. Se obiºnuiseîntre timp cu locul, cunoºtea oamenii ºi se integrase înviaþa satului. ªi nici un semn cã s-ar fi gândit superioriisã-l ia de acolo. ªi nu s-ar fi zis cã felul acesta de viaþãn-ar fi fost pe gustul lui Cionchin, dimpotrivã, nu se maiscula dupã goarnã, nu se mai dãdea stingerea, nu tugimnasticã, ºi nici instrucþie poli t icã! În armatã sedescurcase el bine în ceea ce privea hrana, dar aici, pâinea,laptele, ouãle, toate erau proaspete; ceapa se aducea dingrãdinã ºi avea ºi o femeie: trai pe el!

În locul lui Cionchin, oricine ar fi acceptat un astfelde post pânã la demobilizare, ba chiar ºi un an, doi înplus.

ªi totuºi ceva îl chinuia pe omul nostru: faptul cã,în principiu, fusese trimis aici pentru o sãptãmânã, darcã aceastã sãptãmânã se scursese fãrã ca sã mai fi primitnici un semn de la unitate, nici o veste, nimic, nimic. Iardacã l-ar fi lãsat pentru mai mult timp, trebuia sã-l anunþe.ªi n-ar fi fost rãu sã-i mai fi împrospãtat proviziile. Chiardacã, spre norocul lui, locuia la cineva din sat.

ªi, de câteva zile, de fiecare datã când ieºea dincasã, Cionchin ridica nasul în vânt ºi se uita pe cer însperanþa cã doar, doar va vedea un punct care sã creascãmereu; chiar ºi trãgea cu urechea sã audã vreun zgomotde motor care s-ar fi apropiat. Dar, nimic, nici pe cer ºinici s-audã ceva. Neºtiind ce sã facã, Cionchin se hotãrî,în disperarea lui, sã cearã sfatul unui om avizat. ªi acestanu era altul decât vecinul Niurei, Cuzma MatveieviciGladiscev.


Cuzma Gladiscev era cunoscut nu numai înCrasnoie, dar în toatã regiunea ca un mare învãþat. ªilumea îl socotea ca atare pentru cã pe poarta latrinei salede lemn, care era în grãdina de legume, scria W.C., culitere mari ºi negre.

Funcþia lui de paznic la magazia colhozului eramodestã ºi prost plãtitã, dar Gladiscev mai avea în schimbºi rãgazul de a-ºi completa cunoºtinþele, aºa cã, încãpºorul sãu, era atâta ºt i inþã, din cele mai diversedomenii, încât, oamenii pe care-i întâlnea oftau ºi ziceau:cu ãsta e ceva!; ãsta, da, e cineva! ªi nu puþini erau ºi ceice susþineau cã, dacã l-ai fi trezit pe Gladiscev ºi-n miezde noapte ºi l-ai fi întrebat orice, el þi-ar fi rãspuns pe locexplicându-þi cã orice fenomen material, conform ºtiinþeimoderne, se petrece fãrã nici un ajutor divin, venit decine ºtie unde.

Toate cunoºtinþele sale însã Gladiscev le cãpãtasepe cãi autodidactice. ªi, ar fi fost ridicol sã-i atribui, înacest sens, vreun merit învãþãtorului sãu de ºcoalãprofesionalã (de altfel nu avea decât douã clase primare).Cunoºtinþele lui Gladiscev n-ar fi dat roade, dacã n-ar fifost ºi Revoluþia de Octombrie care, cum se ºtie, eliberasepoporul de sclavie, permiþând fiecãrui cetãþean sã urceculmile stâncoase ºi strãlucitoare ale ºtiinþei. ªi n-arstrica sã se mai ºtie cã mintea lui Gladiscev, eliberatã deorice prejudecatã, nu aºteptase acest eveniment pentru aface sã germineze o grãmadã de idei ºtiinþifice originale.Îi ajungea, de exemplu, bunului nostru Cuzma sã vadãniºte gândaci pe sobã ca sã-i trãzneascã prin minte sã-ilege întreolaltã ºi sã-i constrângã sã meargã într-o singurãdirecþie. Sursa aceasta de energie, zicea el , o datãstãpânitã, ar f i fost considerabilã ºi folositoare înagriculturã. Sau, altã datã, vãzând un nor, se gândea: nus-ar putea oare bãga norul acesta într-o învelitoare ºi sãserveascã drept aerostat? ªi se mai zicea (lucru însã greude verificat) cã Gladiscev a fost primul, înaintea


profesorului ªclovschi, care a emis ipoteza originiiartificiale a sateliþilor lui Marte. Dar, pe lângã aceste ideiîntâmplãtoare, Gladiscev mai avea una cãreia se hotãrâsesã-i consacre toatã viaþa ºi care avea sã-l ºi consacre casavant: inspirat de învãþãtura progresistã a lui Miciurinºi Lîsenco, îºi pusese în gând sã creeze un hibridîncruciºând cartoful cu roºia, o plantã care sã dea roadeºi-n pãmânt, tuberculi, ºi-n aer, roºii. Iar, pentru a rãmâneîn spiritul marii epoci, îºi botezase viitorul hibrid: CaleaSocialismului, pe scurt Putiso15 , propunându-ºi totodatãsã-ºi lãrgeascã câmpul experimental pe-ntinsul întreguluicolhoz. Neputând însã obþine o autorizaþie în acest sens,se mãrginise doar la propria-i ogradã, procurând din eaºi vecinilor cartofi ºi roºii . Experimentele însã, dinpãcate, nu dãduserã rezultate immediate satisfãcãtoare,deºi anumite trãsãturi caracteristice ale hibridului putisoîncepuserã sã se vadã: frunzele ºi tulpinele pãreau sãsemene cu cele de cartofi , iar rãdãcinile cu cele aleroºiilor. ªi, în ciuda multor inconveniente, Gladiscev îºipãstra moralul, ºtiind cã adevãratele descoperiri cereaueforturi ºi sacrificii. Din nefericire însã cei ce se îndoiaude experimentele sale se arãtau tot mai neîncrezãtori.Totuºi un singur individ îl remarcase ºi-l încuraja, ceeace sub odiosul regim trist ar fi fost imposibil.

Cadenþele bolºevice , ziarul regional, î iconsacraserã într-o zi un studiu, pe douã margini depaginã la rubrica “Oameni ai timpului nostru”, sub titlulUn selecþionator autodidact. ªi, în articol, i se vedeafotografia autodidactului aplecat pe un smoc de hibriziîn care contempla semnele deja vizibile ale viitoruluiluminos. Iar, dupã jurnalul regional, ecouri furã simþiteºi în cel judeþean, care publicã ºi el un articolaº despreGladiscev. În cele din urmã, chiar ºi unul dintre organelenaþionale îi menþionã numele, printre altele numeroase,

15 - De la rusescul puti soþialisma (calea spre socialism).


într-un art icol de fond inti tulat Opera ºt i inþ i f icã amaselor.

În cercetãrile sale ºi-n lupta lui cu rutina, Gladiscevse mai baza ºi pe spusele unui agronom din Academia deªtiinþe, cu toate cã acestea fuseserã, de fapt, defavorabile.ªi scrisorii, pe care i-o trimisese Gladiscev în persoanã,academicianul î i rãspunsese cã experienþele lui nuofereau nici o perspectivã. Totuºi î l sfãtuia sã nudescurajeze ºi, citând exemplul alchimiºtilor de altãdatã,spunea cã nici o muncã ºtiinþificã nu-i în zadar, fiindcãpoþi cãuta un lucru ºi da peste altul. În ciuda conþinutuluisãu, scrisoarea fãcuse însã asupra destinatarului oimpresie cu atât mai puternicã cu cât era scrisã la maºinãpe o hârtie cu antetul unei instituþii ilustre ºi adresatãrespectabilului tovarãº Gladiscev , în josul paginiisemnând ºi academicianul. Iar cei care citeau aceastãscrisoare, erau cuprinºi de aceeaºi emoþie.

Cu toate acestea, dacã autodidactul î i expuneacuiva, pentru a nu ºtiu câta oarã, perspectivele minunatece i se deschideau lumii prin creaþia hibridului putiso,interlocutorul îl gãsea plicticos ºi se despãrþea grabnicde el. Gladiscev însã, ca atâtea genii necunoscute, suportãcu rãbdare ºi singurãtatea desãvârºitã pânã când apãruCionchin.

ªi dacã lui Gladiscev îi plãcea sã vorbeascã despreopera sa, lui Cionchin, care lâncezea, îi plãcea sã-l asculte:ceea ce-i ºi fãcu sã se împrieteneascã. Uneori, cândCionchin îºi scotea nasul afarã, din diferite motive sauca sã se plimbe, îl gãsea pe Gladiscev la treabã, în grãdinã,plantând, plivind, udând. ªi întotdeauna în aceeaºi þinutã:pantaloni bufanþi din piele de cal, îmblãniþi ºi vârâþi încizme tot din piele, cu un maieu rupt ºi pãlãrie de pai cuboruri largi, gen sombrero, care te fãcea sã te întrebi undeo gãsise.

ªi Cionchin îl saluta:- Hei, vecine, sã trãieºti!


- La fel ºi tu.- Ce mai faci?- Ca-ntotdeauna, trebuºoara mea.Aºa se desfãºura de-a fir în pãr discuþia lor,

armonioasã ºi plãcutã.- ªi pe când cartofii tãi roºii?- Mai aºteaptã puþin; e prea devreme. Toate la

timpul lor, cum se zice. Trebuie mai întâi ca planta sã-ºipiardã florile.

- ªi dacã nu dã nimic anul acesta, ce faci?- Anul ãsta trebuie sã reuºesc, oftã Gladiscev. Ia

uitã-te ºi tu puþin. Tulpina seamãnã cu cea de cartofi, iarfrunzele, dupã tãieturã, cu cele de roºii. Vezi?

- ªtiu eu; rãspundea Cionchin, sceptic, nu pot sã-mi dau bine seama.

- Cum nu poþi? zicea Gladiscev ofensat. Ia te uitãce groase sunt tufele.

- Da; de groase, sunt groase tufele, zicea, în celedin urmã Cionchin, a cãrui faþã se ºi însufleþea; îi veniseºi lui o idee: ªi ce-ar fi dacã s-ar întâmpla invers: sãcreascã roºiile în pãmânt ºi cartofii în aer?

- Nu, aºa ceva e imposibil, îi explica cu rãbdareGladiscev. Ar fi împotriva legilor naturale, cãci cartofulþine de plantele cu rizom, iar tomatele de cele cu fructeleafarã.

- Totuºi ar fi interesant, se încãpãþâna Cionchin.Fãrã îndoialã însã cã întrebãrile lui Cionchin îi

pãreau stupide lui Gladiscev, dar cu cât e mai stupidã oîntrebare, cu atât mai subtil poate fi rãspunsul. De aceeaaceste discuþii le fãceau plãcere amândurora iar prietenialor se-ntãrea pe zi ce trecea. Ba se gândeau sã seîntâlneascã ºi-n familie, Cionchin ºi Niura, iar Gladiscevcu nevastã-sa, Afrodita (aºa o striga Gladiscev ºi toþiceilalþ i dupã el, cu toate cã pe ea, de fapt, o chemaEufrosina).


X

În ziua aceea, Cionchin fãcuse o serie de lucruri:cãrase o mulþime de gãleþi cu apã, tãiase o grãmadã delemne, îl hrãnise pe Borca, vierul Niurei, ºi-i fãcuse ºi eiºi lui de mâncare. Apoi, ca de obicei, dupã masã, se aºezala fereastrã, întotdeauna cu ºorþul Niurei de gât, ºi oaºtepta cu capul sprijinit într-o mânã. Sau, pentru catimpul sã treacã mai repede, îi lua lucrul de mânã. Cevreþi însã mai grotesc decât un soldat stând la fereastrãcu un ºorþ de femeie la gât ºi brodând?! ªi Cionchin ºtiaîntr-adevãr sã brodeze. Era chiar excitat la vedereacruciuliþelor multicolore care se strângeau pe alocuri sãformeze când un cocoº, când un trandafir sau alte motive.

ªi era pus pe brodat ºi atunci; din pãcate însã treabanu prea mergea; îl tulbura gândul cã ce se va alege de el?ªi, ieºind de mai multe ori în pridvor sã pãlãvrãgeascãcu Gladiscev, nu-l gãsise. Nu îndrãznea însã nici sã-lcaute pentru cã nici el nu-l cãutase vreodatã peneaºteptate.

Iar ca sã-ºi omoare timpul într-un fel oarecare,hotãrî sã facã ceva ºi mai greu decât broderia, sã spelepe jos. ªi spãlã, aruncând apa murdarã pe drum, în faþagardului.

O fetiþã de vreo cinci ani, cu rochiþa pestriþã se jucaacolo cu Borca, vierul. Îºi scosese panglica cu care-ºi legapãrul ºi i-o pusese de gât vierului. Iar acesta se cãznea sãse uite la panglicã fãrã sã izbuteascã totuºi. La vederealui Cionchin, însã, fetiþa îºi luã panglica ºi o ascunse înpumn.

- A cui eºti tu, micuþo? o întrebã Cionchin.- Eu, a lui Kilin. ªi tu?- Eu, eu sunt al meu, îi rãspunse amuzat Cionchin.- ªi eu sunt a mamei ºi a tatãlui , î i replicã

orgolioasã fetiþa.


- ªi pe cine-l iubeºti tu mai mult, pe tata sau pemama?

- Pe Stalin, rãspunse fetiþa tulburatã.- Ia te uitã! Pe Stalin?! (ºi Cionchin, care o privea

plecând, dãdu din cap). De fapt ºi el îl iubea pe Stalin,dar în felul sãu.

Legãnându-ºi gãleata se-ndreptã spre casã în timpce Gladiscev, zbârlit ºi roºu la faþã, se ivise în pridvor.

- Ascultã, vecine! îi zise Cionchin bine dispus. Demai bine de un ceas te aºtept. ªi mã întrebam pe unde-ifi umblând?

- Am dormit un pic, îi rãspunse Gladiscev camstânjenit, ºi bâlbâindu-se. Luasem o carte despre selecþiaplantelor ºi mã lungisem ca sã citesc dupã masã, darpesemne cã m-a tâmpit cãldura. E cald ca-ntr-un cuptor,ce mai, curat blestem! ªi dacã nu va ploua, o sã se ardãtotul.

- Ascultã, vecine, zise Cionchin, nu vrei puþintutun? Am aici niºte mahorcã, îþi arde gura. A cumpãrat-o Niura ieri, la târgul din Dolgov.

Dãdu apoi la o parte un colþ al ºorþului, scoase deacolo o cutie de ulei de maºinã plinã cu tutun ºi cu hârtiede ziar fãcutã foiþe.

- Tutunul e foarte dãunãtor pentru sãnãtate, spuseGladiscev apropiindu-se de gard. Savanþii au calculat cão picãturã de nicotinã poate omorî un cal. Totuºi nuîndrãzni sã refuze tutunul oferit, ºi trase un fum dupã careîncepu sã tuºeascã.

- De tare, e tare, spuse el pe un ton aprobator.- Tutunul e Samson în persoanã. Îi trezeºte pe tineri

ºi-i adoarme pe bãtrâni, adãugã Cionchin cam în acelaºisens. Dar ascultã vecine, aº mai avea ceva sã-þi spun.

- Ce anume? (ºi Gladiscev îl privi bãnuitor)- Ei, nu-i mare lucru, o prostie.- Dar spune!- Oo, mai nimic, nici nu meritã sã vorbim.


- Atunci, dacã nu meritã, sã nu mai vorbim,rãspunse cuminte Gladiscev.

- Bine înþeles, conveni Cionchin. Dar, pe de altãparte, cum sã nu vorbim? Am fost trimis aici pentru osãptãmânã; mi s-au dat raþii tot pentru o sãptãmânã ºi,dupã aceea, n-a mai venit nimeni pe la mine sã mã caute.ªi de mâncare, nici pomenealã! Or, sã-nsemne asta cãtrebuie sã trãiesc pe spinarea unei femei din satul ãsta?

- Da, asta nu-i bine, zise Gladiscev. Numele tãu,acum e Alfons.

- Ei, las-o mai încet, zise Cionchin nemulþumit. ªiascultã, dacã tu-þi zici nevestei tale ulcior, te priveºte,dar pe mine mã cheamã Vania, cum m-a chemat ºi pânãacum. ªi, mai ascultã încã ceva ce vreau sã-þi spun.Trebuie sã-i scriu o scrisoare ºefului în care sã-i spuncine sunt ºi sã-i cer ºi informaþii în legãturã cu ce trebuiesã mai fac. Or, tu eºti mai învãþat; cunosc ºi eu literele,dar nu prea mã pricep la scris. La ºcoalã, mã maidescurcam eu, dar, dupã aceea, la colhoz, în armatã, totpe cal ºi numai cãlare, trage de frâu în dreapta, în stânga,ce-mi trebuie carte pentru asta.

- ªtii sã te iscãleºti?- Da, asta ºtiu. ªtiu ºi sã citesc ºi sã mã semnez. ªi

ºti i cum mã semnez? Mai întâi scriu I apoi Ci, apoijumãtate de cerc ºi, dupã aceea, toate literele una dupãalta, apoi, la urmã o liniuþã, uite aºa, cu o buclã, ºi o altãliniuþã de la un capãt la celãlalt al paginii. Înþelegi?

Î-nþeleg, dar ai hârtie, cernealã ºi tot ce trebuie.- Pãi ce crezi? Niurca nu lucreazã la poºtã? Muncã

pe care n-o face oricine, între noi fie vorba. Pentru astaîþi trebuie cap, nu glumã!

- Bine, fie! Haide la tine cã la mine am nevastã ºicopilul care ne-ar stânjeni. ªi ãsta-i lucru greu de fãcut;trebuie sã-i dãm ºi o formã politicã corectã.

O orã mai târziu, documentul, cu rezonanþãpoliticã corectã, era scris astfel:


Comandantului batalionului tov. Pakomov.Din partea tov. Clasa a doua, Cionchin Ivan.

Raport

Permiteþi-mi sã vã semnalez cã-n cursul absenþeidumneavoastrã ºi a prezenþei mele la post, constând în aface de gardã pe lângã materialul militar numit avion,nu a avut loc nici un incident, ceea ce ºi atest prinprezenta. La fel, permiteþi-mi sã mai semnalez cã, nutritde un devotament fãrã seamãn faþã de Partid, de poporulnostru ºi mai ales faþã de marele nostru geniu, tovarãºulIosif Stalin, sunt gata sã continui sã slujesc cu deosebitdevotament ºi pe viitor apãrarea patriei noastre socialisteºi a securitãþii frontierelor, pentru care fapt însã vã rogsã-mi mai asiguraþi raþiile de mâncare necesare încã unuitimp nedeterminat, precum ºi alte lucruri prevãzute demine aici.

Rugându-vã sã nu-mi respingeþi cererea, vãrãmân…

- Corect, aprobã Cionchin dupã citirea operei luiGladiscev ºi-ºi puse semnãtura pe întreaga paginã, cumde altfel ºi spusese cã semneazã.

Gladiscev mai scrisese apoi ºi adresa pe pliculnetimbrat, pe care i- l pregãtise Cionchin, ºi plecãsatisfãcut.

Cionchin puse dupã aceea plicul pe masã, luã unºervet aºternut peste materialul de brodat ºi se aºezã lafereastrã. Afarã nu mai era aºa de cald ºi soarele dãdeasã apunã. Niura nu avea sã întârzie prea mult; vierul Borcao aºtepta ºi el pe colina din dosul satului.


XI

Legându-ºi calul de gard, preºedintele Golubievurcã pridvorul Niurei. ªi nu s-ar fi zis, cã fãcând asta, îºipãstra ºi sângele rece. Ba dimpotrivã. Intrând la Niura îltreceau cam aceleaºi sudori care îl trecuserã când intrasela primul secretar raional. Oricum însã se hotãrâse sãintre ºi n-ar fi dat în nici un caz îndãrãt.

Bãtu la uºã ºi deschise fãrã sã mai aºtepterãspunsul. Cionchin surprins, holbã ochii speriat ºiîncercã sã-ºi ascundã broderia.

- Lucrai? î l întrebã preºedintele poli t icos darcircumspect totuºi.

- Lucrez ca sã nu stau, zise Cionchin, aruncând iutebroderia pe masã.

- Bine, zise preºedintele (bãtea pasul pe loc ºi numai ºtia ce sã zicã). Bine cã lucrezi.

- Da, e bine cã-i bine, dar sã vedem dacã-i bine,glumi Cionchin, ca sã umple ºi el, chipurile, conversaþiacu ceva.

Bate pasul pe loc ca sã devieze discuþia, se gândipreºedintele alegându-ºi o altã tacticã de contraatac,politica externã.

- Ziarele scriu, spuse el prudent ºi apropiindu-sede masã, cã nemþii iar au bombardat Londra.

- Dar ce nu scriu ziarele! zise Cionchin ocolind sãrãspundã direct.

- Cum vine asta? rãspunse Golubiev, uimit. Ziarelenoastre nu scriu nimic în zadar.

- Ia, ascultã, la drept vorbind ce vrei de la mine? îlîntrebã Cionchin adulmecând un fel de primejdie.

- Nimic, zise preºedintele prefãcut. Am intrat ºi eusã vãd ce mai faci . Scrii cumva vreun denunþ(preºedintele tocmai vãzuse plicul adresat autoritãþilor)?

- Scriu ºi eu ce-mi trece prin cap.


“ Ce om remarcabil! se gândi preºedinteleadmirativ. Oricum l-ai lua, aºa-þi rãspunde cã nu pricepinimic. Fãrã-ndoialã cã are studii superioare. ªi poate cãvorbeºte ºi franþuzeºte.”

- Chescãse? mai spuse el pronunþând cum sepricepea ºi el cele câteva cuvinte franþuzeºti pe care leºtia.

- Hai? (Cionchin se holbã la el bãtând din pleoape.)- Chescãse? repetã preºedintele cu insistenþã.- Ce tot bâigui acolo? La ce-þi trebuie asta? se

bâlbâi ºi Cionchin neliniºtit ºi începând sã umble încoloºi-ncoace prin camerã ca sã se l iniºteascã. Ia maiînceteazã sã-mi vorbeºti aºa. Spune-mi odatã clar ce vrei,cã nu-s nici eu aici pentru ochii tãi frumoºi.

- Da, vãd eu bine cã nu eºti aici de dragul meu,zise preºedintele, hotãrât sã treacã fãþiº la atac. Eºtisupravegheat ºi crezi cã noi proºtii nu ºtim nimic? Darazi ºi proºtii s-au trezit. Pricepem totul. ªtim noi cã poatenu-s toate perfecte aici, dar nici mai rãu ca la alþii nu-i.Uite, ia-l pe Voroºilov, ia învãþãtura lui Ilici; peste tot,acelaºi tablou. ªi dacã anul trecut am semãnat încã peîngheþ, e cã aºa am primit ordin. Sus se dau ordinele ºijos, colhoznicul plãteºte oalele sparte, ca sã nu maivorbesc de preºedinte. ªi voi, care ieºiþi din avion, carescrieþi? (din ce în ce mai nervos, începuse sã ºi strige).Bine, scrieþi ce vreþi. Scrieþi cã preºedintele a dus de râpãcolhozul, cã-i beþiv. Da, azi am bãut ºi duhnesc a votcã(se aplecã spre Cionchin ºi-i suflã în nas de-l clãtinã).

- ªi eu, zise Cionchin, încercând sã se justifice,pentru ce-s pus aici? Nici eu nu-s aici de capul meu, citot din ordin.

- ªi de ce n-ai spus pânã acum cã eºti aici din ordin?rãspunse preºedintele (pãrea aproape fericit); ce ai de staiaici ca un ºobolan, deghizat în muiere! Ce ordin ai primit?Sã mã excluzi din partid? Iatã carnetul! Sã mã bagi la-nchisoare? Uite, bagã-mã! Mai bine la-nchisoare decât


aºa viaþã. Am ºi eu ºase copii, ºi-o sã meargã ºi ei sãcerºeascã de acum din sat în sat. O sã se descurce eicumva. Hai, scrie!

ªi, zicând acestea, ieºi trântind uºa. Abia în uliþãapoi îþi dãdu seama de ce fãcuse. Dar de acum îi eratotuna; abia se pornise. “Ei bine, cu atât mai rãu, se gândiel furios dezlegându-ºi calul. Fie ce-o fi! ªi-i mai bineacum decât sã stau tot cu frica în sân.”

Contabilul Volcov îl aºtepta la birou cu raportulfinanciar. Preºedintele îl semnã respirând uºurat fãrã sãse uite la el. Putea conþine ºi erori, nu mai conta acum.Pe urmã îi dãdu ordin lui Volcov sã vizeze ceva fonduripentru pensule ºi vopsea, ca sã-i facã lui Borisovdiagrama cerutã. Dupã aceea îi dãdu liber.

Rãmas singur, îºi reveni încetul cu încetul ºi începusã-ºi facã ordine în hârtiile de pe birou. ªi le aranjã înfuncþie de destinaþie, separat, apoi intrãrile ºi ieºirile,(încã neexpediate) raporturile financiare ºi doleanþelecolhoznicilor. ªi atunci auzi ºi o discuþie de dincolo deperetele biroului sãu, care-l despãrþea de culoarul de laintrare.

- Cum intri în celulã, þi se pune sub picioare o cârpãumedã.

- De ce?- O sã-þi spun. Dacã e pentru prima oarã, vei cãlca

peste cârpã. Dacã nu, o sã-þi ºtergi picioarele pe ea ºi os-o arunci la gunoi.

- Pãcat de cârpã.- Gândeºte-te mai bine la tine. Pentru cã, dacã calci

pe cârpã, o sã te ia… am uitat cum îi spune… la, iniþiere.- ªi dupã aceea?- La-nceput te vor trimite sã cauþi “al cincilea colþ”.

ªtii?- Da, vãd.- Apoi vine “coborârea cu paraºuta”.- Într-o celulã sã cobori cu paraºuta?


- Ascultã-mã ce-þi zic.Discuþia îl pasiona pe Golubiev; ba chiar începuse

sã-l intereseze de-a binelea. Îi pãrea chiar bine cã osurprinsese. Poate c-avea sã-i foloseascã vreodatã!Vocile-i erau familiare. Una, cea care întreba, era a luiNicolai Curzov. ªi cealaltã la fel îi era cunoscutã, numaicã, cu toate eforturile, nu putea sã-l identifice pe vorbitor.

- “Coborârea cu paraºuta” uite ce-i: te iau de mâiniºi de picioare, te ridicã în sus ºi-þi dau drumul sã cazi cuspatele-n jos.

- Dar asta-i rãu! zise Curzov.- Dar ce, crezi cã-i casã de odihnã? Atunci eºti mai

mult sau mai puþin adoptat ºi dupã aceea participi ºi tu laalegeri cu ceilalþi.

- ªi acolo-s alegeri?- Chiar ºi-n afara închisorii. Ca sã alegi ºeful de

grupã, unul dintre ei þine între genunchi o hârtie c-unnume scris pe ea ºi alþii o cautã, fiecare, pe rând. Au însãºi ochii ºi mâinile legate ºi trebuie sã o apuce cu dinþii.

- Dar ãla mai poate umbla, zise Curzov râzând.Mare lucru!

- Sigur cã da, numai cã atunci când îþi vine þierândul, în locul genunchilor, cel cu hârtia îþi întindefundul.

Gingaº cum era, preºedintele strâmbã din nas. Tarevoia sã ºtie cine povestea glumele astea instructive, ºiieºi pe culoar, ca ºi cum ar fi vrut sã se uite în biroulºefilor de echipã.

Pe o bancã, lângã ziarul de perete erau aºezaþiNicolai Curzov ºi Lioºa Iarov, condamnat opt anideoarece cu trei ani în urmã furase un sac de fãinã de lamoarã. Zãrindu-l pe preºedinte, Lioºa se ridicã iute ºi-ºiscoase ºapca cu cozorocul ros, descoperindu-ºi capul raspe care începuse sã-i creascã pãrul.


- Respectele mele, Ivan Timofeevici, spuse el cuun ton care trãda sentimentul unei revederi dupã multtimp.

- Bunã, bunã, îi rãspunse preºedintele; cam posacînsã, ca ºi cum l-ar fi vãzut mai ieri. Te-au eliberat?

- M-au eliberat înainte de termen pentru bunãpurtare, zise Lioºa.

- ªi acum presupun cã vrei sã mã vezi?- Dacã se poate.ªi Lioºa î l urmã pe preºedinte în biroul sãu,

scoþându-ºi din picioare galoºii uzaþi, ca ºi cum s-ar fitemut sã nu trezeascã pe cineva. Îl lãsã apoi pe preºedintesã se aºeze primul, luând abia dupã aceea loc pe margineaunui scãunel de la celãlalt capãt al mesei.

- Ei, ºi ce ai de gând sã-mi spui acum? întrebãpreºedintele pe un ton cam nesigur dupã o clipã de tãcere.

- Am venit sã vã cer de lucru, Ivan Timofeevici,zise Lioºa foarte respectuos, miºcându-ºi foarte nervosºapca pe genunchi.

Preºedintele stãtu puþin în cumpãnã.- Vrei de lucru, zici? ªi ce vrei sã-þi dau eu sã

lucrezi? Ce ºtiu eu despre tine nu-i prea bine. Am nevoiede un om la lãptãrie, ºi o sã te trimit sã lucrezi acolo,numai sã ºtii sã nu mai furi lapte.

- Am promis cã nu voi mai fura, zise Lioºa; ºi sãcrãp aici de-oi mai fura!

- Nu spune asta, prostule, îi zise Golubiev dând ºidin mânã. Tu furi cum bea prostul apã. ªi nu uita ce þi-am mai spus altãdatã ºi ceea ce repet: “Bagã de seamã,Iarov, sã nu faci vreo prostie, c-o s-o pãþeºti!” Þi-am spusori nu?

- Mi-aþi spus, confirmã Lioºa.- Vezi deci cã þi-am spus, ºi tu ce mi-ai rãspuns?

Nu-i nimic, o sã mã descurc eu. ªi tare te-ai maidescurcat.


- N-aveþi dreptate sã-mi aduceþi aminte de trecut,Ivan Timofeevici, zise Lioºa solemn ºi suspinând. Oo,dar de câte ori nu mi-am adus aminte, în lagãr, de ceeace mi-aþi spus! Într-o zi stãteam la masã ºi tocmai nedãduserã niºte zeamã de fructe.

- Vã dãdea zeamã de fructe?- Depindea de ºefi. Unii te lãsau sã mori de foame;

alþii, dacã voiau sã se facã planul, îþi dãdeau de mâncarecum trebuie, haine calde, cu condiþia sã faci însã cât maimult.

- Sunt ºi ºefi simpatici acolo? Preºedintele, plin desperanþã, împinse spre Iarov un pachet de “Dehli”. Ia oþigarã! ªi distracþiile de acolo?

- Câte vrei, zise Lioºa. Cinema, spectacole artisticeºi baie o datã la zece zile. Iar spectacolele organizateacolo erau mai frumoase ca cele din oraº. Aveam în lagãrun artist al poporului ºi doi emeriþi, fãrã sã-i mai numãrºi pe cei obiºnuiþi. În general (ºi Lioºa coborî tonul) suntacolo ºi oameni cu carte, ºi chiar foarte mulþi. Aveam ºiun academician: luase zece ani pentru cã voise sã striceceasul de la Kremlin, ca sã arate, pentru toatã þara, o orãfalsã.

- Imposibil! (Preºedintele î l privi pe Lioºa cususpiciune.)

- Ba da, aºa-i cum v-am spus. sabotori, între noifie vorba, sunt peste tot. Uite, de exemplu: fumaþi þigãri,Delhi, de exemplu. Ei bine ºi ãsta-i un sabotaj.

- Lasã prostiile, zise preºedintele, scoþând totuºiþigara din gurã ºi privind-o suspicios. Adicã ce fel desabotaj mai e ºi ãsta? Sunt otrãvite, sau ce?

- Mai rãu, zise Lioºa convins. Uite: puteþi sã-mispuneþi ce înseamnã “Delhi”?

- Cum sã-þi spun? Delhi e Delhi, un oraº din India.- Vai de mine, suspinã Lioºa. ªi mai zice cã are

carte! “Delhi” înseamnã “Distrugeþi Întreprinderea Leninºi urâþi Internaþionala”.


- Mai încet, zise preºedintele uitându-se spre uºã.Ce ne priveºte pe noi asta? Mai bine vorbeºte-mi desprecondiþiile materiale.

În birou însã intrã atunci Nicolai Curzov fãrã sãmai aºtepte la rând. Trebuia sã meargã la tãiat lemne, adoua zi dimineaþa, ºi-i cerea preºedintelui sã ducã cu elºi douã kilograme de carne.

- Vino mâine, îi zise preºedintele.- Cum mâine? îi rãspunse Nicolai, când trebuie sã

plec dis de dimineaþã ca sã prind trenul.- Nu face nimic, o sã pleci dupã masã, o sã-þi dau o

hârtie cum cã te-am reþinut eu.Aºteptã apoi sã se închidã uºa dupã Nicolai ºi se

întorsese nerãbdãtor spre Lioºa.- Hai, continuã, spune…ªi mama Dunia, care þinea depozitul de alimente

ca sã-ºi completeze norma, vãzu cã lampa din biroulpreºedintelui mai ardea ºi dupã ora unu noaptea.Preºedintele îl tot întreba pe Lioºa despre condiþiile deviaþã din lagãr, trãgând concluzia cã viaþa acolo nu-itocmai aºa de grea, dupã cum spunea Lioºa. Se lucra nouãore pe zi (în timp ce aici de la rãsãritul soarelui ºi pânã laapus), þi se dãdea de mâncare de trei ori pe zi (ºi aici erabine când puteai mânca ºi de douã ori) . Cât desprecinema, de ºase luni de zile preºedintele nu mai pusesepiciorul într-un cinematograf.

Pãrãsindu-l apoi, îi promisese lui Lioºa cã-i va dao slujbã bunã.

- Deocamdatã o sã fi i vãcar. O sã duci ciurdacomunalã la pãscut. ªi fiecare proprietar o sã-þi deacinsprezece ruble iar colhozul o sã-þi mai dea cincizecide copeici de ziua de muncã. ªi oamenii o sã-þi dea demâncare pe rând, într-o zi unul, într-alta altul. Iar dupãce ai sã lucrezi ca vãcar ºi te reabilitezi un pic, poate osã-þi gãsim un loc ºi mai bun.


În ziua aceea, Ivan Timofeevici se întoarse binedispus acasã. Îºi mângâie pe cap copiii adormiþi ºi-i vorbidrãgãstos ºi nevestei, dupã care, biata de ea, neobiºnuitãcu aºa ceva, se duse ºi plânse în antreu.

ªtergându-ºi apoi lacrimile, plecã ºi-i adusebãrbatului din pivniþã o oalã cu lapte rece. O bãu dintr-orãsuflare, dupã care se dezbrãcã ºi se culcã. Nu putu însãs-adoarmã. Suspina ºi-ºi tot aducea aminte chiar ºi decele mai mici amãnunte din spusele lui Lioºa Iarov. Încele din urmã, oboseala îl rãpuse. “ªi acolo se poate, îndefinitiv, trãi”, îºi mai spuse el înainte de a adormi.

XII

- Pãmântul are forma unui glob, î i explicãGladiscev într-o zi lui Cionchin. ªi globul se învârte înjurul soarelui ºi-n jurul propriei axe. Dar noi nu simþimasta, pentru cã ºi noi ne învârtim odatã cu el.

Cã pãmântul se învârteºte, mai auzise Cionchinspunându-se. Nu ºtia cine-i spusese, dar sigur auzise. ªisingurul lucru pe care nu-l putea pricepe era cum de seþineau oamenii în picioare, dacã se învârtea, ºi cum denu se vãrsa toatã apa de pe el.

Cionchin era în a treia sãptãmânã de când stãtea laCrasnoie ºi unitatea lui nu-i mai dãduse nici un semn deviaþã. Un bocanc i se rupsese ºi nimeni, nici din aer nicide pe uscat, nu venea sã-i spunã ce o sã urmeze.

ªi bietul Cionchin nici nu bãnuia cã scrisoarea luinu-i fusese expediatã de Niura. Ea se gândise cã, dacãsuperiorii uitaserã de el , nici ea nu voia sã le maiaminteascã, deºi asta însemna cã omul nu-ºi mai primearaþia de alimente de la cazarmã. Aºa cã-i pãstrase câtevazile scrisoarea în sacoºã ºi pe urmã o arsese.

În timpul acesta se petrecuserã în lume evenimentecare, pentru moment, n-aveau nimic de a face cu celedouã fãpturi. Dar la 14 iunie, la Statul major german,


Hitler þinuse o reuniune în care fusese pus la punct planul„Barbarosa”.

Nici Niura ºi nici Cionchin n-aveau însã nici ceamai micã idee de a acest plan. Ei îºi aveau grijile lor de ocu totul altã naturã. Niura, mai ales, începuse sã arateprost, cã o mâþã nãpârlitã, ºi-ºi târâia un picior. Se culcaudevreme, dar Cionchin n-o lãsa în pace ºi-o trezea de maimulte ori pe noapte pentru plãcerea lui, fãrã sã mai punãºi ziua la socotealã. De abia intra femeia în casã, cã el seºi repezea asupra ei, ca o fiarã flãmândã, ºi o târa în pat,fãrã sã-i mai îngãduie sã-ºi lase nici sacoºa din mânã.

Se ascundea ea sãraca uneori ºi-n podul ºurii, sauîn coteþ, dar el o gãsea oriunde ºi n-avea scãpare. I seplângea ea uneori Ninei Curzova, dar aceasta, care deabia-l putea prinde pe Nicolai al ei o datã pe sãptãmânã,râdea de ea ºi-n secret o invidia.

Or, în ziua în care tocmai se perfecta planulBarbarosa, se cuibãri între Niura ºi Cionchin oneînþelegere greu de priceput. Se lãsase seara. Niura sedusese la ºeful de raion, împãrþise scrisorile ºi-i cedaseîn aceeaºi zi de douã ori ºi lui Cionchin. Îºi fãcea de lucruprin casã, iar el, ca sã nu o stânjeneascã, ieºise afarã cu osecure ca sã repare gardul. ªi ce bucurie pe el sã-ºi admirelucrul! Se depãrta de gard uitându-se cât de bine î lreparase ºi trãgea ºi cu ochiul la el . Nu era oareîndemânatic? De orice s-apuca, reuºea! Niura, se uita ºiea din când în când la el ºi se bucura. De când apãruseIvan, casa începuse sã arate altfel. Soba nu mai afuma,uºa se închidea, coasa era bãtutã ºi ascuþitã. ªi ar fi avutea în casã ºtergãtor de picioare dacã n-ar fi avut bãrbat?

Bun sau rãu, definit iv sau provizoriu, avea unbãrbat în ogradã. ªi era plãcut, nu c-o ajuta la treburi saucã se culca cu el, ci pentru cã avea ºi ea cu cine se lãudacând ºi când la câte o vecinã: „Bãrbatul meu mi-a reparatieri acoperiºul, dar l-a bãtut vântul ºi a rãcit ºi a trebuitsã-l îngrijesc ºi sã-i dau lapte cald” sau „Bãrbatul meu,


când e în toane rele, apucã ce-i vine în mânã ºi spargetotul în jur; nu-i nici un blid întreg în casã”. Dar nu seplângea ea de asta, dimpotrivã se simþea chiar mândrã.Ar fi fost greu sã spunã despre el cã inventase locomotivacu aburi sau cã descoperise fisiunea atomului. Dar cãfãcuse cutare sau cutare treabã, cã-ºi arãtase pricepereaîn diferite ocazii, era plãcut s-o spunã. Bãrbatul sãu!Altele aveau câte unul, vai de ele, ba beþiv bând toþi banii,ba luându-le la bãtaie pe ele ºi pe copii, lãsându-i pe toþimai morþi. Iar dacã la urma urmelor s-ar fi întrebat cenevoie avea ea de el, ar fi putut s-o scalde cu rãspunsulºi s-o ia la picior; dar ea nu fãcea aºa ceva. Era bãrbatulei. Bun, rãu, nu era al alteia, era al ei!

Niura se uita pe geam ºi cãzuse pe gânduri. Nu erade mult de când trãiau împreunã, dar ea se legase de el ºiinima era una cu a lui. Se fãcea oare? N-ar fi fost oaremai bine sã taie în carne vie? Dar nu-ºi mai putea imaginasã intre în casã ºi sã rãmâie singurã între patru pereþi. Cucine sã vorbeascã? Nu i-ar fi rãspuns nimeni.

Cionchin pusese ultimul leaþ în colþul gardului ºise depãrtase de el cu securea în mânã la vreo doi paºi.Totul pãrea cã-i bine fãcut. Atunci îºi înfipse securea într-un stâlp, îºi scoase pachetul cu tutun ºi foiþa de ziar dinbuzunar, trase douã fumuri ºi ciocãni la fereastrã.

-Ascultã Niura, hai terminã cu treaba sã ne culcãmpuþin cã viu ºi eu îndatã.

-Dã-te-n colo marþofoiule! îi zise ea, huiduindu-lcu drag. De câte ori crezi tu cã-mi poþi face faþã?

-De câte ori vrei, îi spuse Cionchin. ªi, dacã vrei,cât e ziua de lungã. Niura protestã fãcând un gest cu mâna.Ivan se depãrtã de fereastrã ºi începuse sã viseze,gândindu-se la viitor, când auzi lângã el o voce tunând.Tresãri.

-Ascultã, soldatule, tu n-ai ceva de fumat?Ridicã ochii ºi-l vãzu pe Spãtos care se-ntorcea de

la pescuit. Într-o mânã þinea o undiþã ºi alãturi o smicea


cu o mulþime de peºti înºiraþi pe ea. ªi atunci ce sã facãel, Cionchin, scoase din nou din buzunar tutunul ºi foiþade ziar ºi i-l întinse.

-Ei, cum a fost pescuitul, bun?Spãtosul îºi propti undiþa de gard, strânse peºtii sub

braþ ºi, rãsucindu-ºi o þigarã, rãspunse morocãnos:-Azi nu mai pot pescui! Cu peºtele-i catastrofã. O

sã-i dau la pisicã. Mai înainte prindeai cu mâna ºtiuci,uite, aºa de mari (îºi aprinse þigara de la Cionchin ºi cumâna arãtã cam cât de mare fusese ºtiuca). Iar acum sãtot umbli ca sã prinzi o ºtiuculiþã. Mai cã-þi vine sã zicicã le-au mâncat obleþii. Dar tu, tu stai acum cu Niurca?Adãugã el sãrind deodatã de la una la alta.

-Da, cu Niurca, zise Ivan.-ªi dupã serviciu, te gândeºti sã rãmâi cu ea?

continuã Spãtosul, întrebãtor.-Nu m-am hotãrât încã (Ivan nu ºtia dacã sã se

destãinuie sau nu acestui om pe care abia-l cunoºtea).Sigur însã cã Niura e o partidã bunã, are ºi caracter, dareu sunt tânãr ºi mã gândesc sã mai profit un pic de viaþã;dupã aceea o sã mã însor ºi eu legal ca sã-mi fac uncãmin.

-Ce sã mai cauþi pe cine ºtie unde? Însoarã-te ºigata! Niurca are totuºi o casã ºi o vacã. Unde ai sã maigãseºti tu aºa ceva?

-De fapt, ai dreptate...-De asta îþi zic sã te însori. Niura-i fatã foarte bunã.

Nimeni n-o s-o vorbeascã de rãu. ªi câtã vreme a fostsingurã, nu s-a mai culcat cu nimeni, n-a cunoscut niciun bãrbat. Nu l-a avut decât pe Borca.

-Cu Borca? întrebã Ivan bãnuitor.-Care Borca? Pãi vierul ei, îi explicã Spãtosul.Cionchin îºi înghiþi fumul, tuºi, ºi-ºi azvârli þigara

strivind-o cu cãlcâiul.-Nu mai spune prostii! strigã el furios. Ce-i ºi cu

vierul ãsta pe care l-ai inventat?


Spãtosul îl privea uluit.-Dar ce þ i-am spus aºa de grozav? Nimic mai

simplu. O femeie care trãieºte singurã are ºi ea nevoileei. Ia gândeºte-te ºi tu puþin; ar fi trebuit sã-l taie de multãvreme, ºi ea nici gând. De ce? ªi cum sã-l taie când el seþine dupã ea pânã-n pat? Dupã aceea intrã amândoi subcergã, ca bãrbatul cu femeia. Dar în afarã de asta, întreabãpe oricine din sat ºi o sã-þi spunã toþi cã mai bunã ca Niuran-o sã gãseºti.

Satisfãcut de ceea ce stârnise, Spãtosul îºi luãundiþa ºi se depãrtã uºurel. Þigara îi strãlucea în aer.Cionchin, þeapãn, cu falca picatã, îl urmãri pânã departecu privirea nãucã, ne mai ºtiind ce sã creadã de ceea ceauzise.

Niura, cu fusta ridicatã, spãla podeaua izbei. Uºase deschise larg ºi Cionchin se ivi în prag.

-Aºteaptã puþin sã spãl podeaua, zise Niura, fãrãa-ºi da seama de starea în care era Cionchin.

-N-am ce sã mai aºtept, zise el trecând prinîncãpere, fãrã sã-ºi mai ºteargã picioarele, pânã la poliþade care-ºi agãþa puºca.

Niura mai sã se înfurie, dar simþi cã ceva nu-i înregulã.

-Ce ai? îl întrebã ea.-Nimic (îºi smulse puºca de la locul ei ºi controlã

dacã-i încãrcatã sau nu).Niura se puse în uºã cu o sãpãligã în mânã.- Lasã-mã sã trec! zise el, îndreptându-se spre ea

cu puºca în mânã ºi-ncercând s-o dea la o parte cu patularmei.

- Ce pui la cale? strigã ea cãutând sã-i vadãprivirea. Ce faci cu puºca?

- Lasã-mã sã trec (ºi o împinse cu umãrul).- Zi-mi ce vrei sã faci? îl întrebã Niura.- Bun, lasã-mã (Cionchin puse arma la picior ºi o

privi pe Niura drept în ochi). Ce-i pentru tine Borca?


- Ce spui? Ce Borca?- Nu-s treizeci ºi ºase de Borca; e unul singur:

Vierul. De câtã vreme sunteþi împreunã?Niura schiþã un surâs.- Vania, tu glumeºti, sau ce-þi veni?Întrebarea îl scoase din sãrite.- O sã-þi arãt eu dacã glumesc sau nu (o ameninþã

cu patul puºtii). Spune-mi ticãloaso: de cât timp te culcicu vierul?

Niura îl privi aiuritã încercând sã-ºi dea seama caredintre ei doi înnebunise. Biata de ea nu putuse pricepece-i fusese dat sã audã.

- Doamne, dar ce se întâmplã? gemu ea. (Lãsândsãpãliga se îndreptã spre fereastrã, se aºezã pe laviþã ºiîncepu sã plângã încet neputincioasã, cu capul în mâini,ca copiii bolnavi care n-au putere sã plângã mai tare.)

Cionchin nu se aºteptase la aºa ceva. Se pierdu cufirea ºi bãtu pasul pe loc fãrã sã ºtie ce face. Pe urmã,proptind puºca de perete, se duse la Niura.

- Ascultã Niura, zise el dupã o clipã de tãcere; dacãa fost ceva între voi, treacã de la mine, o sã-l tai ºi amterminat-o cu el. Cel puþin asta o sã ne facã s-avem niºtecarne, cã ºi aºa ne lipseºte. Altfel de ce sã tot umbleîncolo ºi-ncoace prin ogradã ca un câine? Stricãmdegeaba mâncarea pe el.

Dar cum hohotele de plâns se înteþeau în loc sã serãreascã, Cionchin crezu cã Niura nu-l auzise bine. Sescãrpinã atunci în ceafã ºi, dupã o clipã de gândire, o reluãpe alt ton.

- Bine, dacã nu-i nimic, cel puþin spune-mi, Niurca.N-am spus din rãutate ce þ i-am spus, ci din prostie.Spãtosul m-a-ndemnat ºi eu, ca prostul, m-am luat dupãel. ªtii cât de rãi sunt oamenii, de pãcãtoºi... Dar asta e.ªi când o femeie sau o fatã trãieºte singurã, sunt în staresã spunã orice despre ea.


Departe însã de a o liniºti, vorbele lui avurã asupraei un efect invers. Începu sã þipe de parcã ar fi jupuit-ocineva de vie ºi cãzu pe laviþã zvârcolindu-se de ai fi ziscã se îneacã de plâns. Plângea cu sughiþuri.

Cionchin, disperat, se plimba de colo colo princasã, apoi, cãzând în genunchi, o smulse de pe laviþã ºi-i ºopti la ureche:

- Ascultã, Niura, ai încetat? Nu mi-a spus nimeninimic; eu am inventat totul, numai aºa ca sã te necãjesc.Sunt un prost, înþelegi? Dã-mi una cu fierul de cãlcat încap, numai înceteazã cu plânsul. ªi, punând mâna pe unfier de cãlcat, de sub laviþã, i-l strecurã Niurei în mânã.Ea însã îl azvârli cât colo ºi Cionchin sãri într-o parte casã nu-i spargã capul. Curios însã cã, dupã asta, Niuraparcã se mai l iniºt i . Doar umerii î i mai tremurau.Cionchin alergã în antreu ºi-i aduse un ulcior cu apã.Clãnþãnind din dinþi , Niura luã o înghiþi turã ºi puseulciorul pe laviþã. Pe urmã se aºezã ºi ea, îºi ºterselacrimile cu faldul rochiei ºi pe un ton calm, îl întrebã:

- Nu þi-e foame?- N-aº zice cã nu! o aprobã el, mulþumit cã totul se

sfârºise cu bine. Bãnuielile de mai înainte î i pãreauridicole. Ce prostie sã plece urechea la niºte bârfe, sã-l ficrezut el pe Spãtos, tãntãlãul care abia-ºi miºca limba îngurã. Ivan ieºi sã-ºi caute securea ºi se aºezã în pridvor.În momentul în care trecu însã prin faþa uºii , caredespãrþea izba de gard, auzi iar grohãitul lui Borca. atunciîncepurã din nou îndoielile sã punã stãpânire pe el. Cãutãsã se stãpâneascã dar degeaba.

Niura puse atunci pe masã douã strãchini cu lapteproaspãt, care încã mirosea a vacã, ºi scotoci cu furculiþaprintr-o oalã cu cartofi ca sã scoatã câþiva într-un blid.Cionchin o ajutã ºi se aºezã la masã.

- Ascultã, Niura, ºi-ºi trase mai aproape de elstrachina cu lapte. Poþi sã te superi, dar eu tot am sã-l taimâine pe Borca.


- Dar ce þi-a fãcut?- Ce are a face, ce sã-mi facã? N-a fãcut nimic. Dar

pentru cã lumea a-nceput sã cleveteascã, trebuie sã-l tai,ca sã nu mai aibã ce cleveti.

Trase apoi cu coada ochiului sã vadã ce face femeia,ºi o vãzu cã nu mai plângea. Ea însã împãrþi cartofii îndouã, îi împinse o strachinã lui Cionchin ºi-i spuse cuamãrãciune în glas:

- Sã zicem cã-l tai, dar crezi tu cã dupã asta vorînceta sã cleveteascã? Ah, Vania, nu-i cunoºti pe oameniide aici! O sã sarã-n sus de bucurie. Ce nu inventeazããºtia!... ªi iar o sã zicã: ce l-a apucat sã taie vierul? Cãdoar nu-i vrãjitor, o sã spunã altul. Semn cã trãia cuNiurca. ªi o sã fie ºi mai rãu. Unul zice una iar altuladaugã zece. ªi o sã inventeze o întreagã poveste, depildã: „Într-o searã, Niura se dusese sã mulgã vaca ºi Ivanrãmãsese singur în casã. Când colo, ce-i trãsneºte lui princap? Ia sã vãd eu ce face ea, poate c-o fi adormit... ªi dãpeste ea în grajd...”

- Înceteazã! urlã atunci Cionchin la ea, împingândla o parte strachina cu lapte care se vãrsã pe masã.

Tabloul înfãþiºat de Niurca acþionase asupra lui cuatâta forþã încât parcã ºi vãzu scena. În ciudaargumentelor pe care i le mai aduse apoi Niura ca sã-lconvingã, se-nfurie din nou, rãsturnã banca ºi se repezila puºcã. Numai cã Niurca i-o luã înainte ºi se puse înfaþa uºii, ca o statuie pe care Cionchin nu mai avu puteres-o înlãture. ªi iar începu aceeaºi poveste. Cionchin oîmpingea pe Niurea ºi striga: „Lasã-mã sã trec”.

- Nici poveste, striga ea.El insista: „lasã-mã sã ies”, ºi ea „niciodatã!”.Pânã la urmã, lui Cionchin i se fãcu lehamite, ºi se

aºezã pe laviþã cu puºca între genunchi.- Trebuie sã cred, femeie, cã Spãtosul a spus

adevãrul. Dacã n-ai fi avut nimic cu Borca, nu l-ai fiapãrat atât de tare. ªi ar fi trebuit de multã vreme s-o


sfârºeascã-n oalã sau sã-l f i fãcut slãninã. ªi tu, tucontinui sã-l aperi. Or, dacã-i aºa, pesemne cã n-o sã maistãm împreunã. Aºa cã te-ntreb acuma: Eu sau el? Îþi daucinci minute sã te gândeºti. Dupã aceea îmi iau mundirulºi p-aci mi-e drumul! Mulþumesc pentru ce a fost!

Se uitã dupã aceea la ceasul de pe peretele din faþaferestrei, vãzu cât e ceasul ºi, cu capul plecat pe braþ, seîntoarse într-altã parte. Ea însã îºi trase scãunelul lângãuºã ºi se aºezã acolo pe el.

Amândoi tãceau, ca-ntr-o salã de aºteptare, la garã,când, totul fusese spus ºi când nu mai rãmãsese decât sãse îmbrãþiºeze ca sã ia trenul despre care aflaserã cãîntârzia vreo douã ore.

Cinci minute se scurserã apoi, ba chiar ºase, ºiCionchin se-ntoarse spre Niura întrebând-o:

- Ei te-ai gândit?- La ce sã mã gândesc, oftã ea. Tu ai avut ultimul

cuvânt, aºa cã fã cum crezi. Dar n-o sã te las sã-l ucizi peBorca. Pe tine te cunosc de câteva zile, în timp ce el e dedoi ani la mine. L-am luat de mic de la colhoz, când eraabia de trei zile. L-am hrãnit cu biberonul, l-am scãldatîn troacã ºi i-am pus lucruri calde pe burtã când erabolnav. Iar acum – poþi sã râzi tu – e pentru mine ca uncopil. Iar el n-are pe nimeni în lume la care sã þie ca lamine; de aceea mã însoþeºte pânã la drum în fiecaredimineaþã ºi mã aºteaptã când viu de la lucru. ªi oricumar fi timpul, ningã, plouã cu gãleata, e destul sã apar eu,colea peste deal, cã el ºi vine în calea mea. ªi sã ºtii,Vania, cã, atunci când mi-e inima strânsã, mã aºez puþinlângã Borca ºi plâng ca o proastã fãrã sã-mi dau seamadacã de bucurie sau de jale, sau de amândouã deodatã.

- Cu tine, Vania, m-am obiºnuit acum ºi te iubescca ºi cum mi-ai fi bãrbat, dar azi tu eºti aici, mâine cineºtie unde; o sã gãseºti pe alta mai frumoasã ºi maiinteresantã decât mine, în timp ce Borca n-are pe nimenimai apropiat decât mine. ªi, când voi fi singurã, o sã vinã


lângã mine, o sã-ºi frece urechea de piciorul meu, ºi o sãmã bucur de el ca de o fãpturã vie.

Cuvintele ei îl impresionarã pe la mine, dar nu cedãtotuºi, cãci îºi avea pãrerea lui despre femei: dacã cedezio datã, ºi dacã laºi dupã ele, þi se urcã în cap.

- ªi atunci ce-o sã facem, Niurca? Oamenii totuºivorbesc. ªi-i de ruºine.

- Hotãrãºte tu, pe tine te priveºte.- Bun, de acord (îºi luã puºca, mantaua ºi sacul de

merinde ºi se-ndreptã spre Niura) plec, deci.- Pleacã, zise ea privind într-o parte a încãperii ca

ºi cum nu i-ar fi pãsat de ce avea sã se-ntâmple.- Ei bine, rãmâi atunci, zise el, ºi ieºi.Era searã. Se aprindeau stelele pe cer. De pe un

stâlp, de lângã sfat, se auzea un program de radio: Cântecede Dunaewski16 pe versuri de Lebedev Cumaci17 .

Cionchin îºi zvârli materialul lângã avion, se aºezãpe o aripã a lui ºi începu sã viseze gândindu-se lanestatornicia sorþii. De pildã el, cu numai o orã înainte,era un om cãpãtuit, stãpân – bine înþeles vremelnic – într-o casã, cap de familie, ºi, deodatã, totul se spulberase;rãmãsese singur, fãrã adãpost, legat de avion ca un câinede coteþul lui. Ba mai rãu chiar! Un câine legat de cuºcãera mai fericit decât el cãci era hrãnit. În timp ce el, Ivan,se vedea lãsat în voia sorþii, neºtiind dacã va mai fi saunu cãutat de cineva.

Stãtea pe o aripã înclinatã, nu prea comod, ca sãnu mai vorbim de frigul ce-l încerca. ªi Cionchin seîndreptã spre o claie de fân dintr-o grãdinã, smulse dinea câteva braþe de fân ºi se culcã pe el acoperindu-se cumantaua.

16 - Compozitor sovietic (1900-1955).17 - Poet liric (1898-1949).


Deocamdatã nu era tocmai rãu; era în elementulsãu ºi, oricum, se gândea cã Niura avea sã iasã din casã,sã vinã sã-i cearã scuze ºi sã-l roage sã se întoarcã la ea.I-ar fi zis atunci: „Pentru nimic în lume!” ªi ce chestie!De fapt, nu s-ar fi gândit vreodatã c-ar fi putut fi gelospe o biatã femeie. ªi din pricina cui? Grohãitul lui Borcase auzi din grajd ºi Cionchin îºi reprezentã scena cuvierul sãrind pe Niurca; îi fu greaþã. Ar fi trebuit sã-lucidã, orice ar fi fost. Aºa se gândea el, dar, când sã treacãla fapte, nu mai avea nici ura ºi nici puterea s-o facã.

