7/22/2019 Universul Multidimensional Si Constiinta http://slidepdf.com/reader/full/universul-multidimensional-si-constiinta 1/49 1 Modelul “real” al realitatii: materia nu exista fara constiinta Materia care ne inconjoara nu este ceea ce pare. Poate sa para solida, dar „caramizile” sale de baza sunt unde tulburi de probabilitate. Dumneavoastra cititi aceste cuvinte pe acest site, intre-un monitor. Monitorul dvs. contine milioane de pixeli, care, la randul lor, isi datoreaza soliditatea milioanelor de milioane de molecule atat de strans lipite una de alta incat constituie o masa rigida. Aceste molecule sunt, ele insele, compuse din atomi – „gramajoare” mici, indivizibile de materie. Nu numai ca acestia constau in cea mai mare parte din spatiu gol, dar particulele care compun acea mica portiune „solida” sunt doar „unde de probabilitate”, cum le numesc fizicienii. Mai mult, aceste unde au nevoie de un „observator” pentru a intra in „colaps” si a deveni farame solide de materie. In absenta unui observator ele nu pot deveni reale. Asadar, un univers fara un observator este o imposibilitate, pentru ca, daca nu exista observatori care sa transforme undele de probabilitate in materie, aceasta nu are cum sa ia fiinta! Acest model al realitatii functioneaza, oricat ar parea el de ilogic. Cei care pur si simplu nu-l pot accepta consecintele au incercat iar si iar sa-i demonstreze invaliditatea si au esuat. Aceasta teorie, numita interpretarea Copenhaga sau interpetarea statistica a fizicii cuantice, a facut posibila, printre altele, aparitia bombei atomice si a calculatoarelor de buzunar. Este de peste 70 de ani modelul larg acceptat al realitatii si pare inexpugnabil. Implicatiile interpretarii Copenhaga ne spun multe despre conditia umana. Noi suntem observatorii constienti care transforma materia in realitate – fara constiinta, nu exista materie. Fiecare om e nemuritor! In propria lume, nimeni nu moare niciodata Experimentul mental al lui Tegmark In 1997, Max Tegmark, fizician la Universitatea din Pennsylvania, s-a folosit de teoria universurilor paralele pentru a sugera ca moartea poate fi ceva care se intampla intotdeauna numai altora. Tegmark a propus urmatorul experiment mental. Sa ne imaginam, spune el, ca o mitraliera este atasata unui instrument care masoara spinul z al unei particule subatomice. Toate particulele subatomice au asa ceva, si spinul acesta poate fi „in sus” sau „in jos”. Directia spinului este insa cu totul aleatorie si, ca atare, nu poate fi prezisa pentru nicio particula. Daca instrumentul detecteaza o particula cu spinul in jos, el da instructiuni mitralierei sa incarce un singur glont in butoias. Daca spinul particulei este in sus, butoiasul ramane gol, si arma
This document is posted to help you gain knowledge. Please leave a comment to let me know what you think about it! Share it to your friends and learn new things together.
Transcript
7/22/2019 Universul Multidimensional Si Constiinta
Modelul “real” al realitatii: materia nu exista fara constiinta
Materia care ne inconjoara nu este ceea ce pare. Poate sa para solida, dar „caramizile” sale de baza sunt unde
tulburi de probabilitate. Dumneavoastra cititi aceste cuvinte pe acest site, intre-un monitor. Monitorul dvs.
contine milioane de pixeli, care, la randul lor, isi datoreaza soliditatea milioanelor de milioane de molecule atatde strans lipite una de alta incat constituie o masa rigida. Aceste molecule sunt, ele insele, compuse din atomi –
„gramajoare” mici, indivizibile de materie. Nu numai ca acestia constau in cea mai mare parte din spatiu gol,
dar particulele care compun acea mica portiune „solida” sunt doar „unde de probabilitate”, cum le numesc
fizicienii.
Mai mult, aceste unde au nevoie de un „observator” pentru a intra in „colaps” si a deveni farame solide de
materie. In absenta unui observator ele nu pot deveni reale. Asadar, un univers fara un observator este o
imposibilitate, pentru ca, daca nu exista observatori care sa transforme undele de probabilitate in materie,
aceasta nu are cum sa ia fiinta!
Acest model al realitatii functioneaza, oricat ar parea el de ilogic. Cei care pur si simplu nu-l pot accepta
consecintele au incercat iar si iar sa-i demonstreze invaliditatea si au esuat. Aceasta teorie, numita interpretarea
Copenhaga sau interpetarea statistica a fizicii cuantice, a facut posibila, printre altele, aparitia bombei atomice
si a calculatoarelor de buzunar. Este de peste 70 de ani modelul larg acceptat al realitatii si pare inexpugnabil.
Implicatiile interpretarii Copenhaga ne spun multe despre conditia umana. Noi suntem observatorii constienti
care transforma materia in realitate – fara constiinta, nu exista materie.
Fiecare om e nemuritor! In propria lume, nimeni nu moare
niciodata
Experimentul mental al lui Tegmark
In 1997, Max Tegmark, fizician la Universitatea din Pennsylvania, s-a folosit de teoria universurilor paralele
pentru a sugera ca moartea poate fi ceva care se intampla intotdeauna numai altora.
Tegmark a propus urmatorul experiment mental. Sa ne imaginam, spune el, ca o mitraliera este atasata unui
instrument care masoara spinul z al unei particule subatomice. Toate particulele subatomice au asa ceva, si
spinul acesta poate fi „in sus” sau „in jos”. Directia spinului este insa cu totul aleatorie si, ca atare, nu poate fi
prezisa pentru nicio particula. Daca instrumentul detecteaza o particula cu spinul in jos, el da instructiuni
mitralierei sa incarce un singur glont in butoias. Daca spinul particulei este in sus, butoiasul ramane gol, si arma
7/22/2019 Universul Multidimensional Si Constiinta
Pentru a testa mitraliera, autoarea experimentului se asaza in fata armei si il roaga pe asistentul ei sa apese pe
tragaci. Asistentul urmeaza nervos instructiunile si apasa pe tragaci. Instrumentul detecteaza ca spinul particulei
este in sus si deci nu incarca un glont in butoias. Arma face un clic si autoarea experimentului ramane in viata.
Autoarea propune apoi ca experimentul sa fie repetat de inca noua ori. Se asaza in fata armei si de fiecare
data butoiasul ramane gol. Dupa a zecea incercare, ii spune asistentului ca e timpul sa incheie testul si sa pleceacasa. Se simte multumita ca si-a demonstrat siesi ca teoria universurilor paralele e adevarata si il invita pe
asistentul usurat la o mica sarbatorire a evenimentului, intr-un bar.
Acum haideti sa ne intoarcem la inceputul experimentului si sa-l traim din punctul de vedere al asistentului. El
urmeaza instructiunile date de sefa. Apasa de trei ori pe tragaci si de fiecare data arma scoate un clic. Dar a
patra oara particula subatomica are spinul in jos, un glonte intra pe teava si arma detoneaza. Glontul tasneste si
se napusteste direct in craniul sefei, ucigand-o imediat. Cuprins de o panica oarba, asistentul telefoneaza la
politie si este arestat pentru crima.
Ce s-a intamplat aici? Sefa este moarta sau vie, s-au dus cei doi sa bea ceva sau asistentul a fost acuzat de
omucidere? Raspunsul este ca autoarea experimentului este si moarta, si vie — in universuri diferite. Inuniversul ei ea nu a murit, dar in universul asistentului ei – da. Crucial aici este faptul ca singura realitate pe
care o poate percepe femeia este cea in care ea supravietuieste.
Tegmark insusi recunoaste ca, pentru majoritatea oamenilor, moartea nu survine in urma unor evenimente
cuantice aleatorii, ci a unor accidente, boli sau a unei sumedenii de alte cauze. Dar e posibil ca Tegmark sa nu
realizeze ca insusi creierul uman functioneaza la nivel cuantic. Toti luam decizii bazate pe interactiuni cuantice.
Cum arata creierul la microscop?
Daca privim o bucata de creier la un microscop foarte puternic, vom vedea o retea foarte densa de celule.
Majoritatea sunt asa-numite celule „gliale”. Se pare ca rolul acestora este pur si simplu sa „lipeasca” la un loccomponentele creierului si sa ii mentina forma. Dar, risipiti printre celulele gliale in procent de aproximativ unul
la zece, se gasesc neuronii. Acestia sunt celule adaptate sa trimita, sa primeasca si sa transmita impulsuri
electrice. Fiecare neuron are o regiune centrala, de regula in forma de stea, in care se afla nucleul celulei. Din
acest centru se raspandesc un fel de carcei lungi, subtiri, a caror lungime variaza intre 1 mm si 1 m. Carceii fac
legatura cu exteriorul celulei si pot trimite sau primi semnale electrochimice de la 10 000 de alti neuroni.
Celulele nervoase sunt facute sa poata primi si totodata trimite mesaje catre semenele lor. Cand un neuron
este activat, sau „aprins”, un curent electric trece prin fibra nervoasa si duce la eliberarea unei substante
chimice numite neurotransmitator.
Neurotransmitatorii sunt agenti chimici eliberati de neuroni pentru a stimula alti neuroni si care, in acest proces,
transmit impulsuri de la o celula nervoasa la alta. La randul sau, transmiterea de impulsuri faciliteaza transferul
de mesaje prin tot sistemul nervos. Locul unde se intalnesc doi neuroni se numeste sinapsa si consta dintr-un
terminal axonic (capat transmitator) al unei celule si o dendrita (capat receptor) al celeilalte.
Intre cei doi neuroni exista un spatiu microscopic numit fanta sinaptica, de dimensiuni extrem de mici. In cazul
unor asemenea dimensiuni, oamenii de stiinta folosesc o unitate de masura numita angstrom. Un angstrom este
a o suta milioana parte dintr-un centimetru. Fantele sinaptice au 200-300 de angstromi in diametru.
Cand un impuls nervos ajunge la terminalul axonic al unei celule, prin membrana din apropierea sinapsei este
eliberata o substanta chimica. Aceasta traverseaza in cateva milisecunde fanta sinaptica si ajunge la membrana
postsinaptica a celui de al doilea neuron. Eliberarea substantei chimice este stimulata de activitatea electrica acelulei. De cealalta parte a fantei sinaptice, la capatul dendritei receptoare, se gasesc receptori specializati care
7/22/2019 Universul Multidimensional Si Constiinta
neurotransmitatori, precum endomorfinele endogene, dopamina si glutamatul. Acestea devin deosebit de
active in regiunile limbice si temporale ale creierului si provoaca in timpul mortii clinice efecte psihologice
similare cu cele traite de bolnavii de epilepsie de lob temporal in timpul unei crize. De aici putem conchide ca
toate schimbarile de perceptie, indeosebi de perceptie temporala, descrise de epileptici caracterizeaza, cu o
mult mai mare intensitate, momentul mortii.
Timpul psihologic incetineste pentru un muribund
Asadar, timpul psihologic incetineste pentru muribund. De fapt, el iese din perspectiva temporala a oricarui
observator care ar putea sa asiste la moartea sa. Pentru muribund, fiecare secunda poate trece de doua ori
mai incet decat secunda anterioara. Constiinta sa se departeaza de a observatorului, ale carui secunde raman
pur si simplu secunde.
Paradoxul lui Zenon
Pentru a intelege cum functioneaza acest mecanism, haideti sa examinam paradoxul lui Zenon. Zenon din Elia
(cea 450 i.Hr.) a incercat sa demonstreze ca miscarea era imposibila. In paradoxul lui Ahile si al broastei
testoase, el a creat una dintre cele mai vechi probleme nerezolvate ale omenirii. Zenon ne spune ca eroul
Ahile, cel iute de picior, si o testoasa au decis sa se ia la intrecere. Cum Ahile alearga de zece ori mai repededecat rivala lui, el accepta sa-i acorde zece metri avans la start. Steguletul de start coboara si Ahile parcurge
rapid cei zece metri care il despart de testoasa. Dar, pentru ca stim ca el se deplaseaza de zece ori mai
repede, broasca va fi parcurs si ea in acest timp un metru. Ahile continua sa alerge urmatorul metru, dar
broasca va fi parcurs in acest timp inca un decimetru. Ahile strabate acest decimetru in timpul in care broasca
mai avanseaza un centimetru catre linia de sosire. Parcurgand centimetrul acesta, Ahile descopera ca este
totusi cu un milimetru in urma broastei. Putem face acelasi rationament la infinit si rezultatul este ca Ahile nu o
va ajunge niciodata pe testoasa.
Evident, asa ceva e ridicol. Simpla observatie empirica ne demonstreaza ca asa ceva nu e posibil niciodata in
lumea „reala”, dar argumentul lui Zenon are logica sa si timp de multe sute de ani filozofii i-au dezbatut
implicatiile.
Paradoxul lampii lui Thompson
In 1954, James Thomson, ulterior profesor de filozofie la Institutul Tehnologic din Massachusetts, a sugerat o
versiune alternativa care nu poate fi „expediata” la fel de usor. Botezat „lampa lui Thomson”, acest paradox
arata exact felul in care poate fi inteleasa ideea despre viata dupa moarte.
In cartea sa “Calatorii in patru dimensiuni”, Robin Le Poidevin, profesor de metafizica la Universitatea din
Leeds, duce ipoteza originala a lui Thomson la concluziile ei logice ultime. El ne propune sa ne imaginam o
lampa al carei intrerupator este controlat de un cronometru foarte sofisticat. Lampa este aprinsa si ramane
astfel timp de exact un minut. Apoi este stinsa. Ramane stinsa timp de 30 de secunde si apoi este aprinsa din
nou pentru 15 secunde. Este apoi din nou stinsa pentru 7,5 secunde si ulterior aprinsa pentru 3,75 secunde.
Cronometrul este atat de sofisticat incat poate fi programat sa continue aceasta injumatatire a duratei la
nesfarsit.
Matematic vorbind, lampa este aprinsa (stinsa) timp de n secunde, apoi stinsa (aprinsa) timp de n/2 secunde.
Thomson ne propune sa ne gandim la doua intrebari despre starea lampii dupa exact doua minute: mai intai, de
cate ori a fost aprinsa si stinsa lampa si, in al doilea rand, lampa este acum aprinsa sau stinsa?
Raspunsurile sunt foarte ciudate, dar absolut logice. Cronometrul va continua sa aprinda si sa stinga lampa la
intervale din ce in ce mai scurte, dar acestea nu vor ajunge niciodata sa insumeze doua minute, intrucat, pentrua ajunge acolo, lampa ar trebui aprinsa si stinsa de un numar infinit de ori. Cat priveste numarul de actionari ale
7/22/2019 Universul Multidimensional Si Constiinta
intrerupatorului, limita de doua minute nu va fi niciodata atinsa. Asadar, un observator nu va putea sti niciodata
care este starea lampii dupa trecerea a doua minute.
La fel se intampla cu constiinta umana in momentul mortii. Dar daca acest moment nu este atins niciodata? Toti
murim intr-un moment anume. Acesta este un adevar irefutabil.
Un accident mortal…sau cum moartea nu mai vine niciodata
Haideti sa ne imaginam ca o doamna pe nume Zoe Eternus va muri exact la ora 12.59 si 59 de secunde pe
data de 31 decembrie 2006. Are un accident – adoarme la volan si, cu viteza de 60 de kilometri pe ora, intra
intr-un zid si moare instantaneu. In secunda dinaintea mortii se trezeste, vede zidul napustindu-se spre ea si isi
da seama ca are sa moara. In acea secunda finala ea se gaseste la 16,6 metri de zid. Pe masura ce moartea se
apropie, creierul Zoei este inundat de ketamina si glutamati. Aceste endorfine incep imediat sa afecteze modul
in care Zoe percepe timpul. Din punctul ei de vedere, ea incepe sa traiasca intr-o versiune reala a paradoxului
lui Zenon.
Stiti conceptul de „cronon” introdus de fizicianul David Finklestein? Acesta este un „crampei” indivizibil de
timp care poate fi masurat obiectiv; in cazul Zoei, substantele eliberate in creierul ei fac ca fiecare „cronon” sa
fie perceput ca avand o lungime de doua ori mai mare decat a celui anterior. Pentru a ajunge la momentulmortii, Zoe trebuie sa parcurga o serie infinita de crononi finiti. In realitate, Zoe nu ajunge niciodata sa strabata
cei 16,6 metri care o despart de zid.
