vitaminele

Vitaminele sunt substanțe chimice organice necesare în cantități mici pentru ca organismul să fie sănătos. Majoritatea vitaminelor nu pot fi sintetizate de către organism, deci ele trebuie obținute din alimentație.

Termenul de vitamine nu cuprinde alți nutrienți esențiali cum ar fi mineralele, acizii grași esențiali sau aminoacizii esențiali.

Suplimentarea cu vitamine este larg răspândită în ziua de azi. Multor alimente li se adaugă vitamine în plus față de ce conțin inițial în timpul procesului de fabricație. Una din problemele suplimentării cu vitamine este faptul că multe dintre ele cresc în mod semnificativ apetitul. În ziua de astăzi, obezitatea este o problemă serioasă, iar suplimentarea cu vitamine o poate crea sau accentua. Există oameni care au devenit obezi din cauza suplimentării cu vitamine în copilărie sau adolescență.

Termenul de vitamină a fost folosit pentru prima dată de biochimistul polonez Casimir Funk în 1912. Vita, în limba latină, înseamnă viață, iar sufixul -amină este pentru amine; la momentul respectiv se credea că toate vitaminele sunt amine. Acum însă se știe că nu este așa.

ClasificareS-a încercat o clasificare în funcție de mecanismul de acțiune, deși nu este pe deplin cunoscut pentru toate vitaminele. Multe vitamine funcționează ca atare sau după o prealabilă biotransformare, formând coenzime ale unor enzimespecifice (toate vitaminele B, biotina, vitaminele A și K). Altele acționează pe căi asemănătoare hormonilor (D și A). Unele (vitaminele C și E) funcționează ca sisteme antioxidante față de peroxizii nocivi. Vitaminele A (retinalul, acidul retinoic) au modalități particulare de acțiune. O clasificare mai veche împărțea vitaminele în 2 mari clase, în funcție de solubilitatea lor: - vitamine hidrosolubile (solubile în apă),din care fac parte toate vitaminele B, biotina, acidul ascorbic; - vitamine liposolubile, insolubile în apă, solubile în lipide (grăsimi), din care fac parte vitaminele A,D,E și K. Există o serie de substanțe, numite antivitaminecare prezintă o acțiune antagonistă vitaminelor și care produc efectele avitaminozelor respective. În principiu fiecare vitamină poate avea una sau mai multe antivitamine.

SOLUBILITATE: LIPOSOLUBILE : A, D, E. K (solubile în grăsimi). HIDROSOLUBILE: COMPLEXUL B , VITAMINA C (solubile în apă).

MECANISM DE ACȚIUNE

EFECT NUCLEAR – actionează influențînd transcripția ADN : vitamina A și vitamina D. EFECT MEMBRANAR- împiedică acțiunea unor radicali liberi în organism vitamina E, vitamina C. TRANSFERAREA UNOR GRUPĂRI FUNCȚIONALE (CO2, CH3, NH2) vitaminele B1, B6, B12, BIOTINA, ACID FOLIC. TRANSFER DE ELECTRONI : Vitamina PP, vitamina B2, vitamina K.

VITAMINELE HIDROSOLUBILE

Din această clasă fac parte compuși polari, solubili în apă, dar cu structuri și funcții biochimice foarte diferite.Un număr dintre ele alcătuiesc grupul vitaminelor B, prezente în drojdie, în semințe de cereale, în ficat. Lipsa de aport prin alimentație, provoacă stări de policarență și nu de hipovitaminoză anume. Sunt absorbite la nivelul intestinului subțire, trecând în circulația portală. Se stochează în cantități foarte mici și sunt eliminate urinar.De aceea trebuie continuu furnizate prin alimentație . Excesul este, în general bine tolerat, surplusul eliminându-se urinar, fară afectarea organismului. Excepție face supradozarea unora cum sunt acidul nicotinic și vitamina B6.

Acidul ascorbicSurse: Vegetale

Fructele citrice (lămâie verde, lămâie, portocală, grepfrut), tomatele și cartofii sunt surse comune și foarte bune de vitamina C. Alte alimente care sunt bune surse de vitamina C includ papaya, broccoli, varză de Bruxelles, coacăze, căpșuni, conopidă, spanac, pepene galben și kiwi. De asemenea, merișoarele și ardeii iuți sunt surse bogate în vitamina C.

