Viitor Ul

UNIVERSITATEA POLITEHNICA DIN BUCUREȘTI

FACULTATEA DE ANTREPRENORIAT, INGINERIA ȘI MANAGEMENTUL AFACERILOR

Proiect la Dezvoltare durabilă:

,,Viitorul’’

Profesor coordonator:

Sl. dr.ing. Irina Aura ISTRATE

F.A.I.M.A, IMA, Seria B, Grupa 1534

Studenți:

Gafon Ioana Irina Alina Sindile Oana Andreea Voicilă Iulia Zota Alexandra

2016



VIITORUL

Ce este Dezvoltarea durabilă?

[1] Dezvoltarea durabilă la nivel mondial

Conceptul de dezvoltare durabilă a avut ca punct de pornire criza ecologică mondială 1929-1933 şi s-a dezvoltat mai apoi prin înglobarea tuturor sferelor economico-sociale şi umane, ajungând ca în zilele noastre, dezvoltarea durabilă să reprezinte noul drum al umanităţii.

Dezvoltarea durabilă a fost gândită ca o soluţie la criza ecologică determinată de intensa exploatare industrială a resurselor şi degradarea continuă a mediului şi caută în primul rând prezervarea calităţii mediului înconjurător.

Dezvoltarea durabilă promovează conceptul de conciliere între progresul economic şi social fără a pune în pericol echilibrul natural al planetei.

Ideea care stă la baza acestui concept este aceea de a asigura o calitate mai bună a vieţii pentru toţi locuitorii planetei, atât pentru generaţia prezentă, cât şi pentru generaţiile viitoare.

Dezvoltarea durabilă aduce în prim plan un nou set de valori care va ghida viitorul model de progres economic şi social, valori ce vizează mai ales omul şi nevoile sale prezente şi viitoare, mediul natural – protejarea şi conservarea acestuia, precum şi atenuarea deteriorării actuale a ecosistemelor.

Definiţia dezvoltării durabile, cea mai cunoscută este aceea dată de către Comisia Mondială pentru Mediu şi Dezvoltare (WCED) în raportul „ Viitorul nostru comun" cunoscut şi sub numele de Raport Brundtland:

„Dezvoltarea durabilă este dezvoltarea care urmăreşte satisfacerea nevoilor prezentului, fără a compromite posibilitatea generaţiilor viitoare de a-şi satisface propriile nevoi".

Dezvoltarea durabilă este definită de o serie de aspecte:

Compatibilitatea dintre mediul antropic şi mediul natural; Egalitatea de şanse între generaţii care coexistă şi se succed în timp şi spaţiu; Situarea pe primul plan al securităţii ecologice în locul maximizării profitului; Compatibilitatea strategiilor naţionale de dezvoltare cu cerinţele extinderii

interdependenţelor în plan geoeconomic şi ecologic; Asigurarea bunăstării generale punând accentul pe calitatea creşterii economice

durabile;

2016



Integrarea organică dintre capitalul natural şi cel uman, în cadrul unei categorii globale ce îşi redefineşte obiectivele economice şi sociale şi îşi extinde orizontul de cuprindere în timp şi spaţiu;

Trecerea la o nouă strategie cu faţă natural-umană, în care obiectivele dezvoltării economice şi sociale să fie subordonate deopotrivă dezvoltării omului şi însănătoşirii mediului.

OBIECTIVELE STRATEGIEI PENTRU DEZVOLTARE DURABILĂ A UNIUNII EUROPENE

Limitarea schimbărilor climatice şi a costurilor şi efectelor sale negative pentru societate şi mediu,

Să ne asigurăm că sistemul nostru de transport satisface nevoile economice, sociale şi de mediu ale societăţii noastre, minimizând impactl nedorit asupra economiei, societăţii şi mediului ,

Promovarea modelelor de productie şi consum durabile, Îmbunătăţirea managementului şi evitarea supraexploatării resurselor naturale,

recunoscând valoarea serviciilor ecosistemelor, Promovarea unei bune sănătăţi publice în mod echitabil şi îmbunătăţirea protecţiei

împotriva ameninţărilor asupra sănătăţii, Crearea unei societăţi a includerii sociale prin luarea în considerare a solidarităţii între

şi în cadrul generaţiilor, asigurarea securităţii şi creşterea calităţii vieţii cetăţenilor ca o precondiţie pentru păstrarea bunăstării individuale,

Promovarea dezvoltării durabile pe scară largă, asigurarea ca politicile interne şi externe ale UE să fie în acord cu dezvoltarea durabilă şi angajamentele internaţionale ale acesteia.

Conferinţa ONU privind mediul (ECO I),ce s-a desfăşurat în anul 1972 la Stockholm şi care a adus în centrul atenţiei problema deteriorării mediului înconjurător în urma activităţilor umane, problemă deosebit de gravă ce poate afecta viitorul umanităţii şi al vieţii pe pământ.

2016



Dezvoltarea durabilă – scurt istoric

Stockholm (1972)

Conferinţa Naţiunilor Unite - 113 naţiuni prezente îşi manifestă îngrijorarea cu privire la modul în care activitatea umană influenţează mediul. Sunt subliniate problemele poluării, distrugerii resurselor, deteriorării mediului, pericolul dispariţiilor unor specii şi nevoia de a creşte nivelul de trai al oamenilor şi se acceptă legătura indisolubilă între calitatea vieţii şi calitatea mediului pentru generaţiile actuale şi viitoare.

Comisia Brundtland (1983)

Naţiunile Unite înfiinţează Comisia mondială de mediu şi dezvoltare (World Commission on Environment and Development) având ca scop studierea dinamicii deteriorării mediului şi oferirea de soluţii cu privire la viabilitatea pe termen lung a societăţii umane. Această comisie a fost prezidată de Gro Harlem Brundtland, Primul Ministru al Norvegiei la acea dată.

Comisia Brundtland a subliniat existenţa a două probleme majore:

dezvoltarea nu înseamnă doar profituri mai mari şi standarde mai înalte de trai pentru un mic procent din populaţie, ci creşterea nivelului de trai al tuturor;

dezvoltarea nu ar trebui să implice distrugerea sau folosirea nesăbuită a resurselor noastre naturale, nici poluarea mediului ambiant.

Problema-cheie a dezvoltării durabile este opoziţia între nevoile de creştere ale populaţiei şi limitele impuse de resursele planetei precum şi degradarea continuă a mediului.

2005 – Comisia a demarat un proces de reviziure a Strategiei de Dezvoltare Durabilă, proces care a cuprins mai multe etape:

În februarie 2005 Comisia a publicat o evaluare iniţială şi a trasat o serie de direcţii de urmat. Au fost evidenţiate anumite direcţii de dezvoltare non-durabilă care au avut efecte negative: schimbările climatice, ameninţări la adresa sănătăţii publice, creşterea sărăciei şi a excluziunii sociale, epuizarea resurselor naturale şi afectarea biodiversităţii;

În iunie 2005, şefii de stat şi de guverne din UE au adoptat o declaraţie privind liniile directoare ale dezvoltării durabile, care susţinea că Agenda reînnoită de la Lisabona este o componentă esenţială a obiectivului dezvoltării durabile.

2006 (iunie) a fost adoptată Strategia de Dezvoltare Durabilă pentru o Uniune Europeană extinsă.

2007 – Tratatul de la Lisabona cuprinde şi protocoale adiţionale privind schimbările climatice şi lupta împotriva încălzirii globale.

2016



Analiza SPENTAnaliza SPENT, ca tehnică de studiere a fiecărei dimensiuni a mediului extern se prezintă sub forma unei suprapuneri de sfere concentrice cuprinzând straturi diferite de influenţe care pot afecta instituţia:

S - Influenţa socio-demografică

P - Influenţe politice, guvernamentale, legale şi regulamente

E - Influenţe economice

N - Influenţe naturale

T - Influenţe tehnologice

Influenţe politice, guvernamentale, legale şi regulamente

Strategia Națională pentru Dezvoltare Durabilă a României 2013-2020-2030

Obiective țintă și modalități de acțiune la orizont 2013,2020,2030

Provocările cruciale ale acestei strategii:

Schimbările climatice i energia curatășOrizont 2013. Obiectiv naţional: Satisfacerea necesarului de energie pe termen scurt şi mediu şi crearea premiselor pentru securitatea energetică a ţării pe termen lung conform cerinţelor unei economii moderne de piaţă, în condiţii de siguranţă şi competitivitate.

Securitatea energetică: Menţinerea suveranităţii naţionale asupra resurselor primare de energie şi respectarea opţiunilor naţionale în domeniul energiei; creşterea siguranţei ofertei de energie şi menţinerea unui grad acceptabil de dependenţă faţă de importuri prin diversificarea surselor de import, a resurselor energetice proprii, a rutelor şi reţelelor de transport naţionale şi regionale; cooperarea regională pentru protecţia infrastructurii critice in domeniul energiei;

Dezvoltarea durabilă: Îmbunătăţirea eficienţei energetice pe întregul lanţ resurse-producţie-transport-distribuţie-consum final prin optimizarea proceselor de producţie şi distribuţie şi prin reducerea consumului total de energie primară raportat la 43 valoarea produselor sau serviciilor; creşterea ponderii energiei produse pe baza resurselor regenerabile în consumul total şi în producţia de electricitate; utilizarea raţională şi eficientă a resurselor primare neregenerabile şi scăderea progresivă a ponderii acestora în consumul final; promovarea producerii de energie electrică şi termică în centrale de cogenerare de înaltă

2016



eficienţă; valorificarea resurselor secundare de energie; susţinerea activităţilor de cercetare-dezvoltare-inovare în sectorul energetic, cu accent pe sporirea gradului de eficienţă energetică şi ambientală; reducerea impactului negativ al sectorului energetic asupra mediului şi respectarea obligaţiilor asumate în privinţa reducerii emisiilor de gaze cu efect de seră şi a emisiilor de poluanţi atmosferici;

Pe baza unor politici naţionale şi a unor strategii energetice la nivel regional şi local se va promova modernizarea sistemelor de cogenerare şi încălzire urbană prin folosirea unor tehnologii de înaltă eficienţă. Reabilitarea energetică a cel puţin 25% din fondul de clădiri multietajate va asigura obţinerea unor importante economii de energie, reducerea emisiilor de dioxid de carbon şi creşterea suportabilităţii facturilor energetice la nivelul consumatorilor. Se va pune în aplicare un nou sistem de asistenţă socială, uniform şi direcţionat, care să asigure cadrul necesar de coordonare între diverse autorităţi pentru reformarea sistemului actual de subvenţii pentru energie şi ajutoare pentru consumatorii vulnerabili. O atenţie specială se va acorda politicii energetice rurale, urmărindu-se modernizarea sistemelor de încălzire eco-eficientă a locuinţelor şi de alimentare cu energie la costuri suportabile.

Orizont 2020. Obiectiv naţional: Asigurarea funcţionării eficiente şi în condiţii de siguranţă a sistemului energetic naţional, atingerea nivelului mediu actual al UE în privinţa intensităţii şi eficienţei energetice; îndeplinirea obligaţiilor asumate de România în cadrul pachetului legislativ „Schimbări climatice şi energie din surse regenerabile” şi la nivel internaţional în urma adoptării unui nou acord global în domeniu; promovarea şi aplicarea unor măsuri de adaptare la efectele schimbărilor climatice şi respectarea principiilor dezvoltării durabile.

Transport durabil Obiectiv general SDD/UE: Asigurarea ca sistemele de transport să satisfacă nevoile economice, sociale şi de mediu ale societăţii, reducând, în acelaşi timp, la minimum impactul lor nedorit asupra economiei, societăţii şi mediului.

Domeniul transporturilor este considerat prioritar în contextul planurilor de dezvoltare ale României, date fiind relaţiile sale de interdependenţă cu celelalte ramuri ale economiei naţionale, valoarea serviciilor oferite pentru populaţie şi impactul considerabil asupra mediului. Dezvoltarea transporturilor are în vedere facilitarea includerii sistemelor urbane din România în mediul european prin îmbunătăţirea serviciilor rutiere, feroviare, maritime, fluviale şi aeriene având destinaţiile principale în Europa. Indicatorul relativ al accesibilităţii (combinând servicii, transbordări, preţuri şi durate de călătorie) urmează să se alinieze progresiv până în anul 2020 la cel existent în zonele metropolitane din Europa. Se vor îmbunătăţi legăturile între oraşe prin stimularea serviciilor de transport public interurban şi de coordonare a gestiunii şi se va garanta o accesibilitate generală minimă a serviciilor publice pentru toţi cetăţenii, acordându-se o atenţie specială grupurilor vulnerabile (copii, bătrâni, persoane cu mobilitate redusă).

2016



Accesibilitatea transportului public la zonele cu densitate mică a populaţiei şi nuclee dispersate se va asigura la nivele minime stabilite. Condiţiile de siguranţă vor creşte, estimându-se o reducere cu 50% a numărului de decese în urma accidentelor din transporturi în perspectiva anului 2030 faţă de anul 1998. În domeniul protecţiei infrastructurii de transport se va dezvolta o politică de „risc zero”, iar riscurile existente vor fi reevaluate continuu la toate modurile de transport. Pentru îmbunătăţirea comportamentului în raport cu mediul, se va diminua progresiv impactul global al emisiilor poluante din transporturi în vederea încadrării în obiectivele stabilite pentru România privind plafoanele naţionale de emisii.

Orizont 2020. Obiectiv naţional: Atingerea nivelului mediu actual al UE în privinţa eficienţei economice, sociale şi de mediu a transporturilor şi realizarea unor progrese substanţiale în dezvoltarea infrastructurii de transport.

Se vor asigura condiţiile financiare şi tehnice pentru continuarea lucrărilor la proiectele de modernizare şi dezvoltare a infrastructurii începute sau în curs de execuţie în perioada 2007-2013 şi vor fi demarate lucrările la proiectele pentru care au fost elaborate studii, în special cele ce vor fi incluse în perioada de programare 2014-2020. Un accent deosebit se va pune pe menţinerea infrastructurii modernizate sau reabilitate în parametrii de proiectare şi pe eliminarea elementelor degradate prin lucrări de întreţinere şi reparaţii.

Se va asigura finanţarea şi finalizarea proiectelor incluse în Programul Operaţional 2007-2013, respectiv pentru ramura sudică a Coridorului IV rutier şi feroviar transeuropean şi se va încheia cea de-a doua etapă a modernizării reţelelor naţionale, altele decât cele situate pe traseele TEN-T. Se vor finaliza studiile şi vor fi demarate proiectele privind modernizarea infrastructurilor situate pe Coridorul IX (rutier şi feroviar) pan-european: de la frontiera cu Republica Moldova până la frontiera cu Bulgaria, cu racordare la coridoarele IV şi VII (Dunărea). Se vor demara studiile pentru reţeaua de infrastructuri situată pe coridoarele stabilite în urma acţiunii de revizuire a liniilor directoare TEN-T pentru perioada 2020-2030. Vor fi derulate programele şi acţiunile pentru modernizarea, dezvoltarea şi asigurarea stării tehnice şi funcţionale a reţelei de transport neincluse în Programul Operaţional Sectorial 2007-2013, cu finanţare asigurată. Se va finaliza procesul de liberalizare a pieţei interne de transport. În urma măsurilor întreprinse în prima perioada de referinţă, cererea de transport în tone/km raportată la PIB se va putea reduce în perioada 2013-2020, astfel încât să se atingă în anul 2020 valoarea medie a UE.

Orizont 2030. Obiectiv naţional: Apropierea de nivelul mediu al UE din acel an la toţi parametrii de bază ai sustenabilităţii în activitatea de transporturi.

Este previzibil ca, progresiv, după anul 2020, să se finalizeze majoritatea proiectelor de modernizare şi dezvoltare începute şi în special cele ce vor fi incluse în perioada de programare 2018-2024, iar prioritatile să se concentreze pe atingerea standardelor comunitare ale serviciilor oferite pe Reţeaua Principală de Trafic Intens TEN-T, pe reţeaua modernizată şi dezvoltată (în mod firesc, vor exista diferenţe între previziuni şi rezultatele efective, acestea urmând să fie revizuite şi corectate periodic).

2016



Se va extinde sistemul coordonat de gestionare a traficului şi vor fi introduse sisteme noi de tarife pentru folosirea infrastructurii de către diferite grupuri de utilizatori.

Producţie şi consum durabileOrizont 2013. Obiectiv naţional: Gestionarea eco-eficientă a consumului de resurse şi valorificarea maximală a acestora prin promovarea unui model de consum şi producţie care să permită o creştere economică sustenabilă pe termen lung şi apropierea treptată de nivelul mediu de performanţă al ţărilor UE.

Principala cale de majorare a productivităţii resurselor o reprezintă ajustarea structurală a economiei prin mărirea ponderii specifice a produselor, proceselor şi activităţilor care utilizează un volum redus de resurse energetice şi materiale dar generează o valoare adăugată mare. Din acest punct de vedere, cel mai eficient segment al economiei este sectorul serviciilor. Luând ca bază de referinţă anul 2005, se constată că productivitatea totală a resurselor consumate în sectorul serviciilor a fost substanţial mai mare decât în industrie şi în construcţii. Deşi structura şi calitatea serviciilor în România nu este încă adaptată la cerinţele unei economii moderne, acest sector de activitate este singurul în care valoarea adăugată este superioară consumului de resurse (cu 39,3%).

Dezvoltarea, specializarea şi creşterea calităţii serviciilor nu reprezintă un scop în sine ci un instrument specific al economiilor moderne pentru creşterea eficienţei şi competitivităţii în toate celelalte sectoare economice şi sociale. Contribuţia adusă de serviciile de cercetare-dezvoltare-inovare, informatică, transport şi comunicaţii, formarea şi perfecţionarea continuă a forţei de muncă, intermedieri financiare etc., departe de a inhiba dezvoltarea sectoarelor direct productive (industrie, construcţii, agricultură, silvicultură, pescuit şi piscicultură), le pune în valoare potenţialul de modernizare şi de eficientizare a folosirii resurselor.

Orizont 2020. Obiectiv naţional: Decuplarea creşterii economice de degradarea mediului prin inversarea raportului dintre consumul de resurse şi crearea de valoare adăugată şi apropierea de indicii medii de performanţă ai UE privind sustenabilitatea consumului şi producţiei.

Ţinta principală este accelerarea dezvoltării în ansamblu a sectorului de servicii şi a contribuţiei acestuia la creşterea produsului intern brut astfel încât să se atingă o pondere de circa 60%. Paralel, se va stimula, prin mijloace compatibile cu economia de piaţă şi cu reglementările UE, dezvoltarea ramurilor de producţie de bunuri şi servicii cu consumuri minime de energie şi materiale dar cu valoare adăugată ridicată. Se va asigura apropierea de nivelul mediu al ţărilor UE în privinţa aplicării tehnologiei informaţiilor şi comunicaţiilor, inclusiv prin acoperirea cu conexiuni broadband şi oferirea unor servicii de calitate pentru utilizatorii individuali, autorităţile publice şi mediul de afaceri. Se vor generaliza practicile UE de aplicare a criteriilor de performanţă ecologică, economică şi socială în achiziţiile publice (achiziţii publice durabile), de dezvoltare şi implementare a tehnologiilor eco-eficiente şi de conştientizare a publicului larg asupra virtuţilor şi avantajelor directe ale unui model sustenabil de producţie şi consum.