In acelasi fel in care succesiunea de porniri si opriri ale lampii nu atinge niciodata limita celor doua minute, nici
constiinta lui Zoe nu ajunge de fapt la momentul mortii – in spatiu sau in timp. Ea iese din timp si patrunde
intr-un univers alternativ, general subiectiv. Dar, in universul unui observator, Zoe moare. Exact ca in
experimentul „mitralierei cuantice” al lui Tegmark in care autoarea experimentului nu ajunge niciodata sa fie
impuscata de vreun glont, Zoe nu moare niciodata in universul ei. In ambele cazuri, femeile respective urmeaza
o alta traiectorie in propriul univers.
Rata metabolismului, moartea si timpul
Cu cat temperatura corpului sau rata metabolismului observatorului sunt mai mari, cu atat timpul trece mai
incet pentru el. Experimentele au dovedit de asemenea ca, in perioade de stres accentuat, indivizii percep o
incetinire a timpului. Ce poate fi mai stresant decat moartea sau, poate mai important, cunoasterea faptului ca
vom muri? Accelerarea ratei metabolismului este in acest caz produsa de invadarea creierului muribundului de
catre neuro-transmitatorul numit glutamat. In doze excesive, glutamatul poate supra-excita sinapsele si genera
o intensificare masiva a activitatii electrice din creier. Odata inceput, acest proces scapa imediat de sub control
si se transforma intr-o criza de epilepsie.
Universul “din afara” este cu adevarat doar versiunea fiecaruia dintre noi
Nu cumva acesta este mecanismul prin care, pe de o parte, este generata realitatea si, pe de alta, perceptia
timpului este incetinita? In interiorul fiecarei celule, inclusiv al neuronilor, se afla o retea structurala,
citoscheletul. Acesta este compus din cilindri minusculi goi pe dinauntru – microtuburi. Unii oameni de stiinta
(de exemplu, Roger Penrose si Stuart Hameroff) cred ca exista dovezi ca ceva din interiorul acestor
microtuburi poate cauza acel „colaps” al functiei de unda care produce o anumita versiune a realitatii. Daca
asa stau lucrurile, atunci universul „din afara” este cu adevarat doar versiunea fiecaruia dintre noi, generat de
descarcarile electrice din sinapsele noastre. Dar nu numai atat.
Nu exista timp cand mergem cu viteza luminii
Gandirea si constiinta sunt generate de descarcari electrice din creier. Neurotransmitatorii sunt cei care
determina transferul ionilor de calciu prin fanta sinaptica. Distantele despre care vorbim aici sunt atat de mici
7/22/2019 Universul Multidimensional Si Constiinta
incat evenimentele cuantice pot fi afectate de decoerenta cuantica. Si, intrucat electricitatea calatoreste cu
viteza luminii, descarcarile electrice din creier se produc si ele cu viteza luminii.
Albert Einstein a fost fascinat de o intrebare esentiala: ce ar percepe daca ar putea calatori pe o raza de
lumina? Raspunsul sau la aceasta intrebare avea sa schimbe lumea. Einstein si-a dat seama ca timpul ar inceta
sa existe la viteza luminii. Nu doar atat, dar, cu cat un observator s-ar apropia mai mult de viteza luminii, cu
atat mai incet ar „curge” pentru el timpul. Pentru un observator aflat nu pe raza de lumina, timpul ar continua sa
treaca in ritmul sau normal. Cu alte cuvinte, daca o persoana se afla pe o raza de lumina si cealalta nu, ele ar inceta sa existe in acelasi „bloc” spatio-temporal.
Deci, pe masura ce Zoe si masina ei se apropie de zid, rata metabolismului ei se accelereaza si creierul ei este
inundat de neurotransmitatori. Sinapsele ei freamata de agitatie si are loc o descarcare electrica masiva – cu
viteza luminii. Aceasta „inundatie cu glutamat” se petrece doar o data in viata, la apropierea mortii. Nu s-ar
putea oare ca un asemenea potop sa impinga constiinta insasi sa se deplaseze cu viteza luminii si astfel s-o
scoata in afara timpului?
Dar cum stau lucrurile din punctul de vedere al unui martor al accidentului lui Zoe? Pentru un observator, Zoe
se ciocneste violent de zid cu masina si moare. Dar ea exista deja pe o alta traiectorie in spatiu-timp, pe care
impactul inca nu s-a produs – si s-ar putea sa nu se produca niciodata, in universul observatorului Zoe moare,in timp ce, in universul propriu, ea continua sa traiasca in „crononi” din ce in ce mai mici.
Pentru a incerca sa intelegeti, trebuie sa ganditi in termeni mici. Mai mici decat un atom. Electronii, care se
invart in nucleul unui atom, se rotesc cu viteze diferite in acelasi timp; de aceea, ei sunt greu in a fi “prinsi”.
Acest lucru se poate intampla, doar cand masuram pozitia unui electron pe care il fortam sa aiba o anumita
pozitie specifica. Fizicianul Andrew Cleland a avut aceasta idee stralucita de a aplica acelasi principiu al
electronului unui atom si in cazul unui obiect vizibil cu ochiul liber.
Ce inseamna toate aceste lucruri mai pe inteles? Sa spunem ca in Oklahoma iti vei vizita matusa. Dar, in alt
univers paralel, acolo unde particulele atomice nu se pot mentine, tu te vei uita la serialul de desene animate
“The Simpsons”. Acest lucru pare ceva SF, dar se bazeaza pe stiinta reala.
“Atunci cand observi ceva intr-o anumita stare, aceasta teorie imparte Universul in doua parti” , a
declarat Cleland site-ului FoxNews.com, incercand sa explice cum de sunt mai multe Universuri si cum putem
vedea doar unul dintre ele.
Teoria multiversului spune ca intreg Universul “ingheata” in timpul observatiei si putem vedea doar o realitate.
Astfel, la un moment dat, putem vedea doar o minge de fotbal in aer, dar, in alt Univers, mingea de fotbal deja
a cazut pe teren.
Sean Carroll, fizician la California Institute of Technology, accepta bazele stiintifice ale teoriei multiversurilor,
chiar daca aceasta nu poate fi dovedita. “Doar daca ne-am putea imagina o super-avansata civilizatie
extraterestra care ar fi rezolvat acest lucru, noi nu suntem afectati de existenta mai multor
universuri”, afirma Carroll. “Dar, cineva ar putea inventa o masinarie prin care sa se poata face
comunicarea intre ele”.
Felul ciudat in care percepem timpul
Carroll mai sugereaza faptul ca noi nu simtim timpul, ci il percepem cum trece. De exemplu, timpul trece mai
repede cand ne aflam pe un rollercoaster si trece foarte incet atunci cand ne aflam intr-o sala de lectura.Ultimele minute inainte de incheia vor parea ca orele.
Inapoi in Viitor
“Timpul ne pare ca o strada cu unic sens, in care se circula de la trecut la prezent” , afirma Fred Alan
Wolf, fizician si autorul a numeroase carti in domeniul fizicii cuantice. “Dar exista teorii care urmaresc
nivelurile anumitor campuri cuantice, particule ce traverseaza atat inapoi, cat si inainte in timp”.
Wolf ne spune ca timpul – cel putin in mecanica cuantica – nu se misca inainte ca o sageata. Se misca in
zig-zag, iar fizicianul crede ca este posibil in a construi o masina care sa faca posibila calatoria in timp.
Sa luam exemplul lui Sergei Krikalev, un astronaut rus care a zburat in sase misiuni spatiale. Richard Gott, un
fizician de la Universitatea Princeton, afirma ca Krikalev are o varsta mai mica cu 1/48 dintr-o secunda decat
noi restul, intrucat a zburat la viteze foarte mari. Si a avea mai putini ani decat cineva inseamna ca ai calatorit in
viitor, pentru ca nu mai experimentezi acelasi prezent ca ceilalti. Intr-un sens se poate spune ca Krikalev a
calatorit in viitor!
“Newton a spus ca timpul e universal, si ca toate ceasurile bat la fel. Cu teoria relativitatii a lui
Einstein stim ca e posibila calatoria in viitor. Cu teoria gravitatii a lui Einstein, legile fizicii asa cum le
percepem astazi ne arata ca e posibila chiar si calatoria in trecut. Dar, pentru a vedea daca aceasta se
poate realiza, trebuie sa invatam noile legi ale fizicii de la nivelul cuantic”, a afirmat Gott. Si pentru asta
incepem c-o paleta pusa sub un recipient special. Urmatorul pas ar fi acela de a invata sa folosim si obiecte si
mai mari. Astfel, am putea trece in universuri paralele, manipuland doar cativa electroni. Ben Bova, autor SF
7/22/2019 Universul Multidimensional Si Constiinta
conclude: “Poate ca cineva a inventat deja masina timpului, iar istoria noastra este constant
schimbata, dar noi nu putem sesiza ciudateniile de-a lungul timpului”.
Universul holografic: traim intr-o lume a iluziilor?
Acest articol foarte excitant ofera un suport teoretic stiintific pentru multe experiente si puncte de vedere
spirituale. Totul a inceput in anul 1982, atunci cand la Universitatea din Paris, o echipa de cercetatori, condusa
de fizicianul Alain Aspect, a realizat ceea ce s-ar putea numi unul dintre cele mai importante experimente ale
secolului trecut. Fizicianul francez si echipa sa au descoperit ca, sub anumite aspecte, particulele subatomice,
ca de exemplu electronii, sunt capabile sa comunice instantaneu unele cu celelaltele, indiferent de distanta care
le separa, fie ca e vorba de 3 metri sau de 3 miliarde de kilometri. De asemenea, intr-un fel, fiecare particula
pare sa cunoasca ceea ce face cealalta. Toata problema acestei descoperiri o constituie faptul ca ea violeaza
teoria lui Einstein, care spune clar ca nicio comunicare nu poate depasi viteza luminii. Din moment ce calatoria
cu o viteza super-luminica semnifica spargerea barierei timpului, aceasta perspectiva i-a facut pe multi fizicienisa incerce sa gaseasca explicatii pentru acest fenomen.
O noua teorie a aparut: Universul e o holograma
Unii fizicieni, ca de exemplu David Bohm, de la Universitatea din Londra, a introdus termenul de “univers
holografic”, intrucat el crede ca descoperirile lui Alain Aspect demonstreaza faptul ca realitatea obiectiva nu
exista, in ciuda aparentei sale soliditati. Bohm mai crede ca Universul este centrul unei fantasme, a unei
holograme gigantice si create remarcabil, pana la cele mai mici detalii.
Ce este o holograma?
Dar inainte de a trece mai departe la teorie, sa vedem mai intai ce este o holograma. O holograma este o
fotografie tridimensionala realizata cu ajutorul unui laser. Pentru a realiza o holograma, obiectul care urmeaza
sa fie fotografiat, este mai intai “invaluit” intr-o raza de laser. Apoi, o a doua raza laser este indreptata spre
lumina reflectata a primei raze, iar modelul de interferenta rezultat (zona in care cele doua raze laser se
amesteca) este inregistrat pe un film. Atunci cand filmul este developat, se vor vedea doar turbulente de linii
luminoase si intunecate fara sens; dar daca acest film este iluminat de o a treia raza laser, o imagine
tridimensionala a obiectului initial va apare.
Tridimensionalitatea unor asemenea imagini nu este doar singura caracteristica remarcabila a hologramelor.
Daca holograma unui trandafir este taiata in jumatate si apoi iluminata de o raza laser, fiecare jumatate va
contine imaginea intreaga a trandafirului. Si chiar daca si cele doua jumatati sunt din nou divizate, fiecare
bucata de film va contine o mai mica, dar intacta versiune a imaginii originale. Spre deosebire de fotografiile
normale, fiecare parte a unei holograme contine toate informatiile posedate de intreg.
7/22/2019 Universul Multidimensional Si Constiinta
Caracteristica hologramei “totul e continut in fiecare parte” ne ofera o cu totul alta viziune. In toata istoria sa,
stiinta occidentala a lucrat cu prejudecata ca pentru a intelege fiecare fenomen fizic, fie ca este vorba de o
broasca sau de un atom, acel fenomen trebuie sa fie divizat si studiat pe partile sale componente. O holograma
ne invata faptul ca anumite lucruri din Univers nu pot fi abordate astfel. Daca vom incerca sa divizam un anumit
lucru construit holografic, nu vom obtine piesele din care el este facut, ci doar “intreguri” mai mici.
Pornind de la acest lucru, Bohm sugereaza faptul ca motivul pentru care particulele subatomice raman in
contact unele cu celelaltele, indiferent de distanta la care s-ar afla, nu s-ar datora unor proprietati misterioase
ale acestora, ci pentru faptul ca separarea lor e doar o iluzie. El argumenteaza faptul ca, la un anumit nivel
profund al realitatii, asemenea particule nu sunt entitati individuale, ci “extensii”, imagini holografice ale unui
singur lucru fundamental.
Modelul acvariu al hologramei
Pentru ca oamenii sa inteleaga mai bine ceea ce a dorit sa arate, Bohm ofera urmatoarea ilustratie. Sa ne
imaginam un acvariu care contine o broasca testoasa. Imaginile din acvariu nu pot fi vazute direct, cu ochiiliberi, asa ca au fost instalate doua camere video care ofera imagini din acvariu: o camera video aflata in fata
acvariului, iar cealalta aflata in partea opusa. Fiecare camera video are doua monitoare, pe care puteti sa
vedeti broasca testoasa. Pentru ca va uitati la doua monitoare, uneori veti avea impresia ca broasca testoasa e
diferita, ca in acvariu se afla doua broaste testoase, si asta pentru ca acele camere video sunt situate in unghiuri
diferite.
Dar atunci cand va uitati cu atentie la cele doua broaste testoase din monitoare, veti deveni constienti ca exista
o legatura intre ele. Cand o broasca se intoarce, cealalta pare ca face si ea o intoarcere, putin diferita (datorita
unghiului camerei), dar echivalenta. Daca n-ati sti despre ce e vorba, ati putea trage concluzia ca o broasca
comunica instantaneu cu cealalta, dar nu asta e realitatea.
Iluzia separarii particulelor subatomice
Astfel stau lucrurile intre particulele subatomice in experimentul lui Alain Aspect. Conform lui Bohm, aparenta
conexiune cu viteza mai mare a luminii a particulelor subatomice, ne spune faptul ca exista un nivel mai profund
de realitate de care noi nu suntem constienti, o dimensiune mult mai complexa decat a noastra, analoaga cu
acvariul de mai sus. Noi percepem aceste particule ca fiind separate una de cealalta, intrucat nu percepem
decat o portiune din realitatea lor; aceste particule nu constituie de fapt “parti” a unei realitati profunde,
holografice si indivizibile. Si, din moment ce intreg Universul e alcatuit din aceste “umbre”, atunci intreg
Universul nu este decat o proiectie, o holograma.
7/22/2019 Universul Multidimensional Si Constiinta
In afara naturii sale fantomatice, un asemenea Univers iluzoriu ar avea si caracteristici uimitoare. Daca
aparenta separare al particulelor subatomice este iluzorie, atunci, la un nivel mai profund al realitatii, toate
lucrurile din Univers sunt interconectate in mod infinit. Electronii dintr-un atom de carbon din creierul uman
sunt conectati de particulele subatomice detinute de fiecare peste care inoata, de fiecare inima care bate, defiecare stea care straluceste pe cer. Totul se intrepatrunde cu totul, si, desi natura umana are tendinta de a
categorisi si divide toate lucrurile din Univers, toate impartile sunt inutile, pentru ca realitatea e una singura.
Intr-un univers holografic, chiar si timpul si spatiul nu mai pot fi percepute ca lucruri fundamentale. Un concept
ca spatiul nu mai are sens, intrucat, in realitate, nimic nu este despartit; la fel si timpul nu are nicio semnificatie,
caci totul se petrece simultan. La un nivel mai profund, realitatea este o super-holograma, in care trecutul,
prezentul si viitorul exista simultan. Acest fapt sugereaza faptul ca, daca ar exista tehnologia necesara, intr-o zi
am putea plonja intr-un nivel de realitate super-holografic, si am putea vizualiza scene din trecutul indepartat.
Daca admitem ca super-holograma este matricea care a dat nastere intregului nostru Univers, in ea este
continut fiecare particula subatomica care a fost sau care va fi, fiecare configuratie de materie si energie
posibila, de la fulgi de zapada pana la quasari, de la balene pana la raze gamma. Totul trebuie vazut ca un fel
de depozit cosmic al “totului care exista”.
Desi Bohm afirma ca nu exista nicio posibilitate de a ne da seama ce se afla ascuns in aceasta
super-holograma, totusi el se aventureaza in a spune ca nu exista niciun motiv pentru care sa nu presupunem
ca ar exista mai mult. Poate ca nivelul super-holografic de realitate este doar o etapa, in spatele caruia se afla
un numar infinit de alte structuri super-holografice sau de alta natura.