Cantitatea de vitamina C din alimente provenite din plante depind de:

varietatea exactă a plantei, condițiile solului climatul în care s-a dezvoltat, perioada de timp dintre recoltare și consumare, condițiile de păstrare, metoda de preparare. Gătitul în general, se presupune, distruge vitamina C - vedeți secțiunea

despre Prepararea alimentelor.

Următorul tabel arată abundența relativă a vitaminei C în plante crude. Cantitatea este exprimată în mg la 100 grame de fruct sau legumă:

Majoritatea speciilor de animale și plante își sintetizează singure vitamina C. Prin urmare, nu este o vitamină pentru ele. Sinteza este obținută printr-o secvență de pași, bazați pe enzime, care convertesc glucoza în acid ascorbic. Acest lucru are loc fie în rinichi, la reptile și pasări, sau în ficat, la mamifere și păsări ciripitoare (Passeriformes). Ultima enzimă din proces, l-gulonolactonă oxidază, nu poate fi fabricată de organismele umane deoarece gena care aparține enzimei nu funcționează. Pierderea unei enzime care este importantă pentru producerea acidului ascorbic a avut loc frecvent pe scara evoluției și a afectat majoritatea peștilor, multe păsări, unii lilieci, cobaii și majoritatea primatelor, incluzând oamenii. Mutațiile nu sunt încă letale, deoarce acidul ascorbic se regăsește din abundență în sursele alimentare (se poate spune că multe dintre aceste specii se hrănesc, sau se hrăneau, în principal cu fructe).

De exemplu, o capră adultă produce mai mult de 13000 mg de vitamina C pe zi într-o stare normală și până la 100000 mg pe zi într-o stare de stres, traumă sau boală.

S-a demonstrat că traumele sau rănile consumă o cantitate mare de vitamina C la animale, incluzând oamenii.

Abia în anii 1920 s-a realizat că și unele bucăți de carne sunt, de asemenea, o sursă de vitamina C. Mușchiul și grăsimea, care reprezintă baza alimentației occidentale moderne, sunt surse slabe. Ca și în cazul fructelor și legumelor, gătitul micșorează cantitatea de vitamina C conținută.

Următorul tabel arată abundența relativă a vitaminei C în diferite alimente de origine animală, cantitatea fiind exprimată în mg la 100 grame de aliment:

Functii:

Ca participant la hidroxilare, vitamina C este necesară la producerea de colagen în țesutul conjunctiv. Aceste fibre sunt omniprezente în întreg organismul, asigurându-i acestuia o structură stabilă, dar flexibilă. Unele țesuturi au un procentaj mai ridicat de colagen în conținut, în special pielea, membranele mucoase, dinții și oasele.

Vitamina C este necesară la sinteza dopaminei, noradrenalinei și adrenalinei în sistemul nervos sau în glandele suprarenale.

Vitamina C este de asemenea necesară la sintetizarea carnitinei, care este importantă în transferul energiei la mitocondriile celulelor.

Este un puternic antioxidant. Țesuturile biologice cu cel mai mare procentaj de vitamina C conținută — peste 100 de ori

față de nivelul din plasma sangvină — sunt glandele suprarenale, glanda pituitară, timusul, corpus luteum și retina.

Creierul, splina, plămânul, testiculul, nodul limfatic, ficatul, tiroida, mucoasa intestinului subțire, leucocita, pancreasul, rinichiul și glandele salivare au o concentrație de vitamina C de la 10 până la 50 de ori mai mare decât în plasmă.

Nici un organ nu face rezerve de ascorbat ca funcție principală a sa, așa că organismul rămâne foarte repede fără această substanță dacă nu există un aport continuu care să fie absorbit prin sistemul digestiv. Eventual, se poate ajunge până la deces în cazul în care deficiența este neglijată.

Necesitatea:Aporturile nutriționale recomandate de vitamina C sunt de 35 până la 65 miligrame pe zi pentru copil, de la 60 la 100 miligrame pentru adulți și adolescenți. Pentru fumători este recomandat un aport crescut, de ordinul a 120 miligrame pe zi. Aceasta vitamină este ușor oxidabilă și foarte sensibilă la căldură și la radiații infraroșii și ultraviolete.

Carenta:

Carența în vitamina C, rară în țările în curs de dezvoltare și excepțională în țările industrializate. Este responsabilă de apariția scorbutului, o formă de avitaminoză. Cauzată de un aport alimentar insuficient, unei malabsorbții digestive, unei creșteri a necesităților sau unei eliminări excesive, carența apare de cele mai multe ori la subiecții vârstnici, alcoolici, suferind de malabsorbție cronică sau supuși unei hrăniri prin perfuzii nesuplimentate în vitamina C. Ea se traduce prin oboseală și anemie, dureri osteoarticulare, edeme, gingivită și pierderea dinților, hemoragii, imunitate scăzută. Era o afecțiune foarte des întâlnită la marinarii care plecau în voiaje lungi sau pe perioada iernii, din cauză că fructele și legumele nu puteau fi păstrate proaspete pentru foarte mult timp.