Dupã cântecele lui Dunaewski, se anunþarã ºtirileapoi un comunicat al agenþiei Tass.

„Poate cã-i vorba de bil izare” (Ivan nu puteapronunþa „demobilizare” sau „mobilizare” ºi nici gândimãcar aºa ceva). Dar noutãþile erau de o cu totul altãnaturã, „Germania, zicea clar crainicul, respectã clauzelepactului de neagresiune germano-sovietic cu aceeaºiloialitate de care dã dovadã ºi Uniunea Sovieticã, înpofida zvonurilor rãspândite din medii bine informate,precum cã nemþii ar fi rupt pactul ºi ar fi întreprins oofensivã împotriva Uniunii Sovietice; zvonuri ce nustãteau în picioare ºi nici pe un teren solid...”

„Teren solid, se gândi Cionchin, asta de cedepinde? Dacã-i argilã, e ca un cosciug pentru plante,dar dacã-i uscat ºi nisipos, e foarte bun pentru cartofi.Deºi nu s-ar putea compara cu cernoziomul, care-i foartebun pentru cereale ºi pentru toate, de altfel”. „Pentrucereale!...” ªi deodatã simþi un gol în stomac.

Cât despre avion, acesta era la locul lui; nu i-lfurase nimeni. Spãtosul putea spune orice prostie, iar el,Cionchin, nu era bun decât sã caºte urechile sã-l asculte.Iar acum ce sã facã? Sã insiste în ceea ce apucase; deºin-avea rost, mai ales cã-l apucase o foame!...

Noaptea se lãsase bine ºi se zãreau stelele. Unadintre ele, galbenã ºi mai strãlucitoare decât altele, parcãsuspendatã la orizont, îþi venea s-o culegi cu mâna. Dupã


Gladiscev toate corpurile cereºti se-nvârteau în jurul lorºi se deplasau în spaþiu. Dar steaua aceea nu se miºca.Stãtea mereu într-un loc iar Cionchin nici cât ai clipi dinochi mãcar n-o vãzuse miºcându-se.

Radioul, care începuse iar sã transmitã un concertde muzicã uºoarã, tãcu deodatã, apoi o voce groasãîncepu sã rãsune în toate pãrþile.

„Vagabond m-am nãscut, Vagabond mã cheamã, ªi un surâs amar I-a dat mama vagabondului”.O voce subþire de femeie, ieºitã din umbrã parcã,

începu ºi ea:„Catca, fel de târîie brâu, vii sau ce faci?”Pe urmã un acordeonist cântã: „Nemãrginitã-i

marea”, tãrãgãnând grosolan melodia pentru cã, noaptefiind, nu vedea cum sã atingã clapele.

Acordeonistul tãcu ºi al te sunete, pânã atuncinedistincte, începurã sã se audã. Un pitpalac piuia, ungreier þârâia ºi o vacã mugea; altundeva, gãinileîncepuserã ºi ele, în aþipeala lor, sã cotcodãceascã.

Scârþâi o uºã ºi Cionchin ciuli urechea. Nu era uºaNiurei ci a vecinului. Gladiscev ieºise în pridvor,rãmãsese o vreme acolo oftând ca sã se obiºnuiascã poatecu întunericul; pe urmã se îndreptã spre latrina luiproptindu-se de gard (i se vedea arzând þigara). Mairãmase apoi puþin în pridvor, cât sã-ºi arunce mucul deþigarã, ºi intrã din nou în casã. Puþin dupã aceea, Afroditafãcu pipi lângã pridvor ºi Cionchin o auzi închizând uºacu zãvorul. Niura nu pãrea sã-i cearã iertare ºi nici n-avea de gând sã facã aºa ceva.


XIII

Cineva îi atinse braþul, deschise ochii ºi vãzu o faþãcam albãstrie în penumbra nopþii: era Spãtosul.

- Haide, î i ºopti acesta (ºi- i întinse mâna luiCionchin).

- Unde? se-ntrebã el surprins.- Acolo unde eºti chemat!Cionchin n-avea chef sã se ridice ºi sã se-nfunde

în noapte fãrã motiv, dar, pentru cã-l chema cineva, nu-ivenea nici sã refuze.

Porni fãcându-ºi drum printre niºte arbori cutrunchiuri albe ca mestecenii; era însã vorba de altãspecie, ºi arborii erau acoperiþi de brumã. Iarba era ºi eabrumatã, iar altcumva parcã, pentru cã paºii nu lãsau urmepe ea. ªi Cionchin vãzu aceasta cu toatã graba ºi grija luide a nu-l pierde din ochi pe Spãtos, pe care, când îl vedea,când îl pierdea. Un lucru însã îl sâcâia pe Cionchin: Cumsã se poatã orienta prin aceastã pãdure ciudatã, unde nuera nici urmã de potecã? Vru sã-l întrebe pe Spãtos, cândapãru deodatã în faþa lor un gard înalt. Doar pe o portiþãputeai trece de partea cealaltã ºi Cionchin se strecurã cugreu prin ea în urma cãlãuzei. Iar dincolo de gard era oizbã pe care Cionchin o recunoscu numaidecât, deºi nuse aºtepta deloc s-o gãseascã acolo; era casa Niurei.

Lângã pridvor stãteau niºte necunoscuþi, izolaþi îngrupuri. ªi toþi purtau niºte haine sumbre descheiate.Fumau ºi flecãreau, judecând dupã gurile care când li sedeschideau când li se-nchideau, fãrã a scoate însã niciun sunet. Nu se mai auzeau nici sunetele acordeonuluipe care-l mânuia leneº un bãiat cu cizme negre stând înpridvor. Un altul în opinci dansa ruseºte în faþaacordeonistului, dar într-un ritm atât de domol încâtcredeai cã înoatã, nu danseazã. ªi tot fãrã sã facã zgomot,pentru cã nu i se auzeau nici bãtãile palmelor pegenunchi.


- Ce fac ãºtia? îl întrebã Cionchin pe însoþitorullui, mirându-se însã cã nu-ºi auzea vocea.

- Liniºte! îi spuse sever Spãtosul (ºi cu aceastaîncetã uluirea lui Cionchin, care, de fapt, pricepuse desprece era vorba fãrã sã mai fi auzit cuvântul). Acordeonistulse depãrtã apoi indiferent lãsându-l pe Cionchin sã urceliniºtit pe pridvor în urma cãlãuzei sale. Spãtosul împinseuºa cu piciorul ºi-l lãsã pe Ivan sã intre primul. O datãajuns dincolo, Cionchin nu mai vãzu intrarea cu care eraobiºnuit, ci un fel de coridor lung, cu pereþii acoperiþi depanouri albe ºi strãlucitoare, iar în lungul coridorului se-ntindea un covor roºu. Cionchin ºi Spãtosul înaintau ºi,tot la cinci sau ºase paºi, siluete tãcute ieºeau din pereþiidin dreapta ºi din stânga, se uitau la ei, ºi iar dispãreau înziduri . Alþi i apoi apãreau ºi-i priveau cu insistenþãrepetând la nesfârºit scena. Deodatã Spãtosul îl opri peCionchin ºi-i zise: pe aici!

Cionchin, mirat , rãmase pe loc: în faþa lui , pedreapta, stãtea mereu acelaºi perete, cu aceleaºi panourialbe ºi strãlucitoare în care se reflectau ºi el ºi cãlãuza,fãrã a se vedea însã vreo uºã pe care sã iasã.

- Ce ai rãmas þeapãn acolo? Haide, îi zise Spãtosulnerãbdãtor.

- Unde?- Drept înainte, nu te teme.Spãtosul îl împinse în faþã ºi, Cionchin, spre marea

lui surprizã, trecu prin perete fãrã sã întâmpine vreorezistenþã. I se ivi în faþa ochilor o salã mare, strãlucitorluminatã. În mijlocul ei era o masã uriaºã, plinã cu bãuturiºi mâncãruri, iar în jur invitaþii se-nghesuiau ca muºtele.Harababura, dispoziþia invitaþilor ºi decorul te fãceau sãcrezi cã era vorba de o nuntã. Cionchin cãutã sã vadãcine prezida ceremonia ºi se convinse îndatã cã nu visa.

La mijlocul mesei, în rochie albã de mireasã, orecunoscuse pe Niura cu faþa strãlucind de fericire. Lângãea, ca de obicei, mirele trona pe un scaun mai înalt. Era


un bãiat dezmãlurat, cu o hainã de velur maro, cu insignalui Voroºilov pe sânul drept, aceea care l i se dãtrãgãtorilor de elitã. Agitându-ºi frenetic braþele scurte,mirele îi spunea miresei o poveste picantã în timp cearunca ochiade în dreapta ºi-n stânga. Îl observã ºi peCionchin ºi-i fãcu semn cu capul ca unui prieten.Cionchin îl privi cu atenþie: nu era nici din sat, nici de launitatea lui ºi totuºi i se pãrea cã-l întâlnise undeva. Poatecã bãuserã cândva împreunã sau chefuiserã; pe scurt, ise pãrea cunoscut.

Iar când Niura î l zãri pe Cionchin, se simþistânjenitã, plecã ochii, apoi, dându-ºi seama de purtareaei, se ridicã sfidãtoare, voind parcã sã se ºi justifice prinaceasta. Din ochi pãrea sã spunã:

- Nu uita cã tu nu mi-ai propus nimic, te-ai mulþumitdoar sã trãieºti cu mine iar eu de ce sã te fi aºteptat? Ceputeam spera? Timpul trece ºi ce puteam face când, unuldintre noi nu voia sã se angajeze iar celãlalt, adicã eu, nuvoiam sã te scap? De aceea-i aici tot ce vezi.

La vederea acestui spectacol, Cionchin nu se preasimþi bine. Nu c-ar fi fost gelos – deºi fusese puþin – cipentru cã, în clipa aceea, la drept vorbind, se simþeaofensat. Ar fi putut cel puþin sã-i spunã ce era el pentruea, ºi el ar fi înclinat într-o parte sau alta ºi poate cã s-arfi însurat cu ea. Dar ea nu-i spusese nimic ºi, dacã nu-ispusese, de ce sã-l mai fi invitat, dacã nu sã-ºi batã jocde el?

Privi însã la toþi ºi tot ce era în jurul sãu, fãrã sãarate ce simte. ªi-i felicitã curtenitor ºi pe mire ºi pemireasã, cum era obiceiul. Apoi îi salutã ºi pe cei din jur.Nimeni însã nu-i rãspunse ºi Spãtosul îi dãdu o palmãpeste spate ca sã stea jos. Cionchin se aciuã atunci pe unscãunel ºi se uitã în jur.

La stânga lui era un om între douã vârste, grãsuþ,cu o cãmaºã ucraineanã, brodatã ºi strânsã pe talie cu ocurea. Avea o faþã rotundã, nasul mic ºi dat în sus, iar


sprâncenele decolorate îi cãdeau pe ochi. Capul îi erapleºuv în creºtet ºi, pe tâmple, era ras ºi lucios, lângãurechea dreaptã cu o tãieturã pe cale de a i se cicatriza.ªi i se mai vedeau pe pielea capului ºi niºte puncte negre,ca ºi cum cineva ºi-ar fi stins acolo, pe ea, mucurile deþigarã. Privindu-ºi mai amãnunþit vecinul, vãzu cã are ofizionomie de om fãcut; om care îi surâdea amabil cuniºte ochi mici, îngropaþi în grãsime.

La dreapta lui Cionchin vecinãtatea era ºi maiseducãtoare. O fatã cu sânii înflori tori – de vreoºaptesprezece ani – cu douã cozi cu noduri, mânca dinaceeaºi farfurie caºã ºi, cu un aer bãnuitor, îl examinapofticioasã pe omul nostru. Deodatã însã Cionchinobservã cã toþi mesenii, ca ºi vecina lui, mâncau dinaceeaºi farfurie ºi cã nu aveau tacâmuri în faþã, ceea ceînsã nu pãrea sã-i afecteze. Niºte bãdãrani, fãrã-ndoialã,se gândi Cionchin. ªi-i aruncã o privire întrebãtoarevecinului din faþã. Spãtosul îi fãcu semn sã nu se mire,cã totul era în ordine iar vecina, o femeie roºcatã ºi cu orochie de mãtase chinezeascã, fãrã mâneci, îi aruncaocheade însoþite de niºte grimase ciudate. Cionchin roºiîncurcat dar vecinul îi surâse.

- Nu fi timid, drãguþule, suntem doar între noi ºinimeni nu-þi face aici mizerii.

- Nu-s timid, zise stingherit Cionchin.- Ba da, eºti, susþinu vecina din dreapta. Te prefaci

numai, dar, în realitate, eºti foarte timid. Cum te cheamã?- Cionchin, Vania dupã prenume.- ªi pe tatãl tãu, cum îl cheamã?- Vasilievici, zise mândru Cionchin.- Ei da; aºa-i bine, îl aprobã vecinul. A fost ºi un

þar care se numea Ivan Vasilievici cel Groaznic. Cred c-ai auzit vorbindu-se de el?

- Da, parcã, spuse Cionchin.


- Era un om bun, o inimã simþitoare, îi zise voiosvecinul (împinse spre Cionchin un pahar cu votcã ºi-ºiluã ºi pentru el unul). Hai, Vania, sã tragem o duºcã!

Cionchin se si l i sã-ºi reþinã rãsuflarea, ca defiecare datã când bea votcã, pentru a-i fi mai uºor, darbãutura era insipidã. Nu era altceva decât apã. ªi totuºi ise sui la cap; îi creã o bunã dispoziþie ºi deveni maisprinten în miºcãri. Omul îi mai împinse în faþã o farfuriecu legume, castraveþi sãraþi ºi cartofi tãiaþi. Cionchincãutã din ochi o furculiþã ºi se pregãti sã foloseascãdegetele, când vecinul îl opri.

- Mãnâncã cu gura, Vania, cu gura; e mai comod.Cionchin ascultã, încercã, ºi recunoscu cã de fapt

era mult mai practic ºi mai savuros; dar atunci, la ce-ormai fi fost bune ºi furculiþele ºi lingurile? Trebuiau însãspãlate ºi mai mare daraua.

Vecinul continua sã-l priveascã cu un aer prietenosºi surâzãtor. Apoi îl întrebã:

- Labele tale de rândaº, Vania, par sã spunã cã eºtiaviator, nu-i aºa?

Ivan voia sã-i rãspundã vag, dar vecina din dreaptase amestecã atunci ºi ea în discuþie.

- Nu, spuse ea cu o voce þipãtoare, stridentã; ecavalerist.

Cionchin se mirã, ea, care era atât de tânãrã, deunde ºtia?

- Cavalerist, zãu? zise vecinul vesel. Asta-i bine.Calul e cel mai grozav lucru. Nu claxoneazã, nu huruieºi nu miroase a benzinã. Câþi cai , aºa numai dincuriozitate, ai în unitate?

- Patru, piui tânãra fatã.- Ei, într-asta te înºeli! exclamã Cionchin. Nu patru,

trei. Mai era ºi o iepºoarã, pagã, dar ºi-a rupt o copitã ºiau dus-o la abator.

- Exact, continuã fata sigurã de sine; iapa pagã afost într-adevãr dusã la abator, dar iapa ºargã a fãtat.


- Nu vorbi cu ea, asta ºtie tot, zise vecinul. Explicã-mi mai degrabã mie: aeroplanul merge mai iute decâtcalul, sau calul e mai iute decât aeroplanul?

- Asta-i întrebare prosteascã, rãspunse Cionchin.Când zboarã jos, atunci trece ca fulgerul, dar când e sus,merge încet.

- Deci aºa!Vecinul dãdu din cap mirat ºi-i puse lui Cionchin

ºi al te întrebãri: vârsta, vechimea în armatã, cum emâncarea, amãnunte despre efectele din dotare, câtemoletiere avea fiecare etc. Cionchin îi rãspunse exact,apoi tresãri: Nu cumva îi spusese primului venit secretelemilitare? Confidenþiale? Doamne! cum putuse face aºaceva?! I se spusese doar sã nu flecãreascã; fusese doarprevenit cã flecarul era manã cereascã pentru duºman!

Or, duºmanul, cu cãmaºã brodatã, îºi fãcea meseria.Fãrã jenã ºi fãrã sã se ascundã, îºi pusese un carnet pegenunchi ºi scria în el ceva cu creionul.

- ªi tu, ce faci acolo? (Cionchin se repezi spre el ºiîntinse mâna spre carnet.) Dã-l încoa!

- Dar de ce strigi aºa? îi rãspunse vecinul agitându-se ºi transformând deodatã carnetul într-un cornet. Ce osã creadã lumea?

- Dar ce scriai acolo? Lucruri curate? Dã-mi-l, îþispun! ªi iar se aruncã pe duºman sã-i ia carnetul; era gatasã reuºeascã dacã un altul, cu o miºcare pe cât de rapidã,pe atât de neprevãzutã, nu i l-ar fi luat ºi vârât în gurãodatã cu creionul.

- Nu mai am nimic, zise el, surâzând ºmechereºteºi arãtându-ºi mâinile goale.

- O sã-þi arãt eu ce ai! rãcni Cionchin nãpustindu-se asupra lui cu pumnii strânºi. O sã þi-l scot eu din gât.

ªi chiar dãduse sã încerce când vecinul, scãpându-i din gheare, urlã isteric:


- Amar!18

Cionchin îºi aduse atunci aminte cã era la o nuntãºi, luându-ºi vecinul de gât, strigã ºi el: Amar! ªi toþirepetarã dupã el: Amar! Amar!

Vecinul râgâi ºi carnetul î i ieºi printre dinþi .Cionchin se gândi sã-l apuce cu cealaltã mânã când,aruncându-ºi privirea într-o parte, spre miri, i se tãierãsuflarea ºi totodatã ºi pofta de a se mai lupta pentrublestematul de carnet.

Mirii se ridicaserã, ceremonios, ca atunci când sestrigã: Amar! ºi se uitau spre invitaþi , neºti ind dacãstrigau din suflet sau o fãceau numai ca sã se distreze;apoi, stãpânindu-ºi emoþia, mirele, cu un gest sec, trasecapul miresei spre el ºi o sãrutã pe buzele-i palide.Cionchin simþi cã-l trec rãcorile recunoscând, unde, cândºi în ce împrejurãri se întâlniserã, el ºi mirele. Ar fi fostºi straniu sã nu-ºi aminteascã pentru cã mirele nu era altuldecât vierul Borca! Cu toatã haina lui de velur, aspectulºi mina lui umanã, era totuºi un vier.

Cionchin voia sã se asigure cã ºi alþii dãdeau atenþiefaptului cã un porc sãruta o fatã; sã se zborºeascã însãnu i-ar fi servit la nimic cãci, în jur, era un zgomotinfernal; toatã lumea urla: Amar! Amar! ºi chiar ºi altele;ceva ce ºtia ºi el bine ce-nsemna; ceva porcos.

Mai aruncã în jur o privire ºi abia atunci înþelesece se petrecea. Invitaþi i nu erau oameni. Toþi , fãrãexcepþie, erau porci ordinari care bãteau în masã cu labeleºi grohãiau ca porcii.

Cionchin îºi ascunsese faþa în mâini ºi se lãsã sãcadã pe un scãunel. Doamne! Ce se-ntâmpla cu el, în cecãzuse? El, care nu pomenise niciodatã numele luiDumnezeu, iatã cã acum îl invoca. În cele din urmã îºireveni ºi-ºi luã mâinile de pe obraji. Din fiecare colþ,

18 - Amar! se strigã la ucrainieni la nuntã cu semnificaþie,vizând sãrutul.


porcii se uitau la el în tãcere pãrând c-aºteaptã sã facãceva. Era însã prost dispus ºi covârºit de privirile lor.

- N-aþi încetat sã mã priviþi? le strigã el în timp ceprivirea îi luneca pe labele lor. Dar vorbele lui n-avurãnici un ecou pãrând sã cadã-n gol. Privirea lui Cionchinse opri atunci pe vecinul lui. Marele vier pãtat, cu cãmaºãucraineanã, brodatã, îl privea fãrã sã clipeascã.

- Ei, tu, porc bãtrân, îi strigã Cionchin apucându-lde umeri ºi scuturându-l bine, ce te holbezi la mine?

Vecinul tãcu, mulþumindu-se sã surâdã cu-n aermaliþios, în timp ce cu labele din faþã se descotorosi deCionchin. Iar el înþelese cã forþa nu-i folosea la nimic ºiplecã capul. Atunci se auzi grohãitul vierului Spãtos:

- Cionchin, de ce n-ai grohãit ºi tu ca ceilalþi?Cionchin ridicã ochii spre Spãtos fãrã sã priceapã

ce voia sã zicã ºi ce aºtepta un porc de la el.- N-ai grohãit, Cionchin, repetã Spãtosul.- Nu, n-a grohãit! confirmã vecinul cu o voce

fermã, ca ºi cum ar fi vrut sã adevereascã faptul.- N-a grohãit! n-a grohãit! guiþã, fãcând sã rãsune

sala, tânãra scroafã cu aluniþe.Cionchin, înghesuit, se întoarse spre Niura care,

singurã, pãrea cã mai pãstrase ceva omenesc în ea. Niuraplecã ochii jenatã ºi ºopti:

- Da, Vania, aºa cred ºi eu cã n-ai grohãit.- Vezi ce-i interesant, zise Borca, mirele cu ochii

sticlind de bucurie: Toatã lumea grohãie numai el nu.Poate cã nu-þi place?

Cionchin rãmase mut.- Dar pentru cã...- Ce?- Nu ºtiu, bombãni Ivan cu capul plecat.- Nu ºtii, guiþã tânãra scroafã.- Nu, nu ºtie, confirmã sigur de sine vierul cu

cãmaºã ucraineanã.


- Nu înþeleg, zise Borca desfãcându-ºi labele. E atâtde plãcut sã grohãi, plãcut pentru fiecare. Grohãie puþin,te rog!

- Hai, dã-i drumul! ºopti o scrofiþã trãgându-l peCionchin de cot.

- Vania, zise duios Niura, grohãie puþin, ce te costã?Nici eu nu grohãiam înainte, nu ºtiam, dar acum ºtiu, ºi-mi place. Zi: „groh! groh!” ºi gata.

- Dar la ce-i bun grohãitul? Voi grohãiþi cât vreþi,dar de ce sã mã amestecaþi ºi pe mine? Eu sunt om nuporc.

- E om! strigã scrofiþa.- Om, aºa cum zice, confirmã vecinul.- Om? întrebã Borca.Aceastã afirmaþie a lui Cionchin îi fãcu pe toþi în

cor sã batã cu labele pe masã, grohãind de plãcere. ªiatunci porcul cu cãmaºã ucraineanã îºi apropie râtul deurechea lui Cionchin. ªi el ºi-o apãrã cu mâna, darurechea dispãruse. Vecinul i-o înºfãcase ºi se întorseses-o molfãie în liniºte, ca ºi cum ar fi fost o foaie de varzã.

Scrofiþa cea tânãrã, purcica, îºi vârî ºi ea râtul înspatele lui Cionchin ºi întreba curioasã:

- E bunã?- O porcãrie, rãspunse celãlalt cu o strâmbãturã

înghiþind ce mestecase.- De ce porcãrie? întrebã jignit Cionchin; ale tale

sunt oare mai bune?- Eu am urechi de porc, zise vecinul cu un aer de

superioritate. Un ingredient necesar pentru pregãtitulgelatinei. Iar tu, în loc sã flecãreºti, mai bine ai grohãi.

- Hai grohãie! îi ºopti vecina.- Grohãie, insistã ºi Spãtosul.Cionchin se supãrã.- Groh! groh! fãcu el imitând porcii . Sunteþi

mulþumiþi acum?


- Nu, zise Spãtosul nemulþumit; nu suntemmulþumiþi. Grohãi ca ºi cum te-am sili sã grohãi. Ceea cevrem noi în sã e sã grohãi de bunã voie ºi sã-þi placã ºiþie. Hai mai încearcã!

- Hai! strigã scroafa trãgându-l de cot.- Groh! groh! strigã Ivan cu faþa strãlucind de

bucurie.- Stai! zise Spãtosul. Te prefaci doar, dar nu eºti

mulþumit de fapt. Noi însã nu vrem sã te silim, am vreadoar sã-þi facã plãcere. Hai sã-ncercãm toþi deodatã.Groh!

La-nceput grohãi ºi el de voie, de nevoie, darîncetul cu-ncetul se pomeni grohãind cum îl îndemnasesã facã Spãtosul; grohãia de plãcere, lãcrimând chiar debucurie pentru ceea ce fãcea. Toþi porcii grohãiau în corºi bãteau din labe iar scroafa cu faþa roºie, în rochie demãtase, strãbãtu lungul mesei sã-l sãrute. Vierul Borcaîºi scoase atunci ºi el dintr-o datã vesta de velur ºi,prefãcut în porc adevãrat, strãbãtu masa în galop, de laun capãt la celãlalt, întorcându-se apoi la loc ºi luându-ºi repede hainele. Atunci apãrurã, la un cap al mesei,platouri aurite pe care porcii le înºfãcau în trecere,trecându-ºi-le din labã în labã. Sã fie oare carne de porc?se gândi disperat Cionchin. Dar deodatã îl trecurã fiorii.Era carne de om. Pe primul platou, dezvelit ºi gata sã fiefãcut bucãþi, acoperit cu felii de ceapã ºi boabe de mazãre,în loc de garniturã, zãcea, adjunctul Pescov, iar lângã el,furierul Trofimovici ºi Samuºchin.

- Eu i-am trãdat, îºi zise Cionchin simþind cum i seridicã pãrul pe cap.

- Da, tovarãºe Cionchin, ne-ai trãdat spunându-lesecrete militare, strigã cãpitanul instructor Iarþev (reflexealbãstrui î i strãbãteau corpul îngheþat) . Þi-ai trãdatcamarazii, patria, poporul ºi pe însuºi tovarãºul Stalin.ªi atunci, pe o tavã îl aduserã pe însuºi tovarãºul Stalin.


În mâna care-i atârna peste tavã, þine celebra-i pipã. ªisurâdea misterios pe sub mustaþã.

Cionchin rãsturnã atunci scaunul ºi, zbughind-ospre ieºire, se poticni ºi cãzu. Servindu-se apoi de unghiiîncercã sã iasã, târându-se, dar nu reuºi. Cineva îl þineade picioare. Se sforþã atunci din toate puterile ºi-ntr-unefort de necrezut, se lovi cu capul de aripa avionului...

Era o dimineaþã cu soare. Trântit în fân, la roataavionului, Cionchin îºi freca capul umflat fãrã sã-nþeleagã bine ce se petrecuse (cineva î l tot þ inea depicioare). ªi atunci? îl vãzu pe vierul Borca – dar nu pecel de la masã, cu hainã de velur, ci, la câþiva paºi maiîncolo, pe adevãratul vier murdar care se scãlda înmocirlã. Þinând între dinþi o moletierã a lui Cionchin,trãgea de ea proptindu-se în labele din faþã ºi grohãia deplãcere.

- Du-te naibii, animal spurcat! strigã din rãsputerimândrul combatant, trezindu-se din aiureala sa.

XIV

Considerând strigãtele stãpânului drept invitaþie,Borca se nãpusti spre Cionchin grohãind de plãcere; voiaîn felul sãu sã-l salute ºi, dac-ar fi fost cu putinþã, sã-i fiºi tras o l imbã peste ureche; în aceeaºi cl ipã însãCionchin îi trase una peste rât. Porcul sãri atunci într-oparte, ridicându-ºi din praf acea parte care la om senumeºte bãrbie; se propti în labele din faþã ºi se puse sã-l priveascã pe Cionchin cu ochii lui mici gemând ca uncâine.

- O sã vezi tu, cum o sã te fac eu sã scânceºti, îizise Cionchin.

Încet, încet însã îºi reveni. Pe iarbã, alãturi, erau opãturã uzatã pe care o zvârlise-n timpul nopþii, de pe el,în somn, ºi o piatrã, cu un text pe care-l scrisese Niura,uitând, ca de obicei, vocalele sau punându-le unde nu


trebuiau puse: sunt plecatã la lucru, þim psu varza în ola,micã, pftã bnã. Niura.

Faptul cã-i scrisese însã, însemna cã, oarecumuitase de cearta cu el ºi era dispusã la-mpãcare.

- Tu vorbeºti! zise el tare ºi punându-se sã-idescifreze scrisul.

Încântat însã împãturi biletul în patru ºi-l vârî înbuzunarul bluzei. Da, la amintirea verzei simþea un golîn stomac; nu mâncase din ziua trecutã.

Borca se liniºtise ºi el între timp ºi-ncepuse sãgeamã ca ºi cum ar fi vrut sã fie bãgat în seamã. Ivanzvârli spre el o ocheadã pieziºã ºi plinã de râcã. Gãsindu-l însã atât de jalnic, nu se putu stãpâni sã nu-i dea o palmãpeste ureche ºi sã-i spunã: Haide aici!

Graba cu care Borca uitase ce primise nemeritatpeste rât, ºi felul în care se repezi spre stãpânul lui,bucuros cã-l vede, era mai mare dragul. ªi nu înceta sãgrohãie în faþa lui Cionchin tot împingându-l cu râtul încoaste. Pãrea cã vrea sã-i spunã: „Nu ºtiu de ce-s vinovatîn faþa ta, dar, pesemne cã sunt, pentru cã tu mã socoteºtiaºa. Oricum însã, bate-mã, omoarã-mã, dacã vrei, dariartã-mã”.

Bine, bine, bombãni ºi Cionchin scãrpinându-ldupã ureche.

Borca se-ntinse atunci pe iarbã, mai întâi pe o rânã,apoi pe spate ºi rãmase aºa alungit, cu ochii închiºi defericire ºi cu labele scurte împreunate spre cer.

Cionchin însã se sãturã, îl înghionti pe Borca încoaste ºi-i zise:

- Hai, ºterge-o!Borca sãri-n patru labe ºi se-ndreptã iute privind

spre Cionchin cu neîncredere. Când se asigurã apoi cãnu era ceva rãu la mijloc, se puse sã fugãreascã o gãinã.Cionchin se ridicã, îºi scuturã fânul de pe picior, pe urmã,luându-ºi puºca, se uitã împrejur. În ograda vecinã, cucare era obiºnuit, Gladiscev stãtea-n picioare. Mergea


printre straturi aplecându-se peste fiecare tufã de caleaspre socialism , ca ºi cum ar fi vrut s-o vrãjeascã.Nevastã-sa, Afrodita, o adormitã cu ochii chiori de somnºi cu pãrul vâlvoi, stãtea în pridvor cu copilul pegenunchi; îl chema Hercule, avea un an ºi, nefericitul,era ºi el o victimã a erudiþiei lui Gladiscev. Dupã priviri,nenorocita femeie se vedea cã tare-ºi privea bãrbatul cuo scârbã deloc ascunsã.

ªi, pentru ca cititorul sã-ºi dea seama de naturarelaþi i lor care existau între selecþionatorul nostru ºinevastã-sa, n-ar str ica sã ne aplecãm puþin ºi pestepovestea acestei mezalianþe.

Gladiscev se însurase cu ea acum vreo doi aniînainte de cele povestite; pe la vârsta de vreo patruzecide ani. Mama lui murise cam cu vreo cinci ani în urmã,iar el trãise singur socotind cã viaþa de familie nu sepotrivea cu cea de cercetãtor. Apoi, fie cã natura îºi cerusedrepturile, fie cã i se fãcuse lehamite de singurãtate, sehotãrâse sã se însoare. Numai cã în ciuda numãrului marede fete din sat, faptul nu era prea uºor de pus la cale.Când vorbea de miraculosul sãu hibrid, fetelor le camplãcea ºi s-ar fi arãtat dispuse sã-ºi petreacã viaþa alãturide el ca sã-l ajute sã-ºi ducã povara cercetãrii ºtiinþifice.Credeau de fapt cã o sã-i treacã într-o bunã zi ºi fluturiiãºtia. În schimb, când fetele îi pãºeau tânãrului cercetãtorpragul casei, rar erau cele ce puteau rezista mai mult deun sfert de orã la cumplita încercare. Una, dupã câte sespunea, leºinase de cum intrase acolo. ªi iatã de ce:Gladiscev pãstra în casã în niºte oale un fel deîngrãºãmânt fãcut anume pentru aceste hibrizãri; oale cuturbã, cu piºat de vacã, cu bãlegar de cal ºi cu gãinaþ depasãre. ªi le acorda acestor îngrãºãminte o deosebitãgrijã. Le amesteca în diverse proporþii ºi le punea lafermentat la o anumitã temperaturã, pe sobã sau peferestre, chiar ºi iarna când acestea erau închise.


Numai biata „Afrodita”, pentru cã nu-ºi fãcea iluziidespre frumuseþea ei, suportase proba pânã la sfârºit; atâtera de dornicã de mãritiº.

ªi, când Gladiscev înþelese cã nu avea de ales, maicã-i veni sã renunþe dar apoi se rãzgândi. Dacã o iau peEufrosina, îºi zise el, pe aceastã ultimã ºansã, ea îmi vafi atât de recunoscãtoare încât îmi va vãdi un devotamentfãrã margini, ºi mie ºi ºtiinþei. Numai cã, aºa cum e zicaladin popor, cã „omul propune iar Domnul dispune”,Eufrosina, la început, se arãtã a-i fi recunoscãtoare, dar,dupã ce-l nãscu pe Hercule, se vãdi a fi o duºmancã deneîmpãcat a tuturor oalelor sale puturoase, pe motivulcã ar dãuna sãnãtãþii copilului. ªi începu cu aluzii, trecuapoi la injurii ºi sfârºi cu adevãrate scene de furie. Scoteaoalele în tindã iar Gladiscev le bãga în casã. Iar dacã eaîncerca sã le spargã, se lãsa cu bãtaie, deºi Gladiscev eraîmpotriva violenþei. Mai încercase ea de câteva ori sãfugã cu copilul ºi la pãrinþii ei, care locuiau în celãlaltcapãt al satului, dar de fiecare datã mã-sa o alunga cusurle ºi tobe. Aºa cã, pânã la urmã, sfârºi prin a se resemnaºi renunþa la totul, preocupându-se doar de sine.

Nu fusese ea niciodatã frumoasã, dar acum numaiDumnezeu ºtia cu cine semãna.

Aºa cã, în puþine cuvinte, cam aceasta era povestealui Gladiscev ºi a Eufrosinei. Dar sã ne întoarcem la oilenoastre. Cionchin deci stãtea pe lângã avion, Gladiscevîºi vedea de ale lui prin grãdinã, iar Afrodita, cu copilulîn braþe, stând pe prispã, îºi privea cu o scârbã vãditãbãrbatul.

- Hei, vecine, bunã ziua! îi strigã Cionchin.Gladiscev, aplecat pe o tufã de calea spre socialism,

se ridicã, îºi scoase pãlãria cu douã degete, ºi rãspunseceremonios:

- La fel ºi þie!Cionchin îºi propti puºca de avion ºi se apropie de

gardul ce separa cele douã grãdini.


- Dupã câte vãd, vecine, toatã ziua te sfarmi cumunca prin grãdinã. ªi mã-ntreb de ce nu-i aveaastâmpãr vreodatã?

- Greu de spus, zise Gladiscev cu demnitate. Maiales cã nu lucrez pentru mine sau pentru un câºtigpersonal, ci pentru progresul ºtiinþei. Dar ia zi-mi ºi tu,ai dormit toatã noaptea lângã avion?

- Oo! pentru noi soldaþii tot una-i unde petrecemnoaptea, glumi Cionchin. Cã doar e cald; acum nu-i iarnã.

- Iar eu, azi dimineaþã, când am ieºit, m-am uitat ºice-am vãzut? Niºte picioare care atârnau sub aeroplan.Sã fie oare Vania, mi-am zis, sã fi petrecut oare noapteasub avion? Ba chiar i-am zis Afroditei: „Uite, mi se parec-acolo ar fi picioarele lui Vania ieºite de sub aeroplan”.

Afrodita se hlizea la el cu aceeaºi expresie a feþei,netresãrindu-i nici un muºchi pe obraz ºi nepãsându-ideloc de ce spunea bãrbatul sãu despre ea.

Cionchin îl privi pe Gladiscev, suspinã ºi, spremarea lui mirare, zise:

- ªtii ce? M-am certat cu femeia. Am pãrãsit-o,pricepi? ªi de aceea am petrecut noaptea afarã.

- Cum aºa? se mirã Gladiscev.- Oo, ascultã, fãrã vreun motiv, rãspunse el evaziv.

Eu i-am zis una, ea alta. ªi de la una la alta, vorbã dupãvorbã, uite aºa a-nceput. ªi apoi eu am scuipat pe jos,mi-am luat haina, puºca ºi sacul de merinde – de altfeltot ce am – ºi am plecat.

- Deci aºa s-au petrecut lucrurile, zise Gladiscevdând din cap mirat. Iar eu, azi dimineaþã când am ieºitafarã, mã-ntrebam dacã erau picioarele tale cele ce sevedeau ieºind de sub aeroplan sau ce altceva? ªi zici cãte-ai certat cu ea?

- Da, aºa-i, m-am certat, rãspunse Ivan din ce în cemai abãtut.

- Mai ºtii dacã n-ai fãcut bine?! (Gladiscev privibãnuitor spre nevastã-sa ºi domoli vocea). Dar dacã vrei


sã ºtii, adãugã el, uite ce vreau sã-þi spun: Nu te prea legade femeile astea cumsecade, Vania. Fugi de ele cât maieºti tânãr, cã ºtii cum sunt. Uitã-te la a mea! Uite-o stândcolo, jos; un adevãrat ºarpe cu clopoþei. ªi dacã-i vorbeºtide aproape, uitã-te bine la ea, cã are limba despicatã, caºerpii. ªi ce-am mai tras cu ea, Vania; e de necrezut. Dealtfel nu sunt singurul. Toþi bãrbaþii suferã îngrozitor dinpartea sexului ãstuia. ªi n-ai decât sã iei vremea noastrãsau trecutul (privi între t imp pieziº la nevastã-sa ºidomoli iar glasul). Atunci când þarul Nicolae I i-a trimispe Decembriºti în fundul Siberiei, nevestele lor nu s-aupotolit ºi-au strâns ºi ele catrafusele ºi dupã ei! Unde maipui cã atunci nu era nici drum de fier! Au mers din poºtã-n poºtã schimbând caii, vizitii, gata, gata sã crape ºi ele,ºi tot i-au ajuns; or, aºa da! Dar ei, nu c-aº vrea s-ovorbesc de rãu pe Niurca, ea-i femeie cu ºcoalã ºi arecap. Dar, oricum, ºterge-o cât poþi mai repede.

- Aº ºterge-o eu, zise Cionchin, dar ce mã fac cuhardughia asta de avion?

Arãtã apoi cu mâna spre avion ºi, dupã o clipã decugetare, cu un aer spãºit, continuã.

- ªi apoi mi-e ºi foame, îmi chiorãie maþele.- Þi-e foame? întrebã Gladiscev mirat. Dar trebuia

sã-mi spui mai devreme. Hai la mine! O s-aprindem foculºi facem ouã cu slãninã. Mai am ºi un pic de þuicã (trasecu ochiul spre Cionchin). O sã vezi apoi cum trãiesc ºieu.

Cionchin nu se lãsã rugat. Îºi ascunse puºca în fân,trecu peste gard ºi-l urmã pas cu pas pe stãpânul carecãlca suveran în faþa lui. Trecu printre niºte straturi ºi seurcã dupã aceea în pridvor.

Afrodita se strâmbã de scârbã ºi-ntoarse capul.- Ai fi putut pune o muºama sub copil, bombãni

Gladiscev în treacãt, altfel o sã te ude ºi o sã-þi miroasãfustele.


Afrodita r idicã privirea indiferentã ºi spusenepãsãtoare:

- Du-te mai bine în casã ºi respirã, cu oaspetele tãucu tot, aerul de acolo. ªi, zicând aceasta, se-ntoarse-ntr-o parte; Gladiscev deschise uºa ºi-l lãsã pe Cionchin sãi-o ia înainte.

- Ai auzit-o cum îmi vorbeºte? îi spuse el lui Ivan.ªi aºa-i în fiecare zi. E murdarã ºi proastã; dacã la mineîn casã pute, e cel puþin în scopuri ºtiinþifice, pe când eapute de delãsare.

În tindã era întuneric, Gladiscev scãpãrã un chibrit,luminã un coridor îngust ºi dãdu spre o uºã burduºitã cuun fel de pânzã de sac pe care o deschise larg. PeCionchin parcã-l lovi atunci cineva cu o bâtã-n cap.Putoarea era atât de mare, încât îl fãcu sã se clatine. ªi-ar fi cãzut chiar, dacã nu s-ar fi þinut brusc de nas. Rezistãînsã ºi aºa intrã în casa „omului de ºtiinþã”, cu nasulstrâns între arãtãtor ºi degetul cel mare. Gladiscev se-ntoarse spre el ºi-i zise, încurajându-l chipurile:

- La început, desigur, faptul te ºocheazã puþin darcând te obiºnuieºti cu el, ca mine de exemplu, nu mai arenici o importanþã. Ia deschide acum o narã ºi apoi pecealaltã ºi o sã te obiºnuieºti cu mirosul, pentru cã el erespingãtor la-nceput dar de fapt e sãnãtos, ºi-i face binecorpului; e miraculos chiar. Gândeºte-te, de pildã, cã,vestita firmã francezã Coty foloseºte ºi ea rahatul ca sãproducã cel mai subtil parfum. Dar am vorbit destul ºiacum, pânã ce prepar eu ouãle, mai uitã-te puþin ca sãvezi cum trãiesc ºi eu, dupã-aceea o sã mâncãm cã mi-efoame ºi mie.

ªi-n timp ce el, în camera vecinã, moºmondea cevala plitã pompând gazul înainte de a-l aprinde, invitatullui , rãmas în prima încãpere, se obiºnuia încetul cuîncetul cu mirosul, dupã sfatul gazdei: deschidea pe rând,când o narã când cealaltã, inspectând în acelaºi timp ºi


împrejurimile unde erau atâtea lucruri interesante devãzut!

Nenumãratele oale se-nghesuiau între sobã ºifereastrã, sub ºi pe banca de la fereastrã, ºi pânã ºi-napoiapatului de fier (pat stricat, lângã un perete spart ºi el).

Deasupra patului, ca de obicei, se vedeau vaze cuflori ºi cu porumbei zburãtori în jur; pozele stãpânuluicasei – începând cu cea de la vârsta fragedã a copilãrieiºi sfârºind cu cea recentã de acum – precum ºi cea aAfroditei ºi a diverselor lor rude.

Un fel de iconostas pe care, sus, era cocoþatportretul soþilor Gladiscev, portret fãcut la comandã,dupã lungi aºteptãri, ºi colorat apoi de artistul anonim înaºa fel încât abia mai semãna cu originalul.

Peretele opus î i era rezervat „muzeului” – unmuzeu în care erau adunate sub niºte geamuri de sticlãdiversele „ecouri” pe care le consacrase presa cercetãrilorsale ºti inþifice ºi , aparte chiar, scrisoarea celebruluiagronom din Academia de ºt i inþe, de care am maipomenit. Pe pereþi între ferestre, atârna ºi o puºcã decalibrul 16 mm, puºcã ce avea sã intre, cum probabil a ºighicit cititorul, în acþiune la un moment dat al povestirii(nu se ºtia însã dacã avea sã funcþioneze sau nu, totuldepinzând de împrejurãri).

ªi, înainte ca Cionchin sã fi terminat de a trece-nrevistã tot interiorul camerei, ouãle erau gata prãjite iarGladiscev îl invitã la masã.

Cea de-a doua încãpere nu era mai bine orânduitã,puþin mai curatã însã. În ea erau un blidar, un leagãnagãþat de perete – culcuºul lui Hercule – ºi un vechi cufãrfãrã capac, plin de opere de vulgarizare ºtiinþificã în stareproastã (mai ales Miturile Greciei antice ºi o broºurã demare tiraj Musca, agent de propagare a bolilor). Mai eraapoi acolo ºi o colecþie incompletã din revista „Glia”,din anul 1912, în general cufãrul fiind principala sursãde erudiþie a lui Gladiscev.


Pe o mare masã acoperitã de o muºama cu cercuribrune (pusese pe ea probabil mâncãrurile fierbinþi) ouãlecu slãninã forfoteau într-o cratiþã. Numai cã stomacul luiCionchin era încã întors pe dos de putoare – cu care, ladrept vorbind, nu se prea obiºnuise – dar ºi de foame.Aºa cã, ce sã facã? Se aºezã fãrã prea multe invitaþii lamasã.

Gladiscev luã douã furculiþe dintr-un sertar, leºterse de maioul sãu, ºi, punând una în faþa invitatuluisãu, pe cealaltã ºi-o rezervã lui. Iar când Cionchin voisã-ºi înfigã furculiþa într-un ochi de ou, gazda îl opri.

- Aºteaptã o secundã, te rog.ªi, dintr-un dulãpior, scoase douã pãhãruþe prãfuite,

le privi în zare, le ºterse ºi pe ele tot cu maioul ºi le pusepe masã. Dupã aceea alergã în antreu, aduse de acolo obutelcã astupatã cu un dop înfãºurat în hârtie ºi umpludin ea, pe jumãtate, cele douã pãhãruþe.

- Uite, Vania, zise el, aºezându-se; suntem înclinaþisã considerãm „rahatul” cu scârbã, ca pe cine ºtie ce lucrurãu. Or, dacã stãm s-analizãm bine, asta-i substanþa ceamai preþioasã pentru pãmânt, pentru cã toatã viaþa noastrãvine din ea ºi tot acolo se-ntoarce.

- Adicã ce vrei sã spui? întrebã politicos Cionchinîn timp ce arunca ocheade de om flãmând spre ouãle carese rãceau pânã sã-nceapã sã le mãnânce împreunã cugazda.

- Oricum ai lua-o, tot acolo ajungi, rãspunseGladiscev, care-ºi urma firul gândirii fãrã sã-i pese denerãbdarea soldatului. Judecã ºi tu. Ca sã obþii o bunãrecoltã, trebuie sã-ngraºi pãmântul cu „rahat”. ªi din astacreºte iarba, cerealele ºi legumele pe care le mâncãm, caºi animalele de altfel, cele ce ne dau lapte, carne, lânã ºialte produse, care tot acolo ajung pânã la urmã. Aºa cããsta-i ciclul „rahatului”. ªi-n definitiv, ia spune-mi, dece n-am consuma, la urma urmelor, acest „rahat” ºi subformã de carne, lapte sau pâine cel puþin, adicã într-o


formã derivatã? ªi atunci, pe drept cuvânt, n-ar fi maibine, înlãturând orice prejudecatã ºi orice falsã senzaþiede dezgust, sã-l consumãm ºi-n stare purã ca pe cea maiactivã vitaminã? La început, fireºte, adãugã el, vãzândscârba lui Cionchin, i-am putea înlãtura mirosul original,pentru ca, pe urmã, dupã ce omul s-a obiºnuit cu el, sã-lmâncãm ºi-n forma naturalã. Desigur asta-ntr-un viitormai îndepãrtat, viitorul ºtiinþei de altfel. Aºa cã de aceeapropun, Vania, sã bem acum pentru succesul ºti inþeinoastre, a puterii sovietice ºi a tovarãºului Stalin, acestgeniu al întregii lumi.

- Pentru întâlnirea noastrã, spuse repede Cionchinîn loc de rãspuns.

ªi ciocnirã. Ivan dãdu paharul peste cap, dar numainu picã jos de pe scaun cu rãsuflarea tãiatã, ca ºi cum arfi primit un pumn în stomac. Apoi, fãrã sã mai ºtie ceface, îºi înfipse furculiþa în tigaie ºi apucã o bucatã deomletã. Ajutându-se dupã aceea ºi cu cealaltã mânã, obãgã pe gât ºi o înghiþi frigându-se cu ea. Dupã aceeaputu respira cumsecade.

Gladiscev îºi golise ºi el paharul ºi trãgea cu ochiulla Ivan.

- Ei, Vania, cum þi s-a pãrut votca mea?- Ca un ciocan în moalele capului, zise Cionchin

în timp ce-ºi ºtergea ochii de lacrimi. Îþi taie rãsuflarea.Cu acelaºi surâs apoi, Gladiscev luã o cutie de

conserve care-i servea de scrumierã, vãrsã în ea þuicã ºiaprinse un chibrit. Votca luã foc ºi ardea cu o culoarealbãstruie, palidã.

- Ai vãzut?- E din sfeclã sau din cereale? întrebã Cionchin

neliniºtit.- Din „rahat”, Vania, rãspunse mândru Gladiscev.Ivan numai cã nu se sufocã.- Adicã ce vrei sã spui, întrebã el depãrtându-se de

masã.


- Reþeta-i foarte simplã, Vania, spuse grijuliuGladiscev: un kilogram de „rahat” ºi unul de zahãr...

Rãsturnându-ºi scãunelul, Cionchin o luã la fugãspre ieºire. Pe prispã, numai cã nu o rãsturnã în grabã peAfrodita ºi pe copil ºi, la doi paºi de izbã, se propti cucapul de bârnele dintr-un perete. Uluitã ºi gazda ieºi înurma lui alergând ºi tropãind cu cizmele.

- Ce ai, Vania? (ªi-l apucã neliniºtit de umãr.) Eþuicã adevãratã, Vania, ai vãzut-o doar cum ardea?

Ivan încercã sã-i rãspundã ºi, la evocarea bãuturii,i se-ntoarse stomacul pe dos abia având vreme sã seaplece ca sã nu verse pe bocanci.

- O, Doamne! exclamã Afrodita cu disperare. Încãunul cãruia i-a dat sã bea „rahat”. Doamne, de-ai crãpa odatã, monstru ce eºti! ªi scuipã spre bãrbatul sãu cãruianici cã-i pãsa.

- În loc sã scuipi, mai bine te-ai duce în pivniþã sã-i aduci omului ãstuia niºte cartofi putrezi, cã vezi ce rãui s-a fãcut.

- Zici de cartofi?! gemu Afrodita. Cartofii tãi ºi ãiamiros a „rahat”. Dintr-un capãt într-altul al casei numiroase decât a „rahat”; picare-ai în el sã te-neci o datã,cretin ce eºti! Am sã te pãrãsesc, monstrule, cã mai binevoi cerºi cu copil cu tot decât s-o sfârºesc în „rahat”. ªi,fãrã sã mai stea pe gânduri, îl înºfãcã pe Hercule ºi þuºti!pe poartã. Pãrãsindu-l pe Cionchin, Gladiscev se repeziatunci dupã ea.

- Unde fugi, Afrodita? strigã el. întoarce-te-þi zic;nu fi ridicolã faþã de lume. Hei, Afrodita!

Afrodita se opri, se-ntoarse spre el ºi i-o trânti-nobraz:

- Afrodita nu-i numele meu; eu sunt Frosca. Aiauzit, peºte cu urechi de cârpã? Frosca!

Fãcu apoi stânga-mprejur ºi, þinând în braþe copilulpe jumãtate mort de spaimã, o porni prin sat de nebunã.


- Frosca mã cheamã! auziþi oameni buni? Frosca!þipã ea dezlãnþuitã ca ºi cum pânã atunci ar fi fost mutãºi n-ar fi putut vorbi.

XV

La 21 iunie, contele Sculemberg, ambasador alGermaniei la Moscova, primi o notã în care se spunea cãtrupele nemþeºti se masau la graniþele Uniunii Sovietice.Guvernul Sovietic îi cerea prin el Berlinului sã-i deaexplicaþii. ªi nota a fost transmisã lui Hitler cu câtevaminute înainte de începerea ostilitãþilor.

Cionchin, împãcat atunci din ajun cu Niura, încãmai dormea. Trezit, da sã iasã afarã, deºi mai rãmãsesetotuºi o vreme în pat, nehotãrât sã-ºi pãrãseascã sau nuculcuºul. Spera, în sinea lui, cã nevoia de a ieºi afarã aveasã treacã totuºi. Numai cã nu trecu. ªi, de fricã sã nu-lapuce ºi alta mai grabnicã, îºi trase cizmele în picioare,rubaºca peste umãr ºi ieºi în pridvor. Nevoia îl presa totuºifoarte tare.

Aerul era rece ºi cerul senin. Roua sticlea în iarbã,pe frunziºul copacilor ºi pe aripile avionului. Soarele sesmulsese de la orizont ºi se micºora vãzând cu ochii.Roºeaþa i se oglindea în geamuri. Iar liniºtea desãvârºitãnu era întreruptã decât din când în când de mugetul uneivaci adormite. Cionchin voi s-o trezeascã pe Niura, caretrebuia s-o mulgã pe Bãlaia ºi s-o trimitã cu ciurda lapãscut; se rãzgândi însã ºi se hotãrî sã mulgã el singurvaca. Numai cã, în clipa în care puse mâna pe mulgar,Niura se trezi ºi ea dând semne c-ar vrea sã se scoale;Cionchin însã îi fãcu semn sã continue ºi se duse singurla grajd.

Dupã ce o mulse pe Bãlaia, î i deschise uºa pejumãtate ºi vaca nu vru sã iasã; era obiºnuitã sã i sedeschidã larg, dând amândouã jumãtãþile de poartã la oparte. „Ia te uitã ce doamnã”, se gândi Cionchin, care


numai nu-i trase una pe spinare cu închizãtoarea. I se fãcuînsã milã de ea ºi o iertã.

- Hai, ºterge-o, î i spuse el pe un ton paºnic,deschizându-i ºi cealaltã jumãtate de poartã. ªi ea trecupe lângã el privindu-l chiorâº. Se îndreptã spre ieºire dândtriumfãtoare din capul încoronat cu cele douã corniþe.Turma era deja în uliþã. Rãspândite în lung ºi-n latul ei,vacile miºunau ºi se frecau de toate gardurile. În urmaturmei, clãtinându-se pe cal, venea Lioºa Iarov, noulvãcar cu o manta pusã sub fund în loc de ºa. ªi mânecilemantalei atârnau deºirate bãlãbãnindu-se în pasul calului.

Cionchin vru sã-i vorbeascã ºi, apropiindu-se deportiþa ogrãzii, îi strigã:

- Ia, ascultã! Cum o mai duci?Lioºa trase de dârlogii calului ºi se opri uitându-se

mirat la el ca ºi cum l-ar fi vãzut pentru prima datã.- Cum s-o duc? Merge! zice el, dupã ce se gândi

puþin; merge dacã-i dai pinteni.Dupã aceea tãcurã, apoi Cionchin, privind spre

cerul senin, iar zise:- Azi s-ar zice cã va fi frumos!- Da, o sã fie, dacã nu va ploua.- De unde ploaie dacã nu-s nori, zise Cionchin.- Da, dacã nu-s nori, nu va ploua.- Ei, ºi totuºi uneori sunt nori dar nu plouã.- Da, e ºi aºa, aprobã Lioºa.ªi aºa se despãrþirã, Lioºa mergând dupã turmã ºi

Cionchin în casã.Niura dormea de-a latul patului. Þi s-ar fi rupt

inima s-o trezeºti. Aºa cã Cionchin, dupã ce se mai învârtiprin casã, se apropie în cele din urmã de pat.

- Ascultã, dã-te puþin mai încolo, î i zise elatingând-o pe umãr. Soarele ajunsese în dreptul ferestrei,o razã chiar se urca pe peretele din faþã unde stãtea ceasulcu cuc; ceas vechiu, cu maºinãrie uzatã, care ºi bãtea ºi


ofta. Acele arãtau patru dimineaþa. ªi chiar atunci nemþiibombardau Kievul.

PARTEA A DOUA

I

Noutatea se rãspândi ca un foc de puºcã. Nimeninu-ºi imagina cã un rãzboi ar putea fi posibil, deºi, ladrept vorbind, cu vreo zece zile mai înainte, baba Duniapovestise la toatã lumea cã într-un vis al ei se fãcea cãgãina sa, Claºca, ouase un þap cu patru coarne. Cine s-obage-n seamã însã când chiar ºi pricepuþii satuluitãlmãciserã faptul ca pe ceva ce ar fi vestit, în cel mairãu caz, ploaie. Or, iatã cã acum lucrurile luaserã altãîntorsãturã.

Cionchin însã habar n-avea de ce se-ntâmpla,pentru cã de fapt trãgea ºi el mâþa de coadã. Iar lui nimeninu-i mai mãsura timpul; uitaserã parcã toþi de el. De faptnu-i fusese datã cine ºtie ce misiune specialã, aºa cã niciel nu putea trage din asta cine ºtie ce concluzie. Ca sãmãnânce, sã bea ºi sã-ºi facã nevoile la momentul potrivit,asta era tot ce-i mai rãmãsese conform instrucþiunilor deserviciu ale gãrzii din garnizoanã.

Latrina de varã era în grãdina de zarzavat ºi razelesoarelui pãtrundeau dintr-o parte-ntr-alta prin plãpândaei alcãtuire. Muºte mari, verzi zumzãiau prin ea ºi-ntr-un colþ un pãianjen cobora pe pânza lui, ca ºi cum s-ar filansat cu paraºuta. Pe peretele din dreapta, prinse-ntr-uncui erau niºte bucãþi de ziar. Cionchin le smulgea de acolo


ºi le descifra pe rând informându-se din ele cu fel de felde lucruri. Aºa de pildã aflase cã:

ÎN URMA SE SI GERM LA VOLOLDAMILITARI ÎN TERM MILITARI ÎN RETRAGERE„LENIN” ªI OCTOMBRIE

ªi citi în întregime ºi un fragment intitulat: „Protestgerman pe lângã Statele Unite”.