Creierul vazut ca o holograma
Bohm nu este singurul cercetator care a gasit dovezi precum ca Universul nostru ar fi o holograma. Lucrand
independent in domeniul cercetarii neurologice, medicul neuropsihiatru, Karl Pribam, de la Universitatea
Stanford (SUA) a ajuns si el la concluzia precum ca realitatea este de natura holografica.
In formularea modelului holografic, Pribram dorea sa afle initial cum si unde sunt memorate amintirile in creier.
De-a lungul a numeroase decenii de cercetari, o serie de studii au aratat faptul ca memoriile n-au o localizare
specifica, fiind dispersate in tot creierul. Intr-o serie de experimente realizate in anii ’20, omul de stiinta KarlLashey a aflat ca, indiferent ce portiune de creier a unui sobolan era indepartata, memoria acestuia (privind
7/22/2019 Universul Multidimensional Si Constiinta
indeplinirea anumitor sarcini) ramanea intacta. Astfel, mecanismul memoriei parea unul de genul “totul in
fiecare parte”.
In anii 1960, Pribram a dezvoltat conceptul holografic pentru a explica cum se realizeaza memorarea
informatiilor de catre creier. El crede ca amintirile nu se stocheaza pe neuroni sau in mici grupuri de neuroni, ci
in modele de impulsuri nervoase care intersecteaza intreg creierul, la fel cum modele de lumini de laser
intersecteaza intreaga zona a unui film continand o imagine holografica. Cu alte cuvinte, Pribram crede ca
insusi creierul este o holograma.
Teoria lui Pribram poate explica cum de creierul uman poate retine atat de multe amintiri intr-un spatiu atat de
mic. A fost descoperit faptul ca creierul uman are capacitatea de a memora 10 miliarde de biti de informatii pa
parcursul unei varste medii de viata de 75 de ani, ceea ce inseamna informatiile continute in 5 seturi de
Enciclopedia Britannica. Similar, printre alte capacitati, hologramele au o abilitate uimitoare pentru memorarea
informatiilor; prin simpla schimbare a unghiului prin care doua lasere se izbesc de un film fotografic, este posibil
sa se inregistreze imagini diferite pe aceeasi suprafata. S-a demonstrat ca un centrimetru cub de film poate
stoca pana la 10 miliarde de biti de informatii.
Abilitatea noastra stranie de a regasi rapid orice informatii avem nevoie dintr-o cantitate uriasa de memorii
devine mai de inteles daca creierul ar functiona conform principiilor holografice. Daca cineva te va intreba ce
intelegi prin cuvantul “zebra”, nu vei fi nevoit sa stai si sa astepti sortarea alfabetica a informatiei (pana vei
ajunge la “z”), ci pur si simplu, vei raspunde aproape instantaneu “vargat”, “arata ca un cal”, “un animal din
Africa”.
Intr-adevar, unul dintre cele mai uimitoare lucruri despre procesul gandirii umane e faptul ca fiecare informatie
pare instantaneu corelata cu alta informatie – o alta caracteristica intrinseca a hologramei. Datorita faptului ca
fiecare portiune a hologramei este conectata infinit cu alta portiune, acesta este exemplu care arata sistemul
interconectat al hologramelor.
Simturile sunt convertite de creier tot cu ajutorul hologramei
Inmagazinarea memoriei nu este singurul aspect neuro-psihologic care a devenit mai usor de explicat
folosindu-se modelul holografic al creierului. Un alt aspect se refera la capacitatea creierului de a traduce
avalansa de frecvente primite cu ajutorul stimulilor (frecvente vizuale, auditive etc.) in lumea concreta a
perceptiilor noastre. Codificarea si decodarea frecventelor este realizata cel mai bine de catre o holograma.
La fel cum functioneaza o holograma, ca un fel de lentila, un dispozitiv de tradus, capabil de a converti
aperentul amestec de frecvente fara sens intr-o imagine coerenta, la fel Pribram crede ca creierul include o
lentila si foloseste principii holografice pentru a converti matematic frecventele pe care le primeste de la simturiin lumea noastra interioara a perceptiilor.
7/22/2019 Universul Multidimensional Si Constiinta
Holograma folosita si in lumea fenomenelor acustice
Teoria lui Pribram a castigat destui suporteri in randul neuropsihiatrilor. Cercetatorul italian Hugo Zucarelli a
extins recent modelul holografic si in lumea fenomenelor acustice. Uimit de faptul ca oamenii pot localiza sursa
sunetelor fara a-si misca capul, Zucarelli a descoperit faptul ca principiile holografice stau la baza acestei
abilitati. Zucarelli a dezvoltat de asemenea tehnologia sunetului holofonic, o tehnica de inregistrare capabila sa
reproduca situatiile acustice de un realism uimitor.
Sinteza teoriilor lui Bohm si a lui Pribram
Dar ce se intampla daca unim cele doua teorii explicate mai sus? Precum am mai spus, conform teoriei lui
Bohm aceasta lume fizica este doar o holograma; daca si creierul e si el, la randul sau, doar o holograma, caci
selecteaza doar anumite frecvente si le transforma matematic in perceptii senzoriale, atunci ce mai ramane din
realitatea obiectiva? Ea pur si simplu inceteaza sa mai existe!
Paradigma holografica
Asa cum multe religii orientale aratau de mii de ani, lumea materiala este o maya, o iluzie, si, desi noi credem
ca suntem fiinte fizice care ne miscam intr-o lume fizica, chiar si acest lucru este tot o iluzie. Noi suntem doar niste receptori care “plutim” intr-un ocean urias de frecvente, si ceea ce extragem din acest ocean si-l
metamorfozam in lumea reala nu este altceva decat un canal extras din atatea canale extrase al acestei
super-holograme.
Aceasta noua infatisare a realitatii poarta numele de paradigma holografica, si, desi este privita de multi
cercetatori cu scepticism, totusi exista cativa care cred ca acesta este cel mai corect model de realitate la care
stiinta a ajuns pana acum. Mai mult decat atat, se crede ca aceasta paradigma poate explica misterele care
n-au putut fi intelese cu ajutorul stiintei, si care au fost catalogate ca fiind paranormale. Astfel, intr-un univers in
care creierele individuale sunt de fapt portiuni indivizibile ale unei holograme mai mare, iar totul este conectat la
infinit, atunci telepatia se poate explica foarte usor, prin calatoria informatiei de la mintea individuala A la
mintea individuala B.
Constiinta creeaza realitatea
Paradigma holografica are implicatii si in biologie. Astfel, Keith Floyd, un psiholog de la Universitatea Virginia
Intermont, a explicat faptul ca, intrucat realitatea nu este decat o iluzie holografica, atunci nu mai poata fi
adevarata afirmatia conform careia “creierul produce constiinta”. E de fapt invers: constiinta creeaza aparenta
creierului, a corpului fizic si a tuturor lucrurilor care ne inconjoara, pe care noi le percepem a fi reale. Un astfel
punct de vedere schimba viziunea asupra medicinii, caci trupul fiind o proiectie holografica a constiintei, fiecare
dintre noi e mult mai responsabil pentru propria sanatate. Ceea ce unele cazuri din medicina au fost privite ca
“vindecari miraculoase” s-ar putea explica prin schimbarile avute in constiinta, ce au afectat astfel sischimbarile din holograma trupului.
Si chiar daca modelul holografic nu ar oferi explicatia cea mai buna pentru comunicarea simultana intre
particulele subatomice, totusi, asa cum remarca Basil Hiley, fizician la Colegiul Birbeck din Londra,
descoperirile lui Alain Aspect indica faptul ca trebuie sa ne pregatim pentru noi viziuni si mai radicale asupra
realitatii inconjuratoare.
7/22/2019 Universul Multidimensional Si Constiinta
Moartea nu exista, intrucat omul supravietuieste in alte lumi
Multora dintre noi ne e frica de moarte. Credem in moarte, pentru ca ni s-a spus ca vom muri. Noi ne
identificam cu trupul nostru si stim ca trupurile mor. Dar o noua teorie stiintifica sugereaza faptul ca moartea nu
reprezinta “evenimentul final” pe care noi il cunoastem.
Exista un numar infinit de universuri
Unul din aspectele bine stiute ale fizicii cuantice il reprezinta faptul ca anumite evenimente nu pot fi prevazute in
mod absolut. Exista o gama de evenimente posibile, fiecare din ele avand probabilitati diferite. O explicatie
posibila ar fi aceea ca o interpretare al “mai multor lumi” spune ca fiecare din aceste evenimente posibile
corespunde unui univers diferit (“multivers”). O noua teorie stiintifica, denumita biocentrism, perfectioneaza
aceste idei. Exista un numar infinit de universuri si tot ce se poate intampla apare intr-un anumit univers.
Moartea nu exista intr-un sens real in aceste scenarii; toate universurile posibile exista simultan, indiferent ce se
intampla intr-unul din ele.
Energia nu moare niciodata
Desi toate corpurile sunt destinate sa se autodistruga, simtamantul de a fi viu, acel “cine sunt eu”?, este doar o
energie de 20 de wati care se gaseste in creier. Dar aceasta energie nu dispare la moarte. Una din axiomele
cele mai sigure ale stiintei este aceasta: energia niciodata nu moare; nu poate fi nici creata, nici distrusa. Dar
aceasta energie poate transcede dintr-o lume in alta?
Conform biocentrismului, spatiul si timpul nu sunt obiectele grele pe care noi le credem. Faceti cu mana prin
aer; dupa ce terminati acest lucru, ce mai ramane? Nimic. Acelasi lucru se aplica si pentru timp. Nu puteti
vedea nimic prin craniul care va inconjoara creierul. Tot ce vedeti si experimentati chiar acum reprezinta unvartej de informatii ce va apar in creier. Spatiul si timpul sunt doar niste instrumente pentru a pune totul
impreuna.
Moartea nu exista intr-o lume fara timp si fara spatiu. La final, chiar si Einstein a recunoscut: “Acum Beso,
prietenul meu, a plecat din aceasta lume stranie putin inaintea mea. Aceasta nu inseamna nimic. Oameni ca noi
stiu ca diferenta dintre trecut, prezent si viitor este doar o iluzie persistenta”. Imortalitatea nu inseamna o
existenta continua intr-un timp fara sfarsit, ci mai degraba existenta in afara timpului.
Cele 7 principii ale biocentrismului
Teoria biocentrismului, creata de omul de stiinta Robert Lanza, are 7 principii:
1) Ceea ce noi percepem ca realitate este un proces in care sunt implicate constiintele noastre. O realitate
7/22/2019 Universul Multidimensional Si Constiinta
“exterioara”, daca ar fi existat vreodata, conform definitiei, ar fi trebuit sa existe in spatiu. Dar aceasta nu are
niciun sens, intrucat spatiul si timpul nu sunt realitati absolute, ci instrumente ale mintii umane sau animale.
2) Perceptiile noastre externe si interne sunt legate intr-un mod ce nu poate fi explicat. Ele sunt diferite parti ale
aceleiasi monezi, si nu pot fi despartite una de cealalta.
3) Comportamentul particulelor subatomice, al tuturor particulelor si obiectelor, este legat de prezenta unui
observator. Fara prezenta unui observator constient, ele, cel mult, ar exista intr-un stadiu nedeterminat deunde probabilistice.
4) Fara constiinta, “materia” se scufunda intr-o stare nedeterminata de probabilitate. Orice univers care ar
exista inaintea constiintei, ar exista doar intr-o stare de probabilitate.
5) Structura universului este explicabila doar prin biocentrism.
6) Timpul nu are nicio existenta in afara perceptiei noastre; este doar modalitatea prin care noi percepem
schimbarile in univers.
7) Spatiul, ca si timpul, nu este un obiect sau un lucru. Spatiul este doar o alta forma a intelegerii noastre
umane si nu este o realitate independenta. Noi caram spatiul si timpul cu noi, la fel cum testoasele isi cara
cochiliile.
Cate dimensiuni are Universul?
O lume cu doua dimensiuni poate fi imaginata ca avand forma unei coli de hartie infinite, sau a unui balon de
sapun. Dar ea ar putea sa aiba, in principiu, orice alta forma. Fiintele ipotetice care ar trai intr-o asemenea
lume nu s-ar putea misca si nu ar putea vedea decat in interiorul ei, fara a o putea parasi si fara a avea vreo
informatie despre eventuale lumi similare aflate alaturi. Pentru noi, un plan, in sens geometric, e fara margini, pe
cand o sfera, nu. Pentru fiintele din „interiorul” acestor suprafete ambele sunt nemarginite. In aceste imagini,
ambele lumi bidimensionate le-am presupus „scufundate” in lumea noastra tridimensionala.
Cu un efort de imaginatie am putea admite ca exista, in mod analog, si universuri tridimensionale (plane, sferice
etc.) scufundate intr-o ipotetica lume cu patru dimensiuni spatiale despre care nu avem alte informatii.
Universul nostru ar putea fi in acest caz un soi de „balon de sapun” cu „suprafata” tridimensionala, in care
traim, si cu centrul intr-un loc din dimensiunea a patra… inaccesibil pentru noi. Sau poate, cum spune fizicianul
I. Purica, Universul nostru 3+1 dimensiuni (trei spatiale plus timpul) sta intr-o „groapa de potential” a unui
Univers cu N+1 dimensiuni (N>3). In acest caz s-ar putea imagina fenomene cu totul neasteptate, de pildacrearea continua de substanta (masa de repaus) in jurul nostru.
7/22/2019 Universul Multidimensional Si Constiinta
Cu ochii nu putem vedea decat o mica parte din ceea ce exista
Pe de alta parte, imaginea noastra despre realitate este mai putin decat realitatea fizica in sensul ca exista multe
aspecte ale lumii externe pe care nu le experimentam niciodata. Ochii nostri, spre exemplu, sunt sensibili doar
la lumina din ingustul interval de frecventa de 430.000 – 750.000 gigahertzi (1 gigahertz este egal cu un miliard
de cicluri per secunda). La frecvente joase, lumina este radiatie infrarosie (sub rosu), iar si mai jos de atat sunt
microundele si undele radio. La frecvente mai inalte gasim raze ultraviolete si dincolo de ele razele X si gama.
Ochii nostri nu detecteaza niciuna dintre aceste frecvente si imaginea noastra vizuala a realitatii nu reprezinta
decat o fractie minuscula a ceea ce se afla de fapt acolo.
Realitatea unui animal e diferita de cea a unui om
La fel se intampla si cu celelalte simturi. Ceea ce auzim, mirosim si gustam nu este decat o mostra limitata din
realitatea fizica. Mai mult decat atat, exista aspecte ale lumii fizice, cum ar fi campurile magnetice si incarcatura
electrica, care au un impact redus, daca nu chiar inexistent asupra experientei noastre.
Fiintele umane nu sunt capabile sa detecteze aceste fatete ale realitatii, dar unele creaturi pot. Cainii, spre
exemplu, detecteaza frecvente mult mai inalte ale sunetului decat putem noi si simtul lor olfactiv este estimat a fi
de un milion de ori mai sensibil decat al nostru. Daca ne-am putea pune in locul cainelui, in mintea lui, ne-am
trezi intr-o lume diferita. Imaginati-va cum ar putea fi sa fii capabil sa detectezi mirosul unei persoane ore
intregi dupa ce aceasta a trecut pe acolo si sa fii capabil sa urmaresti acel miros, distingandu-l de alte cateva
sute, pe kilometri intregi.
Ne putem imagina destul de bine realitatea unui caine din moment ce perceptia lui senzoriala este o extensie a
perceptiei noastre. Dar realitatea unui delfin este mult mai greu de imaginat. Cu abilitatile lor de ecolocatie
extrem de dezvoltate, delfinii experimenteaza calitati despre care majoritatea dintre noi nu stim nimic. Atunci
cand un delfin ma percepe cu sonarul sau, el nu percepe un corp solid. Imaginea sa sonara este mai degraba
asemanatoare cu testele de ultrasunete folosite pentru monitorizarea sarcinii. Un delfin poate simti formele si
miscarile organelor mele interne. Bataia inimii mele, agitatia din stomacul meu si starea muschilor mei sunt toatevizibile pentru mintea delfinului. El imi vede reactiile interne la fel de clar cum eu vad incruntarea persoanei din
fata mea.
Alte specii experimenteaza calitati despre care nu stim nimic. Majoritatea serpilor au organe senzitive la
intervalul infrarosu al spectrului electromagnetic, astfel incat ei „vad” caldura emisa de catre prada lor. Albinele
vad in intervalul ultraviolet si sunt sensibile la polarizarea luminii. Rechinii, tiparii si alti pesti pot detecta
schimbari de ultimul minut in campurile electrice. Realitatile pe care le construiesc contin calitati ale experientei
umane total necunoscute.