Stările de subcarență (stadiul care precede carența) ar fi mult mai numeroase, iar actualmente se pune întrebarea referitoare la eventualele relații între un defect de aport în vitamina C și diverse boli (cancer, boli cardiovasculare, cataractă

Utilizarea terapeutica si hipervitaminoza:Administrarea de vitamina C este prescrisă pe cale orala în tratamentul carențelor corespunzătoare, al stărilor de oboseală, al unor tulburări capilare și venoase, iar pe cale intravenoasă în caz de methemoglobinemie (crestere anormala a concentrației sangvine de methemoglobină, moleculă incapabilă să transporte oxigenul). În schimb, contrar unei idei răspândite, vitamina C nu are nici o influență directă asupra virusului gripal, acțiunea sa profilactică asupra gripei, răcelii comune și a oricăror infecții în general fiind nespecifică, explicată prin stimularea proceselor anabolice. Ingerarea excesivă de vitamina C (prin suplimentare medicamentoasă) poate antrena agitație și insomnii, dar ea nu este periculoasă, excesul fiind eliminat prin urină și fecale. Pentru doze egale sau mai mici de 1000 miligrame pe zi, nu există nici un fel de contraindicații. Doze mai mari nu trebuie administrate în caz de hemocromatoză (boala consecutivă acumulării de fier în țesuturile organismului), de litiază renală oxalică, de deficit în gluco-6-fosfat dehidrogenază sau de insuficiență renală.

RiboflavinaRiboflavina este o vitamină din grupa B. Este solubilă în apă și în etanol. Aceasta participă activ în procesele metabolice, formarea anticorpilor, celulelor pielii, precum și a celulelor roșii ale sângelui.

Surse:

Ciupercile

Brânza

Rinichi

Drojdii

Griș

Lapte

Carne

Ficat

Iaurt

Ouă

Cașcaval

Sparanghel

Functii:Riboflavina are un rol foarte important și multiplu. Ea intră în constituția unor dehidrogenaze ca FMN și FAD, contribuind la reacțiile de oxidoreducere. Stimulează creșterea organismelor tinere și participă alături de vitamina A în procesul vederii. Se crede ca riboflavina transformă radiațiile cu lungime de unda scurtă în radiații cu lungime de undă mare, care devin astfel perceptibile.

Vitamina B2 participă la reacţiile redox şi astfel este esenţială în metabolismul lipidelor, glucidelor şi proteinelor. Riboflavina participă la metabolizarea substanţelor toxice şi este implicată în regenerarea glutationului şi în producerea acidului uric, doi antioxidanţi foarte puternici. Mai multe studii au aratat că riboflavina scade riscul de apariţie al cataractei cu 30-50% în cazul persoanelor care consumă între 1.3 si 2 mg per zi.

Necesitatea:

Carenta:Carenţa de riboflavină este de obicei însoţită şi de carenţa altor vitamine hidrosolubile pentru că se găsesc în aproape aceleaşi alimente.Simptomele carenţei sunt: dureri la nivelul tractului respirator, iritarea mucoaselor, crăparea buzelor şi a pielii din colţurile gurii, inflamarea limbii, vascularizarea corneei, scăderea numărului de hematii, stres oxidativ, carenţa de vitamina B6, acid folic şi niacina.

Carenţa de vitamina B2 influenţează negativ şi metabolismul fierului prin limitarea absorbţiei şi creşterea pierderilor.Preeclampsia este o afectiune foarte gravă întâlnită în cazul femeilor însărcinate aceasta putând produce decesul mamei dacă evolueaza în eclampsie.

Un studiu de mici dimensiuni, efectuat pe 154 femei însarcinate cu risc crescut de a dezvolta preeclampsie a arătat că femeile cu un aport scăzut de vitamina B2 au un risc de 4.7 ori mai mare de a dezvolta această afecţiune decât femeile care au un aport corespunzator. Totuşi, într-un alt studiu, efectuat pe 450 de femei cu risc crescut de preeclampsie şi care au consumat zilnic 15 mg riboflavină, s-a observat că administrarea de vitamina B2 nu previne apariţia afectiunii ci doar scade riscul.