Berlin, 18 iunie (TASS). Dupã cumbiroul german de informaþii, guStatelor Unite a, într-o notã din 6 iuînsãrcinatul cu afaceri al Germaniei laon, cã membrii biroului de infogerman la New York, din agenþia de votransoceanic ºi ai societãþii feroviare pãritoriul Statelor Unite. Aceastã cerere eitã de faptul cã, conform ei, perscitate aveau activitãþi incompatibilefuncþii. Guvernul german a restã cerere ca nefondatã ºi a fãprotest împotriva atitudinii U.S.A.tã contrarã convenþiilor diplomatice.Cionchin însã n-a avut timp sã mediteze serios la

atitudinea Statelor Unite, cãci vocea îndepãrtatã a Niureiîl chemã la ordine. ªi ciuli urechile.

- Vania, unde eºti?Jenat sã-i rãspundã din latrinã, tãcu chitic.- Lua-te-ar naiba! Dar unde te-ai ascuns? strigã

Niura, rotindu-se tot mai strâns în jurul closetului.Nu mai putea nicicum tãcea, aºa cã rãspunse:- Dar ce te tot agiþ i? î i str igã el tulburat din

fortãreaþa unde stãtea. Aici sunt.Niura între t imp se apropiase ºi-n dosul unei

scânduri rupte îi vãzu faþa roºie.-Hai, o datã, grãbeºte-te cã-i rãzboi!-Asta ne mai lipsea! rãspunse el mai mult supãrat

decât mirat. Desigur cu America!


-Nu, cu Germania.Cionchin fluierã a pagubã ºi începu sã-ºi aranjeze

nãdragii; ieºise doar din latrinã...Nu-i venea sã creadã ºi þâºnind din privatã, o

întrebã pe Niurca cine-i adusese o aºa veste:-A spus asta la radio? Ãºtia spun multe prostii.-Nu prea cred, toatã lumea e la miting. Mergem ºi

noi?El se gândi o clipã ºi plecã capul.-Dacã-i aºa, ce sã fac eu la miting? Eu am mitingul

meu, uite-l acolo! ªi, zicând acestea, scuipã în direcþiaavionului. Mãcar de ar putea lua foc!

-Lasã, cã poate nu mai avem nevoie de el.-Nimeni nu avea pânã acum nevoie de el, dar mai

ºtii de acum înainte? Aºa cã du-te tu acolo, vezi ce sespune ºi eu rãmân aici sã-l apãr.

O clipã mai târziu, cu puºca în bandulierã,Cionchin începu sã se plimbe în lungul avionuluiîntorcând capul în toate pãrþile ºi aºteptând dintr-o clipãîntr-alta sã-l atace nemþii. Începuse apoi sã-l doarã gâtulde atâta rãsucealã ºi i se ºi-ntunecase vederea când, laurechi, îi ajunse un fel de zumzãit de motor care totcreºtea.

-Vin! se gândi Cionchin, care tremura ºi-ºi întinsesegâtul.

Apãru apoi în faþa ochilor un punct care creºteapânã s-ajungã sã ia chiar conturul unui avion...

Dar punctul dispãru, ºi o datã cu el ºi sunetul. Înacelaºi timp însã parcã ceva îl piºcã ºi se lovi peste frunte;strivise un þânþar. „Nu era avion” îºi zise el ºtergându-ºimâna de nãdragi. ªi, fie din pricina palmei date pestefrunte, fie dintr-altã pricinã mai ascunsã, în cap începurãsã-i treacã tot felul de gânduri. Se gândi cã nu-i bun denimic, cã nimeni nu avea nevoie de el ºi c-avea sã-nþepeneascã acolo pentru cine ºtie cât. De altfel niciînainte nu se credea el sortit pentru ceva anume ºi totuºi,


la gândul cã o datã ºi o datã ar fi bun ºi el la ceva, nuputea renunþa. Nu de alta, dar n-ar fi cerut mare lucru,decât sã-ºi dea viaþa pentru ceva ce ar fi meritat. Or, totulpãrea sã-i spunã cã nimeni n-avea nevoie nici mãcar deviaþa lui. Bine înþeles cã-n cumpãna marilor destine, poatecã un fenomen atât de neînsemnat ca viaþa lui Cionchinn-ar fi cântãrit prea mult, dar altceva mai preþios n-aveace sã-i ofere patriei sale.

ªi, melancolic, conºtient de propria-i nulitate, seîndreptã spre biroul colhozului unde se adunasemulþimea.

II

Colhoznicii fãcuserã, în faþa pridvoruluiadministraþiei, un fel de semicerc ºi toþi se uitau cu mirarespre uºa tapisatã cu catifea ponositã, ca a biroului, însperanþa cã unul dintre conducãtori o sã iasã pe acolo ºio sã le spunã ceva în legãturã cu cele auzite. Bãrbaþiifumau, iar femeile plângeau pe tãcute. Copiii, uluiþi, îºipriveau pãrinþii fãrã sã priceapã necazul care dãduse pesteei, deºi, pe de altã parte, nu era mai puþin adevãrat ºi faptulcã, pentru o imaginaþie infantilã, nimic nu era mai veselca un rãzboi.

Era amiazã, soarele dogorea ºi timpul se-nþepeniseiar ºefii încã nu apãruserã. Oamenii, pentru a-ºi uºuraaºteptarea, se prinseserã în mici discuþii. Spãtosul, ca-ntotdeauna în centrul atenþiei generale, le spuneaconcetãþenilor sãi cã, dupã pãrerea lui, rãzboiul n-aveasã dureze decât pânã o sã vinã ploile de toamnã când totmaterialul de rãzboi nemþesc avea sã se împotmoleascãîn noroaiele Ucrainei. Curzov, deºi de aceeaºi pãrere cuel, îi zicea cã nu trebuie sã uite totuºi cã neamþul hrãnitcu concentrate alimentare, poate rezista mult ºi bine înorice condiþii. Moº ªapchin, cu toþi cei nouãzeci de aniai lui, cu toatã mintea-i jucãuºã ºi surzenia desãvârºitã,


se agita ºi el pe acolo nepricepând mai deloc de ce sestrânsese atâta lume-n jur ºi de ce nimeni nu-i spuneanimic. În cele din urmã, Spãtosului i se fãcu milã de elºi-i spuse prin semne despre ce era vorba, adicã fãcu înfaþa lui pe unul care trage cu mitraliera, strigându-i ºi-nurechi ta-ta-ta – degeaba însã cã moºul n-auzea – ºi peun cãlãreþ apoi care-ºi agita o sabie imaginarã deasupracapului.

Bãtrânul însã pricepu lucrurile în felul lui – casurdul care n-aude dar le potriveºte – adicã precum cãla-nceput s-ar semãna grâul apoi s-ar secera ºi numai laurmã s-ar îmblãti.

În cele din urmã, lumea se împrãºtie în grupuri maimici care-ncepurã sã flecãreascã-ntre ele vrute ºinevrute. Aºa, de pildã, ªtefan Lucov îi demonstra luiªtefan Frolov cã dacã ai prinde un elefant la olocomotivã, el ar putea-o trage. Iar Spãtosul, plin de zel,cuteza sã spuie cã s-ar putea reproduce portretul oricãruiconducãtor chiar ºi numai pe hârtie cu pãtrãþele.

În alte împrejurãri, Cionchin ar fi admirat talentulneobiºnuit al Spãtosului, dar acum avea altceva în cap.Întristat, se-ndreptã spre o grãmadã de buºteni; alese unulsã se aºeze pe el, ºi-ºi puse puºca pe genunchi. Nu maiavu însã timp sã-ºi scoatã tabachera cu tutun cã Gladiscevîl ºi luã:

-Zi-mi, vecine, n-ai sã-mi dai ºi mie sã-mi rãsucesco þigarã? Mi-am uitat chibriturile...

-Ia de ici! îi spuse Cionchin fãrã sã-l priveascã (ºitutunul lui era pe sfârºite).

Gladiscev îºi aprinse þigara, trase un fum, scuipãun firicel de tutun care-i rãmãsese pe limbã ºi scãpaseun „aaa!” urmat de un scuipat zgomotos.

Cionchin tãcea ºi privea numai înaintea lui.-Ai, ai, ai! repetã Gladiscev de data asta ºi mai

zgomotos, ca sã-i atragã atenþia lui Cionchin (carerãmãsese tot tãcut).


-E de necrezut! exclamã el ridicând braþele sprecer. Mintea mea nu poate înþelege aºa ceva. Ce perverºi!Ne-au mâncat untul ºi slãnina ºi acum ne-au fãcut-oatacându-ne miºeleºte.

Cionchin însã nu rãspunse nici la asta.-Nu, ia gândeºte-te puþin, adãugã Gladiscev care

se aprinsese de mânie. Îþi vine sã plângi, Vania, de ce aufãcut ticãloºii. ªi când te gândeºti cã oamenii nu-s fãcuþipentru rãzboi; ei pentru muncã sunt fãcuþi, munca sprefericirea generaþiilor viitoare; doar munca a transformatmaimuþa în omul zilelor noastre.

Gladiscev îºi privi interlocutorul, ºi-i trãsni cevaprin cap:

-Dar pun rãmãºag cu tine, Vania, cã tu nici mãcarnu ºtii cã omul se trage din maimuþã!

-Pentru mine se poate trage ºi din vacã, ziseCionchin.

-Imposibil, spuse Gladiscev foarte sigur de sine.Omul nu se poate trage din vacã. ªi o sã mã-ntrebi dece?

-Nu, n-o sã te-ntreb.-Dar ai putea sã mã-ntrebi (Gladiscev se cãznea

sã-l antreneze în discuþie pentru a-ºi arãta savantlâcul).ªi o sã-þi ºi spun de ce: vaca nu munceºte, în timp cemaimuþa, da; asta munceºte.

-Unde asta? îl întrebã brusc Cionchin privindu-lfix.

-Cum unde?-Te-am întrebat eu sã-mi spui, continuã Cionchin

începând sã se enerveze; unde lucreazã maimuþa ta? Lauzinã, la colhoz, la fabricã? Unde?

-Ce prost , se-nfurie Gladiscev. Cum vrei tu sãlucreze-n uzine, colhozuri etc. când totul era atuncisãlbãticie? Asta nu merge, bãiete. E o enormitate ce spui.Unde sã lucreze maimuþa? În junglã la-nceput se cãþãraîn arbori ca sã-ºi culeagã bananele, apoi a urmat curãþirea


lor de coajã, cu bâta, ºi numai dupã aceea a luat o piatrãîn mânã...

Fãrã a-i da apoi lui Cionchin rãgazul sã zicã uf!Gladiscev se ºi puse sã-i expunã cu de-amãnuntul teoriaevoluþionistã, explicându-i dispariþia cozii ºi a pãrului.Din pãcate însã nu mai avu t impul sã-ºi continueconferinþa ºi s-o ducã pânã la capãt, cã-n mulþime seproduse o miºcare ce venea dinspre birourile direcþiei.Toþi þãranii se-nghesuirã claie peste grãmadã la intrare.Secretarul de partid Chilin tocmai se ivise în pridvorulclãdirii.

III

-Ce v-a apucat sã vã adunaþi aici? Aplecat cudezinvolturã peste balustradã Chilin se uitã chiorâº, cuochii lui gãlbui, la lumea din jur. De altfel avea obiceiulsã nu vorbeascã niciodatã înainte de a se face liniºte.

Colhoznicii se priveau miraþi de aºa-ntrebare; cesã-i spunã când totul era atât de pe-nþeles.

-ªi atunci? (Chilin îl întrebã pe ºeful de brigadã dela câmp) Ce ai de zis, de pildã, tu, ªicalov?

ªicalov, zãpãcit, nu ºtiu ce sã-i zicã ºi se dãduînapoi câþiva paºi cãlcându-l pe unul pe picior; luã apoiºi el un cãlcâi de la nu ºtiu care ºi rãmase cu gura cãscatã.

-Aºtept, ªicalov.-Pãi pentru cã, în fine, noi... ºtiþi, am auzit despre

un fel de comunicat, dãdu sã explice ªicalov.-Ce comunicat?-Asta-i bunã! zise ªicalov uluit ºi-ntorcând capul

spre lume, ca ºi cum ar fi vrut sã-i ia martori pe toþi þãraniidin jur. Ce, nu ºtii? N-ai auzit? S-a dat un comunicat.

-Imposibil! (Chilin ridicã braþele în sus.) Da? S-adat vreun comunicat? ªi-n comunicatul ãla s-a spus cãnu mai trebuie sã lucreze nimeni ºi cã trebuie sã vãstrângeþi toþi aici?


ªicalov plecã capul umilit.-Ãã! ªtii cã vã ºade bine! mai adãugã Chilin cu

autoritatea pe care i-o dãdea poziþia lui de om care-iprivea de sus. N-aveþi nici o conºtiinþã. ªi, dupã câte îmidau seama, pentru voi orice prilej e binevenit sã nu mailucraþi, chiar ºi rãzboiul. Hai, împrãºtiaþi-vã! ªtergeþi-o!ªi sã nu mai vãd picior de om aici! Clar? ªi pentru asta-i deleg sã facã ordine pe ªicalov ºi pe Toldîchin.

-Trebuia s-o spunã mai înainte! oftã ªicalov fericitcã-ºi revenise (se întoarse apoi spre mulþime:) Haiºtergeþi-o de aici; toþi cu totul. Ce, sunteþi surzi? Cui m-adresez eu? Ce-ai rãmas înþepenit acolo, tu, ãla, gurãcascã? ªi cu mâinile pãroase, ªicalov o împinse cât colope o colhoznicã cu un copil mic în braþe, femeia începândapoi sã urle ºi copilul dupã ea.

-De ce o împingi? întrebã Curzov, dând sã intervinãîn favoarea ei. Nu vezi cã are un copil mic?

-Hai! hai! pleacã! îi zise ªicalov împingându-l ºipe el de umãr. Cu sau fãrã copil, asta mai lipsea acum, sãv-aºterneþi aici la palavre.

Micuþul Toldîchin fugi ºi el ºi se aruncã pe Curzovpunându-i mânuþele pe burtã.

-Aºa, aºa bãiete, îi zise el. De ce sã ne agitãm pentrunimic. Mai bine hai acasã sã-i tragem o duºcã.

-Bine, bine, dar nu mai împinge! bombãni Curzovîncãpãþânat. Nu-i nici o lege care sã-þi dea dreptul sã-mpingi.

-Nimeni nu împinge, mormãi Taldîchin. Îi gâdildoar.

-Nici pentru gâdilat nu-i lege, zise Curzov.-Lege vrei! Ei, uite, asta-i legea! ªi-i vârî lui

Curzov pumnul sub nas.Taldîchin, care se pierduse cu firea, o ºi luase la

goanã prin mulþime.-Hei! Oameni buni! Hai sã ne împrãºtiem! se

strofoca el când la unul când la altul, cu glasu-i nãimit.


Ce tot cãscaþi ochii? Cã doar nu sunteþi la circ. Circu-i laoraº. ªi tu, beºleagã, zise el apucându-l pe ªapchin demânã, ce faci, dormi? Hai ºterge-o; n-ai ce vedea aici;tu, la cimitir! Ai înþeles? La cimitir cu tine! repetã el înurechile pline de pãr alb ale bãtrânului. ªi aºa ai trãit preamult, crede-mã! ªi ºterge-o odatã! Aºa, târ, târ, vezi cãpoþi!

Încetul cu încetul apoi ªicalov ºi Taldîchinajunseserã sã-i împrãºtie pe þãrani pânã ce se goli toatãpiaþa centralã a satului.

IV

Instrucþiunile date de secretarul de partid îi uluirãpe unii. ªi l-ar fi uluit chiar ºi pe el dacã... Dar sã-ncepemcu începutul.

Timp de trei ore Chilin ºi Golubiev rãmãseserãagãþaþi de telefon, tot învârtind la manivela aparatuluica sã prindã o legãturã. ªi învârteau la ea când unul cândcelãlalt fãrã nici un rezultat. Nu se auzeau în receptordecât sfârâituri, pocnete ºi muzicã, iar vocea unui crainicrepeta comunicatul despre începutul rãzboiului; nu ºtiuce femeie î l blestema pe un oarecare Mitia, care îºivânduse pentru bãuturã ºi samovarul ºi plapuma. La unmoment dat o voce de bãrbat mânios izbucni ºi ceru sãvorbeascã cu Sokolov.

-Ce Sokolov? întrebã Golubiev.-ªtii tu foarte bine, îi rãspunse vocea. ªi spune-i

cã dacã nu-i aici mâine la ora opt fix, o sã dea socotealãla curtea marþialã.

Preºedintele ar fi vrut sã-i explice cã nimeni nupurta acolo numele de Sokolov, dar vocea nemulþumitãtãcuse ºi Sokolov, necunoscut ºi fãrã ca mãcar sã-ºi deaseama cã era cãutat, se pregãtea sau nu sã dea socotealãde actele lui în faþa unui tribunal militar.


Cedându-i locul secretarului de partid, Golubievse retrãsese într-un colþ al camerei, deschisese casa defier unde avea documentele financiare secrete ºi-ºi vârâsecapul înãuntru ca un fotograf în dosul aparatului, gata sãzicã:

-Atenþie, pãsãrica! Numai cã el nu spusese aºa cevaºi o ºuºotealã discretã rãsunã înãuntrul casei de fier, dupãcare Golubiev scoase capul de acolo ºtergându-ºi buzelecu dosul mânecii . Încruciºându-se apoi cu privireadezaprobatoare a secretarului de partid, scoase din casãregistrul silozurilor ºi-l rãsfoi la-ntâmplare punându-lapoi la loc. „Mi se rupe, gândi indiferent, ce importanþãmai au acum toate astea; rãzboiul o sã le ºteargã pe toate”.

Nu mai voia decât sã meargã pe front ºi cât mairepede cu putinþã. Ar fi fost acolo repede decorat, ca sãnu mai vorbim de onorurile cuvenite. La drept vorbindînsã din cauza platfusului ar fi fost bun de reformã, darel spera ca-n faþa comisiei sã-ºi ascundã defectul.

ªi-n timp ce Golubiev îºi fãcea planuri, Chilin setot ostenea sã-nvârtã la manivela telefonului. ªi auzeade toate în receptor, numai ce vroia el, nu.

-Alo! Alo! mai lãtra ºi el din când în când.ªi câte unul îi rãspundea: du-te-n mãta; dar el nu

se supãra.- Lasã-i naibii, îi sugerã Golubiev. O sã facem un

miting; o sã stabilim un plan ºi totul o sã fie bine.Chilin îi aruncã o privire bãnuitoare ºi se aruncã

pe telefon cu ºi mai multã furie. Atunci se auzi în telefonvocea de catifea a operatoarei.

- Centrala, ascult.Chilin fu atât de surprins de aceasta, încât i se tãie

rãsuflarea ºi-ncepuserã sã-l treacã nãduºelile.- Centrala, repetã operatoarea cu aceeaºi voce ca

ºi cum în mijlocul fiºelor sale n-ar fi aºteptat decâtlegãtura cu Crasnoie.


- Fatã! î i str igã Chilin revenindu-ºi în fire ºitemãtor ca nu cumva sã-l întrerupã. Scumpã, fii bunã...Îl chem de ieri pe ... Borisov... E urgent...

- Vi-l dau, spuse fata, ºi, deodatã, ca prin minune,rãsunã în receptor o voce de bãrbat:

- Borisov, ascult.- Serghei Nicanorici, spuse repede secretarul; sunt

eu, Chilin, aici; eu te deranjez, de la Crasnoie. Am tottelefonat cu Golubiev; legãtura nu merge, poporulaºteaptã, lucrãrile sunt doar pe hârtie ºi suntem în plinãcampanie; nu ºtiu ce sã facem.

- N-am înþeles, se mirã Borisov; n-am înþeles cenu ºtiþi. Aþi organizat vreun miting?

- Nu, fireºte.- De ce?- De ce? repetã Chilin. Nu ºtiam ce sã facem. E o

mare responsabilitate; înþelegi, ºi n-avem instrucþiuni...- Acum am înþeles (vocea lui Borisov începuse sã

vibreze cu ironie). Dar ia spune, când te duci sã te piºi,te deschei la pantaloni sau aºtepþi instrucþiuni pentru aºaceva?

ªi Borisov nãpusti peste capul pãros al lui Chilino droaie de batjocuri, ca ºi cum el însuºi ar fi fãcut toateacele numere în minutele anterioare în speranþa cã i sevor da instrucþiuni salvatoare.

- Bun, de acord, încheie el, trecând de la mânie laresemnare. Trebuie improvizat un miting pe l iniaultimului discurs al tovarãºului Molotov ºi cât mai repedecu putinþã. Aºa cã strânge poporul...

- Poporul s-a strâns deja, îi spuse Chilin bucuros ºitrãgând cu ochiul spre Golubiev.

- Ei, asta-i bine, bombãni Borisov. E bine... repetãel pe un ton mai puþin hotãrât; pe urmã se rãzgândi. N-am înþeles?


- Ce n-ai înþeles? se mirã Chilin; s-au strâns de lasine. Ai crede? De îndatã ce au auzit la radio, au venit depeste tot, bãrbaþi, bãtrâni, femei cu copii...

Þinând acest discurs, Chilin avea impresia cã toateaceste informaþii nu-i prea plãceau lui Borisov. ªi, fãrã aºti de ce, începeau sã-i displacã tot mai mult ºi lui. Aºacã, lãsând în suspensie fraza, tãcu brusc.

- Bun, spuse Borisov cu o voce tãrãgãnatã. Da...Au auzit comunicatul ºi au venit ei, de capul lor... Ascultãtovarãºe, aºteaptã o clipã ºi nu închide telefonul...

Dupã aceea se auzirã iar în receptor fâºâituri ,pocnete, muzicã ºi alte zgomote mai mult sau mai puþindistincte.

- ªi acum ce facem? ºopti preºedintele.- Cred cã s-a dus sã se consulte cu Revchin, bãnui

secretarul de partid punând mâna pe receptor (seschimbase la faþã de câteva ori, când roºindu-se, cândpãlind, în timp ce-ºi umezea þeasta chealã cu o batistãmurdarã).

Între t imp operatoarea interveni de douã ori:vorbiþi? Vorbiþi? Chilin îi spuse repede cã da ºi la urmãse auzi un grohãit la capãtul firului ºi vocea autoritarã alui Borisov rãsunã din nou:

- Ascultã, tovarãºe, ai asupra ta carnetul de partid?- Sigur cã-l am, Serghei Nicanorici , se poate?

protestã Chilin. Totdeauna îl am la mine în buzunarulstâng; aºa cum scrie la carte.

- Perfect, îi spuse Borisov. Urcã-te atunci pe un calºi vino la Comitetul raional. ªi ia ºi carnetul cu tine.

- De ce? întrebã Chilin care nu înþelegea unde voias-ajungã ºeful lui.

- Ca sã-l dai înapoi.Chilin nu s-aºtepta deloc la un astfel de

deznodãmânt. Î i spuse totuºi despre ce era vorba ºipreºedintelui, care tocmai atunci, din pricina importanþeiconversaþiei, se îndrepta spre casa de fier, oprindu-se însã


la jumãtatea drumului ºi rãspunzându-i cu o privireipocritã, ca ºi cum ar f i dat o importanþã deosebitãevenimentului.

- Dar de ce, Serghei Nicanorîci? mai întrebã Chilincu voce stinsã. Ce rãu am putut face?

- Dar unde ai vãzut tu lume care sã se strângã debunãvoie, fãrã autoritatea ºi ordinul unui ºef? ziseBorisov (ºi fãcea sã-i cadã cuvintele ca plumbul înurechile celui ce asculta).

Pe Chilin îl trecurã rãcorile.- Dar, Serghei Nicanorici, nu tu mi-ai ... Doar tu ai

spus adineauri sã improvizez un miting...- Da, dar mitingurile trebuiesc dirijate, tovarãºe

Chilin, îi spuse ciomãgitor Borisov.Se auzi apoi un declic în receptor, dupã aceea din

nou muzicã ºi glasul femeii necunoscute care-i spunealui Mitia cã-l iartã de vinderea plapumei, dar de samovar,ba, ºi sã-i facã rost de un altul.

- Alo! alo! strigã Chilin, crezând cã-l întrerupsese.Operatoarea îi explica însã politicos cã tovarãºul Borisovînchisese aparatul . Chilin atunci fãcu ºi el la fel ºireceptorul îi pãru vâscos. Dupã aceea îºi reveni. Desigurnu e vina mea, se gândi el demoralizat. Credeam cã facbine, ºi când colo, iatã c-am greºit din punct de vederepolitic. Totuºi, totul e clar ºi de-nþeles ºi aºa aº fi pututsã-mi dau ºi eu seama: improvizaþiile trebuiesc toatedirijate. Chiar ºi când se-ndreaptã de la sine pe o calebunã, altfel riºti ca oamenii sã creadã cã se pot conducede capul lor. Ãsta-i secretul. ªi bine totuºi cã Borisovmi-a spus tovarãºe, nu cetãþene, ca unui suspect. „Sigurcã-i uºor sã greºeºti politic dar ºi mai greu e sã-þi îndrepþigreºeala, cã de asta sunt ºi lagãrele de reeducare prinmuncã”.


- ªi atunci ce þi-a spus? se pomeni întrebat Chilin.- Cee? întrebã ºi el.- Borisov, cine altul? ªi ce indicaþii þi-a dat?- Indicaþii?! repetã ironic Chilin. Adicã tu, când vrei

sã mergi undeva sã-þi faci nevoile, tu ceri indicaþii? Sãfacem ceva, astea-s indicaþiile!

ªi Chilin ieºi în pridvor iar preºedintelecolhozului, profitând de ocazie ºi fãrã sã mai aºtepte alteindicaþii, îºi vârî din nou capul în fiºierul cu hârtii ºi nu-l scoase de acolo decât mai târziu.

V

Sã dirijezi o miºcare de mase improvizatã nu-ideloc uºor, dar pentru asta existau ºi specialiºti. ªi, dupãce lumea fu împrãºtiatã bombãnind, ºefi i de echipãªicalov ºi Toldîchin revenirã spre clãdirea administraþieiºi se aºezarã pe o bancã aºteptând noi ordine sau indicaþii.

- Ce lume! se mirã Toldîchin nãduºit de ceea cefãcuse. Îi împingi ºi ei nici gând sã se miºte din loc. Parc-ar fi înfipþi în pãmânt; ca oile; nu se clintesc de loc dinciopor. Or, când un ºef îþi spune sã te împrãºtii, ce altcevaai de fãcut decât sã te împrãºtii? ªefii ºtiu doar mai binece-i de fãcut; doar n-o sã se uite la alde noi; ei trebuie sãfie mândri, ca prinþii.

- Ce-i drept, e drept, cãzu de acord ºi ªicalovfãcând pe-nþeleptul . Altã datã, când eram eu tânãr,mulþimea era împrãºtiatã cu puºca (ºi-n gând începu sã-ºi revadã vremile de altãdatã, biografia de fapt). Îmi aducaminte cã eram soldat în 1916, la Petersburd. În jur plinde lume care stãtea. Dis de dimineaþã luau niºte zdrenþepe care scriau tot felul de prostii ºi ieºeau cu ele în vârfulunor bâte ca sã facã pe deºtepþii. Eu am luat atunci ozdreanþã ºi l-am întrebat pe unul: Hei, vagabondule! Ce-ai scris tu aici? ªi el îmi zice: Eu vagabond? Tu eºti


vagabond pentru cã tu mi-ai luat mie zdreanþa din mânã,nu eu þie. Iar eu i-am zis: Ba tu eºti vagabond, pentru cãeu am o puºcã în mânã ºi tu nu ai.

- ªi ce cuvinte erau scrise pe zdreanþa aia? întrebãTaldîchin curios s-audã cine ºtie ce porcãrie.

- Ce cuvinte? repetã ªicalov; de ale vagabonzilor:jos Lenin! jos Stalin! ºi altele ca astea.

Taldîchin se cam îndoi.- Stai o clipã, zise el întrerupându-l pe ªicalov. E

ceva ce nu merge în ceea ce spui tu. În 1916 nu erau niciLenin ºi nici Stalin. ªi atunci ce strigau ãia?

- Pãi, sigur, zise Taldîchin. În 1916 era þarul NicolaiAlexandrovici, împãrat autocrat.

- Prost mai eºti, mãi Taldîchin, îi spuse ªicalovcompãtimindu-l. Nu degeaba te cheamã cum te cheamã,adicã bâlbâitul. Pãi dacã tu nu eºti în stare sã pricepi cãNicolae a venit dupã aceea ºi cã înaintea lui fuseseKerenschi.

- Greu de-nþeles, se repezi Taldîchin. Dar ce, ºiKerenschi a fost þar.

- Dar ce altceva?- Prim ministru.- Îl confunzi, suspinã ªicalov. Pe toate le amesteci.

Kerenschi, zici cã se numea?- Alexandru Fiodorevici.- Pãi vezi. Þarul se numea Nicolai Alexandrovici.

Era deci fiul lui. Taldîchin simþi cã-i vâjâie capul.Voia sã mai zicã ºi el ceva ºi nu ºtia ce.- Foarte bine, zise el în cele din urmã. ªi dupã tine,

când a avut loc revoluþia?- Care revoluþie?- Cea din Octombrie (Taldîchin insista pe ceea ce

el era mai sigur, ºi de numele lunii era foarte sigur) aavut loc în 1917.

- Asta n-o cred în ruptul capului, zise ªicalov foartesigur de el. în 1917 eram în armatã la Petersburd.


- Pãi tocmai acolo a avut loc, zise ºi Taldîchinmulþumit de sine.

- Ba nu, rãspunse ªicalov convins. Poate în altãparte, dar nu la Petersburd.

Aceastã ultimã informaþie îl descumpãni de tot peTaldîchin. Pânã atunci crezuse cã ºtie cum, unde ºi cândse petrecuserã cronologic unele evenimente, ºi iatã cãªicalov aruncase acum o nouã luminã peste toate acestea;aºa cã el, Taldîchin, ajunsese sã se îndoiascã de toatecunoºtinþele sale. Totuºi, bãnuitor, mai adãugã:

- Deci, dupã cele spuse, s-ar zice cã acum nu s-armai împrãºtia manifestanþii. Or, nepotul meu a petrecutîntâi Maiul la Moscova, anul trecut. ªi uite cã, dupã cumspunea el, erau acolo mase care treceau prin piaþã ºistrigau „ura” în timp ce Stalin fãcea semne din vârfulmausoleului.

Chilin scoase atunci capul pe fereastrã ºi-i poruncilui ªicalov sã intre în birou. ªicalov îl ascultã ºi intrã înîncãpere. Acolo lucrul era în toi (fumul þigãrilor puteaisã-l tai cu cuþitul; credeai cã eºti la baia de aburi).

Aplecat pe marginea biroului, secretarul de partidnota cu creionul ordinea în care colhoznicii trebuiau sãia cuvântul, evaluând pe loc importanþa ºi felulaplauzelor – simple, prelungite sau frenetice - . Raportulîl întindea apoi preºedintelui care, cu un singur deget,foarte repede, bãtea la maºinã.

- Ce noutãþi ai, ªicalov, îl întrebã Chilin fãrã sãscoatã nasul din hârtii.

- Bine, uite (ºi ªicalov se apropie de birou) le-amfãcut pe toate cum mi-aþi spus.

- I-ai alungat pe toþi?- Pe toþi.- N-a mai rãmas nici unul?- Nici unul. Doar Taldîchin. Sã-l alung ºi pe el?- Nu-i nevoie deocamdatã. Dimpotrivã, spune-i sã-

þi dea o mânã de ajutor. ªi vreau ca-ntr-o jumãtate de orã


toatã lumea, fãrã excepþie, sã fie prezentã aici în faþabiroului. Iar pe cei ce nu vor veni mi-i notezi pe o hârtie.(Secretarul de partid ridicã atunci capul ºi-l privi peªicalov drept în ochi.) Cei ce vor refuza, sau vor pretextacã sunt bolnavi, vor fi amendaþi cu 25 de zile lucrãtoare,nici mai mult nici mai puþin. Ai înþeles, ªicalov?

- Da, aprobã amãrât ªicalov. Pot sã plec sã-i adun?- ªterge-o, ºi adu-i aici cât mai repede! zise

secretarul vârându-ºi iar nasul în hârtii.ªicalov ieºi. Taldîchin fuma aºezat în pridvor.- Haide, î i spuse scurt ªicalov trecându-i pe

dinainte.Taldîchin se ridicã ºi-l urmã; dupã vreo cincizeci

de paºi însã îi veni sã-l întrebe:- Unde mergem?- Sã strângem din nou oamenii.Taldîchin nu rãmase cu gura cãscatã, ci continuã

sã-l întrebe:- Dar atunci de ce i-am împrãºtiat?ªicalov se opri ºi-l privi brusc pe Taldîchin. Acolo,

la birou, nu fusese deloc mirat (nici n-avusese cum semira). Ni s-a spus sã-i împrãºtiem ºi i-am împrãºtiat.Acum ni s-a poruncit sã-i adunãm ºi-i adunãm. Tovarãºulsãu îl silea sã-ºi punã întrebãri pentru prima datã în viaþã.Dar de fapt pentru ce-i împrãºtiaserã pe colhoznici?ªicalov se scãrpinã în ceafã, se gândi puþin ºi ghici.

- Am înþeles de ce. Ca sã facem loc.- Pentru cine?- Cum pentru cine? Pentru popor. Ca sã avem unde-

i aduna.- De data asta-i prea de tot. Taldîchin nu mai putea

rãbda; ºi-ºi ieºi din pepeni.- Adicã! zise el ducându-ºi un deget la tâmplã.

Poate cã-s eu prost, dar tu, tu eºti mai prost ca mine.


- Ca tine?- Pãi eu m-am prins.- Bine, fie cum zici tu, consimþi ªicalov. Tu ai, sã

zicem, un nas care miroase lucrurile, dar acum spune-mitu, de ce am împrãºtiat noi lumea mai adineauri?

- De plãcere, spuse Taldîchin plin de sine.- Aºa-i, ai dreptate! îl aprobã ªicalov dând ºi din

cap. Dar de plãcerea cui, mã rog?- A ºefilor, zise Taldîchin. Pentru ei poporul e ca

femeia supusã. Dacã-i ceri ceva ºi ea acceptã totulnumaidecât, nu mai are importanþã. Dar dacã la-nceputprotesteazã ºi se proþãpeºte, ºi numai dupã aceea cadela-nvoialã, într-asta constã plãcerea.

- Da, e adevãrat ce spui, rãspunse ªicalovaprinzându-se din ce în ce mai mult. Mi-aduc ºi eu amintede o iubitã pe care am avut-o la Petersbrad...

Cine fusese aceastã prietenã a lui ªicalov ºi cefãcuserã ei împreunã, autorul recunoaºte c-ar fi prea multede povestit ca sã ºi le aducã pe toate aminte; ceea ce însãeste totuºi adevãrat, e cã, pânã la urmã, mulþimea fu dinnou strânsã în faþa pridvorului direcþiunii. ªi cum binespusese Taldîchin, la-nceput oamenii se camîmpotriviserã dar, pânã la urmã, lãmuriþi fiecare (cu câteun picior în fund sau unul în piept) se strânseserã toþi. ªiaºa ºi trebuise sã fie (într-aceasta Taldîchin avusese pedeplin dreptate), cãci fãrã rezistenþã, ce plãcere ar mai fiputut avea învingãtorul?

VI

Mitingul ãsta e o manifestare colectivã cu ocaziacãreia se strânge la un loc multã lume ºi-n care unii spunlucruri pe care nu le gândesc iar alþii gândesc ceea ce nuspun.

Preºedintele ºi secretarul de partid ieºirã în pridvorºi începurã procedura obiºnuitã. Secretarul declarã


mitingul deschis ºi-i dãdu cuvântul preºedintelui. Acestapropuse sã se aleagã un birou ºi-i dãdu cuvântulsecretarului. De mai multe ori schimbarã apoi locul ºi,când vorbea unul, celãlalt aplauda antrenând odatã cuaceasta ºi restul mulþimii strânse. Aceasta bãtea politicosdin palme, grãbitã însã ºi sperând sã obþinã informaþiiconcrete.

- Tovarãºi! (Secretarul de partid începu discursuldar în aceeaºi clipã, auzi niºte suspine. Mirat, se-ntrebacine tulburã adunarea.) Tovarãºi! repetã el (ªi simþi cã ise taie glasul. Avusese brusc revelaþia a ceea ce avea sãse-ntâmple, revelaþia nenorocirii cumplite care se abãtusepeste sat ºi mai ales peste el. În comparaþie însã cuaceastã nenorocire colectivã, temerile ºi vicleºugurilesale îi pãrurã lipsite de importanþã, dupã cum, ºters,mediocru ºi stupid i se pãrea ºi textul dactilografiat pecare-l pregãtise ºi-l avea sub ochi. Ce ar fi putut spune elacestei mulþimi care aºtepta de la el vorbe pe care nu leputea spune? Ceva mai înainte, i se pãruse cã el ,reprezentantul, era deosebit de ceilalþi, altfel spus cã el,ca reprezentant al unei forþe superioare ºtia ºi-nþelegeaunde ºi de ce trebuia mers într-o parte sau într-alta. Iaracum nu mai ºtia nimic). Tovarãºi! repetã el (ºi-l privipe Golubiev cu un aer nãtâng).

Preºedintele se repezi în birou sã aducã niºte apã.Acolo însã nu era nici o carafã, ci doar un mic rezervorcu un robinet ºi cu o cãniþã legatã de el cu un lanþ.Preºedintele puse atunci piciorul pe lanþ ºi smulse cãniþacu jumãtate de lanþ. Iar când cãniþa ajunsese la Chilin elo apucã cu amândouã mâinile ºi, cãutând sã-ºi vinã înfire, bãu câteva înghiþituri.

- Tovarãºi! strigã el pentru a patra oarã. Ataculperfid al Germaniei fasciste...

ªi dupã ce articulã acest început de frazã, parcã-ºimai reveni. Începuse sã-ºi stãpâneascã textul ºi sãpãtrundã-n el. Vechile asociaþii de cuvinte ºi de imagini,


nãvãlind spre el ca sã-i astâmpere nenorocirea, î ipermiteau conºtiinþei sale sã evadeze. În curând limbalui Chilin începu sã se miºte singurã, ca un organ rupt decelelalte ºi independent chiar faþã de întregul corp. „Sãne apãrãm, sã dãm loviturã dupã loviturã, sã rãspundemprintr-o muncã eroicã...”

Plânsul încetã atunci pe loc. Cuvintele lui Chilinfãceau sã rãsune timpanele fãrã sã pãtrundã însã în inimã.Colhoznicii resimþeau din nou grij i le zi lnice. DoarGladiscev, în picioare, lângã pridvor, ºi cu braþele largdeschise ca sã poatã aplauda mai repede, se deosebea derestul lumii urmãrind atent desfãºurarea discursuluioratorului.

- Bravo! exclamã el atunci cu convingere crezândcã-i ºi cazul s-o spunã, ºi dând din capul pe care purta opãlãrie de paie cu boruri largi.

Cionchin, puþin mai în dosul mulþimii, cu barbasprijinitã în þeava puºtii, încerca sã se dumireascã derostul discursului lui Chilin. Acesta, dupã ce repetase înalþi termeni discursul lui Molotov, trecuse de la generalla particular, adicã la afacerile concrete ale colhozuluisãu. În cursul ultimei perioade, satul obþinuse un succesfãrã precedent. Graþie folosirii metodelor agronomiceavansate, se efectuaserã semãnãturile (cereale ºileguminoase) în cel mai scurt timp. Secretarul de partidspuse public ce cantitate se semãnase pentru fiecare tipde culturã ºi pe ce suprafaþã, câþi cartofi fuseserã puºi ºicât bãlegar se rãspândise pe câmp. Cu nasul în hârtiidistribuia cifrele de parc-ar fi fost maºinã de calcul.

Cionchin îl mânca din ochi pe secretar, însã ungând nedefinit î l împiedica sã se concentreze ºi sãcompare toate cifrele pe care le debita. Zãpãcit, ridicãcapul ºi zãri, nu departe de el, un cal care trãgea de colopânã colo în lungul malului scund o cãruþã plinã cumãrfuri. Mãrfuri pe care trona Raisa, unica vânzãtoare amicului magazin din sat . ªi , la vederea tabloului,


Cionchin înþelese brusc cã ceea ce nu-ºi putuse amintipânã atunci era ceva în legãturã cu Raisa, sau cu cãruþasau cu calul . Aruncã apoi o privire spre vecinul ºiprietenul lui care, cum am spus mai înainte, se þinea câtmai în vãzul tuturor cu mâinile pregãtite sã aplaude cândar fi fost nevoie.

- Ascultã vecine, îi ºopti el lui Gladiscev dându-iuna cu cotul când se apropie mai mult de el, aº vrea sã-þizic ceva: ªi calul?...

- Care cal? îi zise Gladiscev mirat ºi întorcându-sespre el.

- Cum care cal? calul; calul despre care venisevorba! insistã el ir i tat de faptul cã Gladiscev nu-ºiamintea despre ce cal fusese vorba. Un animal cu patrupicioare. Unul care trudeºte ºi el din greu. ªi atunci dece nu se transformã ºi el în om?

- Ce prost mai eºti! Hai, las-o moartã, îi rãspunseGladiscev care scuipã cu dispreþ în contra timp însã culumea care tocmai aplauda atunci.

Deºteptându-se însã dintr-o datã, Gladiscev,selecþionatorul, se apucã ºi el atunci sã aplaudecontemplându-l cu devoþiune pe orator, ca nu cumva sãse facã vreo legãturã între scuipatul lui dispreþuitor ºiceea ce se spunea la tribunã.

În acest timp, oratorul, terminându-ºi partea activãa discursului, trecuse la cea criticã.

- Dar, tovarãºi, zise el, alãturi de marile succese laridicarea randamentului, mai avem ºi noi, pe ici pe colo,niºte lipsuri care, în totalitatea lor, alcãtuiesc un tablousinistru. De exemplu, Groºcova Evdochia e întotdeaunaîn întârziere cu plata impozitului pe venit cât ºi cu cea acontribuþiei voluntare. Recetov Teodor ºi-a lãsatanimalele personale sã pascã pe islazul colectivului, ceeace i-a adus o amendã de patruzeci de zile lucrãtoare. Or,este o ruºine, tovarãºi, o ruºine! ªi apoi nu mai departedecât chiar ºi ºeful nostru de echipã, Taldâchin, tovarãºul


Taldîchin în persoanã, a dat dovadã de o elementarã lipsãde spirit tovãrãºesc faþã de o femeie, lovindu-ºi beat, cuo brancardã, propria nevastã, ºi tocmai într-o zi deSfântul Ion. Aºa-i Taldîchin? Dar taci pentru cã þi-eruºine. ªi ni-e ruºine ºi nouã de ruºinea ta. Dar sã zicemcã nevasta ta n-ar fi luat-o la fugã, ºi atunci ai fi putut, lanevoie, sã-i tragi o pãruialã (animaþie, râsete) sau sãfoloseºti chiar cureaua, cine ar fi putut sã-þi zicã ceva?Dar o brancardã, e prea de tot! Nu crezi?

„ªi acum, tovarãºi, trec la urmãtoarea chestiune.O chestiune gravã, foarte gravã pentru noi toþi. La faptulcã nu toþi respectã minimul de zile lucrãtoare pe caretrebuie sã le presteze. Iar la noi, în colhoz, tabloul ce nise oferã în acest sens te face sã urli ºi sã-þi smulgi pãruldin cap. ªi apoi mai sunt la noi ºi indivizi care nu distingceea ce este al lor de ceea ce este al colhozului ºi care nuvor sã munceascã invocând bãtrâneþea sau diferite boli.Or, din acest punct de vedere, primul loc, începând de lacoadã, îl ocupã tovarãºul Ilia Jichin. El a bãtut în acestsens un record original, fãcând de la începutul anului ºipânã acum cantitatea de zero virgulã ºaptezeci ºi cincide zile de muncã (animaþie, râsete ºi exclamaþia luiGladiscev: „Ce ruºine!”). Eu ºtiu însã bine cã Jichin esteinvalid din rãzboiul civil ºi cã-i l ipsesc amândouãpicioarele. Dar lui i s-a nãzãrit sã-ºi speculeze necazul.Membrii direcþiei colhozului ºi ai organizaþiei de partidnu sunt sãlbatici ºi s-ar putea pune în locul lui. Cãci,nimeni, tovarãºi, nu-l obligã pe Jichin sã ducã saci înspinare sau sã coseascã. În schimb ar putea foarte bineajuta la plivit. N-ar trebui decât sã se aºeze liniºtit pe obrazdã ºi sã se târascã de la un smoc de plante la altulsmulgând buruienile. ªi-ar asigura astfel minimul de zilede muncã obligatorie. ªi nu sã ne sfideze cu picioarelesale lipsã (exclamaþia lui Gladiscev: „Bravo!”)”.

Oratorul tãcu apoi, judecând dupã impresia produsãasupra colhoznicilor, pentru ca sã continue fãrã grabã.


- Tovarãºi! Nu de mult am citit o carte a lui NicolaeOstrovski, inti tulatã „Aºa s-a cãli t oþelul”. O operãremarcabilã pe care o recomand s-o citeascã toþi dintrevoi care ºtiu citi. Este povestea unui om care, dupã ce aînfruntat tot greul revoluþiei ºi al rãzboiului civil, ºirãmânând nu numai fãrã braþe ºi fãrã picioare, dar ºi orbºi þintuit la pat, a gãsit în el puterea ºi curajul sã-ºiserveascã poporul scriind o carte. Desigur vouã însãnimeni nu vã cere atâta. Nu-i nevoie sã scrieþi o carte; vãcer doar s-o citiþi pe asta. ªi mai ales þie, tovarãºe Jichin.E aici, tovarãºul Jichin? (vocea lui ªicalov: „Nu-i aici!”).Vedeþi tovarãºi, ãsta nu respectã nimic; nu s-a deranjatsã vie aici nici mãcar cu acest prilej. N-are picioare, osã-mi spuneþi! ªtiu ºi eu asta. Dar, dacã e nevoie, ºtie sãfugã cu cãruciorul ca un biciclist. Ivan Timofeevici, caree alãturi de mine, poate sã-mi fie martor cã-s de bunãcredinþã: într-o zi ne-am pus s-alergãm dupã Jichin ºi nul-am putut prinde. Or, atunci nu trebuia sã fie ºi el aici?Sigur, s-a jertfit pentru patrie, nimeni nu neagã asta, darmeritele trecutului nu dau nimãnui dreptul, fie acela chiarfãrã picioare, sã se culce pe lauri (exclamaþia luiGladiscev: „Bravo!”).

Ajuns cu critica la „punctele slabe” secretarul departid îºi vârî din nou nasul în hârti i cãci venisemomentul criticii solemne ºi nu trebuia sã facã nici ogreºealã.

Cu cât secretarul avansa cu discursul, cu atât maimult creºtea neliniºtea lui Golubiev. Mulþimea din faþalui se topea vãzând cu ochii. Prima care dispãru, fu mamaDunia. A doua, dupã ea, fu Nina Curzova. ªi plecarea einu putea trece neobservatã de Taica Gorºcova, care-idãdu un cot bãrbatului sãu Miºca arãtându-i-o pe Ninca.Tot aplaudând apoi la fiecare sentinþã a oratorului, Taicaºi Miºca o cotirã spre colþul clãdirii. În acest timp, ªtefan


Lucov se pregãtea sã facã ºi el la fel; preºedintele însã îiarãtã tãcut pumnul, iar Lucov se opri. Când însã Golubievîi scãpã din ochi, pe Lucov ºi pe Frolov, cei doi o ºiºterserã. Nevasta lui Golubiev o ºtersese ºi ea fãrã urmã.Preºedintele îl arãtã atunci cu degetul pe ªicalov careprivea speriat în jur. Se urcase nefericitul în vârfulpicioarelor pe treptele pridvorului, ºi dupã ce înregistrãceea ce-i fusese ºoptit de ºef, dispãru ºi el.

Pânã sã ajungã la concluzia discursului sãu,secretarul Chilin însã nu observã nimic. ªi când terminãºi ridicã capul ca sã fie aplaudat, nu vãzu decât spateleauditorilor sãi care se îndepãrtau frãþeºte spre o destinaþienecunoscutã. ªi-n curând, în piaþa prãfuitã, unde se-nãlþau clãdiri le direcþiunii , nu mai rãmãsese decâtCionchin.

VII

Aºezatã în magazinul sãu, Raisa medita lafenomenele care o depãºeau. În ajun plecase dupã marfãla antrepozitele districtului ºi , profitând de cal , sehotãrâse sã dea un ocol prin preajmã înainte de a seîntoarce acasã. De fapt însã o luase într-o direcþie tocmaiopusã ºi se dusese la sora soþului ei care stãtea la vreodouãsprezece verste de Dolgov. La cumnata ei bãuse apoivin roºu, ºi ascultase ceva ce se cântase la patefon. Dupãaceea se culcase abia în zori ºi se trezise mai târziu. Apoi,pe vremea dejunului – cu vin roºu – înhãmã calul ºi oporni cam pe la amiazã. Plimbarea, pe care nimeni nu otulburase, fusese destul de lungã. ªi, când ajunse în sat,nu auzise nimic de evenimentele care-l tulburaserã.Vãzuse doar, sosind, o mulþime de lume adunatã lângã oclãdire a direcþiunii, cãreia nu-i dãdu nici o importanþã,socotind-o întâmplãtoare. Sositã apoi la magazin, Raisaîºi descãrcã marfa ºi se puse s-o aranjeze în rafturi. În


acel moment, nãvãli ºi mama Dunia înãuntru ºi cerucincizeci de bucãþi de sãpun.

- Cât? întrebã Raisa uluitã.- Cincizeci.- ªi ce faci cu atâta sãpun? o întrebã Raisa care nu

se dumirea.- ªtii tu bine, Raiuºca, o rugã bãtrâna. În astfel de

împrejurãri trebuie sã-þi faci provizii.- Dar despre ce împrejurãri vorbeºti?- ªtii... începu mama Dunia, voind sã facã aluzie

la perfidul atac... (Dar dându-ºi iute seama cã Raisa nuºtia nimic despre ce se anunþase, îºi reveni ºi bâlbâi cevaneînþeles, ceva referi tor la niºte musafiri sosiþ i peneaºteptate, ceea ce însã n-o satisfãcu pe Raisa.)

- ªi ce fac musafirii tãi cu atâta sãpun? repetã ea,tot nedumeritã. Douã, trei, zece bucãþi, mai înþeleg, daro jumãtate de sutã?

- Mai ºtii? rãspunse mama Dunia, evazivã ºi dânddin cap, deloc însã dispusã sã batã-n retragere.

- Ei, dar dacã ai o aºa mare nevoie, o sã-þi dau, spuseRaisa resemnatã. ªi aduse dintr-un colþ al încãperii ocutie plinã cu sãpun, care conþinea, de tot, treizeci ºi optde bucãþi. Douã îºi pusese deoparte pentru ea.

- N-ai sã-mi dai ºi un sac? se mai rugã Duniauitându-se cu regret la cele douã bucãþi oprite de Raisa.

- Dar mi-l aduci înapoi?- Bine-nþeles, spuse Dunia vexatã. Eu nu-i vreau

fiecãruia decât binele, Raiuºca. Doar nu-s hoaþã.Raisa o ajutã apoi sã-ºi vâre târguielile într-un sac

prãpãdit pe care-l aruncã pe tejghea.- ªi afarã de asta?- Sare, mai zise baba oftând.- Câtã?- Sã zicem un pud ºi jumãtate.- Ia spune-mi maicã, nu cumva ai înnebunit? Ce

faci cu atâta sare?


- Am de pus niºte varzã la murat, ºi castraveþi, ºiroºii.

- Acuma? Castraveþi?! Ai poate ceva drãguþi de pusla saramurã.

- ªi de ce nu? rãspunse mama Dunia, gata sãrecunoascã orice numai sã facã rost ºi de sare. ªi pe urmãºtii cum merg lucrurile. Azi e sare, mâine nu, sau estesare dar n-ai bani. Aºa cã, nu te supãra, dã-mi ºi niºtesare!

- Bine, fie, îþi dau un pud dar nu mai mult.- Am înþeles, zise bãtrâna zoritã.Nemaiavând apoi alt vas, cele douã femei scoaserã

sãpunul din sac, vãrsarã în locul lui sarea, apoi oacoperirã cu un jurnal ºi deasupra puserã sãpunul.

- Cred cã asta-i tot? o întrebã Raisa sperând cã babanu mai vrea altceva.

Bãtrâna, la auzul spuselor Raisei, ezitã o clipã, apoicu o voce tãrãgãnatã adãugã:

- Aº mai avea nevoie ºi de niºte chibrituri.- Câte? întrebã Raisa cu tristeþe. O mie de cutii?- Ce, o mie! rãspunse baba indignatã ºi resemnatã

în acelaºi timp; o sutã îmi ajung.- Îþi dau zece, îi spuse Raisa.Dupã aceea cãzurã de acord sã-i dea douãzeci ºi

baba le vârî ºi pe acelea în sac. Raisa î i fãcu apoisocoteala pe un abac19 ºi-i spuse cât are de plãtit. Baba,vârî apoi mâna sub fuste, scotoci îndelung prin ele ºiscoase de acolo, de prin chiloþii ei de lânã, o pungãmurdarã, de pânzã pestriþã, plinã cu ruble boþite una pestealta. Nu prea avea ea ºcoalã, dar de numãrat bani ºtiafoarte bine sã numere. Îºi scoase apoi din pungã rubleleuna câte una oprindu-se dupã fiecare ºi uitându-se la Raisaîn speranþa cã femeia s-ar mulþumi ºi cu mai puþin. ªi cubanii care-i mai rãmãseserã bãtrâna mai cumpãrã ºi douã

19 - Tãbliþã de socotit cu mãrgele.


kilograme de drojdie, calupuri, ºase pachete de ceaigruzin, douã pungi de praf de dinþi „Dimineaþa” ºi opãpuºicã într-o cutie de carton pe care era scris „PãpuºaTania nr. 5 cu cãciuliþã”.

Pe urmã, socotind cã nu mai avea vreme de pierdut,zvârli sacul pe umãr.

- Bagã de seamã, maicã, sã nu-þi iasã buricul! îistrigã Raisa în timp ce baba se îndrepta spre uºã.

- N-ai tu grijã de asta! îi spuse baba în timp ce ieºea.Dupã aceea Raisa nu mai avu vreme sã se

dumireascã de purtarea ciudatã a babei cã uºa prãvãlieise deschise iar ºi-nãuntru nãvãli Ninca Curzova. Maramaîi era datã într-o parte, pãru-i era ciufulit ºi faþa purpurie.Fãrã sã mai salute, azvârli ºi ea priviri inchizitoriale sprerafturile cu marfã.

- Ce vrei Ninuºco? o întrebã amabilã Raisa.- Ce vreau?ªi Ninuºca dãdu atunci sã-ºi aminteascã de ce avea

nevoie pentru cã ea recapitulase dar pe drum uitasecomplet.

- Hai, spune-mi totuºi.- Ai sãpun? o întrebã Nina cãreia î i revenise

memoria.- Î þ i trebuie mult? o întrebã precautã Raisa ºi

aruncând priviri pieziºe spre cele douã bucãþi de sãpunpe care ºi le rezervase.

- Vreo sutã! lãsã de la ea Nina.- Ce, aþi picat toate-n cap, ce-i cu voi?- Bine, atunci optzeci, zise Nina, domolindu-ºi

pretenþiile.- Dar n-ai vrea cumva o sutã optzeci?- Hai dã-mi cât ai, dar mai iute.- Dar de unde sã-þi dau, când abia mai înainte mi l-

a luat pe tot mama Dunia.- Aaa! Dunia! Baba!


ªi Nina se repezi la uºã dar Raisa o opri barându-icalea.

- Lasã-mã sã trec! strigã Nina împingându-se înRaisa.

- Bine, dar stai o secundã, Nino, ºi spune-mi cenaiba aveþi toate de v-aþi repezit pe sãpun? Ce s-aîntâmplat? O clipã Nina rãmase atunci ºi ea aiuritãuitându-se spre Raisa.

- Chiar nu ºtii ce s-a-ntâmplat?- Nu.- ªi vrei sã te cred!? îi zise Nina împingând-o pe

Raisa. ªi iar nãvãli spre uºã.

VIII

Mama Dunia îºi târa cu greu prada care nu era delocuºoarã. Sarea numai avea un pud, apoi cele treizeci ºiºase bucãþi de sãpun, de patru sute de grame fiecare. Maiadãugaþi apoi la acestea cele douã kilograme de drojdie,praful de dinþi, pãpuºa Tania nr. 5 – plus cãciuliþa – ºiapoi ºi sacul, care pe puþin avea ºi el un kilogram. Aºacã, la drept vorbind, povara nu era deloc uºoarã. ªi, pemãsurã ce alerga, trebuia tot mai des sã se opreascãsprijinind sacul pe tot felul de ridicãturi. Numai cã,potrivit spuselor: „nu simþi povara când ºtii cã ce aducie al tãu ºi ai mulþumire c-ai fãcut o afacere”, faptul îidãdea ºi ei puteri înzecite.

ªi oprindu-se pentru o ultimã datã, mama Duniase pomeni c-ajunsese acasã. Îi mai rãmãseserã doar vreozece paºi, hai cincisprezece, când se ºi simþi apucatãzdravãn de sacul pe care-l ducea în spinare.

Mama Dunia se-ntoarse atunci ºi o vãzu lângã eape Nina Curzova.

- Aruncã sacul, maicã, sã-mpãrþim, îi strigã Nina.


- Ceee? (când i se-ntâmpla ceva rãu, mama Duniafãcea pe surda)

- Hai, dã-i drumul, ºi nu mai behãi!- Sã torc eu? Cine vrei sã toarcã la mine, Ninuºca?

se puse baba pe cãinat. Mi-am vândut vaca acum doi ani.Nu mai aveam ce-i da de mâncare. ªi capra a fãtat doiiezi, în iarnã, ca pe urmã sã moarã tocmai primãvara.(Bãtrâna dãdu din cap c-un aer de nebãnuitã tristeþe ºi c-un surâs pe buze.)

- Nu mã bate la cap, babo, cu prostiile tale cu capraºi dã-mi sãpunul, o somã Ninca.

- Nu, refuzã bãtrâna, nu mi-am spãlat podeaua. N-am avut timp.