In cele din urma, sunt atatea moduri de a percepe lumea cate specii de viata exista in univers. Ceea ce noi
luam drept realitate este pur si simplu modul particular in care mintea umana vede si interpreteaza lumea fizica.
7/22/2019 Universul Multidimensional Si Constiinta
produs fenomenal in mine, este cuprins de mine … Din mine s-a nascut lumea, in mine exista, in mine
se dizolva.”
Acesti oameni par sa se fi trezit din visul maya — halucinatia cum ca percepem direct lumea fizica. Ei stiu ca o
experienta personala directa, nu doar ca o idee teoretica, ca intreaga lume este o manifestare in cadrul mintii.
Ei sunt aceia – cei iluminati, ii numim uneori – care au facut personal trecerea la o noua metaparadigma.
Realitatea cu susul in jos
In aproximativ acelasi mod ca acela in care intuitia lui Copernic a rasturnat cu susul in jos modelul cosmosului,
distinctia dintre lumea fizica si experienta noastra despre lume rastoarna relatia dintre constiinta si lumea
materiala, in metaparadigma actuala, constiinta se presupune ca ia nastere din lumea spatiului, a timpului si a
materiei. In noua metaparadigma, tot ceea ce stim ia nastere din constiinta.
Lumea din jurul nostru nu e reala
Credem ca lumea pe care o vedem in jur este compusa din materie. In ceea ce priveste realitatea fizica, acest
lucru poate fi adevarat- oricat am fi de nesiguri in privinta naturii ultime a acestei materii. Dar lumea pe care o
percepem in jurul nostru nu este lumea fizica. Lumea pe care o stim de fapt este lumea care capata forma inmintile noastre; aceasta lume nu este facuta din materie, ci din lucruri ale mintii. Tot ceea ce stim, percepem, ne
imaginam, fiecare culoare, sunet, senzatie, gand si sentiment este o forma pe care a adoptat-o constiinta. In
ceea ce priveste lumea, totul este structurat in constiinta.
Kant sustinea ca acelasi lucru este valabil si in ceea ce priveste spatiul si timpul. Pentru noi, realitatea spatiului
si a timpului pare de necontestat. Ele par a fi dimensiuni fundamentale ale lumii fizice, complet independente de
constiinta noastra. Acest lucru, a spus Kant, se datoreaza faptului ca nu putem vedea lumea in alt fel.
Mintea umana este astfel constituita incat este fortata sa-si construiasca experienta in cadrul tiparului
spatiu-timp. Spatiul si timpul nu sunt totusi dimensiuni fundamentale ale realitatii. Ele sunt dimensiuni
fundamentale ale constiintei.
La vremea respectiva aceasta a fost o afirmatie uimitoare – si probabil ca si astazi pare uimitoare multora
dintre noi – dar fizica contemporana acorda greutate acum acestei idei extraordinare.
7/22/2019 Universul Multidimensional Si Constiinta
Toria biostructurala, teoria stiintifica ce confirma existenta
omului dupa moarte
Framantarea specialistilor in domeniul biologiei s-a manifestat astfel pe doua directii principale: de ce materia
poate sa fie vie? Si totusi, “unde” s-a format aceasta “materie vie”?
Diferenta dintre materia vie si cea nevie e de natura energetica
La prima problema, o contributie extrem de interesanta ca pionierat stiintific a adus-o academicianul Eugen
Macovschi (1906-1985). Dupa foarte numeroase experiente de laborator si observatii, omul de stiinta roman
a ajuns la concluzia ca fata de materia inerta, cauza care face ca sa existe “materia vie” este de natura pur
energetica. Aceasta idee se pare ca devenise evidenta in urma cu cateva decenii, un grup de biofizicieni rusi
dezvoltand-o la scurt timp, in paralel. Dar chiar mai mult decat atat: imbinand aceasta conceptie cu aceea a
capacitatii intrinsece a materiei de a se autoorganiza in structuri din ce in ce mai complexe, acad. E.
Macovschi considera ca in Univers ar exista mai multe tipuri de materie; acestea ar diferi intre ele prin principii
energetice strict specifice. De altfel, insusi profesorul francez Alfred Kastler intuia acest aspect atunci cand
afirma in finalul cartii sale ca “alte forte intervin aici”…
Ceea ce a tulburat si continua sa fie deosebit de enigmatic pentru biologi, este faptul ca – inca de la nivelul
structurilor mai simple, la materia vie se evidentiaza din plin aceasta diferentiere fundamentala a desfasurarii
unor procese chimice coordonate (metabolisme pe baza de program), pe cand la materia inerta chimismul este
necoordonat, putand fi influentat doar de factori exteriori. Plecand de la acest principiu al “deosebirii
calitative”, dupa doua decenii de cercetari experimentale si teoretice , academician E. Macovschi a elaborat
“teoria biostructurala”; in cadrul acesteia, omul de stiinta roman – nefiind de acord cu teoria moleculara a vietii – considera ca nu schimburile chimice (metabolismul) sunt cele care au generat viata, ci materia vie a fost
aceea care a modelat fiecare tip de metabolism, aceasta modelare fiind in fapt o manifestare primordiala a
“viului”.
Cum arata materia biostructurala?
Sintetizand aspectele stiintifice ale teoriei respective, sunt de remarcat urmatoarele concluzii: materia
biostructurata este specifica numai viului, incepand de la nivelul celulelor; aceasta este constituita din combinatii
chimice aflate intr-o stare cu totul speciala, care deriva dintr-un continut sporit – cantitativ si calitativ – de
energie si de informatie, in raport cu aceleasi imbinatii chimice constituite din materia inerta. Biostructura ar
prezenta ca un sistem spongios, prin ale carui interstitii ar circula materia moleculara obisnuita, aflata in stare
lichida; aceasta din urma ar fi insasi sursa de alimentare si de intretinere a nivelului energetic superior, prin
7/22/2019 Universul Multidimensional Si Constiinta
In acest context de idei originale, deosebit de interesante apar consideratiile acad. E. Macovschi referitoare la
diferentierile mai multor categorii evolutive ale materiei:
Fenomenele biologice sunt superioare fenomenelor fizico-chimice
Materia biosica din care sunt alcatuite organismele vii este formata din materia biostructurata, calitativ
deosebita de materia nevie obisnuita si din materia moleculara coexistenta – cu compozitie chimica deosebita
de aceea a materiei moleculare din afara organismelor. Fenomenele biologice (deci si fenomenul gandirii
abstracte) sunt fenomene specifice, deosebite calitativ si superioare fenomenelor chimice si fizice, iar legile
biologice dupa care se produc fenomenele gandirii abstracte sunt legi calitativ deosebite de legile chimiei si ale
fizicii si sunt superioare acestora; viata este considerata ca o miscare biologica a materiei calitativ deosebita si
superioara miscarii chimice si fizice…
Materia gandirii abstracte e superioara materiei biologice
Dupa cum materia nevie ajunsa la un anumit grad de dezvoltare, aflata in conditii prielnice, poate genera
materia biosica, tot asa si materia biosica, ajunsa la un anumit grad de dezvoltare si aflata in conditii prielnice, poate genera o materie vie superioara, distincta calitativ de materia biosica, pe care am putea-o numi
“materie noesica” (noesis = gandire) si care ne permite sa gandim abstract. Materia noesica se deosebeste
profund de materia biosica din care provine, prin aceea ca este constituita nu din doua, ci din trei forme ale
materiei, distincte calitativ si independente: materia noesistructurata, materia biostructurata si materia
moleculara, ultimele doua alcatuind materia biosica coexistenta.
Noesistructura este formata din doua constituente ale biostructurii, care prinlr-un schimb de energie trec
intr-o stare speciala; exista numai in anumite parti ale creierului uman (mai ales in scoarta cerebrala), iar in
cazul mortii, se destrama inaintea biostructurii. Datorita starii speciale a componentelor ei, naturii conexiunilor
dintre componente si specificului sau calitativ, materia noesistructurata, impreuna cu materia biosica
coexistenta, poate fi purtatoarea “noesiplasmei”, calitativ deosebita de “bioplasma”. Tot datorita factorilor mentionati, materia noesica poate genera emisii deosebite de emisiile materiei si respectiv de campul biologic
multiple, dincolo de planul fizic sau energetic. El clasifica aceste planuri/dimensiuni ale universului in functie de
“subtilitatea” lor: planul fizic este un plan mai grosier, mai “dens”, pe cand planul mintii este mult mai subtil;
dincolo de minte, planul constiintei are caracteristici care abia acum se dezvaluie: “chiar si planul mental
devine un plan fizic daca ne indreptam spre o directie mai subtila”
Realitatea multidimensionala este descrisa de Bohm prin analogia cu fotografia holografica: universul holografic
este compus dintr-o infinitate de dimensiuni, care exista simultan; aceste dimensiuni sunt structuri similare cu
intregul, cu Universul. Daca am putea privi separat o dimensiune, ea ar arata exact ca intregul: este ca si cumam rupe o bucata dintr-o holograma: ea ar contine toata imaginea continuta de holograma initiala. La fel este si
universul holografic: orice dimensiune a sa are aceleasi caracteristici ca intregul, ca universul.
Constiinta: sistem cuantic multidimensional
Constiinta, sistem cuantic
In fizica moderna, constiinta nu mai este considerata un “camp”, precum o definea Henry Ey, ci un “sistem
cuantic” (de aici si notiunea de “constiinta cuantica”). Mintea este de asemenea un sistem cuantic, flash-urileconstiintei si gandurile fiind evenimente cuantice cerebrale de un nivel inalt.
Henry P. Stapp, cercetator la Institutul de Fizica Teoretica al Universitatii din California concluzioneaza in
lucrarea “Mind, Matter and Quantum Mechanics” (Springer-Verlag, Berlin, 1993) ca fizica cuantica
ofera un ansamblu de cunostinte capabile sa dezlege unele dintre misterele constiintei: propria constientizare,
constientizarea faptului ca existam si ca suntem constienti.
Constiinta este un sistem cuantic, iar reflexivitatea constiintei este o trasatura care se conformeaza
caracteristicilor sistemelor cuantice. Constientizarea propriu zisa este inteleasa ca un “salt cuantic” (W.
Heisenberg) de la o functionare cerebrala separata a subsistemelor cerebrale catre o structurare unitara si
sinergica a acestor subsisteme. In urma un “salt cuantic” la nivel cerebral, mintea trece la un nivel superior de
intelegere, iar constiinta la o sfera mai extinsa de cuprindere. Cu alte cuvinte, “saltul cuantic” reprezinta exact
acel “insight” iluminatoriu de la asimilare-acomodare (in termenii lui Jean Piaget) catre intelegere, “ruptura de
nivel” (Mircea Eliade) sau miezul “experientei de varf” (“peak-experience” – Abraham Maslow).
Saltul cuantic
Saltul cuantic la nivel cerebral este corelat cu expansiunea constiintei in timpul experimentarii unor dimensiuni
mai complexe ale universului. In opinia noastra, prin descoperirea si explicarea acestui “salt cuantic”, fizicienii
s-au apropiat extrem de mult de neuropsihologia moderna, din care veriga lipsa era exact explicatia
mecanismelor cerebrale corelate cu momentele de intelegere si transcendere. Stapp vede insa aceste salturicuantice ca evenimente care se produc aleatoriu in cadrul sistemului.
7/22/2019 Universul Multidimensional Si Constiinta
Un pas inainte in teoria cibernetica a constiintei cuantice este facut de o serie de cercetatori: H. Umezava, K.
Yasue, M. Jibu, E.R. Hameroff, K. Pribram, acestia demonstrand simetria exacta care exista intre actele
mentale si celelalte procese fizice si psihice, realizandu-se astfel armonizarea intre principiile fizicii cuantice si
constiinta cuantica (cf. G. Globus - “The Postmodern Brain”, Benjamin Books, Philadelphia, 1995).
Nivelul de constiinta
Samuel McLaughlin propune o tehnica foarte simpla pentru a obiectiva nivelul de constienta: sa te intrebi “Cefac acum?”. Pot fi date diverse raspunsuri: Citesc o fraza… Citesc o carte… Traiesc o experienta unica a
vietii. Cu cat nivelul constientei este mai inalt, cu atat mai larga este viziunea asupra momentului prezent. O
metoda originala de obiectivare a nivelului de constientizare este propusa de Arthur Koestler (1967). Autorul
spune ca observarea reactiilor la perceperea anumitor situatii este un indicator fidel al campului constientei; pot
aparea trei tipuri de reactii: AHA, HAHA si AH.
Pentru a le explica mai clar, Koestler introduce termenul “bisociere” care inseamna combinarea a doua seturi
de reguli, traind simultan in ambele planuri ideatice. Bisocierea este deci mai mult decat o asociere, caci
gandirea este prezenta simultan in sistemul de referinta al ambelor idei. Reactia AHA semnaleaza fuziunea
contextelor – apare atunci cand cele doua parti se combina (bisociaza). Reactia HAHA (ras) poate apareaatunci cand individul percepe situatia in doua moduri diferite, in mod normal incompatibile, sau atunci cand
finalul nu este asteptat si se descarca energia implicata. Reactia AH apare indeosebi in arta, cauzand o emotie
self-transcending care depaseste eul. Aceasta reactie este insotita de un “sentiment oceanic de beatitudine”.
(A. Koestler)
Pusa fata in fata cu doua structuri ideatice, gandirea va gasi sau nu o legatura intre ele, iar aceasta se va
manifesta exterior printr-o reactie (verbala sau non-verbala). Daca o structura este reprezentata de sistemul
cognitiv al individului, iar cealalta este o idee exterioara, reactia rezultata din interactiunea lor poate furniza
informatii certe despre nivelul de constientizare al persoanei respective.
Teorii privind functionarea constiintei
Perspectiva lui Roger Penrose asupra constiintei, expusa in lucrarea “Shadows of the Mind” (New York,
Oxford University Press, 1994) are insa si critici. Bernard J. Baars de la “Wright Institute”, California crede
ca Penrose exagereaza afirmand ca “stiinta contemporana a esuat in intelegerea constiintei”. Baars
subliniaza ca exista in prezent o multitudine de teorii in biologie si psihologie care descifreaza natura si
sinergetica. In cautarea umanului pierdut” (1999). Ion Manzat aplica principiile cuantice in psihologie:
principiul complementaritatii al lui Niels Bohr “contraria non contradictoria sed complementa sunt” – contrariile
nu sunt opuse, ci complementare. De exemplu intuitia intelectuala se instituie prin complementaritatea
constientului si a inconstientului, a inteligentei si creativitatii; creativitatea se dezvolta prin relatia complementara
sintre atitudinile si aptitudinile fundamentale. Principiul de nedeterminare elaborat de Werner Heisenberg
“starea sistemelor cuantice nu poate fi descrisa exact, deoarece observarea pozitiei modifica impulsul (energia)
sistemului si invers” care aplicat in psihologie devine “masurarea si diagnoza psihologica nu pot fi realizate
simultan fara erori”. Interventia psihologului in experiment, fie si numai prin observarea lui modifica datele
experimentale si astfel influenteaza diagnosticul final.
Universul multidimensional si constiinta
Conform teoriei continuumului spatio-temporal (descris de Minkowski si Einstein), universul fizic – structurat
din lumina (energie luminoasa) este o manifestare particulara, in timp, a universului cu infinite dimensiuni. Astfel,
cea de-a patra dimensiune reprezinta dimensiunea obiectelor si spatiului material vazut ca extensie in timp (ex.
samanta si copacul crescut din ea sunt vazute unitar, intr-o imagine unica). Logica obisnuita binara nu se maiaplica in acest caz, (poate doar logica dinamica a contradictoriului formulata de St. Lupascu). Constientizarea
unor alte dimensiuni ale realitatii este un fenomen normal si explicabil, nu este nicidecum ceva esoteric, ocult.
Experientele de constiinta extinsa au ca rezultat o schimbare in nivelul de constientizare – dar nu realitatea se
schimba, ci perceperea subiectiva a individului. Conform teoriei prezentate, putem nota D4 – cea de-a patra
dimensiune, D5 – a cincea etc., iar cu C4 starea de constienta specifica planului patru s.a.m.d.
