Ursulescu N., Valeanu M.C. & Co., Archaeological Research Report - Settlement: Isaiia (Iaşi County)- Balta Popii. Romanian version, 2003.

Variantă electronică

102. Isaiia, com. Răducăneni, jud. Iaşi

Punct: Balta Popii Cod sit: 98710.01

Colectiv: Nicolae Ursulescu – responsabil; Vicu Merlan – responsabil adjunct; Adrian Felix Tencariu (UAIC Iaşi - CISA); Mădălin Văleanu (CNMM Iaşi, CISA), studenţii Letiţia Chirilă, Marius Popa, Daniel Ionică (UAIC Iaşi)

Finanţare: Fundaţia „Mileniul III-Cucuteni” Bucureşti Obiectiv: cercetarea zonei de nord-vest a aşezării; în campaniile anterioare fusese cercetată zona centrală, stabilindu-se limita nord-estică a locuirii, spre marginea terasei Jijiei. Pentru realizarea obiectivului a fost trasat S VI (86,5 x 1,5 m), cu capătul (m 0) spre nord-vest (chiar de la marginea văiugii care delimitează aşezarea în această parte) şi, la celălalt capăt, cu racordare la S III, în dreptul metrilor 24-25,5 ai acesteia. Luând în calcul şi lăţimea S I-V, aşezarea a fost sondată, până în prezent, pe o lungime de 100 m, de la capătul nord-vestic până în zona centrală. Pentru investigarea resturilor locuinţelor descoperite pe traseul secţiunii au fost deschise casetele A-F, săpându-se în total 410 m2.

Rezultate: - ridicarea topografică (realizată de muzeograf ing. Mădălin Văleanu) a zonei nord-vestice a aşezării; - stabilirea stratigrafiei sectorului nord-vestic şi delimitarea locuirii precucuteniene în această zonă (locuirea începe de la cca. 40 m de la marginea văiugii). Deci, locuitorii perioadei precucuteniene au evitat zonele mai joase, în pantă uşoară, ale sitului, având în vedere că şi spre nord-est locuirea începe cam de la m 15 faţă de marginea terasei Jijiei; - descoperirea a patru noi locuinţe precucuteniene (nr. 6-9, dintre care L 8 a cunoscut o refacere integrală: 8A şi 8) şi a unui mare număr de gropi, cu diverse destinaţii. L 7 şi 8 aparţin nivelului mai vechi, iar L 6 şi 9 celui mai nou; - sesizarea sistemului de construire a pereţilor locuinţelor, prin fixarea stâlpilor de rezistenţă în şanţuri de fundaţie (v. N. Ursulescu, F.A. Tencariu, V. Merlan, Carpica 31, 2002, p. 13-18, fig. 1-3); - descoperirea unor amenajări în locuinţe, în legătură cu ritualuri cultice, practicate în zona vetrelor şi cuptoarelor, precum şi descoperirea unei ofrande de fundare (Gr 17), lângă L 7; - descoperirea unor urme sporadice din Hallstatt timpuriu, dintre care se remarcă un fragment de brăţară, decorată cu striuri şi un mormânt de copil, având drept ofrandă un vas de tip Belozerka, asemănător cu cel descoperit în M 4 de la Vaslui (Al. Andronic et alii, Materiale 8, 1962, 91, fig. 4/1; Al. Andronic, CercIst 12-13, 1981-1982, 120-121, fig. 6/3; A. László, Începuturile epocii fierului la est de Carpaţi, Bucureşti, 1994, 109, 183, fig. 62/9). Descrierea descoperirilor: Întrucât cercetarea celor patru locuinţe precucuteniene va fi încheiată în campania din 2003, ne rezervăm dreptul de a face o descriere completă a acestora în următorul volum de rapoarte, cu atât mai mult cu cât, spre sfârşitul perioadei de săpături, au apărut date extrem de interesante privind sistemul de construire a pereţilor, cu ajutorul şanţurilor de fundaţie – problemă ce necesită încă verificări şi completări. Vom menţiona aici doar câteva din descoperirile de un caracter aparte. Astfel, lângă latura nord-vestică a L 7 era Gr nr. 17 (adâncă de 0,50 m de la nivelul de săpare), care se pare că a avut rol de groapă rituală, în legătură cu fundarea acestei locuinţe. În umplutura gropii, spre suprafaţă, au fost depuse fragmente ale unui vas suport (cu cinci fante în picior), înalt de 8 cm, cu farfuria (fragmentară) în jos. În interiorul suportului se afla partea inferioară a unei statuete feminine, orientată cu picioarele spre sud-vest, precum şi 42 de conuri mici, asemănătoare cu cele descoperite în 1998, în vasul cu piese de cult din L 1 (N. Ursulescu, MemAnt 22, 2001, 62, fig. 10). Menţionăm că şi numărul 42 se înscrie în simbolistica magică a numerelor, ca valoare dublă a lui 21!