Hipervitaminoza:Nu au fost observate efecte adverse ale consumului de vitamina B2 şi nu a fost încă stabilită o doză maximă admisă.

Vitamina TPPNiacina (sau vitamina B3, sau acid nicotinic, sau după denumirea sistematică acid piridin-3-carboxilic) este o vitamină din grupa de vitamine B. Mai este numită vitamina PP, din limba engleză pellagra preventer, „prevenitoarea de pelagră”.

Rol:Atenueaza tulburarile gastrointestinale mentinand starea de sanatate a sistemului digestiv. Confera pielii un aspect sanatos. Ajuta la prevenirea si usurarea migrenelor. Intensifica circulatia sangvina si reduce tensiunea Seriala. Atenueaza unele accese de diaree. Reduce simptomele de vertigo cauzate de sindromul Meniere. Are proprietati energizante prin faptul ca permite mai buna utilizare a hranei. Ajuta la eliminarea ulceratiilor si atenueaza respiratia rau mirositoare. Reduce nivelul de colesterol si trigliceride.

Necesitate:

Surse:

Carenta:Pelagra si dermatite severe.

Hipervitaminoza:  Netoxic, cu exceptia efectelor secundare produse de dozele ce depasesc 100 mg. Persoanele cu sensibilitate pronuntata pot acuza senzatii de arsura si mancarimi ale pielii. Nu administrati nicotinamida animalelor, mai cu seama cainilor; le poate cauza mari neplaceri prin eritem si transpiratie abundenta.

RetinolRetinolul, forma dietară a vitaminei A, este o vitamină solubilă în grăsimi, antioxidantă, importantă în vedere și creșterea oaselor. Aparține familiei de compuși chimici numită retinoizi. Retinolul este ingerat într-o formă precursoare; sursele animale (lapte și ouă) conțin retinil esteri, în timp ce plantele (morcovi, spanac) conțin pro-vitamina A carotenoizi. Din hidroliza retinil esterilor rezultă retinol, iar pro-vitamina A poate fi descompusă pentru producerea de retinal. Retinal, numit și retinaldehidă, poate fi redus reversibil în retinol sau poate fi oxidat ireversibil în acid retinoic. Cei mai activi metabolizatori retinoizi sunt 11-cis-retinal și toți-trans și 9-cis-izomerii acidului retinoic.

Surse:

Sursele naturale de vitamină A pot fi atât vegetale, cât şi animale. Ca surse vegetale de mare valoare pot fi menţionate unele legume şi fructe. Dintre legume, cele mai bogate în beta-caroten sunt morcovii, spanacul, salata verde, ardeii graşi, pătrunjelul, varza, broccoli, conopida, tomatele, tărâţele şi germenii de grâu, prazul şi usturoiul. Fructele bogate în vitamina A sunt: caisele proaspete, pepenele galben, dovleacul, portocalele, nectarinele, mango, bananele, afinele, agrişele, murele, cireşele şi măceşele.În cantităţi mai reduse se află în fasole verde, mazăre verde, sfeclă roşie, gulii, piersici şi coacăze.De remarcat că produsele viu colorate sunt mai bogate în vitamina A. În acest sens s-a observat că frunzele verzi de la salată sau varză, mai bogate în clorofilă, conţin o cantitate de 30 de ori mai mare decât frunzele etiolate din interior.Dintre sursele animale, mai bogate în vitamina A sunt: ficatul de peşte şi de la alte animale (vită, găină), untura de peşte, untul, margarina, frişca, gălbenuşul de ou, laptele şi brânzeturile.Carotenul din fructe şi legume nu are efecte de toxicitate, deoarece 15%-35% se pierde în timpul fierberii, opăririi şi conservării produselor sau chiar se distruge la contactul prelungit cu aerul liber. Tocmai de aceea, sugarii pot să primească zilnic o porţie mică de supă din morcov fără pericol de intoxicare.

Rol:Vitamina A este folosită în producerea rodopsinei, pigmentul vizual utilizat la lumină redusă.

Vitamina A este esențială pentru funcționarea corectă a celulelor epiteliale. În deficiența de vitamina A, celulele secretoare de mucus sunt înlocuite de celule care produc keratină, ceea ce conduce la xeroză.

La sinteza glicoproteinei este necesară vitamina A. În deficiențe severe de vitamina A, lipsa glicoproteinei poate duce la ulcere corneale sau lichefiere.