Pentru a descrie mai clar diferentele intre nivelurile de constienta putem face urmatoarea analogie:
Observatorul uman este ca un pasager intr-un vehicul aflat in miscare, care vede lumea exterioara printr-o
fereastra (fanta). Daca aceasta este ingusta, observatorul va vedea doar o parte a realitatii externe, si nu va
putea face conexiuni intre succesiunile de imagini. Cu cat aceasta fereastra perceptiva e mai larga, cu atatobservatorul va vedea o parte mai mare si va observa legaturile dintre ele – acum el va vedea simultan
evenimente / imagini care inainte nu puteau fi percepute decat succesiv. Cu cat nivelul constientei este mai inalt
cu atat largimea ferestrei perceptive temporale este mai mare. Daca in D3 doua evenimente au loc separat, in
D4 ele vor fi constientizate ca avand loc simultan. In Dimensiunea4 (cvadridimensionala), chiar si cel mai
neinsemnat obiect din Dimensiunea3 (tridimensionala) este vazut ca fiind strans relationat cu intregul, in acelasi
timp este incarcat cu intelesuri profunde si cu calitati estetice deosebite. De exemplu, in planul tridimensional, o
samanta da nastere unui copacel, care se dezvolta creste, traieste, iar dupa ani si ani se usuca si moare.
Procesul dureaza poate 50 de ani in planul tridimensional, dar in planul cvadridimensional D4, intreaga sa
dezvoltare este cuprinsa intr-un singur punct, care contine toti cei 50 de ani de evolutie!
Teoria dimensionalitatii este sustinuta si de cercetatorul Roland Fischer: “Pe masura ce ne miscam de la eu
(“I”) spre Sine (“Self”), noi lasam in urma constructele materiale ale spatiului-timp fizic si treptat
7/22/2019 Universul Multidimensional Si Constiinta
patrundem in zona spatiului interior atemporal, cu infinite dimensiuni”. Roger Penrose ne indeamna sa
credem chiar ca dincolo de teoria continuumului spatio-temporal poate exista o alta teorie, mai profunda, in
care sa fie mai explicit demersul de intelegere a mecanismelor Universului. In opinia lui, toate fenomenele fizicii
au loc in cadrul determinat de continuumul spatio-temporal. Dar este posibila gasirea unei alte teorii care sa
descrie natura mai precis decat actuala teorie, insa pentru care cadrul spatiului timp sa nu mai fie potrivit. “Nu
trebuie sa ne inchidem mintile in fata unei asemenea posibilitati, ci trebuie totodata sa pastram vie in
minte extrema vastitate a domeniului pentru care actuala viziune nu este decat o aproximare”.
Conform fizicii cuantice, realitatea este alcatuita dintr-un numar infinit de universuri care coexista simultan.
Legaturile dintre dimensiuni se realizeaza prin intermediul unor “singularitati ale spatiului-timp”, “gauri negre” in
vecinatatea carora legile fizicii sunt drastic modificate. Aceste gauri negre reprezinta punctele de trecere
dintr-un univers in altul, considera J.A. Wheeler; printr-o astfel de “deformare” a spatiului-timp, constiinta
poate patrunde din planul tridimensional in planul cvadridimensional s.a.m.d.
In apropierea acestor puncte de legatura dintre planurile universului spatiul si timpul sufera modificari
observabile. Daca luam doua etaloane de lungime identica, iar pe unul il asezam in apropierea “gaurii negre”,atunci el se va lungi semnificativ; de asemenea intr-o gaura neagra timpul curge diferit fata de exteriorul ei,
facand posibile diverse fenomene care pot parea ciudate. Un om care aflat intr-o gaura neagra va vedea cum
in jur totul se misca mai rapid! Astfel de experimente au fost realizate inca din secolul trecut pentru verificarea
teoriei relativitatii generalizate a lui Einstein, care la vremea aparitiei parea de necrezut.
Noua fizica precizeaza ca de fapt nu este necesara o calatorie in spatiu cu viteza luminii, intrucat exista
pretutindeni mini-gauri negre care pot fi “accesate” prin transformari ale campului constiintei, locuri in care
spatiul vibreaza cu viteza luminii! Totul depinde de capacitatea de a utiliza constient forta fundamentala care
sta la baza Universului (si ale carei manifestari sunt cele patru tipuri de forte elementare).
In conceptia lui Roger Penrose, structurile fundamentale ale spatiu-timpului sunt “conurile de lumina”. Elereprezinta de fapt miscarea luminii incepand dintr-un punct, dar pe o axa care include si timpul, de la trecut
spre viitor. Propagarea luminii fiind atat in spatiul tridimensional, cat si in dimensiunea temporala, forma
geometrica care aproximeaza intrucatva aceasta extindere a luminii este un con. In relativitatea generalizata,
aceste conuri de lumina se intalnesc peste tot, astfel ca fiecare particula are propriul sau “con de lumina”,
orientat de la trecut spre viitor.
Un fenomen neobisnuit, sugerat de fizicianul David Deutsch este posibilitatea ca intr-un camp gravitational
intens, spatiul-timp sa se curbeze, iar viitorul unei particule sa devina trecutul alteia, astfel putand lua nastere
universuri inchise, ciclice. In aceste universuri, “cauzalitatea o ia razna, viitorul si trecutul se intrepatrund,
iar influentele cauzale nu mai pot fi definite” (Penrose).
Ne-liniaritatea timpului este confirmata si de cercetatori renumiti precum Daniel Dennett si Marcel Kinsbourne.
7/22/2019 Universul Multidimensional Si Constiinta
Intr-un articol publicat in jurnalul american “Behavioral and Brain Sciences” (nr.15/1992), acestia
subliniaza ca modificarile majore in perceptia subiectiva a timpului se pot produce prin schimbari in structura
constiintei observatorului. Ei confirma astfel ca timpul nu trebui sa curga neaparat cu aceeasi “viteza” sau in
aceeasi directie (trecut – prezent -viitor), timpul fiind strict dependent de constiinta observatorului.
Revelatiile misticilor, sustinute de fizica cuantica
Fizicienii sustin ca in esenta totul e lumina, dar mai mult sau mai putin incatusata de energie gravitationala, si
incetinita astfel pana la frecvente foarte mici – de la lumina pura, pana la materie densa, la roci palpabile fizic.
Misticii sustin ca totul este doar Lumina dumnezeiasca, dar mai mult sau mai putin acoperita, incatusata de
materie. Fizicienii demonstreaza ca exista posibilitatea calatoriei in timp, a unificarii
trecutului-prezentului-viitorului, misticii traiesc profund aceasta realitate.
Misticii descriu alte lumi, ingeresti sau astrale, unde si gandul se misca prea incet. Fizicienii explica posibilitatea
existentei in simultaneitate a mai multor planuri de existenta, in acelasi spatiu, dar cu frecvente diferite. Credem
ca identitatea dintre lumea descrisa de savanti si cea a misticilor incepe sa se faca simtita. Iar dincolo demultimea teoriilor si de inefabilitatea experientelor, Universul este simplu, atat pentru fizicieni cat si pentru
mistici. Ca principiu fundamental al Universului, constiinta respecta in totalitate legile lui: multidimensionalitatea
Universului inseamna multidimensionalitatea constiintei. Constiinta este una singura, dar o regasim in oameni
atat sub forma de constiinta de sine, cu licariri de luciditate din prezent, cat si in forma Constiintei Cosmice, cu
acces permanent la trecut-prezent si la un viitor mai mult sau mai putin apropiat. Privind dintr-o perspectiva
integrala, lumea misticilor si lumea savantilor cuantici este aceeasi, unica si totusi dinamica. Desi nu au avut
aceasta intentie, fizicienii cuantici au demonstrat Trinitatea crestina, existenta in simultaneitate a lui Dumnezeu
ca Intreita Fiinta: Tatal, Fiul si Duhul Sfant. Dar au demonstrat si explicat stiintific de asemenea si experientele
calugarilor tibetani sau ale yoghinilor, care sustin de atatea zeci de veacuri ca universul este constiinta si
energie, Constiinta Cosmica si Lumina, yin si yang.
Un exemplu graitor al paralelismelor dintre teoriile noii fizici si cele alte traditiilor spirituale ne este oferit de
catre Fritjof Capra in lucrarea “Taofizica” (prima editie aparuta in 1975). In opinia savantului, paralelismul
dintre experimentul stiintific si experienta mistica ar putea sa para surprinzatoare din perspectiva naturii diferite
a acestor doua acte de observatie. Fizicienii isi realizeaza experimentele in echipa, in timp ce misticii realizeaza
actul de cunoastere numai prin introspectie, fara ajutorul vreunui aparat si in totala singuratate. Oricine ar dori
sa repete experimentele stiintifice din fizica cuantica, efectuate initial de oameni de stiinta ar avea nevoie de ani
de studiu. Numai dupa aceea persoana in cauza va fi capabila sa puna Naturii intrebari despre un anumit
fenomen si sa inteleaga raspunsul pe care il va primi. In mod similar, experienta mistica necesita multi ani de
practica sub indrumarea unui maestru, iar daca discipolul reuseste sa parcurga toate etapele, el va fi capabil sa
retraiasca experienta mistica. Multitudinea paralelismelor intre teoriile fizicii cuantice si filosofiile orientale l-au
condus pe Fritjof Capra la concluzia ca principalele modele si teorii ale fizicii moderne contureaza o conceptie
7/22/2019 Universul Multidimensional Si Constiinta
despre lume aflata in perfect acord cu viziunea mistica orientala.
Mai mult, in 1983, la 7 ani dupa aparitia primei editii a lucrarii, analizand evolutiile din fizica cuantica, Capra va
remarca: “noile rezultate nu infirma existenta asemanarilor dintre fizica si filosofiile orientale, ci,
dimpotriva, le pun si mai bine in evidenta”. Recomandam cu caldura tuturor acelora pasionati de noua
fizica sa consulte aceasta lucrare extraordinara a lui Fritjof Capra, putand sa gaseasca in paginile ei nu numai
descrieri detaliate ale teoriilor din fizica cuantica si ale filosofiilor din Orient, dar si modele de gandire
constructive, libere de orice limitari.
Ca psihologi, ne dorim sa traim momentul in care religia isi va da mana cu stiinta si fiecare sa renunte la unele
dogme in favoarea Realitatii, a Simplitatii. Fara a fi idealisti consideram ca va veni clipa in care explicatiile
stiintifice si misterele Universului vor fi accesibile tuturor oamenilor, iar mistica va deveni o stiinta a re-intalnirii
fiintei umane cu Armonia universala. Pasul esential in dezvoltarea omenirii nu va fi extinderea vietii pe alte
planete, ci intelegerea deplina a celei de pe Pamant, va fi pasul de al alienare la unificare, la reintregire, de la
legea karmei (care sintetic poate fi redata ca “dupa fapta si rasplata”) la legea iubirii (“daca cineva te-a lovit pe
un obraz, intoarce-i si celalalt obraz”), atat de bine explicata de Iisus Christos.
Din fericire nu ne lipsesc vizionarii, atat in stiinta cat si in diferitele religii, iar drumul de urmat ne este aratat in
permanenta. Incepand cu secolul XXI, credem ca totul este o chestiune de timp.
Lege si actiune din perspectiva lui Fred Alan Wolf
Doctorul Fred Alan Wolf, expert in fizica cuantica si autor a peste 12 carti de succes, a facut o pasiune din
studiul relatiei dintre constiinta umana, psihologie, fiziolagie, misticism si spiritualitate. Iata cum comenteaza el
Legea Atractiei (asa cum apare ea in filmul The Secret, de Rhonda Byrne) si impacarea cu natura umana:
Exista o mare diferenta intre simplele ganduri: “Vreau o masina mare”, “Nu sunt suficient de bun”
sau “Sunt bun”, “Sunt urat” sau “Sunt bucuros” si intreprinderea unor actiuni potrivite pentru a face
ceva in legatura cu aceste ganduri. Legea pare sa spuna ca simpla gandire la anumite lucruri poateatrage obiectele acelor ganduri catre tine. Nu cred ca Universul functioneaza asa. Cand te gandesti la
acele lucruri, ai tendinta sa actionezi conform lor si acele actiuni te vor atrage catre acele obiecte
dorite si iti vor modifica comportamentul in conformitate. Nu exista nici un camp magic acolo afara
sau “duh” care sa-ti raspunda gratuit dorintelor. Acel camp magic sau duh esti chiar tu insuti.
Sa dam cateva exemple:
1. Cand mergi singur intr-un cartier necunoscut, ti-e frica de hoti. Frica ta, te face sa iti strangi bunurile la piept
sau macar sa le verifici. Aceste actiuni si grimasele tale pot atrage chiar privirile si actiunile urmatoare ale
hotilor.
2. Daca iti doresti sa castigi la loterie si in una din zile descoperi pe email un mesaj ca ai castigat premiul cel
7/22/2019 Universul Multidimensional Si Constiinta
vor aplatiza, vor da nastere unei stele si eventualele cheaguri periferice vor forma planete, care se vor roti in
jurul stelei.
Aceasta similitudine de comportament provine deci din faptul ca stelele si galaxiile au acelasi proces de
formare. Dar si in acest joc de asemanari nu se poate merge mai departe, intrucat la scara
superingramadirilor stelare nu a fost pus in evidenta miscarii de ansamblu. Astfel, nu se poate afirma ca atomul
si diversele structuri ale cosmosului au o reala asemanare. Cat despre a sti daca Universul nostru nu este decat
o parte a unui ansamblu mai vast, raspunsul nu mai apartine stiintei, ci credintelor mistico-religioase.
Taofizica – paralela dintre fizica cuantica si mistica orientala
Fritjof Capra, nascut in anul 1939, este un fizician contemporan, cercetător in fizica cuantica. El este autorul
cartii “Taofizica”, un amestec dintre fizica clasica si mistica orientala.
“Cu 5 ani in urma am trăit o experienta care m-a determinat sa o apuc pe un anumit drum si care a
condus la redactarea cartii Taofizica – o paralela intre fizica moderna si mistica orientala. Ma aflam
pe malul oceanului intr-o dupa-amiaza de vara tarzie, priveam valurile rostogolindu-se si-mi ascultam
propria respiraţie cand, deodată, am avut revelaţia intregului meu univers angajat intr-un dans cosmic
gigantic. Fiind fizician, stiam ca nisipul, pietrele, apa si aerul din jurul meu sunt formate din molecule
si atomi in vibratie, iar acestea la randul lor, din particule care interactioneaza producand sau
distrugand alte particule.
Stiam de asemenea ca atmosfera terestra este permanent bombardata de fascicole de ”raze cosmice”,
particule de mare energie care sufera multiple ciocniri. Toate acestea imi erau familiare din cercetarile
mele in fizica energiilor inalte, dar pana la acel moment le receptasem numai la nivelul graficelor,
diagramelor si teoriilor fundamentate matematic. Acolo pe acea plaja experienţa mea trecuta se
insufleti; am ”văzut”cascade de energie revarsandu-se din spatiul in care particulele erau create si
distruse ritmic; am ”vazut” atomii elementelor si pe aceea ai propriului meu corp prinsi in dansul
cosmic al energiei; i-am simtit ritmul si i-am ”auzit” muzica si in acel moment am stiut ca acesta eradansul lui Shiva, zeul dansatorilor cel divinizat de hindusi. Am petrecut multi ani desavarsindu-mi
studiile de fizica si am fost implicat alţi cativa ani in munca de cercetare. In acelasi timp am ajuns sa
ma interesez de mistica orientala si sa constat asemanarile acesteia cu fizica moderna. Ma fascinau
mai ales enunturile paradoxale din zen care-mi aminteau de paradoxurile teoriei cuantice. La inceput,
a face legătura intre ele era un exercitiu pur intelectual. Depasirea prapastiei care exista intre
gindirea rationala, analitica, si experienţa meditatiei asupra adevărului mistic a fost si este inca foarte
dificila pentru mine.”
Cartea savantului in fizica cuantica Fritjof Capra ”Taofizica”, reprezintă o inedita explorare a paralelismelor
dintre fizica moderna si filozofiile orientale, avansand ideea conform careia tradiţiile misticii orientale potconstitui un cadru filozofic coerent celor mai avansate teorii din fizica.
7/22/2019 Universul Multidimensional Si Constiinta
Daca o persoana ar calatori in timp, intorcandu-se in trecut, nu ar putea sa provoace despartirea parintilor sau
sa impiedice venirea sa pe lume. Teoria respectiva sta la baza unui nou model al fizicii cuantice.
Savantii cred ca este posibila efectuarea unor calatorii in timp, sub forma unor “salturi temporale”, intoarcereain trecut reprezentand un mecanism “complementar” pentru “prezentul” din perioada respectiva. Cu alte
cuvinte, oamenii vor putea calatori in trecut si arunca o privire, fiind insa doar simpli spectatori, fara a putea
influenta evenimentele.
Paradox
Un nou concept bazat pe legile mecanicii cuantice ar putea rezolva paradoxul calatoriilor in timp. Desi legile
fizicii ar permite salturi temporale, teoria se confrunta cu multe contradictii. Principala dificultate rezida din
ideea ca, daca o persoana s-ar putea intoarce in timp, teoretic, ar putea schimba prezentul din care a plecat.