În Gr nr. 16, săpată din nivelul precucutenian superior (adâncă de 1 m şi de formă aproximativ ovală: 1,90 x 1,40 m), avea, la fund, un strat de arsură (cu cenuşă), gros de 15-20 cm, apoi erau 50 cm cu multe oase şi alte materiale, iar pe ultimii 30 cm erau depuse numeroase fragmente de vase, care proveneau probabil din L 6 (unele fragmente din cele două complexe se potriveau între ele). Din inventarul gropii remarcăm fragmentele unui idol en violon, lucrat dintr-o plăcuţă de os (probabil diafiza unui os lung), amintind de exemplarele din mediul gumelniţean, precum şi vase întregibile. Dintre piesele cu caracter de unicat, se evidenţiază modelul de lut al unei bărci monoxile, ceea ce demonstrează că locuitorii aşezării utilizau apele din preajmă (probabil pentru pescuit şi deplasare), precum şi fragmentele a două capace de vas cu protome animaliere, realist reprezentate. De un deosebit interes sunt coloana şi plăcile de lut, descoperite lângă vetrele şi cuptoarele unor locuinţe. Astfel, în spatele vetrei L 6 se contura o margine, pe care odinioară se înălţa o coloană de lut (cu un mic capitel circular: D = 11,5 cm), care se prăbuşise spre interiorul încăperii. Înălţimea actuală a coloanei (baza este ruptă) e de 35 cm, iar lăţimea de 15 cm. Coloana este lucrată dintr-o pastă grosieră, friabilă şi cu cocoloaşe de lut. Avea un miez central (gros de 6 cm), peste care s-au adăugat două lipituri succesive. Ca rol, coloana pare să amintească de piesele similare de la Căscioarele şi Parţa. În L 7, aproximativ în zona centrală, erau resturile unui cuptor şi ale unei vetre. Pe latura dinspre vatră a cuptorului, aproape de gura sa, fusese plasată o placă de lut, care s-a rupt cu tot cu baza îngroşată şi a căzut spre interiorul cuptorului. Placa, înaltă de 27 cm, lată de 17 cm şi groasă de 6 cm, cu laturile rotunjite, avea partea superioară înşeuată, terminându-se cu două colţuri ce sugerează coarne. O altă placă, de dimensiuni mai mici (H = 19 cm, dar fără bază; l = 15 cm) a fost găsită pe aceeaşi latură, străjuind chiar gura cuptorului. În fine, o a treia placă, similară, dar de dimensiuni şi mai reduse (H = 17 cm) şi de asemenea cu baza ruptă, era căzută în faţa vetrei aceleiaşi locuinţe. O analogie pentru aceste plăci se găseşte în cultura Tisa (P. Raczky – coord., Les agriculteurs de la Grande Plaine Hongroise, Dijon, 1991, p. 95, 104-106, nr. 15), fiind interpretată aici ca piesă de cult cu coarne de consecraţie. Mai menţionăm că spre mijlocul laturii cuptorului unde s-au găsit primele două plăci a fost sesizată şi o urmă de par, cu diametrul de 14 cm şi care se adâncea vertical 23 cm sub suprafaţa cuptorului; spre fund se ascuţea, indicând astfel urma unui ţăruş şi prezenta, de asemenea, urme de arsură. E posibil să fi fost un stâlp de susţinere a acoperişului, dacă nu cumva este vorba de o coloană de lemn (?). Trei din cele patru locuinţe (nr. 6-8) au avut şi vatră şi cuptor. In timp ce în L 6 cele două instalaţii de foc erau distanţate între ele, indicând, probabil, existenţa a două camere, în L 7 şi L 8 acestea erau