- Maicã, îi zise Nina trãgând ºi cu ochiul; hai sã-mpãrþim ca-ntre prietene. Dacã nu, þi-l iau pe tot. Aiînþeles?

- Povara? Ooo, Doamne! suspinã baba. Dar nu mi-am pus-o eu în spinare, suspinã baba; cu ce puteri?...

- Maicã, strigã Nina (Pierzându-ºi rãbdarea lãsaseºi ea de sac ºi o luase pe babã de piept strigându-i laureche). N-ai decât sã baþi din gurã cât vrei numai dã-misãpunul. De ce sã ai numai tu atâta? ªi eu am bãrbat ºicopii... ªi-o sã þi-l iau, uite acum. Aruncã sacul ºi nu maiboscorodi.

- Aaa! E din pricina sãpunului?! se fãcu atunci babacã-nþelege. Du-te la Raisa cã ea are.

- Mincinoaso!- Nu striga, zise baba jignitã. Doar nu-s surdã. Ai

nevoie spune ºi-þi dau. De ce sã nu-þi dau? Doar suntemvecine. Cã de nu ne-am ajuta între noi, cine sã ne ajute?

Bãtrâna lãsã sacul de pe umãr ºi , punând laîncercare rãbdarea Ninei, îl desfãcu încet cu degetele eistângace. Dupã aceea bãgã o mânã în el ºi-ncepu sãscotoceascã. Voia s-aleagã o bucatã mai micã ºi dãdeatot peste una mai mare decât cea dinainte. La un momentdat suspinã ºi scoase unul pe care-l puse pe iarbã în faþa


ei privind cu tristeþe spre Nina. Era o bucatã mult preamare ºi baba o ºi împãrþise în douã; în fine, nu era cescontase Nina, iar baba ºi începuse sã înnoade saculsuspinând.

- Stai aºa, maicã! (Nina iar apucase sacul.) Ajungeacum, ºi hai, împarte cinstit: jumãtate þie, jumãtate mie.Dacã nu, iau totul.

- Ce tot spui, Ninuºca, gemu baba care începuse sãse neliniºteascã de-a binelea. Obideºti o biatã bãtrânã?Pe mine, care te ºtiu de când erai mititicã ºi care te-amlegãnat? Lasã-mã cã strig!

- Strigã, îi spuse Nina îmbrâncind-o.- Doamne! suspinã mama Dunia cãzând pe spate.

ªi, fãrã a o mai bãga în seamã, Nina înºfãcã sacul ºi o luãla fugã.

Dupã ce strãbãtu apoi câteva sute de metri, se opri,se întoarse, luã ºi bucata de sãpun pe care i-o dãduseDunia ºi se îndreptã într-altã parte. Atunci o apucã ºi peea cineva de sac!

- Babã afurisitã, exclamã Nina (ºi-ºi fãcu vânt s-oloveascã pe cea care credea cã-i mama Dunia. Numai cã,întorcându-se, îl vãzu în faþa ei pe Miºca Gorºcov ºi apoipe Taica.).

- Prea iute, zâmbi Miºca. Jumãtate, jumãtate!- Imediat, zise Nina, trãgând sacul spre ea. Mã

grãbesc foarte tare, cã abia mã mai þin pe picioare.- Hi hi hi...? râse Taica apucând-o de pãr pe Nina.- Hoþii...! strigã Nina dându-i Taicãi un picior în

burtã. (Dar în dosul grãdinii lui ªtefan Frolov, deja veneao grãmadã de oameni în frunte cu Spãtosul, înarmat c-unpar pe care-l smulsese dintr-un gard.)

IX

Când preºedintele Golubiev ºi secretarul de partidChilin, urmaþi de Cionchin, sosirã la faþa locului, li se


ivi ceva nemaipomenit în faþa ochilor. Topiþi într-osingurã masã, dezertorii de la miting formau un fel dehidrã cu o sutã de capete, de braþe ºi picioare carezbârnâia, fulgera ºi se agita cu toate membrele, ca ºi cândar fi vrut sã-ºi scoatã ceva din propriul sân. Nu se vedea-n grãmadã om de om. Preºedintele simþi cã i se ridicãpãrul ce-i mai rãmãsese pe cap când îl vãzu pe Ivan Frolovieºind din toatã acea grãmadã cu un piept de femeie, care,dupã cum pãrea, aparþinuse Taicãi Groºcova. Douãpicioare încãlþate cu niºte cizme grosolane de pânzã ºi-ntinse în direcþii opuse se cãzneau sã disparã din nou îngrãmada din care ieºiserã, în timp ce o a treia se ridica,precum o antenã pe care se putea citi, inscripþie albastrãspãlatã de vânt, tatuajul: „Picior drept”, de la gleznã pânãla genunchi.

Tristul tablou era completat apoi de câinii veniþidin cele patru colþuri ale satului ºi care roiau în jurulacestei magme lãtrând ca nebunii. Spre marea sa surprizã,Cionchin distinse printre ei pe vierul Borca, cel ce alergaºi grohãia mai tare ca toþi ceilalþi, ca ºi cum ar fi vrut sãspunã cã el era ºeful haitei.

Cionchin î l gãsi pe vecinul ºi prietenul sãuGladiscev, nu departe de acolo, cocoþat în vârfulgrãmezii . Cu mâinile încruciºate la spate, CuzmaMatvievici observa suferind pentru ceilalþ i sãteni,spectacolul pasiunilor lor dezlãnþuite.

- Uite Vania, o probã vie de originea acestui animalcare se mândreºte cu numele de „om”.

Gladiscev îl privi pe Cionchin ºi dãdu trist din cap.Atunci hidra scuipã la picioarele selecþionatorului obucatã de sãpun pe jumãtate strivit.

- Iatã pentru ce-ºi pierd oamenii chipul de om, ziseel arãtând obiectul acestei nenorociri pe care îl atinsedezgustat cu vârful cizmei.


ªi continuã sã înainteze împingând cu piciorulobiectul dispreþului sãu, ca ºi cum ar fi fãcut o cercetareºtiinþificã. Nu fãcu însã nici cinci paºi cã un copil, ivitde pe o margine, ºi înºfãcã, fugind, nenorocita bucatã desãpun, evitând cu grijã mâna selecþionatorului.

- Uite, tineretul nostru, zise Gladiscev întorcându-se spre Cionchin; urmaºii noºtri, speranþa noastrã! Ceipentru care am luptat se-ntorc împotriva noastrã. Unduºman dintre cei mai nãprasnici ne atacã þara ºi mucosulãsta îi smulge din mânã unui bãtrân ultima bucatã.

Gladiscev suspinã apoi din rãrunchi ºi-ºi traseºapca pe ochi cu speranþa iluzorie cã soarta avea sã facãpânã la urmã rânduialã în toate.

X

Dupã un minut de descumpãnire, Chilin ºiGolubiev angajarã o bãtãlie inegalã cu haosul.Sugerându-i secretarului de partid sã atace pe o parte,preºedintele se aruncã cu capul înainte în grãmadã ºi,dupã câtva timp, îl scoase de acolo pe Nicolae Curzov.Ãsta avea cãmaºa ferfeniþitã, o bucatã de sãpun lipitã deumãr ºi faþa albã de praf de dinþi.

- Stai aici! îi porunci Golubiev care se mai aruncão datã în grãmadã. (Ajuns însã la fund, îl gãsi acolo iarpe Curzov, cu nasul spart ºi cu o urmã de cizmã pe obrazuldrept.)

De data asta însã, cu toatã rãbdarea lui, vãzu roºu.ªi, ieºind din nou la suprafaþã cu Curzov, îl conduse pânãla Cionchin adresându-i-se acestuia în felul urmãtor:

- Vania, fii bun ºi ai grijã de el. ªi la cel mai micincident, trage fãrã somaþie; rãspund eu de asta.

Preºedintele se aruncã apoi pentru a treia oarã sprehidrã fiind imediat înghiþit de ea.


Lãsat în pazã bunã, Curzov se liniºti numaidecât,îºi revenise, respirând zgomotos ºi pipãindu-ºi cu vârfuldegetului nasul umflat.

Cionchin, pe de altã parte, o cãuta din priviri peNiura, vârâtã ºi ea pe undeva prin mulþime. Nu mai aveanici el astâmpãr de teamã sã nu fie strivitã. ªi, când vãzutrecându-i prin faþa ochilor, o rochie pe care o cunoºtea,nu mai putu nici el rezista.

- Þine-mi asta! îi spuse el lui Curzov, întinzându-ipuºca.

Dupã aceea se aruncã în grãmadã sperând s-oprindã pe Niura ca s-o scoatã de acolo. Numai cã deodatãprimi o loviturã puternicã în coastã ºi se clãtinã pepicioare. Încercã el sã-ºi þinã echilibrul când se simþiprins pe neaºteptate de un picior. Se scufundã apoi ºi elîn grãmadã începând sã se zbatã ca peºtele prins în plasã.Când era la fund, când sus, când în mijlocul învãlmãºeliicare mirosea a sudoare ºi a petrol. Îl prindeau de gât, îlmuºcau, îl zgâriau ºi el le fãcea la fel.

Când se pomeni la fund, cu ceafa la pãmânt, cugura plinã de þãrânã ºi ochii nãclãiþi de praf de dinþi,strãnutând ºi scuipând, faþa i se înecã deodatã în cevamoale, cald ºi familiar.

- O fi neapãrat Niura? zise el suspinând.- Vania, strigã bucuroasã Niura, desprinzându-se

cu lovituri de picioare din braþele adversarului.Incapabili sã vorbeascã, se pomenirã cufundaþi

unul într-altul în mijlocul masei furioase, pânã ceCionchin primi o loviturã de cãlcâi în plinã barbã. Atunciînþelese cã-i t impul sã se desprindã ºi dãdu înapoitrãgând-o ºi pe Niura de picioare dupã el.

XI

- Ei uite, îi zise secretarul de partid, Chilin. Þineaîn mânã faimosul sac. acum s-a terminat. ªi o sã


trebuiascã sã mergem din nou în faþa direcþiunii ca sãterminãm mitingul. Iar cei ce vor refuza nu vor mai priminimic din ceea ce a mai rãmas. Hai, Ivan Timofeevici. ªiChilin aruncã pe umãr sacul mult uºurat luând-o înfruntea cortegiului.

Pe locul bãtãliei , aºezatã în praf, mama Duniaplângea. Sughiþa cu capul ascuns în mâinile-i negre ºideformate de gutã. Puþin mai încolo zãcea, martirizatã,cutia de carton, ºi , alãturi , pãpuºa Tania nr. 5, fãrãcãciuliþã ºi fãrã pãr.

Spãtosul se îndreptã spre bãtrânã ºi o ajutã sã sepunã din nou pe picioare þinând-o de subþiori.

- Haide, maicã, zise el. Nu mai plânge, cã n-ajutãla nimic. Haide s-aplaudãm mai bine!

Colhoznicii începurã sã se adune în faþapridvorului în timp ce o coloanã de pulbere se ridica îndosul gardului apropiindu-se repede de clãdirile centrale.Poporul se grãbi sã vadã ce-i. Coloana se învârti ºi peurmã se liniºti. O maºinã uriaºã de tipul M se ivi din praf.Colhoznicii furã surprinºi ºi ºefi i dãdurã semne deneliniºte. Un astfel de vehicul nu putea veni decât cu ºefulregiunii. La raion, chiar primul secretar al partidului,tovarãºul Revchin, nu se deplasa decât cu o maºinã deteren.

Marea maºinã vãrsã dintr-însa o mulþime deoameni înarmaþi cu carnete ºi aparate fotografice. Unuldintre ei alergã la portiera din spate ºi o deschise larg.Un fund enorm, albastru, îºi fãcu atunci apariþia dinlãuntrul maºinii , urmat de propietara lui , o creaturãrobustã, îmbrãcatã cu un taior din stofã Boston, cu corsajalb, ºi împodobit pe sânul stâng cu o decoraþie.

- Liuºca, Liuºca, se auzi în mulþime. (Era ca unsusur de frunze.)

- Salut þãranilor! strigã noua sositã. (Tot fãcându-ºi drum prin mulþimea care se depãrta cu respect, ea îl


salutã ceremonios pe Spãtosul care o privea cu un aerbatjocoritor.) Salut frãþioare!

- Salut surioarã, dacã nu-þi râzi de noi, rãspunseSpãtosul.

Femeia îl observã atunci pe Igor Machiºev, unþãran mititel din mulþime.

- Igor! (Ea se nãpusti în mulþime, îl scoase pe Igorºi-l aduse în mijlocul pieþei.) Aºa o primeºti tu pe soþiata iubitã? Nu-þi face plãcere?

- Hai las-o baltã! se bâlbâi Machiºev jenat ºiplecând ochii.

- Asta mai lipsea! zise Liuºca. Hai, sãrutã-mã, cãnu ne-am vãzut de mult. Numai cã ºterge-þi mai întâibuzele cã mi se pare cã iar ai bãut ouã crude. ªi se aplecãspre Machiºev, întorcându-i mai întâi un obraz apoi ºi pecelãlalt ca sã i-l sãrute. Machiºev îºi ºterse atunci buzelecu mâneca murdarã ºi le lipi pe locul pe care fuseseinvitat sã le punã. Liuºca clipi din ochi.

- Pãi ce naiba, puþi a tutun! Se poate? Dar lasã, astaînlocuieºte mirosul de bãrbat. E ceea ce m-a supãrat latine cel mai mult, dar de unde sã-þi dai tu seama de asta?Cum o mai duce însã soþul meu legitim, îmi ziceam; nu is-o fi urât de singurãtate, acolo, în patul lui rece? Darpoate cã m-ai înlocuit cu altcineva, hm?

Machiºev, intimidat, î þ i privea nevasta fãrã sãclipeascã.

- Dar de ce vrei tu sã te fi înlocuit? întrebã Spãtosulcu glas tare. Trãieºte ºi el la grajd cu calul lui.

Cineva din mulþime scoase un strigãt de mirare, întimp ce ceilalþi tãcurã. Purtãtorii de carnete de partid seprivirã unii pe alþii. Liuºca se opri ºi zvârli ºi ea o privirerea spre Spãtos.

- Tu tot cu ale tale, frate? îl întrebã ea pe un tonpuþin ameninþãtor.

- Da, tot cu ale mele, rãspunse Spãtosul.- Bagã de seamã, zise Liuºca. N-o s-o sfârºeºti bine.


ªi urcându-se pe treptele pridvorului intrã pe uºape care Chilin i-o deschise larg. Cu toþi vizitatorii dupãea, fu cam înghesuitã în biroul lui Golubiev. Liuºca seinstalã însã iute la biroul prezidenþial ºi Chilin îºi fãculoc alãturi. Jurnaliºtii se aºezarã ºi ei de-a lungul pereþiloriar Golubiev rãmase în picioare lângã casa de bani, cucotul sprijinit de uºã.

- Ei, ºefilor, cum o duceþi? îi întrebã Liuºca voioasã.- Ca de obicei , rãspunse secretarul de partid,

desfãcându-ºi braþele. Noi trãim simplu, þãrãneºte. Ne-am cam rãzboit cu lumea.

- Dar ce se mai întâmplã pe aici? întrebã Liuºca cuun anume interes.

- Oo, nu prea mare lucru, rãspunse Chilin evaziv.Mai bine spune-ne tu cum o duci, tu care trãieºti numaila capitalã. Cred cã bei tot timpul cu tovarãºul Stalin?

- Nu tot timpul, dar uneori ne mai ºi întâlnim.- ªi cum e tovarãºul Stalin? întrebã iute Golubiev.- Cum sã-þi spun, îi rãspunse Liuºca gânditoare. E

un om foarte simplu. (ªi aruncã o privire spre jurnaliºti.)ªi foarte modest. De fiecare datã când e o recepþie laKremlin, nu uitã sã mã cheme la el ºi sã-mi strângã mâna.„Bunã ziua Liuºca, ce mai faci? Cum o duci cusãnãtatea?” Un om foarte inimos.

- Inimos? repetã grãbit Golubiev. ªi, fizic, cum e?- Foarte bine, zise Liuºca care începu deodatã sã

plângã. E greu acum pentru el. Trebuie sã gândeascãpentru noi toþi, ºi-i numai singur.

XII

Liuºca se nãscuse ºi crescuse într-o familie deþãrani sãraci. Vara lucra zile întregi la câmp; iarna opetrecea pe sobã, fãrã a scoate nasul afarã pentru cã nuavea nici cizme de postav, nici veºminte cãlduroase. Nuputuse deveni o mulgãtoare fruntaºã înainte de


colectivizare pentru cã vaca ei era slabã, ºi costelivã, aºacã de unde mulsori record? Cu timpul însã, vaca a murit,ºi Liuºca era s-o sfârºeascã la fel dacã n-ar fi venit timpurimai bune. S-a bãgat însã prima în colhoz ºi foarte repede,i s-au dat pe mânã vaci care fuseserã mai înainte alechiaburilor. Iar vacile, la drept vorbind, nu dãdeau elelapte ca înainte, dar continuau, prin inerþie, sã dea totuºicantitãþi destul de mari.

Treptat, treptat apoi Liuºca începu sã capete o faþãomeneascã. Se încãlþase, se îmbrãcase, se mãritase cu Igorºi intrase ºi în partid. Dupã aceea începurã sã se afiºezemuncitorii de „avangardã” ºi Liuºca intrã nu o datã înaceastã categorie. Primele art icole relatându-iperformanþele apãruserã în presa localã, apoi ºi-n ceanaþionalã. Dar „lansarea” ei adevãratã începu tocmai înziua în care un jurnalist publicã o informaþie senzaþionalã– o culesese din gura ei, sau o inventase, nu se ºtia - :Liuºca, scria el, rupsese cu metoda arhaicã obiºnuitãprintre contemporani; se angajase sã mulgã la patru þâþedeodatã, în loc de douã, în fiecare dimineaþã. ªi, datoritãunui discurs pe care îl þinuse la Kremlin în faþa unorcolhoznici de ºoc, îi convinse pe auditori, printre care ºipe tovarãºul Stalin în persoanã, sã renunþe, definitiv, latehnologia învechitã. Tovarãºul Stalin îi ceruse sã-i spunãunde gãsea personalul calificat, iar ea îi spusese cã seoferã sã le înveþe metoda ei pe toate mulgãtoarele dincolhozuri. „Dar vor reuºi toate? o întrebase maliþiostovarãºul Stalin. Fiecare mulgãtoare are douã mâini,tovarãºe Stalin” îi rãspunsese ea fãrã complexe, vârându-i sub ochi propriile-i mâini.

- Tocmai, o aprobã tovarãºul Stalin zâmbindu-i. ªide atunci Liuºca n-a mai fost vãzutã în colhoz.

Când era la Sovietul Suprem, când asista la oconferinþã, când primea o delegaþie de docheri englezi,


când stãtea de vorbã cu scriitorul Leon Feuchtwangler20 ,când era chematã la Kremlin ca sã fie decoratã. Era, pescurt, faimoasã, Liuºca. Jurnalele vorbeau despre ea,radioul o elogia, actualitãþile cinematografice o filmau.Sãptãmânalul Ogonioc îi consacrase o paginã de copertã.Îi scriau ºi soldaþii care îi cereau mâna.

Liuºca nu-ºi mai vedea capul de treburi. Mai veneadin când în când ºi în sat , mulgea o vacã în faþafotografului ºi iar pleca. Ba la un congres, la AcademiaAgronomicã, ba la o întâlnire cu scriitori sau veteraniiRevoluþiei unde þinea un discurs, ºi peste tot imposibilde evitat jurnaliºtii. Oriunde mergea ea, ei erau de faþã.Pentru ei Liuºca devenise tot atât de folositoare ca pentruþãrani vaca cu lapte. Articole dupã articole, reportaje dupãreportaje, iar cineva-i fãcuse ºi un cântec. Se aiurisecomplet ºi credea ºi ea cã toþi aceºti jurnaliºti nu fuseserãcreaþi decât sã-i facã ei discursuri, biografii ºi poze. Aºaluã naºtere Miºcarea Miachiºevinilor care chiar îºi luãavânt. Miachiºevinii îºi luau angajamente, invadauorganismele direcþiei, îºi transmiteau experienþa prinjurnale ºi se arãtau pe ecrane. ªi-n curând nu mai funimeni care sã mulgã vacile.

XIII

- E frumos? se plângea secretarul întors spremulþime. Iatã: sunteþi strânºi aici, în faþa mea, ºi credeþicã sunteþi o adunare organizatã? Eu care-s mai presus devoi, aº putea sã vã spun cã nu vãd nici un loc unde eu sãnu urmãresc ceva organizat. Remarc doar cã fiecaredintre voi se strãduieºte sã rãmânã la urmã pentru a senãpusti primul la magazin. ªi nimãnui nu-i este ruºine.

20 - Scriitor comunist german, mort în Statele Unite (1884-1958). Amic cu Brecht, autor al „Jidovului SUSS” ºi al numeroaseromane istorice.


Ar trebui cel puþin sã-ncercaþi sã vã comportaþi cudecenþã în faþa consãtenei voastre. Spuneþi cã-i unpersonaj de legendã! Ba l-a-ntâlnit de mai multe ori ºipe tovarãºul Stalin. ºi sunt ºi niºte jurnaliºti cu ea, carepot aborda orice subiect! Tovarãºe jurnalist, spuse el,întorcându-se spre unul dintre ei, vã cer acum pe loc sãscrieþi ºi sã tipãriþi asta în întreaga Uniune Sovieticã. Sãscrieþi cã colhoznicii de aici n-au conºtiinþã. Peste totoamenii au aºa ceva, numai aici nu. Sã le fie ruºine!Haide, încercaþi sã vã grupaþi în rânduri mai strânse! ªidacã sunteþi incapabili sã vã purtaþi cum trebuie, iatã cevã propun: Sã se ia toþi bãrbaþii de mânã cu femeile lamijloc. ªi, uite, nu vã mai miºcaþi. Dar nici aºa, cã n-o sãputeþi aplauda. Luaþi-vã mai bine de braþe! Uite, aºa maimerge.

ªi dupã ce pusese ordine, Chilin îi dãdu cuvântullui Liuºca. Femeia fãcu câþiva paºi în faþã, pãstrã o clipãde liniºte, ºi-ncepu sã vorbeascã cu o voce blândã ºifamiliarã:

- Dragi prieteni! O mare nenorocire s-a abãtutpeste noi. Duºmanul, în nebunia lui, tocmai ne-a atacatþara fãrã nici o declaraþie de rãzboi. ªi totuºi, cu puþintimp înainte, pretindea cã ne este apropiat. În 1939, laMoscova l-am putut vedea pe Ribbentrop. La dreptvorbind nu mi-a fãcut o impresie prea bunã. Un fleac deomuleþ, cam ca (ºi se fãcu cã-l cautã din ochi pe cinevacu care sã-l compare, deºi se gândise mai dinainte laaceastã comparaþie) Stefca Frolov al nostru. Dar desigurun pic mai deºtept! Tot zâmbea ºi toasta în nemþeascalui: Sprechen sie deutsch. ªi totuºi Climent EfremoviciVoroºilov, mi-a zis atunci la ureche. Nu-i bãga în seamãamabilitãþile, Liuºca. În realitate ascunde sub cãmaºã unplan uriaº, „Dragi prieteni! Acum când o nenorocire atâtde mare s-a abãtut peste noi, nu ne-a mai rãmas decât sãne strângem în jurul Partidului nostru, în jurul tovarãºuluiStalin. ªi când voi ajunge la Moscova, ºi-l voi vedea pe


acest om, atât de drag nouã, permiteþi-mi sã-i spun înnumele vostru cã muncitorii din colhozul nostru îºi vordedica toate forþele... – ce tot îmi bagi aparatul ãla în ochi!îi zise ea deodatã unui jurnalist care o tot poza de larampã, spre marea satisfacþie a tuturor. Ia-mã din profil!– îºi vor dedica toate forþele la ridicarea randamentuluiproducþiei . Totul pentru front, totul pentru victorie!(Tãcu ca sã-ºi strângã gândurile ºi , fãrã a se grãbi,continuã coborând tonul); ºi voi, femeile, iatã ce vreausã vã spun, mai ales vouã. Azi sau mâine bãrbaþii noºtri,taþ i i , fraþi i ºi soþi i vor pleca sã ne apere l ibertatea.Rãzboiul e ceea ce e, ºi nu toþi vor mai avea norocul sãse întoarcã. În acest timp noi vom rãmâne singure aici.Nu va fi uºor, sunt copii de hrãnit , de fãcut menaj,bucãtãrie, de spãlat rufe, de cultivat grãdini, ca sã nu maispun de colhoz. Cã vrem sau nu, fiecare dintre noi trebuiesã lucreze pentru doi sau trei. Pentru ea ºi pentru bãrbaþi.ªi trebuie sã gãsim pentru aceasta resursele necesare înnoi înºine, ºi le vom gãsi! Plecaþi pe front bãrbaþilor!Faceþi-vã datoria, apãraþi-ne patria împotriva duºmanilorpânã la unul! ªi-n ceea ce ne priveºte, n-aveþi nici o fricã!Noi o sã vã înlocuim...”

Liuºca le vorbise simplu ºi pe-nþeles iar cei ce oascultau, plângeau ºi ei, sau surâdeau printre lacrimi.Liuºca ºi ea îºi dusese de câteva ori batista la ochi.

Apoi, însoþitã de toþi jurnaliºtii, luã din nou loc înmaºina cea mare ºi plecã spre sferele înalte stârnind ocoloanã de praf.

Dupã miting, cum se promisese, furã împãrþitesarea, chibriturile ºi sãpunul. Niura îºi cãpãtã partea ei,o jumãtate de sãpun, un pachet de sare, ºi douã cutii dechibrituri. Iar când se-ntorsese acasã, se fãcuse noapte.Aºezat la fereastrã, Cionchin încerca sã-ºi cârpeascãbocancii cu o sulã ºi-n loc de sfoarã cu fir obiºnuit.

- Iatã, zise Niura, punându-ºi prada pe masã. Totne-a dat ceva.


Cionchin îi aruncã o privire lipsitã de interes.- Poate cã vor veni totuºi mâine? murmurã el

suspinând.- Cine sã vinã?- Cum cine? se supãrã Cionchin. E rãzboi ºi eu sunt

aici la...Niura nu spuse nimic, luã de pe foc supa de fasole,

o puse pe masã ºi izbucni în plâns.- Ce te-a apucat? o întrebã Cionchin surprins.- Ce tot vrei sã mergi la rãzboi? zise Niura. Crezi

c-o sã-þi fie acolo mai bine ca aici?

XIV

Gladiscev nu avea somn. Cãsca ochii în întuneric,suspina, gemea ºi vâna ploºniþe. ªi totuºi nu ploºniþele îlîmpiedicau sã doarmã, ci gândurile care se-nvârteau toateîn jurul unui singur lucru. Întrebarea stupidã a luiCionchin, în timpul mitingului, îl tulburase ºi-i pusesela îndoialã credinþa în ºtiinþã ºi-n autoritãþile ºtiinþifice.„De ce calul nu devine om?” Da, ºi-ntr-adevãr, de ce oarenu devine om? Împins la perete de Afrodita, rãmãseselungit ca sã reflecteze.

Fãrã-ndoialã calul muncea mult, ºi mult mai multdecât orice maimuþã. Îl cãlãreai, îl înhãmai ºi-l puneai latot felul de trãsuri. Calul lucra multe ore, iarna ca vara,fãrã o zi de concediu sau odihnã. Printre animale, calulera departe de a fi cel mai prost. Or, nici unii dintre caiipe care-i cunoscuse Gladiscev nu se transformase învreun om. ªi, incapabil de a-ºi clarifica acest mister alnaturii, Gladiscev suspinã din greu.

- Nu dormi? îl întrebã zgomotos Afrodita.- Nu, îi rãspunse Gladiscev cu o voce nemulþumitã

ºi-ntorcându-se spre perete.Somnul începu sã punã stãpânire pe el în timp ce

copilul Hercule se trezi ºi începu sã plângã.


- Psst! fãcu Afrodita, care, fãrã a se scula se pusesã-l legene cu zgomot.

Dar Hercule nu se liniºtea, ºi Afrodita îºi scoasepicioarele din pat, îl luã din leagãn ºi-i dãdu sã sugã.Copilul se liniºti atunci ºi-ncepu sã clãmpãne din buze.Alãptându-l, Afrodita scotocea în acest timp prin leagãnca sã-i schimbe scutecele. ªi totuºi, când îl puse din nouîn leagãn, Hercule iar se puse pe plâns. Atunci Afroditaîi zgâlþâi pãtuþul cântând:

„Do, do, copile, douHercule va dormi din nou”ªi cum nu cunoºtea versurile, începu sã repete într-

una:„Do, do, copile, douHercule va dormi din nou”În cele din urmã copilul adormi, Afrodita tãcu, iar

stãpânul case adormi ºi el. Dar numai ce-nchisese ochii,cã ºi auzi clar cã se deschidea portiþa dinspre stradã. Semirã; poate cã n-o-nchisese bine înainte de culcare? Darchiar de ar fi fost aºa, cine ar fi putut, la o orã atât detârzie, când toate luminile erau stinse, sã-l scoale dinsomn? ªi Gladiscev ciuli urechile. Poate cã se alarmasedegeaba? Nu, venea cineva la ei, traversase antreul ºiacum bâjbâia prin culoarul întunecos. Paºii se apropiauºi se deschise uºa camerei. Gladiscev se ridicã într-uncot ºi , scrutând întunericul, spre marea sa surprizãrecunoscu în intrus pe calul uriaº numit Ossoaviakhim21 .Gladiscev îºi scuturã capul pentru a-ºi veni în fire ºi, sãse convingã cã visase, dar faptul era real ºiOssoaviakhim, foarte cunoscut lui Gladiscev (doar cu

21- Numele unei societãþi de pregãtire mili tarã de ajutorpentru apãrarea industriei aviochimicã (1927-1948). ªi, dincolode acest nume grotesc, care evocã „Forþa proletariatului”, celebrulcal al lui Cevengur , de Andrei Platonov; e de reþinut importanþaaproape misticã pe care o are calul în conºtiinþa ruseascã.


acest cal transportase merindea la depozit) , stãteaproþãpit în mijlocul camerei respirând zgomotos.

- Bunã ziua, Cuzma Matvievici, spuse el cu glasomenesc.

- Bunã ziua, rãspunse Gladiscev rezervat ºi pãtrunsde ciudãþenia incidentului.

- Ei, bine, am venit sã te gãsesc, Cuzma Matvievici,ca sã-þi spun cã am devenit om ºi cã de acum înainte eunu voi mai trage la cãruþã.

ªi calul suspinã atunci fãrã motiv, bãtând pasul cuo loviturã de copitã datã-n podea.

- Încet, încet, îi zise Gladiscev. O sã trezeºti copilul(Împingând-o puþin pe Afrodita, se aºezã pe pat ºi, plinde o nemaipomenitã bucurie la gândul cã era poate primulmartor al unui fenomen atât de remarcabil, îl întrebãneliniºtit:)

- Da, foarte frumos ºi foarte interesant, dar cinemã va ajuta de acum înainte sã transport marfa?

- Te priveºte, Cuzma Matvievici, îi rãspunse caluldând din cap; va trebui sã-mi gãseºti un înlocuitor. Ia-lde exemplu pe Tulip, cã el mai are pânã sã devie om.

- Dar de ce?- Pentru cã-i leneº ºi nu face eforturi decât silit.

Dacã nu-i dai bici, nu se miºcã un pas. ªi, ca sã devii om,ºtii tu bine cum trebuie sã alergi? Hi-hi-han! adãugã elnechezând scurt. Scuzã-mã, Cuzma Matvievici, mai amniºte urme cabaline care mai apar din când în când.

- Nu-i nimic, se-ntâmplã, admise Gladiscevîngãduitor. Dar spune-mi, cã mã intereseazã, ce ai de gândsã faci acum? Mai rãmâi la colhoz sau nu?

- Nu cred, suspinã Ossoaviakhim. Cu talentele pecare le am, n-am ce sã mai fac aici. O sã mã duc probabilla Moscova sã mã arãt somitãþilor ºtiinþifice. O sã þin,poate, ºi niºte conferinþe. Ah, Cuzma Matvievici, pentrumine de abia acum începe viaþa! Aº fi vrut sã mã însor,


sã am o mulþime de copii pentru vii torul progres alºtiinþei, dar acum nu mai vreau.

- De ce?- Tu întrebi? rãspunse calul-om cu amãrãciune. Ce

mi-ai fãcut cu, cu mâna ta, acum opt ani? M-ai lipsit deorganele indispensabile reproducþiei.

Gladiscev se simþi prost. Fu tulburat ºi-ncepu sãroºeascã. Spre norocul lui jena nu se observa pe-ntuneric.

- Scuzã-mã, prietene Ossia, spuse el sincer. Dacãaº fi ºtiut c-o sã devii om, nu mi-aº fi permis. Credeamcã eºti cal ºi atât. Dac-aº fi ºtiut...

- Dac-ai fi ºtiut... repetã Ossoaviakhim bãtându-ºijoc de el. ªi calul ce sã facã? Nu-i ºi el o fãpturã vie?Atunci de ce sã-i iei singurele bucurii care i-au mairãmas? Noi nu mergem la cinema, nu citim cãrþi ºi nu nemai rãmâne decât asta, or tu vii cu cuþitul tãu...

Gladiscev se sperie. Acest Ossoaviakhim, devenitom între timp ºi începuse sã critice totul. Rezultatul, dinpunct de vedere biologic, era remarcabil, desigur, dardacã-i dãdeai afacerii o coloraturã politicã, transformareacalului în om nu era totuºi capãtul afacerii. Ar mai fitrebuit sã se ºtie ºi-n ce fel de om se transforma: pro sauantisovietic? ªi, dând dovadã de vigilenþa necesarã,Gladiscev îi puse calului-om o întrebare-cheie:

- Spune-mi Ossia, dacã te-ar alege sã mergi pefront, ca sã dãm un exemplu, de ce parte ai vrea tu sã tebaþi? De partea noastrã sau a nemþilor?

Calul îl privi cu compasiune ºi dãdu din cap: iatãun... pãru el cã vrea sã zicã.

- Pe front, Cuzma, e absolut exclus sã mã trimitã.- ªi de ce-i exclus? întrebã Gladiscev pe un ton

mieros.- Pentru cã nu pot apãsa pe trãgaci! Eu nu am

degete.- Ei, asta-i! înþelese deodatã Gladiscev dându-ºi o

palmã peste frunte; ºi se trezi.


Deschise apoi ochii. Unde dispãruse calul? Nimicnu fusese schimbat în camerã ºi el era culcat în patul lui,peste plapumã ºi înghesuit de Afrodita. Prãbuºitã pesteel, în timpul somnului, femeia sforãia ºi pufãia îngrozitor.Era cald ºi se sufoca. Gladiscev îºi zgâlþâi nevasta deumãr, dar zadarnic. Încercã ºi a doua oarã ºi tot în zadar.Furios, se propti atunci în perete, cu mâini ºi cu picioarecu tot, ºi-o împinse cu fundul atât de tare cã numai nu otrânti din pat. Ea tresãri.

- Ei! Ce-i? se bâlbâi femeia fãrã a-nþelege desprece-i vorba.

- M-auzi, Afrodita, ºuºoti el..., unde s-a dus?- Ce... (Afrodita dãdea din cap începând sã-ºi vinã

în fire.)- Calul, ºtii tu bine, Ossoaviakhin, rãspunse el iritat

cã femeia nu pricepea.- Doamne, mormãi Afrodita. Ce spune ãsta? Uite

c-a inventat acum ºi un cal. Hai mai bine culcã-te!Se-ntoarse apoi pe burtã ºi, înfundându-ºi nasul în

pernã, adormi pe loc.Gladiscev privea plafonul cu ochii larg deschiºi.

Încetul cu încetul îºi revenea ºi-ºi dãdea seama cãanimalul îi apãruse în vis. Gladiscev era un om cultivat.Citise o broºurã despre somnul ºi visele ºi era pe cale sã-i dea visului sãu o explicaþie ºtiinþificã corectã. „Prea amascultat ieri naivitãþile lui Cionchin ºi de aceea am visat”.Totuºi un gând curios, ciudat, î l tortura, î i sfredeleacreierul, fãrã sã-i poatã dibui însã explicaþia. Nu maiputea adormi ºi se zvârcolea într-una. ªi când vãzu cã sezoreºte de zi, sãri peste Afrodita ºi-ºi trase pantalonii dinpiele de cal.

În dimineaþa aceea, Niura se trezise înaintea luiIvan când încã nu se luminase de zi. Se tot zvârcolise ºi,neputând dormi, se hotãrî sã se scoale. Era prea devremesã meargã sã mulgã vaca ºi atunci se hotãrî sã meargã


dupã apã la râu. Luã gãleþile de la intrare ºi cobiliþa,deschise uºa ºi-nþepeni:

- Cine-i acolo? întrebã ea speriatã, trãgând uºa spreea pentru orice eventualitate.

- Nu te teme Niura, sunt eu, Gladiscev. Ea se mirãºi iar deschise uºa.

- Ce faci acolo?- Nimic deosebit , rãspunse evaziv Gladiscev.

Bãrbatul tãu nu s-a trezit încã?- Ce vorbeºti! Doarme buºtean. Ce vrei cu el?- Aº vrea sã-i vorbesc, adãugã Gladiscev fãrã sã-i

rãspundã direct la-ntrebare.- Vrei sã-l trezesc?Niura îºi respecta vecinul ca pe un om de ºtiinþã ºi

socotea cã nu i-ar fi deranjat pentru niºte fleacuri.- Nu, nu-i nevoie.- De ce? nu-i mare lucru. O sã-l trezesc, n-are decât

sã se scoale. Asearã nu se gândea decât sã plece la rãzboi,iar dimineaþa, uite cã nu se poate scula din pat.

Gladiscev nu protestã; dacã speculaþia despre carevoia sã-i spunã ceva ºi lui Cionchin nu era de o importanþãcapitalã, totuºi n-o putea prea uºor þine nici numai pentruel.

Un minut mai târziu, Cionchin apãruse în pridvornumai în izmene.

- M-ai chemat? se bâlbâi el.Gladiscev nu se grãbi sã-i rãspundã. Aºteptã ca

Niura sã-ºi ia gãleþile ºi sã se îndepãrteze. Pe urmã, jenatcã-ºi trezise prietenul doar pentru atâta lucru, se cambâlbâi spunându-i:

- Ei, uite: tu mã întrebai ieri ceva despre cal.- Despre ce cal? (Cionchin era nãuc.)- Despre cal în general . Tu spuneai cã nu s-a

transformat în om.- Aa, da (Cionchin îºi aminti despre discuþia din

ajun.)


- Ei bine, îi spuse mândru Gladiscev, am înþeles însfârºit de ce calul nu s-a transformat în om. Nu s-atransformat pentru cã nu are degete.

- ªi crezi cã mã uluieºti cu asta? îl ironizã Cionchin.De când eram mic ºtiam cã calul n-are degete.

- Nu pricepi nimic. Eu nu zic cã n-are degete, cicã, pentru cã n-are degete nu s-a produs transformarealui în om.

- Iar eu îþi spun cã toatã lumea ºtie asta, cã, caluln-are degete.

ªi începurã sã se certe ca atunci când se-ntâmplaca fiecare sã rãmânã pe poziþia lui, fãrã sã þinã seamã dejudecãþile celuilalt, ajungând chiar sã se înjure. Noroccã Afrodita ieºitã în clipa aceea numai în cãmaºã înpridvor îi spuse cã dejunul este gata. ªi, Gladiscev, fãrãsã se mai oboseascã sã termine discuþia, se duse acasã ºigãsi pe masã o omletã fumegândã cu slãninã; aºezându-se apoi pe scaun ºi apropiindu-se de sobã, simþi deodatãsub fund un obiect ascuþit, tare ºi proeminent. Sãri atunciîn sus ºi descoperi pe scaunul sãu o potcoavã.

- Ce-i asta? o întrebã el furios pe Afrodita,arãtându-i potcoava.

- De unde sã ºtiu eu? rãspunse ea dând din umeri.Era pe pragul uºii ºi am vrut s-o arunc, apoi m-am gânditc-o fi bunã la ceva...

Nu terminã însã bine cu explicaþia cã Gladiscev ºiînºfãcase potcoava ºi, ridicându-se de la masã, descheiatla cãmaºã, o zbughi afarã.

Vãzu apoi de departe, la grajduri, o mare strânsurãde oameni printre care erau ºi preºedintele Golubiev,secretarul Chilin, cei doi ºefi de echipã ºi grãjdarul IegorMiachiºev.

- Ce se-ntâmplã? întrebã el curios.- A fugit un cal, explicã Miachiºev.- Care? întrebã Gladiscev. Ghicind despre ce era

vorba, simþi cã-l trec rãcorile.


- Ossoaviakhin (grãjdarul scuipã cu dispreþ) .Triasem caii pe care sã-i dãm armatei, printre care era ºiel, ºi uite cã azi noapte a rupt cãpãstrul ºi a ºters-o. Saupoate cã l-au furat þiganii?

- Poate, zise Gladiscev cam înghesuit.

XV

Locotenent colonelul Opalicov se ridicase înpicioare, cu mâinile ºi picioarele întinse, aºteptând caofiþerul pionier, Kudlai ºi doi mecanici ºefi sã-i prindãparaºuta. Opalicov era sumbru. Peste câteva minute ar fitrebuit sã zboare cu regimentul lui ºi sã-l conducã, dupãcum i se ordonase, în regiunea Tiraspol. Îºi fixase traseulºi tr imisese instrucþiunile de zbor piloþi lor. ªefii deescadrile îi spuseserã cã erau gata de zbor. Tiraspol, ºide ce nu? se gândi Opalicov. Ce importanþã putea sã aibãoraºul în care putea sã coboare? Oricum ar fi descinsacolo cu îndoialã; „Mãgãruºii” ruºi ar fi putut ei, oare,rivaliza cu Messerschmidturile nemþeºti? Oricum, segândi el, acolo n-avea probleme.

Trãise oricum treizeci ºi ºase de ani ºi fuseserãdestui. Alþii nu avuseserã norocul acesta. El profitase dinplin de viaþã. Dar Nadea, Nadea...

La gândul nevestei, buna dispoziþie îi dispãru. „Tevoi aºtepta” îi spusese ea. Da, dar în patul cui? În patulaltuia, cãþeaua!

Alte femei cinstite, când auzeau vorbindu-se derãzboi, izbucneau în lacrimi. Iar ea, ar fi putut ºi eastoarce cel puþin o lacrimã, de formã. Biet somchin sterp!Probabil însã cã ea era încântatã. Cu bãrbatul plecat pefront, era liberã. ªi totuºi libertate avusese ºi de vânzarepânã atunci. Toþi cei ce vroiserã sã o aibã, o avuseserã.Îi fusese ruºine ºi lui de aceasta, mai ales când se plimbaîn oraº. I se pãrea cã toþi î l aratã cu degetul, pe el,comandantul regimentului. I se încredinþase lui comanda


regimentului, el care nu era în stare sã-ºi comandenevasta. Or, în armatã e mai rãu ca-ntr-un sat unde totulse aflã. ªi, odatã cu intendentul magazinului de haine peo grãmadã de mantãi vechi... s-ajungã pânã acolo! Ar fivrut sã-i sfãrâme þeasta, ºi-ºi chiar scosese pistolul dinteacã. . . Numai cã mâna nu-l ascultase. Dar el eraprincipalul vinovat, cum spunea ºi Cudlai: „Ai ce þi-aidorit”. Era firea ei. O creaturã nesãþioasã. Dar fie! N-aredecât sã zburde ºi sã crape, se gândi el. ªi atunci se ivi ºilocotenent colonelul Pakomov într-o maºinã.

- Tovarãºe locotenent colonel... (Pakomov þâºnidin vehicul ºi duse repede mâna la chipiu.)

- Aºadar gata? zise Opalicov ridicând piciorul casã-i permitã lui Kudlai sã treacã pe sub el ºi sã-i prindãcureaua paraºutei.

- Încãrcarea echipamentului în camion e gata, zisePakomov. În vreo patru zile vom fi ºi noi la Tiraspol.

- Perfect, zise Opalicov, care se cãþãrã pe aripaavionului ajutat de Cudlai . Te vom aºtepta deci laTiraspol.

Se aºezã apoi în carlingã ºi se miºcã pe scaun casã-ºi facã mai bine loc. Cu hãrþile pe genunchi îºi revãzuîncã o datã în gând prima parte a i t inerariului sãu.Decolaj. Regruparea în zona de aºteptare. Pe urmã cap257, cu patru grade corecþie de vânt. ªi, dupã turnul decontrol, viraj douãsprezece grade la stânga. Totul eranormal, exact, doar Nadea... ºi Opalicov ridicã capul.

Pakomov era tot lângã avion clãtinându-se când peun picior, când pe altul.

- Ce e, Pakomov?- Nu ºtiu ce sã fac cu Cionchin, zise ºeful

batalionului cu voce nesigurã.- Despre ce Cionchin vorbeºti? întrebã Opalicov

perplex ºi clipind din gene.- Despre soldatul de gardã de la aparatul stricat.


- Da, da (Opalicov puse piciorul pe pedale, verificãcursa cârmei ºi a aripioarelor ºi puse contactul). Nu l-aþiluat de acolo?

- Ei, uite cã nu. ªi avionul e tot acolo.- Ãla nu-i aparat, zise Opalicov, e cosciug zburãtor.

ªi Cionchin ce face acolo?- Stã (Pakomov ridicã din umeri). Se pare cã s-a-

nsurat.ªi surâse neºtiind ce sã spunã despre conduita

acestui combatant.- Însurat?! (Opalicov rãmase cu gura cãscatã.

Faptul îi pãrea de necrezut.) Sã se însoare acum?! De ce?Nu ºtii ce sã faci nici cu femeia pe care o ai! Ei, bine,dacã s-a însurat, sã rãmânã unde-i. Noi avem alte treburi.Cudlai! îi strigã el ofiþerului pionier. Spune la regimentsã porneascã motoarele.

Soarta lui Cionchin era pecetluitã.

XVI

- Du-te ºi bagã vaca pânã ce pun eu supa la-ncãlzit,îi strigã Niura suflând în foc ca sã-l aþâþe.

- Îndatã, î i rãspunse Cionchin, care-ºi curãþanasturii la tunicã cu praf de dinþi; n-avea însã deloc degând sã iasã.

- Ora ruseascã e de ºaizeci de minute, remarcãNiura. Ai putea sã-þi lustruieºti nasturii dupã aceea.

Ea tocmai sosise de la Dolgov cu un sac plin descrisori pe care le distribuise. Epuizatã, era nemulþumitãcã Cionchin nu pusese masa.

Cionchin puse atunci alãturi tunica ºi peria ºi seîndreptã spre Niura apucând-o de mijloc cu amândouãmâinile.

- Du-te, du-te! protestã Niura miºcându-ºi fundulcontrariatã.


Mai vorbirã o vreme; Cionchin zicea cã era preadevreme ºi cã-l dureau ºalele, dar n-avu încotro ºi pânãla urmã cedã.

Se mai jucã apoi în curte cu Borca ºi ieºi la uliþã sãpãlãvrãgeascã cu mama Dunia, pe urmã cu moº ªapkin,aºezat pe o laviþã de pãmânt. Dupã aceea se îndreptã spreclãdirea direcþiei , lângã care vãzu o mare adunarecompusã mai ales din femei. Dintre bãrbaþi nu mairãmãsese decât Spãtosul, contabilul Volcov ºi încã unulnecunoscut lui Cionchin. Ceilalþi erau pe front. Din primasãptãmânã de rãzboi, îi concentraserã aproape pe toþi. ªimulþimea contempla în liniºte un difuzor care nu emitea,pentru moment, decât niºte pârâituri.

- Ce faceþi acolo? o întrebã Ivan pe Ninca Curzova.Aceasta nu scotea o vorbã ºi duse degetul la buze.Deodatã în difuzor cineva tuºi ºi o voce cu pronunþatãpronunþie georgianã se auzi foarte clar:

- Tovarãºi! Cetãþeni! Fraþi ºi surori! Combatanþidin armata ºi flota noastrã! Mã adresez vouã, tuturor, dragiprieteni!

Cionchin suspinã ºi rãmase nemiºcat, cu ochiizgâiþi la difuzor.

Ãla tuºi din nou, pe urmã scuipã, ca ºi cum oratorulºi-ar fi turnat sã bea un pahar în faþa microfonului, sauca ºi cum s-ar fi sufocat în suspine.

Glu-glu-ul durã mult ºi produse asupra auditoriuluio impresie nemaipomenitã. Când se sfârºi, omul cu glasgeorgian îºi continuã discursul cu un ton calm fãrã sã-ºiforþeze vocea:

- Perfidul atac militar produs la 22 iunie împotrivapatriei noastre de Germania hitleristã continuã. Cu toatãrezistenþa eroicã a Armatei Roºii – cele mai bune diviziiºi cele mai bune unitãþi ale aviaþiei sale au fost dejadistruse, ele ºi-au sãpat propriul mormânt pe câmpurilede bãtãlie – inamicul îºi continuã înaintarea aruncând noiforþe pe front. Armatele hitleriste au reuºit sã cucereascã


Lituania, o parte importantã din Letonia, din vestulBielorusiei ºi o parte din Ucraina occidentalã. Aviaþiafascistã nu înceteazã sã-ºi întindã raza de acþiune ºisupune bombardamentelor oraºele Murmansk, Orcha,Moghilov, Smolensc, Kiev, Odessa, Sevastopol. O mareprimejdie pentru patria noastrã...

Înapoia lui Cionchin, mama Dunia izbucni înlacrimi. Buzele Ninei Curzova, al cãrei bãrbat plecasede câteva zile pe front, începuserã sã tremure. Ceilalþi sesmiorcãirã ºi ei.

Cionchin, foarte convins, rãmãsese perplex. Dacãcele mai bune divizii ale inamicului ºi cele mai buneunitãþi ale armatei sale fuseserã distruse ºi îºi „sãpaserãpropriul mormânt”, de ce sã-þi faci atâta sânge rãu? Sãînvingi divizii ºi unitãþi mediocre, era o joacã de copil.ªi apoi ce se-nþelegea prin expresia „sã-þi sapi propriulmormânt pe câmpul de bãtaie”? De ce nu ºi le sãpaserãaltundeva? Cine le sãpaserã aºa-zisele gropi? ªi Cionchinavu viziunea unei mulþimi imense ocupate sã cautespaþiul unde ar fi putut sãpa morminte. Ba într-o clipã îifu chiar milã de aceastã mulþime, deºi ºtia cã nu aveadreptul. Pierdut în meditaþiile sale îi mai zise în gând cevaoratorului ºi ridicã capul ca sã prindã iar firul discursului.

- Armata Roºie, Flota Roºie ºi toþi cetãþenii dinUniunea Sovieticã trebuie sã apere fiecare bucãþicã depãmânt sovietic, sã lupte pânã la ultima picãturã de sângepentru a ne apãra oraºele, satele, sã vãdeascã curaj, spiritde iniþiativã ºi ingeniozitatea caracteristicã poporuluinostru...

Toþi ascultau dând din cap ºi Cionchin fãcea la fel.El era gata sã se batã, dar împotriva cui? Cum? În ziuacând veniserã dupã bãrbaþi, sã-i concentreze, îl vãzusepe un cãpitan de la comisariatul politic, aºezat în pridvorºi discutând cu preºedintele colhozului. Se dusese spreel , î l salutase conform regulamentului ºi- i ascultasediscursul. Dar celãlalt nu înþelesese nimic ºi-ncepuse sã


urle: „Eºti de serviciu? Cine þi-a dat voie sã-þi pãrãseºtipostul? Fã stânga împrejur ºi ia-þi postul în primire înpas alergãtor.” ªi tot aºa. Stalin însuºi n-ar fi vorbit astfel.Era un om inteligent, capabil sã-l asculte pe fiecare, sãse punã în locul oricui.

Avea dreptate poporul sã-l iubeascã, ºi ce binecânta: „Cizmele mele! Ah, cizmele mele!...” Dar de cecu un glas de femeie, parcã? Cântecul luã sfârºit ºirãsunarã aplauzele.

- Asta-i nemaipomenit! zise cineva în spatele luiCionchin. Tresãri ºi se întoarse. Era glasul TaicãiGroºcova jucându-se cu biciul ºi neslãbind, cu guracãscatã, difuzorul din ochi. acum ea pãzea vacile în locullui Lioºa Jarov care plecase pe front.

Nevãzând-o decât pe Taica, o mai privi o datã atent:- Cântã foarte bine, Ruslanova, repetã Taica.- ªi ai adus ºi aici vacile cu tine? se mirã Cionchin.- De mult, de ce?- Cum de ce? aºa.Cionchin se îndreptã spre casã surprins cã nu

vãzuse turma. Bãlaia intrase singurã pe poartã. Cãci, dacãera un loc pe care ea sã-l cunoascã bine, acesta era grajdul.Dar totul se petrecuse atât de bizar, încât el se pusese pevisare nemaivãzând cum dispãruserã oamenii . Dardispãruserã oare, cã lui i se pãrea cã-i vede pe toþi, petoþi, ca înainte. Curios încã cã, masa lor i se pãrea cã seºi deplasase, ºi unde? spre casa lui Gladiscev.

- Ce faceþi acolo? întrebã Cionchin adresându-seNinei Curzova.

Nina se întoarse ºi-l privi pe Cionchin cu uimire,ca ºi cum l-ar fi lovit o nenorocire. Alþii, în urma Ninei,întoarserã ºi ei capul spre Cionchin ca ºi cum ar fi speratcine ºt ie ce de la el . Cionchin se tulburã. Ce se-ntâmplase? Se uitã iute la veºminte, poate se murdãriserã.

Spãtosul ieºi apoi din mulþime ºi se duse drept spreCionchin, cu braþele larg deschise:


- Vania, bãtrâne, ce ai rãmas þintuit acolo? Vinosã-þi arãt ceva. Un circ adevãrat, nu altceva.

Susþinându-l pe Cionchin de braþ, îl conduse prinmulþimea care le fãcea loc. ªi , când furã la gardulvecinului, Cionchin nu-i veni sã-ºi creadã ochilor.Grozava grãdinã, fruct al geniului ºi al muncii zilnice alui Gladiscev, arãta cumplit. Era devastatã, cãlcatã-npicioare ca ºi cum ar fi trecut prin ea o turmã de elefanþi.Ici ºi colo se mai vedea câte o tulpinã martirizatã defrumoasa „Cale spre socialism” în timp ce o tufã – unasingurã doar – scãpatã prin miracol, arunca pe fundalulacestui carnaj o culoare verde somptuoasã.

Elementul responsabil – era Bãlaia – pãstrase tufapentru la urmã. Þintuitã în mijlocul grãdinii, se strãduiasã ajungã la ea, ºi ar fi ajuns dacã proprietarul n-ar fiprins-o disperat de coarne, plin de urã ºi vrând neapãratsã-ºi salveze planta relicvã, aceastã minune al cãruicreator era numai el.

Ca un toreador, Gladiscev stãtea în faþa vacii cupicioarele rãscrãcãnate. Eforturi le sale sã învingãmonstrul îi umflaserã muºchii braþelor. Alãturi de el,plângând neconsolatã, Niura îl trãgea de mânecã.

- Matvievici, îi spunea printre lacrimi, dã-mi vaca.Te rog! Ce vrei sã-i faci?

- O sã þi-o omor, zicea lugubru Gladiscev.- O, doamne! gemea Niura. N-am alta, Matvievici!

Dã-mi-o înapoi!- O s-o omor! repeta Gladiscev într-una. (ªi trãgea

vaca spre grajd. Dar vaca se încãpãþâna ºi tot trãgea s-ajungã ultima tufã de Calea spre socialism. Indiferentãla tot, Afrodita, aºezatã în pridvor, îl alãpta pe Hercule.Cionchin cuprins de panicã privi în jur.)

- De ce ai rãmas pironit acolo, Vania? îi strigãSpãtosul cu un surâs încurajator. Du-te ºi salveazã-þianimalul cã, de nu, îl omoarã. O loviturã de cuþit ºi gata!Spãtosul trase cu ochiul în direcþia contabilului Volcov


care se afla alãturi. Cionchin n-avea chef sã se bage întreaba asta. Dar Gladiscev se încãpãþâna ºi Niura plângea.Împotriva voinþei sale, Ivan îºi bãgã capul printreostreþele gardului.

- Ai, ai, ai, se boci cu vocea-i piþigãiatã ZinaidaVolcova, nevasta contabilului. Ai, ai, femeilor, sãriþi cãiese cu omor!

La vederea lui Cionchin, Niura prinse curaj ºi trecula fapte.

- Monstru fãrã maþe! str igã ea apucându-ºiduºmanul de urechea dreaptã (ureche roºie de efort).

- Aºaa! strigã Gladiscev indignat. (ªi îi trase Niureiun picior în burtã prãbuºind-o cu þipete pe o brazdã.)

Cionchin se apropie de ea ºi se aplecã sã vadã ceare. Nu era însã nimic grav. Niura era vie ºi nici mãcarrãnitã.

- Ce tot zbieri? zise el plin de bun simþ, ºiaranjându-i rochia o ajutã sã se ridice. Nimeni nu þi-afãcut nimic. Cuzma Matvievici te-a împins puþin, eadevãrat, dar înþelege ºi tu. Oricine în locul lui ar fi fãcutla fel . S-a cãznit , omul, toatã vara sã ude ºi sã-ºibibileascã planta ca pe copilul lui, ºi iatã ce a pãþit. Scuzã-ne, pentru Dumnezeu, Cuzma Matvievici , zise elîntorcându-se spre vecin; ºtii doar cã o vacã nu-i un omºi n-are atâta minte ca sã deosebeascã bunul aproapeluide al sãu; numai ce vede verdeaþã ºi se ºi aruncã pe ea.alaltãieri Niura îºi pusese pe gard cãmaºa verde ºi ea a ºiapucat-o; nu i-a mai rãmas decât mâneca stângã. Curva!(ªi ameninþã vaca cu pumnul.) Lasã-mã s-o scot de aici,vecine ºi o s-o fac eu sã-i treacã gustul de a se mai plimbaprin grãdinile altora.