2016



Orizont 2030. Obiectiv naţional: Apropierea de nivelul mediu realizat la acea dată de ţările membre UE din punctul de vedere al producţiei şi consumului durabile.

Sănătatea publicăOrizont 2013. Obiectiv naţional: Îmbunătăţirea structurii sistemului de sănătate, a calităţii actului medical şi a îngrijirilor furnizate în cadrul serviciilor de sănătate; ameliorarea stării de sănătate a populaţiei şi creşterea performanţei sistemului de sănătate.

România nu dispune încă de o viziune strategică pe termen mediu şi lung în domeniul sănătăţii publice pentru atingerea parametrilor medii de performanţă din celelalte ţări ale Uniunii Europene şi pentru integrarea organică a acestor preocupări în strategiile naţionale şi programele operaţionale sectoriale sau tematice. Planul Strategic al Ministerului Sănătăţii Publice 2008-2010 oferă unele repere orientative privind desfăşurarea, în continuare, a acestui proces şi recomandă elaborarea şi adoptarea unei Strategii Naţionale de promovare a sănătăţii şi a educaţiei pentru sănătate, precum şi a unor planuri specifice pe patologii.

Dezvoltarea şi modernizarea infrastructurii furnizorilor de servicii medicale şi dotarea acestora cu aparatură, echipamente şi mijloace de transport specifice prin construirea a 28 spitale de urgenţă noi (8 regionale universitare şi 20 judeţene), reabilitarea a 15 spitale judeţene de urgenţă; realizarea dotării cu aparatura şi echipamente medicale, inclusiv cu mijloace de transport specifice, prin licitaţii publice deschise. (iii) Dezvoltarea resurselor umane prin identificarea unor facilităţi pentru atragerea personalului medical în zone izolate, defavorizate economic; deplasarea în asemenea zone a unor echipe medicale mobile pentru evaluarea stării de sănătate a populaţiei şi a riscurilor specifice, precum şi pentru desfăşurarea de activităţi de educaţie pentru sănătate; extinderea reţelei de asistenţă medicală comunitară integrată; definirea rolului asistenţilor medicali comunitari şi formarea profesională a acestora (angajarea a 500 persoane pe an dintre care 50 de etnie romă); producerea de materiale informative şi educaţionale specifice; implementarea unui sistem de indicatori pentru evaluarea performanţei.

Creşterea calităţii serviciilor medicale:

Asigurarea continuităţii actului medical prin creşterea ponderii îngrijirilor la domiciliu, asistenţei medicale primare şi serviciilor de specialitate acordate în ambulator.

Realizarea compatibilităţii cu sistemele de sănătate din celelalte ţări membre ale UE prin adoptarea de standarde pentru produse şi tehnologii medicale, formarea profesională şi crearea unor reţele de informare; introducerea şi utilizarea conceptelor de medicină bazată pe dovezi şi evaluare a tehnologiilor medicale; standardizarea măsurilor de siguranţă a pacienţilor.

Creşterea competenţelor profesionale ale personalului medical, în special a medicilor, prin îmbunătăţirea pregătirii profesionale de bază; introducerea unor criterii mai severe pentru obţinerea licenţei de medic şi pentru formarea profesională a asistenţilor medicali şi a infirmierelor; re-evaluarea specialităţilor şi atestatelor conform

2016



standardelor de bază practicate în UE; creşterea abilităţilor de comunicare ale personalului medical.

Introducerea unor practici medicale unitare bazate pe ghiduri de practică şi protocoale clinice.

Evaluarea spitalelor în perspectiva obţinerii acreditării prin: constituirea unei Comisii Naţionale de Acreditare a Spitalelor (CNAS); precizarea competenţelor pe tipuri de spitale; elaborarea procedurilor, standardelor şi metodologiei de acreditare; acreditarea tuturor spitalelor în termen de 5 ani (până în 2012).

Orizont 2020. Obiectiv naţional: Atingerea unor parametri apropiaţi de nivelul mediu actual al stării de sănătate a populaţiei şi al calităţii serviciilor medicale din celelalte state membre ale UE; integrarea aspectelor de sănătate şi demografice în toate politicile publice ale României.

Având în vedere ţintele strategice ale sectorului sanitar şi măsurile preconizate pentru perioada anterioară, începând cu anul 2014 vor fi consolidate noile structuri instituţionale, în special pentru asigurarea calităţii serviciilor de asistenţă medicală în condiţiile descentralizării şi managementului pe programe.

Se vor iniţia noi măsuri, inclusiv prin iniţiative legislative, pentru fundamentarea deciziilor în domeniul politicilor de sănătate prin analiza performanţei sistemului în funcţie de rezultate, evaluarea tehnologiilor, efectuarea sistematică de cercetări de cost/eficacitate şi cost/beneficiu.

Prin implementarea principalelor programe de sănătate, se prevede continuarea trendului descrescător în privinţa mortalităţii şi morbidităţii infantile şi materne, incidenţei îmbolnăvirilor şi mortalităţii prin boli transmisibile şi prin cancer (scădere cu 50%). În acest scop, se va trece la al doilea val de servicii organizate la nivel populaţional pentru prevenţia secundară (screening) în privinţa cancerului de col uterin, a incidenţei şi mortalităţii prin cancer de sân şi de colon.

Va continua creşterea procesului de acoperire a populaţiei cu servicii de bază cum ar fi asistenţa de urgenţă, creşterea cu 50% a accesului la servicii de asistenţă medicosanitară (îngrijiri pe termen lung) a populaţiei de vârsta a treia, creşterea acoperirii cu servicii paliative la 60% din necesar şi cu servicii de asistenţă de psihiatrie comunitară la 70% din necesar.

Orizont 2030. Obiectiv naţional: Alinierea deplină la nivelul mediu de performanţă, inclusiv sub aspectul finanţării serviciilor de sănătate, al celorlalte state membre ale UE.

2016



România se va alinia, în linii generale, la cerinţele şi standardele UE privind accesul la serviciile de bază privind asistenţa de urgenţă, asistenţa medicală primară, controlul cancerului, asigurarea cu servicii de sănătate mintală la nivelul comunităţii.

Sărăcia globală i sfidările dezvoltării durabileșOrizont 2013. Obiectiv naţional: Implementarea instrumentelor legislative şi instituţionale aferente statutului României de ţară donatoare de asistenţă pentru dezvoltare, conform obligaţiilor de stat membru al UE; stabilirea priorităţilor şi modalităţilor de acţiune, şi alocarea în acest scop a circa 0,25% din venitul naţional brut (VNB) în 2013 şi 0,33% în 2015, cu ţinta intermediară de 0,17% din VNB în 2010.

Odată cu aderarea la UE, România a devenit stat donator de asistenţă pentru dezvoltare. Ministerul Afacerilor Externe este instituţia responsabilă pentru coordonarea şi gestionarea politicii naţionale de cooperare internaţională pentru dezvoltare. 79 Cooperarea pentru dezvoltare este integrată în ansamblul politicii externe a României. În calitate de stat membru al UE, România poate acorda asistenţă statelor în curs de dezvoltare aflate pe lista Comitetului de Asistenţă pentru Dezvoltare al OCDE, atât printr-o politică proprie, cât şi prin asocierea la politica şi eforturile financiare ale UE în materie. Principalul obiectiv al politicii naţionale de cooperare internaţională pentru dezvoltare îl reprezintă susţinerea eforturilor de reducere a sărăciei în statele beneficiare de asistenţă, în contextul mai larg al contribuţiei la atingerea Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului.

În acelaşi timp, România s-a asociat angajamentelor asumate de UE în domeniul finanţării pentru dezvoltare (Angajamentele Monterrey) şi al creşterii eficacităţii asistenţei pentru dezvoltare (ca semnatară a Declaraţiei de la Paris privind eficacitatea asistenţei), inclusiv al celor referitoare la sporirea substanţială a volumului de asistenţă oficială pentru dezvoltare.

Orizont 2020. Obiectiv naţional: Conturarea domeniilor specifice de aplicare a expertizei şi resurselor disponibile în România în slujba asistenţei pentru dezvoltare, şi alocarea în acest scop a circa 0,50% din venitul naţional brut.

În scopul consolidării profilului internaţional de donator al României vor fi avute în vedere, printre altele, sporirea bugetului alocat asistenţei oficiale pentru dezvoltare în vederea respectării obligaţiilor asumate la nivel european şi internaţional, crearea unei Agenţii Naţionale de implementare a politicii de cooperare pentru dezvoltare, şi promovarea expertizei dobândite de România ca stat donator în domeniile în care România deţine avantaje comparative.

România va promova o mai bună coordonare şi complementaritate între donatori, prin eforturi în direcţia programării multianuale comune bazate pe strategiile de reducere a sărăciei, creării unor mecanisme comune de implementare, întreprinderii unor analize şi misiuni comune ale donatorilor şi utilizării eficiente a mecanismelor de cofinanţare. 81 În sensul Declaraţiei de la Paris privind Eficacitatea Asistenţei (2005), România va urmări dezvoltarea simţului de proprietate (ownership) al statelor partenere asupra procesului de dezvoltare, armonizarea

2016



procedurilor cu cele ale statelor partenere, alinierea asistenţei la necesităţile lor reale, punând accentul pe obţinerea de rezultate şi responsabilizarea în dublu sens.

Orizont 2030. Obiectiv naţional: Alinierea completă a României la politicile Uniunii Europene în domeniul cooperării pentru dezvoltare, inclusiv din punctul de vedere al alocărilor bugetare ca procent din venitul naţional brut.

România va spori în continuare bugetul alocat în scopurile asistenţei oficiale pentru dezvoltare, va urmări alinierea la politicile UE pe linia cooperării pentru dezvoltare şi va susţine demersurile comune ale UE în domeniu. Se vor întreprinde demersuri pentru alinierea la cerinţele OCDE, în vederea obţinerii de către România a statutului de membru al Comitetului de Asistenţă pentru Dezvoltare. Va continua promovarea expertizei dobândite de România ca stat donator în domeniile în care România deţine avantaje comparative, şi se va promova coordonarea şi complementaritatea între donatori, cu respectarea principiilor de bază înscrise în Declaraţia de la Paris privind eficacitatea asistenţei.

Incluziunea socială, demografia şi migraţiaOrizont 2013. Obiectiv naţional: Crearea unui cadru legislativ, instituţional şi participativ modern pentru reducerea riscurilor de sărăcie şi excluziune socială, promovarea coeziunii sociale, egalităţii de şanse şi diversităţii culturale, precum şi pentru gestionarea responsabilă a fenomenelor demografice şi migraţiei.

Prevederi relevante pentru domeniul incluziunii sociale se regăsesc, practic, în toate strategiile naţionale şi programele sectoriale. Un capitol distinct consacrat acestor aspecte este cuprins în Programul Operaţional Sectorial „Dezvoltarea Resurselor Umane 2007- 2013”, aprobat în octombrie 2007. Programele prin care sunt finanţate iniţiativele sociale acoperă ansamblul populaţiei României, dar sunt direcţionate prioritar spre reducerea riscului sărăciei, promovarea accesului la servicii pentru anumite grupuri defavorizate, îmbunătăţirea accesului şi participării grupurilor vulnerabile pe piaţa muncii.

Grupurile ţintă identificate includ: populaţia romă, persoanele cu dizabilităţi, tinerii care părăsesc sistemul de stat pentru protecţia copilului, femeile, familiile cu mai mult de 2 copii, familiile monoparentale, copiii în situaţii de risc, infractorii şi foştii delincvenţi, persoanele dependente de droguri şi alcool, persoanele fără adăpost, victimele violenţei domestice, persoanele infectate cu HIV/SIDA, persoanele afectate de boli profesionale, refugiaţii şi azilanţii. La acestea se adaugă problemele specifice ale copiilor ai căror părinţi se află la muncă temporară în străinătate şi care se află în îngrijirea unor persoane vârstnice sau altor membri de familie 72 (reprezentând, potrivit sondajelor recente, între 1/3 şi 1/5 din numărul total al familiilor din unele zone rurale).

2016



Orizont 2020. Obiectiv naţional: Promovarea consecventă, în noul cadru legislativ şi instituţional, a normelor şi standardelor UE cu privire la incluziunea socială, egalitatea de şanse şi sprijinirea activă a grupurilor defavorizate; punerea în aplicare, pe etape, a Strategiei Naţionale pe termen lung privind populaţia şi fenomenele migratorii.

Obiectivele operaţionale prioritare avute în vedere pentru această perioadă includ: (i) Consolidarea capacitaţii instituţionale pentru asigurarea actualizării permanente şi implementării politicilor de incluziune şi solidaritate socială şi optimizarea coordonării între instituţiile publice, mediul de afaceri şi societatea civilă prin:

Întărirea capacitaţii autorităţilor locale de a identifica în mod corect priorităţile, de a administra eficient realizarea proiectelor şi fondurile alocate în acest scop, de a mobiliza participarea activă a comunităţilor;

Asigurarea unei abordări integrate privind incluziunea activă a grupurilor dezavantajate prin combinarea măsurilor personalizate de asistenţă în cadrul comunităţilor, în centre rezidenţiale sau la domiciliu cu acţiuni de integrare pe piaţa muncii.

Dezvoltarea şi implementarea unui sistem de protecţie socială adecvat provocărilor demografice şi sprijinirea iniţiativelor favorabile realizării acestui scop prin:

Îmbunătăţirea şi sincronizarea cadrului legislativ aferent consecinţelor previzibile ale evoluţiilor demografice;

Dezvoltarea unui sistem de pensii şi ajutoare sociale adecvat evoluţiilor demografice; 76 Stoparea declinului natalităţii; diminuarea mortalităţii şi morbidităţii infantile şi materne;

Dezvoltarea sistemului de prestaţii şi servicii sociale pentru crearea de condiţii favorabile creşterii, îngrijirii şi educării copiilor;

Promovarea politicilor sociale de susţinere a familiei, îndeosebi a familiei tinere cu doi şi trei copii; asigurarea accesului cu şanse egale a întregii populaţii la servicii de sănătate a reproducerii; facilitarea inserţiei/reinserţiei părinţilor pe piaţa muncii prin diversificarea măsurilor care încurajează reconcilierea vieţii de familie cu cea profesională;

Adaptarea sistemului de educaţie şi formare profesională la evoluţiile demografice şi la nevoile pieţei muncii; creşterea şi diversificarea ofertei de locuri de muncă;

Creşterea speranţei de viaţă şi a speranţei de viaţă sănătoasă prin dezvoltarea serviciilor de sănătate de calitate, precum şi a campaniilor de informare şi a programelor naţionale de promovare a activităţilor sportive şi a alimentaţiei echilibrate;

Dezvoltarea sistemului de îngrijiri de lungă durată pentru persoanele vârstnice dependente; facilitarea accesului persoanelor vârstnice, în special al celor din mediul rural, la servicii medicale şi sociale de calitate;

Promovarea principiului îmbătrânirii active şi echilibrarea raportului de dependenţă în sistemul de pensii; promovarea menţinerii în activitate a lucrătorilor vârstnici, inclusiv pentru persoanele care au îndeplinit vârsta de pensionare dar doresc să continue să

2016



muncească; dezvoltarea programelor flexibile de lucru; adaptarea condiţiilor de la locul de muncă şi furnizarea de formare profesională pentru lucrătorii vârstnici; Limitarea disparităţilor în distribuţia teritorială a populaţiei;

Orizont 2030. Obiectiv naţional: Apropierea semnificativă de nivelul mediu al celorlalte state membre ale UE în privinţa coeziunii sociale şi calităţii serviciilor sociale.

Pentru a asigura creşterea calităţii vieţii cetăţenilor şi persoanelor rezidente în România şi pentru reducerea şi inversarea declinului demografic, vor fi urmărite următoarele obiective orientative:

Înscrierea pe o tendinţă sigură de diminuare a reducerii numărului populaţiei generale; Reducerea ratei sărăciei la un nivel comparabil cu media UE din acel an;

Asigurarea accesului tuturor cetăţenilor şi rezidenţilor la servicii de sănătate, educaţie şi sociale de calitate;

Asigurarea accesului nediscriminatoriu al tuturor persoanelor pe piaţa muncii; Cuprinderea tuturor persoanelor apte de muncă în sistemul de educaţie şi formare

profesională continuă, inclusiv a celor în vârstă de peste 50 ani.

Educa ie i formareț ș

Orizont 2013. Obiectiv naţional: Dezvoltarea capitalului uman şi creşterea competitivităţii prin corelarea educaţiei şi învăţării pe tot parcursul vieţii cu piaţa muncii şi asigurarea oportunităţii sporite pentru participarea viitoare pe o piaţă a muncii modernă, flexibilă şi incluzivă.

Îmbunătăţirea sistemului de asigurare a calităţii în învăţământul preşcolar, primar şi secundar şi formarea profesională iniţială prin susţinerea unităţilor de învăţământ preuniversitar în vederea perfecţionării managementului şi a capacităţii de furnizare a calificărilor relevante pe piaţa muncii;

Ameliorarea sistemului de asigurare a calităţii în învăţământul superior prin susţinerea universităţilor în vederea îmbunătăţirii managementului şi a capacităţii de furnizare a calificărilor relevante;

Îmbunătăţirea calificării profesorilor, formatorilor şi altor categorii de personal din educaţie, şi formare prin sprijinirea formării iniţiale şi continue a acestora;

Sprijinirea obţinerii de cunoştinţe şi competenţe superioare de către tinerii cercetători, prin extinderea oportunităţilor pentru studii doctorale şi post-doctorale.

2016



Orizont 2020. Obiectiv naţional: Atingerea nivelului mediu de performanţă al UE în domeniul educaţiei şi formării profesionale, cu excepţia serviciilor în mediul rural şi pentru grupurile dezavantajate, unde ţintele sunt cele ale UE pentru 2010.