apropiate. De asemenea, între cuptoarele celor trei locuinţe şi pereţii nord-vestici ale acestora erau amenajate laviţe, sub forma unor platforme groase de lut (uşor înălţate), construite pe o structură de bârne. L 9 nu avea nici un fel de amenajare, fiind mai curând o anexă a L 6. În fine, menţionăm că unele complexe ceramice (în special cel descoperit în carourile 52-54 b-c) indică foarte clar apartenenţa aşezării, cel puţin a nivelului inferior, la faza Precucuteni II, aşa cum ar fi fragmentele decorate cu adâncituri late, de tradiţie Precucuteni I şi vasele cu ciupituri de unghie, în maniera ceramicii Starčevo-Criş. În acest sens, menţionăm şi descoperirea, în L 8, a unui pahar cu partea superioară cilindrică şi cea inferioară tronconică, decorat cu fascicole de patru linii verticale, care trimite spre fazele finale ale culturii Boian. Astfel, aşezarea de la Isaiia documentează mai bine faza mijlocie a culturii Precucucuteni, cunoscută destul de puţin până în prezent. Résumé A été investigué la zone de NO du site, ainsi qu’au présent deux marges de l’habitat appartenant à la civilisation Précucuteni (Énéolithique ancien) sont délimitées. On a découvert les vestiges de quatre habitations (nos. 6-9), quelques fosses, ainsi que des traces sporadiques de l’Hallstatt ancien, parmi lesquelles on remarque une tombe d’enfant, avec un vase du type Belozerka comme mobilier. Trois de quatre habitations (nos. 6-8) ont eu à la fois un âtre et un four, près de lequel une banquette en argile était amenagée. Les parois des habitations ont été érigées à l’aide des poteaux, fixés dans des tranchées de fondation, qui marquaient les limites des maisons. À côté de l’âtre de l’habitation no. 6 une petite colonne en argile a été trouvée et à une côte du four de l’habitation no. 7 étaient deux plaques en argile avec la partie supérieure ensellée, en formant deux petites cornes; une plaque similaire a été trouvée devant l’âtre de la même habitation. Parmi les fosses, on remarque no. 17 (qui a eu un rôle de fosse cultuelle de fondement pour l’habitation no. 7 et no. 16, qui a eu un contenu très riche: des vases et quelques pièces rares (une idole „en violon” travaillée sur une mince plaque en os. Une pièce à part est le modèle en argile d’une barque monoxyle. L’ensemble céramique date l’habitat de Isaiia dans la IIe phase de la civilisation Précucuteni. Studiu preliminar al materialului arheozoologic Sergiu Haimovici, Felix-Adrian Tencariu Resturile paleofaunistice au fost găsite în opt complexe, patru locuinţe (L 6, L 7, L 8, L 9) şi patru gropi (16, 18, 19, 20), totalizând 1114 fragmente determinate, ceea ce reprezintă un material bine asigurat statistic.

Repartiţia pe complexe, ca număr şi specii, este inegală; am considerat aceste resturi arheozoologice, reprezentând material menajer, ca un tot, făcând referinţe la un complex sau altul acolo unde vom crede că e necesar. Materialul este alcătuit din resturi aparţinând moluştelor (268: 24,05%) şi din fragmente osoase de vertebrate (846: 75,95%). Resturile moluştelor aparţin aproape în totalitate genului Unio (scoica de râu); doar unul singur provine de la un melc, reprezentând o cochilie a genului Helix, care este posibil să fie doar aleatoriu, căci gasteropodele terestre se afundă în perioada de iarnă în pământ. În schimb valvele de Unio provin de la indivizi culeşi de către om. Menţionăm că un număr de 164 de resturi de valve (61,42%), de diferite mărimi, au fost găsite grămadă în Gr 20. Fragmentele osoase aparţin la două grupe de vertebrate: păsări şi mamifere. Prima e reprezentată doar printr-un rest, găsit în L 9, o porţiune a scheletului aripei (zona metacarpiană), aparţinând unei păsări de apă şi mlaştină, de talie mare, poate un ardeid (stârc) sau chiar o barză (Ciconia). Toate celelalte resturi provin de la mamifere, anume de la patru specii domestice şi şapte sălbatice. Cele domestice sunt reprezentate de taurine (Bos taurus), porcine (Sus domest.), ovicaprine (se pare că există doar resturi de ovine - Ovis aries - caprinele lipsind) şi câinele (Canis familiaris), acesta din urmă în cantitate infimă. În cadrul celor trei specii domestice de interes economic, taurinele, cu 84,30%, au o situaţie cu totul privilegiată, în raport cu celelalte două. Prin sacrificare, acestea asigurau majoritatea necesarului de proteine animale trebuitoare locuitorilor aşezării; de asemenea, laptele (împreună cu derivatele sale) contribuia la asigurarea acestui necesar. Cele sălbatice sunt ilustrate, în primul rând, prin cele patru specii de artiodactile ce reprezentau vânatul constant: cerbul (Cervus elaphus), mistreţul (Sus scrofa), căpriorul (Capreolus capreolus) şi bourul (Bos primigenius), la care se adaugă alte trei, ca prezenţe sporadice: iepurele (Lepus europaeus), ursul (Ursus arctos) şi calul (Equus caballus), considerat, credem, încă sălbatic. Vânătoarea, deşi mult mai puţin importantă, (21,15% din total mamifere) era totuşi destul de bine circumscrisă, ea acoperind, pe lângă proteine, şi alte necesităţi domestice ale populaţiei. Din cele expuse se pot distinge două laturi de interes arheologic: pe de o parte, punerea în evidenţă ale unor caracteristici ale economiei animaliere, iar pe de alta, reprezentarea ambientului în care se desfăşura viaţa de zi cu zi a locuitorilor respectivului sit. Una din activităţile arhaice, cu un oarecare interes economic, trebuie considerată culegerea lamelibranhiatelor comestibile - respectiv genul Unio. Valvele pisate erau folosite ca amestec în pasta vaselor şi este posibil să fi asigurat, de asemenea, necesităţile de carbonat de calciu). Acest cules pare să nu se fi făcut selectiv – doar indivizii maturi –