ªi, zicând aceasta, Cionchin puse mâinile pe celeale lui Gladiscev ca s-o apuce pe Bãlaia de coarne.

- Înapoi, urlã Gladiscev (ºi îl împinse de umãr).


- Nu, nu mã dau la o parte (ºi Cionchin îl împinseºi el). Dã-mi vaca, Cuzma Matvievici. Pentru grãdinã,Niura ºi cu mine, te vom despãgubi în mod sigur.

- Imbecilule! exclamã Gladiscev cu ochii înlacrimi. Cum speri tu sã mã despãgubeºti de descoperireamea. Voiam sã fac sã creascã un hibrid care ar fi fãcutocolul lumii, un cartof care face roºii.

- Îþi vom da totul, îl asigurã Cionchin, fii sigur deasta. ªi cartofii ºi roºiile. Ce importanþã au pentru tinecã au crescut sau nu împreunã?

Cionchin deja pusese mâna pe una din coarneleBãlaiei. ªi cei doi trãgeau acum de ea în direcþii opuse,ceea ce ei îi convenea în virtutea echilibrului de forþe.

Ieºirea din luptã era iminentã. Cionchin îl împingeape Gladiscev de umãrul stâng ºi Gladiscev pe el de celdrept. Împingându-se ºi în gard, mulþimea abia îºi þinearãsuflarea. Afrodita, care-l alãpta pe Hercule, î ischimbase sânul ºi continua sã-l îndoape. Totul sepetrecea în l iniºte. nu se auzea decât gâfâitulcombatanþilor ºi suflul indiferent al vacii, dornicã doarsã pascã adorabila tufã a acestui hibrid subdezvoltat.Mulþimea tãcea.

- Ascultã soldatule, dã-i una peste ochi, îl sfãtuiSpãtosul spãrgând liniºtea cu vocea lui puternicã.

Cineva râse ºi apoi tãcu.- Ai, ai, femeilor, închideþi ochii, se lasã cu vãrsare

de sânge! strigã Zinaida Volcova cât o þinea gura.Bãrbatul ei, care era prin preajmã, îºi fãcu loc

înspre ea prin mulþime.- Se lasã cu vãrsare de sânge, se lasã cu omor, cu

sânge! striga ea tot mai tare ca ºi cum ar fi blestemat pecineva.

Contabilul ajunse în sfârºi t la nevastã-sa ºi oîmpinse ca sã-ºi facã loc prin mulþime; prinzând apoicuraj, fãrã a se grãbi însã, cu o singurã mânã îi arseZenaidei o palmã atât de tare încât fãrã ajutorul cuiva ar


fi cãzut la pãmânt. Ea se prinse însã de obraz cuamândouã mâinile ºi dãdu sã iasã din mulþime în timp cecontabilul, întors spre Spãtos, îºi comentã gestul:

- De câte ori i-am spus: „nu te amesteca unde nu-þifierbe oala”. Atunci când s-a bãtut Colca Curzov cuStiopca Cliucvino ea era tot acolo, în primele rânduri,þipând. Urmarea a fost c-a fost citatã ca martor. ªi, cândjudecãtorul a chemat-o sã depunã mãrturie, ea a leºinatºi cu greu ºi-a revenit.

- Arde-i una, o datã pentru totdeauna! îl sfãtuiSpãtosul. Ca sã nu mai aibã pe cine-l convoca la tribunal.

- Ucigaºul! Urlã deodatã Zenaida (ºi tot þinându-se de obraz, o ºterse spre uliþa mare).

Auzind-o cum strigã, Cionchin ºi Gladiscev se-ntoarserã ºi slãbirã deodatã strânsoarea de pe coarnelevacii. Vaca profitã ca sã se strecoare printre ei dând dincap ºi adversarii, uluiþi de o aºa perfidie, se dãdurã fiecareîntr-o parte.

Prinzând atunci ocazia, vaca se repezi spre ultimatufã a miraculosului hibrid ºi o scoase din rãdãcinã,începând apoi s-o mestece liniºtitã.

Gladiscev, în patru labe, urmãrea ca fascinatmiºcãrile fãlcilor animalului.

- Draga mea! se rugã el întinzând braþele spre vacãcu pasiune chiar ºi tot târându-se în genunchi. Draga deea! Dã-mi-o, rogu-te!

Prudentã, vaca se dãdu înapoi mestecândzgomotos.

- Dã-mi-o, rogu-te!Tot înaintând în genunchi spre botul vacii ,

Gladiscev mai vãzu în gura ei deschisã o clipã doarrãdãcina zdrobitã a Cãii spre socialism. ªi cum în aceeaºiclipã se aruncã spre botul ei, vaca fãcu tot atunci ºi ultimamiºcare de înghiþire a ultimei tufe din minunatul hibridcare dispãruse pentru totdeauna în burta ei. Stupefiat,


Gladiscev sãri pe loc în picioare ºi, urlând ca un posedat,se repezi în casã.

Cionchin se ridicase ºi el. Îºi aranjã pantalonii ºi oapucã pe Bãlaia de un corn, apoi de celãlalt ºi-i dãdu unpumn în bot. Vaca se smuci ºi fãrã prea mare greutateCionchin o târî spre grajdul a cãrei uºã tocmai odeschisese Niura.

Asta-i tot!, se gândi Spãtosul decepþionat. Dar se-nºela.

Hirsut, cu o privire de nebun, Gladiscev sãrise îngalop peste pridvorul casei lui agitând în mânã o puºcãBerdan de calibrul 16. Mulþimea bombãni.

- V-am spus cã se lasã cu sânge, ciripi Zenaida carerevenise tocmai la timp.

Gladiscev puse puºca la ochi ºi-l þinti pe Cionchin.- Vania! strigã atunci Niura disperatã.Cionchin se întoarse ºi vãzu þeava puºtii îndreptatã

spre el. Degetele i se crisparã atunci pe coarnele vaciiºi-ncremeni. Un gând absurd îi trecu atunci prin minte:„Aº bea foarte tare ceva” ºi-ºi ºterse buzele cu limba.

Rãsunã un clinchet sec, ca ºi cum s-ar fi rupt o cracã.„S-a sfârºit” se gândi Cionchin. De ce însã nu simþisenici o durere? De ce nu cãzuse oare? De ce oare apãsa adoua oarã Gladiscev pe trãgaci? ªi iar un clic sec. Atuncise auzi vocea Afroditei:

- Ce idiot! Ce idiot! Cum tragi tu? ªi cu ce? Nu ºtiicã þi-ai folosit tot praful de puºcã la îngrãºãminte?

Din mulþime se auzi atunci o rumoare ºi Gladisceviar apãsã pe trãgaci. Examinând apoi puºca ºi dându-ºiseama cã nu era încãrcatã, o zvârli la pãmânt, se aºezã înpridvor ºi, cu capul în mâini, începu sã plângã în hohote.

Cionchin era tot în picioare, cu degetele înþepenitepe coarnele vacii. Niura se apropie de el ºi-i puse mânape umãr.

- Haide, Vania! îi spuse ea drãgãstoasã.El o privi cu un aer absent fãrã sã priceapã nimic.


- Haide acasã! þipã la el Niura ca la un surd.- Aaa! Acasã! repetã el dând ºi din cap ºi venindu-

ºi în fire.(ªi amândoi prinserã câte un corn al vacii, acumsãtulã ºi docilã.)

În pridvor, Gladiscev plângea. Plângea zgomotos,din toate bãierile ºi, descoperindu-ºi burta acoperitã cuo pânzã albicioasã, se ºterse cu pulpana maiouluizdrenþuit.

Cionchin nu mai putu rezista. Lãsând vaca în pazaNiurei, reveni lângã tovarãºul sãu dezarmat.

- Ascultã vecine, murmurã el atingând cizma luiGladiscev cu vârful papucului sãu. Nu-i nimic, nu-þi faceatâta sânge rãu. Cã-þi jur cã, dupã terminarea rãzboiului,de îndatã ce mã voi fi liberat, vom pune în grãdina ta ºi aNiurei numai „Cãi ale socialismului”. ªi, în semn deîmpãcare, îi puse mâna pe umãr. Gladiscev însã mugi ºi,apucând brusc mâna ce-i fusese întinsã, dãdu s-o muºte.Cionchin o retrase la timp dându-se înapoi. Dupã aceea,de la distanþã ºi neputincios, îl contemplã pe selecþionatorcu teamã ºi compasiune.

Niura se apropie de el ºi-ncepu sã-o ocãrascã:- Nenorocit ce eºti! ªtii tu ce faci ºi de cine þi-e

milã? Tu crezi cã lui i-a fost milã de tine când a vrut sã teîmpuºte? Ce ar mai fi vrut el sã te omoare!

- ªi ce-i cu asta? zise Cionchin. Nu-l vezi cât e deabãtut? Nu se face Matvievici, nu crezi cã... bombãni elschimbându-se de pe un picior pe altul, fãrã însã sã seprea apropie de adversar.

XVII

Într-o duminicã, la piaþa colhoznicã din Dolgov,fu arestat un om de o anumitã vârstã, care vindea pe contpropriu, tureci de cizme de piele. ªi problema nu era cãvindea numai tureci de cizme ºi nici cã ãºtia erau din


piele. Problema era cã, atunci când fu întrebat cum îlcheamã, omul dãdu un astfel de rãspuns cã Klim Svinþov,trimis la piaþã ca sã demaºte pe cei care, rãu intenþionaþi,ar fi fost în stare sã rãspândeascã zvonuri, nu putu sã-l iape obraznic, de ceea ce în limbajul popular se numeºtegât, ºi sã-l ducã la Cei în drept, pentru cã Svinþov nu eradecât sergent.

Citi torii eventuali din alte galaxii , pentru careobiceiurile noastre terestre nu sunt prea cunoscute, s-arputea întreba pe bunã dreptate ce înseamnã expresia „lacei în drept”. Cum ºi cine are acest drept? ªi cu ce scop?Autorul însã înþelege sã dea în legãturã cu asta anumitelãmuriri.

În timpurile trecute pe care le descrie, exista întoate locurile din þarã o „Instituþie”, nu atât militarã câtmili tantã, ºi care de mulþi ani ducea un rãzboi deexterminare, cu mare succes, împotriva proprii lorconcetãþeni. Adversarul era numeros dar dezarmat, ºipermanenþa celor doi factori fãcea victoria pe cât degrandioasã, pe atât de inevitabilã. Spada rãzbunãtoare a„Instituþiei” atârna permanent deasupra fiecãrui cap, gatasã cadã pe el, dacã ar fi fost nevoie sau cine ºtie de ce.„Instituþia” îºi dobândise reputaþia cã vede tot, aude totºi ºtie tot.

ªi, dacã ceva, undeva nu mergea cum trebuie, ease ºi fãcea numaidecât simþitã acolo. De aceea oameniiziceau: dacã nu-þi vezi de treabã, o sã ajungi „la cei îndrept”. ªi dacã erai prea vorbãreþ, la fel. Iar o astfel desituaþie era perfect normalã. Totuºi, la drept vorbind, dece oare un om n-ar fi trebuit sã fie ºi stânjenitor pentrucine ºtie cine, dacã aºa era el din naºtere? ªi de ce sã nufi bârfit dacã ar fi avut de ce ºi cu cine? Chiar ºi autorula întâlnit personal, în cursul existenþei sale, o seamã deindivizi fãcuþi pentru bârfe. Numai cã trebuie fãcutã binedistincþia între bârfã ºi bârfã. Unul bârfeºte cum trebuie,altul cum nu trebuie. ªi dacã se bârfeºte cum trebuie, ai


tot ce-þi trebuie ºi chiar ceva mai mult. Dacã însã bârfeºticum nu trebuie, te pomeneºti la cei în drept adicã laInsti tuþ ia de care am vorbit mai sus. Iar acum maiadãugãm cã, numita Instituþie funcþiona dupã principiulurmãtor: loveºte-þi ºi prietenii ca sã-þi sperii duºmanii.Nu se ºtie ce credeau despre aceasta inamicii; amicii însã,erau mai degrabã terorizaþi. ªi, într-adevãr, de îndatã cese manifestã la inamic o oarecare agravare acontradicþiilor dialectice, sau o crizã a sistemului lor, sauun fenomen de putrefacþie generalizatã, se ridicau atunciprietenii ºi se târau la cei în drept. ªi se ridicau atât demulþi, cã nici nu mai gãseau loc unde sã-i bage.

Totuºi în epoca în care Klim Svinþov îl ridicase penegustorul flecar, la piaþa din Dolgov, mai erau locuridestule la cei în drept. Cei patru ultimi amici, pe caredestinul personal îi condusese la cei în drept înainte de aîncepe rãzboiul, fuseserã între t imp expediaþi maideparte. Insti tuþ ia îºi reorganiza astfel de urgenþãactivitãþile adaptându-le necesitãþilor timpului de rãzboi.Cãpitanul Miliaga Afanasie rãspundea astfel exigenþelorºefului sãu, care-ºi primise instrucþiunile de la ºefi ºi maisus plasaþi, ºi care, la rândul lor, le primiserã ºi ei de laautoritãþile supreme. Toate aceste directive luau apoidrept model de inspiraþie discursul istoric al tovarãºuluiStalin. Iar în acest discurs istoric, se gãseau fraze degenul: „Trebuie sã organizãm o luptã necruþãtoare contratuturor acelora care dezorganizeazã spatele frontului,contra tulburãrilor de ordine, a zvoniºtilor, a spionilor,sabotorilor ºi paraºutiºt i lor inamici dând grabnic ºideplin ajutor acþiunilor organelor noastre.”

Aceastã situaþie figura pe un superb afiº în culoridin biroul cãpitanului Miliaga, chiar în faþa ochilor sãi.Iar în spatele lui atârnã portretul celebru al lui Stalinþinând în braþe o fetiþã. În acelaºi timp trãgea cu ochiulºi la ceafa tovarãºului Miliaga ca ºi cum ar fi vrut sã-lstrãpungã dacã nu ºi-ar fi fãcut datoria în muncã.


Luni dimineaþa, cãpitanul se prezenta la biroupunctual ca-ntotdeauna. „Exactitatea e politeþea regilor”,obiºnuia el sã le spunã subalternilor, mai adãugând: „lafigurat desigur”, ca nu cumva sã fie bãnuit de pãrerimonarhiste.

În anticamera biroului sãu, sergentul Svinþov îiexplica situaþia sa lui Kapa secretara. Soþia lui Svinþov,plecatã cu copiii la mama sa, în Altai, mai avea pânã sãvinã. Îi scrisese chiar el sã nu vie pentru moment, cãci„acolo se gãsea mai în siguranþã”. ªi , dupã aceastãintroducere, trecu la cealaltã parte a discursului.

- Kapitolina (vocea-i era presantã, ºi o devora pesecretarã cu priviri de fiarã), un bãrbat fãrã nevastã e caun taur fãrã vacã (comparaþiile, pe care le folosea, erauîntotdeauna directe ºi fãþiºe). Dacã ai veni puþin cu mine,þ i-aº da un cupon de Crepdeºin22 veritabil. ªi o sã-þiplacã, o sã te alegi ºi cu un ºal ºi cu o rochie.

Kapa, obiºnuitã cu acest fel de a i se face curte, nuse simþea ofensatã.

- Klim, îi spuse ea râzând, du-te ºi fã-þi un duº rece!- Dar ce crezi c-o sã schimbe cu ceva? Îi rãspunse

Klim, cu o faþã posomorâtã. Am nevoie de o femeie. Nute mint, sunt un adevãrat mascul.

- Ce vorbeºti, Klim?- Adevãrul. Las’ cã ºtiu eu cã pe lângã bãrbatul tãu,

tu mai umbli ºi cu cãpitanul. ªi atunci de ce nu ºi cumine? Mai bine cu trei bãrbaþi decât cu unul, numai.

- Eºti un imbecil Klim (Kapa nu-i plãcea sã se ºtiede legãtura ei cu cãpitanul). Svinþov se potoli ºi-ncepusã se uite la ea de jos în sus.

- Dacã nu vrei sã vii cu mine, asta nu-þi dã dreptulsã mã insulþi. N-ai poate o prietenã?

- Dar tu, Klim, tu poþi ieºi cu orice femeie?- Cu oricare.

22 - Mãtase chinezeascã.


Conversaþia fu întreruptã de apariþia cãpitanuluiMiliaga. Cãpitanul se deosebea de restul oamenilor prinfaptul cã aborda un permanent surâs, un surâs agreabil ºiblând care-i corespundea perfect numelui ce-l purta.23

Cãpitanul surâdea zicând bunã ziua, surâdeainterogând prizonierii, surâdea când alþii suspinau, pescurt surâdea tot timpul. La fel o salutã ºi pe Kapa totsurâzând, ºi tot la fel i se adresã ºi lui Svinþov (acesta, lasosirea lui, îºi rãsturnase scaunul pentru a sta drepþi înfaþa uºii).

- Mã aºteptai?- Vã aºteptam.- Urmeazã-mã!Luã apoi cheia biroului sãu pe care Kapa i-o întinse,

ºi intrã acolo primul. Începu apoi prin a trage storurileºi , deschizând marea fereastrã ce dãdea în curteainterioarã, respirã aer proaspãt în plãmâni.

În curte locotenentul Filipov fãcea manevre cupersonalul care cuprindea doar cinci persoane în afaralui. De obicei nu avea timp pentru astfel de exerciþii:prea-i mult de lucru! Spunea el. În acea zi – dar poate cãfaptul se datora stãrii de rãzboi – avuseserã totuºi unrãgaz, o zi cu atât mai preþioasã cu cât ºefii tocmaipuseserã accent pe nevoia de a face o ordine severã.

Cinci oameni aranjaþi în coloanã se antrenau în pascadenþat. Locotenentul Filipov mãrºãluia ºi el cu ei ºi,pentru a-i stimula, ridica cu vigoare piciorul încãlþat încizme de piele cu pinteni scânteietori de crom.

- Hei, Svinþov, ce vroiai sã-mi spui? îl întrebãcãpitanul fãrã a se-ntoarce.

- Nimic deosebit (Svinþov abia bâlbâi ceva în dosulpumnului). Oamenii noºtri au gãsit un cal rãtãcit.

- Ce cal?

23 - Mil în ruseºte înseamnã politicos, blând, bun.


- Un cal. S-a-ntrebat de el, dar nimeni nu ºtie alcui e.

Cãpitanul se întoarse ºi-i aruncã lui Svinþov oprivire plinã de reproº.

- Ah, Svinþov, se vede cã tu nu iubeºti animalele.- Nici pe oameni nu-i iubesc.- Bine, asta ºtiu, ºi altceva?- Ieri, tovarãºe cãpitan, am prins un spion.- Un spion? (Faþa cãpitanului se-nroºi.) Unde-i?- Vi-l aduc numaidecât.ªi Svinþov ieºi, iar cãpitanul luã loc la birou. Un

spion era tocmai ceea ce le trebuia atunci. Cãpitanul reciticitaþia agãþatã în faþa ochilor sãi: „Sã-i nimicim pe spioni,sabotori ºi pe paraºutiºtii inamici.” Ei bine, se gândi el,dacã trebuie, sã-i nimicim, ºi surâse.

Iar ca sã nu piardã timpul înainte de întoarcerealui Svinþov, se puse sã citeascã scrisorile confidenþiale.Una cuprindea tot felul de circulare, extracte de directivedate de instanþele superioare ºi rezoluþii ale comisiilorcompetente, fondate pe procese verbale din conferinþeleþinute la nivel înalt. Ordin de a întãri supravegherealivrãrilor de cereale, ordin de pregãtire a poporului pentruun nou împrumut de rãzboi, de supraveghere aelementelor dispuse sã se sustragã concentrãri i , deîntãrire a supravegherii elementelor de cadre,transformarea întreprinderilor industriale în sensul cerutde sfera de rãzboi ºi lupta contra zvonurilor producãtoarede alte zvonuri.

Uºa se deschise ºi, împins de Svinþov, se ivi în pragun ins de o anumitã vârstã, cam plãpând însã ºi putându-i-se, dupã aspect, determina apartenenþa etnicã. Omularuncã în juru-i o ocheadã de cunoscãtor, surâse afabil ºiînaintã cu mâna întinsã spre cãpitan.

- Bunã ziua, ºef, zise el.


- Bunã ziua, bunã ziua! rãspunse glumind cãpitanulºi punându-ºi mâinile la spate.

Prevenitul surâse agreabil ºi-l întrebã pe cãpitandacã nu-i aparþine aceleiaºi minoritãþi etnice ca el .cãpitanul nu se supãrã, dar rãspunse cã nu.

- Ce spuneþi! Exclamã prevenitul ridicând braþele-n sus. Pãcat! Cam semãnaþi.

ªi privi în jur, alese un scaun de-a lungul peretelui,îl apropie de biroul cãpitanului Miliaga ºi se aºezã. Înacest birou, vizitatori i se comportau de obicei maireþinut. „Bãtrânul cred cã n-a-nþeles unde a aterizat”, segândi amuzat cãpitanul; fãrã a o arãta însã. ªi nu sesinchisi nici de faptul cã prevenitul, simþindu-se parcãîntocmai ca acasã, pusese coatele pe masã privindu-l cuîncredere pe cãpitan.

- Vã ascult, spuse el binevoitor.- Dumneavoastrã mã ascultaþi! Rãspunse cãpitanul

surâzând. Mai degrabã invers. O sã vã ascult eu.Prevenitul, care era înþelegãtor, acceptã propunerea

cãpitanului.- Mai întâi, spuse el, aº vrea sã-mi preveniþi soþia,

pe Þila, care stã pe o bancã în faþa porþii, cã o sã revin încurând.

Cãpitanul se fãcu cã se mirã: de unde ºtia prevenitulcã Þila era aºezatã pe o bancã în faþa porþii ºi nu într-altãparte?

- O sã vã explic, zise prevenitul. Nu mai sunt atâtde tânãr ca Þila sã creadã cã-mi petrec noaptea la ooarecare „goiºa”24 .

- Se-nþelege de la sine, conveni cãpitanul. Dar lavârsta dumneavoastrã ar mai putea soþia sã se teamã c-aþi putea înnopta pe la altã femeie? Ar putea crede cã-i

24 - Asemãnãtor cu gheiºa prin forma femininã (rusificatã)a cuvântului evreiesc goi , neevreu, se va gãsi cuvântul ºi maideparte la pluralul goim.


un atac, sau – Doamne fereºte!, n-aº dori sã se întâmpleaºa ceva! – ar putea sã-ºi imagineze (ochii cãpitanuluisclipirã de bucurie) c-aþi fost cãlcat de o maºinã. Hm?Se mai întâmplã ºi aºa ceva. Pentru cã trebuie sã admiteþicã se întâmplã tot felul de lucruri în viaþã.

- O clipã! Nu spuneþi asta! rãspunse prevenitul cugesturi de om speriat. Þila mea se neliniºteºte din nimic,vede numai catastrofe în jur?

- Aha! Zise cãpitanul în culmea satisfacþiei. Credeþicumva cã a pica în mâinile noastre, ar fi mai rãu decât sãfii cãlcat de o maºinã? Vã vãd un om foarte inteligent.Îmi plãceþi cã apreciaþi lucrurile la justa lor valoare. ªi,în acest caz, trebuie sã admiteþi cã, a-þi preveni nevastaºi a face sã nascã în ea speranþa c-o sã reveniþi în curând,ar fi prematur. ªti þ i doar cã noi nu ne grãbim sã nedespãrþim prea repede de invitaþii noºtri; ºi-n acestecondiþii meritã sã dai emoþii unei bãtrâne? Ar fi, oarecumchiar inuman.

- Vã-nþeleg, îl aprobã prevenitul. Vã-nþeleg foartebine. ªi mie, ºefule, îmi place sã vã privesc chipul, ºitotuºi va trebui sã ne despãrþim în curând, ºi o sã vã spunde ce. Dar, mai întâi, v-aº ruga sã-l scoateþi de aici peidiotul ãsta.

ªi prevenitul îl arãtã cu degetul pe Svinþov, carestãtea în picioare înapoia cãpitanului.

- Cum aþi spus? (Cãpitanul presimþea cã avea-ncurând sã se bucure foarte tare.) Aþi spus: acest idiot?

- Da, ºi spuneþi-mi cine e el? Întrebaþi-l de ce m-aumflat, la piaþã? Ce i-am fãcut?

- Chiar, Svinþov, spune! Zise cãpitanul întorcândcapul spre subordonatul sãu, ce a fãcut?

- Sã spunã el, bombãni posac Svinþov.- Desigur, o sã spun, ameninþã prevenitul. O sã

spun totul ºi o sã vã explic cum s-au petrecut lucrurile.- Aº fi foarte fericit sã vã aud, spuse, sincer,

cãpitanul.


Întinse apoi mâna spre fiºetul din dosul lui, luã ogrãmadã de formulare ºi le puse pe birou.

Pe prima paginã scria:

Proces verbal de interogator nr. ......Cetãþeanul .................................................................(nume, pronume,)Data naºterii ..............................................................Originea socialã ........................................................Naþionalitatea............................................................Apartenenþa politicã

.................................................Nivelul de instrucþie

.................................................Profesia .....................................................................Locul de muncã ºi

funcþiile.......................................Acuzatul (e) bãnuit de

...............................................(Subliniaþi menþiunea utilã)în virtutea articolelor Codului penal al R.S.F.S.R.

nr...

Cãpitanul luã dintr-o cutie de metal un stilou deaur, sublinie cuvântul acuzat ºi-l privi pe cel din faþa luicu bunãvoinþã.

- Atunci? zise cãpitanul.- O sã credeþi ce o sã vã spun? Întrebã prevenitul

care se simþea flatat de atenþie.- Fãrã îndoialã, rãspunse cãpitanul dând din cap.- De acord, scrieþi, oftã prevenitul: sunt un om

bãtrân, am ochii deschiºi ºi vãd bine cã oamenii vând.Duminicã dimineaþa, la ºapte, nevasta mea Þila, m-atrezit. Aþi notat? ªi mi-a spus „Moiºe, nu mai avem cemânca. Trebuie sã mergi la piaþã sã vinzi ceva”. ªi cumeu sunt cizmar de meserie, am tot timpul piele de vânzare.


ªi atunci idiotul dumneavoastrã s-a apropiat de mine ºim-a întrebat cu ce drept fãceam piaþã neagrã. I-amexplicat cã piaþã neagrã – notaþi – e atunci când secumpãrã ceva ieft in ºi se vinde scump. Dar eu, nucumpãrasem nimic; vindeam doar. M-a întrebat atuncicum mã cheamã ºi i-am spus. Iar el m-a luat de guler ºim-a târât la post. Oamenii se strânseserã în jurul nostruºi-ncepuserã sã spunã cã fusese prins un spion. Dar euvã spun sincer cã nu-s spion. Am o meserie grozavã ºivoi fi întotdeauna capabil sã mã întreþin. Iar acum, dacãnumele meu nu i-a plãcut...

- ªi cum vã cheamã?- Stalin mã cheamã.Cãpitanul tresãri fãrã a renunþa însã la binevoitoru-

i surâs.- Cum aþi zis?- Cum aþi auzit, Stalin.Cãpitanul îºi veni în fire. Întâlnise mulþi nebuni

printre care ºi megalomani. ªi trase cu ochiul spreSvinþov care fãcu un gest ºi impostorul, care doar de astamai avea nevoie, se pomeni pe podea.

- Ai, ai, ai! gemu el, ridicându-se de jos. Uite ºefule,vezi ce face idiotul, iar a-nceput sã mã loveascã! Uitesângele care-mi curge din nas. Vã rog sã scrieþi asta înprocesul verbal.

Ridicându-se de jos anevoie, rãmase în picioareþinându-se de nas în faþa cãpitanului; din nas îi curgeaupicãturi mari de sânge.

- Nu-i grav, spuse cãpitanul surâzând. Dacã s-a-nfuriat, e de-nþeles. Poate cã-i nervos ºi s-a ofensat cã i-aþi zis idiot. ªi aþi ofensat ºi Instituþia pe care o reprezintã.Ca sã nu mai spun de-ndrãzneala avutã de a vã atribui unnume care ne este atât de drag nouã tuturor ºi pe caredoar un singur om are dreptul sã-l poarte: ºtiþi de cinevorbesc?


- Ooo! ªefule, rãspunse impostorul dând din cap.De ce mã luaþi aºa tare? Nu vã gândiþi ce mutrã veþi facecând o sã-mi vedeþi hârtiile. Dumneavoastrã ºi idiotuldumneavoastrã o sã-mi lingeþi sângele de pe jos. Apoi, osã mã apropii de dumneavoastrã, o sã-mi scot pantaloniiºi dumneavoastrã, împreunã cu idiotul, o sã mã pupaþi înfund.

O nouã loviturã a Svinþov îl puse la podea. ªi atunciî i sãri ºi proteza din gurã, care se sparse de uºã.Impostorul îºi duse mâinile la cap, începu sã geamã ºi sãþipe.

- Svinþov, zise cãpitanul, unde-i sunt hârtiile?- Nu ºtiu, zise Svinþov, nu m-am uitat în ele.- Cautã-le!Svinþov se aplecã asupra victimei, îl scotoci ºi puse

pe biroul cãpitanului un vechi paºaport unsuros.Cãpitanul deschise paºaportul dezgustat ºi nu-i veni sãcreadã ochilor. Pentru prima oarã în viaþa lui îi dispãruatunci surâsul. ªi cum i se pãrea cã-i cam întuneric înbirou, aprinse o lampã de pe masã. Grijuliu caligrafiateîn tuº de vreun scrib, literele dansau în faþa lui Miliagafãrã ca sã le poatã lega deolaltã. Stalin, Stalin, Stalin...Nu, era într-adevãr Stalin, Stalin Moise Solomonovici.O rudã? Cãpitanul simþi cã-l trec fiorii. Se ºi vedea înfaþa plutonului de execuþie. Doamne, îºi aminti el cuspaimã, dar ºi tatãl lui Stalin era cizmar, mi se pare.

- Svinþov! Zise cãpitanul ºi, fãrã sã-ºi audã sunetelepropriei voci, strigã: Ieºi afarã!

Svinþov ieºi dar cãpitanul totuºi nu se simþi uºurat.Simþind cã-ºi pierde cumpãtul, începu sã gesticuleze fãrãrost ºi când îºi apropia hârtiile de ochi, când le dãdea lao parte. Apoi luã un prespapier, îl puse pe paºaport, suflãpeste el ºi-l îndepãrtã delicat cu amândouã mâinile pânãla marginea biroului.


Prevenitul era tot întins pe jos ca mai înainte,ghemuit ºi cu mâinile în jurul capului, ca ºi cum i-ar fifost fricã sã nu-l piardã.

Cãpitanul împinse scaunul, se puse în gardã ºipronunþã clar, ca ºi cum ar fi dat un ordin:

- Bunã ziua, tovarãºe Stalin!Stalin îºi ridicã o mânã de la cap ºi-i aruncã o

privire bãnuitoare cãpitanului.- Bunã ziuã, bunã ziuã, ne-am mai vãzut!Ar fi trebuit sã-l ajute sã se ridice, dar cãpitanul nu

se hotãrâse încã. Genunchii îi tremurau ºi simþea în gurãun fel de gust de petrol.

- Dumneavoastrã... , zise el înghiþindu-ºi saliva.Dumneavoastrã. . . (ºi îºi ºterse buzele cu l imba).Dumneavoastrã sunteþi tatãl tovarãºului Stalin?

- Of, toate mã dor! Rãspunse Stalin târându-se înpatru labe pe podea ca sã-ºi adune o jumãtate de protezãºi apoi ºi pe cealaltã. Dinþii mei! Gemu el contemplându-ºi rãmãºiþele de protezã. Doamne! ce o sã mã fac acumfãrã dinþi?

Se ridicã apoi cu greu ºi se aºezã în faþa cãpitanuluipe care-l privi drept în ochi.

- ªi acum te temi, banditule?! Spuse el rãutãcios.Stai jos ticãlosule! Unde o sã mai gãsesc acum o protezãca aceea?

- O sã vã facem una nouã, rãspunse repedecãpitanul ca sã-l liniºteascã.

- Da, una nouã! Zise bãtrânul imitându-l. Unde osã-mi gãsiþi una nouã ca asta, tare aº vrea sã ºtiu? Protezaasta mi-a fãcut-o chiar fiul meu. ªi credeþi cã-n oraºulãsta e cineva capabil sã-mi facã o protezã asemãnãtoare?

- Tovarãºul Stalin în persoanã v-a fãcut proteza,se întrebã cãpitanul potolit întinzându-i mâna. Pot s-ovãd?

- Imbecilule, îi spuse Stalin ferind rãmãºiþele. Aimâinile pãtate de sânge ºi vrei s-o atingi?


ªi atunci î i veni cãpitanului o idee salvatoare.Dacã-l avea în faþa lui pe tatãl lui Stalin, Stalin în acestcaz ar fi trebuit sã se cheme Iosif Moiseievici. Or Stalinse numea... se numea...

Orice efort fãcu, Miliaga nu-ºi putu amintipatronimul ºefului sãu mult iubit.

- Scuzaþi, începu el ezitând, dar tatãl tovarãºuluiStalin are, mi se pare, un alt nume ºi un alt prenume25 .

Încet, încet, cãpitanul îºi revenea.- ªi, la drept vorbind, de ce vã daþi drept tatãl

tovarãºului Stalin?- Pentru cã sunt tatãl tovarãºului Stalin. Fiul meu,

Zenovie Stalin, e dentistul cel mai cunoscut din Gomel.- Aa! Asta era (cãpitanul îºi regãsise umorul afiºat).- Ei bine, n-ai de ce te neliniºti. Nici dentiºtii noºtri

nu lucreazã mai prost. ªi apãsã pe o sonerie. Kapa se ivinumaidecât la uºã.

- Svinþov! Ordonã cãpitanul.- Imediat! (Kapa ieºi.)- Vreþi sã-l chemaþi pe idiotul ãla? Întrebã Stalin

neliniºtit. ªtiþi, vã sfãtuiesc sã nu faceþi asta. Sunteþi încãtânãr ºi aveþi viitorul în faþã. De ce sã-þi ratezi cariera?Ascultã sfatul unui bãtrân.

- N-am fãcut decât sã vã tot ascult , obiectãcãpitanul surâzând.

- Mai ascultaþi-mã. Ce vã costã? Aº vrea doar sãvã mai spun cã, dacã se aflã cã l-aþi arestat ºi bãtut peStalin, deºi ãsta poate n-ar fi acelaºi Stalin ºi nici tatãlsãu, ci unul oarecare, doamne! nu vã puteþi închipui ceconsecinþe ar putea avea faptul pentru dumneavoastrã.

Cãpitanul reflectã. Bãtrânul avea poate dreptate:Situaþia era spinoasã.

25 - Visarion Giugaºvili . Pseudonimul însemna „Omul deoþe l” .


Svinþov intrã.- M-aþi chemat tovarãºe cãpitan?- Ieºi! Îi strigã Miliaga.Svinþov o ºterse.- Ascultaþi, zise cãpitanul, Moisei ... uf!- Solomonovici, îi aminti Stalin, nu fãrã oarecare

mândrie.- Moiºe Solomonovici, de ce purtaþi acest nume de

familie? ªtiþi doar cu-i aparþine.- Da, mai întâi, e numele meu. Tatãl meu se numea

Stalin ºi bunicul tot Stalin. Mi s-a dat acest nume demultã vreme, din timpul þarilor. Tatãl meu avea o micãuzinã care producea oþel. De aceea i s-a dat acest nume.

- Totuºi e o coincidenþã nefastã.- Asta vã deranjeazã? Mie-mi convine. Pentru cã,

dacã m-aº numi Spulman sau Ivanov, idiotuldumneavoastrã ar putea sã mã facã sã-mi schimb protezade câte ori ar avea poftã. De altfel, ºefule, ºi la Gomel mis-a propus, nu o datã, sã-mi schimb numele de familie.ªi eu i-am spus nu celui ce-mi propusese. De altfel,semãna foarte tare cu dumneavoastrã. Nu cumva vã efrate?

- N-am fraþi, spuse trist cãpitanul. Am fost singurla pãrinþi.

- Pãcat pentru dumneavoastrã, rãspunse Stalinafectuos. Un singur copil, nu-i bine. Pentru cã, cu vremea,poate deveni egoist.

Cãpitanul lãsã remarca lui Stalin fãrã rãspuns.Rupse procesul verbal al interogatoriului ºi- l

aruncã la coº. Pe urmã se ridicã ºi-i spuse invitatului sãucã a fost foarte fericit sã-l cunoascã ºi-i întinse mâna.Dar invitatul nu se grãbi sã plece. ªi înainte de a pãrãsiInstituþia reclamã turecii lui de cizme ºi ceru un certificatca sã se ducã la dispensarul provincial pentru a-i reparaproteza.


- O sã aranjãm noi asta, zise cãpitanul ºi o chemãpe Kapa rugând-o sã-i elibereze imediat un certificatfavorabil.

Kapa fu foarte uimitã, neînþelegând de ce-i dãdusecãpitanul un astfel de ordin. Desigur Insti tuþ ia sepreocupa întotdeauna de aproape de invitaþi, dar nici chiaraºa!

- Poate cã vreþi sã-l tr imiteþi ºi-ntr-o casã deodihnã? Îl întrebã ea cu un aer uluit.

ªi bãtrânul revenindu-ºi , ceru sã nu fie tr imisdeocamdatã la o casã de odihnã.

- Îmi place mult la mare, mai ales în Crimeia.Crimeia e perla sudului; e þimes26 . Numai cã mã tem sãnu debarce acolo nemþii.

- Aþi fi foarte bine îngrijit acolo de nemþi, spuseKapa cu subînþeles.

- Fetiþa asta mi se pare cã-i cam antisemitã. În loculei, m-aº teme pentru viitor. ªi totuºi e tânãrã ºi n-a crescut,presupun, sub vechiul regim. Desigur e membrã de partidsau de comsomol. În ochii sãi, Kapa nu era decât o infirmãnenorocitã ºi suspinã, gemu ºi dãdu din cap. În sfârºit,declarã el cu amãrãciune, dacã nu-ºi modificãconvingerile, ar putea ºi ea sã-l pupe în fund. Ba chiarînainte de ceremonie trebuind sã-ºi ºteargã buzele.

- Pentru cã Þila mea, explicã el, este foarte geloasã.ªi dacã vede urme de ruj, se lasã cu scandal. Or eu þin laliniºtea conjugalã.

Neînþelegând nimic, Kapa se întoarse spre cãpitan.De ce-i permitea acestui neruºinat sã vorbeascã astfel?De ce nu ordona sã fie împuºcat imediat?27

26 - Cuvân t id i º însemnând ra f inament suprem ( l i t e ra lun fe l de compot de f ructe) .

27 - În Uniunea Sovieticã, fraza era atunci o glumã sinistrã,dar în anii 1930 se împuºcau acolo câteva mii de „duºmani” pezi, cu sau fãrã judecatã.


m-a þinut trei zile la-nchisoare ºi timp de trei zile, i-amtot explicat de ce nu trebuia sã mã þinã închis. Or, ãsta apriceput numaidecât.

Întorcându-se în biroul lui, cãpitanul Miliaga îispuse ceva Kapei. Iar ea îi dãdu ultima scrisoare primitãcu poºta. Încã o anonimã, se gândi el.

Adresa Instituþiei era scrisã cu mâna stângã ºi nuavea numele expeditorului . Nimic însã deosebit .Instituþia condusã de cãpitanul Miliaga primea în fiecarezi scrisori anonime care arareori, nu erau scrise cu mânastângã (excepþiile constituindu-le stângacii care le scriaucu mâna dreaptã). ªi conþineau, de obicei, denunþuri.Uneori se crit ica sistemul cartelelor. Alteori acesteacuprindeau îndoieli cu privire la posibilitatea de a obþineo victorie rapidã asupra nemþilor. Un cetãþean vigilentceruse recent sã se intereseze de opera poetuluiIsakovski.28 Cuvintele poetului pomenit, scria cetãþeanulvigilent, aºa cum se exprimau în cântecul Nu-i loc de maibine sunt popularizate prin disc ºi difuzate, graþieradioului, prin toatã Uniunea Sovieticã, plus celebrul versCând vãd, când aud. Dar plecaþi atent urechea ºi veþi auziceva cu totul aparte: Caca vãd, Caca aud.29 Iatã cum sunãacest text dacã-l privim mai bine. Acelaºi cetãþeanpropunea sã-l invite pe poet la Cei în drept, ºi sã-l întrebedirect: „A fost aceasta o eroare ori o rea intenþie?”Autorul scrisorii mai spunea apoi cã mai semnalase acestfapt revoltãtor ºi unui jurnal local, dar cã nu primise niciun rãspuns. Liniºtea încãpãþânatã a jurnalului, concludeacetãþeanul vigilent, incita oricum la întrebarea dacãredactorul ºef nu nutreºte relaþii criminale cu poetul

28 - Isakovski Mihai (1900-1973) poet sovietic oficial ,cântãreþ al colectivizãrii.

29 - Joc de cuvinte intraductibil deoarece, când în ruseºtese zice Kagda se citeºte ºi cada ºi apoi, prin deformare, ºi ca-ca.


- Miti t ico, î i zise surâzând cãpitanul, evidentdoritor sã stingã incidentul, þi-aº fi recunoscãtor dacã i-ai completa cât mai iute tovarãºului certificatul.

ªi , cu buzele strânse, j ignitã, Kapa ieºi ca sãexecute ordinul dat. Reveni apoi imediat ºi, fãrã a-l maiprivi, îi ceru bãtrânului numele de familie.

ªi bãtrânul se pregãti sã i-l spunã, dar cãpitanul i-o luã înainte.

- Nu-i necesar, spuse el grãbit. Dã-i-l ºi aºa.- Nu vã-nþeleg, zise Kapa. Ce-i cu omul ãsta care

n-are nume de familie?- Am unul, spuse bãtrânul.- Da, are unul, confirmã cãpitanul, dar e secret (ºi

le surâse separat ºi bãtrânului ºi Kapei). Completeazã-ihârtiile cum þi s-a spus: „Purtãtorul prezentei e autorizatsã...”

Câteva minute mai târziu, cãpitanul îl conduse pebãtrân pânã la uºã ca pe un invitat de marcã. O bãtrânã,aºezatã într-adevãr pe o bancã în faþa uºii , þ inea pegenunchi o paporniþã ruptã ºi privea drept înainte.Aºteptarea pãrea a fi starea ei normalã. Îºi ocupa deobicei orele ºi minutele de aºteptare enumerând mariioameni pe care îi dase lumii poporul ei, ca ºi acum, dealtfel , când î i numãra pe degete: . . . Marx, Einstein,Spinoza, Lincoln, Troþki, Sverdlov, Rotchild...

- Þila, îi zise Stalin, aº vrea sã-þi prezint tânãrulãsta. E un om foarte interesant.

- E jidov? Întrebã Þila cu un viu interes.- Nu-i jidov, dar e foarte inter...- Doamne! zise Þila dând din cap ºi pierindu-i

deodatã orice interes pentru Miliaga. Ce prost obicei ai!De îndatã ce ajungem undeva, într-un loc nou, trebuieneapãrat sã te ºi duci la aceºti goimi. N-ai putea sã-þigãseºti ºi alþi prieteni?

- Þila, n-ai dreptul sã vorbeºti astfel. Tânãrul acestae foarte cumsecade. E aproape mai bun ca ãla din Gomel,


Isakovski ºi dacã aceasta nu constituie germenul uneiorganizaþii ramificate de sabotaj.

E convenabil sã se spunã, spre onoarea Instituþiei,cã aceasta era departe de a lua astfel de mãsuri la câtescrisori veneau; altfel n-ar mai fi rãmas nimeni liber.

ªi scrisoarea pe care o adusese Kapa pãrea unadintre cele mai banale. Dar cãpitanul avu intuiþia cã eacuprindea o informaþie importantã. O deschise ºi, de laprimele rânduri, înþelese cã nu se înºelase.

„Vã aducem la cunoºtinþã cã, în satul nostru,Crasnoie, trãieºte un dezertor ºi un trãdãtor de patrienumit Cionchin Ivan, care locuieºte la poºtãriþa BeliacovaAna ºi are o armã ºi material militar sub forma unuiaeroplan, care nu zboarã la luptã contra fasciºtilor nemþi,ci stã în repaus într-o grãdinã de zarzavat, fãrã nici unfolos în aceastã perioadã de aspre încercãri pentrupoporul nostru. ªi, deºi locul sãu ar fi pe front, soldatulCionchin Ivan nu luptã, ci-ºi petrece timpul în dezmãþ ºifelurite beþii ºi acte reprobabile. Susnumitul CionchinIvan a exprimat idei incorecte ºi sceptice în legãturã cuteoria marxist-leninistã ºi cu cea a lui Darwin despreoriginea omului, potrivit cãreia maimuþa s-a transformatîn om graþie muncii ºi actelor inteligente. În plus faþã defaptele susmenþionate, a lãsat vaca Anei Beliacova sãnãvãleascã ºi sã distrugã grãdina unui selecþionator ºinaturalist local foarte cunoscut, Gladiscev Cuzma,aducând prin aceasta grave prejudicii societãþii noastreagricole sovietice în domeniul hibridizãrii. Vã rugãmaºadar sã-l aduceþi la ordine pe numitul dezertor ale cãruiexcese depãºesc orice mãsurã ºi a-l urmãri cu toatãrigoarea legilor sovietice. Locuitorii satului Crasnoie.”

Cãpitanul citi scrisoarea ºi sublinie cu creion roºucuvântul dezertor , trãdãtor ºi Cionchin. Cu creionalbastru sublinie numele lui Gladiscev în faþa cãruiascrisese autor urmat de semnul întrebãrii.


Scrisoarea sosise tocmai bine. Era ºi timpul sãpunã în practicã directivele Comandantului suprem. ªicãpitanul îl chemã în biroul lui pe locotenentul Filipov.

- Filipov, îi zise el, ia cu tine oamenii de care ainevoie ºi du-te mâine la Crasnoie. O sã arestezi acolo peun dezertor Cionchin. Mandatul e la procuror. ªi încearcãsã vezi cine e unul Gladiscev. Ne poate fi util.

XVIII

În zori, cerul se umpluse de nori grei ºi începusesã plouã. ªi plouã fãrã-ncetare pânã dimineaþa; mai sãfacã imposibilã circulaþia pe drumuri... Niura mergea pejos încãlþatã cu cizme mari, care fuseserã odatã ale tatãluiei, ºi ai cãror tureci se tot boþeau (trebuia uneori sã camtragã de ei). Sacul ei, la fel, îngreuiat de ploaie, îi alunecade pe umãr. Suferind astfel pe mai mult de doi kilometri,tânãra femeie ajunse la prima rãscruce ºi, acolo, zãri ocamionetã defectatã lângã care se foiau mai mulþi bãrbaþiîn tunicã gri. Uzi ºi plini de noroi din cap pânã-n picioare,aranjau drumul, care cu o lopatã, care cu mâinile. Un altul,care avea douã cubuleþe30 la guler, stãtea la o parte ºitrãgea, protejând-o cu mâna, dintr-o þigarã pe care tocmaiºi-o rãsucise. De dinapoia vehiculului ieºea un colos cuo bucatã de placaj de care se servea ca de lopatã. Lavederea Niurei, colosul se opri ºi o þintui cu niºte ochide fiarã:

- O femeie! Strigã el, ca ºi cum totul s-ar fi petrecutpe o insulã pustie. Oamenii în gri abandonarã lucrul ºiîntoarserã capul spre Niura uitându-se în liniºte la ea.Niura se dãdu înapoi.

- Domniºoarã! Strigã fumãtorul, mai e pânã laCrasnoie?

30 - Indice de grade militare care în loc de stele atunci eraucubule þe .


- Nu, nu-i departe, zise Niura. Mai e un kilometruºi treceþi o colinã apoi vedeþi satul. Dar pe cine cãutaþi?Întrebã ea îndrãzneaþã.

- E un dezertor acolo la voi, câine blestemat, ziseun soldat, înarmat cu o lopatã ºi care stãtea lângãlocotenent.

- Procopov! Zise locotenentul, lasã vorba.- Dar ce am zis?Procopov aruncã lopata ºi se aºezã la volan.

Vehiculul se smuci, parcurse câþiva metri ºi se împotmoliºi mai rãu. Niura îºi continuã drumul. Merse câtva timppe ºosea, pe urmã, luând-o la dreapta ºi-n sens invers,urmând râul, o apucã iute spre Crasnoie.

Cionchin dormea atât de profund încât cu greu putusã-l scoale. Dar îl udã cu apã rece ºi-l sculã. Dupã aceeaîi povesti cu cine se-ntâlnise pe drum, cu maºinaîmpotmolitã, ºi aluzia la un dezertor. Cionchin care nu-ºi dãdea seama despre ce era vorba, se mulþumea sã deadin cap adormit.

- N-au decât sã-ºi prindã dezertorul. Eu de ce suntaici?

- O, doamne! exclamã Niura ridicând braþele sprecer. Tu chiar nu pricepi nimic? Cine-i dezertorul? Tu eºtiacela!

- Eu dezertor?- Dar cine, eu?Cionchin se aºezã pe marginea patului.- E ceva ce nu merge în ce spui tu, Niura, zise el

nemulþumit. Cum vrei tu sã mã socoteascã dezertor?Gândeºte-te puþin. M-au pus aici ca sã pãzesc aeroplanul.Am scris la unitate ºi nimeni nu a venit sã mã ia. Eu cude la mine putere nu pot pãrãsi postul, regulamentul nupermite.

Niura izbucni în lacrimi ºi-l rugã pe Cionchin sãia mãsuri de urgenþã, cãci, oricum, n-o sã o scoatã la capcu ei.


- Nu, Niura, nu mã pot ascunde, ºtii doar bine cã n-am dreptul sã-mi pãrãsesc postul. ªi nimeni nu mã poateridica de aici cu excepþia gãrzii special însãrcinatã cuasta, ºeful de post, ofiþerul de serviciu al unitãþii sau...(Cionchin cãutã ce personaj important ar mai fi putut sã-l ridice ºi se hotãrî cã, dupã ofiþerul de serviciu, nu maiputea da ascultare decât unui general)... sau un general,adãugã el, ca sã încheie. (ªi începu sã se îmbrace.)

- ªi ce o sã faci?- Ce vrei sã fac, spuse el dând din umeri. O sã mã

pregãtesc de apãrare; sã încerce numai sã se apropie, ºio sã vadã ei atunci.

De plouat, tot ploua. Cionchin îºi trase mantaua ºi-i puse centura.

- O sã tragi în ei?- Nu, dacã nu se apropie. Dar dacã-ncep, o sã vadã

ei.Niura se dãdu lângã el, îi puse braþele în jurul

gâtului ºi izbucni în lacrimi.- Vania, te rog, nu le opune rezistenþã. O sã te

omoare. Cionchin îi trecu mâna prin pãr. Era umed.- Ce altceva sã fac, Niura, pentru cã-s santinelã?

Oricum sã ne spunem adio.Se sãrutarã de trei ori, ºi Niura, deºi nu ºtia ce o sã

iasã, fãcu semnul crucii peste el.Cionchin aruncã puºca pe umãr, îºi luã pelerina ºi

ieºi în stradã. Ploaia se oprise ºi un curcubeu palid începusã se înfiripe cam pe dincolo de Cliucvino cel Nou.

Înotând prin noroiul cleios ºi îndreptându-se spreavion, Ivan simþi cã apa îi intrase în bocancul drept.Ploaia bãtea în înveliºul rigid al aparatului. Ai fi zis cãcineva zvârlea spre el un pumn de grãunþe ºi picãturi greletropãiau pe înveliºul de pânzã uleioasã.

Cionchin se cocoþã pe aripa inferioarã, dreaptã,adãpostindu-se de ploaie sub planul superior. Situaþie nuprea comodã – planul era înclinat – dar observatorul era


bun ºi Cionchin avea douã drumuri în câmpul deobservaþie, cel de sus ºi cel pe care mergea Tiopa.

Se scursese o orã ºi nu apãru nimeni. Mai trecu ojumãtate de ceas ºi Niura îi aduse micul dejun; lapte ºicartofi. Ploaia încetase complet deocamdatã ºi soarelese reflecta în bãlþi ºi strãlucea cu mii de scântei în fiecarepicãturã de apã. Soarele sau micul dejun, ori ºi unul ºialtul , î i îmbunãtãþirã lui Cionchin buna dispoziþ ie.Sentimentul de teamã dispãru aºa cã omul nostru ºi aþipi.

- Hei soldat!Cionchin tresãri ºi puse mâna pe puºcã. Spãtosul

se þinea pe aproape, desculþ, cu nãdragii suflecaþi subgenunche, cu o undiþã în mânã.

- Caut un tovarãº de pescuit, zise el uitându-securios la Cionchin.

- ªterge-o de aici! îi zise Cionchin (ºi se întoarsecu spatele pândindu-l însã pe Spãtos cu coada ochiului).

- Ce s-a-ntâmplat? Protestã Spãtosul. Te-ai supãratpe mine? Dacã-i în legãturã cu ceea ce þi-am spus despreBorca, n-ai dreptate. Eu n-am vãzut nimic, poate cã ea n-a fãcut nimic cu el.

Spãtosul sprijini undiþa de gard, se aplecã ºi-ºi trecuun picior peste prãjini. Se pregãtea sã-l punã ºi pe aldoilea când Cionchin sãri spre el.

- Ei, rãmâi unde eºti, sau trag! ªi-l ochi pe Spãtos.Ãla se dãdu înapoi ºi-ºi luã repede undiþa.- Zãu cã te-ai scrântit, bombãni el îndreptându-se

spre râu.ªi atunci apãru camioneta din dosul colinei .

ªoferul tot accelera ºi manevra vehiculul. Alãturi de el,pe scarã, locotenentul se þinea de portierã ºi-i dãdeainstrucþiuni. Ceilalþi , transformaþi în statui de noroi,nãduºiþi de sudoare, împingeau la maºinã. Ea patina totuºiºi derapa când pe o parte când pe cealaltã.

Observând curios aceastã scenã neaºteptatã,Spãtosul se depãrtã de camionetã.


- Hei, tovarãºe, mai bine ne-ai ajuta! Î i str igãlocotenentul cu o voce rãguºitã.

- Ca ºi cum n-aº avea altceva de fãcut, rãspunseîmbufnat Spãtosul (ºi schimbând direcþia, îºi continuãdrumul). Dar ciupit de curiozitate, reveni imediat ºiîncepu sã urmãreascã din ochi camioneta. Ajunsã laclãdirile direcþiei, acolo se opri.

XIX

Ivan Timofeevici Golubiev lucra în biroul sãu laredactarea unui raport despre delãsarea din epoca trecutã.Raport fictiv, cãci nu avuseserã, practic, de lucru înultimele zile. De fapt femeile mergeau la fân ºi în astfelde condiþii... Dar comitetul raional nu lua în consideraþieaceste lucruri.

Borisov înjura la telefon ºi cerea împlinireaplanului. El ºtia cã cerea imposibilul. ªi, într-adevãr,hârtia care certifica cã munca fusese executatã avea înochii sãi mai multã consideraþie decât însuºi lucrul: ºefiiînjurau ºi ei la telefon folosind acelaºi vocabular! Deaceea colecta ºi el „atestãrile” provenite de la colhozuri,le aduna, aduna ºi cifre, îºi compunea ºi propria-i„atestare” ºi o adresã ºefului de regiune, sau, bazat pebuna credinþã a „atestãrilor” raioanelor, compunea ºi elo „atestare” întru totul asemãnãtoare, ºi tot aºa pânãundeva mai sus.

Iatã de ce preºedintele Golubiev, aºezat la masã,încerca sã-ºi aducã contribuþia nobilei cauze ahârþogãriei. Împãrþise o foaie de hârtie în pãtrãþele undearãta în faþa numelor ºefilor de echipã, hectare, chintale,procentaje ºi zi le de muncã. Pe urmã îl chemã pecontabilul Volcov care lucra în camera alãturatã. Volcovîºi fãcu ºi el câteva calcule pe abacul lui ºi preºedintelele înscrise la rubrica „total”.


Îl concedie apoi pe contabil, se iscãli lizibil pedocument, suflã pe deasupra lui ºi se ridicã ca sã-l admirede la distanþã. Cifrele arãtau frumos ºi preºedintele sesurprinse gândind cã totuºi în acest fel aveau sã cuprindãcât de cât reali tatea. Munca fãcutã, se ridicã sã-ºidezmorþeascã picioarele, ºi, tot întinzându-le, se duse lafereastrã unde rãmãsese stupefiat cu braþele-n sus.

În faþa direcþiei era o camionetã cu prelatã. Oameniîn uniformã gri, plini de noroi, stãteau în jurul ei. ªi doidintre ei se urcau în pridvor. „Ãºtia vin sã mã umfle” îºizise preºedintele înnebunit. Deºi se pregãtise pentru aºaceva, apariþia oamenilor în gri îl luase pe nepregãtite. Cutoate cã se prezentase voluntar, cã ceruse sã fie trimis pefront ºi cererea nu-i fusese respinsã... Or, acum totul sesfârºise. Preºedintele începu sã umble încolo ºi-ncoa prinbirou. Ce sã facã? Sã fugã? Era absurd, unde? Paºiirãsunau în camera vecinã, cea a contabilului . Sã seascundã? Era ridicol – deodatã privirea-i cãzu pedocumentul pe care-l redactase. Proba era acolo! Îºisemnase propria-i condamnare. Ce sã facã? S-o ardã?Prea târziu! S-o rupã? Ar l ipi-o. Mai era o soluþie.Golubiev boþi hârtia ºi o bãgã în gurã dar nu avu timp s-o înghitã.

Uºa se deschise ºi doi oameni apãrurã în prag.Primul, un slãbuþ, avea cubuleþe la guler; al doilea, careera ca un animal, triunghiuri.

Locotenentul îºi ºterse sudoarea care-i ºiroia peobraz, fãrã a-ºi da seama cã rãspândea aºa ºi noroiul decare era acoperit, ºi-l salutã pe Golubiev.

În loc de rãspuns, nu primi decât un mugetindistinct.

Bãnuind cã avea de a face cu un surdo-mut banal,locotenentul clipi din pleoape; nu-i plãcea sã nu i serãspundã la întrebãri.