Iar aceasta posibilitate ar da peste cap intreaga teorie a “Calatoriilor in timp”. Este evident ca prezentul nu
poate fi schimbat de misteriosii calatori temporali.
Oamenii nu pot sa dispara instantaneu doar pentru ca “o rescriere a evenimentelor” ar impiedica nasterea lor.
Sunt doua posibilitati: fie calatoriile in timp nu sunt posibile, fie un element impiedica modificarea oricarui
amanunt din trecut ce ar duce la schimbarea prezentului. Profesorul Dan Greenberger, de la City University
din New York, explica fenomenul: “Daca o persoana s-ar intoarce in trecut hotarata sa-si ucida tatal, va
ajunge cand parintele sau tocmai a parasit incaperea. Nu-l va gasi si va fi nevoita sa isi schimbe planul”.
Contradictii
Potrivit Teoriei Relativitatii a lui Einstein, Curba Spatiu-Timp s-ar putea arcui inapoi, permitand oamenilor sa
se intoarca in timp si sa intalneasca “sosii mai tinere” ale propriilor persoane. In prezent, cercetatorii americani
si austrieci sustin ca ipoteza ar fi posibila doar in cazul existentei unor constrangeri de natura fizica, capabile sa
protejeze prezentul de schimbari radicale in trecut.
Legi ciudate
Savantii sustin ca aceste constrangeri ar putea exista din cauza unor legi ciudate ale mecanicii cuatice, desi, de
obicei, cercetatorii nu sunt de acord cu posibilitatea efectuarii intoarcerilor in timp. Cuantificarea particulelor
este dominata de probabilitati. Inainte ca un obiect sa poata fi observat, exista o serie de posibilitati referitoare
la starea acestuia. Dar, o data cu stabilirea starii sale, incerititudinile sunt eliminate. Cu alte cuvinte, in cazul in
care o persoana cunoaste prezentul si se intoarce in trecut nu poate face nici o schimbare. De exemplu, dacaun om stie ca tatal sau traieste in prezent, parintele nu poate fi ucis in trecut. Pardoxal, prezentul cunoaste toate
7/22/2019 Universul Multidimensional Si Constiinta
drumurile posibile ce pot conduce in trecut si daca este adevarat ca tatal persoanei amintite traieste, niciun
drum nu poate conduce la moartea acestuia. Mecanica cuantica face diferenta intre ceva care s-ar putea
intampla si ceva care s-a intamplat.
De exemplu, daca un om nu stie, cu precizie, daca tatal sau mai este in viata, existand 90% sanse ca acest
lucru sa fie adevarat, este posibil ca odrasla sa se intoarca in timp pentru a-si ucide parintele. Daca persoana
in cauza este sigura ca tatal sau traieste, nu exista nici o sansa sa il ucida in trecut. Chiar daca, prezumptivul
asasin s-ar intoarce in timp cu intentia de a-si suprima tatal, desi stie ca in prezent acesta este perfect sanatos,ucigasul pote fi sigur ca ceva il va impiedica sa-l omoare in trecut. Certitudinea ca tatal traieste in prezent il va
impiedica pe asasin sa gaseasca calea pentru a-si ucide parintele.
Capcanele timpului
Daca nu vrem sa ne jucam noi cu timpul fizic, se joaca el cu noi. Un exemplu ar fi in episodul “Capcaneletimpului” din Star Trek. Studierea detailata a fenomenelor care se petrec extrem de rapid (de exemplu o
explozie) ar putea fi posibila prin oprirea timpului, derularea lui in sens invers apoi in sens direct dar cu viteza
mai mica in functie de optiunile operatorului. Crearea unui timp artificial permite persoanelor implicate in
activitati periculoase pentru viata sa elimine orice risc. Chiar daca de exemplu se va intampla ceva, toate
evenimentele s-ar desfasura intr-un timp artificial controlat efectiv de om; subiectul in cauza ar ramane blocat
in timpul sau natural pentru o perioada finita, determinata.
In acest fel notiunea de fantoma ar capata alta sensuri, de exemplu fantoma poate fi acea persoana care, traind
intr-un timp propriu artificial ar patrunde in timpul natural din jurul altor persoane pentru care ea le este
fantoma. Cele mai senzationale evenimente din secolele urmatoare ar avea la baza capcanele timpului.
Oprirea fatala a timpului natural ar putea prelungi o clipa (egala cu durata de timp dezvoltata de o particula
cuantica de timp) la infinit prin oprirea consecutiva a timpului imbricat (clipe imbricate una in alta). Daca timpul
ar fi format din particule atunci ar exista si antiparticule corespunzatoare. Ce s-ar intampla atunci la intalnirea
dintre un cronon cu un anticronon?
Elementele chimice sunt formate din atomi, substanta este formata din molecule, lumina din fotoni, atomul este
format din particule elementare, protonul este format din cuarci, la fel si neutronul, toata materia este formata
din particule elementare. Lumina fizica face parte din materie, atunci de ce nu putem considera timpul ca
“ceva” fizic, o forma de existenta fizica? Am ajuns sa descoperim ca si campul magnetic este format din
particule fizice – gravitonii. Orice camp de interactiune (electromagnetic de exemplu) este format din particulefizice elementare.
7/22/2019 Universul Multidimensional Si Constiinta
Deci orice forma de existenta din spatiul fizic este format din particule fizice care au proprietatea necesara ca
“exista”. Se poate considera ca si vidul absolut sa fie de fapt “eter” daca acest vid e ceva care “exista” si
ocupa geometric un volum din spatiul fizic. Stiinta din Star Trek accepta existenta subspatiului si se pare ca in
viitorul indepartat vom putea patrunde in “infinit” – infinitul fizic, fie el si mare (daca acceptam infinitul mic –
lumea particulelor elementare iar infinitul mare – lumea galaxiilor).
Putem presupune timpul ca format din particule fizice temporare (!) numite crononi masurate doar pe o singura
dimensiune si anume a 4-a dimensiune a spatiului – axa timpului. Crononului ii putem atribui valori numerice
exprimate fizic in atosecunde (fematosecunde, picosecunde, nanosecunde…) sau in submultiplii mai mici ai
secundei. Daca timpul este o singura dimensiune atunci el nu prea poate fi “localizat” in spatiul tridimensional.
Referitor la ultima teorie, adica timpul este un sistem real care exista “de la inceput pana la sfarsit”, sau in
totalitate in intregime in universul fizic, se pot face unele comentarii. Daca timpul “exista in intregime” atunci
exista un inceput si un sfarsit al lui. Deci fiecare moment exista in acelasi timp cu celelalte. De exemplu daca
presupunem ca astazi incepe constructia unei nava spatiale, tot astazi noi putem face in asa fel astfel incat sa
vedem nava terminata; adica ne-am putea transfera in alt timp, undeva in viitor (dar in acelasi intreg temporal)
unde am vedea nava terminata.
Daca am avea posibilitatea sa ne transferam dintr-un timp in altul, atunci am putea alege sa ne traim viata
numai in anii care ne par favorabili la infinit! Odata iesiti din timpul curent, si plasati in alte coordonate
temporale, nu ne-am mai putea reintoarce in acel timp curent.
Presupunem ca trecutul, timpul curent si viitorul sunt formatiuni temporare independente. Atunci este posibila
patrunderea in trecut, dar ca simpli spectatori, neputand schimba nimic din cursul evenimentelor, iar civilizatiile
trecutului nu ne-ar putea detecta. Patrunderea in viitor ar putea fi imposibila deoarece, inchipuiti-va ca undeva
in viitor evenimente negative, ca de exemplu catastrofe sau razboaie ce pot fi prevenite astfel incat ele sa nu
mai aiba loc, deci ar fi usor pentru noi din timpul curent sa prevenim acele evenimente nefavorabile, si deci
evenimentele viitorului nu ar mai exista deoarece noi le-am schimbat, adica ceea ce am vazut noi ar fi imagini
false ale viitorului! Daca am fi spectatori inumani inactivi si ireali, am putea probabil sa cercetam “intregultemporal” dar atunci ar trebui mai intai sa detectam timpul curent sau prezentul si apoi sa cercetam trecutul si
viitorul fara sa putem modifica ceva in prezent.
7/22/2019 Universul Multidimensional Si Constiinta
David Bohm este unul dintre fizicienii care au readus in discutie chestiuni controversate din mecanica cuantica.
Teoria lui despre ordinea “infasurata” pare sa fi aparut atunci cand nu a putut fi inteleasa. in acest articol,
regasit pe pagina de internet a diviziei de cercetari a IBM, cativa oameni de stiinta iau in serios rezultatele
experimentelor EPR si demonstreaza ca aceste experimente sustin si demonstreaza validitatea mecanicii
cuantice chiar pana la ideea de teleportare, asa cum este ea cunoscuta din literatura stiintifico-fantastica. Cititi
in continuare…
Teleportarea este denumirea data de scriitorii de SF pentru a face sa dispara un obiect sau persoana dintr-un
loc si a o face sa apara in alta parte.
Nu se explica in detaliu cum este posibil acest lucru, dar ideea de baza este ca obiectul este “citit” (scanat)
pentru a se obtine toata informatia pe care o poate da, apoi aceasta informatie este transmisa in vreun fel catre
locul de destinatie si este folosita pentru a se reface obiectul, nu in mod necesar din acelasi material ca
originalul, dar poate din atomi de acelasi fel aranjati in acelasi mod ca si originalul. (Noi stim deja ca orice
material este de fapt o “colectie” de atomi aranjati intr-un anume fel, specific). in acest fel, un teleportor
(masinaria care face teleportarea), ar fi asemanator cu un fax, dar nu ar folosi hartie, ar putea sa reproduca
obiecte tridimensionale, copia ar fi perfect identica, iar in originalul ar fi distrus in momentul transmisiei. Cativaautori de SF au descris insa teleportoare care pastreaza originalul si intalnirea dintre original si versiunea
teleportata a aceleiasi persoane. Dar cel mai des intalnit teleportor distruge originalul, functionand ca un super
dispozitiv de transport, si nu ca un copiator perfect de corpuri si suflete (de altfel, sufletul nici nu se poate
copia, el este unic ca si fiecare dintre noi).
Cu cativa ani in urma, un grup format din 6 oameni de stiinta, printre care se afla Charles H. Benett de la IBM,
au confirmat intuitiile majoritatii autorilor SF aratand ca teleportarea perfecta este cu adevarat posibila in
principiu, dar numai daca originalul este distrus. intre timp, alti oameni de stiinta pregatesc experimente care
demonstreaza teleportarea obiectelor microscopice, cum ar fi atomi sau fotoni. Dar fanii SF-ului vor fi
dezamagiti sa afle ca majoritatea expertilor sustin ca nu se vor putea face teleportari cu obiecte mari sau cu
oameni pentru simplul motiv ca inca nu se dispune de tehnologia necesara, desi acest lucru nu ar fi in
7/22/2019 Universul Multidimensional Si Constiinta
contradictie cu nici-o lege fundamentala a fizicii.
Pana recent, teleportarea nu a fost luata in serios de oamenii de stiinta, pentru ca se credea ca nu respecta
principiul de nedeterminare din mecanica cuantica, care sustine ca nu se poate afla intreaga informatie
referitoare la un obiect cuantic. Conform acestui pricipiu, cu cat obiectul este mai bine masurat, cu atat
procesul de masurare deranjeaza obiectul si se ajunge pana acolo unde starea originala a obiectului este
complet schimbata de procesul de masurare si asta inainte de a putea fi extrasa intreaga informatie din obiect
pentru a se putea incepe efectiv teleportarea. Asta pare a fi un argument solid impotriva teleportarii: nu se poate face o copie perfecta a unui obiect. Dar cei sase oameni de stiinta au descoperit ca nu este asa,
folosindu-se de celebrul efect Einstein-Podolski-Rosen, din mecanica cuantica.
Pe scurt, ei au reusit sa gaseasca o modalitate de a masura o parte din proprietatile obiectului A care se
doreste a fi teleportat, in timp ce au facut ca cealalta parte de informatii, necunoscute, ale obiectului A, sa
treaca – prin efectul EPR – in alt obiect, C, obiect care nu a fost in contact cu A. Mai tarziu, aplicand
obiectului C un tratament conform cu informatia “citita” de la A, este posibil ca sa se modifice starea lui C
astfel incat acesta sa devina identic cu A in starea in care era inainte de scanare. Obiectul A nu mai este in
acea stare de inceput din moment ce a fost scanat, deci ceea ce s-a obtinut este teleportare, si nu replicare.
Restul de informatie care nu a fost scanata de la A, este transmisa de la A la C prin intermediul unui al treileaobiect, B, care interactioneaza mai intai cu C si apoi cu A. Ce? Este corect asa ceva? Adica “mai intai cu C si
apoi cu A”? Bineinteles, in mod obisnuit, ca sa obtinem ceva de la A la C trebuie mai intai sa accesam A si
apoi C, si nu invers.
Dar aici este vorba de o informatie atat de subtila incat nu poate fi scanata si nici citita sau masurata, spre
deosebire de orice alte proprietati materiale ale obiectelor. Aceasta informatie atat de subtila, numita efectul
EPR (dupa numele celor trei mari fizicieni care l-au descoperit), a fost partial inteleasa inca din 1930 cand a
fost discutata intr-un faimos material al fizicienilor Albert Einstein, Boris Podolski si Nathan Rosen. in anii
1960, John Bell a aratat ca doua particule “pereche”, care au fost candva in contact, dar s-au departat prea
mult unele de altele pentru a mai putea schimba informatii in vreun fel, vor actiona individual in maniere identice
din punct de vedere aleator, maniere ce nu pot fi explicate prin statistica. Experimente cu fotoni si alte particuleau demonstrat aceste corelatii, in acest fel validand mecanica cuantica. O alta caracteristica a efectului EPR
este aceea ca informatiile furnizate nu pot fi intelese si controlabile in mod clasic. Este exact acea parte de
informatii care nu poate fi extrasa pe cai obisnuite, clasice. Exact ceea ce face ca obiectul A sa poata fi
teleportat si sa devina obiectul C.
In transmisiile conventionale de tip fax, originalul este scanat (“citit”), iar informatia extrasa din el, desi partiala,
este folosita pentru a fi transmisa la distanta, insa originalul nu este distrus de procesul scanarii. in teleportarea
cuantica, doua obiecte B si C sunt mai intai aduse in contact direct si apoi separate. Obiectul B este trimis
catre statia de transmisie, iar obiectul C este trimis catre statia de receptie. La statia de transmisie, obiectul B
este adus impreuna cu obiectul A (originalul) si sunt scanate, ceea ce le modifica starea atat de profund incatcele doua obiecte sunt total schimbate. Informatia obtinuta este transmisa catre statia de receptie unde este
folosita pentru a se aplica obiectului C tratamentul necesar pentru a-l transforma intr-o replica exacta a
obiectului A original.
“Scaunul pe care stati acum este de fapt o colectie ordonata de fotoni, protoni, electroni, etc. care se
afla intr-un spatiu de vid imens. Aceste particule nu difera cu nimic de cele aflate in componenta
oricaror altor obiecte sau fiinte din acest univers. Doar modul de ordonare este altul. Teleportarea
este posibila.”
7/22/2019 Universul Multidimensional Si Constiinta
Ce este mai exact Fizica Cuantica, spiritual? Fizica cuantica este pur si simplu o stiinta care studiaza si explica
cum totul in aceasta lume incepe sa existe pornind de la aspectul fizic al tuturor evenimentelor, conditiilor si
circumstantelor in Univers si separarea lor in componentele lor cele mai simple, incercand sa descopere Sursa
de unde deriva.
Chiar daca sunteti sau nu constienti de asta, Fizica Cuantica, Spiritualitatea, gandurile tale, emotiile si succesul
sau insuccesul sunt toate strans corelate si interconectate.
Sa incercam sa dezvoltam o intelegere mai profunda a cum se face ca Fizica Cuantica, mai specific Mecanica
Cuantica determina rezultatele din viata voastar si lumea din jurul vostru. Pentru multi, dezvoltarea unei
intelegeri minimale a FC va determina intarirea a ceea ce este deja cunoscut la un anumit nivel al constiintei, cureferire la modul cum numeroasele evenimente si circumstante din viata de zi cu zi devin realitate.
In ciuda preferintelor voastre religioase actuale (sau a lipsei lor) sau a nivelului de cunostinte stiintifice pe care
le aveti, aceste cunostinte de baza privind FC va vor oferi posibilitatea sa va construiti fundatia necesara si
solida a “constiintei” pentru a incepe sa construiti si sa va experimentati viata constient si cu scop in modul in
care doriti.
Bazele Fizicii Cuantice. Ce este fizica cuantica?