Restructurarea ciclurilor de învăţământ pe baza profilului de formare specific, şi redefinirea programelor de pregătire în funcţie de nivelurile de referinţă agreate pentru Cadrul Naţional al Calificărilor, astfel încât să fie asigurate transparenţa sistemului care sprijină învăţarea pe tot parcursul vieţii, precum şi mobilitatea ocupaţională. Operaţiunile de restructurare trebuie să ducă la asigurarea accesului şi la îmbunătăţirea substanţială a calităţii ofertei de pregătire prin dobândirea de competenţe care să susţină dezvoltarea personală, competitivitatea şi dezvoltarea durabilă;

Dezvoltarea capacităţii şi inovaţiei instituţionale, având la bază managementul cunoaşterii, şi crearea reţelelor de cooperare care să includă parteneriatele public-privat, în condiţiile descentralizării sistemului de învăţământ şi al autonomiei universitare;

Deschiderea sistemului formal de educaţie prin recunoaşterea achiziţiilor de învăţare dobândite în contexte non-formale sau informale. Este de aşteptat ca, până în 2020, să existe acces real la centre de validare a competenţelor dobândite în asemenea contexte, promovând astfel importanţa acordată experienţei de viaţă şi muncă şi relevanţa ofertei educaţionale, atât pentru aspiraţiile celor care învaţă cât şi pentru nevoile de dezvoltare economică şi socială.

Profesionalizarea managementului educaţional şi şcolar prin formarea resurselor umane pentru leadership eficient, pentru promovarea atitudinilor participative, proactive şi anticipative, şi prin dezvoltarea competenţelor specifice, acordând aceeaşi prioritate celor sociale şi personale.

Orizont 2030. Obiectiv naţional: Situarea sistemului de învăţământ şi formare profesională din România la nivelul performanţelor superioare din UE; apropierea semnificativă de nivelul mediu al UE în privinţa serviciilor educaţionale oferite în mediul rural şi pentru persoanele provenite din medii dezavantajate sau cu dizabilităţi.

Principiile şi practicile dezvoltării durabile vor fi încorporate organic în ansamblul politicilor educaţionale. În baza direcţiilor strategice care urmează să fie convenite, în linii generale, în anul 2009, se vor realiza exerciţii de viziune bazate pe evaluarea comparativă a rezultatelor obţinute la fiecare 5 ani, cel relevant pentru orizontul 2030 fiind anul 2019.

Eficienţa internă şi externă a sistemului de educaţie, de la educaţia timpurie la studiile post-doctorale, de la educaţia formală la cea non-formală, de la formarea profesională iniţială şi continuă până la accesul echitabil la învăţare, în condiţii de calitate, va fi în continuare obiectivul principal. Învăţarea eficientă va rămâne o prioritate, iar formele şi metodele de predare vor fi caracterizate prin diversitatea şi flexibilitatea abordărilor pedagogice, şi se vor concentra pe formarea deprinderii de a învăţa şi de acumula

2016



cunoştinţe utile şi a capacităţii de a aplica aceste deprinderi într-un spectru larg de domenii.

Metodologia de evaluare, certificare şi atestare a calităţii actului educaţional, precum şi a relevanţei acestuia pe piaţa muncii se va alinia la procedurile de raportare la reperele de performanţă adoptate în Uniunea Europeană, şi la cele mai bune practici existente pe plan mondial.

Extinderea în continuare a cooperării internaţionale

Influența socio-demografică

Provocarile ce vor fi intampinate la nivel socio demograpic:

1. Îmbătrânirea populației - Ponderea persoanelor apartinand varstei a treia a crescut spectaculos in ultimele decenii, atat in tara noastra, cat si incelelalte tari. Datele statistice furnizate de ONU arata ca numarul populatiei varstnicedin intreaga lume a ajuns la peste 500 de milioane de persoane. In 1950, pe Glob existau numai 200 de milioane de varstnici, in timp ce inaintea celui de-al doilearazboi mondial erau mai putin de 100 de milioane de batrani. Potrivit acelorasi surse,se estimeaza ca, in 2025, numarul persoanelor varstnice va fi de 1 miliard, ceea cereprezinta mai mult de 14% din populatia planetei. Raportat la situatia mondiala,Romania apare deja cu un procent de 17% de persoane imbatranite fata de populatiagenerala, dar cu perspectiva de accentuare in urmatorii ani,

Metodele ce vor fi folosite pentru combaterea imbatranirii populatiei vor fi: atragerea si integrarea imigrantilor pentru a suplimenta forta de munca tanara dar si marirea varstei de pensionare. Cea de a doua metoda va rezolva problema prin doua feluri: marirea numarului de muncitori care vor cotiza la bugetul local, deci imputinand numarul persoanelor care beneficiaza de pensii.

- Scaderea natalitatii are mai multe cauze. Avem pe de-o parte un grup din ce in ce mai mare de persoane (in special de gen feminin) preocupat de cariera, de dezvoltare personala, iar astfel familiile iau nastere in jurul varstei de 30 de ani, in general doar cu un copil. Pe de alta parte exista parintii care pun foarte mult pret pe educatia si formarea copiilor lor si astfel investesc foarte mult in acestea rezultand alegerea de a avea un copil.

Exista multe tari care au inceput diferite campanii de crestere a natalitatii: subvenţii pentru procurarea locuinţelor pentru familii tinere, dezvoltarea serviciilor de educaţie extrafamilială, creşterea calităţii lor, creşterea salariilor şi ameliorarea bunăstării familiale, perfecţionarea sistemului de îndemnizaţii adresate familiiei la naşterea copilului şi pentru perioada de îngrijire, sprijinirea reconcilierii vieţii profesionale cu viaţa de familie, sprijinirea familiilor cu copii prin intermediul alocaţiilor familiale de stat, scutiri de taxe şi măsuri de susţinere a

2016



ocupării profesionale a părinţilor, ameliorarea sănătăţii reproductive a populaţiei, profilaxia avorturilor şi dezvoltarea culturii contraceptive.

2. Creșterea populației reprezinta o provocare pentru ca aceasta crestere va exista la nivelul tarilor subdezvoltare (ex: Nigeria). Intregul fenomen va reprezenta atat o oportunitate cat si o problema. Oportunitatea vine din perspectiva fortei de munca tinere, provocarea va fi reprezentata de faptul ca acesti tineri vor veni din tari subdezvoltate si vor trebui integrati.

In cea mai mare parte a tarilor in curs de dezvoltare a crescut si speranta de viata. Ramanand insa mult mai redusa decat cea din cele dezvoltate. Speranta de viata la nastere se situeaza la 53 de ani in Africa, 61 in Asia si 67 in America Latina.

Ratele mai scazute a mortalitatii din tarile in curs de dezvoltare, a caror populatie era la inceputul anilor 1990 aprox 77% din populatia mondiala, sunt rezultatul imbunatatirii conditiilor de ingrijire medicala decat a schimburilor sociale sau economice. Rata natalitatii a ramas mare, mai ales in comunitatile rurale. De exemplu in Kenia rata mortalitatii s-a injumatatit intre 1965-1989, in vreme ce rata de crestere demografica a crescut, la inceputul anilor anilor 1980, in medie cu 3.8% pe an. Acestea au facut ca timpul de dublare a numarului populatiei Keniei sa scada la mai putin de 20 de ani.

Proportia persoanelor sub 15 ani in tarile in curs de dezvoltare este de 37% si de doar 4% a persoanelor peste 65 de ani. In tarile dezvolate , persoanele sub 15 ani reprezinta 22% iar persoanele cu varsta de peste 65 ani reprezinta 11% din totalul populatiei.

Demografia este un factor esențial pentru dezvoltare, deoarece efectivul, vârsta și distribuția geografică a populației unei țări determină cererea de terenuri, apă, hrană și locuri de muncă. Potrivit raportului Organizației Națiunilor Unite privind perspectivele în ceea ce privește populația mondială(World Population Prospects), dacă se mențin tendințele actuale, populația lumii (în prezent, în număr de 7,3 miliarde) va ajunge la 8,5 miliarde în 2030 și la 9,7 miliarde în 2050. Cu toate acestea, creșterea economică va fi repartizată în mod neuniform: Africa va fi regiunea cu cea mai rapidă creștere până în 2050, în timp ce populația Europei este de așteptat să scadă după 2020. Peste jumătate din creșterea preconizată a populației mondiale până în 2050 se va produce în doar nouă țări: India, Nigeria, Pakistan, Republica Democratică Congo, Etiopia, Tanzania, SUA, Indonezia și Uganda.

2016



3. Creșterea mobilității populației - Mobilitatea forţei de muncă este unul dintre fenomenele ce vor căpăta o amploare deosebită în perioada următoare. Acest fapt va determina accentuarea studiilor şi preocupărilor mediului academic, dar şi mediilor politic, social şi economic îşi vor concentra eforturile pe acestă temă. Piaţa muncii europeană se confruntă cu acest fenomen şi chiar il promovează considerându-l unul dintre cele mai eficiente moduri de răspuns la provocările pe care procesul de globalizare şi dezvoltarea accelerată de noi tehnologii le implică. Mobilitatea permite adaptarea facilă şi eficientă a economiei şi a forţei de muncă la condiţiile mediului în care acţionează şi constituie un stimulent pentru schimbare în cadrul unei economii globale bazată pe concurenţă.

Ipoteza potrivit căreia dezvoltarea va reduce migrația nu este susținută de cercetare; deși dezvoltarea poate contribui la atenuarea unora din cauzele migrației forțate, cum ar fi conflictele, există dovezi empirice în sprijinul unei „teorii a tranziției mobilității“, potrivit căreia emigrația ia amploare odată cu dezvoltarea economică, până în momentul în care țările ating statutul de țară cu venituri medii-superioare (circa 7 000-8 000 USD pe cap de locuitor), moment în care începe să scadă. Destinația migranților nu se află, de regulă, în țările dezvoltate, ¬așa cum se presupune pe scară largă; de fapt, numărul migranților provenind din țările în curs de dezvoltare care trăiesc în emisfera sudică (82,3 milioane) este puțin mai mare decât cel al migranților care trăiesc în emisfera nordică (81,9 milioane). În cazul refugiaților, raportul este și mai dezechilibrat: 86% din refugiați sunt găzduiți de țări în curs de dezvoltare.

Pentru corectarea acestor idei preconcepute este necesar să se recunoască rolul pozitiv al migrației și să se integreze mobilitatea în cadrul global de dezvoltare. Acest lucru estete realizat pentru prima dată în cadrul agendei post-2015, iar obiectivele de dezvoltare durabilă (ODD-uri) propuse, care includ obiective legate de migrație, cum ar fi facilitarea migrației legale, responsabile, în condiții de ordine și siguranță și a mobilității populației, inclusiv prin punerea în aplicare a unor politici planificate și bine gestionate, reducerea la mai puțin de 3% a costurilor de tranzacție pentru transferurile de fonduri efectuate de migranți către țările de origine (în 2014, transferurile de fonduri către țările în curs de dezvoltare au fost estimate la 435 miliarde USD, adică de trei ori mai mult decât cuantumul ajutorului oficial pentru dezvoltare), apărarea drepturilor lucrătorilor migranți (în special a drepturilor femeilor migrante) și creșterea disponibilității datelor defalcate, inclusiv în funcție de statutul din punctul de vedere al migrației, pentru o mai bună înțelegere a dinamicii migrației și a situației migranților.

2016



4. Cum vor arăta construc iile civile în viitor?ț

Este greu de realizat o previziune a produselor, sistemelor sau mijloacelor tehnologice utilizate în construcțiile civile din viitor. Destinul acestora stă sub semnul crizei energetice, care ne va constrânge să regândim modul în care vom construi o casă.

Oamenii au nevoi și dorințe variate când vine vorba de propria casă. Cu siguranță creșterea demografică

globală va duce la un consum excesiv de energie și resurse naturale, precum petrolul sau apa. Cum sună viitorul pentru construcțiile civile? Nu putem știi exact, dar este cert că industria din domeniu se va adapta schimbărilor și își va îndrepta atenția către tehnlogii care reduc consumul de energie.

Infozoom vă prezintă câteva concepte și tendințe care vor influența construcțiile civile în următorii 10 ani

Casa – un sistem de elemente interconectate

Casele din viitor vor fi proiectate și construite ca un sistem, toate elementele sale fiind interconectate. O izolație mai bună va rezulta într-un consum mai mic de resurse la sistemul de încălzire, ventilație și aer condiționat, precum și la o factură la încălzire mult mai mică pe timpul iernii.

Chiar dacă acest concept a fost „propovăduit” de mai multți ani, inginerii constructori nu l-au luat în serios până în prezent, probabil neavând nici suportul marilor producători de materiale de construcție.

2016



Construcțiile civile modulare - vor fi din ce în ce mai populare

Unele firme de construcții folosesc deja panouri modulare pentru realizarea podelelor și acoperișurilor, dar se preconizează o utilizare din ce în ce mai mare în viitor a acestui sistem care garantează o reducere a timpului de construcție. Construcțiile modulare nu sunt chiar atât de ieftine, dar aduc o serie de avantaje, precum un șantier restrâns și mult mai eco-friendly precum și o reducere a problemelor cauzate de umezeală.

Ermetizarea construcțiilor civile va fi mult mai accesibilă

Oamenii au început să conștientizeze importanța ermetizării într-o casă, având în prezent la dispoziție o ofertă destul de largă de produse speciale. Spuma poliuretanică este un produs pentru izolații foarte bun, dar destul de costisitor. În următorii 10 ani, producătorii de materiale pentru construcții vor veni cu noi opțiuni de produse, mai atractive din punct de vedere al raportului calitate-preț.

Energia solară va deveni mai accesibilă

Instalațiile de captare și conversie a energiei solare sunt foarte scumpe în prezent. Pe deasupra, mai sunt și inestetice. Experții în construcții civile vor realiza o nouă generație de acoperișuri solare, mult mai accesibile ca preț, ușor de montat și bine încadrate în acoperiș din punct de vedere estetic.

Influenţe economice

Viitorul economiei

Prin Tratatul de la Lisabona ‘’se ȋntărea solidaritatea dintre statele membre atât ȋn privința adoptării de măsuri economice, cât și ȋn privința formulării unei politici energetice europene.’’[1] Ȋn ultima vreme, s-a adus tot mai mult ȋn discuție așa – numitul Parteneriat Transatlantic pentru Comerț și Investiții (TTIP) negociat ȋntre UE și SUA; scopul acestui parteneriat este de a conduce la creștere economică și la crearea de noi locuri de muncă și chiar să consolideze legăturile dintre Uniunea Europeană și Statele Unite, ceea ce la o primă analiză constituie un proiect potrivit pentru a relansa economia UE și pentru a atinge obiectivul noului președinte al Comisiei Europene, Jean – Claude Juncker care și-a propus ȋn agenda sa politică să mărească ponderea industriei ȋn PIB – ul UE la 20% de la 16%, cât este ȋn prezent prin finalizarea pieței interne a produselor și serviciilor, sprijin pentru IMM – uri, ȋncurajarea mobilității lucrătorilor ș.a.m.d. Problema care se pune ȋn cazul de față este cât de bine se vor coordona politicile economice la nivelul UE și cât de eficient vor fi implementate.

2016

http://www.modular.org/htmlPage.aspx?name=why_modular



Migra ia din Româniaț

Migraţia românilor nu dă semne de încetinire, în ciuda crizei economice care a afectat economiile occidentale. Continuă să plece din ţară, pe capete, muncitori calificaţi, medici, profesori, studenţi, absolvenţi eminenţi, sportivi-campioni, mai nou – poliţişti, precum şi români „cu stare”. Numai în 2009 au părăsit România peste 300.000 de oameni (2% din populaţia activă). Peste 2.500 de medici aleg anual să profeseze în spitalele din Vest. Cauza creşterii emigraţiei, identificată de psihiatri, este o depresie colectivă majoră, vecină cu teroarea, care izvorăşte din neajunsuri şi este alimentată de sentimentul de insecuritate colectivă.

În ciuda accelerării fluxurilor migratorii, nici o instituţie nu poate prezice, cu exactitate, în cât timp va fi depopulată România. Totuşi, conform prognozelor oficiale, la orizontul de timp al anului 2050, ţara noastră ar putea avea cu 6-8 milioane de locuitori mai puţin, chiar dacă acceptă populaţie asiatică, africană sau din ţări sărace ale Europei. Uriaşa pierdere umană este confirmată de un sondaj Gallup, potrivit căruia unul din cinci români îşi doreşte să se stabilească peste hotare, în timp ce „numărul străinilor care doresc să se stabilească în România este foarte mic”.

Medicul psihiatru Florin Tudose pune dorinţa intensă a oamenilor de a pleca din ţară pe seama unei depresii colective puternice, provocată de criza economică şi întreţinută de aşa-numiţi „apostoli ai dezastrului” naţional. „Foarte mulţi români îşi abandonează aici familiile, lucrând la negru în străinătate şi lăsând aici toată povara socială a familiilor lor, care nu plătesc contribuţii şi asigurări, după principiul că statul îţi bagă în gură. Alţii, resimt un sentiment de insecuritate colectivă, o panică intensă şi ajung să plece cu tot cu familii. Ei îşi vând bunurile ca să scape de acest dezastru din România şi se mută în altă ţară. Însă această teroare nu corespunde realităţii, ci este susţinută informaţional de apostolii dezastrului. Apoi, bunurile oamenilor disperaţi sunt cumpărate pe nimic de profitorii crizei, care au interesul de a provoca un haos cât mai mare şi a întreţine depresia naţională”, spune Florin Tudose.

Rezumând, migraţia excesivă a forţei de muncă în Occident poate avea efect nefast atât asupra statului, împovărând factura asigurărilor sociale, cât şi asupra celor care decid să-şi lichideze proprietăţile din România, în căutarea unei vieţi mai bune. Îngrijorătoare este, în opinia psihiatrului, migraţia tinerilor, care ajung să procreeze în ţările-gazdă, văduvind România de copii. Pe lângă depresia indusă artificial populaţiei, Florin Tudose susţine că românii părăsesc ţara şi din cauza faptului că aici nu mai există o piramidă clară a valorilor, care să-i facă pe oameni să se simtă apreciaţi de semeni.

Din fericire pentru România, deşi sunt foarte deprimaţi din cauza sărăciei, profesorii actualei generaţii nu vor pleca din ţară la fel de uşor precum medicii, deoarece trebuie să vorbească limba ţării respective precum nativii, crede profesorul Aurel Cornea, liderul Sindicatelor Libere din Învăţământ.

2016



Însă, lucrurile s-ar putea schimba în cazul profesorilor tineri care învaţă limbi străine şi care ar putea profita de mobilitatea europeană a pieţei serviciilor didactice. „Profesia noastră are la bază comunicarea, iar comunicarea într-o limbă străină este mai dificilă, pentru că trebuie să ştii acea limbă la perfecţie. Profesorii care migrează nu pot alege decât în mică parte să-şi exercite meseria de dascăl în Occident. Cea mai mare parte, împinşi de disperare, aleg să presteze în străinătate alte munci, în construcţii, în agricultură sau ca îngrijitori. Aceasta este de fapt drama noastră. Din cauza salariilor mici, în sistem nu mai intră oameni pregătiţi, iar cei buni pleacă şi calitatea educaţiei scade”, afirmă Aurel Cornea.