- Unde-i preºedintele? Întrebã el rãstit. ªeful! (ºidãdu din mâini ca ºi cum ar fi vrut sã-i arate surdo-mutului cã era vorba de un cap mare)

- Mmm-m, bâigui preºedintele arãtându-ºi singurpieptul cu degetul.

Locotenentul se mirã cã întâlneºte pentru primadatã un preºedinte de colhoz surdo-mut – cum ar fi pututun aºa ceva sã ia cuvântul la reuniuni? – dar conchise cãnu trebuia sã-ºi facã griji din pricina asta. ªi continuã sãexplice prin gesturi:

- Înþelegi, e un om care a ... un dezertor, înþelegi?(Apoi locotenentul fãcu: pif-paf! Pe urmã simulã un omcare fugea de pe câmpurile de bãtãlie) Iar noi am venitca sã-l ... (ªi scoase pistolul din toc ºi-l înfipse în burtapreºedintelui)... Sus mâinile!

Preºedintelui îi picã falca ºi o bucatã de hârtieîmbãlatã îi cãzu din gurã. Se clãtinã ºi prãbuºindu-se lapãmânt, se lovi cu ceafa de perete.

Locotenentul, descumpãnit , se uitã când lapreºedinte, când la soldatul care stãtea nemiºcat ºi tãcutlângã uºã.

- Ce noroc am avut, bombãni el zãpãcit. E de ajunssã-i arãþi un pistol ca sã se prãbuºeascã. ªi mânca ºi hârtie.Adunând hârtia boþitã, o desfãºurã cu dezgust, o examinãºi o aruncã pe masã.

Pe urmã atinse cu vârful cizmei pe cel întins pepodea, se aplecã asupra lui ºi-i dãdu câteva palme.

- Ei, ridicã-te! îi strigã el. Auzi? Ridicã-te! Nucâºtigi fãcând pe idiotul! (îi luã mâna, apoi pulsul) Nuînþeleg nimic, nu mai are puls!

Îi descheie tunica ºi cãmaºa lui Golubiev ºi-i puseurechea pe piept. Inima-i bãtea atât de slab c-abia seauzea.

- Svinþov, nu te mai agita, spuse el punând urechea.- Ei, ce-i? întrebã curios Svinþov.


- Nu înþeleg nimic (locotenentul se ridicã, schiþãun gest pentru a-ºi ºterge genunchii , dar renunþãvãzându-ºi starea pantalonului). Ascultã ºi tu puþin; poateauzi mai bine ca mine.

Svinþov îngenunche la rându-i ºi-ºi puse urecheape pieptul preºedintelui. Pe urmã ridicã capul ºi zise:

- Sunt ºoareci!- Ce ºoareci? Întrebã uluit locotenentul.- Miºunã sub podea, îi explicã Svinþov. De altfel,

poate-s ºobolani. ªi eu am avut în pivniþã anul trecut. Laînceput nu pricepeam; credeam cã-s ºoareci ºi, ca unidiot, am bãgat acolo o pisicã. ªi s-au aruncat pe ea casãlbaticii mâncându-i coada; a scãpat însã.

- Svinþov, þi-am ordonat eu s-asculþi ºoareci? Inimaþi-am spus sã i-o asculþi, bate sau nu?

- N-am idee, rãspunse Svinþov. Nu sunt doctor ºinu mã pricep la asta. În ce mã priveºte, cred c-ar trebuideschisã fereastra ca sã aibã aer. Dacã-i viu, îºi va reveni,dacã nu, o sã se-negreascã începând de la nas. Dar deunde sã ºtiu eu asta?

- O, Doamne, zise locotenentul înnebunit, oameniis-au sensibilizat. De ce s-or fi temând ãºtia de noi? Noin-arestãm pe oricine; ne trebuie pentru asta un mandat.Naiba sã-l ia pe ãsta, sã stea unde se aflã. Pune-mi victimaalãturi. Dar nu-l lua prea tare cã, de nu, o mierleºte ºitoate mãrturiile se duc naibii.

Svinþov deschise uºa camerei vecine ºi-l chemã peVolcov. Acesta pãºi pragul t imid. Vãzându-l însã pepreºedinte întins pe jos, se-nverzi la chip ºi-ncepu sãtremure.

- Îl cunoaºteþi pe ãsta? Zise locotenentul (ºi dãdudin cap spre nemiºcatul Golubiev).

- Nu-l cunosc! Strigã Volcov, muºcându-ºi limbade spaimã.

- Cum nu-l cunoºti? Întrebã locotenentul mirat. Cine-i?


- Preºedintele Golubiev, bâlbâi Volcov, îngrozit deabsurditatea rãspunsurilor sale. Dar eu nu fãceam altcevadecât sã lucrez cu el . În ceea ce priveºte relaþi i lepersonale cu el, nici una; nici nu ne vorbeam.

- Cum? Într-adevãr nu vã vorbeaþi? Întrebãlocotenentul incredul ºi bãnuitor. Adicã vã întâlneaþi aºaºi nu vorbeaþi nimic?

- Nimic, nimic, jur. Eu bineînþeles nu-s membrude partid. Am mai puþinã ºcoalã ºi nu pricep nimic dintoate astea.

- Nu te speria, o sã te ajutãm noi sã înþelegi, proferãSvinþov în colþul lui.

- O datã, la drept vorbind, mi-a spus cã era greupentru un muncitor sã înþeleagã operele lui Marx ºi Engelsºi cã pentru aceasta trebuie sã ai o pregãtire politicãspecialã.

- Bine, zise locotenentul; ºi asta-i tot?- Da.Svinþov înaintã greoi spre Volcov ºi-i vârî sub nas

un pumn roºu enorm, pistruiat.- Ai face mai bine sã nu te încãpãþânezi, îi spuse

el, dacã nu îþi fac nasul bucãþi. Locotenentul te întreabãpoliticos ºi atunci, încearcã ºi tu, gunoiule, sã rãspunzila fel.

Nimeni însã nu ºt ie cum s-ar f i terminat toatãafacerea, dacã locotenentul nu ºi-ar fi adus aminte cã nuvenise la Crasnoie pentru ancheta contabilului.

I-o tãie scurt lui Svinþov ºi-i spuse lui Volcov cãva fi martor în afacerea Cionchin.


XX

Avansau desfãºuraþi în ordine pe uliþa mare. Erauºapte.31 Al optulea, contabilul Volcov, venea la urmãaruncând în toate pãrþile priviri speriate, ca ºi cum s-arfi aºteptat sã-l atace cineva pe la spate.

Sãtenii, speriaþi prin izbe, îi pândeau privindu-iprin perdele. Uneori copiii zbierau ºi câinii lãtrau. În afarãde asta era o liniºte totalã ca în zorii zilei, când cei ce seculcau târziu dormeau, în t imp ce cei ce se sculaudevreme încã nu erau treji de-a binelea.

ªi sãtenii se speriau când formaþiunea se apropiade casele lor. Suspinau însã uºuraþi când cei opt îºicontinuau drumul. apoi, plini de curiozitate ºi de teamã,îºi ziceau: „Dar unde se duc? La cine?”. Iar când bãrbaþiiîn gri depãºiserã locuinþa lui Gladiscev, misterul sespulberã. Se duceau la Cionchin cãci casa lui era ultima.

- Staþi! Cine-i acolo? (Aceste cuvinte rãsunarãciudat spre mirarea tuturor. Era o aºa liniºte cã vocea luiCionchin se auzi pânã la marginea satului.)

- Prieteni! Zise locotenentul fãrã sã se opreascã ºifãcându-le subordonaþi lor semne sã nu stea ºi sãcontinue.

- Staþi sau trag (Cionchin îºi încãrcã puºca).- Nu trage, eºti arestat! Strigã locotenentul

deschizând între timp tocul revolverului.- Staþi sau trag! Zise Cionchin (ºi trase un foc în

aer).- ...- Aruncã arma! Strigã încã o datã eroul nostru.Locotenentul îºi scoase iute pistolul ºi trase un foc

la-ntâmplare înspre Cionchin; acesta se vârî sub fuselaj

31 - Aluzie la filmul Cei ºapte magnifici, singurul western dat înURSS la acea vreme.


ºi ieºi pe de cealaltã parte. Glonþul traversã capotamotorului ºi se opri undeva în carcasã.

Cionchin îºi sprijini puºca de capãtul fuselajului,lângã derivã, ºi scoase capul afarã. Cei în gri se apropiau.Aveau acum toþi pistoalele în mânã, în afara lui Volcov,care se cãznea sã stea departe ºi se ascundea dupã fundulmare al lui Svinþov.

Fãrã a pierde timp, Cionchin îl ochi pe locotenentîn falcã ºi apãsã pe trãgaci. În acelaºi timp cineva îi lovicotul, ceea ce îi salvã locotenentului viaþa: glonþul îifluierã pe la ureche.

- La pãmânt! Strigã locotenentul care, curajos, searuncã primul în noroi.

Cionchin tresãri ºi se întoarse. Îngrozit deîmpuºcãturã, vierul Borca sãrise alãturi ºi acum seîntorcea, prietenos dar prudent. „Psst!” fãcu Cionchinagitând spre el patul puºtii. Numai cã vierul o luã caglumã ºi se aruncã spre Ivan care se forþa totuºi sã steamai departe. Cei în gri se culcaserã pe burtã urmândexemplul ºefului. Puteau însã sã se ridice oricând ºi sãtreacã la atac.

Primul îºi reveni locotenentul.- Ei! Tu! Îi str igã el curãþându-se de noroi ºi

r idicând hârtia deasupra capului. Eºti arestat . Iatãmandatul de arestare semnat de procuror.

- De procuror în persoanã? Întrebã uluit Cionchin.- Ce crezi tu, cã te mint? Rãspunse locotenentul,

mai puþin vexat pentru el cât pentru Instituþie. Noi nuarestãm pe nimeni fãrã semnãtura procurorului.

- ªtie de numele meu procurorul?- Fireºte: Nu eºti tu Cionchin?- Cionchin, da.ªi începu sã râdã, mirat cã personaje atât de

importante îºi lãsaserã afacerile lor ca sã-ºi aminteascãde el, ca sã-i confere o hârtie oficialã.

- Atunci te predai?


Cionchin reflectã. Un mandat, desigur, era o hârtieserioasã. Dar regulamentele nu stipulau cã s-ar fi pututridica o santinelã din post printr-un mandat.

- Nu pot, tovarãºe locotenent, nu pot, zise Cionchindându-i vocii o intonaþie veritabil dezamãgitã. Fireºte,înþeleg. Aveþi o misiune. Dar ar trebui ca tu sã fii ºefulde turã, sau ºeful de post, sau, la nevoie ofiþerul deserviciu din unitate...

- N-ai decât sã consideri cã sunt ofiþerul de serviciu,admise locotenentul.

- Nu, zise Cionchin. Ei nu sunt ca dumneavoastrãîn unitatea noastrã. Îi cunosc personal pe toþi ofiþerii,pentru cã lucram la cantinã. Înþelegi? ªi uniforma nu þi-e ca a lor.

- Bine, de acord, admise locotenentul furios, darpentru cã nu vrei sã te predai de bunã voie, te vom lua cusila. Se ridicã apoi hotãrât ºi porni spre Cionchin. Într-omânã þ inea pistolul ºi într-alta mandatul deasupracapului. Subordonaþii î l urmarã cu miºcãri prudente.Contabilul Volcov rãmase pe loc.

- Ei! Ei! Strigã Cionchin. Stai mai bine unde eºtisau trag! Sunt de gardã.

Voia cu orice preþ sã evite vãrsarea de sânge darceilalþi nu-l ascultau. Cionchin înþelese cã tratativele seterminaserã ºi îºi sprijini din nou puºca de fuselaj. Borcaîl jena tot trãgându-l de pulpanele mantalei. Cionchinatunci începu sã-l scarpine pe coaste spunându-i „Bor...Bor-Bor-Bor”. Trebuia sã þinã puºca cu o mânã, ceea cenu era practic, dar, pentru ca Borca sã nu-l maistânjeneascã ºi sã se ducã într-o baltã sã se tãvãleascã,cu picioarele-n sus, ca orice porc, fusese nevoie sã-lscarpine.

- Cionchin! Ameninþã locotenentul care se apropiaagitând pistolul ºi mandatul. Nu te sfãtuiesc; îþi agravezicazul.


Rãsunã un foc de puºcã ºi glonþul trecu prin mandattocmai prin locul cu semnãtura procurorului .Locotenentul ºi subordonaþii, de data asta, fãrã sã maiaºtepte vreun ordin, se fãcurã una cu pãmântul.

- Ce faci, ticãlosule! Strigã locotenentul (aproapecã plângea). Ai stricat o hârtie cu semnãtura procurorului.Ai strãpuns sigiliul Uniunii Sovietice. ªi asta o sã te costescump.

Rãsunã o nouã împuºcãturã care-l fãcu pelocotenent sã muºte iar din þãrânã. Forþându-se apoi sãnu mai miºte capul, locotenentul se întoarse spre Svinþov.

- Svinþov, ia-l pe partea cealaltã. Trebuie sã-iabatem atenþia. (ªi un glonþ al lui Cionchin, ca o viespe,îl înþepã lângã el.)

Svinþov se prãbuºi în noroi ºi-ncepu sã strige ca ofiarã.

- Ce-ai pãþit, Svinþov? Întrebã locotenentul. Eºtirãnit?

- Da... Da... Da, bâigui Svinþov, nu atât de durerecât de fricã sã nu fi fost rãnit mortal.

Cionchin, bine adãpostit, îºi spicuia adversarii. Erape burtã ºi nu dãdea, cu rare excepþii, nici un semn deviaþã. Amestecat fãrã voia lui în aceastã poveste era ºi ella pãmânt, ceva mai departe însã de acolo.

Înapoia lui , Cionchin auzi atunci niºte paºiprudenþi. Îl trecuserã rãcorile.

- Cine-i acolo?- Eu sunt, Vania.- Aa! Niurca? Rãspunse el bucuros. Vino aici .

Numai nu scoate capul, cã te omoarã. Ocupã-te puþin devier. Niura se ghemui dupã vier ºi-ncepu sã-l scarpinedupã ureche.

- Ai vãzut? Spuse Cionchin cu-n aer satisfãcut. ªitu care te temeai!

- ªi dupã asta, ce o sã se-ntâmple?


- Ce sã se-ntâmple? Rãspunse Cionchin fãrã sã-iscape din ochi pe cei de la pãmânt. N-au decât sã steaculcaþi acolo, pânã or veni sã mã schimbe din post.

- ªi dacã ai nevoie sã mergi undeva?- Dacã o sã am nevoie? O sã stai tu de pazã,

conchise el, în loc de altceva mai bun.- ªi când se va înnopta?- Tot aºa ºi atunci; continuãm.- Prostule! Oftã Niura. Sunt îmbrãcaþi în gri ºi nu-

i deosebeºti de noroi. ªi când se va întuneca nu-i vei maivedea deloc.

- N-ai terminat sã mã baþi la cap? Îi str igã elmânios, cedând atunci tendinþei fireºti a omului, care-lface sã se-furie împotriva celui ce-i spune adevãrurineplãcute.

Totuºi, Cionchin se gândea ºi trecea în revistã toateposibilitãþile... Brusc îi veni o idee genialã.

- Niurca, spuse el cu o voce de om bine dispus. Fugiacasã, ia un sac ºi funia cea mai lungã pe care-o gãseºti.Ai înþeles?

- Nu, zise Niurca.- ªterge-o ºi o sã-nþelegi pe urmã.

XXI

În curând curioºii o vãzurã pe Niurca ieºind dincasã cu o funie lungã ºi cu sacul ei de factor poºtal. Sestrecurã apoi înapoia oamenilor alungiþi pe drum ºi-i fãcusemn lui Cionchin.

- Hei, voi de colo! Le porunci Cionchin. Niura osã vinã la voi sã vã ia armele. Pe cine se opune îl împuºc.Aþi înþeles?

Nimeni nu-i rãspunse. Obiºnuitã sã-nceapã de lacap, ca la curãþatul peºtelui, Niura se apropie mai întâide locotenent.


- Trage, ticãlosule, sau te dobor, ºuierã el printredinþi fãrã sã ridice capul.

Niura se opri.- Vania, strigã ea.- Hai?- Mã înjurã!- Foarte bine, dã-te la o parte! Cionchin îl ochi pe

locotenent.- Ei! Ei! Nu trage! Glumeam. Uite pistolul meu.

Locotenentul zvârli arma ºi pistolul se opri la picioareleNiurei. Ea îl puse în sac.

- ªi tu, bãtrâne, ce mai aºtepþi? Se adresã el luiSvinþov, alungit la pãmânt ca ºi cum ar fi vrut sã cuprindãtoatã lumea.

- Nu aºtept nimic, mititico, gemu Svinþov. Uite-lacolo.

Naganul (revolverul) lui Svinþov era într-adevãrpus alãturi pe un muºuroi pe jumãtate umed. Niura searuncã pe el ºi-l vârî în sacul de poºtaº.

- Vai! Gemu Svinþov. Vai, ce mã doare!- Eºti rãnit sau ce? întrebã Niura.- Rãnit pãpuºo. Aº avea nevoie de un pansament.

O sã-mi pierd tot sângele. Am trei copii, cine va aveagrijã de ei?

- O clipã, rabdã puþin, spuse ea grãbitã.Deºi Svinþov era o bestie, trezea totuºi

compãtimire, ca orice creaturã care suferã. Dupã aceeatotul merse ca pe roþi . Ceilalþ i membri ai grupului,urmând exemplul superiorilor, se potolirã. Printre altele,nu opuserã nici cea mai micã rezistenþã când Niura îi legãca pe alpiniºti de o sfoarã, pentru ascensiune.

XXII

Ziua era pe sfârºite. ªi nici o veste din parteadetaºamentului care trebuia sã-l „culeagã” pe dezertor:


cãpitanul Miliaga începuse sã se enerveze. Timp de douãore, secretara Kapa stãtuse la telefon tot încercând sãprindã o legãturã. La Crasnoie, la celãlalt cap de linie,nu rãspundea nimeni.

- ªi? Nu înceta sã întrebe ºeful tot vârându-ºi capulîn secretariat.

Kapa dãdea într-una din firavii sãi umeri; aveaaerul unei vinovate, ca ºi cum ea ar fi fost într-adevãr devinã. Dupã aceea iar încerca manivela aparatului.

Cu zece minute înainte de terminarea serviciului,Kapa îºi dãdu cu pieptenele prin pãr. Dacã ºeful ei ochema, oricum, el o va zbârli . Dar azi, nu-i va faceprobabil nimic; datã fiind dispariþia acestor limbrici, culocotenentul Filipov în frunte, ºeful avea altceva de fãcut.La ora optsprezece precis, soneria pusã deasupra uºii sunãbrusc. Kapa tresãri ºi, ondulându-ºi fundul, mai ceva cade obicei, intrã la cãpitan oferindu-i de departe un surâsradios ºi neoficial.

Cãpitanul îi rãspunse la fel ºi-i propuse sã meargãsã facã un drum pe la Crasnoie, cãci, în afara ei, totpersonalul plecase, iar el , desigur nu putea pentrumoment sã pãrãseascã Instituþia.

- Dacã vrei, e un cal rãtãcit; ia-l, îi zise cãpitanul.- Nu ºtiu sã cãlãresc, spuse timidã Kapa.- Atunci du-te pe jos. Eºti tânãrã. ªapte kilometri

pentru tine nu-s o dramã.- Dumneavoastrã vorbiþi, Afanasie Petrovici!? Îi

rãspunse Kapa vexatã. Cum sã-i fac pe vremea asta?- Nu-i nimic, o sã-þi pui cizmele de cauciuc, zise

cãpitanul. Oricum n-o sã faci drumul decât dus ºi înapoivii cu maºina cu ceilalþ i . În principiu ar trebui sã-iîntâlneºti cam pe la jumãtatea drumului.

Kapa încercã sã parlamenteze, dar surâsul glacialpe care i-l arãtã, numind-o pe numele de familie – ceeace la el era un mare semn de enervare – o convinse cãdoi cu doi fac patru. Deºi ea era funcþionarã salariatã,


serviciul sãu administrativ-militar o obliga din când încând sã execute ordinele fãrã sã murmure, pe loc, ºi-nformele prescrise, fapt la care se angajase în scris, cândacceptase slujba.

Cu vocea tremurândã, Kapa art iculã un: „Laordinul dumneavoastrã” ºi o ºterse plângând. Alergã maiîntâi pe acasã sã-ºi tragã cizmele de cauciuc, jurându-sepe drum cã nici o rugãminte sau ameninþare – chiarconcedierea – nu o vor mai obliga sã se culce cu acestom fãrã inimã pe canapeaua îngrozitoare de serviciu,ruptã, dezmembratã ºi plinã de pete de cernealã.

Nu putu sã execute totuºi ordinul dat. Soþul ei,directorul cooperativei locale de lapte, bãnuindu-ºifemeia cã-l înºealã de multã vreme, îi fãcu o scenã degelozie ºi o închise într-o debara.

Soarele apunea când cãpitanul Miliaga, fãrã a maiaºtepta întoarcerea subordonaþilor sãi, ºi nici veºti de laKapa, închise Instituþia de care rãspundea cu un lanþ gros,încãlecã calul rãtãcit ºi porni în cãutarea formaþiei salepierdute probabil.

XXIII

Acum drumul era uscat ºi calul îl ducea repede pecãpitanul Miliaga spre necunoscut. Prea plinul lui deenergie îl fãcea sã meargã uneori în trap; totuºi cãpitanulse mai ºi reþinea cãci voia ca plimbarea sã dureze cât maimult. Oricum, se simþea bine dispus. Privea de o parte ºide cealaltã a drumului. „Ah, se gândea el, ce frumoasã enatura noastrã! Unde altundeva ai gãsi aºa pini, mestecenietc.?” În viaþa sa cãpitanul nu pusese piciorul într-o þarãstrãinã, dar patriotismul sãu înnãscut î i spunea cã ovegetaþie demnã de interes nu putea sã se dezvolte decâtîn Uniunea Sovieticã. „Ce bine e!” îºi zicea el ºi nu maiputea de bucurie cã respira aer proaspãt în plãmânii sãi


viciaþi de tutun. „Procentajul de oxigen trebuie sã fie multmai ridicat aici decât în biroul meu” îºi zicea el. În ultimavreme, Miliaga îºi petrecea zile ºi nopþi în faþa mesei delucru, dãunându-i, atât cât putea, ºi sãnãtãþii ºi þãrii. Ladrept vorbind nu fusese niciodatã prea zelos.„Productivitatea” pe care o indica el în diversele salerapoarte era întotdeauna mijlocie. Înþelesese cã era totatât de primejdios pentru muncitori i de pe frontulinvizibil32 de a face mai mult decât destul! Viaþacolaboratorilor, serviciile la care aparþinea cãpitanul,comporta, într-adevãr, perioade alarmante în t impulcãrora triumfa Legalitatea. La fel, în cursul carierei sale,Afanasie Miliaga trebuise, de douã ori, sã suporte acestfel de neplãceri. De douã ori fusese cernutã toatã lumea,de jos pânã sus, în toatã reþeaua. Totuºi Miliaga sedescurcase ca sã treacã prin sitã: reuºise chiar sã fiepromovat din funcþia de mare ºef de patrulã la cea de ºefde eºalon al raionului. Aceasta îi permitea sã considereviitorul cu un oarecare optimism ºi cu speranþa de a sedescurca în apropiatul triumf al Legalitãþii.

Tot preocupat cu acest gen de reflexii, ajunse laCrasnoie. Nu remarcase cã se lãsase noaptea ºi cã se-ntunecase de-a binelea. La intrarea în sat, cãpitanul auziîn dosul unei porþi o voce de femeie care-l striga pe cinevacu o voce foarte asprã.

- Borca, blestematule, vii sau nu vii acasã? Sau vreisã-þi ard una?

Când auzi apoi în loc de rãspuns un grohãit vesel,cãpitanul deduse, în virtutea practicii sale analitice ºi aconfruntãrii faptelor, cã Borca nu era om.

- Femeie, zise cãpitanul, nu ºtii unde sunt tovarãºiinoºtri?

- Ce tovarãºi?

32 - Poliþia secretã.


- ªtii tu bine ce vreau sã spun, îi rãspunse pudicMiliaga.

Îi rãspunse o liniºte, apoi aceeaºi voce de femeie îlîntrebã prudent:

- Dar cine sunteþi dumneavoastrã?- Cine ºtie prea multe îmbãtrâneºte prea repede,

zise cãpitanul glumind.- Sunt acolo în izba aceea, rãspunse dupã un timp,

cu un glas nehotãrât, tânãra femeie.- Se poate intra?Tânãra femeie ezitã, apoi rãspunse fãrã convingere:- Intraþi.El sãri din ºa uºor, îºi legã calul de gard ºi trecu

portiþa. Femeia, încã tânãrã – dupã cum putea el sã-ºidea seama cu toatã întunecimea - , spunându-i încã o datãparazit lui Borca, îi deschise uºa ºi-l lãsã sã treacã pelângã ea.

Intrarea era întunecoasã ºi, la trecere, se lovi deniºte obiecte care zdrãngãnirã. În culoar, bâjbâi de-alungul pereþilor.

Pe uºa din dreapta! Îi zise tânãra femeie. Gãsindpe bâjbâite clanþa, pãtrunse într-o încãpere ºi clipi dinochi: o lampã cu petrol ardea pe masã. Obiºnuindu-setreptat cu lumina, îºi vãzu subordonaþii, pe toþi ºapte,strânºi la un loc. Cinci dintre ei ocupau o bancã în lungulunei ferestre. Locotenentul Filipov, cu pumnul sub obrazdormea pe pãmânt, în t imp ce, al ºaptelea, Svinþov,alungit pe pat, cu fundul în sus, gemea uºor. În mijloculcamerei, aºezat pe un scaun, un soldat cu uniformaalbastrã þinea ameninþãtor o puºcã cu baioneta pusã laþeavã. La vederea noului venit, soldatul se întoarse fulgerºi aþinti puºca spre el.

- Ce se petrece aici? întrebã aspru cãpitanul.- Nu þipa! Spuse soldatul, îl trezeºti pe rãnit.- Cine eºti tu? Strigã Miliaga ducând mâna la

centurã.


Soldatul sãri atunci de pe scaun ºi-ºi apropiebaioneta de burta cãpitanului.

- Mâinile sus!- Ridicã-le ºi tu! Zise cãpitanul surâzând ºi-

ncercând sã-ºi descheie tocul de pistol.- O sã te spintec, îl preveni soldatul.Cãpitanul îºi plecã privirea cercetãtoare ºi înþelese

cã lucrurile luaserã o întorsãturã proastã pentru el. ªiridicã mâinile încet.

- Niura, îi spuse soldatul tinerei femei rãmasã lângãuºã, ia-i revolverul ºi pune-l în sac!

XXIV

Trecuserã mai multe zile de la dispariþia serviciilorcãpitanului Miliaga, dar nimeni nu-l mai vãzuse prinraion. Nu era totuºi un ac care sã se fi pierdut într-un carcu fân, ci o Instituþie impozantã fãrã de care pãrea deneconceput cã s-ar fi putut face un singur pas. Uite însãcã Instituþia se topise ºi nimeni nu pãrea sã sufere în moddeosebit. Oamenii trãiau, munceau, se nãºteau, mureauºi toate astea spontan, în pofida organelor adecvate.

Acest scandal ar fi putut dura, Dumnezeu ºtie câtt imp, dacã tovarãºul Revkin, primul secretar alComitetului raional, nu ar fi sesizat cã lipsea „ceva” vagalãturi de el. ªi aceastã impresie stranie nu înceta sãcreascã; ba era vârâtã în el ca o aºchie ºi o simþea oriunde:la biroul comitetului raional, la conferinþa muncitorilormodel, la sesiunea sovietului raional ºi chiar acasã.Incapabil de a-ºi analiza starea, pierduse pofta demâncare, devenise distrat. Într-o zi chiar încercã sã-ºitragã izmenele pe deasupra pantalonilor de piele, ºi sãporneascã astfel îmbrãcat la lucru; noroc cã ºoferul sãupersonal, tovarãºa Motia, plinã de tact, îi atrase atenþia.

Într-o noapte, când zãcea în pat ºi contemplaplafonul oftând, fumând þigarã dupã þigarã, nevasta lui,Aglaia, alungitã lângã el, îl întrebase:


- Ce-i cu tine, Andrei?El o credea adormitã ºi ea numai nu se sufoca de

mirare cu atâta fum în jur.- În ce sens? Zise el la rându-i, dupã ce terminã de

tuºit.- Eºti foarte nervos în zilele din urmã, ai o minã

proastã, nu mãnânci nimic ºi fumezi tot t impul. Ainecazuri la slujbã?

- Nu, totul e-n ordine.- Eºti sãnãtos?- Absolut.Dupã aceea, liniºte.- Andrei, îi spuse nevastã-sa, neliniºtitã, spune-mi,

ca de la comunist la comunist: ai cumva idei nesãnãtoase?O cunoscuse pe Aglaia cu zece sau unsprezece ani

mai înainte, în epoca când amândoi fãceau colectivizarea.Tânãrã comunistã, de douãzeci de ani, cu privire vie,Aglaia îl cucerise repede pe Revkin: De altfel, pe atunciîºi petrecea zilele ºi nopþile în ºa brãzdând, viteazã,raionul în cãutarea chiaburilor sau a sabotorilor. Mica eiinimã, de altfel destul de seacã, era fãrã milã faþã deduºmanii pe care-i trimitea cu toptanul în „þinuturilereci”33 . ªi din nefericire nici nu înþelegea întotdeaunalinia umanitarã a Partidului, care nu permitea totuºi sã-iextermine dintr-o datã pe þãrani. Acum însã Aglaiaconducea un orfelinat.

Revenind la-ntrebarea pe care i-o pusese nevasta,Revkin se hotãrî sã reflecteze. Îºi stinse þigara ºi aprinsealta.

- Da, Glaºa, spuse el dupã câteva minute. Cred cãai dreptate; am idei nesãnãtoase.

ªi iar tãcurã.

33 - Þinuturile din extremul Siberian, unde temperatura,iarna, coboarã pânã la -75°C.


- Andrei, zise Aglaia fãrã a ridica vocea, dar pe unton ferm; dacã tu simþi cã ai idei nesãnãtoase, trebuie sãdepui armele în faþa Partidului.

- Ai dreptate. Dar ce se va întâmpla atunci cu fiulnostru? Nu are decât ºapte ani.

- Nu te preocupa de el. Îl voi creºte eu ca pe unadevãrat bolºevic. O sã-þi uite pânã ºi numele.

Îl ajutã apoi pe bãrbatul sãu sã-ºi facã valiza daracesta refuzã; de fapt voia sã mai stea cu el în acelaºi patºi restul nopþii.

Dimineaþa, când îi veni maºina sã-l caute, Revkino rugã pe Motia sã-l conducã la cei în drept cãci nu maimersese pe jos în ult imul t imp ºi n-ar f i ºt iut sãnimereascã drumul. Spre mirarea lui, sosind la cei îndrept, nu-i gãsi acolo pe nici unul. Nu era nici santinelã,nici planton, ºi, pe marea poartã, verde, atârna un lanþmasiv.

Revkin ciocãni la marea intrare centralã, pe urmãla o portiþã de alãturi. Îl tentã sã arunce o ocheadã ºi prinferestrele de la parter ºi tot nu vãzu pe nimeni.

„Bizar! Se gândi Revkin. Cum se poate sã nu fienimeni într-o astfel de Instituþie?”

- De o sãptãmânã s-a pus lanþul, zise Motia ca ºicum i-ar fi ghicit gândurile. Poate c-au fost alungaþi.

- Nu alungaþi, lichidaþi, o corectã sever Revkin, ºiîi porunci ºoferului sã îl conducã la Comitetul raional.

Pe drum se gândi cã-ntr-adevãr dispariþ ia uneiInstituþii atât de serioase nu se putea explica decât prinlichidarea ei. Însã, dacã era aºa, de ce nu fusese avertizat?

De altfel, se putea sã se lichideze, mai ales în timpde rãzboi, o organizaþie prin care Statul se apãraîmpotriva inamicilor din interior. ªi atunci o astfel dedispariþie nu se explica oare prin acþiunile acestor inamicicare, fãrã-ndoialã, acum îºi mãreau activitatea?

Închis cu cheia în biroul lui, Revkin chemã o seriede raioane vecine ºi, prin niºte întrebãri prudente, se


convinse cã, peste tot cei în drept erau la locurile lor ºilucrau mai febril ca oricând. Situaþia însã pãrea foarteconfuzã ºi era neapãrat nevoie sã organizeze repede oanchetã.

Revkin lãsã telefonul ºi ceru sã vorbeascã cucãpitanul Miliaga.

- Nu rãspunde, zise operatoarea (ºi numai atunciRevkin înþelese toatã absurditatea apelului sãu. Într-adevãr, dacã Miliaga ar fi fost acolo, n-ar fi trebuit sã-lcheme. Dar, pe de altã parte, cine oare putea face luminãîn chestiunea complexã a dispariþiei tuturor celor în drept,dacã nu tocmai Cei în drept!)

„Trebuie depusã o moþiune, se gândi secretarul,pentru ca în fiecare raion sã fie douã Instituþii. Atunciuna ar putea sã-ºi exerseze funcþiile în timp ce cealaltãva veghea ca cealaltã sã nu disparã.”

Revkin îºi notã aceastã idee pe o foiþã din notesulsãu ºi atunci o alta î i trecu prin minte: cine arsupraveghea-o, în acest timp, pe cea de-a doua Instituþie?Ar trebui deci creatã ºi o a treia ºi, dupã a treia, o a patra– ºi aºa mai departe, la nesfârºit. Dar cine sã se ocupeatunci de celelalte? Se crea astfel un cerc vicios.

Dar nu era momentul reflecþiilor. Trebuia acþionat,ºi repede.

Revkin o trimise pe Motia la piaþã sã asculte cepovesteau þãranii. ªi ea reveni numaidecât.

Þãranii pretind – zise ea – cã Insti tuþ ia întotalitatea ei se dusese în satul Crasnoie ca sã arestezeun dezertor. Deci asta era! Revkin se simþea din noustãpân pe situaþie.

Revkin chemã pe cei din Crasnoie la telefon.Golubiev (fusese înviat) îi rãspunse:

- I-a arestat Cionchin cu gagica lui.Desigur se auzea rãu. Apoi era greu de presupus

cã Cionchin, ajutat de o gagicã, sã-i fi putut aresta dintr-o datã pe toþi Cei în drept . De asemenea, Revkin mai


presupuse cã auzise prost ºi cã Golubiev spunea altceva,cã el îi arestase cu toatã banda34 de partizani.

- Cu toatã banda? Repetã el mirat. Asta înseamnãcã faptul a luat proporþii.

- Cum sã vã spun, ezitã jenat Golubiev, amintindu-ºi de cum arãta Niura. N-are ce...

Revkin nu avu timp sã închidã telefonul cã deja,în raion, ºi începuserã sã circule zvonurile. Se spunea cão bandã de partizani, condusã de Cionchin, bântuie prinîmprejurimi, cã era numeroasã ºi foarte înarmatã.

Cât despre Cionchin, versiunile erau contradictorii.Unii ziceau cã era un bandit evadat din lagãr cu niºteprieteni. Alþii susþineau cã era un general alb, care trãiseîn China în aceºti ult imi ani, ºi care tocmai atacaseUniunea Sovieticã. Trupele pe care le strânsese eraunumeroase ºi, de peste tot, veneau la el cei ce se plângeaude sistem.

Alþi i respingeau categoric cele douã versiuniprecedente ºi spuneau cã Cionchin nu era altul decâtStalin, ascuns sub aceastã identitate pentru a scãpa denemþi. Se mai spunea cã garda sa era de naþionalitateexclusiv georgianã, dar tovarãºa sa era rusoaicã, deorigine socialã modestã. Se mai zicea cã Stalin, lavederea a ceea ce se petrecea în raion, fusese cuprins deo furie cumplitã; cã-i convocase pe responsabili ºi-ipedepsise aspru din pricina sabotajului. Îndeosebi, îiarestase ºi-i împuºcase pe toþi Cei în drept, în frunte cucãpitanul Miliaga.

Aceastã ultimã versiune o auzise ºi rãspândise Þila,dupã ce fãcuse coadã la petrol.

- Moiºe, îi spuse ea bãrbatului ei care bãtea pingele,ai auzit ce se vorbeºte? Se pare cã un oarecare Cionchinl-a împuºcat pe prietenul tãu goi.

34 - în ruseºte e uºor de fãcut o confuzie între cuvântulgagicã ºi cel de bandã.


- Da, am auzit ce se spune, rãspunse MoiºeSolomonovici scoþând cuiºoarele din gurã. Era un tânãrfoarte interesant; pãcat de el.

Þila se pregãtea sã aprindã lampa de gãtit cu petrol,când se rãzgândi, incapabilã sã se poatã reþine.

- Moiºe, îl mai întrebã ea; dupã tine, acest Cionchine jidov?

Moiºe Solomonovici lãsã ciocanul din mânã.- Cionchin? Repetã el mirat. Dupã mine e un nume

de al lor.- Cionchin? (Þila îl privi pe bãrbatul sãu ca pe un

idiot.) Ha-ha-ha! ªi vrei sã mã faci sã cred asta! ªiRevkin, ºi Zuskin?

Întorcându-se apoi la lampa ei de încãlzit, repetaîntr-una, pe diferite tonuri, numele lui Cionchin, tot dânddin capul ei alb c-un aer sceptic.

Ca sã contracareze cât de cât aceste zvonurinefaste, cadenþele bolºevice, organul local de presã, sepuserã sã publice în secþia lor un fel de informaþii.

Se spunea, de pildã, cã un triton trãise cinci mii deani în stare de congelare ºi cã începuse sã miºte dupã cefusese încãlzit. Sau cã un ajustor din Ceboksari, deosebitde priceput, gravase pe un bob de grâu, integral, articolullui Gorki intitulat Cu cine sunteþi voi, stãpâni ai culturii?ªi totuºi, cum zvonurile continuau sã circule, jurnalul sestrãdui sã orienteze spiritele într-o cu totul altã direcþiedeschizând o discuþie publicã pe tema Regulele decomportament, avem sau nu nevoie de ele? ªi, sub acesttit lu: Conferenþialul de district , spunea cã: victoria,istoricã pentru omenire, a Revoluþiei din Octombrie, nunumai cã eliberase popoarele din imensa noastrã þarã,de jugul capitalist ºi de proprietarii funciari, dar cãanulase ºi vechile norme etice ºi morale, înlocuindu-leprin altele care reflectau schimbãrile radicale, produseîn cadrul relaþiilor sociale . Normele noi se deosebeaude cele vechi, mai înainte de orice, prin rigoarea


punctului lor de vedere privind clasele sociale. În þaraunde triumfase socialismul, continua conferenþiarul ,societatea nu mai accepta regulele burgheze decomportament care, în sine, ref lectau principii leexploatãrii omului de cãtre om. Expresii ca domn, amonoarea sã, servitorul dumneavoastrã º i al teledispãruserã pentru totdeauna, în t imp ce termenultovarãº, care ne servea pentru a ne adresa unii altora,dovedeºte egali tatea dintre diferi tele grupuri alepopulaþiei ºi cea care fusese instituitã între bãrbat ºifemeie. Dar, pe de altã parte, noi trebuie sã renunþãm ºila alte fenomene nihiliste care au apãrut în relaþiiledintre muncitori.

Conferenþiarul mai afirma apoi cã în ciuda noilorprincipii , anumite norme de conduitã, tradiþ ionalã,trebuiau conservate în comunitatea noastrã socialistã.De exemplu, în transporturile în comun (dintre care, întrecere fie spus, nu existã nici unul în Dolgov), trebuiaucedate locurile indivizi lor, persoanelor în vârstã,femeilor însãrcinate ºi persoanelor cu copii mici.

Bãrbaþii trebuiau primii sã salute femeile, dar nusã le ºi întindã mâna, sã le lase însã sã treacã înainte ºisã le descopere în localurile închise. Nu era nici absolutobligatoriu sã le sãrute mâna femeilor. În schimb eraindispensabil sã acorzi atenþie ºi înþelegere tovarãºilorde muncã ºi vecinilor.

La fel mai trebuia sã se renunþe la vestigii aletrecutului ca schimbul de grosolãnii sau la înjurãturileordinare. Era la fel de inadmisibil sã cânþi dupã oraunsprezece noaptea. ªi, dupã ce se citaserã un numãrmare de fapte ce nu trebuiau fãcute, autorul îºi terminaarticolul exprimându-ºi ideea cã: politeþea reciprocã efundamentul bunei dispoziþii, de care, la urma urmei,depinde productivitatea noastrã personalã. ªi, cã, demunca noastrã, a celor din dosul frontului, depinzândvictoria armatã, concluzia se impunea de la sine.


Articolul produse o impresie puternicã asupraanumitor locuitori ai oraºului. Mai trebuia apoi notat, cãîn acea vreme trãiau în Dolgov, printre alþii, doi cetãþenifoarte deosebiþi. Se scursese prea mult timp ca sã se maifi pãstrat amintirea numelui ºi pronumelui lor, sau alfuncþiei pe care o ocupaserã. Bãtrânii spuneau cã eraudouã fãpturi ciudate care, varã sau iarnã, cu pãlãrie devarã sau cu cãciulã, se întâlneau în piaþa Colectivizãrii,pornind-o apoi fãrã grabã pe strada Poºtei, care ducea dela piaþã la târgul colhoznicilor ºi înapoi. În t impulplimbãrilor, conversau încet ºi abordau subiecte dintrecele mai actuale.

În ceea ce priveºte prezenþa lor la Dolgov, în pofidaevenimentelor militare, ea dãdea de gândit, cãci ei nu maierau la vârsta când ar fi putut face ceva pentru patrie.

În ziua când jurnalul publica articolul cu pricina,cei doi gânditori se întâlniserã ca de obicei în piaþã ºi sesalutaserã ridicându-ºi uºor pãlãriile.

- Ei, ce mai zici de asta? îl întrebã direct primulgânditor pe cel de-al doilea. (Apoi întoarse capul lastânga, apoi la dreapta, înapoi la dreapta, apoi iar lastânga ºi la dreapta ca sã se convingã cã nimeni nu-iurmãrea ºi nici asculta.)

Cel de-al doilea gânditor nu se mai obosi sã-ntrebedespre ce era vorba. Relaþiile lor constante îi obiºnuiserãsã se-nþeleagã ºi din priviri. Al doilea gânditor roti ºi elcapul în toate pãrþile, cum era obiceiul, ºi zise:

- Aa! E fãrã importanþã! Au ºi ei nevoie sã scrieceva.

- Crezi? Întrebã primul trãgând viclean cu ochiul.Nemþii ocupã þãrile baltice, Bielorusia, Ucraina ºi auajuns ºi la porþile Moscovei; în raionul ãsta apoi e la felde dezastruoasã si tuaþia, cu recolta nestrânsã, cuanimalele moarte de foame ºi cu Cionchin ãsta carebântuie cu banda lui, ºi tu socoteºti cã jurnalul raional


nu are altã temã decât articole despre comportamentulsocial?

- N-are importanþã, repetã al doilea gânditor. Auîn fruntea lor pe un fel de conferenþiar...

- Ei uite c-aici te-nºeli! Ciripi vesel primulgânditor.

Fraza constituia un triumf. În toate discuþiile cuprietenul sãu, aºtepta cu sufletul la gurã, momentul cândsã-i poatã plasa acel „Ah, aici te înºeli!”

- Ba deloc, bombãni nemulþumit interlocutorul sãu.- Te-nºeli, ascultã ce-þi spun. Crede-mã cã, cunosc

bine sistemul. Nimic nu le trece ãstora prin cap fãrãdirective de sus. Aici totul e ºi simplu ºi complicat. Însfârºit însã se pare cã au înþeles (primul gânditor întoarsecapul ºi coborî tonul) cã, fãrã întoarcerea la valoriletrecutului, vom pierde rãzboiul.

- Pentru cã nu mai sãrutãm mâna doamnelor?- Da, da! Exclamã primul gânditor, sigur de asta.

nu sesizezi lucrurile cele mai elementare. Rãzboiul carese duce acum nu opune douã sisteme ci douã civilizaþii.Cel ce va urma poate, tocmai prin asta, îºi va dovedisuperioritatea.

- Atunci, ºtii, replicã al doilea gânditor, cu gesturilargi de mânã, cã exagerezi puþin! Când nãvãliserãhunii...

- Dar de ce sã vorbeºti de huni? Aminteºte-þi maibine de Alexandru Macedon!

- Aceºtia au fost! Hunii s-au dus ºi ei, ºi, AlexandruMacedon, rãzboiul cu fi l istenii , Cruciadele, trecereaAlpilor, bãtãlia de la Maraton, asaltul Izmailului, ºi chiarruperea liniei Maginot; toate astea au trecut.

- Nu înþelegi! Obiectã primul gânditor gesticulând.Între Verdun ºi Austerliþ e o mare diferenþã.

- Dar de ce tocmai Austerliþ? Ia mai bine Trafalgar.- Pãstreazã-l pentru tine.


ªi astfel, de la piaþã la târg, dus-întors, discutarãmai multe ore, agitându-se, oprindu-se, când coborândcând ridicând vocea. Nu putuserã cãdea de acord, darluaserã o gurã de aer, ceea ce, cum se ºtie, era foarte binepentru organism. Se despãrþirã însã dupã miezul nopþiiºi adormirã apoi cu greu, fiecare amintindu-ºi detaliileconversaþiei ºi spunând: „Mâine o sã-i spun cã...”

Articolul despre comportament avea, printre altele,ºi efecte asupra spiritelor. O bãtrânã învãþãtoare, într-unarticol polemic intitulat ªi de ce nu? dãdea dreptateanalizei marxiste, afirmând însã c-ar fi fost nu numaiposibil ci ºi necesar sã se sãrute mâna doamnelor. „Edrãguþ, scria ea, e elegant, e cavaleresc”. ªi adãuga cãspiritul cavaleresc fãcea parte integrantã din mentalitateacetãþeanului sovietic. Avu însã ºi un contrazicãtorpasional în persoana unui parlagiu renumit, TerenteKnîci, autor al articolului ªi pe urmã?. „Pentru ce deci,se-ntreba el, un muncitor ar trebui sã sãrute mâna uneidoamne? Dacã nu s-a spãlat pe mâini? Sau, mai rãu, dacãle-a dus la fund? Scuzaþi-mã, scria Knîci, dar trebuie sãvã spun franc, ca muncitor ce sunt, cã, fãrã certificatmedical, nu o sã vã sãrut mâinile”. Poetul local SerafinButîlco îºi deversã inspiraþia într-un lung poem intitulatDin comunism vãd de departe malurile , text care, dealtfel nu avea nici o legãturã directã cu tema acestorcorespondenþe.

Punând punct discuþiei , jurnalul le mulþumeatuturor celor ce participaserã la discuþii; îl dojeni însãpuþin ºi pe Knîci ºi pe învãþãtoare, pentru excesele lor, ºiconchise cã, la urma urmei, existenþa, din puncte devedere opuse asupra chestiunii, demonstra seriozitateaºi actualitatea problemei puse de conferenþiarul raional.Nu era indicat sã-l eludeze dar nici sã-l aprobe întru totul.

ªi , în t imp ce jurnalul deturna astfel atenþiapopulaþiei , autoritãþ i le locale, procedând la analizadiferi telor ipoteze, adoptaserã versiunea cea mai


plauzibilã: Cionchin comanda un detaºament deparaºutiºti nemþi care aveau misiunea sã dezorganizezespatele frontului, pregãtind o ofensivã terestrã. Apoi,aceleaºi autoritãþi, neºtiind de partea cui sã fie, trecurãla cea a provinciilor care, la rândul lor, se adresaserãautoritãþilor militare. Astfel pentru intervenþie fu detaºatun regiment de infanterie dintr-un corp de armatã carese îndrepta spre front. ªi ºeful sãu primi ordinul sãlichideze banda celui care, în documentele secrete,apãrea ca aºa-zisul Cionchin.

Întunericul se-ngroºa când numita unitate sosi,respectând regulile stricte ale camuflajului, ca sã ataceCrasnoie.

Douã batalioane acoperirã drumul pe douã flancuriºi un al treilea sãpã tranºee de-a lungul gardurilor (Tiopaconstituind o apãrare naturalã pe al patrulea flanc).

Furã trimise douã iscoade. Dar sã ne întoarcem laceilalþi.

XXV

Fusese foarte simplu pentru Cionchin sã arestezepe persoana nr. 1 a Instituþiei ºi chiar ºi pe ceilalþi. Dupãaceea însã survenirã greutãþile. Cum se ºtie, fiecare omare din când în când obiceiul sã mai ºi doarmã. În timpulsomnului apoi pierde vigilenþa ºi cei care sunt pãziþi abiaaºteaptã sã profite de asta.

Niura însã se puse sã-l înlocuiascã pe Cionchin.Dar nici pentru ea nu era comod, cãci nimeni nu oînlocuia în funcþia ei de poºtaº. ªi, unde mai pui cã trebuiasã se ocupe ºi de gospodãrie.

Se mai întâmpla cã reprezentanþii Instituþiei, ca toþimuritorii, îºi fãceau nevoile de mai multe ori pe zi. ªi,aceste nevoi, curios, fiecare, cerea sã ºi le facã atuncicând îi veneau, la momente diferite. ªi când Niura eraprezentã, mai era cum mai era. În timpul când Cionchin


îl însoþea pe câte unul, ea îi supraveghea pe ceilalþi. Înschimb, când ea nu era acolo sau lua repaus, aceºtiaputeau fugi, deºi aveau mâinile legate. La început,Cionchin se hotãrâse sã-i lase de fiecare datã pe toþi, înbloc, apoi îºi imaginã un sistem ºi mai bun. Gãsi în podulcu fân un inel de care legã o funie zdravãnã. Problemaera rezolvatã. Dacã unul din prizonieri voia sã iasã, nuavea decât sã-ºi treacã gâtul prin inel ºi mâinile îi eraulibere de strânsoare, iar ieºirea se fãcea apoi cu atât maiuºor cu cât latrina de iarnã era alãturi, în grajd, nefiindseparatã de corpul principal al izbei decât printr-uncoridor strâmt (mai târziu martorii aveau sã spunã îndepoziþiile lor cã dacã te uitai pe fereastrã, puteai vedeaacelaºi tablou: Cionchin, aºezat pe un scaun lângã uºaîntredeschisã, þinând în mânã puºca, iar cu alta funiaînfãºuratã în jurul încheieturii).

Atunci apãru însã o nouã dificultate. ProviziileNiurei, deja puþine, se împuþinaserã ºi mai mult . Seîntâmplã apoi ºi faptul cã personalul Instituþiei avea omare poftã de mâncare, ca de altfel întreaga populaþie.La început, Niura suportã cu stoicism starea dificilã,datoritã privaþiunilor impuse de starea de rãzboi; numaicã-ntr-o zi, clacã.

Se-ntorcea acasã dupã ce-ºi terminase lucrul.Soarele apunea, dar seara era încã departe. Cu puºca pegenunchi, Cionchin era, ca de obicei, aºezat pe un scauncu spatele la uºã ºi picioarele întinse. Patru prizonieriaºezaþi pe jos, jucau popa prostu’. Al cincilea îºi aºteptarândul. Alþi doi dormitau cu capul pe o salopetã veche,vãtuitã, a Niurei (ºi-o împãrþeau). Al optulea, aºezat pe obancã, privea melancolic pe fereastrã, o fereastrã caredãdea spre râu, pãdure, libertate. Nici unul în afara luiCionchin, nu-i dãdea vreo atenþie Niurei. Cât despre el,fãrã sã spunã un cuvânt, se mulþumea sã ridice capul ºis-o urmãreascã compãtimitor. Ea îºi aruncã tãcutã saculpoºtal , trecu pe deasupra picioarelor întinse ale lui


Cionchin ºi se duse la sobã. Luã de acolo marmita, deunde scoase un cartof. ªi acela necurãþat. Îl învârti înmânã ºi aruncându-l pe jos începu sã plângã. CãpitanulMiliaga, care-i întorsese spatele ºi nu voia sã-ºi arate faþa,îl întrebã pe Svinþov:

- Ce se-ntâmplã?- Femeia plânge, zise Svinþov (ºi o privi pe Niura,

pare-se, cu o oarecare milã).- ªi de ce plânge?- Pentru cã îi e foame.- Nu-i nimic, zise cãpitanul trântind un valet de la

cãrþile de joc. În curând o s-o bãgãm în soldã.- Asta o spuneþi dumneavoastrã! Zise Svinþov

aruncând cãrþile de joc.- Ce-þi veni?- Ajunge! Zise Svinþov, am jucat destul.Îºi întinse mantaua pe pat, se culcã pe spate ºi privi

spre tavan. În ult imul t imp Svinþov simþise în el unsentiment confuz care-l tulbura ºi-l neliniºtea.

Erau remuºcãri . Neavându-le pânã atunciniciodatã, Svinþov nu ºtia ce-s alea. Relaþiile pe care leavea el cu oamenii semãnau cu cele avute faþã de niºtebuºteni: Dacã i se spunea sã-i taie în bucãþi, o fãcea; dacãnu, nu-i atingea. Dar într-o noapte, începuse sã se întrebe:Doamne, cum, el , Svinþov, din simplu þãran fãrãresentimente, cum fusese el, putuse deveni asasin?

Dacã Svinþov ar fi avut ceva mai multã ºcoalã, arfi gãsit în finalitatea istoriei explicaþia pe care o cãuta.Dar era incult ºi conºtiinþa sa, o datã trezitã, îl tulbura.

Culcat în colþul lui, continua deci sã priveascã fixtavanul. Tovarãºii sãi discutau despre viitorul Niurei. ªiEdrioncov, unul dintre ei, zise: Poate cã-i este fricã c-ovom tortura când vom scãpa de aici?

- Poate, întãri cãpitanul Miliaga. Dar n-are dreptatesã se-ndoiascã de mãrinimia noastrã. Cu femeile nu


utilizãm metode speciale. Cel puþin, adãugã el dupã cepãruse cã se gândise, cu cele care nu persistã în greºeli.

- Da, zise Edrionocov, ar putea scãpa, sãraca. Chiardacã nu va fi împuºcatã, o sã ia mai puþin de zece ani. Înlagãre e greu pentru femei. Trebuie sã-i cedezi ºefului,supraveghetorului...

- O sã vezi tu dacã o sã-þ i sparg capul, str igãfurioasã Niura, ameninþându-l cu ceaunul.

- Hei! Tu, las-o mai încet! Se alarmã locotenentulFilipov. Soldat Cionchin, spune-i sã lase ceaunul la loc!Convenþia de la Genova prevede cã prizonierii de rãzboitrebuie trataþi omeneºte. Acest locotenent era un juristluminat, ºi nu înceta sã-l boscorodeascã pe Cionchin cuConvenþia sa, pretinzând cã ea cere ca prizonierii sã fiebine hrãniþi, îmbrãcaþi ºi trataþi cu curtoazie.

Cât despre Cionchin, dispus sã respecte normeleaºa-zisei Convenþii, nu ºtia la cine sã apeleze ca sã-ºiprocure de mâncare.

- Stai, Niura, zise Cionchin, o sã spargi ceaunul.Þine asta, spuse el întinzându-i puºca, o sã mã-ntorcîndatã.

Fugi la intrare ºi reveni cu un pahar de lapte ºi obucatã de turtã neagrã, sfãrâmicioasã (o copsese ziua,anume pentru ea, din tãrâþele lui Borca). Niura începu sãmuºte din turtã în timp ce lacrimile îi picau în lapte.

Cionchin o privi cu milã ºi socoti cã trebuie sãgãseascã o soluþie. Nu numai cã stãtea ca pe ace dar iatãcã trebuia sã stea la un loc ºi cu banda asta. Îi suportaseun timp ºi avea sã-i arunce pe toþi în stradã, dar el, elunde, încotro s-o ia? Cu ei? De abia îi arestase ºi aºteptaseo reacþie din partea autoritãþilor, dar... Ar fi putut ele uitade existenþa unui simplu soldat, dar dispariþia unui organde raion ar fi trebuit sã producã o ripostã, nu? Ar fi trebuitsã alerge-n galop ca sã clarifice situaþia. ªi totuºi nimic,zilele se scurgeau una dupã alta, ºi totul era calm.Jurnalul raional, Cadenþele bolºevice, în afara buletinelor


Biroului Sovietic de Informaþii, publica, Dumnezeu ºtiece, ºi nici un cuvânt despre Instituþia dispãrutã. De unde,Cionchin trase concluzia cã oamenii nu observã decâtceea ce au sub nas. Restul, nimic.

- Niurca, zise Ivan (luase o decizie) pãzeºte-i câtlipsesc eu; nu stau mult.

- Unde mergi? Zise Niura.- O sã vezi imediat.Îºi vârî tunica sub centurã, îºi curãþã bocancii cu o

cârpã ºi ieºi. În antreu gãsi o sticlã goalã ºi se duse dreptla mama Dunia.

XXVI

Preºedintele Golubiev se uita prin dosare cu unplictis profund, ca de obicei. Casele, copacii, gardurile,oamenii , câinii chiar, se proiectau pentru el umbrelugubre ºi sufletul îi era plin de tristeþe. În plus, avea chefde bãut; se abþinuse în ajun, când fusese la ºeful de raionpentru a cere sã fie trimis pe front. Timp de o orã secãznise sã-i arate doctoriþei cã picioarele sale plate nuerau un motiv ca sã-l condamne sã stea acasã. La ce nurecursese, la câte vicleºuguri (fãrã entuziasm însã) ca s-o seducã! ªi ea începuse sã cam cedeze, când,strecurându-i sub coaste degetele sale subþiri, le retrasedeodatã ºi scoase un strigãt luându-se cu mâinile de cap.

- Doamne, dar aveþi ficatul de douã ori mai maredecât trebuie. Beþi?

- Se mai întâmplã, rãspunse Golubiev (ºi privi într-o parte).

- Trebuie sã-ncetezi, spuse ea hotãrâtã. Poþi sã-þibaþi, aºa, joc de sãnãtate?