Vitamina A este esențială pentru păstrarea intactă a țesutului epitelial ca o barieră fizică împotriva infecțiilor; este implicată și în menținerea limfocitelor și celulelor T sănătoase.

Vitamina A poate fi necesară la hematopoeza normală; deficiența cauzează anormalități în metabolismul fierului.

Vitamina A afectează producerea hormonului uman de creștere.

Necesitate:

Când se referă la dozele alimentare sau stiința nutrițională, retinolul este de obicei măsurat în unități internaționale (UI). UI se referă la activitatea biologică și este, deci, unică pentru fiecare compus, 1 UI de retinol fiind echivalent cu aproximativ 0,3 µg (300nanograme).

Carenta:

Deficiența de vitamina A este comună în țările în curs de dezvoltare, dar rareori întâlnită în țările dezvoltate. Aproximativ 250.000 până la 500.000 de copii subnutriți din țările în curs de dezvoltare orbesc în fiecare an din cauza deficienței de vitamina A. Orbirea de noapte este unul dintre primele semne ale deficienței. Xeroftalmie și slăbirea vederii pe timp de noapte. Afecțiunile pot fi cauzate de deficiențe cronice de absorbție a grăsimilor și se întâlnesc cel mai adesea la copiii sub cinci ani, din cauza cantității insuficiente de vitamina A ingerată. Aceasta contribuie la orbire prinuscarea corneei și distrugând retina și corneea.

Deficiența de vitamina A diminuează abilitatea de a combate infecțiile. În țările în care copiii nu sunt imunizați, bolile infecțioase, precum pojarul, au rate de mortalitate mai ridicate. Deficiența poate fi o problemă și pentru că poate crește riscul copiilor de a dezvolta infecții respiratorii și diareice, scăderea gradului de creștere, dezvoltarea greoaie a oaselor și descreșterea șanselor de supraviețuire în urma unor boli grave. Deficiența de fier poate afecta aportul de vitamina A.

Consumul excesiv de alcool distruge vitamina A, deși un ficat solicitat poate fi mai susceptibil toxicității cu vitamina A. Persoanele care consumă cantități mari de alcool ar trebui să consulte un medic înainte să ia suplimente de vitamina A.

Unitățile de măsură a vitaminei A sunt: UI (Unități Internaționale), USP (United States Pharmacopea) și, mai recent, RE (Echivalenți Retinol). Doza zilnică necesară — se referă la necesarul vitaminic minim pentru un om normal, în condiții de viață normale; carența vitaminică poate apărea datorită unui aport insuficient: obiceiuri alimentare dăunătoare, interdicții sau practici religioase, lipsei alimentelor necesare etc. — exocarență; sau datorită unor tulburări de absorbție — enterocarență: floră intestinală patogenă, tulburări de metabolism, exces vitaminic neechilibrat, factori genetici; în cazuri de hipovitaminoză — carență ușoară, sau avitaminoză — carență vitaminică gravă, dozele de compensare recomandate pot fi foarte mari. În scopuri preventive, pentru adulți este de 5.000 UI (1.000 RE) în cazul bărbaților și 4.000 UI (800 RE) în cazul femeilor. Pentru mamele care alăptează, doza zilnică se poate mări cu 2.500 UI în primele șase luni și cu 2.000 UI pentru următoarele șase luni. (sursa: Biblia Vitaminelor de Earl Mindell).

Hipervitaminoza:

Depășirea timp de luni de zile a unei doze zilnice de 50.000 poate determina efecte toxice la adulți. Peste 18.500 UI zilnic riscă să producă efecte negative la copii. Simptomele intoxicației cu vitamina A sunt: căderea părului, greață, vărsături, îngroșarea pielii, tulburări de vedere, erupții cutanate, osteoporoză, menstruații neregulate, oboseală, dureri de cap și mărirea ficatului.

Prea multă vitamina A poate fi dăunătoare sau chiar fatală. Organismul convertește forma dimerizată, caroten, în vitamina A pe măsură ce este necesară, deci niveluri înalte de caroten nu sunt toxice în comparație cu formele de ester. Ficatul anumitor animale, în special cele adaptate mediului polar, conține de obicei cantități de vitamina A care ar fi toxice pentru oameni. Primul deces documentat din cauza otrăvirii cu vitamina A este cel al lui Xavier Mertz, un om de știință elvețian, care a murit în ianuarie 1913 într-o expediția în Antarctica, când proviziile de mâncare au fost pierdute și s-a ajuns la sacrificarea și mâncarea câinilor care trăgeau săniile. Mertz a consumat cantități letale de vitamina A prin ingestia de ficat de câine. Ficatul ursului polar are, de asemenea, suficientă vitamina A pentru a omorî un om, sau pentru a îmbolnăvi grav câinii de sanie.