În domeniul medical însă, rezolvarea deficitului de personal cu ajutorul imigranţilor este dificilă, dacă nu imposibilă, din cauza legislaţiei. „Nu putem aduce medici din Bangladesh sau de oriunde altundeva deoarece legislaţia nu ne permite. Profesia noastră este foarte clar reglementată de legislaţia europeană, care prevede că pe teritoriul UE pot profesa doar medici din UE sau din Spaţiul Economic European. Medicii care nu îndeplinesc aceste condiţii au totuşi o şansă dacă sunt căsătoriţi cu cetăţeni români. Însă deocamdată nu ne punem astfel de probleme deoarece posturile din sănătate sunt blocate şi pentru români. La şapte medici care pleacă din ţară putem angaja doar unul, iar concursurile pentru posturi nu se mai ţin”, susţine Vasile Astărăstoae, preşedintele Colegiului Medicilor din România.

Totuşi, migraţia românilor nu trebuie dramatizată, în opinia fostului preşedinte al ţării, Traian Băsescu. “Să nu mai facem o dramă din faptul că plecăm. Cel mai mare obiectiv al României a fost liberalizarea forţei de muncă. Dreptul nostru de a pleca unde ne este mai bine. Unde munca ne este corect răsplătită. În momentul de faţă, statul român nu poate să îşi plătească medicii, profesorii, cum ar merita să îi plătească”, a subliniat fostul şef al statului. În acest context, fostul preşedintele le-a mulţumit românilor din străinătate pentru că nu se întorc în ţară să solicite ajutor de şomaj.

Principalele ţări de destinaţie ale românilor au fost, la începutul anilor 2000, Italia şi Spania, care au reuşit să atragă, potrivit cifrelor oficiale, peste 2 milioane de emigranţi din ţara noastră. Datele neoficiale arată însă că numărul românilor din aceste ţări ar putea fi mult mai mare, dacă i-am pune la socoteală pe cei care muncesc „la negru”. Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OCDE) arată, de pildă, în Raportul asupra Migraţiei Mondiale pe 2010, că în prezent între 2,5 şi 2,7 milioane de români se află pe teritoriile celorlalte state ale UE. Mai nou, românii aleg să muncească în Marea Britanie, Franţa sauGermania.

În ceea ce priveşte Germania, stat care a aplicat măsuri de restrângere a liberei circulaţii a lucrătorilor români, situaţia s-ar putea schimba pe termen mediu. Românii cu studii superioare şi calificări înalte, precum muncitorii, medicii sau inginerii ar putea fi atraşi de programele speciale pentru imigranţi ale Berlinului, care doreşte să-şi menţină supremaţia economică în Europa şi să conserve nivelul actual de trai german, prin alimentarea corespunzătoare a bugetelor naţionale.

2016



Ofensiva în atragerea personalului român înalt calificat în Germania a început să fie detectabilă în România. „S-a intensificat activitatea recrutorilor străini de medici de pe teritoriul României: acum îi iau direct din universităţi. Reprezentanţii unei astfel de societăţi de recrutare care caută medici pentru Germania a venit la Universitatea de Medicină şi Farmacie „Gr. T. Popa” din Iaşi”, spune Vasile Astărăstoae, preşedintele Colegiului Medicilor din România.

Profesorul Răzvan Bobulescu reprezentant al Federaţiei „Alma Mater” subliniază că emigraţia nu este pentru toţi, ci doar pentru cei foarte bine pregătiţi sau cu o meserie cerută în Occident. În domeniul învăţământului – arată Bobulescu - „absolvenţii buni pleacă învârtindu-se. În ţară rămân în principal loazele, care nădăjduiesc să se angajeze undeva pe pile. Pleacă, de asemenea, preparatorii şi asistenţii, din care doar jumătate mai revin în ţară. Aceasta este de fapt nenorocirea României, că ne pleacă elitele, vârfurile noastre”.

„Estimez că în 2-3 ani de zile nu se va mai putea vorbi de sistemul medical, pentru că pur şi simplu va dispărea. Tendinţa de migraţie a medicilor români s-a intensificat iar legislaţia europeană nu ne permite să aducem medici din China, Moldova sau Bangladesh. În acelaşi timp s-a intensificat activitatea recrutorilor străini de medici de pe teritoriul României: acum îi iau direct din universităţi”. – Vasile Astărăstoae, preşedintele Colegiului Medicilor din România

În opinia sociologului Alfred Bulai, nu mărimea fluxului migrator dinspre România spre Occident este periculoasă, ci scăderea profesionalismului, generată de depopularea instituţiilor şi a ramurilor economice vitale. „Migraţia masivă a românilor s-a produs, în condiţiile în care avem peste 2 milioane care lucrează în străinătate. Vârful acestei migraţii a trecut, chiar dacă vor mai exista oameni care vor pleca din ţară. Problema este că, prin migraţie, gradul de profesionalism în România a scăzut dramatic: în construcţii nu mai există calitate, macaralele cad, nu mai avem medici, în unităţile de pompieri au ajuns să existe mai multe autospeciale decât pompieri”, spune Alfred Bulai.

Nu numai românii au emigrat masiv în ţările mai dezvoltate, ci şi italienii sau irlandezii care au format comunităţi puternice în ţările gazdă, mai arată sociologul. Aşa cum ţările de origine ale respectivilor n-au fost depopulate, deoarece au acceptat la rândul lor străini, putem spera că şi România va primi străini săraci.

Prognozele care ţin cont de natalitate, mortalitate şi migraţie arată că România ar pierde, în 40 de ani, 6-8 milioane de locuitori. ONU estimează că populaţia României va ajunge la 15,9 milioane de locuitori în 2050, faţă de 21,3 milioane în 2008, în timp ce Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare avansează o cifră de 13,3 milioane de locuitori până în 2050.[2]

2016



Despre joburile viitorului

Industria aviatică va avea nevoie de încă 500.000 de piloţi în următorii 20 de ani pentru a face faţă cererii în creştere, arată o analiză a companiei Boeing, citată de Business Insider.

Documentul, numit „The 2013 Pilot an Technician Outlook”, arată că până în 2032, lumea va avea nevoie de încă 498.000 de piloţi şi 556.000 de tehnicieni. Acest lucru ar însemna 25.000 de piloţi noi în fiecare an.

Cea mai mare cerere, de 192.300 de piloţi, va veni din regiunea Asia Pacific, unde industria transporturilor aviatice creşte puternic. Raportul, publicat la începutul acestui an, prevede o creştere cu 12.820 de avioane, în valoare de 1.890 miliarde de dolari.

Pentru a satisface cererea de piloţi şi tehnicieni, vice preşedintele Boeing Flight Services, Sherry Carbary, propune o strategie de îmbunătăţire a programului de pregătire a companiei prin introducerea de tehnologii de ultimă oră pentru a atrage tineri interesaţi de o carieră în aviaţie.

Până în 2025, în jur de 50% din meseriile existente astăzi vor dispărea de pe piaţa muncii, potrivit unui studiu. Computerele vor prelua sarcinile unor funcţionari publici sau ale angajaţilor din asigurări.

Tehnologia lasă tot mai puţin loc pe piaţa muncii pentru anumite meserii. Doar jumătate din profesiile şi meseriile de astăzi vor mai exista în următorul deceniu, semnalează un studiu realizat de CBRE, cea mai mare firmă de servicii comerciale imobiliare din lume. Computerele vor revoluţiona piaţa muncii, dar, în acelaşi timp, vor pune în pericol mijloacele de existenţă ale unui segment important din populaţie. Inteligenţa artificială va schimba cererea de locuri de muncă, iar o bună parte din angajaţi va avea nevoie de recalificare profesională, categorie în care se încadrează o parte dintre funcţionarii publici, angajaţii din asigurări sau ceasornicarii.

„În următorii 10-15 ani, vom asista la o revoluţie pe piaţa muncii şi va trebui să ne schimbăm perspectiva şi planurile cu privire la locurile de muncă“, spune Peter Andrew, director CBRE în regiunea Asia-Pacific. Oamenii se vor orienta către meserii mai creative, completează specialistul. Abilităţile sociale şi capacitatea de a controla inteligenţa artificială vor fi, de asemenea, foarte apreciate în viitorul apropiat. „Pentru mulţi dintre noi, inteligenţa artificială va fi o unealtă pentru realizarea unor sarcini cu o complexitate greu de imaginat altădată, dar realizabile acum şi pline de satisfacţii“, mai spune Peter Andrew. În ţările dezvoltate, noile tehnologii au disponibilizat deja angajaţi, dar ele nu trebuie neapărat să ducă la pierderea locurilor de muncă, ci la o schimbare a specializărilor. De altfel, schimbări vor exista şi la nivelul companiilor.

2016



„Cea mai mare dintre ele va fi ascensiunea companiilor cu 20-40 de angajaţi care dispun de suficiente cunoştinţe tehologice pentru a rivaliza cu marile corporaţii“, potrivit expertului. Studiul „Fast Forward 2030: Viitorul muncii şi al meseriilor“ a fost realizat pe baza a 200 de interviuri cu experţi şi lideri în afaceri din Europa, America de Nord şi Asia-Pacific.

Meserii în pericol de dispariţie:

Operatori telemarketing Evaluatori imobiliari şi de diverse

bunuri Angajaţii serviciilor de întreţinere a

sistemelor de canalizare Statisticieni Evaluatori de risc asigurări Ceasornicari Agenţi de transport marfă Funcţionarii publici care calculează

obligaţiile fiscale Tehnicieni de laboratoare foto

Operatori conturi Vânzători librării Operatori introducere, validare şi

prelucrare date Specialişti calibrare Agenţi constatatori asigurări Grefieri arhivari Procesatori de comenzi Ofiţeri de credite Evaluatori de asigurări Arbitri Angajaţi front office

Meserii cu risc scăzut de dispariţie:

Chiropracticieni Biochimişti şi biofizicieni Ingineri electronişti Angajaţi ai Bisericii, educatori şi

profesori Supraveghetori şi ofiţeri de corecţie Art director (în publicitate,

marketing) Medici specialişti în ortodonţie Designeri de interioare Producători şi regizori Fotografi

Kinetoterapeuţi Designeri şi creatori de modă Ingineri materiale Cercetători materiale Agronomi Medici şi terapeuţi Ingineri civili Asistenţi kinetoterapie Arhitecţi (exceptând peisagişti şi

navali) Ingineri de mediu

Institutul pentru Viitor (Institute for the Future), o organizaţie de cercetare independentă, analizează trendurile actuale pentru a afla cum va evolua societatea globală.

2016



Cei de la Institutul pentru Viitor au realizat un studiu cu privire la schimbările care au început deja să se producă la nivelul societăţii şi care vor avea un impact substanţial asupra modului de organizare şi funcţionare a pieţei muncii în viitor.

Cercetătorii au ajuns la un set de 6 indicatori ai schimbării pentru anii 2020:

1. O viaţă mai lungă. Oamenii trăiesc mai mulţi ani, însă în statele vestice natalitatea este în scădere, iar populaţia îmbătrâneşte. Astfel, vor fi din ce în ce mai multe persoane în vârstă care vor trebui să se integreze pe piaţa muncii, iar învăţarea pe tot parcursul vieţii şi schimbarea domeniului de activitate vor deveni ceva obişnuit.

2. Utilaje şi sisteme inteligente. Robotica şi ingineria se dezvoltă rapid, aşa că în viitor multe meserii vor fi preluate de maşini, parţial sau în totalitate. Omul va trebui să-şi regândească şi să-şi regăsească locul în această nouă ordine.

3. Lumea datelor. Computerele au evoluat foarte mult şi pot colecta şi procesa date despre orice. De aceea, vei avea nevoie de abilităţi de interacţiune cu datele, astfel încât să iei decizii bazându-te pe acestea şi să le foloseşti ca instrument pentru a-ţi atinge obiectivele.

4. Ecologia new media. Tehnologiile (video, animaţii digitale, jocuri etc) au creat un nou limbaj de comunicare şi un univers aparte. New media fac posibile platformele de lucru online, construiesc reputaţie şi identitate, aducând transparenţă în munca şi viaţa noastră. Există şi un revers al medaliei: adevărul poate fi uşor alterat, deoarece oricine poate filma sau fotografia un eveniment şi poate face ca lucrurile să pară altfel decât sunt în realitate. De aceea, trebuie să fim mai sceptici, dar şi mai deschişi la analiza o situaţie din diferite perspective.

5. Organizaţii foarte structurate. Multe dintre organizaţiile care ne sunt familiare azi sunt produsul a sute de ani de cunoştinţe şi descoperiri ştiinţifice sau tehnologii. Acest peisaj este zguduit cu putere de o nouă generaţie de concepte şi abilităţi de lucru, care ia naştere din domedii precum game design, neuroştiinţe, psihologia fericirii etc. Acestea vor crea paradigme şi instrumente de educaţie diferite de cele cu care eram obişnuiţi.

6. Conectare globală. Globalizarea favorizează schimburile economice şi integrarea dincolo de graniţele statelor, însă în acelaşi timp determină modificări în strategia companiilor mari, care îşi doresc să rămână competitive. Ţările mai slab dezvoltate nu vor mai fi doar furnizori de talente, ci şi pieţe de desfacere, astfel că apare nevoia unei echipe globale şi, în consecinţă, a dezvoltării unor abilităţi de sensibilitate culturală şi comunicare interculturală.

2016



Pe baza acestor indicatori, a rezultat un set de 10 competenţe care vor fi căutate în viitor pe piaţa muncii:

Sense-making – capacitatea de a înţelege semnificaţia subiectului discutat şi a altor aspecte complexe care nu pot fi “codate” şi procesate de un calculator.

Social intelligence – abilitatea de a te conecta cu ceilalţi într-un mod direct şi profund, de a simţi şi a interacţiona.

Novel & adaptive thinking – capacitatea de adaptare la diferite sarcini şi de a găsi soluţii inovatoare.

Cross-cultural competency – abilitatea de a lucra în medii culturale diverse. Computational thinking – abilitatea de a traduce vaste cantităţi de date în concepte

abstracte şi de a înţelege conexiunile. New media literacy – abilitatea de a dezvolta conţinut pe baza formelor de new media şi

de a-l folosi în comunicarea persuasivă. Transdisciplinarity – capacitatea de a înţelege şi a utiliza concepte din discipline diferite. Design mindset – abilitatea de a înţelege sarcinile şi de a adapta procesele de lucru

pentru a atinge obiectivele dorite. Cognitive load management – abilitatea de a filtra informaţia în funcţie de importanţa sa

şi de a folosi la maxim resursele cognitive. Virtual collaboration – abilitatea de implicare şi de a lucra productiv chiar şi ca membru

al unei echipe virtuale.

Criza petroluluiCriza petrolului va avea efecte pentru multi ani de-acum incolo. Situatia a atat de

grava incat in 2035 va fi un deficit de 4,5 milioane de barili de petrol. Estimarea apartine specialistilor firmei Wood Mackenzie si e bazata pe consumul actual.

Dar care este motivul? Problema este ca, intr-o perioada in care pretul petrolului e mic, gigantii energetici nu vor sa-si cheltuiasca nesabuit banii pe exploatari care nu sunt viabile, pentru a nu iesi in pierdere. Multe puturi s-au inchis, iar companiile au amanat cateva proiecte importante.

Drept urmare, in 2035 ne-am putea confrunta cu o noua criza a petrolului, "nasita" de cea actuala: in cazul in care consumul ramane la nivelul din 2016, peste 19 ani cantitatea de petrol va fi cu 4,5 milioane de barili mai putin decat necesarul pietei.

Proiecte taiate de pe lista prioritatilor - Din vara lui 2014, cand pretul a inceput sa scada, multe proiecte costisitoare au fost lasate la vatra. "Invierea" lor ar insemna noi investitii, pe care companiile energetice nu si le vor permite prea curand. Daca pretul titeiului e mic, la fel sunt si veniturile.

2016



Ba mai mult, acelasi rationament e aplicat si la concedieri: Nu mai facem bani ca inainte, atunci trebuie sa reducem costurile, asa ca dam oamenii afara - cam asa actioneaza gigantii energetici in ultima perioada, iar asta duce la o noua criza, anume cea a fortei de munca.

Mai este o problema. Companiile si-au inlocuit rezervele doar in proportie de 75% in ultimul an si jumatate.

Noile exploatari sunt esentiale pentru industrie, caci petrolul e o rezerva finita. Iar pentru a ramane profitabila, o companie trebuie sa-si mentina o rata constanta a rezervelor, ceea ce nu se mai intampla in ultima vreme.

Cele mai mari 7 firme petroliere occidentale se asteapta la investitii in exploatari noi in valoare de 40 de miliarde de dolari in urmatorii trei ani, adica cu 50% mai putin fata de perioada 2012-2014.

Solutii posibile - Companiile petroliere au o singura solutie: trebuie sa investeasca in proiecte noi pentru a-si creste productia, chiar daca vor strange din dinti pentru ca pretul e mic.

Lumea mai are o alternativa: regenerabilele. Dar tranzitia catre partea verde a industriei e lenta. Insa poate e cazul ca sa ne mobilizam si sa diversificam sursele de energie.

Influenţe naturale

Concepte şi principii de dezvoltare durabilă şi de drept internaţional al mediului

Evaluările periodice ale Conferinţei de la Rio (+5, +10, +20)

Comunitatea internaţională s-a reunit pentru prima dată în 1972 la Conferinţa de la Stockholm privind Mediul Uman (Stockholm Conference on Human Environment) pentru a dezbate problema mediului global şi a necesităţilor de dezvoltare.

În urma conferinţei au rezultat:

Declaraţia de la Stockholm, conţinând 26 de principii; Planul de Acţiune pentru Mediul Uman, cu trei componente:

- programul pentru evaluarea mediului global (Earthwatch);- activităţile pentru managementul mediului;- măsurile de sprijin.

Programul Naţiunilor Unite pentru Mediu(United Nations Environment Programme – UNEP) al cărui Consiliu de Conducere şi Secretariat au fost înfiinţate în decembrie 1972 de Adunarea Generală ONU

2016



Fondul voluntar pentru Mediu(Voluntary Environment Fund) înfiinţat în ianuarie 1973, în conformitate cu procedurile financiare ONU.

Toate acestea sunt considerate a fi piatra de temelie a primului cadru internaţional pentru tratarea problemelor mediului.

Conferinţa a recunoscut că problemele de mediu ale ţărilor industrializate, cum sunt degradarea habitatelor, toxicitatea şi ploile acide, nu reprezintă probleme neapărat importante pentru toate ţările. Strategiile de dezvoltare ale ţărilor member, nu îndeplinesc necesităţile şi priorităţile ţărilor şi comunităţilor celor mai sărace.

De la înfiinţarea sa, în baza recomandărilor Conferinţei de la Stockholm, UNEP a desfăşurat o serie de activităţi pentru a-şi manifesta în cadrul sistemului ONU, rolul său de catalizator şi coordonator în domeniul mediului.