- Nu, într-adevãr, zise Golubiev.- E barbarie, pur ºi simplu.- Da, într-adevãr, o sã-ncetez chiar azi.


- Bun, zise ea, potolindu-se. Treceþi pe la comisiepeste douã sãptãmâni, ºi, dacã Comitetul raional nu seopune la cerere, puteþi pleca.

Pornise. Calul se opri ca de obicei în faþa cârciumeiunde se servea ceai, dar el îl biciuise cu frâul. ªi iatã cãde treizeci ºi ºase de ore, nu bãuse o picãturã. „Da, îºizicea el cu satisfacþie privind pe fereastrã, zicã-se ce s-ozice, dar am totuºi voinþã.”

ªi atunci apãru Cionchin în câmpul lui vizual.Traversa piaþa spre birouri ºi þinea în mânã un obiect deformã alungitã pe care Golubiev o identificã numaidecât,o sticlã.

Preºedintele îºi înghiþi saliva ºi se aºezã pe scaun.Cionchin fãcu gãlãgie, se urcã pe coridor. Stãpânul îºipuse ordine în hârtiile de pe birou ºi luã o mutrã oficialã.Bãtu la uºã cineva.

- Intrã, zise preºedintele întinzând mâna dupã oþigarã.

Cionchin intrã, salutã, ºi rãmase pironit în prag.- Intrã, Vania; vino aici, îi zise preºedintele, fãrã

a-ºi lua privirea de la sticlã. Intrã! Stai!Cionchin intrã timid, se apropie de birou, ºi se

aºezã pe marginea unei bãnci. (banca scârþâi)- Fã-te comod, Vania, zise Golubiev. Aºeazã-þi

fundul cum trebuie.- E foarte bine aºa, noi suntem obiºnuiþi.În tulburarea sa numindu-se la plural, noi, Cionchin

începu sã se miºte pe scaun, clãtinându-ºi acea parte acorpului la care preºedintele fãcuse delicata aluzie, darfãrã sã îndrãzneascã sã se aºeze cum trebuie.

Se aºternu o lungã ºi penibilã liniºte în întreagacamerã; Golubiev îºi privea vizitatorul, iar Cionchinparcã-ºi înghiþise limba. Fãcându-ºi apoi curaj începu:

- Tu... uite, în fine...eu...Tãcu iar; efortul îl fãcuse sã roºeascã; nu mai ºtia

cum sã continue cu explicaþiile.


- Înþeleg, zise preºedintele fãrã s-aºtepte urmarea.Nu te sinchisi, Vania, povesteºte-mi liniºtit de ce ai venit.Vrei o þigarã? (ªi împinse spre el un pachet de Kazbec –nu mai fuma delhi de mult timp.)

- Nu, mulþumesc, zise Cionchin care luase totuºi oþigarã; o aprinse la filtru, o aruncã ºi o strivi cu cãlcâiul.

- Eu.. . tu. . . reîncepu Cionchin care se decisedeodatã ºi puse sticla pe masã. Vrei sã bei o gurã?

Preºedintele privi sticla ºi-ºi linse buzele, dar serãzgândi, prudent.

- Un pahar între prieteni, sau vrei sã mã cumperi?- Da, vreau sã te cumpãr, confirmã Cionchin.- Atunci care-i necazul?ªi Golubiev împinse sticla spre Ivan.- Dacã nu vrei, nu vrei.ªi Cionchin luã sticla ºi plecã.- Aºteaptã puþin, zise preºedintele, neliniºtit. Poate

cã pot sã te ajut. ªi atunci o sã ºi putem bea; nu cum voiaisã mã cumperi, ci ca-ntre prieteni. Ce zici?

Cionchin puse atunci iar sticla pe masã ºi o împinsespre preºedinte.

- Bea, zise el.- ªi tu?- Dacã bei tu, beau ºi eu.O jumãtate de orã mai târziu, conþinutul sticlei

scãzuse simþitor. Golubiev ºi Cionchin erau turtiþi caporcii , fumau Kazbec ºi preºedintele se plângea deîmprejurãrile în care fusese pus.

- Altã datã, Vania, mai înainte era greu, dar acum eºi mai ºi. Toþi bãrbaþii sunt plecaþi pe front ºi n-au mairãmas decât femeile. Desigur ºi femeile sunt o mare forþã,mai ales în condiþiile create de sistemul nostru. Dar uite:m-au luat drept ciocãnar ºi nevastã-mea nu-i în stare sãridice de jos un ciocan. ªi e încã o femeie zdravãnã. Or,femei zdravene nu mai sunt în oraº. Asta-i însãrcinatã,cealaltã alãpteazã, fie ploaie, fie vreme bunã, se plânge


de ºale. Iar superiorilor nu le pasã! „Totul pentru front,totul pentru victorie”. Nu ºtiu decât sã cearã. ªi dacã vinîncoace, o fac numai sã ne beºteleascã. Când netelefoneazã strigã la noi. Borisov ne ceartã, Revkin lafel. Dacã unul îþi telefoneazã de la Regiune, la fel; nupot spune douã vorbe fãrã sã zbiere. ªi atunci, Vania, te-ntreb, se poate trãi aºa? De aceea am cerut sã mã trimitãoriunde; pe front, la puºcãrie, la naiba dacã se poate, darsã mã scap o datã de Spicul roºu. Sã se ocupe altul decolhoz. Eu m-am sãturat. Dar ca sã-þi spun adevãrat, aºvrea, Vania, înainte de a pleca, sã pun la punct niºtelucruri în colhoz, ca, cel puþin, sã mã þinã lumea minte.Din nenorocire nu pot face nici aºa ceva.

Preºedintele dãdu din cap disperat ºi mai trase ojumãtate de pahar de rachiu. Conversaþia ajunsese lapunctul cel mai favorabil pentru Cionchin. Trebuia prinsmomentul.

- Dacã ai necazuri, lasã cã te pot ajuta eu.- Cum sã mã poþi ajuta? Zise sceptic Golubiev.- Pot, insistã Cionchin umplând din nou paharele.

Ia, bea! Dacã vrei, mâine pot sã-þi trimit prizonierii meila câmp; o sã-þi are tot colhozul.

Preºedintele tresãri ºi-ºi apropie paharul de cel alpreopinentului; dãdu apoi din cap ºi se uitã lung laCionchin care surâdea.

- Ce spui, zise Golubiev îngrozit. Ce þi-a mai trecutprin cap?

- Cum vrei, zise Cionchin dând din umeri. Ce-þispuneam era ca sã te ajut. Uitã-te la mutrele lor. Dacã-isileºti sã lucreze cum vrei, o sã-þi rãstoarne munþii.

- Nu, Vania, gemu preºedintele, nu pot accepta aºaceva. Pe cuvântul meu de comunist, mã tem.

- Doamne, dar de ce sã te temi? Exclamã Cionchinridicând braþele-n sus. Dã-mi tu numai un câmp neted,ca sã-i pot eu supraveghea. Dacã nu, o sã mã adresez altuicolhoz. Acum oricine ar accepta aºa ceva, ºi ne-ar ºi


mulþumi pe deasupra. Nu uita apoi cã, pentru asta, eu nu-þi cer zile de muncã ci doar trei mese pe zi, nimic maimult!

Trecutã prima spaimã, Golubiev cãzu pe gânduri.Dacã se gândea bine, propunerea era bunã, darpreºedintele încã ezita.

- Clasicii marxismului, spuse el fãrã convingere,spun cã din munca forþatã nu se obþin mari profituri. Darãsã recunoaºtem, Vania, nu putem nici neglija un profitchiar mediocru; hai sã mai bem un pahar!

Puþin mai târziu, Cionchin ieºi de la preºedintelegãnându-se sub efectul bãuturii ºi al bunei dispoziþii.În buzunarul stâng al tunicii sale avea o hârtie unde seputea cit i pe un scris de beþiv: „ªefului de echipã,tovarãºului ªicalov. Sã se admitã pentru o muncãtemporarã brigada tovarãºului Cionchin ca un colectivpilot.”

În acelaºi buzunar mai era încã o hârtie în care sespecifica cã magazinul trebuia sã-i dea lui Cionchin unavans de provizii pentru o sãptãmânã.

XXVII

Cînd se trezi a doua zi de dimineaþã, cu o migrenãîngrozitoare, Ivan Timofeevici Golubiev îºi aminti confuzniºte detalii din conversaþia cu Cionchin ºi nu-i veni sãcreadã. „Nu-i cu putinþã, îºi zise el. sunt pierdut, dar n-am putut face aºa ceva!”

Pretextând cã era bolnav, îºi trimise nevasta labirou, pentru a afla ce se petrecea acolo. Când se întorseseea îi spuse din partea lui ªicalov cã totul mergea cumfusese prevãzut ºi cã îi rezervase brigãzii lui Cionchin oparte din frontul de lucru. Preºedintele gemu în gând, darinformaþia îi fusese transmisã atât de firesc cã-ºi reveniºi se duse sã vadã pe teren, cu ochii lui, ce se petreceaacolo. Brigada lui Cionchin – ºi de acum preºedintele


nu-i mai spunea decât aºa – lucra de zor pe un imens câmpde cartofi. Patru inºi sãpau cartofii, doi umpleau sacii,alþi doi (cãpitanul Miliaga ºi locotenentul Filipov) îiduceau pânã la drum ºi, acolo îi goleau. Aºezat pe o vechesemãnãtoare, cu puºca pe genunchi, Cionchin veghealiniºtit la desfãºurarea operaþiunilor ºi, din când în când,Cionchin dãdea din cap ca sã n-adoarmã. Zãrindu-l pepreºedinte, Cionchin î i fãcu cu mâna un semn deprietenie, dar Golubiev trecu pe lângã el ca ºi cum n-arfi vãzut nimic.

XXVIII

Munca îl înnobileazã pe om. Totul depinde însãdespre ce om este vorba. Astfel, prizonierii lui Cionchinreacþionarã în mod diferit în faþa noilor sorþi. Unii seresemnaserã filosofic. Alþii se felicitaserã; sã lucrezi înaer liber era altceva decât sã stai închis douãzeci ºi patrude ore într-o încãpere sufocantã ºi plinã de ploºniþe. Câtdespre locotenentul Filipov, el suporta stoic privaþiunile,dar protesta împotriva violãrii acordurilor de care sefãcea vinovat Cionchin „prin raport la regulamenteleinternaþionale privind tratamentul prizonieri lor derãzboi” (Corpul ofiþerilor, pretindea el, nu trebuia folositla munci fizice).

Asupra lui Svinþov însã schimbarea survenitã operacel mai izbitor. Regãsind muncile simple pe care le fãcusede la cea mai fragedã vârstã, se simþea fericit.

El era cel ce lucra cu cea mai mare plãcere ºi cucel mai mare elan. Sãpa cartofii, umplea sacii, îi ducea.Ai fi crezut cã nu se mai poate opri. Dupã prânz, întindeabluza pe pãmânt ºi adormea lemn. Dimineaþa el sãreaprimul în picioare ºi aºtepta înfrigurat ora de plecare.

Cãpitanul Miliaga, pe de altã parte, vedea folosulpe care-l putea trage din aceste evenimente: de acumînainte Cionchin n-avea sã scape de pedeapsã supremã...


ªi ofiþerul – gândindu-se – se bucura dinainte la pofta cucare avea sã-l ancheteze pe tânãrul soldat (buzele luisubþiri deja schiþau un uºor zâmbet). Cu toate acestea decâtva timp simþea cã-n adâncul sufletului sãu se iscase oneliniºte cumplitã; un sentiment asemãnãtor celui simþitde Cionchin când se convinsese, la începutul rãzboiului,cã „nimeni nu avea nevoie de el”. Dar Cionchin – ºi aiciera diferenþa – nu crezuse niciodatã în misiunea lui, ceeace era departe de cazul lui Miliaga. Se scurseserã atâteazise fãrã sã le fi venit nimeni în ajutor; ºi atunci sã nu seneliniºteascã? Oraºul Dolgov fusese oare ocupat denemþi? Instituþia, ca atare, fusese oare lichidatã? ªi faptulutilizãrii Instituþiei pe frontul muncii fusese fixatã de sus,sau de Cionchin? Miliaga cãuta rãspuns la aceste diferiteipoteze, dar zadarnic. Totuºi o soluþie încolþi în geniosulcreier al cãpitanului: trebuia sã fugã cu orice preþ. ªicãpitanul se puse sã-l observe pe Cionchin, sã-i studiezeobiceiurile, înclinaþi i le, cãci , pentru a-þ i învingeduºmanul, trebuia sã-l cunoºti . Cãpitanul examinãterenul care-l înconjura. Era neted. Sã fugã, era riscantcã putea fi uºor împuºcat. Deci fuga era exclusã. Îºi puseatunci la punct un plan de un fel diferit ºi de o concepþieîndrãzneaþã.

XXIX

Teoria ne învaþã cã munca servilã nu-ºi arejustificare în sine. Totuºi practica folosirii Instituþiei încolhozul Spicul Roºu demonstra contrariul . Diferi tebuletine statistice nu întârziarã sã abunde în organizaþiileraionale. Cifrele din ele erau de aºa naturã, încât Borisovse mirã ºi-i telefonã lui Golubiev sã-l facã sã înþeleagãcã nu exagera. La care, Golubiev rãspunse cã n-aveadeloc intenþia sã abuzeze de Stat , cã documentelerespective reflectau stricta realitate. Trimis la faþa locului,


la cererea lui Borisov, inspectorul Smicalov confirmãautoritãþilor cã buletinele erau conform cu realitatea;vãzuse cu ochii lui munþi de cartofi ºi cã stocurilecorespundeau exact cu cifrele date. Se spunea la colhoz,cã o atare productivitate fusese atinsã datoritã utilizãriiintegrale a rezervelor de mânã de lucru. Dându-ºi seama,raionul îi ordonã jurnalului local sã publice un articolrelatând aceastã experienþã de avangardã. Citândexemplul: „De ce Golubiev poate, ºi voi nu?” Renumelepreºedintelui se rãspândi pânã la ºeful regiunii. Ba, cinevala Moscova, îl menþionã pe Golubiev ºi-ntr-un discurs.

În curând, acesta auzi cã se pregãteau sã-i facã chiarºi tovarãºului Stalin o propunere referitoare la aceastãrecoltã anticipatã de cartofi. Înþelese atunci cã-i pierdutpentru cã se asociase cu Cionchin ºi scoase douã sticlede votcã autenticã.

- Haide, Vania, zise el aproape vesel, cã acum amzbârcit-o amândoi!

- Ce se-ntâmplã? întrebã Cionchin.Golubiev îi spuse. Cionchin se scãrpinã la ceafã.

Pe urmã, zicând cã nu mai aveau ce pierde, Cionchin cerudeschiderea unui nou front de lucru.

Preºedintele acceptã ºi-i promise sã-i dea Brigãziilui Cionchin muncile de arat. ªi udaserã cum trebuiearanjamentul în întunericul care-i înconjura, cândpãrãsirã locul abia þinându-se pe picioare. Preºedintelese opri însã în prag sã încuie uºa în timp ce Cionchin seclãtina alãturi.

- Tu, Vania, tu eºti un om foarte inteligent, îi ziseel cu voce pãstoasã forþându-se sã gãseascã gaura cheii.La prima vedere ai crede cã eºti un mãgar încãrcat, ºi, peurmã, când te observã omul mai bine, tu ai capul unuiom de stat. Ar trebui sã fii nu soldat, ci comandant decompanie. Ba chiar de batalion.


- Du-te pânã la divizie, se bâlbâi Cionchinaprobându-l . (Cu o mânã pe bandulierã fãcu pipi înpridvor.)

- Divizia, ºt i i , ar f i cam exagerat , î i rãspunsepreºedintele. (Renunþã apoi la tentative ºi i se alãturã luiCionchin sã urineze ºi el.)

- Bine, sã zicem de regiment, aprobã Cionchincare-ºi potolise pretenþiile încheindu-se la pantaloni.Ceva neprevãzut îi apãru însã atunci sub picioare ºi omulse rostogoli din pridvor.

Golubiev se mai þ inea de barã ºi aºtepta caCionchin sã se ridice. Dar Cionchin nu se ridica.

- Ivan! Strigã el în noapte.Nici un rãspuns.Ca sã nu cadã ºi el, preºedintele se puse pe burtã ºi

alunecã uºor din pridvor cu picioarele înainte. Pe urmãse ridicã în patru labe pipãind iarba udã de rouã. Cionchinzãcea pe spate, cu braþele-ntinse ºi sforãia.

Golubiev se culcã peste el.- Ivan! Mai strigã Golubiev.- Ai? spuse Cionchin miºcându-se uºor.- Eºti viu?- Nu ºtiu. ªi cine-i ãsta culcat peste mine?- Ãsta trebuie sã fiu eu, zise Golubiev reflectând.- ªi tu, cine eºti?- Eu?Preºedintele nu numai cã nu se supãrã, dar într-un

violent efort de memorie, se gândi cã-ntr-adevãr nici elnu ºtia foarte bine cine era. Pânã la urmã îºi aminti:

- Sunt Golubiev Ivan Timofeevici.- ªi cine-i culcat peste mine?- Eu sunt, eu sunt culcat (Golubiev începuse sã se

supere.)- Ai putea sã te miºti puþin! Îi sugerã Cionchin.- Sã mã miºc? (Golubiev încercã iar sã se ridice în

patru labe, dar braþele refuzarã sã-l slujeascã ºi se prãbuºi


din nou peste Cionchin.) Aºteaptã, zise el, o sã mã ridicacum iar tu împinge-mã cu amândouã picioarele. Nu aºa,idiotule, pune-mi picioarele pe piept, nu pe gurã. Uiteaºa.

Cionchin reuºi în fine sã-l împingã ºi se pomenirãdeodatã alãturi.

- Ivan! Strigã Golubiev dupã o clipã de tãcere.- Hei!- Du-te-ncolo cu hei-urile tale. Mergem sau ce

facem?- Haide.Ivan se ridicã în picioare – pentru puþin timp – ºi

cãzu ºi mai frumos.- N-ai decât sã mergi ºi aºa, zise Golubiev revenind

în patru labe.Cionchin adoptã aceeaºi posturã ºi prietenii pornirã

spre o destinaþie necunoscutã.- Ei, cum e? Întrebã la un moment dat preºedintele.- E bine, rãspunse Cionchin.- Mai bine aºa, zise preºedintele cu convingere.

Dacã cazi, nu te loveºti. Jacques Rousseau zicea cã omultrebuie sã cadã iar în patru labe ºi sã se întoarcã la naturã.

- ªi cine-i acest Jean-Jacques? (Cionchin articulagreu acest nume.)

- Mi se rupe, rãspunse preºedintele. Un fel defranþuz, mi se pare.

ªi-ºi umplu pieptul cu aer începând sã cânte:„De-a lungul satului, din izbã în izbã,plutoanele avansau cu pas repede...”ºi Cionchin reluã:„ªi bãieþii bombãneau ºi se jucau la soare.N-am mai vãzut niciodatã aºa ceva”.- Ivan! Îl întrebã brusc preºedintele.- Daa?- Biroul, l-am închis sau nu?- Ce ºtiu eu, zise Cionchin indiferent.


- Sã ne întoarcem!- Ne întoarcem.Sã meargã în patru labe, era plãcut, dar le era cam

frig la mâini din cauza umezelii ºi pantalonii le erau uziîn genunchi.

- Ivan?- Hei!- Mai cântãm?- Sã cântãm, zise Cionchin intonând unicul cântec

pe care-l ºtia.„Cãlãrind peste vãi ºi munþiTrecea un cazac prin Caucaz...”Preºedintele reluã:„Cãlãrind peste vãi ºi munþiUn cazac trecea prin Caucaz...”ªi Cionchin atacã versul urmãtor:„Trecea prin câmpuri verzi”.Dar atunci îi veni o idee ºi se întrerupse.- Ascultã, îl întrebã el pe preºedinte, nu þi-e teamã?- De cine?- De prizonierii mei.- ªi de ce sã mã tem de ei? Se proþãpi preºedintele.

Oricum eu plec pe front. Eu...ªi Ivan Timofeevici întrebuinþã atunci un verb

perfectiv; un strãin, puþin obiºnuit cu fineþea l imbiinoastre, ar fi putut zice cã preºedintele Golubiev avearelaþii intime cu personalul Instituþiei.

Dar Cionchin nu era strãin ºi înþelese cã Golubievvorbea la figurat. Preºedintele mai enumerã o seamã deorganizaþii publice, politice sau statale, precum ºi o seriede tovarãºi conducãtori cu care avea, la fel, relaþii intime(la figurat).

- Ivan!- Hei?- ªi unde mergem?- Spre biroul tãu, cred, rãspunse Ivan puþin nesigur.


- ªi unde se aflã biroul?- ªtiu eu?- Aºteaptã, cred cã ne-am rãtãcit. Trebuie sã gãsim

drumul.Preºedintele se-ntoarse pe spate ºi începu sã caute

steaua polarã.- Ce naiba faci? întrebã Cionchin.- Nu mã tulbura, zise Golubiev. Mai întâi sã cãutãm

Carul mare. Steaua polarã e la doi paºi. ªi acolo unde-iSteaua polarã, e nordul.

- ªi biroul tãu e la nord?- Lasã-mã-n pace!Preºedintele zãcea pe spate. Polara este puþin

ascunsã de nori. Cât despre celelalte stele, se dublau înaºa fel, cã abia te puteai orienta dupã ele, Nordul era pestetot, ceea ce-i convenea de minune preºedintelui.

ªi-n t imp ce cãdea în patru labe, Cionchinprogresase sensibil. Se împiedicã de un corp strãin ºibâjbâi.

Era roata unei maºini, probabil maºina cu careveniserã sã-l aresteze. Birourile nu erau departe. Într-adevãr, când ocolise obstacolul, Cionchin mai urcã puþinºi se ciocni de un perete care era în întuneric; era ca opatã albã.

- Timofeevici, cred c-am ajuns la birouri, zise el.Preºedintele îl ajunse (el se tot târa) ºi-ºi trecu

mâna peste zidul aspru.- Vezi bine? jubilã el. ªi tu, care te întrebai de ce ai

nevoie de steaua polarã! Acum cautã, trebuie sã fie ogaurã pe undeva. Pipãirã peretele un timp, când lovindu-se unul de altul, când despãrþindu-se. Cionchin îºi dãduprimul seama ce era ceea ce cãutau ei.

- Ascultã Timofeevici, un lacãt are legãturã cu ouºã. ªi uºa cu un pridvor.

Preºedintele reflectã ºi-i aprobã deducþia. ªi nu c-am vrea încã o datã sã ne batem joc de cei ce beau, dar


trebuie totuºi sã spunem cã, chiar dupã ce gãsirã uºa,Cionchin ºi preºedintele mai trebuirã sã bâjbâie pânã sã-i dea de capãt. Lacãtul le scãpa din mâini ca ºi cum ar fifost viu, ºi-i lovea puternic peste genunchi: Un om treazºi-ar fi rupt piciorul, dar Dumnezeu îi apãrã ºi pe beþivi.

Se despãrþirã apoi ºi ne putem întreba prin cemiracol îºi gãsi Cionchin Penaþii (sã zicem cã târându-se în patru labe, se trezise).

Împingând porti þa, Cionchin auzi oameni carevorbeau pe ºoptite ºi vãzu o lucire de þigarã care se stinse.

- Ei! Cine-i acolo? strigã el.Lucirea dispãru. Cionchin rãmase nemiºcat

trãgând cu urechea. Acum nu se mai auzea ºi nici vedeaceva.

„Nu-i nimic; scorneli de beþiv” se gândi el ºi intrãîn izbã.

XXX

Feºtila lãmpii era micºoratã la maximum, doar olimbã de foc lumina încãperea. Cu puºca strânsã întrepicioare, Niura, aºezatã pe un scaun, veghea la uºã.Epuizaþi de cu zi , prizonierii adormiserã claie pestegrãmadã pe jos.

- Unde ai fost? Întrebã Niura nemulþumitã dar cujumãtate de glas, ca sã nu-i trezeascã pe cei ce dormeau.

- Acolo unde nu mai sunt acum, zise Cionchin (ºise sprijini de uºã sã nu cadã).

- Asta-i, eºti ciupit? Zise miratã Niura.- M-am ciupit, rãspunse el, dând din cap cu un surâs

prostesc pe buze. Aveam ºi de ce: mâine mi se dã un nousector.

- Imposibil, zise Niura.Cionchin scoase din buzunarul tunicii o hârtie a

preºedintelui prin care li se aloca un supliment de provizii.Niura apropie hârtia de lampã ºi se pierdu cu gândul.


- Culcã-te, odihneºte-te puþin, n-ai dormit, zise eacu voce blândã.

În loc de rãspuns, Cionchin o plesni peste fund.- Merge, culcã-te tu; o sã mã înlocuieºti spre

dimineaþã.ªi-i luã Niurei puºca, se aºezã pe scaun, ºi se propti

de uºã. Fãrã a se dezbrãca, Niura se culcã cu capul laperete ºi adormi pe loc. Totul era l iniºt i t . Doarlocotenentul scâncea în somn ca un cãþel ºi bãtea din buze.O molie se-nvârtea în jurul lãmpii. Cãldura era umedã,sufocantã. Curând începu sã batã ploaia pe frunze ºi peacoperiº.

Luptând contra somnului, Cionchin se îndreptãspre gãleata pusã într-un colþ ºi-ºi udã faþa; dupã aceease simþi mai uºurat. Dar abia îºi reluã postul în primirecã iar simþi cã se pierde. Îºi strângea puºca între genunchiºi mâini, dar degetele, cu toate acestea, i se desfãceau ºitrebuia sã depunã eforturi eroice pentru a nu cãdea de pescaun. De mai multe ori i se smulse somnului în ultimulmoment ºi cãscã ochii; voia sã dea dovadã de vigilenþã,deºi totul era în ordine. Nu se auzea decât bãtaia ploii ºi,undeva, un ºoarece rozând într-un lemn.

Cionchin, la capãtul puterii, renunþã sã mai luptecu sine. Baricadã uºa cu masa, puse capul pe ea ºi adormi.Îi apãrurã atunci în vis Kuzma Golubiev, Carul mare ºiJ. Jacques Rousseau. Rousseau, beat, mergea în patrulabe ºi-ncerca sã scape, dându-se înapoi, din faþa mameiDunia. Rousseau era prizonierul ei.

- Stai, îi ordonã Cionchin. Unde mergi?- Mã duc, zise J. Jacques cu o voce rãguºitã, o voce

de beþiv. Mã întorc la naturã (ºi continua sã meargã spreun tufiº).

- Stai! îi strigã Cionchin apucându-l pe Rousseaude mânecã. Stai sau trag! Pronunþând aceste cuvinte, semirã cã nu îi aude vocea ºi se sperie. Dar ºi Rousseau se


sperie de el . Fãcu o grimasã jalnicã ºi începu sã sesmiorcãie pe un ton capricios, ca un copil:

- Vreau sã ies! Vreau sã ies!Cionchin redeschise ochii. J. Jacques se ridicase

ºi cãpãtase trãsãturile lui Miliaga. ªi striga:- Auzi, ticãlosule, trezeºte-te! Vreau sã ies!Zãpãcit, Cionchin îºi privi prizonierul spumegând

de furie; dar visa oare sau îl vedea într-adevãr? ªi-ntr-adevãr îl vedea. Se trezi bombãnind. Împingând masa,scoase colierul din cui ºi bolborosi:

- Sã ieºi, tot sã ieºi! Nu-þi ajunge cât ieºi ziua?Apleacã capul!

Cãpitanul se aplecã ºi Cionchin strânse puþincolierul, nu foarte tare, dar suficient totuºi, apoi trase defunie ca sã-l probeze.

- Poþi merge, dar grãbeºte-te!Îºi învârti celãlalt capãt al funiei în jurul mâinii ºi

cãzu pe gânduri, care erau de fapt foarte simple. Lavederea unei muºte, care se cãþãra pe lampã, se gândi:uite o muscã neobositã. La vederea unei lãmpi aprinse:iatã o lampã aprinsã. Începu sã picoteascã ºi-l visã dinnou pe J. Jacques Rousseau care pãºtea în grãdina luiGladiscev. ªi Cionchin îi strigã lui Gladiscev:

- Ei, ascultã, vezi cã nu-i vacã, e J. Jacques care þi-a pãscut Calea spre socialism.

Gladiscev rânji ºi spuse scoþându-ºi pãlãria:- Lasã Calea spre socialism, ocupã-te mai bine de

prizonierul tãu care s-a dezlegat ºi-i gata sã fugã!De teamã, Cionchin se trezi. Totul era l iniºti t .

Svinþov sforãia, lampa ardea, musca se-ntorsese dindrum. Cionchin trase uºor de funie. Cãpitanul era totacolo. „O fi constipat sau ce naiba?” se gândi Cionchinreînchizând ochii.

J. Jacques dispãruse acum. O fatã urca dinspre râucu un coº de rufe. Surâsul era atât de radios, cã nu seputea stãpâni sã nu-i zâmbeascã ºi el. ªi nu se mirã când


fata îºi puse povara jos ºi-l prinse, pe el, Cionchin, înbraþe. Era uºor ca un fulg ºi ea se puse sã-l legenecântând.

„Do, do, copile doPorumbeii sunt acoloPorumbeii sunt acoloAu venit sã-l vadã pe Vaniaªi acum vor a-l legãna.”- Cine eºti tu? Întrebã Cionchin.- Nu m-ai recunoscut? Zise surâzând femeia. Sunt

mama ta.- Mama! Cionchin întinse braþele spre ea, ca s-o ia

de gât.În acel moment oameni cu tunici gri þâºnirã din

dosul tufiºului ºi Cionchin îl recunoscu pe Svinþov, pelocotenentul Filipov ºi pe cãpitanul Miliaga. Cãpitanulîl arãta cu degetul:

- Uite-l! Uite-l! ºi pe faþã îi apãruse hidosul surâs.Strângându-ºi fiul la sân, mama sa striga ºi ea cât

putea. Cionchin, la rândul lui, încercã sã deschidã uºafãrã sã poatã însã. Se trezi. Nãuc, inspectã camera. Pestetot l iniºte. Lampa lumina slab. Prizonieri i dormeaualungiþi pe podea. Niura pe pat, cu faþa spre perete.

Cionchin îºi privi ceasul; se oprise. Nu ºtia câtaþipise; pare-se mult, îºi zise el. ªi cãpitanul Miliaga eraîncã la closet; dovadã funia din jurul mâinii lui.

„Ajunge, n-o sã stai acolo o sutã ºapte ani” îºi ziseCionchin ºi trase de funie ca pentru a arãta cã rãbdarea-i luase sfârºit. Dupã care aºteptã puþin, cât trebuia ca sã-ºi ridice omul pantalonii, ºi din nou trase de funie. Nimicnu se miºcã la celãlalt capãt al funiei.

Cionchin se încordã ºi smuci. Funia cedã atunci.- Haide, haide, de ce te opui? Bombãni Cionchin.

Deodatã rãsunarã paºi pe coridor. ªi nu semãnau cu paºiicãpitanului. Erau mai degrabã niºte bocãnituri regulate,ca ºi cum cineva ar fi umblat cu copite.


Lui Cionchin îi încolþi atunci în minte un gândgrozav. ªi trase din toate puteri le de funie. Uºa sedeschise atunci ºi o fãpturã plinã de bãlegar, nu altul decâtvierul Borca, se ivi în pragul ei , proiectându-se înîncãpere tras de funie.

XXXI

În clipa în care-ºi gãsise l ibertatea, cãpitanulMiliaga simþi o tulburare profundã, o completã dezordineorganicã. Inima-i bãtea sã-i spargã pieptul, mâinile-itremurau, picioarele refuzau sã-l asculte ºi nu gãsea niciun sens în evadare. Acolo, în izbã, era cald, mai mult saumai puþin confortabil, în timp ce, afarã ploua, era frig ºiîntuneric, beznã: nu vedea nici unde sã fugã ºi nici de cesã fugã.

Nu se simþise nici un fel de tulburare când tãiasefunia cu o coasã ochitã de dupã masã; la fel avusese sângerece ºi când îi trecuse vierului inelul, cu toatã rezistenþaacestuia.

Uºa grajdului era închisã pe dinafarã, dar cãpitanulgãsise o gaurã tocmai sub acoperiº. Se strecurã prin eacu dificultate, rupându-ºi tunica la umãr. ªi nici nu maiºtia de ce fãcuse asta! Era noapte, ploua cu gãleata,picãturi reci îi intrau dupã guler ºi i se scurgeau pe spate.În rest nu bãga nimic în seamã; îºi þinea ceafa sprijinitãde peretele de bârne ºi plângea.

Dacã cineva l-ar fi abordat atunci: „Tovarãºe, dece plângi?” n-ar fi ºtiut ce sã-i rãspundã. De bucuria cãera liber? Nu simþea nici una. De mânie? Din dorinþa dea se rãzbuna? Nu simþea aºa ceva. N-avea în el decâtnepãsarea în faþa sorþii ºi senzaþia unei mari neputinþe.Ba mai rãu, senzaþia cã toatã tentativa sa era absurdã.

Pentru cãpitanul Miliaga era o stare pânã atuncinecunoscutã de el. Imobil, deci, ºi având riscul de a fiprins din nou, plângea pentru cã se descumpãnise. Sau


poate cã era numai o crizã de nervi, datoritãevenimentelor prin care trecuse.

Deodatã tresãri. Se pãrea cã nu-i singur prin ogradã.Scrutând întunericul, discernu conturul unei fãpturi saual unui obiect straniu de mari dimensiuni.

Îi trebui timp pânã ce-ºi dãdu seama cã obiectulera un avion, avionul care produsese toatã încurcãtura.ªi se liniºti puþin. Avionul era aºezat la marginea grãdinii,cu coada întoarsã spre casã. Oraºul Dolgov trebuia decisã se afle, în mare, pe direcþia indicatã de aripa dreaptã aavionului, direcþie pe care trebuia ºi el s-o ia. Dar de cesã meargã la Dolgov, dacã în afarã de secretara Kapa numai rãmãsese nimeni la Instituþie? Mai bine sã meargãdirect la ºeful de regiune, sã-l contacteze pe Lujin, ºefulpe scarã ierarhicã. Da, dar ce sã-i declare? Sã-i spunã cãun soldat înarmat cu o puºcã model 1881-1930 arestase,singur, tot efectivul de la Instituþie? Pe mãsurã ce trecutimpul, sã se expunã sã ajungã la Consiliul de Rãzboi ºisã fie împuºcat pe loc? Totuºi dacã se evaluau toate dateleproblemei, mai putea încã sã-ºi salveze pielea. Miliaga,într-adevãr, ºtia o serie de lucruri despre Lujin; astfel,privind originea socialã a ºefului direcþiei provinciale...poate cã Lujin uitase cã tatãl sãu, înainte de revoluþie,fusese Comisarul principal al unui departament vecin?Iar Miliaga nu uitase acest fapt. Deci se putea spera cãLujin nu avea sã-l defere tribunalului. Cu atât mai multcu cât responsabilitatea scandalului îl implica, de fapt,pe locotenentul Filipov. Ei bine, cu atât mai rãu, pentrucã trebuia, i s-ar putea pune cruce lui Filipov. Cât despreCionchin, de el avea sã se ocupe Miliaga în persoanã.Cãpitanul surâse triumfãtor; avea cum sã se rãzbune. Îºiºterse lacrimile. Îºi gãsise un sens vieþii. Iar aceastajustifica faptul cã continua sã nu se piardã în ploaie ºi-nîntuneric.

Cãpitanul se desprinse de perete ºi pãºi înainte.picioarele-i alunecau ºi se-nfunda în noroi. Înconjurase


avionul în timp ce în spatele sãu scârþâi o poartã. Cinevaieºise în pridvor. Fãrã sã ezite, cãpitanul porni prin noroi.Acum, cã-ºi recâºtigase voinþa de a trãi, era gata, pentrua se salva, sã înfrunte încercãri ºi mai rele.

Vocea neliniºtitã a Niurei rãsuna undeva, probabilîn interiorul izbei.

- Ei, ce se vede? Zice ea.- Nu se vede nimic, rãspunse Cionchin. Ai putea

cel puþin sã aprinzi un lãmpaº.- Nu mai este petrol, rãspunse Niura. ªi dacã scot

afarã lampa, o sã fugã ºi ceilalþi.Colcãiau prin noroi aproape de cãpitan. Încã un

pas, ºi Cionchin ar fi dat peste el; or, atunci era pierdut.Dacã avea sã-l tragã de picior, dacã-l trântea pe jos?

- Atunci ce? strigã din nou Niura.- Nimic, zise Cionchin. Mi s-au rupt bocancii ºi nu

vãd de ce m-aº mai plimba inuti l prin noroi cu aºaîncãlþãminte. Desigur a ºters-o de mult.

- ªi de ce sã te fi aºteptat? Haide-n casã, cã nu maiare rost sã-l cauþi.

Cionchin mai rãmase o vreme nemiºcat deasupracãpitanului, oftã, apoi se îndepãrtã încet forfotind prinnoroi.

Cãpitanul Miliaga nu se grãbea. Aºtepta caCionchin sã se fi urcat din nou în pridvor ºi sã fi traszãvorul. Urmãrindu-i paºii pânã la garã, inspectãîmprejurimile. Nepãrându-i-se nimic suspect, se ridicãºi sãri peste niºte stãnoage noduroase. Atunci se ivirã înfaþa lui , ca ieºiþ i din pãmânt, douã si luete, umbreîmbrãcate în foi de cort. Cãpitanul vru sã strige, dar numai avu timp. O siluetã ridicã patul puºtii ºi cãpitanulMiliaga îºi pierdu cunoºtinþa.


XXXII

Statul major al regimentului campa într-una dinºurile goale de dincolo de garduri . Aceastã ºurã eraîmpãrþitã în douã. În prima parte se aflau oamenii degardã, ofiþerul de serviciu, ºeful contabil ºi alte câtevapersonali tãþ i (dintre cele care dau târcoalecomandamentului).

Telefonistul, aºezat într-un colþ, mormãia într-unmicrofon:

- Rândunicã, Rândunicã, ºterge-o... aici Vulturul,aici Vulturul, îmi rãspunzi da sau...?

În cealaltã parte, separatã de prima printr-un peretede buºteni ºi luminatã de un lãmpaº cu petrol pus pe ocutie, stãtea comandantul regimentului, colonelul Lupºinºi aghiotantul sãu, sublocotenentul Bucaºev.

Colonelul se pregãtea sã meargã la general ,comandantul diviziei, pentru a stabili planul de bãtãlie,când iscoadele, Sirik ºi Filinkov, revenirã din misiunepurtând pe umeri un obiect cam lung ºi murdarasemãnãtor cu o buturugã, pe care-l aruncarã pe ogrãmadã de paie putrede.

- Ce-i asta, întrebã colonelul intrigat.- Am adus o „limbã”35 , tovarãºe colonel, rãspunse,

luând poziþia de drepþi, caporalul Sirik. (ªi buza îi tremuraumezitã cu salivã.)

Colonelul se ridicã ºi-ndatã se zborºi.- N-am impresia cã-i o limbã, zise el; e un cadavru.- Filinkov este responsabil, tovarãºe colonel, spuse

Sirik cu dezinvoltura pe care o au doar bãrbaþii trimiºi înastfel de misiuni. Eu i-am zis „Ia-l blând”, iar el l-a pocnitcu patul puºtii cât a putut de tare.

- Adicã Filinkov? Îl întrebã colonelul.

35 - Prizonier capabil sã dea informaþii.


- Da, pentru cã m-am temut, spuse sincer Filinkov.ªi se puse ºi el sã-ºi spunã versiunea cu o anumitãdezinvolturã. Numai cã, dezinvoltura unui þãran necioplit,cãruia i se pãrea cã toatã lumea, în armatã, era ca ºi el ºicã colonelul era un fel de ºef de echipã colhoznicã.

- Vreu sã vã spun cum s-a petrecut, tovarãºecolonel, continuã el. Ne-am strecurat cu caporalul pânãla gard, unul nu prea înalt, fãcut din stinghii de mesteacãn,apoi am rãmas aºa, la pãmânt, vreo orã, apoi încã puþin.Nu apãrea nimeni, întunericul era complet ºi o ploaiecare-þi pãtrundea în oase! (Filiucov îºi apucã capul întremâini ºi-l scuturã ca sã descrie ºi mai bine situaþia.)Desigur, aveam pe noi foile de cort ºi ploaia luneca fãrãsã intre, rezistam totuºi, dar eram uzi ºi-n ciorapi. Uite!Îºi dezveli apoi foaia de cort ºi-ºi arãtã burta care eraudã ºi murdarã.

- Ce-mi povesteºti toate astea? Se mirã colonelul.- Staþi puþin. Lãsaþi-mã sã termin (îi smulse aproape

din mâini colonelului þigara pe care o fuma fãrã a-i cerepermisiunea, trase din ea câteva fumuri cu sete, zvârlimucul la pãmânt ºi-l strivi cu cãlcâiul). Eram deci culcaþiaºa ºi eu i-am spus caporalului: „Haide sã mergem”. Iarel îmi zice: „Sã mai aºteptãm”. ªi atunci am auzit oportiþã scârþâind. Se apropia cineva dintr-altã parte agardului înnotând prin noroi. O voce de femeie a întrebatceva ºi o altã voce de bãrbat i-a rãspuns: „Nu mai estepetrol”. ªi pe urmã a plecat. Din nou apoi nimeni. „Bun,a plecat”, mi-am zis. Dar numai ce mi-a trecut gândulacesta, cã mã ºi pomenesc cã apare peste gard (Filiucovîºi îndoi genunchii ºi, rotindu-ºi ochii, dãdu chipului sãuo expresie plinã de spaimã), ºi vine peste noi. Atunci amluat puºca ºi...

Filiucov se ridicã, îºi smulse puºca de pe umãr ºi oînvârti deasupra capului colonelului , care se dãdu-nlãturi.


- Eºti nebun? strigã el urmãrind cu o privirebãnuitoare miºcãrile lui Filiucov.

- Dar asta vã arãt, adãugã Filiucov, repunându-ºipuºca pe umãr. Puteþi fi sigur, ºi-mi dau capul cã-i viu.ªi eu sunt de pe Volga, tovarãºe colonel. Nemþi ca ãsta,niºte venetici. Pe ceilalþi nu-i ºtiu, dar, pe nemþi îi cunosc.Un popor foarte rezistent. Pe ceilalþi, dacã-i loveºti cumtrebuie, îi omori. O pisicã o omori. Dar pe un neamþ, nicigând; e foarte rezistent. ªi de ce? (În loc de rãspuns,Filiucov dãdu din mâini, vârându-ºi capul între umeri,semn de maximã perplexitate în faþa acestei enigme anaturii.).

- Dar pe ãsta l-ai ucis totuºi, îi rãspunse asprucolonelul.

- Nu, protestã Filiucov îndoindu-se de propria-iputere. Vã spun, e viu, respirã.

Se apropie de corpul întins ºi- i apãsã uºor pepântec. Pieptul îi tresãri, dar era greu sã-þi dai seama dacãMiliaga respira sau pentru cã Filiucov pompa.

- Respirã bradul, da, zise colonelul. Lasã-lFiliucov. Puteþi pleca amândoi.

Iscoadele plecarã ºi colonelul îºi examinãprizonierul.

- A fost greu sã se târascã prin noroi; nu-i recunoºtinici mãcar uniforma, nici însemnele, nici gradul,bolborosi el. Apoi ridicã capul. Sublocotenent!

- Prezent! Rãspunse Bucaºev.- Ce limbã ai învãþat la ºcoalã?- Germanã, tovarãºe colonel.- Dacã prizonierul se trezeºte, poþi sã-l interoghezi?Bucaºev se simþi încurcat . La drept vorbind,

învãþase germana, dar cum? O ºtergea de la aceste orepentru a merge la cinema. Desigur, ceva îºi mai aminteael, cam în felul Ana und Martha baden, sau Heute ist dasWasser warm ºi încã niºte cuvinte izolate.

- Ei, ce faci? întrebã colonelul care aºtepta.


- O sã-ncerc tovarãºe colonel.- Încearcã, oricum n-avem ce face.Colonelul îºi trase gluga peste caschetã ºi ieºi.

XXXIII

Deºi lichidarea bandei lui Cionchin fusese datã îngrija unui singur regiment, direcþia operaþiei i seîncredinþase, în funcþie de importanþã, generalului dedivizie Drînov.

Generalul acesta fãcuse o carierã fulgerãtoare; cupatru ani mai înainte nu avea decât o tresã ºi comanda ocompanie. Avusese însã într-o zi un mare noroc.Comandantul batalionului, în timpul unei conversaþiiintime ºi amicale, îi spusese cã se putea spune oricedespre Troþki, dar cã, în timpul rãzboiului civil, el, Troþki,fusese marele strateg. ªi poate cã, comandantul, cu foartebunã memorie, trebuia sã ardã etapele, dar era greu sã sespunã ce consecinþe ar fi avut faptul asupra destinuluiviitorului general. În cazul ce ne priveºte, lucrurile sepetrecurã însã cum nu se poate mai bine: Drînov îºi fãcuraportul la Cei în drept ºi obþinu postul de comandant.

Dupã aceea totul merse ca pe roate. Doi ani maitârziu, la începutul rãzboiului cu Finlandezii albi, tânãrulofiþer avea trei trese.

ªi atunci se vãzurã, în toatã splendoarea lor,calitãþile sale de ºef. Drînov se distingea prin calitateade a se orienta foarte repede, uºor, în orice situaþie, oricâtde complexã. E adevãrat însã cã, între mai multe soluþiiposibile, el o alegea întotdeauna pe cea mai stupidã. Darasta nu-l împiedica sã iasã basma curatã, aºa cã lasfârºitul rãzboiului cu finlandezii reveni la Moscova cupatru trese ºi participã în sala Sfântului George, laKremlin, la primirea decoraþiilor ºi primi de la papaKalinin – care-i strânse puternic mâna adresânsu-i câtevacuvinte – ordinul Drapelul Roºu „pentru fapte de vitejie”.


Gradul de general î l obþinuse recent datoritãmeritelor excepþionale în domeniul ºtiinþelor militare.Iatã ce fãcuse: ordonase ca, în cursul exerciþiilor, sã setragã asupra personalului unitãþii cu obuze explozivepentru a crea atmosfera de bãtãlie adevãratã. Drînov ziceacã, dupã aceste ºedinþe, piereau numai luptãtotii proºti,cei ce nu ºtiau sã se adãposteascã.

În timp ce regimentul îºi ocupa poziþiile de plecare,servanþii unui batalion de geniu demontaserã o saunã cese gãsea acolo ºi clãdiserã din buºteni un adãpost cutriplu strat de protecþie. ªi, în faþa acestui adãpost, s-aprezentat colonelul Lapºin.

Dupã ce ºi-a spus parola în faþa sentinelei ,colonelul a coborât patru trepte de lemn ºi a deschis ouºã mucegãitã. Interiorul adãpostului era atât de afumatc-ai fi zis cã luase foc. Un recipient de zinc, vestigiuprobabil din sauna fãcutã praf, stãtea în mijlocul încãperiiºi colecta picãturile de apã murdarã care cãdeau dinplafon.

Câþiva inºi, în þinutã de luptã, se masaserã în jurulunei mese fãcutã din scânduri negeluite iar peste toþiplutea cãciula de oaie a lui Drînov.

- Permiteþi-mi sã spun cã sunt de al dumneavoastrã,tovarãºe general, zise colonelul (îºi afiºa dezinvolturaspecificã pe care ºi-o permiteau doar cei cu gradeapropiate) ºi duse mâna, neglijent, la chipiu.

- Aa! Tu eºti, Lapºin! Rãspunse generalul ghicindu-l prin norii de fum. Fii binevenit. Toþi subordonaþii tãisunt aici ºi se întrebau unde-i ºeful.

Apropiindu-se, Lapºin deosebi la rându-i pe cei treicomandanþi de batalion, ºeful de stat major, comandantulgrupului de tunari ºi ºeful SMERSH-ului36 , un om cufizic ingrat. Aplecaþi pe un plan, ascultau explicaþiile unui

36 - În traducere: moarte spionilor, serviciul securitãþi imilitare.


individ, necunoscut de Lapºin, care purta un impermeabildin pânzã de cort cu glugã detaºabilã, ºi cizme de piele,pline de noroi pânã la genunchi. Þinuta sa îl distingeapuþin de militarii adunaþi în încãpere; chipiul sãu stricattrãda Pekinul.

- Prezentaþi-vã, zise generalul dând din cap spreun civil. Secretarul Comitetului raional local.

- Revkin, zise secretarul întinzându-i lui Lapºin omânã rece.

- Lapºin, rãspunse colonelul.- Ei bine, Lapºin, zise generalul, ce noutãþi?- Sergentul Sirik, ºi Filiucov, caporalul, au venit

dintr-o misiune de recunoaºtere, comunicã colonelul cuo voce posacã.

- ªi atunci?- Au capturat o limbã.- Ah, exclamã generalul foarte interesat, ºi ce zice

limba asta?- Nu zice nimic, tovarãºe general.- Cum nimic? Se indignã generalul. Sã fie silit sã

vorbeascã.- E greu sã-l silim, tovarãºe general, zise surâzând

Lapºin. Omul e inconºtient. Iscoadele, când l-au capturat,l-au lovit cam tare.

- Nenorocitul! Zise generalul care începuse sã seenerveze lovind în masã cu pumnul. Tocmai când aveamatâta nevoie, ei sã distrugã o limbã? Cine fãcea parte dinmisiune?

- Sirik ºi Filiucov, tovarãºe general.- Sã fie împuºcat Sirik.- Dar Filiucov l-a lovit, tovarãºe general.- Sã fie împuºcat atunci Filiucov!- Tovarãºe general , zise colonelul, þ inând sã

pledeze în favoarea iscoadelor sale, Filiucov are doicopii.

Generalul se ridicã. Ochii îi fulgerau de mânie.


- Iar eu, tovarãºe colonel, mi se pare c-am ordonatsã fie împuºcat Filiucov, nu copiii lui.

ªeful SMERSH-ului surâse. Aprecia umorul cândera de calitate. Colonelul îºi avea ºi el experienþa lui înmaterie de umor negru. Duse mâna la chipiu ºi spusesupus:

- La ordin, tovarãºe general , sã f ie împuºcatFiliucov.

- Din fericire, de data asta suntem de acord,rãspunse generalul, satisfãcut cã-n sfârºit colonelul îiaprecia umorul ºi încetase sã se mai târguie cu el ca ogospodinã. Du-te mai lângã masã, îi zise el, calmat încele din urmã.

Ceilalþi ºefi se depãrtaserã ca sã-i facã loc. Pe obucatã mare de hârtie whatman, pusã pe o hartã la scara1/84.000, se trasase cu creionul planul aproximativ alsatului Crasnoie ºi al terenului învecinat. Casele erauînsemnate cu mici careuri. Douã careuri în centru erau ºibifate.

- Uite, zice el (generalul îl arãtã pe Revkin) cã aici(ºi puse creionul pe o cruciuliþã) ºi acolo (puse pe o alta)se gãsesc drumurile spre colhoz ºi ºcoalã. Se poatepresupune cã în aceste douã localuri, cele mai mari, s-astabil i t grosul forþelor inamice. Prin urmare, primulbatalion sã se concentreze pe aceastã direcþie (generalultrasã o mare sãgeatã curbatã al cãrui vârf se înfigea încrucea de pe pãtrãþelul ce indica birourile colhozului);cel de-al doilea batalion va lovi în aceastã direcþie (a douasãgeatã indica ºcoala).

ªi al patrulea batalion...„Bine, se gândi colonelul Lapºin privind sãgeþile,

cu puþinã ºansã, va uita de Filiucov. Esenþialul era sãspunã La ordin! la momentul potrivit. Dupã aceea puteaisã nu-l execuþi”.


XXXIV

Miliaga se trezi, dar trecu multã vreme pânã sãdeschidã ochii; capul mai cã-i plesnea ºi nu putea sã-ºiaminteascã unde se îmbãtase în aºa hal ºi cu cine.

Dãdu din cap, deschise pleoapele ºi le închisenumaidecât la vederea unui spectacol cu totul neaºteptat.Zãcea într-un fel de ºurã, dacã nu într-un grajd. Într-uncolþ, în fund, un blonziu de vreo douãzeci de ani, îmbrãcatîntr-o foaie de cort, scria, aºezat pe o ladã de obuze cuun sac de hãrþi ºi hârtii pe genunchi. Într-un alt colþ, lângãuºa întredeschisã, un om înarmat cu o puºcã privea afarã.Cãpitanul îi examinã pe rând fãrã a-ºi da seama de ce seîntâmpla.

Pe urmã îºi aminti de ceva ce-i venea dinadâncurile minþii. Se dusese undeva cãlare ºi nu sosisela destinaþie. Un soldat cu o femeie... Aa, da, Cionchin.Acum cãpitanul îºi amintea toate datele, cu excepþia celordin urmã. Îºi amintea cã ceruse permisiunea sã meargãla latrinã, cã tãiase funia ºi legase vierul în locul lui. Peurmã se furiºase în grãdinã, ploua ºi peste tot era noroi.Plin de noroi... Cãpitanul se pipãi. Într-adevãr tunica ºipantalonul îi erau pline de noroiul, care, într-adevãr,începuse sã se usuce. Dar ce se mai întâmplase apoi? Cumajunsese acolo? ªi cine erau aceºtia din jur? Nu mai ºtia.Cãpitanul se puse apoi sã-l examineze pe blonziu. Unmilitar, dupã toate aparenþele. Dupã starea locurilor, ounitate în campanie. Dar ce naiba fãcea aici o unitate înacþiune când era atât de departe de front? Sã-l fi luat cuavionul? Cãpitanul continua sã-l observe pe blonziu.Atunci flãcãul se smulse deodatã din hârþogãria lui ºi seîntoarse spre cãpitan. Privirile li se întâlnirã. ªi blonziulsurâse tâmpit.

- Guten Morgen, zise el.Cãpitanul închise din nou ochii ºi se gândi. Ce

spusese oare blonziul? Cuvinte ciudate care nu erau


ruseºti. Nemþeºte, se pãrea. ªi-n gând îºi amintea de casalor de chirpici, din Ucraina, apoi un neamþ, un tip cuochelari care, cantonat la ei, în 1918, o saluta pe mamalui în fiecare dimineaþã ieºind din camerã numai în maiou.ªi germaniza numele lor de familie.

- Guten Morgen, Frau Milleg.Bãiatul era german, deci vorbea nemþeºte. Iar ãsta

vorbea tot nemþeºte. Deci, dacã vorbea nemþeºte, eraneamþ (în cursul serviciului sãu în „organe” Miliagaînvãþase sã raþioneze logic). Astfel el, cãpitanul Miliaga,cãzuse, - fapt explicabil – în mâinile nemþilor, ºi trebuiasã priveascã adevãrul în faþã (ochii cãpitanului erauatunci închiºi). Miliaga ºtia din propagandã, cã nemþiise arãtau necruþãtori faþã de personalul Instituþiei ºi faþãde comuniºti. Iar carnetul lui de partid, din nenorocire,ºi-l vârâse în buzunar. E adevãrat cã nu-ºi plãtise cotizaþiadin april ie, dar cine sta sã se ocupe de subti l i tãþ i?Cãpitanul redeschise ochii ºi-i surâse blonziului ca unuiinterlocutor simpatic.

- Guten Morgen, Herr, surâse el adãugând un altcuvânt care-i venise în minte dar care nu ºtia dacã-ipotrivit.

Sublocotenentul Bucaºev, care fãcuse eforturidureroase ca sã-ºi aminteascã germana, compusese, întretimp, o frazã cum nu se poate mai simplã.

- Kommen sie, her.„Vrea desigur sã mã duc la el”, înþelese cãpitanul

remarcând cã, cuvântul her , t rebuie sã fie perfectutilizabil pentru cã-l pronunþase blonziul.

Cãpitanul se ridicã, învinse o ameþealã ºi se apropiede masã surâzându-i prietenos blonziului. Acesta însã nu-i rãspunse la surâs.

- Sitzen sie, spuse el posac.Miliaga înþelese cã era invitat sã se aºeze, privind

în jur ºi nevãzând nimic care sã semene cu un scaun sauo laviþã, îi mulþumi politicos, dând din cap, ºi, punând


mâna acolo unde un om normal simte inima. Chestiuneaurmãtoare Namem? î i era de înþeles cãpitanului,deducând însã cã blondul – aºa începeau interogatoriile– î l întrebase cum îl cheamã. Sã-ºi ascundã dublaapartenenþã la Organe º i la Partid, era de douã oriimposibil : uniforma trãda faptul cã fãcea parte dinInstituþie, pe de o parte, iar pe de alta s-ar fi descoperitadevãrul îndatã ce ar fi fost percheziþionat.

Îºi aminti fraza prin care începea ºi el de fiecaredatã anchetele pe care le fãcea: „o mãrturisire sincerã îþipoate uºura cazul”. Deºi, pe de altã parte, ºtia totuºi cã omãrturisire sincerã nu-i uºurase nimãnui situaþia. Dinpãcate însã nu mai spera nimic ºi nu se mai agãþa decâtde aceasta. În fine, se gândi totuºi el, nemþii erau un poporcivilizat ºi, la ei, stãteau altfel lucrurile!

- Namen? repetã nerãbdãtor sublocotenentul, carenici el nu era sigur de pronunþia cuvântului. Namen? Sie,Namen?

Trebuia sã rãspundã ca sã nu-l indispunã peblonziu.

- Ich bin Kapitan Miliaga, rãspunse el repede.Milleg, Milleg, Verstehen?

ªtia totuºi câteva cuvinte nemþeºti.Cãpitanul Milleg , înscrise sublocotenentul în

procesul sãu verbal. ªi ridicã ochii spre prizonier: cumsã-i cearã sã spunã în ce armã servea? Dar acesta i-o luãînainte:

- Ich bin arbeiten ... arbeiten, verstehen (cãpitanulîncercã cu mâinile sã mimeze un fel de lucru, un fel degrãdinãrit pe jumãtate ºi tot la fel ºi o ajustare cu pila).Ich bin ist arbeiten... (cum sã-ºi caracterizeze Instituþia?ºi gãsi pe loc un echivalent neaºteptat.) Ich bin arbeitenin russich Gestapo.