Fizica Cuantica este studiul a cum, ce si de ce tot ce formeaza Universul precum si tot ce este in el, cele vazute
si nevazute, sunt derivate, formate, obtinute.
Este un studiu detaliat a ceea ce este cunoscut ca Mecanica Cuantica, care determina modul in care totul in
cosmos a aparut incepand cu nivelul atomic si sub-atomic. E un studiu al caramizilor Universului. Fizica
Cuantica consta in analizarea lucrurilor care sunt experimentate in viata in forme variate si urmarirea lor inapoi
de la originea lor: Energia.
Asa cum majoritatea am aflat in gimnaziu, tot ce putem vedea in lumea fizica este format din molecule. Fizica
Cuantica a luat aceste mici minuni (moleculele) si le-a studiat in compozitia lor si a dezvoltat abilitatea de a
studia numeroasele lucruri din care sunt formate (particule subatomice).
Urmatorul pas in constitutia unei molecule este atomul. Urmatoarea unitate ce constituie un atom sunt particulele subatomice, care constau in fotoni, leptomi, electroni, neutroni, etc.
7/22/2019 Universul Multidimensional Si Constiinta
Doar pana aici a putut patrunde FC in profunzimea materiei, pana la nivelul subatomic. Desi inca mai sunt
multe de descoperit, veti intelege in curand ca ceea ce a fost descoperit deja pana la acest moment este tot
ceea ce va trebuie sa stiti pentru a incepe sa faceti schimbari dramatice in relatie cu experienta voastra in viata,
pentru implinirea si armonia vietii pe care oricine si-o doreste.
Doi oameni, doua uimitoare descoperiri care au ridicat constiinta omenirii despre capacitatea individuala a
fiecaruia de a crea constient si cu scop precis propriile experiente de viata: in 1925 Albert Einstein a facut odescoperire incredibila: E=MC2, care este echivalent cu Energia = Totul.
Aceasta noua descoperire ar schimba dramatic punctul de vedere al comunitatii stiintifice si ceea ce s-a crezut
inainte a fi adevarat in relatie cu Creatorul lumii noastre. Aceasta intelegere anterioara a lucrurilor a fost numita
Fizica Newtoniana. In baza fizicii Newtoniene se credea ca toate lucrurile pur si simplu s-au intamplat.
Fizica Newtoniana este reprezentata de teoria lui Issac Newton care are la baza credinta din secolul al 17-lea
ca Universul a fost creat din obiecte solide care s-au atras unele de altele prin Gravitatie. Aceasta teorie a fost
extinsa in secolul al 19-lea pentru a include structura atomilor ca fiind piatra de temelie a naturii. Cu alte
cuvinte electronii, protonii, etc. fiecarui atom formeaza o masa solida sau un obiect fizic solid.
Ceea ce descoperirea cutremuratoare a lui Einstein ar demonstra este ca acesti atomi si particulele subatomice
care ii formeaza nu sunt solide ci mai degraba frecvente vibrante ale energiei pure care le-a dat “infatisarea” de
a fi solide. Tot ce exista in intreg cosmosul, care este simtit, experimentat cu cele 5 simturi fizice sau altfel, de
la macrocosmos la microcosmos, a trecut mult peste simpla teorie a trilioane de atomi solizi ce se atrag
reciproc prin gravitatie. Descoperirea lui Einstein a dus teoria fizicii Newtoniene cu un pas mai departe si a
determinat ca acesti atomi si tot ceea ce formeaza ei impreuna, consta in numeroase frecvente a energiei rapid
vibratorii si particulele subatomice din care sunt formati sunt de asemenea, la randul lor, constituite de aceasta
energie pura.
Fara a intra in toate datele stiintifice despre cum a ajuns Einstein la aceasta formula care, in curand, va dovedi
schimbarea cursului istoriei, iata cum aceasta formula se poate sparge de la amploarea sa infinita la cea maiinfinita unitate.
E=MC2 –> Cosmos –> Univers –> Galaxie –> Pamant –> Indivizi –> Aparate si sisteme ale organismului –>
Celule –> Molecule –> Atomi –> Particule Subatomice = Energie
Descoperirea lui Einstein a demostrat ca TOATE obiectele aduse la componenta lor cea mai de baza constau
din acelasi lucru. Ce este acest lucru? Energie Pura si anume acea Energie Unica din care sunt facute toate
obiectele.
Este interesant ca, in ciuda descoperirilor uimitoare realizate prin Fizica Cuantica, in sistemele scolare de azi,
teoria depasita a Fizicii Newtoniene este inca predata ca si valida.
7/22/2019 Universul Multidimensional Si Constiinta
Fara o intelegere minima a Fizicii Cuantice, ati putea crede ca exista forme diferite de energie precum energia
care lumineaza in apartamentele voastre, energia care va ridica din pat dimineata si va permite sa va continuati
traseul obisnuit al zilei, energia care va alimenteaza masina, etc. Desi dintr-un punct de vedere fizic acestea par
a fi energii diferite, datorita structurilor diferite si a particolelor subatomice care le constituie, atunci cand sunt
analizate de cercetatorii din domeniul Fizicii Cuantice si sunt vizualizate cu microscoape pana la forma lor cea
mai pura, si ele, la randul lor sunt facute toate din aceasta “Energie Unica”.
Mai aveti putintica rabdare, aproape ca am ajuns…
Tot ce exista indiferent daca este natura, sunet, culoare, oxigen, vantul, ganduri, emotii, scaunul pe care sunteti
asezati, casa voastra, masina voastra, corpul vostru fizic,stelele, cainele vostru, capacitatea voastra de a
vedea, de a auzi, de a mirosi, etc. toate exista doar ca rezultat al acestei aceleiasi energii.
Sa o spunem altfel, ORICE si TOT ce exista in intreg cosmosul, cand este adus si analizat la forma sa cea mai
pura cu instrumente stiintifice sofisticate, nu este decat o frecventa vibratorie de energie care se impreuneaza
cu energii de aceeasi frecventa armonica pentru a forma ceea ce noi “percepem” si ca rezultat experimentam
in lumea fizica.
Asa stand lucrurile, de ce nu ati fost constienti de toate astea pana acum? Daca Fizica Cuantica a existat si
aceste date de-asemenea au fost cunoscute de atata vreme, de ce nu ati stiut despre asta? Doar daca nu
cumva ati urmat un curs de fizica in liceu, n-aveati cum sa stiti despre toate astea. De ce? Pur si simplu pentru
ca ati fost inundati de multe “adevaruri partiale” si in multe cazuri, credinte total false de pe cand erati doar un
copil. De fapt, asa cum am mentionat mai sus, majoritatea sistemelor educative de azi, in multe parti ale lumii
inca predau teoria de mult depasita a Fizicii Newtoniene in scolile lor.
Acum, doar un minut, ganditi-va la implicatii. Daca TOATE lucrurile care exista la randul lor sunt constituite
din aceeasi masa vibratorie de energie pura, si ma refer la TOATE lucrurile, atat vazute cat si nevazute, asta
inseamna ca suntem cu Adevarat UNA! (Cu Totii Una Suntem!) Acum, daca asta v-a facut sa va simtiti putin
inconfortabil si neincrezatori, in acest moment, va inteleg in intregime. Dar fiti atenti la mine pentru inca cateva paragrafe si totul va incepe sa capete sens perfect. Astea nu sunt lucruri pe care le-am nascocit eu din aer pur,
astea sunt date stiintifice demonstrate si documentate si adevarul este ca au fost cunoscute de MAI BINE de
80 de ani.
Inca imi aduc aminte cum mi s-a spus pentru prima data despre conceptul “Cu Totii Una Suntem”, cu multi ani
in urma, ca dolescent, si auzind acestea la momentul respectiv, datorita unei lipse de constientizare si alipsei
unei intelegeri mai profunde, bazata pe invataturile traditionale defectuase pe care le primisem si datorita
necunoasterii Fizicii Cuantice, am crezut ca persoana care mi-a impartasit aceasta trebuie ca a avut una sau
prea multe intalniri cu o substanta halucinogena.
Ce am descoperit de atunci, ca rezultat a multor ani de cercetari extensive independente, ani de studiudatornic a stiintei dar si a variatelor religii si a textelor lor, si ca rezultat a numeroselor incercari si erori prin
experienta personala, ei bine, ceea ce am descoperit este ca, oricine-ar fi fost cel care mi-a impartasit asta cu
mine avea 100% dreptate!
Speranta mea este ca, impartasindu-va voua ceea ce am descoperit de-a lungul acestor ani, voi sa dezvoltati o
intelegere mai profunda bazata pe studiile si experientele mele si prin urmare sa nu trebuiasca sa treceti prin
multe din “lectiile cresterii” pe care eu si multi altii a trebuit sa trecem.
Oricum, sa ne intoarcem la descoperirea lui Einstein ca E=MC2 (…)
7/22/2019 Universul Multidimensional Si Constiinta
“Stiinta fara religie este pacat, religia fara stiinta este oarba.” - Albert Einstein
Desi descoperirea marcanta istoric a lui Einstein era destul de uimitoare, nu a trecut mult pana cand o
descoperire inca si mai uimitoare de atat s-a facut. Cand Einstein a descoperit prntru prima data acest adevar,
el a ajuns la concluzia ca desi toate lucrurile erau formate ca rezultat a acestei energii, care la acea vreme erau
interpretate ca unde sau frecvente vibratorii de energie, ca tot ce se intampla ca rezultat al lor, se intampla fara
urma de interferenta sau participare din exterior. Cu alte cuvinte, el a tras concluzia ca evenimentele, conditiile
si circumstantele care se produc in univers, se produc ca rezultat al unei forte nemodificabile si imutabile. El
credea ca lucrurile “sunt pur si simplu asa cum sunt” si ca nimeni altcineva decat Dumnezeu, sau oricine/oricum
am percepe a fi aceasta Forta, ar putea sa le schimbe.
Divergente de opinie au aparut odata cu continuare cercetarilor si studiilor stiintifice. O opinie diferita a fost a
unui om numit Max Planck care credea ca desi descoperirea lui Einstein era “partial” corecta, mai erau inca
lucruri nerelevate. Cata dreptate avea!
Inainte de descoperirile ce avea sa le faca Max Planck, se credea cu tarie, datorita descoperirilor lui Einstein,ca energia calatoreste sub forma de unde si astfel se formeaza realitatea perceputa a lumii stiintifice. Odata cu
avansarea tehnologiei, mai multe echipamente au putut fi folosite de oamenii de stiinta, permitandu-le sa
analizeze si sa experimenteze aceste unde mai indeaproape si astfel au descoperit ca aceasta energie, aceste
particule sobatomice se comportau in functie de gandurile si credintele individuale ale cercetatorilor care
faceau observatiile respective. Abea atunci s-a descoperit ca aceste particule/unde subatomice, energia care
formeaza tot ce putem vedea si simti/experimenta, isi pot schimba literalmente forma in orice CREDEA
cercetatorul respectiv ca sunt!!!
Pentru ca aceasta este ATAT de important, REPET…
Particulele subatomice care erau studiate de oamenii de stiinta raspundeau si aparteau fie ca unde (frecventevibratorii) fie ca particule (obiecte solide) in functie de ce CREDEA ca sunt ele acel cercetator care le studia!!
Cu alte cuvinte, energia care era studiata lua imediat forma in functie de gandurile si convingerile cercetatorilor
care o observau!!
Nu e de mirare ca Newton a ajuns la aceasta concluzie. Cu el era singurul care studia acestia tomi, iar
credinta/convingerea sa la momentul respectiv era in aliniament cu faptul ca acei atomi erau solizi, ei
APAREAU solizi pe baza “Convingerilor” lui referitor la asta. Cand Einstein, Planck si alti cativa cercetatori,
avand opinii diferite, s-au intalnit ca sa traga o concluzie referitor la adevarul referitor la acesti atomi, ceva inca
si mai uimitor s-a descoperit.
Daca un cercetator studia atomii cu asteptarea (gand increzator) de a vedea particule, acestia erau observatica particule. Daca alt cercetator le studia cu asteptarea de a vedea unde atunci el observa unde. Daca cineva
7/22/2019 Universul Multidimensional Si Constiinta
tau nu trebuie decat sa schimbi scenariul care este responsabil de crearea lor. Daca doresti sa schimbi
evenimentele, conditiile si circumstantele din viata ta, nu trebuie decat sa schimbi gandurile,
credintele/convingerile si emotiile care sunt raspunzatoare de aducerea lor si transformarea lor in realitatea ta.
Ca rezumat foarte concis…Orice gandesti si crezi a fi adevarat, indiferent daca aceste credinte sunt bazate pe
“adevaruri reale” sau “adevaruri percepute”, ele sunt cele care determina cum se va desfasura viata ta.
Fizica Cuantica ne spune ca actul de observare a unui obiect (evenimente, conditii si circumstante) este cel
care determina obiectul sa fie acolo, iar consecinta se bazeaza doar pe modul in care noi il observam. Unobiect nu poate exista si nu exista independent de observatorul lui!
Daca credeti la un anumit nivel, constient sau subconstient, ca banii sunt dificil de obtinut, energia emisa si
difuzata se va armoniza cu energia unei frecvente armonice, iar viata voastra va reflecta faptul ca banii sunt
greu de obtinut.
In acelasi mod, daca voi credeti ca banii curg catre dumneavoastra fara nici un effort si mentineti credinta
constienta si subconstienta in legatura cu aceasta, veti descoperi ca banii sunt usor de obtinut. Asa cum Fizica
Cuantica ne-a demonstrat, VOI sunteti responsabili pentru INDIFERENT ce experimentati in vietile voastre.
ESTE CHIAR atat de simplu!!
“Toata materia isi are originea si exista doar datorita unei forte… Trebuie sa presupunem ca in
spatele acestei forte exista o Minte constienta si inteligenta. Aceasta Minte este matricea intregii
materii.” – Max Planck
Ok, am acoperit un teren destul de vast si desi puteti fi ametiti dupa atatea informatii si emotiile va pot alerga
nestavilit, eu va incurajez sa va faceti propria datorie de a incerca sa dovediti contrariul la ceea ce am discutat
aici. Nu ma astept, ci vreau si sper ca voi sa nu credeti nici un lucru din ce am spus. As prefera mult mai mult
ca voi sa descoperiti voi insiva prin propria voastra experienta si apoi sa puneti ce ati descoperit la lucru si sa
incercarti sa va schimbati experientele de viata pe care le aveti in acest moment daca asa veti alege.
Pentru unii, aceasta intelegere a Fizicii Cuantice, combinata cu Principiile Spirituale de Viata, vor fi suficiente
pentru a patrunde corelatia dintre ceea ce Fizica Cuantica a descoperit si ce au gandit cei mai mari si mai
intelepti oameni de stiinta din istorie.
Acum, intelegand principiilor de baza ale Fizicii Cuantice si ale Mecanicii Cuantice, tot ce trebuie sa faceti
pentru a le implementa in viata voatra este, in primul rand, sa va dezvoltati credinta ca este adevarat (si este)
si, in al doilea rand, sa incepeti sa puneti la lucru cu “constiinciozitate” aceasta credinta, in viata voastra si va
veti imputernici sa va schimbati acele evenimente, conditii si circumstante din viata voastra pe care le
considerati in prezent neplacute.
Indiferent de cat de adanc ati cauta veti descoperi ca este 100% corect, 100% din timp FARA GRESEALA,
si ca experientele voastre de viata se petrec ca rezultat a ceea ce ganditi si credeti la nivel constient sau
subconstient.Fizica Cuantica moderna explica in intregime, fara urma de indoiala ca gandurile vostre sunt acele lucruri care
se grupeaza si prabusesc grupuri de energie, transformand acele ganduri dintr-o probabilitate in materie fizica
intr-un anumit timp si spatiu si creind experienta voastra de viata.
Pentru cei care pot avea o baza religioasa de orice fel, veti descoperi, daca alegeti sa patrundeti mai adanc, ca
ceea ce a fost descoperit de stiinta moderna de azi este exact ceea ce marii invatati spirituali ai lumii au
impartasit si au incercat sa-i faca sa inteleaga pe urmasii lor de-a lungul a sute si sute de ani.
Concluziile care se trag in acest moment din studiul Fizicii Cuantice se aliniaza perfect invataturile TUTUROR
religiilor mari ale lumii, intr-o forma sau alta.
“Cum gandesti, asa esti”
“Asa cum “crezi” asa vei primi”
7/22/2019 Universul Multidimensional Si Constiinta
“Credinta de azi este substanta lucrurilor “sperate” evidenta lucrurilor “nevazute” ”
“Stiinta nu poate rezolva misterul final al naturii. Si asta pentru ca, in analiza finala, noi insine suntem
o parte din misterul pe care incercam sa-l elucidam.”- Max Planck
Sufletul si fizica cuantica
Dr. Fred Alan Wolf si-a dobandit doctoratul in fizica teoretica in UCLA. Continua sa scrie, tine conferinte in
intreaga lume si conduce cercetari despre relatia dintre constiinta umana si fizica cuantica.