Activităţile programului pot fi clasificate în două mari grupe:

orientate pe probleme sectoriale ale factorilor de mediu:poluarea apelor, a aerului şi a solurilor (în special degradarea terenurilor);

orientate pe probleme globale:ploi acide, epuizarea stratului de ozon, schimbările climatice, defrişarea şi deşertificarea, conservarea biodiversităţii, traficul internaţional de produse/deşeuri toxice şi periculoase, protejarea mediului în perioadele de conflict armat.

Evaluarea efectelor acestor "noi" probleme ale mediului a condus la recunoaşterea faptului că nu s-a realizat un progres din punct de vedere al integrării protecţiei mediului în politicile şi activităţile de dezvoltare.

Obiectivul consacrat prin principiul 13 al declaraţiei de la Rio, nu a fost realizat.

Declaraţia de la Stockholm, Principiul 13

Pentru a realiza un management mai raţional al resurselor, statele membre trebuie să adopte o abordare integrată şi coordonată a planurilor lor de dezvoltare, pentru a asigura că dezvoltarea lor este compatibilă cu necesitatea de a proteja şi îmbunătăţi mediul în beneficiul propriei populaţii.

Necesitatea reorientării eforturilor pentru realizarea obiectivului de integrare, s-a concretizat după unsprezece ani de la Conferinţa de la Stockholm, respectiv în 1983, când Naţiunile Unite au înfiinţat Comisia Mondială pentru Mediu şi Dezvoltare (World Commission on Environment and Development – WCED) cunoscută sub denumirea de Comisia Brundtland.

2016



Această comisie a elaborat şi publicat în 1987 documentul "Viitorul nostru comun" (Raportul Brundtland), prin care s-a formulat cadrul care avea să stea la baza celor 40 de capitole ale Agendei 21. Raportul stă şa baza celor 27 de principii ale Declaraţiei de la Rio care a definit dezvoltarea durabilă ca fiind "dezvoltarea care îndeplineşte necesităţile generaţiei prezente, fără a compromite capacitatea generaţiilor viitoare de a-şi îndeplini propriile necesităţi".

În iunie 1992, la Rio de Janeiro s-a desfăşurat Conferinţa Naţiunilor Unite privind Mediul şi Dezvoltarea (United Nations Conference on Environment and Development – UNCED) denumită şi "Conferinţa de la Rio", la care s-au reunit 120 de conducători ai statelor lumii.

Cu această ocazie, pe plan internaţional, a fost recunoscută oficial necesitatea de a integra dezvoltarea economică şi protecţia mediului în obiectivul de dezvoltare durabilă. S-a afirmat importanţa, în continuă creştere, a dreptului internaţional al mediului, ca mecanism de codificare şi promovare a dezvoltării durabile.

În urma conferinţei au rezultat:

Declaraţia de la Rio conţinând 27 de principii, Agenda 21, care constituie un plan de acţiune pentru dezvoltarea durabilă cu începere din secolul al XXI-lea, concretizat în 40 de capitole destinate unor domenii de programe specifice, structurate în termenii:

bazei de acţiune; obiectivelor de realizat; activităţilor care trebuie efectuate; modalităţilor de implementare.

Statement of Principles on Forests("Declaraţia principiilor privind pădurile") este un document fără putere obligatorie, care conţine principiile pentru managementul conservării şi dezvoltării durabile a tuturor tipurilor de păduri.

Organizarea instituţională a Comisiei pentru Dezvoltarea Durabilă (CSD) Mecanismul de finanţarepentru implementarea Agendei 21.

Summitul de la Rio a adus cu fermitate pe arena publică problemele de protecţie a mediului şi de dezvoltare: Agenda 21 şi Declaraţia de la Rio au condus la un acord cu privire la două convenţii obligatorii:

1. Convenţia privind Diversitatea Biologică (Convention on Biological Diversity CBD)2. Convenţia cadru privind Schimbările Climatice.

Summitul de la Rio a generat de asemenea o serie întreagă de reacţii pozitive, inclu zând demararea a numeroase iniţiative pentru implementarea Agendei 21 la nivel local şi a reorientării politicii de protecţie a mediului.

2016



În acelaşi an, în multe state s-au înfiinţat comisii naţionale pentru dezvoltarea durabilă şi s-au întocmit strategii pentru dezvoltarea durabilă.

În ciuda acestor consecinţe pozitive, obiectivul global al Agendei 21, care a făcut apel la o schimbare radicală a sistemelor de valori convenţionale dominante existente şi a proceselor instituţionale, nu a putut fi atins.

RIO+5 (1997)

Evaluarea progresului realizat la cinci ani de la Conferinţa de la Rio (New York, 1997)

A evidenţiat o serie de deficienţe legate în particular de echitatea socială şi sărăcie:

- reducerea asistenţei oficiale acordate pentru dezvoltare şi creşterea datoriilor internaţionale;

- eşecul îmbunătăţirii transferului de tehnologie, a construcţiei capacităţilor pentru participare şi dezvoltare;

- eşecul coordonării instituţionale şi incapacitatea de a reduce nivelurile excesive de producţie şi de consum.

RIO+10 (2002)

Summitul de la Johannesburg

A făcut apel la ratificarea, întărirea şi implementarea mai fermă a acordurilor şi convenţiilor internaţionale privind mediul şi dezvoltarea.

Summitul Naţiunilor Unite privind Dezvoltarea Durabilă (World Summit on Sustainable Development – WSSD), care a avut loc la Johannesburg în perioada 26 august – 6 septembrie 2002, a reunit 104 conducători ai statelor lumii şi a avut ca rezultate: Declaraţia de la Johannesburg privind dezvoltarea durabilă și Planul de implementare a Summitului mondial privind dezvoltarea durabilă (JPOI).

Summitul de la Johannesburg a reafirmat dezvoltarea durabilă ca fiind un element central al agendei internaţioanle şi a dat un nou impuls pentru aplicarea practică a măsurilor globale de luptă împotriva sărăciei şi pentru protecţia mediului.

2016



A. Încălzirea globală

Consecințe:a) Economice

Raportul UE privind consecințele încălzirii globale asupra mediului de securitate atrage atenția asupra faptului că topirea ghețurilor arctice ar putea face exploatabile resurse naturale ca pescuitul, sau zăcămintele de gaze naturale și petrol care sunt momentan blocate sub platforma continentală înghețată. Acest lucru ar putea genera divergențe între Rusia, Statele Unite, Canada, Norvegia și Danemarca.

b) Asupra agriculturii

Un timp s-a crezut că încălzirea globală are efecte benefice asupra agriculturii datorită creșterii concentrației de CO2 asimilabil prin fotosinteză. Creșterea temperaturilor a permis cultivarea plantelor în locuri unde acest lucru nu era posibil, de exemplu cultivarea orzului în Islanda. Tot această încălzire poate determina deplasarea zonelor de pescuit spre nord.

Deși în unele locuri, de exemplu în Siberia, încălzirea este favorabilă, în altele, de exemplu în Africa, ea are efecte dramatice, deoarece contribuie la extinderea deșertului Sahara peste Sahel.

c) Asigurări

Asigurările sunt direct afectate de modificările climatice. Se estimează că numărul catastrofelor naturale s-a triplat față de anii 1960, iar din acestea, 35 - 40 % se datorează încălzirii globale.

d) Transport

Drumurile, pistele de aterizare, căile ferate, conductele pot fi afectate de variațiile de temperatură mai mari, pot avea o durată de serviciu mai mică și pot necesita întreținere sporită. De exemplu, topirea permafrostului poate afecta aeroporturile.

2016



e) Inundații

Ridicarea nivelului mării duce la acutizarea problemelor inundațiilor, în special a zonelor foarte joase, cum sunt cele din Olanda, Bangladesh și la Veneția. În zonele inundabile trăiesc adesea comunități foarte sărace, deoarece este singurul teren fertil la care au acces. Sărăcia face să nu poată plăti asigurări, ceea ce face să nu-și poată compensa pierderile în caz de dezastre naturale.

f) Trecerea de nord-vest

Topirea ghețurilor arctice în perioada de vară poate deschide trecerea de nord-vest, care în 2007 s-a deschis navigației în mod natural pentru prima oară în istorie. Acest lucru scurtează cu cca. 5000 de mile marine (9000 km) rutele navelor între Europa și Asia, în special a petrolierelor care nu pot trece prin Canalul Panama.

g) Sănătate

Creșterea temperaturilor mărește riscul afecțiunilor cardiovasculare[98] și mărește concentrațiile de ozon troposferic, care este un poluant care poate produce astm bronșic.[99] Organizația Mondială a Sănătății (OMS) apreciază că procesul de încălzire globală este vinovat de moartea anuală a 150 000 de persoane și îmbolnăvirea altor 5 milioane din cauza valurilor de căldură sau a diferitelor calamități naturale declanșate de acest proces.[100]

În România, în iunie 2008 canicula a determinat 187 de cazuri care au necesitat ajutor medical, din care 139 în București.

h) Apărare

Implicațiile încălzirii globale din punct de vedere militar au fost examinate de Consiliul Consultativ Militar (engleză Military Advisory Board), un grup de generali în retragere ai SUA, care au relevat câteva aspecte:

Acutizarea conflictelor în zonele afectate de dezastre provocate de schimbările climatice;

Migrarea populațiilor din zonele afectate de dezastre; Probleme privind dependența energetică.

2016



Măsuri , previziuni

Pentru a se putea analiza măsurile care se impun pentru combaterea încălzirii globale este nevoie de evaluarea atât a evoluției climei în viitorul imediat și mai îndepărtat, cât și a efectului măsurilor propuse. În acest scop au fost elaborate diverse modele climatice, cu care, folosind calculatoare puternice se obțin previziunile. Aceste modele inițial simulau doar modificările de temperatură și deplasările maselor de aer atmosferic și de apă ale oceanelor, fenomene tratate cu mijloacele CFD. Ulterior modelele au fost dezvoltate, încluzând efectul de seră (inclusiv ciclul carbonului și efectul antropic), efectul aerosolilor, al norilor, al utilizării solului, al oceanelor și al forcingului radiativ. Aceste modele sunt acceptate de comunitatea științifică și pot simula înclusiv variații climatice sezoniere, fenomenul El Niño, variația nivelului apei în nordul oceanului Atlantic, sau chiar evoluția temperaturilor în întregul secol al XX-lea.

Previziunile au fost elaborate de CCSR, NIES, CCCma, CSIRO, Hadley Centre, GFDL, MPIM, și NCARpe baza scenariilor SRESA2 privind emisiile, în ipoteza că nu se ia nicio măsură pentru reducerea emisiilor.

Distrubuția geografică a încălzirii în secolul al XXI-lea, bazată pe modelul climatic HadCM3.

Harta alăturată privind distribuția temperaturilor a fost elaborată folosind modelul HadCM3 (Hadley Centre Coupled Model, version 3) și presupune scenariile actuale privind creșterea economică și a emisiilor de gaze de seră. În figură, încălzirea medie globală corespunde la cca. 3,0 °C.

Desigur, modelele prezintă încă un oarecare grad de incertitudine, datorat în cea mai mare parte modelării fenomenelor care se petrec la scară mică, cum ar fi modelarea norilor, a celulelor de furtună și a circulației de aer locale, datorită reliefului local. În plus, posibilitățile modelelor sunt limitate de capacitatea de calcul a calculatoarelor actuale. Cu toate astea, IPCC consideră modelele climatice drept instrumente pertinente pentru obținerea previziunilor privind evoluția climei. Aceste modele estimează că clima globală se va încălzi cu 1,1 - 6,4 °C în cursul secolului al XXI-lea. Estimările variază din cauza faptului că nu poate fi prevăzută evoluția emisiilor de gaze care cauzează efectul de seră.

2016



B. Incursiune în mecanismele naturii

Folosind lecţiile oferite de natură pentru a inspira şi a construi un viitor mai luminos

Cum va arăta viitorul?

Care sunt modelele care oferă speranţă pentru un viitor luminos şi prosper?

Proiectul de educaţie Lecţiile naturii ( LN) analizează aceste întrebări şi felul în care natura poate fi un mentor. Natura este descoperită ca o sursă de informaţii şi inspiraţie pentru gândirea creativă şi re-designul unor activităţi umane. Ce ne poate învăţa natura despre îngrijirea sănătăţii, conducerea economiilor cu resurse limitate, construirea de case care se încălzesc şi se răcesc singure? Natura face toate aceste lucruri mult mai bine, mult mai eficient şi mult mai frumos decât oamenii. Prin învăţarea din lecţiile de la natură ne putem restructura societăţile în aşa fel încât să fie mai asemănătoare naturii, pentru a fi abundente, frumoase şi lipsite de poluanţi.

Suntem responsabili pentru viitorul nostru, acţiunile noastre influenţează direct viaţa copiilor noştri.

Cum ar fi lumea în cazul în care principiile găsite în natură ar fi aplicate în mod consecvent la proiectarea produselor şi sistemelor industriale şi economice ?

Natura reciclează deşeurile eficient, foloseşte energie din surse regenerabile- de la Soare-, este rezistentă la schimbări bruşte, adaptabilă în timp la noile condiţii, şi se autoreglează prin feedback (reacţie). Economiile şi societăţile viitoare, economiile circulare ar putea avea aceleaşi caracteristici.

"Lecţiile naturii" este construit în jurul principiilor care pot fi identificate în natură, inclusiv:

Deşeurile înseamnă hrană: în natura totul este reciclat astfel încât ceea ce pare a fi deşeu este de fapt hrană pentru următorul ciclu. De exemplu, frunzele moarte ale copacilor vor deveni solul pentru un nou copac. Acest principiu poate fi aplicat pentru a transforma sistemele de producţie ale oamenilor care sunt în prezent liniare în sistemele cu circuit închis, în care resursele limitate sunt utilizate eficient şi existenţa deşeurilor este eliminată.

2016



Beneficii multiple: În natură organismele au beneficii multiple, nu au pur şi simplu un singur scop. Scopul unui copac este de a se reproduce pentru a asigura perpetuarea speciei şi făcând acest lucru asigură de asemenea hrană pentru insecte, adăpost pentru animale, nutrienţi pentru sol din frunze descompuse, transformă dioxidul de carbon în oxigen şi ajută la reglarea temperaturii şi a precipitaţiilor.

Diversitatea dă putere: Natura se bazează pe o mare varietate de specii, sisteme şi organisme care îi permit să reziste la şocurile externe. Diversificarea reduce efectiv riscul.

Natura ca sursă de inspiraţie

Folosind lecţiile oferite de natură pentru a inspira şi a construi un viitor mai luminos.

Natura este sursa de inspiraţie pentru această învăţare incitantă. Cursanţii sunt conectaţi cu natura şi descoperă că natura poate fi un mentor care oferă perspective ce pot inspira construirea unui viitor mai luminos. Învăţarea prindescoperire, învăţarea bazată pe activitate şi învăţarea în afara sălii de clasăpoate fi utilizată pentru a oferi inspiraţie şi pentru a stimula dorinţa de înţelegere.

Lecţiile naturii (LN) vrea să afle cum vor tinerii să trăiască în viitor şi modul în care acest viitor poate fi transformat în realitate. Proiectul contestă ipotezele tradiţionale despre modul în care lucrurile sunt făcute, modul în care economiile sunt gestionate şi viaţa este trăită.

Proiectul nu se referă la sentimentul de vinovatie al oamenilor sau la a face mai puţin rău şi la întârzierea unui moment de criză, ci se referă la re-gândirea viitorului.

Acest proiect încearcă să prezinte un mod mai plin de speranţă şi realist prin care tinerii pot realiza viitorul pe care îl doresc. Până la urmă este viitorul lor.

LN prezintă oportunităţi de a învăţa în afara sălii de clasă. experienţa directă, ajută descoperirea şi promovează înţelegerea reală în raport cu perspective oferite de natură, care pot fi aplicate în lumea modernă.

2016



C. Ce ne pregăte te natura în viitorș

Ce ne asteapta pe noi in viitor? O perioada glaciara sau o perioada de incalzire globala? Ne vom praji la soare sau vom ingheta de frig?

A cauta raspunsurile acestor intrebari ne-a obligat anul 2010 care poate fi numit anul razbunarii naturii in directia umanitatii pedepsindu-o pentru interventia acesteia in procesele firesti ale sale de-alungul deceniilor.

Anul 2010 a debutat cu doua mari cutremure socante in America Latina urmate de loviturile stihiilor in Asia de S-E dupa care a venit o vara caniculara, vara pe care multe tari nu o vor uita niciodata. Lumea s-a rasturnat.

Este de mentionat faptul ca atunci cand Moscova era sufocata de fumul padurilor aprinse, plajele din Argentia si Brazilia erau acoperite de zapada. Oamenii mureau de frig iar turistii ce isi petreceau vacantele la mare sufereau din cauza temperaturilor scazute de pe plajele Frantei si ale Spaniei. In acelas timp, in alte tari ale lumii, circulatia era ingreunata din cauza inundatiilor.

Polonia a fost inundata, iar de la inaltimea unui zbor de pasare, acele teritorii proiectau imagini catastrofale.

Specialisti din diferite tari sustin ca situatia climaterica a pamantului se va modifica atat de mult incat viata va deveni imposibila. Eu nu sunt de aceeasi parere, chiar daca in momentul de fata ma opun tuturor oamenilor de stiinta care afirma acest lucru. Orice s-ar intampla, 10% din populatia globului va ramane in viata. Iar daca raman in viata, macar 10%, inseamna ca viata continua, inseamna ca umanitatea exista. Poate sa dispara civilizatia dar nu viata in intregimea sa.

Clima pe pamant se modifica. Temperatura este in contiuna crestere asa ca inevitabil apare intrebarea :

Unde vom ajunge in viitorul apropiat? Care va fi soarta copiilor si a nepotilor nostrii poimaine?

Alti specialisti afirma puternic ca in viitorul apropiat vom fi nevoiti sa evacuam zeci de milioane de oameni de pe teritoriul diferitelor orase si tari din motive climaterice dar asta inseamna inevitabil si economice.

Unii oameni de stiinta merg mai departe si afirma ca in viitorul indepartat, Pamantul va atinge temperatura de 500 de grade si exista speculatii cum ca Pamantul va avea aceeasi soarta ca planeta Venus.

2016



Unde vom ajunge in urma topirii ghetarilor din Groenlanda? Va veni in Europa gerul siberian? Cand va incepe noua era glaciara? Cum se va schimba clima planetei in sec XXI? Cui ii poate fi convenabila incalzirea globala? La ce ne putem astepta in vara anului 2011? Ce se va intampla cu omenirea in general?

La aceste intrebari oamenii cauta raspunsuri prin diferite metode, analize, pronosticuri, previziuni, proorociri, clarviziuni si multe altele.

Vom arde de vii sau vom ingheta de frig? La ce ne putem astepta atat in viitor cat si in 2011?

Daca aruncam o privire asupra stirilor emise de mass media din intreaga lume, acestea apar mai mult ca niste rezumate a unor “actiuni militare”. Urmarind toate aceste stiri si articole pubilcate in anii trecuti se formeaza clar impresia ca natura a declarat razboi omului ca o razbunare pentru trufia acestuia de a se declara el insusi regele si stapanul naturii.