- Gestapo? repetã blonziul ridicând din sprânceneºi interpretând jargonul prizonierului în felul sãu.Komunisten, împuºcat, pif-paf?


- Ja, Ja, confirmã de bunã voie cãpitanul Miliaga.Und Komunisten, und fãrã partai, toþi împuºcat, pif-paf!

Cãpitanul miºcã mâna dreaptã ca ºi cum ar fi trasniºte rafale de pistol. Mai voia sã-l facã, pe cel care-linteroga, sã ºtie omul cã el avea o mare experienþã înlupta contra comuniºti lor ºi putea fi uti l Insti tuþ ieinemþeºti, dar nu ºtia cum sã-ºi exprime un gând atât decomplex.

În acest t imp sublocotenentul adãuga un nouelement la procesul sãu verbal:

„În cadrul funcþiilor sale la Gestapo, cãpitanulMilleg îi împuºca pe comuniºti ºi pe cei fãrã de partid...”.

În piept simþi apoi cum îi creºte ura faþã de acestgestapovist. „O sã-l împuºc”, se gândi Bucaºev. ªi-ºi ºiduse mâna la pistol. Numai cã-ºi aduse aminte cã trebuiasã continue interogatoriul ºi , prin urmare, sã sestãpâneascã. Revenindu-ºi , î i mai puse urmãtoareaîntrebare:

- Unde este Verbandul vostru dislocat?Cãpitanul î l privea pe blonziu, surâdea, ºi se

strãduia sã înþeleagã, dar în zadar. Îºi dãdu însã seama cãera vorba despre o bandã.

- Was? Întrebã el.Sublocotenentul repetã întrebarea. Nu prea stãtea

el bine cu sintaxa ºi se enerva treptat, treptat.Cãpitanul nu înþelese nici el prea mult. Percepând

însã enervarea blondului, se hotãrî sã dea dovadã debunãvoinþã.

- Es lebe genosse Hitler! Exclamã el plasând unnou cuvânt într-o construcþie prea cunoscutã lui. Heil,Hitler, Stalin Kaputt!

Sublocotenentul oftã. Acest fascist era evident unfanatic, dar nu i se putea nega totuºi curajul. Mergândspre o moarte sigurã, îºi glorifica ºeful. Bucaºev ar fi vrutºi el sã aibã un asemenea curaj dacã ar fi fost prizonier.Ba chiar îºi ºi reprezentase tabloul în mai multe rânduri:


torturile, acele care i s-ar fi înfipt sub unghii, focul carel-ar fi ars, steaua cu cinci colþuri care i s-ar fi tãiat înpielea spatelui, ºi pe el strigând: Trãiascã Stalin!, dincând în când numai.

Din nefericire nu era absolut sigur cã ar fi gãsitsuficient curaj în sinea lui ºi de aceea visa sã moarãonorabil, cu acest strigãt pe buze.

Sublocotenentul însã nu reacþionã la vociferãrilenebuneºti ale neamþului ºi-ºi continua ancheta. Puneaîntrebãrile într-un fel de ruso-germanã ºi prizonierulînþelegea, din fericire, un pic de rusã. ªi astfel reuºi, debine, de rãu, sã scoatã de la el câteva informaþii.

Cãpitanul ghici apoi repede cã acest termen deVerband, folosit de blonziu, desemna Instituþia în carelucra ºi el.

- Acolo, zise el arãtând bucuros o direcþienecunoscutã, ist Hans, mach Hans ist Cionchin.Verstehen?

- Verstehen, rãspunse sublocotenentul fãrã a arãtaînsã cã l-ar fi interesat în mod deosebit Cionchin.

Cu faþa deformatã de migrenã ºi tensiune,prizonierul declara, gãsindu-ºi cuvintele:

- Ist Cionchin und ein, zwei, drei... ºapte, siebenrussisch Gestapo ... legaþi Strippe, sfori ... Verstehen?(Cãpitanul încercã sã reprezinte prin gesturi oameniilegaþi unii de alþii.) Und ein Flug, avionnen (ºi-ºi fâlfâibraþele).

- Rândunicã, rândunicã! Auzi el deodatã spunându-se în camera vecinã. Rândunicã, fiicã de c...., de ce nurãspunzi?

Cãpitanul Milliaga rãmase surprins. Nu bãnuia c-ar fi putut fi atâtea puncte comune între germanã ºi rusã.Sau, atunci... Dar nu avu timp sã-ºi termine gândul. Simþicã-i gata sã-i crape capul ºi cã-l cuprindea o uºoarã greaþã.Atunci îºi înghiþi saliva ºi se adresã blondului.


- Ich bin maladen, verstehen? Capul, mein Kopfbum, bum (ºi îºi lovi uºor ceafa cu pumnul, pe urmã îºisprijini obrazul în mânã). Ich bin voulen by-by. Fãrã amai aºtepta permisiunea, se îndreptã, clãtinându-senesigur, spre culcuºul sãu; se alungi apoi ºi-ºi pierdu dinnou cunoºtinþa.

XXXV

În tot acest timp, conferinþa la general ajunsese întoi. Dupã o scurtã pauzã ºefii batalionului plecarã ca sã-ºi grãbeascã oamenii în poziþiile de pornire fixate. Dupãce le-au dat apoi ordinul de a se adãposti în teren pe noilepoziþii, ofiþerii se întoarserã în adãpost.

Se discuta acum chestiunea armamentului ºi amuniþiilor. Mijloacele de care dispunea regimentul erau:un tun de 45, cu trei obuze; o mitralierã Maxim, fãrãîncãrcãtor; douã mortiere de 82, fãrã mine; douã puºticu o cantitate limitatã de cartuºe pe grupul de luptã ºi,pentru trei inºi, câte o sticlã incendiarã antitanc.

- E clar, spuse generalul. Ne lipsesc armele ºimuniþiile. Ordin însã de a utiliza la maximum factorulsurprizã ºi de a economisi cartuºele.

Uºa se deschise ºi un soldat cu pelerinã uscatã intrãîn adãpost.

- Tovarãºe general, strigã el ducând mâna la cascã,vã cer permisiunea de a mã adresa tovarãºului colonel.

- Permisie acordatã, zise generalul.Soldatul se întoarse spre colonel; aburul încã îi mai

ieºea din pelerinã. Îi dãdu apoi o depeºã ºi ieºi dupã ceceru iar permisiunea sã se retragã.

Colonelul o deschise, citi darea de seamã asuprainterogatoriului ºi o întinse tãcut generalului. În ea scria:

Comandantului regimentului, colonelul Lapºindin partea sublocotenentului Bucaºev


Dare de seamã asupra anchetei

„Am onoarea sã vã aduc la cunoºtinþã cã eu,sublocotenentul Bucaºev, l-am anchetat pe un militar alarmatei germane fãcut prizonier de iscoadele Sirik ºiFiliucov.

În cursul interogatoriului prizonierul a declarat cãse numeºte Milleg ºi cã e ofiþer de Gestapo. În cursulfuncþiilor sale în Gestapo a dat dovadã de cruzime ºi dehotãrâre ºi a participat la execuþii masive de cetãþenisovietici comuniºti ºi fãrã de partid. A declarat apoi, cuaceeaºi ocazie, cã Statul major al aºa-zisului Cionchinse gãseºte în izba de la capãtul satului, care era, înaintede ocupaþie, a poºtãriþei Beliacova iar acum e ocupatãde un detaºament plin de gestapoviºti uniþi prin cele maistrânse legãturi. Nu departe de acolo se aflã o suprafaþãde aterizaj ºi un avion, evident pus acolo pentru legãturicu unitãþile regulate ale armatei hitleriste.

Susnumitul Milleg a refuzat orice declaraþie maidetaliatã. În cursul anchetei s-a comportat provocator ºifanatic. Strigând de mai multe ori lozinci fasciste – ºimai ales Heil Hitler! – ºi-a permis declaraþii scandaloaseprivind organizaþia politicã ºi socialã a þãrii noastre ºicâteva insulte privind persoana tovarãºului I. V. Stalin”.

Sublocotenent Bucaºev.

- Ei bine, zise generalul, iatã informaþii foartepreþioase. Ordon sã fie propus Bucaºev pentrurecompensã ºi sã i se modifice poziþiile iniþiale în funcþiede noile date. Iar, pentru ca sã nu se disperseze unitãþile,sã se concentreze toate asupra statului major al aºa-zisului Cionchin.

Trase apoi lângã el planul, ºterse dreptunghiurilereprezentând locul unde trebuiau sã se despartãbatalioanele ºi le mutã în altã parte. Bifã sãgeþile ºi trase


altele noi: toate trei erau îndreptate spre casa NiureiBeliacova.

XXXVI

Ancheta terminatã, sublocotenentul Bucaºev îºiredactase raportul ºi-l trimise printr-unul din soldaþii degardã la comandantul regimentului. Ar fi putut lua un picde repaos dar nu-i era somn ºi se hotãrî sã-i scrie oscrisoare mamei sale. Îºi luã în faþã un bloc de hârtie descris, apropie de el lumânarea, ºi cu un scris de ºcolar sepuse sã scrie repede:

„Dragã mãmicã iubitã!Când vei primi aceastã scrisoare, fiul tãu poate cã

nu va mai fi printre cei vii. Azi în zori, de îndatã ce se vatrage o rachetã verde, voi pleca la luptã. ªi dacã va fiaceasta pentru mine ultima, te rog nu fi tristã. Gândeºte-te spre mângâiere cã fiul tãu, sublocotenentul Bucaºev,ºi-a dat viaþa pentru patrie, Partid ºi pentru marele nostruStalin.

Crede-mã cã voi fi fericit sã mor contribuind câtde puþin la spãlarea ruºinii pe care ne-a fãcut-o fostultãu soþ ºi fostul meu tatã...”

ªi dupã ce scrise cuvântul tatã, Bucaºev se pusesã viseze. Noaptea fatalã o vedea în amãnunt ca ºi cumar fi fost în ajun.

Tocmai terminase clasa a opta...... când veniserã ºi puseserã sã spargã uºa cu patul

puºtilor; toþi locatarii apartamentului fuseserã cuprinºide spaimã, tatã-sãu spunându-i, liniºtit, mamei sale:

- Aºteaptã, o sã le deschid eu, au venit pentru mine.Aceste cuvinte îi rãmãseserã lui Lioºa drept cea

mai evidentã dovadã de vinovãþie împotriva tatãlui sãu.„E pentru mine” spusese el. Deci ºtia cã-l vor cãuta; eradeci vinovat, cãci un nevinovat nu putea gândi astfel.


Erau patru: primul cu un pistol, alþi doi cu puºti ºiun locatar care locuia la etajul inferior, ºi pe care-lluaserã drept martor.

Ultimul tremura de spaimã ºi, cum se dovedisseulterior, avea ºi motivele lui de spaimã: într-adevãr lapuþin timp dupã aceea fusese ºi el arestat tot pentruacelaºi motiv ca ºi tatãl sãu.

Sfârtecaserã toate plapumele, toate pernele (penelezburaserã trei zi le prin curte), rupseserã mobila ºispãrseserã vesela. Omul cu pistolul lua ghivecele de flori,unul dupã altul, le ridica ºi le lãsa sã cadã în mijloculcamerei într-o grãmadã de cioburi ºi de pãmânt.

Dupã aceea plecaserã cu tatãl lui Lioºa. La începutLioºa mai sperase. Îi era greu sã se obiºnuiascã cu ideeacã tatãl sãu, erou al rãzboiului civil, decorat ºi posesor alunei arme cu numele sãu (o sabie cu mâner de aur) pecare i-o dãduse VISIK-ul (organ executiv al Rusiei din1917 ºi pânã în 1936), nu fusese decât un spion în soldaserviciilor secrete poloneze. ªi vai! În scurt timp, totulse confirmase. În faþa probelor covârºitoare, tatãl sãurecunoscuse cã voise sã strice unul din ultimele cuptoareMartin. Era imposibil sã nu crezi.

Tatãl sãu apoi recunoscuse faptul în depoziþiilesale. Dar de ce avusese tatãl sãu nevoie sã strice acestcuptor ºi cum se putuse gândi cã prin acest cuptor stricatar fi putut dãuna Statului Sovietic? Iar dacã ascunseseatâta vreme ºi atât de bine adevãrata sa fire partidului,poporului ºi, în fine, propriei sale familii, însemna cã nuera prost. De ce nu alesese sã saboteze instalaþiile maiimportante? Nu, precis Lioºa nu putea pricepe nimic ºiasta-l fãcea sã sufere mai mult ca orice.

Bucaºev se ridicã ºi se puse sã facã vreo câþiva paºi.Totul era tãcut. Prizonierul zãcea pe paie, cu ochii închiºiºi faþa palidã. În ºurã mirosea a fân. Undeva þârâia ungreier. El se aºezã, oftã ºi-ºi muie peniþa în cernealã:


„Draga mea mamã, poate cã vei gândi rãu despremine c-am încercat sã ascund adevãrul despre tatãl meuintrând în ºcoala militarã. ªtiu c-am fost laº, dar nuaveam altã ieºire cãci voiam sã apãr patria alãturi depoporul meu ºi mã temeam cã n-aveau sã-mi îngãduie sãfac aceasta...”

Sublocotenentul îºi ridicã tocul în aer ºi reflectã.Trebuia sã ia niºte mãsuri în cazul c-ar fi murit, dar nuºtia bine care. altãdatã oamenii îºi fãceau testamente. Elînsã nu avea ce lãsa. ªi totuºi continuã:

„. . . Mãmicã, dacã o vezi pe Lena Sinelnicova,spune-i din parte-mi cã o eliberez de promisiunea pe caremi-a fãcut-o (ea ºtie despre ce-i vorba). Costumul meuvinde-l, nu-l pãstra. Banii ce-i vei lua pe el pot sã-þi fiefolositori

Cu asta termin scrisoarea. Mi-a mai rãmas maipuþin de o orã pânã la declanºarea atacului. La revedere,dragã mamã!

Fiul tãu care te iubeºte, Lioºa”.Pe urmã adãugã data ºi ora: ora 4 ºi 7 minute.

Sublocotenentul Bucaºev, împãturi scrisoarea în trei ºi ostrecurã în buzunarul stâng, laolaltã cu celelalte hârtii.Dacã rãmânea viu, avea s-o distrugã, dacã murea, cinevaavea sã i-o trimitã mamei sale.

Zorii se apropiau ºi trebuia sã se grãbeascã.Sublocotenentul mai smulse atunci încã o foaie de hârtieºi scrise o cerere cãtre celula de Partid a unitãþii sale.Fãrã a indica motivul, scrise simplu ºi modest: „Dacãmor, cer sã fiu considerat comunist”. Îºi puse apoisemnãtura ºi data pe ea. lãsând apoi sã se usuce cerneala,ieºi sã-ºi dezmorþeascã picioarele. Era încã întuneric, darîncepuserã sã se dist ingã în depãrtare contururilelucrurilor. Undeva, de cealaltã parte, o fâºie de ceaþã albãse lãsa peste râu. Sentinela de gardã din partea hangaruluifuma ascunzându-ºi þigara în palmã. Sublocotenentul fucât p-aci sã-i facã observaþie, dar renunþã.


„Cu ce drept aº putea sã-i fac observaþie acestuiom care mi-ar fi tatã?”... se gândi el ºi intrã în ºurã.

Se uitã apoi gânditor spre locul unde îºi lãsasecererea. Bloc notesul era acolo, nu însã ºi cererea. „Ce-icu povestea asta?” se gândi sublocotenentul scotocindu-ºi buzunarele.

Îºi gãsi în ele livretul militar ºi scrisoarea adresatãmamei sale. Mai gãsi apoi ºi o fotografie a LeneiSinelnicova, dar nici urmã de cererea adresatã Partidului.

Bucaºev examinã cu atenþie prizonierul dar acestacontinua sã doarmã în colþul lui, mai puþin palid, ce-idrept, decât înainte. Era totuºi puþin probabil cã ar fi furato cerere care, într-adevãr, nu avea nici o legãturã cupropriul caz. Sublocotenentul luã atunci un lãmpaº ºi sepuse sã inspecteze împrejurimile, pânã în cele mai miciunghere, târându-se în genunchi, rãsturnând cutiile, ºinimic: cererea dispãruse!

Cãutãri le î i furã întrerupte dupã aceea de unzgomot provenind de afarã. Repezindu-se acolo, vãzu lauºa ºurii pe comandantul de divizie care pusese pistolulîn burta sentinelei ºi bombãnea ceva înjurând. În luminazorilor, puteai sã-l ghiceºti , în dosul generalului, pecolonelul Lapºin, ºeful SMERSH-ului, ºi alte siluetesumbre. Agãþat de puºcã, sentinela îl privea uluit pegeneral. Sublocotenentul luã poziþia de drepþi. Sosirealui îi distrase atenþia generalului de la sentinelã ºi-i strigã:

- ªi tu, cine eºti?- Sublocotenentul Bucaºev, rãspunse el speriat.- Aghiotantul meu, precizã Lapºin.- ªi atunci, nenorocitule sublocotenent, n-ai vãzut

cã ticãlosul ãsta fuma în post?- E greºala mea, tovarãºe general de armatã,

exclamã sentinela, revenindu-ºi în fire ºi dându-i dintr-o datã trei grade în plus lui Drînov.

Mãguleala era grosolanã, dar î i conveneadestinatarului ºi Drînov se îmbunã puþin bombãnind:


- Dacã-i greºala ta, du-te-n p. m. O sã-þi verºisângele ca sã-þ i rãscumperi asta. Tovarãºul Revkin,secretarul Comitetului raional (ºi-l arãtã cu degetul peun ins ascuns în spatele ºefului SMERSH-ului), a venitsã ne facã o vizitã. ªi dacã vede el asta, o sã povesteascãtuturor cã în armatã e o bramburealã. Un singur cretinpoate distruge camuflajul unei întregi diviziiprovocându-i pierderea. Ei, sublocotenente, e liniºte peaici?

- Liniºte, tovarãºe general!- Foarte bine, haide înãuntru!

XXXVII

Cãpitanul Miliaga se trezi auzind un zgomot a cãruisemnificaþie, lui, îi scãpa. Se ridicã într-un cot. Nu eranimeni în ºurã. Blonziul o ºtersese. ªi atunci el sã maiîntârzie, sã nu facã la fel? Privi în jur. În plafon era olucarnã. ªi acolo, în grajdul Niurei, fusese o deschizãturãîn plafon. ªi punând toate cutiile una peste alta...

Cinci oameni se nãpustirã în ºurã. Primul era mare,masiv ºi cu o faþã pãtratã. Înapoia lui, la micã distanþã,venea un om slab, urmat de unul încãlþat cu cizme, ºi unulmai mic, cu un fizic ingrat , care-i trezi numaidecâtsimpatia cãpitanului, apoi blonziul. Cel cu cizme înalte,îl intrigã numaidecât pe cãpitan: îi cunoºtea faimosulchip. Desigur, era secretarul Revkin. Sigur cã aceºti nemþinu ºtiau cine-i, cã altfel s-ar fi purtat cu el! ªi cãpitanulsimþi îndatã unde-i salvarea. Avea sã le facã nemþilor unmare serviciu ºi, dupã aceea, poate cã n-aveau sã-l maiîmpuºte. Aºa cã sãri drept spre Revkin.

- Afanasi Petrovici? Zise neîncrezãtor Revkin.Tovarãºe Miliaga?

- Câine de tovarãº, î i spuse surâzând Miliaga.(Apoi se întoarse spre cel mai mare pe care îl bãnuia a fiºeful.) Vã rog bitte sehr ascultaþi meine depoziþia, acest


Scheine ist secretarul de raion Revkin, raionen Fuhrer,verstehen?

- Afanasi Stepanîci, adãugã Revkin din ce în ce maimirat. Ce þi-a venit? Vino-þi în fire, bãtrâne!

- Aºteaptã numai sã vinã alþii la tine; o sã vezi tu!Îþi promit, rãspunse Miliaga.

Revkin, uluit , î l privi pe general, acesta ridicãbraþele spre cer ºi dãdu din cap.

- Ce-i asta, Doamne Dumnezeule...?!Auzind aceste spuse binecunoscute de el, Miliaga

se simþi complet aiurit. Incapabil sã mai înþeleagã ceva,se mulþumi sã se holbeze pe rând la ceilalþi militari. Pede altã parte îl mai durea ºi capul. ªi atunci se nãpustirãînãuntru mai mulþi purtãtori de pistoale. Ploaia fãcea sãle strãluceascã stelele pe cascã. ªi în conºti inþacãpitanului înceþoºatã apãru ca o strãlucire, adevãrul.

- Cine-i ãsta? Întrebã cel mai mare într-o ruseascãireproºabilã.

- Prizonierul, tovarãºe general, rãspunse Bucaºevînaintând spre el. Cãpitanul de Gestapo.

- El ºt ie? Comentã generalul amintindu-ºi deraportul anchetei.

- Gestapoul nu are nimic de a face cu asta, spuseRevkin, care dãdu câteva explicaþi i scurte privindpersoana cãpitanului.

- Dar eu l-am anchetat, remarcã Bucaºev uluit. Mi-a spus cã a împuºcat comuniºti ºi mulþi din cei fãrã partid!

- Chiar cã nu pricep, zise Drînov. Poate c-o sã nespunã acum ºi nouã? Cine eºti tu? Îl întrebã el direct peMiliaga. Miliaga era descumpãnit. Ceilalþi îºi reveniserãdar el nu putea înþelege. Cine erau aceºtia? ªi cine era elînsuºi?

- Ich bin...- Vezi, zise generalul întorcându-se spre Revkin.

Þi-am spus cã-i neamþ.


- Nein, Nein! Strigã Miliaga speriat amestecândtoate cuvintele strãine pe care le cunoºtea. Eu nu-s neamþ,eu nicht neamþ. Eu sunt rus, tovarãºe general.

- Rus de douã feluri, dar, care nu-i în stare sãvorbeascã corect limba!

- Ba da, pot, protestã el cu vehemenþã. Sunt foartecapabil. ªi ca sã-l convingã pe general, strigã:

- Trãiascã tovarãºul Hitler!Desigur voise sã pronunþe alt nume, înse se

înºelase. Tragicã eroare! Dar de la capturarea sa totul ise amestecase în cap. ªi când pronunþase aceastã ultimãfrazã, cãpitanul îºi cuprinse capul în mâini, cãzu, ºiîncepu sã se tãvãleascã pe jos, înþelegând cã era exclusca sã mai fie iertat. De altfel nici el însuºi nu s-ar mai fiputut ierta.

- Împuºcaþi-l! zise generalul fãcând cu mâna ungest caracteristic prin care se încheie orice discuþie.

Doi ostaºi din propria-i gardã î l apucaserã pecãpitan de subþiori ºi-l târârã spre uºã. Miliaga rezistã ºistrigã cuvinte ruseºti amestecate cu unele nemþeºti (limbãpe care o cunoºtea mult prea bine!) ºi vârful metalic alcizmelor sale murdare desena pe pãmântul – unde pleavase amesteca cu pãmântul – douã urme sinuoase.

Unora dintre cei ce-l priveau, le era milã de el.Chiar sublocotenentul Bucaºev avea inima strânsã, deºiîn ochii lui – pe plan intelectual – cãpitanul ºi-ar fimeritat soarta.

Cât despre ºeful SMERSH-ului, el credea,privindu-ºi ultima datã colegul: „Ce idiot eºti cãpitane!Ce idiot!”

ªi astfel muri ca un idiot , în urma unei pureneînþelegeri, cãpitanul Miliaga, el, care pânã nu de mult,terorizase tot raionul. Cãci, dacã ar fi analizat corectsituaþia, s-ar fi pus el sã invoce Gestapoul rus? Sã strigeHeil Hitler! Stalin Kaputt! ºi alte lozinci antisovietice?Pentru nimic în lume. ªi ar fi fost considerat ºi azi ca un


patriot de prima mânã. Sau poate c-ar fi ajuns pânã lagradul de general ºi s-ar f i bucurat de o pensieconfortabilã, petrecând zise întregi la jocul de dominocu amicii sãi, pensionari ºi ei, ar fi þinut conferinþe prinbirourile din blocurile cartierului sãu ºi ar fi bãgat încapul tinerilor noþiuni de patriotism, de bunã purtare ºide moralã. Ba chiar i-ar f i învãþat sã fie plini deintransigenþã faþã de toate ideologiile strãine.

XXXVIII

Cionchin habar nu avea de felul primejdiei care-lpândea; ba chiar se îndoi c-ar fi putut avea neplãceri înurma evadãrii cãpitanului Miliaga.

ªi de aceea, cu puþin înainte de rãsãritul zorilor,profitând de un moment când toþi, Niura ºi prizonierii,dormeau profund, îºi deschise rucsacul ºi se schimbã.Apoi mai cãutã printre lucruri sã vadã ce ar fi putut lãsaca amintire tovarãºei sale, dacã s-ar fi întâmplat vreonenorocire.

„Lucrurile” sale nu erau mare lucru. În afarã derufãrie, avea moletiere de schimb pentru iarnã, ac ºi aþã,un creion ºi, învelite într-un jurnal, ºase poze cu bustullui. Tovarãºii lui de regiment se fotografiau pentru a leface plãcere familiilor sau prietenei. Cionchin, el nu aveape nimeni, ºi le pãstrase pe toate ºase. Scoase însã dingrãmadã, pe cea care era deasupra ºi o apropie de lampã.Îºi contemplã efigia ºi în general pãru satisfãcut de ea.Furierul Trofimovici îl pozase – cu ajutorul unui cadruspecial – pe un fundal de care de luptã (înaintând în jos)ºi de avioane (care zburau în sus).

Cât despre capul lui Cionchin, el era înconjurat deo aurã purtând inscripþia „Amintire din Armata Roºie”.

Cocoþat pe colþul mesei ºi sugându-ºi creionul, seîntreba ce dedicaþie sã punã pe document. Pe urmã îºiaminti de un text care îi fusese recomandat chiar de


Trofimovici. Cu limba scoasã, caligrafie cu litere de tiparºi de inegalã mãrime, poemul urmãtor:

„Ochii tãi cu flacãrã atât de blândã,Sã atingã portretul pe care-l vezi!ªi poate cã atunci în sufletul tãu,Va renaºte amintirea mea”.Pe urmã adãugã: „Niurei B. din partea lui Ivan Ci.,

în amintirea zilelor petrecute împreunã”.Bãgã apoi creionul în buzunar ºi puse fotografia

pe prichiciul ferestrei.Afarã acum era luminã ºi ploaia pãrea sã fi încetat.

Ar fi trebuit s-o trezeascã pe Niura ºi sã doarmã ºi elpuþin, pentru cã venea curând ºi ora când trebuia sã ducãprizonierii la câmp. I-ar fi trebuit atunci sã fie foarte atentpentru ca nu cumva prizonierii sã-ºi imite ºeful.

Nu-i venea uºor s-o trezeascã pe Niura, din maimulte motive ºi pentru cã-i era ºi milã de ea. Trãiauîmpreunã de atâta vreme ºi avusese de suportat atâteadin pricina greºelii sale. O insultase de atâtea ori fãrã caea sã cârteascã. O singurã datã însã îi sugerase timid cãn-ar fi fost rãu sã-ºi legalizeze legãtura, dar el dãduseînapoi pe motivul cã un soldat nu avea dreptul de a seînsura fãrã autorizaþia comandantului de unitate. Eraadevãrat, dar, pe drept cuvânt, pricina nu era autorizaþia,ci faptul cã Cionchin nu se putea decide oricum.

Ivan se apropie de Niura ºi-i atinse uºor umãrul.- Niurc, ei, Niurc! Spuse el cu tandreþe.- Ei, ce-i? bombãni Niura (tresãrise ºi-l privea

nãucã).- Ar trebui sã mã înlocuieºti un pic, pricepi? Nu

mã mai þin picioarele de somn.Niura ascultãtoare, se dãdu jos din pat, îºi trase

cizmele, luã puºca ºi se aºezã lângã uºã.Fãrã a se dezbrãca, Ivan se culcã. Perna încã era

caldã. Închise ochii. Conºtiinþa sa încã mai plutea întrevis ºi viaþã. Când auzi un sunet straniu cu zgomote de


. Urmã o deflagraþie ºi geamurile zbârnâirã. Ivan îºi veniîn fire ºi se aºezã în fund pe pat. Svinþov ºi Edrionocovse trezirã. Niura nu se miºca dar era înmãrmuritã deteamã.

- Niurca! ªopti Ivan.- Da! Ce-i? ºopti ºi ea la rându-i.- Ce se petrece.- Cred cã se trage.Rãsunã o nouã împuºcãturã în cealaltã parte a casei.

ªi Cionchin tresãri.- Doamne, facã-se voia ta! Oftã Niura.Se trezirã ºi ceilalþi prizonieri. Doar locotenentul

Filipov continua sã mestece ceva în somn.Svinþov, ridicat într-un cot, privea când la Niura,

când la Cionchin.- Niura, zise Ivan trãgându-ºi repede bocancii. Dã-

mi puºca ºi ia ºi tu un revolver din sac.ªi fãrã sã-ºi mai punã moletierele, ieºi în curte.

Acolo era noroi, tãcere, ºi ploaia încetase. Cu aripile-igroteºti, larg întinse, avionul era tot la locul lui.

Cionchin privi în jur ºi, cam la douã sute de metridincolo de garduri, zãri niºte soldaþi.

- ªi asta ce-o mai fi? Se gândi el aiurit. Iar pecãldura asta de unde o mai fi ºi ningând? Mai vãzu însãatunci cã soldaþii veneau spre el. Cionchin se mirã ºi maitare ºi privi mai atent. Atunci înþelese cã nu erau soldaþicei ce veneau spre el ci o masã umanã. El nu ºtia cã eraun detaºament de ºoc care avea misiunea de a hãrþuiinamicul cu sticle incendiare în vederea pregãtirii deartilerie.

Când îl echipaserã, vãzuse el la magazin cã lipseaupelerine ºi li se daserã combatanþilor camuflaje de iarnã(acum le purtau din pricina vremii rele).

„Nemþii!” se gândi Cionchin. În acelaºi timp rãsunão împuºcãturã ºi un glonþ îi trecu pe lângã urechi. Ivan


se piti, se târî prin noroi pânã la piciorul drept al trenuluide aterizaj ºi înghesui puºca între picior ºi roatã.

- Ei, predaþi-vã! Strigã cineva din parteapelerinelor albe.

- „Ruºii nu se predau niciodatã!” vru sã strigeCionchin, dar nu îndrãzni. Îºi puse obrazul lângã patulpuºtii ºi, în loc de rãspuns trase la întâmplare. ªi asta fuca un semnal. Împuºcãturile rãsunarã de peste tot ºigloanþele ºuierarã peste Cionchin. Unele loveau avionul,descoseau garnitura ºi se ciocneau de motor. Cionchinse fãcu una cu pãmântul. Grijuliu sã-ºi economiseascãmuniþia, trãgea ºi el din când în când la-ntâmplare. Dupãce terminã primul încãrcãtor, luã un altul. Gloanþelecontinuau sã ºuiere, unele pe deasupra capului. „Dacãmi-ar fi dat aghiotantul mãcar o cascã!” se gândi el cupãrere de rãu, dar n-avu timp sã-ºi continue gândul cãciun corp moale se lovi de al lui. Tresãri, apoi întoarse uºorcapul ºi deschise un ochi. Era Niura care tocmai seaºezase lângã el. Una cu pãmântul, ca el, ea trãgea cudouã pistoale deodatã. Sacul cu pistoale era pus ceva maideparte.

- Niurc? Zise Cionchin împingând-o încolo.- Ce-i?- De ce i-ai lãsat acolo?- Nu te teme, zise Niura apãsând deodatã pe douã

trãgace. I-am închis în pivniþã ºi-am bãtut o scândurã înuºã. Oo! priveºte!

Ivan ridicã uºor capul. Albii înaintau în salturi.- N-o sã le venim de hac aºa, zise Cionchin.- ªtii sã foloseºti o mitralierã? Întrebã Niura.- ªi de unde s-o iau?- Din carlingã, Doamne Dumnezeule!- Da, ºi eu mã gândisem.Cionchin sãri, dãdu cu capul de o aripã ºi, ascuns

în dosul fuselajului, smulse sforile capotei. Se cãþãrã peo aripã ºi, înainte ca albii sã fi putut trage, el ºi ajunsese


în cabina-carlingã din spate. Acolo era într-adevãr omitralierã pe afet cu încãrcãtorul complet. Cionchinapucã mitraliera de mânere; din pãcate, era imobilã,turela ruginise de ploaie ºi de nefolosire.

Încercã el s-o miºte cu umãrul dar degeaba. Atuncicãzu ceva greu pe o aripã superioarã fãrã sã explodeze.ªi faptul se repetã de douã ori apoi se revãrsã un potoppe marginile aripilor cu un zgomot de sticlã spartã ºimiros de petrol.

Cionchin scoase capul ºi vãzu un nor de sticle plinecu un lichid gãlbui care zburau spre el. Zvârlite de dupão clãdire, cele mai multe se spãrgeau în noroi ºi numaiunele îºi atingeau obiectivul, rostogolindu-se pe aripi ºilovindu-se de motor (se vãdise mai târziu cã cei ce-iinstruiserã pe soldaþii anticar din trupa de ºoc uitaserãsã le spunã cã sticlele trebuiau mai întâi aprinse ºi apoizvârlite, de aceea le zvârleau ei cum apucau).

Niura apãru într-o parte dincolo de aripã.- Niura, ascunde-te, or sã te omoare!- Dar de ce-ºi aruncã sticlele? Îi strigã ea la ureche

în timp ce ºi trãgea.- Ce-þi pasã, Niurca, o sã le adunãm dupã aceea! Îi

rãspunse el adãugând: Uite, Niurca, ce-o sã faci: prindeavionul de coadã ºi roteºte-l în diferi te direcþi i . Aiînþeles?

- Înþeles, strigã Niurca.

IXC

În tot acest t imp, generalul Drînov, închis înadãpostul sãu cu triplu acoperiº de protecþie, observa ceeace se petrecea prin periscop. ªi nu cã fusese atunci laº –îºi arãtase bravura în nenumãrate ocazii – dar se gândisecã-n acel moment era mai bine pentru un ofiþer superiorsã stea la adãpost ºi sã se deplaseze doar într-un vehicul


blindat. ªi vãzu prin periscop cã trupele sale înaintau spreizba din capul satului, la-nceput târându-se apoi sãrind.Se trãgea ºi de acolo, dar nu prea tare. Drînov stabilicomunicarea cu comandantul batalionului de atac ºi-idãdu ordin sã înceapã operaþiunile.

- La ordin, tovarãºe! Rãspunse în receptorcomandantul de batalion.

ªi pe front se mãri activitatea; soldaþii din unitateade ºoc se târau ºi generalul îi vãzu apoi ridicându-se unulcâte unul zvârlind ceva din braþe. Ghici cã erau sticle;dar de ce nu vedea flãcãri?

Îl chemã pe comandantul batalionului.- De ce nu ard sticlele?- Nu ºtiu, tovarãºu’!- Cel puþin le-au aprins? Adãugã generalul ridicând

tonul.În receptor se auzea comandantul respirând din

greu.- Te întreb, repetã Drînov fãrã sã aºtepte rãspuns;

le-au aprins sau nu?- Nu, tovarãºe general.- De ce?- Nu ºtiam, tovarãºu’, mãrturisi comandantul dupã

o clipã de tãcere.- O sã ºtii tu la tribunal, îi promise generalul. Cine,

dintre cadre, e pe lângã tine?- Sublocotenentul Bucaºev.- Dã-i lui conducerea batalionului ºi tu retrage-te!- Da, sã trãiþi, tovarãºu’, rãspunse ascultãtor cu o

voce abãtutã.ªi atunci începu sã þãcãne mitraliera. Generalul se

mirã ºi, azvârlind receptorul, se nãpusti spre periscop.Linii le de atac se fãcuserã una cu pãmântul;

combatanþii detaºamentului de ºoc, ascunºi în teren,dãdeau înapoi. Pelerinele lor nu mai erau prea albe sau,


pentru a fi mai drepþi , nu mai erau deloc albe ºiconstituiau un foarte bun camuflaj.

Deplasând periscopul ceva mai la stânga, generalulvãzu cã mitraliera în acþiune era cea a unui avion care,miºcat de o forþã de neînþeles, se rotea pe loc.

- Pentru numele lui D.....! exclamã generalul uluitºi încã ºi mai mirat, dupã ce-ºi puse imaginea la punct.

O fãpturã care aparþinea în mod vizibil sexuluifeminin, îmbrãcatã cu o rochie pestriþã, cu o pufoaicã,deschisã, ºi cu fular, manevra avionul þinându-l de coadã.ªi, pe aceastã coadã, generalul distinse clar forma uneistele. „Or fi ai noºtri?” se gândi el rapid. Imposibil! Nuera decât un subterfugiu clasic. ªi þãranca învârtea precisavionul ca sã-i deruteze.

Reveni apoi la telefon ºi-l chemã pe comandantulregimentului.

- Ascultã, doiule! Aici e unul, rãspunse el. Câteobuze avem de fiecare tun?

- Unul singur, tovarãºe, unul.- Foarte bine, zise numãrul unu. Dã ordin sã fie

trase mortierele pânã la acele latrine unde-i scris ceva înlimbã strãinã ºi spune-le sã tragã direct ºi razant.

- Dar acolo-i mitraliera, tovarãºe unu.- Ei ºi?- Nu te poþi apropia de ea. Trage într-una. O sã

moarã oamenii.- Sã moarã! Tunã genralul . Uite unde era

umanistul! Rãzboiul e fãcut ca sã moarã oamenii. Sã fietrase mortierele, îþi ordon!

- La ordin, tovarãºe unu!Respingând atacul, Cionchin îºi luã degetele de pe

trãgaci ºi, dupã atâta foialã, se lãsã o liniºte de mormânt.În faþã, nimeni nu mai trãgea.

- Niurca! Exclamã Ivan, privind înapoia lui.


- Ce-i? (Niura era lipitã de coadã, respirând greu,cu faþa roºie ºi transpiratã ca ºi cum ar fi venit de la baiade aburi).

- Trãieºti?! Zise Cionchin surâzându-i. Odihneºte-te puþin.

Se luminase bine ºi dist ingea clar soldaþi i înpelerinele murdare, cei care aruncaserã sticlele ºi peceilalþi, mult mai numeroºi, în mantãi gri. Toþi erau culcaþila pãmânt, nemiºcaþi, ºi se pãrea cã pericolul era pe calede dispariþie.

Undeva un cocoº cânta de mama focului. Î irãspunse un altul, apoi altul...

„Ce voce puternicã!” se gândi Cionchin fãrã aremarca cã artileriºtii, protejaþi de latrinele lui Gladiscev(acelea pe care scrisese acel Water-closet), îºi trãgeautunurile de 45.

- Niurca, spuse duios Ivan, te-ai odihnit puþin?- De ce-ntrebi? (Niura îºi ºterse faþa cu capãtul

fularului.)- Ar trebui sã mergi sã cauþi niºte apã. Mi-e sete.

Dar fugi cã ar fi în stare sã te împuºte.Aplecatã de spate, Niura se repezi spre casã.

Rãsunã o împuºcãturã întârziatã, dar ea era în afarapericolului.

Intrând nãvalnic în izbã, aruncã o privire sprechepengul pivniþei: din acest punct de vedere, totul erabine; prizonierii stãtuserã închiºi acolo foarte liniºtiþi.

Niura scoase apã din gãleatã, dar în acelaºi timprãsunã o explozie atât de asurzitoare cã podeaua seclãtinã sub ea. Cãzu ºi vãzu geamurile fãcându-se þãndãri.

XC

Tunul, cu unicul sãu obuz, trãsese direct în obiectiv.Combatanþi i stãteau în continuare la pãmânt, înaºteptarea unei riposte inamice (dar asta nu venea).


Sublocotenentul Bucaºev, care avea acum funcþiade comandant al primului batalion, cãzu în patru labe.

- Pentru patrie! Strigã el cu o voce pe care emoþiao înãsprise. Pentru Stalin! Uraa! Se ridicã apoi dintr-unsalt ºi începu sã fugã prin iarba umedã agitându-ºipistolul. Pentru o clipã, inima pãru cã-l lasã; avu impresiacã-i singur, fãrã nimeni în urma lui. Dar, îndatã dupãaceea, auzi un „Uraa” puternic ºi rãpãitul a zeci debocanci. Vãzu atunci ºi pe al doilea batalion care alergaîmprãºtiat pe uliþa satului scoþând ºi el un „Uraa!” în timpce al treilea batalion, dupã ce ocolise satul pe jos, seapropia dinspre râu.

Sublocotenentul Bucaºev, încadrat de vulturii sãi,trecu primul gardul ºi se nãpusti în grãdinã. Ajuns acolo,nu putu sã-ºi creadã ochilor. În loc de grãmezi de cadavreinamice ºi de soldaþi panicaþi, gata sã se predea, vãzu unavion fãcut bucãþi ºi al cãrui plan superior, drept, tãiatde o schijã, nu se mai þinea decât în niºte fire subþiri deoþel, în timp ce coada se clãtina singurã la câþiva metrimai încolo. Nu departe de avion, pe pãmântul desfundat,zãcea un soldat cu însemne albastre pe guler. Deasupralui, o femeie în pufoaicã descheiatã ºi cu pãrul despletit,ofta.

Bucaºev se opri. Soldaþii la fel. Ultimii se ridicauîn vârfurile picioarelor pentru a vedea mai bine scenadin faþa lor. Sublocotenentul îºi scoase casca ºi soldaþiiîi urmarã exemplul.

Colonelul Lapºin se apropie ºi el ºi-ºi scoase casca.- Care-i numele acestui soldat al Armatei Roºii? O

întrebã el pe femeie.- E Cionchin. Vania, soþul meu, zise Niura plângând

în hohote.Se apropie uruind ºi un vehicul blindat. Purtãtori

de pistoale automate îi fãcurã loc generalului care ieºisegreu din maºinã. Se demontase o parte din gard ca sã-lfacã sã nu-ºi ridice piciorul. Cu mâinile la spate, generalul


nu se grãbea. Vãzându-l pe Cionchin întins pe jos, îºiscoase ºi el încet cãciula de pe cap.

Colonelul Lapºin alergã ºi-i dãdu raportul.- Tovarãºe general, zise el, misiunea constând în

lichidarea bandei lui Cionchin a fost executatã!- El e Cionchin? Întrebã Drînov.- Da, tovarãºe general, el e Cionchin.- ªi unde-i banda lui?Colonelul întoarse capul cu un aer dezamãgit. În

aceeaºi clipã, uºa izbei se deschise ºi un grup de soldaþiînarmaþi scoaserã de acolo oameni îmbrãcaþi în uniformegri ºi legaþi la mâini.

- Iatã banda! Zise unul dintre soldaþi.- Banda? Ce bandã? Întrebã Revkin, care tocmai

apãruse. Sunt tovarãºii noºtri.- Dar cine a vorbit de bandã, acuzându-i de aºa

ceva? Întrebã generalul. ªi-ºi aruncã privirea spre grupulde soldaþi strânºi acolo. Se fãcu o confuzie printre ei ºisoldaþii se dãdurã înapoi cãutând sã se ascundã unul înspatele celuilalt.

- Sã fie dezlegaþi! Îi porunci generalul coloneluluiLapºin.

- Dezlegaþi-i! le ordonã sublocotenentul Bucaºevsoldaþilor.

- Dar totuºi , unde-i banda? Insistã generalulîntorcându-se spre Revkin.

- Pe el trebuie sã-l întrebaþi , zise Revkinîntorcându-se spre preºedintele Golubiev. (Acesta veniseîn spatele lui cu ºareta cu douã roþi.) Ivan Timofeevici!Îi strigã el. Unde-i banda?

Golubiev legã calul de gard, ºi veni spre ei.- Ce bandã? Zise el aruncând o privire jalnicã spre

cel cu care bãuse seara un pahar.- Dar uite, reluã Revkin, aminteºte-þi: eu þi-am

telefonat în legãturã cu niºte tovarãºi. ªi tu mi-ai rãspuns:Cionchin cu banda lui de ciraci.


- Eu n-am zis: cu ciracii sãi, ci cu ciraca lui, femeiasa. Uite-o, e Niura.

Auzindu-ºi numele, Niura oftã ºi mai ºi. O lacrimãîi cãzu lui Cionchin pe obraz ºi fu atât de fierbinte cãomul tresãri ºi deschise ochii.

Un murmur se auzi printre soldaþi: E viu! Viu!- Vaniuºa! Strigã Niura. eºti viu?ªi se puse sã-l acopere cu sãrutãri. Cionchin îºi

frecã tâmpla.- La naiba, cred c-am dormit o bucatã, zise el c-un

aer cã nici lui nu-i venea sã creadã. (ªi zãri deodatãdeasupra lui un numãr mare de feþe curioase. Se forþã ºi-ºi opri privirea asupra unuia dintre ei, omul cu cãciulade oaie.)

- Cine-i? o întrebã el pe Niura.- Habar n-am, zise ea. Pare un ºef dupã cum aratã.

Grad, dar nu mã pricep.- Dar e un general, Niurca, zise Ivan dupã o clipã

de gândire.- Da, sunt general, puºtiule, zise cu voce blândã

omul cu cãciula de oaie.Cionchin privi neîncrezãtor.- Niurca, întrebã el neliniºtit, nu cumva aiurez?- Nu, Vania, te-ai trezit.Cionchin nu o crezu deloc, dar se gândi cã un

general rãmâne un general ºi-i convenea, chiar în vis, sãi se adreseze cum se cuvenea. Pipãi pe pãmânt ºi, gãsindu-ºi ºapca aflatã nu departe de el, ºi-o trase pe urechi. Peurmã se ridicã în picioare clãtinându-se încã, ºi, cu ouºoarã ameþealã ºi un pic de greaþã, salutã ºi dãduraportul:

- Tovarãºe general, spuse el, înghiþind în sec, încursul absenþei voastre, nici o prezenþã...

Neºtiind cum sã continue, tãcu ºi, clipind repede,îºi opri apoi privirea pe general.


- Ascultã, puºtiule, zise generalul nepunându-ºicãciula pe cap. E adevãrat cã tu singur te-ai bãtut cu unsingur regiment?

Cionchin îºi trase burta ºi-ºi umflã pieptul.- Nu chiar singur, tovarãºe general!- Aa, nu erai singur? (Generalul era totuºi

mulþumit.) ªi cu cine, deci?- Cu Niurca, tovarãºe general! Strigã Cionchin

care-ºi revenea treptat.Soldaþii izbucnirã în râs.- Cine râde? Întrebã furios generalul. ªi fulgerã

mulþimea din priviri (nu se mai râdea). N-aveþi de ce,bandã de c. . . . .! (ºi generalul fãcu uz atunci de toateexpresiile din repertoriul sãu militar). Peºti ordinari! Unregiment întreg sã nu-i poatã veni de hac unui cãcãciosde soldat! Tu, Cionchin, þi-o spun deschis, eºti un erou,chiar dacã la prima vedere, eºti abia „jumãtate de porþie”.ªi în numele Înaltului Comandament, Doamne.. . î þ iexprim recunoºtinþa mea ºi-þi dau o medalie.

Generalul îºi vârî mâna sub þinuta de luptã, scoaseo decoraþie pe care o avea asupra lui ºi-o fixã pe tunicalui Cionchin.

Înþepenit în poziþie de drepþi, Cionchin se chiorî lamedalie ºi-ºi îndreptã privirea spre Niura. Pãcat cã numã pot ºi fotografia, se gândi el, cãci nimeni nu o sãcreadã pe urmã cã generalul însuºi mi-a dat decoraþia.Îºi aminti de Samuºkin, aghiotantul lui Pescov ºi defurierul Trofimovici. Acum ar fi vrut el sã-l vadã ãºtia!

- Tovarãºe general, vã cer permisiunea de a vorbi!Spuse deodatã locotenentul Filipov salutându-l cu un aertâmp.

Generalul tresãri ºi-l privi indispus pe locotenent.De abia-l dezlegaserã ºi iatã cã se amesteca peste tot.

- Ei, zi! Spuse stânjenit generalul.


- Vã rog sã luaþi cunoºtinþã de aceastã hârtie! ªilocotenentul desfãºurã o foaie de hârtie gãuritã în colþuldrept de jos. Generalul luã hârtia ºi o citi pe-ndelete.

Cu cât citea, cu atât îºi încreþea fruntea.Era un mandat de arestare pe numele lui Cionchin

Ivan Vasilievici, trãdãtor de patrie.- ªi unde-i plicul? Întrebã generalul sperând cã

hârtia nu fusese emisã dupã reguli.- Strãpuns de un glonþ în timpul luptei, rãspunse

demn locotenentul (ºi plecã ochii).- Da, da, bine... zise el. Dacã-i aºa, desigur... n-am

nici un motiv sã nu vã cred. Procedaþi conforminstrucþiunilor.

Se depãrtã apoi lãsând loc locotenentului. Acestaînaintã cu paºi mari spre Cionchin ºi-ºi puse douã degete,ca un fel de pensetã, pe decoraþia sa. Cionchin se dãduînapoi instinctiv, dar era prea târziu. Locotenentul îismulse dintr-o datã medalia cu o bucatã de tunicã.

- Svinþov! Nemernicule! Ordonã el. Ia-n primireprizonierul.

Cionchin fu apucat de coate. Soldaþii murmurarã.Nimeni nu pricepea nimic.

Amintindu-ºi cã un ºef militar trebuia sã fie ºi uneducator, Drînov se întoarse apoi spre soldaþi ºi spuse:

- Tovarãºi de luptã, ordinul meu privind decoraþiasoldatului de gradul doi, Cionchin, e anulatã. Cionchineste un trãdãtor de patrie. El a fãcut pe eroul pentru a neînºela buna credinþã. Aþi înþeles?

- Înþeles! strigarã soldaþii nu prea convinºi.- Colonel Lapºin, zise generalul, strângeþi rândurile

ºi duceþi oamenii.- La ordin, tovarãºe general!Colonelul Lapºin fugi pânã la drum ºi acolo din

poziþie de drepþi, cu spatele întors spre sat ºi degetul lavipuºcã, strigã:


- Regiment! Grupaþi-vã pe batalioane! În rânduripe trei, adunarea!

În timp ce regimentul se aduna pe drum, generalulluã loc, cu Revkin, în maºina blindatã ºi se îndepãrtarã.Golubiev fãcu ºi el, prudent, la fel.

Regimentul fu în fine format; ocupa toatã uliþadintr-un gard în altul.

- Regiment alinierea! Comandã colonelul. Drepþi!La porunca mea cu cântecul înainte (colonelul fãcu opauzã) ... marº!

Cizmele tropãirã pe drumul desfundat ºi, cu voceascuþi tã, primul cântãtor îºi luã avânt din mijloculrândurilor:

„Peste munþi ºi vãi, cãlãrind,Trecea un cazac prin Caucaz...”ªi sute de gâtlejuri preluarã cântecul:„Peste munþi ºi vãi, cãlãrind...”Alergând din toate pãrþi le satului , copii i se

ciondãneau ºi-ncercau sã þie pasul. Femeile îºi fluturaubatistele ºi-ºi ºtergeau lacrimile.

În coadã, o iapã ºchioapã trãgea tunul de 45, pecare-l urma în cãrucior Ilia Jikin, invalidul din rãzboiulcivil , purtând pe cap ºapca de t ip Budionîi . Escortãregimentul pânã în mijlocul satului, pe urmã fãcu unsemn de adio ºi se întoarse.

Puþin dupã plecarea regimentului, locuitorii dinCrasnoie vãzurã camioneta pãrãsind grãdina luiCionchin. Locotenentul era aºezat în faþã cu ºoferul. Alþipatru îl þineau pe Cionchin de braþe, stând în picioare, înmijlocul cutiei, ºi neîncercând deloc sã le scape.

Oftând ºi poticnindu-se, Niura alerga în urmacamionetei. Baticul îi cãzuse pe umeri ºi pãrul îi eradespletit.

Pentru a pune capãt acestei scene revoltãtoare,locotenentul îi porunci ºoferului sã accelereze. Niura semai poticni o datã ºi cãzu. Culcatã pe jos, ea încã mai


întindea braþele în direcþia maºinii care se depãrta.. .Cionchin simþi cã i se strânge inima de milã. Încercãatunci sã scape, dar nici poveste; îl þineau prea tare.

- Niura! strigã el zbãtându-se din toate puterile. Nuplânge, Niurca, voi reveni.

La cãderea nopþii, paznicul de depozit, Gladiscev, ieºidin casã sã inspecteze terenul de luptã. Traversând un câmpcare fusese cosit, dincolo de colinã, cam la un kilometru ºijumãtate de sat, gãsi un cal ucis de un glonþ rãtãcit. Gladiscevse gândi mai întâi cã acest cal venea dintr-un alt sat, darexaminându-l mai de aproape îl recunoscu peOssoaviakhim. Calul fusese evident ucis. I se putea vedealângã ureche tãietura neagrã a rãnii. Un firicel de sângeuscat îi cursese în lungul gâtului. În picioare ºi deasupracalului mort, Gladiscev oftã prosteºte. La ce bun sã nege;era adevãrat, crezuse visul sãu straniu. Nu de tot, desigur,dar cât de cât, crezuse totuºi. Coincidea întru totul, încât îifusese greu sã nu simtã niºte îndoieli în convingerile sale,fireºte, fãrã urmã de misticism. Or, sã le povesteascã, sefãcea de ruºine ºi de râs...

Gladiscev observã atunci, deodatã, cã acel cal nuera potcovit la un picior din faþã.

- Asta mai lipsea! bombãni el. (Se aplecã ºi fãcu oa doua descoperire. Sub potcoava de la pãmânt, era obucatã de hârtie. Cuprins de un ciudat presentiment,Gladiscev luã hârtia, o apropie de ochi ºi rãmaseînmãrmurit.)

În ciuda penumbrei credcânde ºi a vãzului sãu, carenu era prea faimos, selecþionatorul autodidact descifrã ofrazã scrisã grosolan, un scris de ºcolar (cuvintele abiase vedeau de sub stropii de noroi ºi sânge):

- „Dacã mor, cer sã fiu considerat drept comunist”.- Doamne! exclamã Gladiscev (ªi pentru prima

oarã, dupã atâþia ani, îºi fãcu semnul crucii.).



Cuprins

PRIMA PARTE .................................................................................... 5I ............................................................................................................. 5II ......................................................................................................... 14III ........................................................................................................ 21IV ........................................................................................................ 24V ......................................................................................................... 30VI ........................................................................................................ 35VII ...................................................................................................... 47VIII ..................................................................................................... 50IX ........................................................................................................ 55X ......................................................................................................... 60XI ........................................................................................................ 64XII ...................................................................................................... 72XIII ..................................................................................................... 83XIV ..................................................................................................... 94XV .................................................................................................... 104PARTEA A DOUA ......................................................................... 106I ......................................................................................................... 106II ....................................................................................................... 109III ...................................................................................................... 112IV ...................................................................................................... 114V ....................................................................................................... 119VI ...................................................................................................... 123VII .................................................................................................... 129VIII ................................................................................................... 133IX ...................................................................................................... 135


X ....................................................................................................... 137XI ...................................................................................................... 138XII .................................................................................................... 141XIII ................................................................................................... 143XIV ................................................................................................... 145XV .................................................................................................... 152XVI ................................................................................................... 155XVII ................................................................................................. 164XVIII ................................................................................................ 181XIX ................................................................................................... 185XX .................................................................................................... 189XXI ................................................................................................... 194XXII ................................................................................................. 195XXIII ................................................................................................ 197XXIV ................................................................................................ 200XXV ................................................................................................. 210XXVI ................................................................................................ 213XXVII .............................................................................................. 218XXVIII ............................................................................................. 218XXIX ................................................................................................ 220XXX ................................................................................................. 226XXXI ................................................................................................ 229XXXII .............................................................................................. 232XXXIII ............................................................................................. 235XXXIV ............................................................................................. 239XXXV .............................................................................................. 244XXXVI ............................................................................................. 246XXXVII ........................................................................................... 250XXXVIII .......................................................................................... 253IXC ................................................................................................... 257XC .................................................................................................... 260



CÃRÞI APÃRUTE LA EDITURA SCARA

***, Ortodoxia ºi internaþionalismul religiosSlobodan Mileusnici, Ruinele Ortodoxiei, Iugoslavia 1991 - 2000***, ROMFEST 2000 – Întâlnirea românilor de pretutindeni (catalog

cu conferinþele ºi studiile manifestãrii)Corneliu Zelea Codreanu, Pentru LegionariPãrintele Nicolae Grebenea, Amintiri din întunericDumitru Bordeianu, Mãrturisiri din mlaºtina disperãriiPãrintele Liviu Brânzaº, Raza din catacombãRadu Gyr, Poezii/Pesme, ediþie bilingvãConstantin Papanace, Mica antologie aromâneascãFritjof Tito Colliander, Calea AsceþilorIvan Ostrumov, Istoria Sinodului Ferara – FlorenþaFirmilian Gherasim, Ion Vlãducã, Ortodoxia ºi eroarea evoluþionistãPãrintele Cleopa, Predici la Duminicile de peste anFritjof Tito Colliander, Credinþa ºi trãirea OrtodoxieiNae Ionescu, Constantin Papanace, Destinul unei generaþiiIonel Zeana, Vulturii Pindului – Roman istoricMircea Eliade, Salazar ºi revoluþia în Portugalia

ÎN PREGÃTIRE LA EDITURA SCARAFlorin Stuparu, 1848. Anarhia democraticãSCARA, revista de oceanografie ortodoxã, Treapta a VIII-aSfântul Iustin Popovici, Biserica Ortodoxã ºi ecumenismulTeodorit, Episcop al Kirului, Zece cuvinte despre dumnezeiasca PronieFlorica Elena Laurenþiu, Poveºtile Cocostârcului AlbSfântul Nicolae Velimirovici, OmiliiSfântul Ioan Damaschin, Logica (Dialectica)

Vladimir Voinovici - Nemaipomenitele Ispravi Ale Soldatului Cionchin

Documents