USACI prezentare

Teorii avansate în psihologia dezvoltării

ANTOHE Constantin (căs. ANTOHE-PASCARU)

BASANGEAC Roxana

BRATU Eliza

CHIȚIA Elena Viorica

PREDA Vasile

• Originile teoriei umaniste au început din Antichitate prin Socrate, fiind continuate în perioada Renașterii;

• Teoria umanistă a apărut ca reacție la abordarea psihanalitică a lui Freud și la cea bevahioristă a lui Skinner;

• Teoria umanistă presupune o abordare pozitivă a condiției umane.

1. Ființele umane sunt mai mult decât suma părților acesteia; ea nu poate fi redusă la părți componente.

Ex.: inima depinde de creier pentru a funcționa; nu putem analiza inima fără să luăm în considerare organele care influențează funcționarea ei.

2. Existența umană se desfășoară într-un context uman unic.Ex.: ființa umană poate fi analizată ca parte a familiei, a societății.

3. Ființa umană își conștientizează propria existență și existența celorlalți.

Ex.: “Libertatea mea încetează atunci când începe libertatea celuilalt”.

4. Ființa umană poate face alegeri și prin asta își asumă responsabilitatea lor.

Ex.: dacă o familie decide să facă un copil își asumă și responsabilitățile creșterii acestuia.

5. Ființa umană își exprimă voința și scopurile, fiind conștientă că acestea pot fi cauza unor evenimente viitoare, astfel căutând sensul și valoarea.

Ex.: elevul care dorește să devină medic va realiza că acest lucru presupune atât beneficii, cât și responsabilități.

Construcția ființei umane este un proces conștient care se desfășoară pe toată durata vieții prin armonizarea eului cu experiență.

Raportul dintre ereditate și mediu nu este foarte important, căci fiecare individ poate acționa prin voință proprie și astfel să-și dobândească libertatea interioară.

Omul este o ființă rațională, care este dotată cu liber arbitru. În opinia lui Rogers omului nu i se poate lua libertatea interioară și acesta devine liber să-și aleagă atitudinea și astfel viața pe care o dorește.

SINELE (IMAGINEA PROPRIEI PERSOANE) SINELE IDEAL

influențează atât comportamentul, cât și modul în care interpretăm lumea (Dacă un copil este apreciat pentru ceea ce el este, atunci personalitatea acestuia se va împlini, iar imaginea de sine va fi favorabilă. Personalitatea matură care s-a format astfel va fi liberă și deschisă. Însă dacă în educația copilului mic apar condiționarile, atunci acesta nu va reuși să se accepte și să-și dezvolte o imagine de sine favorabilă).

Oamenii încearcă să mențină o concordanță între comportamentul lor și imaginea de sine. Discordanțele creează sentimente de culpabilitate, anxietate, tensiune internă (ex. dacă cineva se percepe ca fiind un om bun și din greșeală produce suferință unei alte persoane, atunci va avea sentimente de vinovație).

este imaginea despre ceea ce dorim să devenim. Dacă sinele ideal se deosebește foarte mult de sinele real, persoana devine nemulțumită de sine, anxioasă, nefericită.

PREȚUIREA CONDIȚIONATĂ PREȚUIREA NECONDIȚIONATĂ

se manifestă fie prin dragoste, afecţiune sau chiar simplu respect

Un individ îl prețuiește pe celălalt numai dacă acesta se comportă într-un anumit fel.

Se manifestă indiferent de comportamentul, fapta sau acțiunea individului.

Sunt suficiente una sau două persoane care să-i ofere o asemenea prețuire pentru ca individul să se autoactualizeze.

Autorealizarea necesitatea de actualizare sau de

realizare a potenţialului propriu; experienţele care ne încurajează

dezvoltarea sunt cele pe care le percepem ca pozitive sau utile, pe când pe cele care ne inhibă sau ne suprimă autoactualizarea le percepem ca negative sau neplăcute

- Omul se naște cu un set de trebuințe (nevoi) instinctive (piramida)

- Accentul cade pe părțile pozitive ale oamenilor (fericire, satisfacție, pace interioară etc.);

- Pentru ca rezultatele privitoare la potențialul uman/personalitate să fie cât mai pertinente și obiective, trebuie studiați oamenii cei mai buni dintr-un domeniu/cei mai sănătoși.