Observam cum stihiile naturii ne-au pus in fata un ultimatum.

Numarul jertfelor umane produse in urma catastrofelor naturale din ultimii ani a depasit un milion de oameni.

12.01.2010 in Haiti, cutremurul de pamant a facut 222.000 de victime 02.05.2008 ciclonul din Miami a facut 138.000 de victime 12.05.2008 cutremurul din China a facut 68.000 de victime 08.10.2008 cel mai mare cutremur inregistrat- cutremurul din Pakistan care a facut

100.000 de victime In 2003 in Europa, diferite cataclisme au facut 30.000 de victime mai ales in Franta si

in Spania 26.12.2004 tsunamiul din Oceanul Indian a facut 250.000 de victime dovedindu-se cel

mai nemilos tsunami

In ultimii ani, pe internet, motoarele de cautare au inregistrat cuvantul “clima” de 17.000.000 de ori.

Multi se intreaba cum a aparut in Rusia o temperatura atat de mare si cum a reusit sa se mentina timp de o luna si jumatate in anul 2010.

Meteorologii au explicatia lor legata de cicloane si anticicloane si spun ca temperaturile ridicate au fost aduse de un ciclon asupra Europei si Rusiei iar temperatura a fost atat de ridicata incat anticiclonul care a venit din partea Oceanului Atlantic nu a avut puterea de a-l strabate si lovindu-se de acest anticiclon aerul se intorcea, transformandu-se in umiditate si ca urmare a acestui fapt a aparut o serie intreaga de ploi torentiale care au inundat multe tari din Europa.

In timp ce in Rusia si in Europa temperaturile erau foarte crescute, oamenii din Scandinavia, Norvegia si Danemarca nu isi mai dadeau jos paltonul din cauza ca era tot timpul frig si umed.

2016



Acesta e rezultatul acelui perete ce s-a format intre ciclonul cald si cel rece venind dinspre Oceanul Atlantic.

Anticiclonul a venit asupra Europei si s-a oprit aici. Care este explicatia stagnarii acestui anticicon cu aer fierbinte? Meteorologii nu au nici un raspuns general acceptat pentru aceasta intrebare. Acest subiect continua a fi o tema pentru cercetari.

Dincolo de granitele lumii stiintifice, atat si pe internet cat si in alte domenii si sfere informationale au aparut o multime de explicatii si versiuni al acestui fenomen.

S-a ajuns pana la teoria utilizarii unei arme climaterice.

Este arma climaterica un mit sau o realitate?

Unii specialisti sunt ferm convinsi ca statiile radar si o serie intreaga de antene din Groenlanda si Alaska sunt capabile sa emita niste unde extrem de puternice care pot fi transmise pe orice parte a Pamantului, astfel putand sa genereze orice gen de cataclisme naturale.

Alti specialisti au observat o legatura si o corelare dintre zborul deasupra Europei a satelitului X-37B si a tornadelor care apar.

S-a observat ca odata cu trecerea acestui satelit, dupa el, pe aceeasi traiectorie apar o serie intreaga de incendii a padurilor si tornade nespecifice pentru acele teritorii. Este o coincidenta sau este ceva intentionat?

Unii specialisti rusi au mers si mai departe afirmand legat de canicula din 2010, ca impotriva lor s-au utilizat in acelas timp doua feluri de arme climaterice.

Astfel s-a creat o tigaie artificiala deasupra teritoriului Rusiei, care se afla permanent pe foc.

Deasupra, a fost intentionat creata o gaura in stratul de ozon iar pamantul era ca o tigaie incinsa iar anticiclonul care se misca normal si ar fi trebuit sa isi urmeze traiectoria a fost oprit deasupra Rusiei si acest proces a continuat atata timp pana cand cele doua arme au fost oprite.

Peretele cu aer fierbinte era atat de dens si puternic incat ciclonul ce venea dinspre Oceanul Atlantic nu a mai putut sa inainteze iar la intersectarea acestor doua curente se petreceau fenomene naturale rare in timp ce pe teritoriul aflat sub ciclonul Atlantic se manifesta frigul si ploile torentiale.

Alti specialisti afirma ca acest lucru e imposibil din punct de vedere tehnic. Eu sunt ferm convins ca o astfel de arma nu o au inca nici rusii, nici americanii. Posibil in viitor sa apar o astfel de inventie si arma dar in prezent niciuna din tarile mari nu detin o astfel de arma, capabila sa faca ceea ce s-a intamplat in vara anului 2010 deasupra regiunii Moscova.

2016



Pentru a dirija cicloanele si anticicloanele , pentru a le orienta in directia dorita si pentru a declansa efectele scontate este nevoie de o cantitate imensa de energie. Acel nivel de energie cu care s-ar putea infaptui acest lucru este inca de neatins pentru omenire.

Din acest motiv dirijarea proceselor naturii este imposibil din cauza lipsei accelei gigantice cantitati de energie.

Multi oameni se inspira probabil din filme, unde vad lasere aflate undeva pe orbita pamantului si la apasarea unui buton sunt capabile sa parjoleasca intreg pamantul.

In realitate astfel de lasere nu exista.

In 2005, cand asupra Americii s-a declansat unul dupa altul o serie intreaga de cicloane , cei mai inversunati oameni , inclusiv specialistii au vazut in acele fenomene mana rea si lunga a rusilor.

Dupa caniculele din 2010 specialistii rusi au invinovatit NATO pentru declansarea acestor fenomene spunand ca, in Norvegia exista antene speciale, capabile sa declanseze astfel de efecte si ca anume in Norvegia exista un punct foarte important de dirijare a razboaielor climaterice.

Niste ziaristi rusi au vizitat in mod special aceasta statie, unde le-a fost aratat totul si s-au convins ca nu exista niciun fel de arma climaterica, dar s-au convins ca acolo exista unul dintre cele mai puternice radare climaterice de pe Pamant.

Trebuie sa spun ca in problemele climaterice nu exista nimic senzational.

La majoritatea dintre aceste probleme nu exista inca un raspuns adecvat si astfel mass media din toata lumea amesteca lucrurile si informatiile intre ele, in asa fel incat sa produca o stire, o senzatie, o noutate.

In schimb, in lumea stiintifica senzationalul dispare, aici totul se bazeaza pe dovezi, experimente, cercetari minutioase, care se deruleaza pe perioade lungi de timp, si astfel, din lumea stiintifica nu ne apar inca informatii senzationale asa cum apar ele in mass media.

Cu toate acestea, schimbarile climaterice care apar pe suprafata pamantului continua sa reprezinte un subiect foarte interesant excluzand orice fantasmagorie despre armele climaterice, puterile PSI si altele.

Nici nu va imaginati cat de multe descoperiri stiintifice despre natura, om si viata au fost facute in ultimii zeci de ani, cate teorii si ipoteze au fost emise.

De exemplu, cu totii pastram si avem ca imagine piramidele din Egipt. Mai tineti minte cum inca nu demult invataturile scolilor medii si chiar ghizii turistici ne explicau noua cat de greu le era sclavilor sa construiasca acele piramide enorme in mijlocul pustiului incins al Saharei?

2016



Intr-un mod foarte convingator ne explicau toate aceste lucruri.

Cum s-au ispravit ei cu aceasta sarcina? Cum se aparau ei de razele arzatoare ale soarelui? De unde luau ei apa in mijlocul pustiului? Cati au trebuit sa moara pentru ridicarea piramidelor in asemenea conditii vitrege de

clima?

Dar poate pe atunci, cand se construiau piramidele, nici nu existau nisipurile fierbiniti pe acele teritorii. Poate ca nici pustiu nu era.

Specialistii au descoperit ca pe atunci, cand se construiau piramidele, teritoriul din jur era plin de verdeata si continea cantitati impresionante de apa. Existau chiar si rauri.

S-a desoperit ca piramidele egiptene se construiau pe niste insule de verdeata si erau inconjurate de ape, ceea ce noi azi nici macar nu ne putem imagina, la fel cum nu ne putem imagina ca in prima sa expeditie catre marea Azov, Petru I a fost nevoit sa renunte din motive meteorologice . Armata lui a fost lovita de zapezi, frig si ger, acest lucru s-a intamplat la malurile marii Azov in luna septembrie, luna care astazi e foarte calduroasa.

A doua jumatate a sec XVII inceputul sec XVIII a existat o perioada de racire. Finlanda, Suedia, Rusia, Norvegia, Estonia au avut multi ani de lipsa de recolta, iar conditiile climaterice au injumatatit practic populatia acestor tari.

Exista confirmari in documentele istorice ca in acele perioade de timp in Europa Centrala, in mijlocul verii, oamenii se dadeau cu patinele pe gheata.

Iata inca cateva dovezi legate de frig si de temeperaturi scazute.

Cu totii stim ce inseamna o vioara Stradivarius. Viorile Stradivarius au o legatura foarte directa cu acele perioade de racire climaterica.

Cercetatorii au stabilit in modul cel mai stiintific posibil ca miraculoasele vioare ale italianului au o legatura directa cu perioada de racire din jumatatea secolului XVII si inceputul secolului XVIII.

Stradivarius a creat vioarele lui in primii ani ai secolului XVIII, anume in acea perioada de racire a climei. Inelele de pe lemnul taiat al copacului erau foarte dense din cauza climei, iar acest lucru favoriza sunetul viorii.

Astazi, material pentru viorile sale, Stradivarius ar mai putea gasi doar in Siberia indepartata.

Oamenii de stiinta au demonstrat ca in ultima suta de ani, temperatura medie a crescut cu 8 grade, ceea ce, ca unitate de masura pare a fi putin, dar ca mod de manifestare este extrem de mult.

2016



Cu 18.000 de ani in urma,cand s-a terminat ultima perioada glaciara, cand o buna parte din teritoriul pamantului era acoperita cu sloiuri imense de gheata, temperatura medie pe suprafata pamantului era mai mica decat cea de azi doar cu 5 grade.

Va imaginati? Doar cu 5 grade.

Este cunoscut faptul ca incalzirea globala e determinata de cauze firesti, activitate solara, explozia vulcanilor, dar si de factori antropogeni – oamenii care in mod activ taie padurile, ard milioane de tone de carbuni, petrol si gaze.

Astazi polemica principala a oamenilor de stiinta este in ce masura oamenii contribuie la modificarile climaterice – incalzirea globala.

Unii dintre oamenii de stiinta afirma ca noi, astazi, ne aflam intr-o faza fireasca in care clima trebuie sa se incalzeasca, doar ca acest fenomen de incalzire se produce cu o viteza mult mai mare decat ar fi trebuit sa se intample conform tuturor modelelor cunoscute si cercetate de stiinta. Pamantul a mai avut perioade de incalzire dar se derulau pe o perioada mult mai indelungata.

Astazi, ne aflam intr-o urmatoare perioada de incalzire globala fireasca doar ca se deruleaza cu o viteza mult mai mare ceea ce este nefiresc.

Viteza de incalzire globala este azi atat de mare incat nu poate fi explicata prin mecanismele firesti ale acestui proces.

Viteza e atat de mare in comparatie cu celelalte modele de incalzire globala tocmai pentru ca domina factorii antropogeni.

Pamantul nostru e inconjurat de un strat ce indeplineste functia de patura. Aceasta este formata in mare parte din metan, dioxid de carbon si alte gaze.

Anume aceasta patura formata din gaze, nu permite razelor solare si caldurii ce provine de la acestea sa se ridice reflectandu-se de la suprafata pamantului in atmosfera.

Imaginati-va ca in trecut razele solare patrundeau prin patura de sera aproape fara modificare.

Se reflectau la suprafata pamantului si plecau inapoi trecand prin patura efectului de sera modificandu-si putin frecventa si calitatea.

Astazi razele solare patrund prin patura efectului de sera, se reflecta la suprafata pamantului, iar la intoarcere sunt retinute de stratul dens al acestei paturi astfel ca pamantul la suprafata se incalzeste.

In trecut, planeta se asemana cu o sera care avea in tavan geamurile deschise iar azi se aseamana cu o sera a carei tavan este total acoperit si din acest motiv razele solare raman in sera.

2016



Daca nu ar exista efectul de sera, atunci temperatura globala medie nu ar fi de 14 grade cum este acum, ci ar fi de -20 de grade, iar civilizatia noastra in astfel de conditii nu ar putea exista.

Concentrarea gazelor paturii ce inconjoara pamantul si creaza efectul de sera , in ultimii ani a devenit mult mai densa.

Omul a inceput sa arunce in atmosfera tot felul de gaze odata cu inceperea revolutiei industriale, iar acest lucru s-a intamplat la sfarsitul secolului XIX. Exact din acea perioada de timp se observa in mod stiintific o tendinta lenta de crestere a temperaturii globale.

Unii considera ca omul este vinovat pentru incalzirea globala, altii considera ca desi omul ar putea fi invinovatit in aceasta directie, implicarea lui este totusi foarte mica in comparatie cu derularea fenomenelor firesti ale naturii.

Inceputul incalzirii globale intradevar coincide cu revolutia industriala, dar asta nu poate servi ca argument solid pentru a putea spune ca doar omul si activitatea lui e de vina in procesul de incalzire globala.

Unii specialisti afirma ca incalzirea globala si efectul de sera se datoreaza nu atat activitatii omului ci si activitatii din ce in ce mai intense a soarelui care incalzeste tot mai puternic intreaga sera si prin urmare incalzeste mai mult oceanul mondial.

Acea cantitate de gaze care se evapora de pe suprafata oceanului mondial este incomparabil mai mare cu tot ce a putut arunca in atmosfera omul in urma activitatii sale pe durata a o suta si ceva de ani.

Incalzirea oceanului mondial se produce ca un efect de sera mult mai puternic decat poate sa produca omul pe durata a sute de ani.

Este evident ca ambele pareri stiintifice sunt valide.

Temperatura globala creste si datorita factorilor firesti ai naturii cat si datorita factorilor antropogeni.

Daca nu ar fi existat factorii antropogeni, oricum planeta ar trece prin aceasta perioada de incalzire globala in mod firesc, doar ca acum influenta factorilor antropogeni face ca aceasta incalzire globala sa aiba o viteza de crestere mai mare in comparatie cu celelalte cicluri globale prin care pamantul a mai trecut.

Daca nu ar fi existat factori antropogeni, astazi, in comparatie cu secolul XX am fi intrat in faza de stabilizare a climei.

Adaugand si factorii antropogeni, noi inca ne aflam in perioada de incalzire.

Astfel, se observa influenta destul de accentuata a factorilor antropogeni.

2016



Cu toate acestea, polemica in directia factorilor ce contribuie la incalzirea globala, implicatia si vinovatia omului, este deschisa. Oamenii de stiinta cauta inca dovezi solide in aceasta directie.

Intre timp, sursele de informare in masa, publica una dupa alta, tot felul de informatii socante.

Exista si oameni de stiinta care privesc problema dintr-o perspectiva mai radicala, afirmand cu tatie ca in viitorii 300 de ani planeta Pamant se va incalzi pana la 100 de grade.

Pamantul nu se va opri la acest nivel. Incalzirea va continua de-alungul sutelor de ani pana cand, clima pe pamant va ajunge sa semene cu cea de pe Venus unde temperatura ajunge la 500 de grade.

Tot ei afirma ca in astfel de conditii nici un fel de bunker sau noutate tehnica nu ne va putea salva de aceasta catastrofa climaterica, chiar daca aceste bunkere vor fi in Alaska, Polul Nord sau oriunde in alta parte.

Exista versiuni stiintifice care spun ca vecina noastra, planeta Venus, candva a avut conditii climaterice asemanatoare pamantului dar din anumite motive, planeta ar fi ajuns la o temperatura de 500 de grade. Nu este exclus sa se fi ajuns la aceasta temperatura datorita efectului de sera.

Anumiti oameni de stiinta, considera, ca aici pe Pamant am depasit punctul de intoarcere si fenomenele de incalzire globala sunt ireversibile.

Chiar daca azi omul ar inceta sa mai arunce orice fel de gaze in atmosfera, chiar si asa procesul de incalzire globala este ireversibil iar catastrofa climaterica este inevitabila.

In lumea stiintifica globala, aceasta ultima versiune nu isi gaseste sprijin.

Sunt foarte putini oameni de stiinta care sustin teoria catastrofei climaterice globale.

Nici un model de incalzire sau racire globala existente si cunoscute pana in prezent, luand in considerare si pe cele mai dramatice, nu sustin teoria unei astfel de catastrofe.

Dimpotriva, cei mai multi oameni de stiinta afirma ca peste zeci de ani, pe noi ne asteapta o noua perioada glaciara, iar acest lucru nu contrazice in niciun fel ceea ce se intampla astazi la nivel de clima.

Periodic, planeta Pamant trece prin fenomenul de racire globala, din cauza indepartarii de Soare, unghiul de rotatie al Pamantului in jurul axei sale si multi alti factori astronomici.

Astazi noi ne aflam in perioada intermediara de la o era glaciara la alta.

Unele teorii stiintifice afirma ca pamantul trece permanent printr-o perioada glaciara si una de incalzire.

Aproximativ 90.000 de ani pe pamant este frig si aproximativ 10.000 de ani se incalzeste.

2016



Noi acum ne aflam in perioada de final a incalzirii globale si vom continua drumul nostru spre o noua perioada glaciara care va dura zeci de mii de ani.

Putem spune chiar ca ne aflam in pragul dintre incalzirea globala si intrarea intr-o noua era glaciara.

Implicarea omului in acest proces prin aruncarea in atmosfera a milioane de tone de gaze contribuie la indepartarea punctului maxim a viitoarei ere glaciare cu o mie, doua mii de ani.

In loc de 10.000 de ani, puntul maxim al viitoarei ere glaciare va veni in 11.000-12.000 de ani.

Oricum s-ar intampla lucrurile, noi cei de azi, trebuie sa privim toate aceste fenomene intr-un mod linistit si calm. A gandi azi, ce se va intampla in 10.000-12.000 de ani in viitor e la fel cum un neaderthalian si-ar fi pus intrebari de pe atunci legate de problema nanotehnologiilor.

Mult mai probabil este faptul ca urmasii nostrii se vor acomoda prin dezvoltare si transformare pentru a putea trai atat intr-o perioada de incalzire globala cat si in perioda erei glaciare.

Cert este faptul ca Pamantul in viitorii zeci de ani nu se va raci brusc.Exista si o alta teorie care spune ca este suficienta continuarea topirii ghetarilor din Groenlanda ca in viitorii 10-20 de ani o parte din teritoriile Europei si nu numai sa fie inundate.

Aproape intreaga suprafata a Groenlandei este acoperita cu ghetari, grosimea carora ajunge la 3,5 km. Sub acest strat de ghetari se afla scoarta pamantului care este presata de greutatea ghetarilor.