ci prădalnic, cu grămada, arătând totodată şi prezenţa masivă a acestei scoici în zonă. Atenţionăm asupra lipsei totale a resturilor osoase ale peştilor teleosteeni. Menţionăm apropierea de sit a cursului inferior a râului Jijia dar şi a Prutului, în care se găseau, cu siguranţă, specii de peşti ce ating talii mari: somn, crap, avat, ştiucă, şalău. Probabil că cercetările viitoare vor pune în evidenţă urme osteologice ale acestora. Cu privire la ambient, considerând prezenţa resturilor de lamelibranhiate, a unei păsări de apă, dar totodată a speciilor de mamifere ce fac parte din gruparea ecologică „de pădure” (mistreţul, cerbul şi ursul), putem conchide asupra prezenţei unui mediu acvatic (râurile Jijia şi Prut), întovărăşit de o luncă foarte largă, dar mărginită de o pădure destul de întinsă; având în vedere altitudinea locului, nu putea fi decât de tip dumbravă stejăriş (asociaţia biocenotică a lui Quercetum mixtum). Résumé Le matériel est formé par 1114 d’os déterminables. On a trouvé 268 de restes de mollusques et 846 d’os de vertébrés (un fragment d’oiseau sauvage et 845 de mammifères, appartenant à quatre espèces domestiques et à sept sauvages). L’élevage, surtout du Bos taurus, représente une occupation très important. De même, la chasse est attestée. L’environnement du site est formé par la vallée de la rivière de Jijia, bordée par une forêt, composée d’une association de chênaie (Quercetum mixtum).

Fig. 1.1 Isaiia-Balta Popii. 1. Plan topografic al părţii nord-vestice a

staţiunii, cu amplasarea săpăturilor din 1996-2002

Fig. 1.2 Isaiia Balta Popii- Planul general al complexelor descoperite în

2002

Fig. 2.1 Isaiia - Balta Popii: profilul peretelui SV al Ş.VI

Fig. 2.2 Isaiia - Balta Popii: Profilul 2

Fig. 3.1 Isaiia. Groapa nr. 16: plan şi profile

Fig. 3.2 Isaiia. Idol en violon

Fig. 3.3 Isaiia. Idol en violon

Fig. 3.4 Isaiia. Vas întregibil

Fig. 4.1 Isaiia. Hallstatt timpuriu: mormânt

Fig. 4.2 Isaiia. Hallstatt timpuriu: vas

Fig. 4.3 Isaiia. Hallstatt timpuriu: brăţară

Fig. 5.1 Isaiia. Complexul de cult din Gr. 17, cu vasul-suport, conurile de

lut şi statueta

Fig. 5.2 Isaiia. Complexul de cult din Gr. 17, cu vasul-suport, conurile de

lut şi statueta

Fig. 5.3 Isaiia.Statueta din complexul de cult din Gr. 17

Fig.5.4 Isaiia. Coloana de lut din L 6

Fig.5.5 Isaiia. Coloana de lut din L 6 Fig.5.6 Isaiia. Plăci de lut din L 7

Fig.5.7 Isaiia. Plăci de lut din L 7 Fig.5.8 Isaiia. Plăci de lut din L 7

Fig. 6.1 Isaiia. Monoxilă miniaturală

Fig. 6.2 Isaiia. Capac cu buton zoomorf

Fig.6.3 Isaiia. Vas cu decor de impresiuni

Fig.6.4 Isaiia. Pahar

Fig.6.5a Isaiia. Fragmente cu decor adâncit

Fig.6.5b Isaiia. Fragmente cu decor adâncit

Fig.6.6 Isaiia. Vas cu capac cu protomă animalieră

Fig. 7.1-7 Isaiia. Cultura Precucuteni: vase întregite

Fig. 7.2

Fig. 7.3

Fig. 7.4

Fig. 7.5

Fig. 7.6

Fig. 7.7