Excesul de vitamina A a fost suspectat ca fiind un factor care contribuie la apariția osteoporozei.

Carotenoidul beta caroten a fost asociat cu o creștere în riscul cancerului pulmonar când a fost studiat într-un test de prevenire a cancerului pulmonar la bărbații fumători.

Deși cazuri de toxicitate cu vitamina A au fost raportate la exploratorii arctici și la unii consumatori de megadoze de vitamina A pe perioade lungi de timp, femeile însărcinate au nevoie de cantități mari de vitamina A, de preferință din surse naturale animale, precum ficat, unt nepasteurizat și ulei de ficat de cod.

TocoferoliiTermenul de vitamina E descrie un grup de opt antioxidanţi. Există patru tocoferoli (alfa, beta, gama şi delta) şi patru tocotrienoli (alfa, beta, gama şi delta). Cele opt forme de vitamina E au diferite nivele de activitate biologică.Cea mai importantă formă de vitamina E este alfa tocoferolul, acesta fiind forma ce se găseşte în concentraţia cea mai mare în sânge şi ţesuturi şi de aceea va fi subiectul principal al acestui articol. Nivelul de vitamina E din sânge depinde de ficat.

Surse:Principalele surse sunt uleiurile vegetale (măsline, floarea soarelui etc.), alunele, migdalele, cătina şi avocado. Suplimentele alimentare sunt o sursa importantă de vitamina E, dar nu trebuie folosite cele ce conţin cantităţi foarte mari pentru că pot avea efecte adverse. Trebuie folosite doar cele ce conţin maximum 30 UI/capsula.

Forma naturală de alfa tocoferol este d-alfa tocoferol iar forma sintetică este dl-alfa tocoferol. Forma sintetică are doar 50% din activitatea biologică a formei naturale. Suplimentele alimentare pot conţine ambele forme de tocoferol, dar sunt indicate suplimentele ce conţin doar forma naturală.

Necesar:

Rol:Vitamina E este un antioxidant liposolubil ce protejează organismul de acţiunea radicalilor liberi. Cercetătorii încearcă să stabilească dacă limitarea producerii de radicali liberi prin intermediul vitaminei E poate preveni diferitele afecţiuni cauzate de aceştia.

Vitamina E este foarte importantă şi pentru activitatea sistemului imunitar, exprimarea genelor şi dilatarea vaselor de sânge. Alfa tocoferolul împiedică oxidarea lipoproteinelor LDL şi formarea de compuşi ce pot produce diferite afecţiuni cardiovasculare.

Carenta:

Carenţa de vitamina E a fost observată în cazul persoanelor malnutrite, cu erori genetice ce afecteaza proteina responsabilă de reglarea concentraţiei de vitamina E din sânge şi în cazul persoanelor ce nu pot absorbi corespunzator lipidele.

Simptomele carenţei de vitamina E sunt în principal de natură neurologică şi includ lipsa echilibrului şi coordonarii (ataxie), leziuni ale nervilor, apatie, leziuni ale retinei.

Foarte vulnerabil este sistemul nervos al copiilor şi simptomele menţionate mai sus apar foarte rapid. În cazul adultilor care au probleme în absorbţia vitaminei E (dobândite ca adult), simptomele de mai sus pot să apară şi după 10-20 de ani.

Chiar dacă deficienţa gravă este foarte rară, peste 80-90% din populaţia planetei (varsta peste 2 ani) nu consumă cantitatea necesara de tocoferol

Hipervitaminoza:

Studii recente au arătat că această vitamină (din suplimente) creşte riscul de apariţie a cancerului de prostată şi a afecţiunilor cardiace.

Au fost observate alte câteva efecte negative ale vitaminei E, dar doar în cazul folosirii suplimentelor alimentare. Cel mai important efect este împiedicarea coagulării sângelui şi pe baza acestuia a fost stabilită şi doza maximă admisă. Studiile efectuate până în prezent au fost de scurtă durată, iar efectele pe termen lung nu se cunosc. Exista doctori care pentru reducerea riscului de hemoragie recomandă o pauză de o lună înainte de intervenţii chirurgicale.

În cazul copiilor, suplimentele ce conţin vitamina E sunt foarte periculoase şi trebuie consumate doar sub supravegherea unui specialist.