Astfel, scoarta pamantului se indoaie sub aceasta presiune, formand o suprafata concava de aproximativ un km.

Alaturi se afla placile tectonice ale Islandei.

Dupa parerea cercetatorilor, acele placi tectonice reprezinta o suprafata sensibila. Aici se unesc doua placi tectonice: ale Americii de Nord si ale Europei de Sud.

Dupa parerea oamenilor de stiinta, prin topirea ghetarilor, presiunea asupra placii Americii va scadea considerabil iar aceasta va incepe sa se ridice. La un moment dat imbinarea dintre aceste placi tectonice nu va mai rezista si va forma crapaturi gigane de-alungul placii unde vor intra cantitati imense de apa si intrand in contact cu mantia fierbinte va crea o explozie de vapori in atmosfera.

Se presupune ca explozia de vapori va fi atat de mare incat razele solare practic nu vor mai putea patrunde pe suprafata Pamantului.

Vizibilitatea se va reduce practic la 0 si vor incepe ploi torentiale.

2016



Cercetatorii afirma ca in urma socului ce va duce la aparitia gigantelor crapaturi dintre placile tectonice se va forma un val de apa imens care va acoperi St. Petersburgul, Riga, Hamburg, Paris, Berlin, Kaliningrad, Londra, Washington, New York, Montreal si Otawa.

Se presupune ca actuala statuie a libertatii va ajunge sa fie in apa pana la genunchi iar turnul Effel va sta in apa pana la jumatate.

Curentii de apa calda si rece a oceanelor vor incepe sa se arunce asupra Europei.

Astfel, Europa de N va suferi ingheturi-la fel si America de N.

Se spune ca anume in aceste zone va incepe era glaciara. Pamanturile acestea nu vor ingheta imediat. Acest proces va dura, iar frigul se va instala imediat, pe durata unei singure ierni.

Astfel apare teoria ca dupa 20 de ani va incepe noua era glaciara daca se va produce acea explozie de vapori in urma aparitiei acelei gigantice crapaturi din zona intersectarii placilor tectonice. Cu toate astea nu va grabiti sa emigrati pe Luna. Acesta este un scenariu, dar nu singurul.

Exista o multime de teorii si o multime de modele in care se lupta oamenii de stiinta. Exista si o multime de date care confirma anumite teorii si infirma altele.

Exista dovezi care vin in sprijinul unor teorii catastrofale la fel cum altele le infirma.

Deci nimic nu este cert nici in cea mai stiintifica lume atunci cand vorbim despre mecanismele naturii.

Dar asa e omul, iar lumea stiintifica este facuta din oameni, iar acestia sunt indreptatiti sa caute, sa presupuna, sa descopere si sa cerceteze.

Teoria legata de placile tectonice globale in care una urca iar alta coboara, nu este confirmata in totalitate.

Chiar pe la fundul Nevei, in St. Petersburg se imbina doua placi tectonice dintre care una urca iar cealalta nu, fapt demonstrat stiintific.

Si ce ar trebui sa facem acum?

In ce mod si in ce masura ar trebui sa ne agitam?

Cu toate acestea, sunt si oameni de stiinta care nu exclud nicuna dintre variante si le iau in considerare pe toate, doar ca trebuie sa tinem seama si de viteza reala de producere a acestor fenomene.

Teoretic nu putem exclude nici varianta ca temperatura va creste iar ghetarii din Groenlanda se vor topi in totalitate pe durata a 600-700 de ani.

2016



Presiunea pe placa tectonica de sub ghetari intradevar va scade si scoarta terestra se poate ridica intradevar cu 1 km dar in ce masura va pune acest fenomen civilizatia in pericol nu este inca cunoscut.

Placile tectonice, permanent se ciocnesc, se ridica, coboara, se indeparteaza, producand cele mai diverse fenomene geofizice, geomagnetice, chiar si geoclimaterice.

Acest lucru este firesc si lumea permanent gaseste modalitati de adaptare.

Nefirescul va aparea in momentul cand viteza acestor fenomene ar creste foarte mult, nedandu-le oamenilor timp pentru adaptare.

Astazi inca nu exista dovezi clare care sa ne spuna ca aceasta viteza intradevar ar putea creste dincolo de limitele firesti ale planetei.

Din acest motiv am putea spune ca nu avem niciun temei stiintific care ar sustine desfasurarea unei astfel de apocalipse.

Analizand toate variantele si modelele existente deja, si posibile teoretic, nu avem azi in lumea stiintifica nici cea mai mica dovada ca in 2012 sau in 2120 va veni apocalipsa , declansata de conditii climaterice.

In astfel de conditii apare intrebarea: Ce se va intampla cu noi sau cu copiii nostri?

Care este cel mai verosimil pronostic pentru secolul XXI?

Prognoza pentru sec XXI

Cercetarile stiintifice si analizele tuturor modelelor arata ca temperatura globala in urmatorii ani va mai creste.

Cresterea temperaturii globale cu inca 1,8 grade este cea mai favorabila situatie pentru care trebuie sa ne pregatim.

Cele mai multe concluzii stiintifice spun ca anume cu atat va creste temperatura globala.

Practic, cresterea temperaturii cu 1,8 grade sau chiar cu ceva mai mult, nu va pune in mare pericol civilizatia umana desi va fi nevoie de o multime de restructurari economice, emigrarea popoarelor si multe alte efecte.

Punctul maxim al cresterii temperaturii medii globale se presupune ca ar putea ajunge pana la 5,8 grade, dar in acelas timp se afirma ca acesta ar fi cel mai sumbru pronostic care s-ar putea realiza in cele mai nefavorabile conditii pentru umanitate si care mai mult ca sigur nu va avea loc.

Cresterea temperaturii medii cu 5,8 grade ar reprezenta o catastrofa globala.

2016



In acelas timp, este deja bine cunoscut faptul ca indiferent de scenariul incalzirii globale, fie cel optimist fie cel pesimist,in Rusia, intreaga lume stiintifica este unanim de acord ca temperatura va creste mai repede decat pe glob. Astfel daca pe glob temperatura medie se va ridica cu 3 grade, in Rusia ea va creste pana la 6 grade.

Varianta optimista spune ca daca in lume temeperatura va creste cu 1,5 grade, in Rusia ea va atinge 3 grade.

Cat de convenabila sau inconvenabila poate fi aceasta incalzire pentru Rusia?

Unii oameni de stiinta rusi afirma ca cresterea temperaturii medii cu 2 grade , pentru ei, care sunt o tara nordica, nu le va crea niciun fel de probleme ci dimpotriva vor avea de castigat.

Rusia a fost si ramane una dintre cele mai friguroase tari a lumii.

Stiti care e temeperatura medie anuala a Rusiei? Ce credeti? 9 grade? 16 grade? Sau poate -1 grad?

Temperatura medie anuala a Rusiei este de minus 5 – minus 5,5 grade.

Pe al doilea loc ca temperatura medie anuala se afla Canada iar pe locul trei se claseaza Finlanda, care are temperatura medie anuala de 0 grade.

Astfel, Rusia isi mentine pozitia fruntasa de tara nordica si friguroasa si totusi este foarte adaptata pentru viata.

In general se considera ca 0 grade este acea limita de la care viata este posibila sau nu.

Fiind o tara nordica si cea mai friguroasa, Rusia cheltuie anual sume enorme pentru incalzirea spatiilor locative, a spitalelor, scolilor, institutiilor etc.

Perioada de incalzire centralizata si necentralizata in St. Petersburg dureaza 8 luni pe an.

Dupa unele calcule, pentru incalzirea apartamentelor si institutiilor, in Rusia se cheltuie anual mai mult de jumatate din intregul volum energetic al tarii.

Astfel efectul de sera si incalzirea globala le este chiar folositoare rusilor, nu numai din considerente economice care pana la urma semnifica sume enorme.

Odata cu incalzirea globala, in urmatorii 100 de ani se vor deschide caile maritime care azi pot fi parcurse numai 50 de zile pe an fara ajutorul marilor spargatoare atomice de gheata.

In viitor se asteapta ca aceste cai sa fie deschise 3-4 luni pe an.

2016



Daca temperaturile vor continua sa creasca, atunci va creste nivelul transporturilor pe Volga si alte rauri ale Uralului. Vasele vor putea naviga pe diferitele rauri ale Rusiei pe o perioda lunga de timp in decursul anului.

Daca va deveni mai cald in viitor, asta inseamna ca va creste nivelul dezvoltarii agricole in Rusia.

Potentialul agricol al Rusiei ar putea creste mult fara ca aceasta sa fie oarecum dependenta de fostele tari sovietice.

Tarile foste sovietice, care traditional au fost folosite pentru agricultura, pentru a hrani Rusia, ar putea nimeni in situatia inrautatirii conditiilor pentru agricultura cauzate de secete. Astfel in viitor se prognozeaza ca Rusia sa devina o mare putere agricola.

Deja azi exista premise clare pentru a confirma aceasta teorie.

Chiar vara anului 2010 cu secetele sale a pus in mare dificultate agricultura diferitelor tari fost sovietie, dar s-a observat o imbunatatirea a situatiei agriculturii rusesti.

Cantitatea de precipitatii va creste si regimul lor va fi foarte nefavorabil pentru agricultura diferitelor tari, inclusiv europene, anume din cauza ploilor scurte si torentiale , fapt ce va duce catre distrugerea recoltelor provocate de inundatii.

Intensitatea ploilor torentiale va creste, distrugand in calea lor recoltele agricole.

Regimul precipitatiilor va incepe sa semene cu cele subtropicale. Aceste precipitatii intense si pe durata scurta de timp vor fi imediat inlocuite cu perioade lungi de seceta.

Aceste fenomene vor duce la paralizarea agriculturii in forma care o cunoastem noi astazi.

Regiunea Krasnodar si regiunea Stravropol, granarul actual al Rusiei, ar putea suferi transformari climaterice dar in acelas timp vor aparea alte regiuni favorabile pentru agricultura, asimilarea carora va dura zeci de ani.

Daca temperatura medie a globului va creste cu 2 grade, atunci in mod inevitabil va aparea problema apei potabile si a secetelor cumplite in diferite zone ale globului.

Din zona Portugaliei si Marocului, pana la granitele Chinei, vor fi afectate de aceste secete.

Sudul Rusiei face parte din aceste teritorii. Se considera ca daca temperatura medie va creste cu pana la 2 grade, atunci o treime din glob va avea o mare problema cu apa potabila. Astfel e greu de imagint care ar putea fi urmarile pentru o multime de tari lipsite de apa potabila si hrana.

Rusia, tara bogata in rauri si lacuri cu apa dulce se pare ca la prima vedere nu va fi afectata dar asta e doar la o prima vedere.

2016



Intr-o astfel de situatie, apele lacului Baical, a carui adancime este inca necunoscuta, s-ar putea sa fie ravnita de foarte multi doritori de a o avea chiar si cu puterea armelor si in aceasta situatie, rusii in mod evident, o vor apara tot cu puterea armelor si nu numai.

Inca una din problemele incalzirii globale care vor aparea pe teritoriul Rusiei, va fi cea legata de ingheturile vesnice.

Multi dintre noi cred ca acest lucru ii intereseaza doar pe locuitorii din Iacutia si Ciucotca.

Foarte putini dintre noi stiu ca inghetarea vesnica din Rusia se intalneste pe aproximativ 60% din teritoriul ei. Acest raport este unul foarte mare. Pe 60% din teritoriul Rusiei sunt vesnice zapezi. Deja astazi, multe locuinte, blocuri, constructii metalice de pe acele teritorii incep sa se deterioreze vizibil din cauza incalzirii. Caramizile din peretii cladirilor se transforma in praf, astfel incat pereti intregi cad pur si simplu din cauza modificarilor sub influenta temperaturii, a calitatii si a componentei caramizilor.

Constructiile metalice devin mai moi, mai usor de indoit, deoarece au fost construite din materiale, otel special care sa reziste la temperaturi joase.

Foarte multe cladiri sunt construite pe un fundament de gheata, iar acest fundament topindu-se pune in pericol chiar si 70 % din fondul locativ al unor orase. Cladirile construite in zonele de vesnice ingheturi incep sa se darame din cauze umane ( greseli de proiectare,calitatea materialelor,etc) dar si mai mult din cauze climaterice.

Cantitatea precipitatiilor atmosferice din acele zone au crescut in mod consideraabil, ceea ce iar pune in pericol rezistenta diferitelor constructii.

Daca cantitatea zapezilor creste, asta inseamna ca si temperatura pamantului creste, pamantul devenind din ce in ce mai cald, acoperit de zapada, ceea ce afecteaza dramatic trainicia fundamentului constructiilor.

Rusii deja au observat ca trainicia constructiilor in partea nordului indepartat al Rusiei, a inceput sa fie afectata iar daca temperatura globala medie va creste cu inca macar un grad, asta ii va face pe ei in viitor sa gaseasca noi modalitati de a construi in acele zone.

Toate modelele climaterice studiate si analizate atat in Rusia cat si in strainatate, arata ca in Rusia temperatura medie anuala creste datorita cresterii temperaturii pe timp de iarna, ceea ce nu poate sa nu produca efecte asupra teritoriilor acoperite de vesnica inghetare.

Caderea cladirilor nu va fi singurul efect.

Intreaga industrie a gazului si petrolului (conducte de gaz, rafinarii, combinate, uzine) vor fi si ele afectate.

Granitele teritoriului acoperite de vesnica inghetare se vor retrage cu 150-200 km ceea ce va pune in pericol intreg ecosistemul, iar animalele vor deveni vulnerabile la tot felul de infectii si boli.

2016



Astfel, pe de o parte, Rusiei ii este convenabila incalzirea globala (economiile legate de incalzirile apartamentelor si a institutiilor), cresterea perioadei si climei favorabile agriculturii, exploatarea mai larga a cailor maritime. Dar pe de alta parte apar si lucruri nefavorabile (criza apei potabile in lume, secete si inundatii cat si incendii in partea de Sud a Rusiei), topirea zapezilor pe teritoriile acoperite de inghetul vesnic si toate efectele ce rezulta de aici.

Exista multe argumente pro si contra legate de faptul ca ii convine Rusiei incalzirea globala sau nu, dar pana in prezent ca si in multe alte aspecte nu exista un punct comun general acceptat in lumea stiintifica legata de acest subiect.

Intradevar exista conditii ca in viitor Rusia sa aiba de castigat in urma incalzirii globale, acesta este cert, dar in acelas timp exista si o multime de alte aspecte ce pot crea Rusiei defavoruri legate de incalzirea globala.

Totul depinde de cum Rusia, precum si alte tari, vor stii sa administreze si sa foloseasca conditiile climaterice schimbatoare in favoarea lor.

In prezent observam ca in Rusia, ca si in majoritatea tarilor de pe glob apar fenomene naturale nemaintalnite in trecut, precum uragane, tornade, inundatii mari, secete, si din grafice putem obserba ca numarul si cantitatea acestora au crescut pe teritoriul lor.

Noi trebuie sa invatam a trai cu aceste fenomene, fie ca ele reprezinta rezultatul firesc si ciclic al naturii, fie ele reprezinta rezultaul actiunilor noastre din trecut.

Nu avem unde sa ne intoarcem.

Nu putem merge decat inainte.

Pe langa aceasta, tarile lumii sunt puse in pericol nu numai din cauza cataclismelor meteorologice ci si din cauza eruptiilor vulcanilor si a cutremurelor de pamant din ce in ce mai dese si mai puternice.

Candva, cu sute de milioane de ani in urma, Africa si America erau un singur continent.

Apoi ele au inceput sa se indeparteze contiuand acelas proces si astazi.

Ca rezultat, in partea opusa, aproximativ intre Japonia si California creste presiunea dintre placile tectonice. Placile tectonice se incaleca. Cea mai mare presiune tectonica apare azi in jurul coastei Californiene.

A doua zona legata de presiunile provocate de placile tectonice se afla in zona Istambulului iar oamenii de stiinta sunt foarte constienti de acest lucru, dar cu toate astea lumea politica continua sa se raporteze la aceste informatii la un nivel foarte superficial.

In aceste zone se continua constructiile, populatia e in contiuna crestere, depasind cateva milioane, iar acest lucru in viitor ar putea crea mari probleme, nu numai pentru ei ci si pentru multe tari invecinate.

2016



Atat in zona Californiana cat si in zona Istambulului, odata, se poate produce o descarcare a tensiunilor, efect ce poate fi catastrofal.

Am observat deja cutremure in zona Turciei.

A te lupta cu stihiile naturii este practic imposibil. Insa ceea ce putem face noi oamenii, inclusiv politicienii, este de a reduce la minimum efectele catastrofelor.

Ca este strict necesar de a face acest lucru, ne-a demonstrat-o natura prin tragedia ce a avut loc in data de 26.12.2004, catastrofa ce a luat cele mai multe vieti in secolulul XXI.

250.000 de oameni au murit in urma tsunamiului provenit din Oceanul Indian.

Si astfel apare intrebarea.

Putea fi redus numarul jertfelor? Puteau oamenii sa fie salvati de aceasta furie a naturii?

Cutremurul care a avut loc in ocean a fost inregistrat la 12 minute dupa ce a avut loc, iar specialistii din intreaga lume stiau ca acest lucru, in mod inevitabil, va duce la crearea unui val imens ce va atinge intr-un anumit timp malurile Thailandei.

Toti stiau ca dupa 2h jumate de la cutremur, valul va atinge malurile Asiei de S-E.

Omenirea a avut la dispozitie 120 de minute sa evite sau sa minimalizeze efectele tsunamiului si sa salveze sute de mii de oameni.

Dar umanitatea nu s-a folosit de aceste 120 de minute deoarece nu exista un sistem de avertizare global pentru astfel de situatii.

Lipsa unui astfel de sistem are un pret. Si acest pret este de 250.000 de vieti umane doar intr-un singur punct concret al Pamantului.

Pentru a salva toti acesti oameni era suficient sa li se spuna sa se indeparteze la 5 km de mal si asta ar fi fost suficient. Aceasta era o distanta care ar fi putut fi parcursa de oricine chiar si pe jos in 120 de minute. Dar nimeni nu i-a instiintat.

Intamplator sau nu?

21.ian.2010 – cutremurul din haiti- 222.000 victime 2.mai.2008 – ciclonul din Miami – 138.000 victime 12.mai.2008 – cutremur China – 68.000 victime 8.oct.2005- cutremur Pakistan – 100.000 victime 2003 – canicula din Europa – 30.000 victime 26.dec.2004- tsunamiul din Oceanul Indian – 250.000 victime

Numarul jertfelor ultimelor cataclisme naturale de pe glob a luat viata la mai mult de 1 milion de oameni.

2016



Ce ne asteapta in viitor?

Nu peste 100 de ani ci poate chiar iarna viitoare? Sau poate vara viitoare?

Dupa ultimele date meteorologice s-a presupus ca iarna asta se va instala in Moscova inca din noiembrie. Asa a si fost.

Cum va fi insa vara viitoare?

Centrele de cercetare meteorologica nu ne pot spune nimic. Acest lucru va fi posibil pe la sfarsitul iernii deoarece stiinta moderna a meterorologiei nu poate privi in viitor decat maxim 6 luni.

Insa analizand datele statistice ale evolutiei meteorologice, putem spune ca Moscova in 2011 nu va fi lovita de o vara la fel de caniculara. Probabilitatea ca in Moscova doi ani la rand vara sa fie la fel de caniculara se reduce la 0, dar asta numai daca natura se supune statistiicii sau in gerneral daca cunoaste ceva despre ea.

Ceea ce s-a intamplat vara trecuta in Moscova este o anomalie si niciodata nu va deveni un model climateric pentru acea zona.

Vara lui 2010 a stabilit pentru regiunea Moscovei numeroase recorduri de temperatura.

Vor fi aceste recorduri batute candva?

Este posibil. Peste 10 ani, 15 ani sau poate peste 100 de ani.

Vom trai si vom vedea.

D. Dezvoltarea durabilă şi efectele sale asupra mediului construit

În literatura de specialitate dezvoltarea durabilă a primit mai multe definiţii. Una dintre ele concepe dezvoltarea durabilă ca fiind dezvoltarea care satisface nevoile generaţiei prezente, fără a compromite posibilităţile generaţiilor viitoare de a-şi satisface propriile nevoi. O altă definiţie afirmă că dezvoltarea durabilă reprezintă suma aspiraţiilor de natură economică, socială şi de mediu ale unor grupuri umane care pot sau nu să aibă ca prioritate creşterea economică. Împlinirea acestor aspiraţii este condiţionată, în primul rând, de cinstea şi corectitudinea dintre generaţii. Principiul capital care trebuie să stea la baza acestor sentimente este acela că resursele naturale să nu fie consumate peste limitele lor de regenerare. Altfel spus, toate ţările nu trebuie să mai ia, nici chiar sub formă de împrumut, nimic din cota generaţiilor viitoare. Practic, nu trebuie să se mai folosească bunuri al căror cost nu este plătit pe loc de generaţiile prezente. Trebuie admis faptul că până acum acest principiu rareori a fost întâlnit în activitatea de urbanism.

2016



Abia la începutul anilor ’90 a apărut în planificarea urbană ideea reducerii consumului de energie, cu scopul diminuării încălzirii globale. Transpunerea sa în practică depinde în mare măsură de atitudinea segmentului politic al societăţii. Practic, se pune problema creării unui sistem eficient de utilizare şi distribuire a resurselor pe termen lung. În acest fel se poate vorbi despre o societate durabilă, care să dăinuie un timp nedefinit, să posede o mare putere de anticipare, să fie suficient de flexibilă şi inteligentă pentru a nu-şi submina propriul fundament fizic şi social. O societate durabilă din punct de vedere social presupune ca fiecare dintre indivizii săi să aibă, în primul rând, un standard de viaţă materială adecvat şi sigur, fapt posibil numai printr-o bună configurare a sistemului format din trei elemente de bază: populaţie, capital şi tehnologie. Totuşi, pe lângă bunăstarea materială şi siguranţa zilei de mâine, mai sunt necesare şi toleranţa dintre indivizi (în special în societăţile care posedă o diversitate culturală) şi încrederea în sine. O societate durabilă din punct de vedere fizic trebuie să satisfacă cel puţin trei condiţii:

gradul de folosire a resurselor regenerabile să nu îl depăşească pe cel de regenerare; rata de folosire a resurselor neregenerabile să nu fie mai mare decât rata de apariţie a

înlocuitorilor regenerabili; cantitatea de emisii poluante să nu depăşească capacitatea de asimilare (autocurăţare) a

mediului.

Principiul societăţii durabile face distincţia între creşterea durabilă şi dezvoltarea durabilă. Creşterea trebuie să se refere la o sporire cantitativă a unui sistem economic, în timp ce dezvoltarea durabilă constă în schimbări calitative ale sistemului, schimbări care trebuie să se afle într-un echilibru dinamic cu mediul înconjurător. Astfel se pune în mod stringent problema apariţiei de noi idei, specifice unei economii ecologice. Asta nu înseamnă că ideile mai vechi nu sunt încă valabile. De exemplu, economiile tradiţionale consideră mediul înconjurător ca pe o problemă de producţie, iar efectele negative determinate de poluare se regăsesc în preţul produselor. Totuşi, pornind de la ştiinţele (legile) naturii, trebuie stabilite reguli complet noi, pentru proiectarea aşezărilor umane, producţie şi consum. În acest sens se impune o nouă unitate de măsură a bunăstării, cum ar fi „bunăstarea economică durabilă” care să înlocuiască indicatorul produs naţional brut.

2016



Dezvoltarea urbană durabilă

Pentru dezvoltarea durabilă a unei societăţi, sectorul aşezărilor umane este de o importanţă considerabilă.

Argumentul îl poate constitui următoarele aspecte practice:

reducerea consumului de materiale şi energie în domeniul construcţiilor; reducerea cantităţii de deşeuri din construcţii şi demolări şi creşterea gradului de

reciclare a acestora; reducerea cantităţii de energie utilizată în spaţiile construite, precum şi a emisiilor

produse (în special cele de canalizare); creşterea eficienţei prelucrării şi a recirculării deşeurilor solide provenite din aşezările

umane; reducerea consumului de energie în sectorul transporturi care deservesc aşezarea

umană (în acest fel se reduc emisiile nocive); păstrarea unui mediu armonios din punct de vedere ecologic şi estetic; realizarea şi conservarea aşa-numitelor coridoare verzi, ca elemente de legătură a

aşezării umane cu restul teritoriului.

Dezvoltarea urbană durabilă poate fi abordată ţinând cont de două direcţii principale:

a) pur şi simplu ca o politică de protecţie a mediului, aplicată teritoriului urban; se insistă pe strategiile şi programele municipalităţilor de a reduce consumul de resurse şi impactul dezvoltării asupra mediului înconjurător.

b) ca abordare holistică, ce cuprinde o componentă ecologică (se insistă pe strategiile de protecţie a mediului), aspecte economice (probleme fiscale şi activitate de dezvoltare) şi echitatea socială (distribuirea onestă a resurselor).

Această abordare pune împreună problemele mediului cu cele ale dezvoltării şi echităţii sociale. Practic, dezvoltarea urbană durabilă reprezintă o activitate complexă, care necesită un set de abordări complementare şi strategii corespunzătoare. Există un spectru larg al concepţiilor de planificare urbană, care au în vedere asigurarea unei dezvoltări urbane durabile. Dintre acestea, trei sunt mai importante: oraşul compact, oraşul sănătos şi oraşul verde.

Oraşul compact este recomandat pentru că ar putea asigura sporirea eficienţei unui sistem urban prin următoarele mijloace:

optimizarea folosirii serviciilor existente şi reducerea investiţiilor şi a consumului de materiale pentru alimentările cu apă, energie şi gaze, canalizare, transport etc.;

reducerea navetismului şi a aglomeraţiei rutiere urbane; realizarea unui transport public de calitate.

2016



Oraşul sănătos, sub aspect fizic şi social, permite locuitorilor săi să fie în plenitudinea capacităţilor fizice şi intelectuale şi, totodată, să fie îngăduitori, toleranţi unii cu alţii. Realizarea unei comunităţi sănătoase este un proces la care participă atât municipalitatea cât şi cetăţenii. În acest sens, pe lângă o politică de echitate publică, se întreprind acţiuni specifice pe tărâmul educaţiei, al asigurării de locuinţe şi, în general, al planificării urbane.

Pentru o dezvoltare durabilă „sănătoasă” a unei comunităţi umane, este necesară o coordonare inteligentă a eforturilor specialiştilor din domeniul social, al sănătăţii publice, protecţiei mediului, utilizării terenului, transporturi, economic etc. Conceptul de oraş verde recomandă ca dezvoltarea urbană să se bazeze pe înţelegerea judicioasă a proceselor ecologice şi a fenomenelor naturale. Într-un oraş verde, organizaţiile care se ocupă de spaţiul verde şi de cel construit reprezintă, pe de o parte, interfaţa om-natură şi, pe de altă parte, interfaţa om-municipalitate.

Oraşul verde urmăreşte să pună omul şi mediul înconjurător într-o relaţie de beneficiu reciproc. Apoi, aşezările umane se vor dezvolta în funcţie de posibilităţile şi resursele propriilor ecosisteme. Asemenea colectivităţi umane se caracterizează prin noi forme de transport, de producere a hranei, o nouă concepţie despre muncă, noi surse de energie regenerabilă, restaurarea habitatului natural din zonele urbane.

Fiecare dintre cele trei aspecte ale unui oraş are un rol capital în dezvoltarea urbană durabilă: z oraşul compact promovează eficienţa economică şi fiscală, reducându-se efectele negative asupra mediului;

oraşul sănătos accentuează calitatea mediului din perspectiva celor care îl folosesc; oraşul verde pune împreună procesele ecologice cu aspectele umane şi sociale ale unei

comunităţi.

Concluzii La nivelul ţărilor dezvoltate economic, cu preponderenţă în ţările Comunităţii Europene, există o profundă conştientizare a necesităţii asigurării unei dezvoltări durabile a aşezărilor umane, activitate care a devenit prioritară pentru guverne, organizaţii guvernamentale şi neguvernamentale. Totuşi, până acum nu se poate vorbi despre aşa ceva şi în ţările din Europa Centrală şi de Est. Plecând de la experienţa ţărilor dezvoltate în acest domeniu, diferite organisme ONU sau ale Comunităţii Europene şi-au oferit serviciile în vederea constituirii şi în România de aşezări umane durabile. Orientările şi recomandările făcute se referă la următoarele aspecte: z consecinţele dezvoltării durabile asupra mediului construit; z participarea tuturor părţilor implicate (administraţia publică locală, proiectanţii, constructorii şi beneficiarii activităţii de urbanism) inclusiv a populaţiei; z înfiinţarea şi funcţionarea unor bănci de date pentru urbanism; z pregătirea de cadre de specialitate; z stabilirea unei legături solide între cercetare şi practica în domeniul urbanismului şi al amenajării teritoriului; z coordonarea acţiunilor sectorului privat cu cele ale sectorului de stat în domeniul urbanismului şi a amenajării teritoriului.

2016



Influenţe tehnologice

Bucureștiul este una dintre cele mai poluate și aglomerate capitale din lume. Nu o spunem noi, o spun diverse studii realizate la nivel global. Totuși, lucrurile par să se schimbe, chiar dacă la o viteză mică.

Universitatea Politehnica din București va fi prima instituție de învățământ superior din România care va implementa un sistem de management energetic și de eficiență de tip Smart City.

Potrivit unui comunicat al UPB, prima etapă a dezvoltării sistemului va consta în realizarea tuturor studiilor, expertizelor și analizelor necesare, care se vor face cu sprijinul unui grant finanțat de către Guvernul Statelor Unite ale Americii, prin U.S. Trade and Development Agency (USTDA).

„Smart Campus apelează la tehnologiile noi dedicate îmbunătățirii serviciilor, creșterii nivelului de comfort al studenților, eficientizării consumurilor de resurse și reducerii cheltuielilor pe termen mediu și lung”, se arată în comunicat.

Ce înseamnă, practic, un ”Smart Campus”? Cu toate că ofiicialii au fost zgârciți cu detaliile, putem presupune că vorbim despre un ecosistem de senzori care vor fi folosiți pentru automatizarea unor sisteme.

În alte părți din lume, astfel de senzori monitorizează temperaturile pentru a regla automat sistemele de încălzire sau ventilație, monitorizează prezența în anumite spații, pentru a stinge lumina, în cazul în care nu e nimeni în zonă, sau monitorizează nivelul umidității pentru a uda, mai mult sau mai puțin, plantele.

Exemplele pot continua în această direcție, iar în lume există orașe întregi în care clădiri, drumuri și instituții sunt conectate la senzori legați la internet. Ne bucură să vedem că Bucureștiul face primii pași spre viitorul Internet of Things.

Trenduri principale:

Diminuarea risipei – inca din anii 1920 oamenii au realizat ca risipa pe care specia umana o face este extraordinar de mare in majoritatea domeniilor: energetic, alimentar, transportator etc.

Risipa de alimente este o problemă care preocupă şi România, dar şi la nivel global reprezintă o problemă pentru că o treime din ceea ce se produce se pierde şi nu ajunge la consumatorul final. În primul rând, se pierde când consumăm, se pierde pe raft pentru că produsele expiră, dar sunt şi pierderile

2016

http://playtech.ro/2015/cum-poti-castiga-30-000-de-euro-dezvoltand-cel-mai-bun-proiect-pentru-internet-of-things/



tehnologice în procesul de fabricaţie. Şi aici procentul este aproximativ egal, de aceea pierderile nu sunt numai pe consum, ci şi pe partea de procesare. Faptul că la nivel european fiecare locuitor are o risipă de alimente de 179 de kilograme trebuie să ne dea de gândit, dacă nu cumva politicile europene sau mondiale şi naţionale nu ar trebui să fie schimbate, nu ar trebui să fie stimulative în sensul eliminării acestei risipe consistente .

Principalele provocari sunt:- reciclarea/ transformarea deseurilor- inlocuirea stingatoarelor de incendii cu aparate cu ultrasunete- folosirea mai eficienta a terenurilor (ferme suspendate cu panouri solare)

Imbunatatirea tehnologiei de captare si folosire a energiei alternative

Supercapacitorii sunt consideraţi candidaţii cei mai promiţători pentru generaţia viitoare de dispozitive de stocare a energiei electrice, comparativ cu dispozitivele clasice (celule de combustie, baterii, acumulatori).

Ei au densitate de putere mare, un răspuns rapid, un timp de încărcare-descărcare mai rapid în comparaţie cu bateriile, o simplitate constructivă, costuri reduse şi nu în ultimul rând probleme de mediu reduse.

Aceste dispozitive revoluţionare sunt în plin studiu şi au fost realizate în mică parte la Institutul Naţional de Cercetare Dezvoltare în Inginerie Electrică ICPE-CA din Bucureşti. Specialiştii institutului ne-au împărtăşit din experienţa lor legată de dezvoltarea acestor dispozitive.

Cresterea folosirii biocombustibilurilor

Una dintre solutiile la problema deseurilor generate in cantitati tot mai mari, a aparut in urma cu peste 30 de ani, cand, pe plan international, au inceput sa fie utilizati "combustibilii alternativi", pe baza de deseuri cu potential caloric. Astfel, s-a ajuns ca in 2012 la nivelul Europei, industria cimentului sa-si asigure aproape o treime din necesarul de energie termica din combustibilii alternativi pe baza de deseuri ale altor industrii si activitati.

Cel mai important avantaj al folosirii acestor combustibili consta in faptul ca sunt economisite cantitati semnificative de combustibili fosili, adica de resurse naturale neregenerabile. Totodata se reduc si emisiile de gaze de sera.

Un alt beneficiu adus comunitatii este ca sunt valorificate si eliminate complet deseuri generate de alte industrii si activitati (industria petroliera, auto, agricultura, silvicultura, deseuri generate de populatie sortate corespunzator inainte de a ajunge in fabrica de ciment!).

2016



Arderea in cuptorul de clincher asigura conditiile optime de valorificare a acestor deseuri, prin:

temperaturile inalte ale materialului si gazelor: 2.000 0C in zona flacarii; timpul relativ lung de contact al materialului cu gazele la temperaturi inalte si

atmosfera oxidanta din cuptor; componenta organica a deseurilor este complet distrusa si prin ardere produce energie

termica, in timp ce componenta minerala este reciclata, fiind integrata chimic in structura clincherului. Astfel, nu rezulta zguri sau cenusi la arderea combustibililor pentru producerea clincherului.

Cresterea sigurantei populatiei- Aparate care monitorizeaza respiratia soferilor pentru a identifica prezenta

alcoolului- Drone folosite pentru supraveghere- Folosirea undelor creierului in locul parolelor Roboti/ tehnologii innovative- Telefoane flexibile care se incarca cu energii alternative- Masini cu autopilot care functioneaza folosing energii alternative- Avioane concept- Roboti cu emotii umane- Biciclete, boarduri, masini care plutesc

2016



Bibliografie:

[1] - http://www.anpm.ro/dezvoltare-durabila

[2] - GREED, CLARA H. Intoduction Town Planning, Longman Group UK Limited, 1993

[3] - http://www.infozoom.ro/articole/cum-vor-arata-constructiile-civile-viitor/

[4] - Francisco Aldecoa Luzárraga, Mercedes Guinea Llorente, ‘’Europa viitorului. Tratatul de la Lisabona’’, Bucureşti, Polirom, 2011

[5] - http://romaningermania.ro/in-cati-ani-va-fi-depopulata-romania/

[6] - http://www.zf.ro/profesii/jobul-viitorului-peste-20-de-ani-lumea-va-avea-nevoie-de-inca-500-de-mii-de-piloti-11281689

[7] - http://adevarul.ro/life-style/stil-de-viata/jumatate-dinmeseriile-vor-disparea-10-ani-joburile-viitorului-1_545f80ae0d133766a8b0c105/index.html

[8] - http://scoaladevalori.ro/joburile-viitorului-ce-abilitati-vor-fi-cautate-in-2020/

[9] - http://www.ziare.com/economie/petrol/criza-petrolului-e-atat-de-grava-incat-va-crea-o-gaura-uriasa-pe-piata-1420702

2016

http://www.ziare.com/economie/petrol/criza-petrolului-e-atat-de-grava-incat-va-crea-o-gaura-uriasa-pe-piata-1420702

http://www.ziare.com/economie/petrol/criza-petrolului-e-atat-de-grava-incat-va-crea-o-gaura-uriasa-pe-piata-1420702

http://scoaladevalori.ro/joburile-viitorului-ce-abilitati-vor-fi-cautate-in-2020/

http://adevarul.ro/life-style/stil-de-viata/jumatate-dinmeseriile-vor-disparea-10-ani-joburile-viitorului-1_545f80ae0d133766a8b0c105/index.html

http://adevarul.ro/life-style/stil-de-viata/jumatate-dinmeseriile-vor-disparea-10-ani-joburile-viitorului-1_545f80ae0d133766a8b0c105/index.html

http://www.zf.ro/profesii/jobul-viitorului-peste-20-de-ani-lumea-va-avea-nevoie-de-inca-500-de-mii-de-piloti-11281689

http://www.zf.ro/profesii/jobul-viitorului-peste-20-de-ani-lumea-va-avea-nevoie-de-inca-500-de-mii-de-piloti-11281689

http://romaningermania.ro/in-cati-ani-va-fi-depopulata-romania/

http://www.infozoom.ro/articole/cum-vor-arata-constructiile-civile-viitor/

http://www.anpm.ro/dezvoltare-durabila

Viitor Ul

Documents