Intrebare: Multi oameni de stiinta pun la indoiala existenta sufletului. Multi altii, in cultura noastra,
pun la indoiala relevanta sufletului intr-o societate moderna orientata catre stiinta si antrenata
tehnologic.Pentru ca stiinta este in mare responsabila pentru portretizarea lumii ca pur si simplu o
colectie de parti mecanice ce actioneaza una asupra celeilalte, unii oameni se simt putin incomfortabil
cand un fizician cuantic ca mine incearca sa defineasca sufletul in termeni stiintifici. Cu toate acestea,
tot mai multi oameni sunt preocupati de intrebari legate de suflet, de spiritul uman si de spiritualitate.
Exista ceva ceva legat de “cine suntem” care sa fie capabil sa se acordeze la cea mai subtila si maiinalta vibratie a sufletului?
Raspuns: Aceasta este cu adevarat o foarte veche intrebare. A inceput cu o mare dezbatere cu mii de ani
inainte, in Grecia antica, intre urmasii lui Platon si invatacelul sau, Aristotel.
Platon a crezut ca simturile fizice vor discrezita intotdeauna perceptia noastra despre univers.Confor lui Platon,
simplul fapt ca cineva este intrupat face ca perceptiile noastre sa fie oarecum distorsionate, oarecum inexacte,
oarecum o iluzie. In timp ce lucram la nivelul trupului si al simturilor, Platon credea ca nu vom putea niciodata
sa experimentam cu adevarat lucrurile cum sunt ele “in realitate”. Credea ca exista un domeniu mai perfect,
nonmaterial al existentei.
In contrast, Aristotel credea ca nu exista lume inafara simturilor noastre. Astazi, oamenii de stiinta au inventat
instrumente stiintifice sofisticate precum microscoape si telescoape pentru a extinde puterea simturilor noastre,
dar majoritatea cercetatorilor inca mai impartasesc viziunea de baza a lui Aristotel.
Eu cred ca descoperirile facute de fizica cuantica sustin tot mai mult ideile lui Platon. Exista dovezi care
sugereaza existenta unui univers non-material, non-fizic care are o realitate desi inca nu poate fi perceptibila cu
claritate de simturile noatre si de instrumentatia stiintifica. Cand consideram ca experiente inafara trupului,
calatorii shamanice si stari de vis lucide nu pot fi replicate in adevaratul sens stiintific, ele de asemenea aratau
catre existenta dimensiunilor non-materiale ale realitatii.
Acum, majoritatea dintre noi nu am fost antrenati sa ne cautam si sa ne experimentam sufletele. Am fostantrenati mai mult sau mai putin sa cautam lucruri care pot fi cuprinse – lucruri fizice si solide. Dar sufletul nu
7/22/2019 Universul Multidimensional Si Constiinta
poate fi atins, fizic sau solid. Nu poti intinde mana si atunge sufletul.Totusi, sufletul ca un principiu animator al
Universului este in ultima instanta mai important decat orice lucru fizic sau tangibil.
Intrebare: Se pune apoi problema, “Cum se face ca tot mai multi oameni nu experimenteaza direct
prezenta sufletului lor?” Ei ar putea citi despre suflet, ar putea crede in suflet, dar daca sufletul este o
realitate, de ce ei simt o pierdere a sufletului si absenta sufletului in viata lor?
Raspuns: Raspunsul poate fi gasit in natura sufletului insusi. Sufletul este viu si virbrant dar totusi experimentatsubiectiv. Lumea pe care o vedem cu ochii nostri de fiecare zi – prin filtrul simturilor noastre – este derivata
dintr-o lume mai “obiectiva”. Se pare ca “inafara” lumea obiectiva si “lumea sufleteasca” experimentata
subiectiv sunt in conflict una cu cealalta. Aceasta corespunde cu ceea ce invatatorii spirituali spuneau despre
ce se intampla cand spiritele vii descend in obiecte materiale – apare o lupta. Astel incat, daac devenim prea
implicati in procesele vietii obiective si externe, tindem sa pierdem contactul cu perceptia de la nivelul sufletului
nostru. Doar cand patrundem intr-o liniste interioara, precum in meditatie, putem incepe sa percepem ceva
care este mai profund si mai important decat obiectivul “de acolo de afara”.
Deci este foarte important pentru cei dintre noi care am pierdut contactul cu sufletele noatre sa petrecem putin
timp in tacere – nu gandindu-ne, nu trecand prin lista zilnica a tuturor lucrurilor ce trebuiesc facute – ci sa fim
cu noi insine in moduri care permit o mai profunda realitate interioara sa se dubleze din adancul
constientei noastre.
Intrebare: Unii oameni au dificultati in a accepta ca ceva poate fi real dar nu si fizic. Exista ceva in
stiinta care este real dar nu este fizic?
Raspuns: Da. Magnetismul este o arie de cercetare bine studiata in care am demonstrat existenta unui lucru
care este real si totusi nu este solid sau tangibil. La lectii de stiinta, ca si copii, se poate ca voi sa fi vazut cum
bara magnetica sub forma de potcoava misca pilitura de fier in modelele de camp magnetic, fara ca magnetul
sa fi atins fizic pilitura de fier.
Deci, efectul magnetismului demonstreaza clar ca un lucru poate exista, este real, nu este fizic si solid, dar totusi poate umple spatiul si se poate misca in timp – asa cum campurile magnetice stim ca o fac. Daca un
fenomen comun precum actiunea unui magnet asupra piliturii de fier poate face asta, nu ar putea oare sufletul
sa fie o forta animatoare, invizibila si nonmateriala, super-inteligenta care in mod similar sa actioneze asupra si
prin trupul omenesc si prin Univers?
Pentru a explora mai amanuntit natura posibila a sufletului in termeni stiintifici, putem sa privin in inima fizicii
cuantice. Trebuie spus de la inceput ca studiul fizicii cuantice este un domeniu foarte dificil de investigat pentru
ca obiectele si fortele care sunt studiate de fizica cuantica sunt de obicei infinit de mici. Cu cat coboram catre
nivelul particulelor subatomice, cercetatorii descopera ca aceste particule se misca atat de repede incat nu
putem sa le urmarim asa cum am urmari un obiect de marimi obisnuite miscandu-se in spatiul obisnuit.Miscarile si proprietatile acestor obiecte foarte mici nu urmeaza vechile moduri de gandire gascoperite in fizica
clasica, care au fost dezvoltatede Issac Newton si altii. La acest nivel subatomic de existanta, fizica
Newtoniana pur si simplu nu mai functioneaza. Asa ca o noua forma de fizica a trebuit sa fie creata pentru a
studia adecvat femomenul pe care il observam.
La nivel subatomic, particulele nu se misca pur si simplu de la punctul A la punctul B intr-un mod continuu. In
schimb, aceste particule se misca in “sarituri cuantice”. Particulele salta virtual dintr-un loc in altul. Aceste
procese de saritura atomica creaza toata lumina vizibila. Pentru a intelege cum functioneaza aceasta, trebuie
mai intai sa intelegem cum se comporta lumina in atomi.
Noi am descoperit ca electronii emitatori de lumina din interiorul atomilor sar de fapt cuantic dintr-un loc inaltul, instantaneu. Desi asta este uneori greu pentru mintea umana sa conceapa, noi stim ca acesta este un fapt
7/22/2019 Universul Multidimensional Si Constiinta
real pentru ca am testat si am verificat ecuatiile matematice ale experimentelor actuale din dimeniu. Fenomenul
observat in aceste experimente se potrivesc ecuatiilor teoretice foarte bine.
Fizica cuantica a demonstrat de asemenea prin experimente cu paricule sub-atomice ca anumite campuri au un
fel de inteligenta si par sa fie capabile sa faca lucruri pe care campurile obisnuite nu le pot face. Un lucru foaret
ciudat pe care l-au observat fizicienii este ca electronii pur si simplu dispar, intr-un nor de lumina, cand
interactioneaza cu alte anumite particule. La inceput, nu am inteles de ce se intampla asta. Apoi am observat
ca acesti electroni care dispar interactionau cu anti-materia. Pentru ca electronii anti-materie se miscau inopozitie fata de elctroni, cand particulele opozante se intalneau, se anihilau reciproc.
Cand am studiat anti-materia mai amanuntit, am inceput sa spunem despre anti-materie ca este precum ” o
bula de sapun in vacuumul absolut al spatiului gol”.
Intrebare: Ce este acest ” vacuum absolut al spatiului gol?”
Raspuns: Ei bine, cati dintre voi ati adormit vreodata cand priveati la TV tarziu in noapte si, cand v-ati trezit,
ati auzit zgomotul static sasait al ecranului TV? Acel zgomot, produs de piesele electronice din interiorul
televizorului, este sunetul amplificat al acestui “vacuum de spatiu”. Multi fizicieni cuantici, inclusiv eu, credem
ca intreg universul, intreaga creatie, a fost creata din ” absolut nimicnicia vacuumului spatiului”. Se pare caacest ” vacuum al nimicniciei” este inteligent, activ, si are o constiinta. Sursa sufletului urmeaza din, si este
Prezenta in, acest vacuum.
Admitand, insasi notiunea ca un lucru (“some thing”) poate fi creat din nimic (“no thing”) este un concept
foarte greu de conceput pentru minte.
Eu teoretizez ca sufletul a aparut in acelasi timp in care a aparut toata materia din Univers – in momentul “Big
Bang-ului” , cu 15 miliarde de ani in urma. In conformitate cu modelul nostru stiintific actual, Universul si
sufletul vor continua sa existe pentru inca 20 de miliarde si miliarde de ani pana la un moment dat care este
numit de oamenii de stiinta “Big Crunch”.
Intre aceste doua puncte, de la Big Bang, inceputul timpului – la Big Crunch, sfarsitul timpului – toata materia
din Univers apare, se expandeaza la un punct maxim si apoi se contracta inapoi in nimic. Si in toate acestea, o
inteligenta suprema, numiti-o cum vreti, ghideaza si directioneaza numeroasele activitati a tuturor in Univers –
incluzand toate formele vii, intr-un mod insondabil, nevazut.
Intrebare: Unii oameni vorbesc despre Lumina vazuta in momentul mortii si in experiente de moarte
clinica. Ce este aceasta Lumina?
Raspuns: Din punct de vedere stiintific, este greu de spus exact ce se intampla. Si motivul pentru care nu stim
este pentru ca nu avem nici o idee unde este cel ce vede aceasta Lumina. De exemplu, chiar acum, voi aveti
un simt al prezentei voastre in trupurile voastre privind afaca catre lume. Dar conform a ceea ce stim din fizica,aceasta este o iluzie a perceptiei: Nu exista nici un loc in trupul vostru unde “voi” existati de fapt. Nu aveti un
volum particular de spatiu sau un punct care sa fie “voi”. Este o iluzie a crede ca totul in afara acelui volum de
spatiu “nu sunteti voi” – ceea ce spuneti de obicei ca este “in afara voastra”.
Cea mai buna descriere pe care o putem da pentru acest simt al prezentei este ca voi sunteti “peste tot”.
Principalul motiv ca voi sa aveti mai multa constienta de a fi intr-un corp este pur si simplu pentru ca aparatura
senzoriala a corpului controleaza o mare parte a atentiei voastre si atat de multa atentie este legata de simturile
voastre fizice. Avem impresia, iluzia ca trupurile noastre omenesti sunt solide, dar ele sunt peste 99,99%
formate din spatiu gol.
Daca un atom este marit pana la dimensiunile unui intreg stadion de fotbal, partea densa a atomului ar fi
comparabila cu un singur bob de orez plasat pe linia circulara din centru. Acum, de ce este asta important?
7/22/2019 Universul Multidimensional Si Constiinta
Pentru ca intr-un atom, nucleul reprezinta 99,99% din toata materia sau masa. Atomii sunt in cea mai mare
parte facuti din spatiu. Asa ca, desi noi ne simtim ca fiind aceste corpuri umane solide, este mai mult ca si cum
“cine suntem” este o constientizare sau o constienta care traieste in spatiu.
Intrebare: Unii oameni ar putea sa se intrebe, ce este fenomenul “lumina de la capatul tunelului” care
uneori apare in experiente din preajma mortii si probabil in momentul mortii deasemenea?
Raspuns: Lasati-ma sa ofer o posibilitate aici. Desi toate obiectele materiale nu pot, prin definitie, sacalatoreasca mai repede decat viteza luminii, exista dovezi ca sufletul, care este non-fizic si prin urmare
nelimitat de miscari in lumea materiala, poate calatori mai repede decat viteza luminii. Aceasta calatorie este
numita “viteza superluminala”.
Astfel, in momentul mortii sau in timpul unei experiente din apropierea mortii, se prea poate ca trecerea
persoanei din lumea materiala – care lucreaza la viteza mai mica decat viteza luminii – intr-o lume care lucreaza
mai repede decat viteza luminii, asa numita lume spirituala “superluminala”. In timpul transferului, un efect de
tunneling ar putea avea loc in cam acelasi fel in care pare sa aiba loc in ceea ce astrofizicienii numesc o “gaura
neagra”.
Acum, aici incepe sa devina cu adevarat interesant. La viteza superluminala a sufletului, trecem dincolo de timpsi spatiu experimentandu-le in aceasta dimensiune fizica. Avem apoi fenomenul de a fi capabili sa ne miscam
inainte si inapoi prin timp/spatiu. Oamenii care se intorc dintr-o moaret clinica descriu ceva asemanantor. Ceea
ce acesti oameni traiesc sunt mult prea probabil ferestre in acel fel de dimensiune a realitatii timp/spatiu.
Intrebare: Multi oameni raporteaza deasemenea, fie in momentul mortii lor, sau cei care s-au intors
dintr-o moarte clinica, ca au avut experiente nu doar de a-i vedea pe cei dragi care au plecat dintre
noi, dar deasemenea ca s-au intalnit cu ceea ce eu numesc “figuri superluminare” precum Iisus,
Fecioara Maria, Moise, Krishna sau oricare alte personaje sacre. Poate fi explicat asa ceva?
Raspuns: Figura specifica superluminara care apare este de obicei in functie de credinta persoanei – Iisus
apare Crestinilor, Krishna Hindusilor, etc. Dar de ce aceste fiinte particulare se manifesta in constiintelenoastre? Ei bine, eu cred ca aceste figuri sunt reprezentari simbolice ale idealurilor noastre spirituale.
La un nivel mai inalt, fiecare intruchipeaza aspectul arhetipal al lui Iisus, Krishna, Mohammed, etc. Aceste
arhetipuri ale idealurilor noastre ne vindeca simtul nostru de suflet pierdut si ne servesc pentru a ne ajuta sa ne
amintim de o parte din noi de care de obicei uitam in viata obisnuita de fiecare zi. Fizica procesului de a trai
experienta vederii acestor fiinte implica o interactiune intre sufletul nostru si trupul-mintea noastra. Aceasta nu
este altceva decat “fizica lui Dumnezeu” despre care vorbim aici.
Intrebare: Unii ar putea sa se intrebe, “Ok, daca fizica cuantica ofera probe ale existentei sufletului,
unde este Dumnezeu in imaginea asta?”
Raspuns: Lasati-ma sa va ofer o vedere speculativa dar stiintifica asupra lui Dumnezeu. In primul rand, cand
vorbim despre orice fenomen, inclusiv despre Dumnezeu, oamenii de stiinta prefera sa spuna ca ceva sau
cineva se comporta in acest mod, sau in acel mod, mai curand decat sa spuna ca ceva este sau cineva face
acest lucru sau acel lucru. Astfel, folosind aceasta terminologie stiintifica, cum se comporta Dumnezeu in
univers?
Ei bine, daca citim Biblia, Dumnezeu pare sa se comporte in multe moduri paradoxale. Dar exista un mod in
care se comporta Dumnezeu si care pare a fi foarte relevanta pentru discutia noastra: Dumnezeu creaza.
Dumnezeu este considerat Creatorul suprem a tot ce exista. Daca asa stau lucrurile, este posibil sa vorbim
despre o “fizica a comportamentului lui Dumnezeu” care explica modul in care Dumnezeu creaza?
In mare, noi ne uitam la un proces in care sursa suprema a tot ce exista, “Dumnezeu” sau oricum doriti sa-l
7/22/2019 Universul Multidimensional Si Constiinta
numiti, transforma constiinta in materie. Odata intamplat acest lucru, materia se comporta ca un fel de reflectie
sau de oglinda a inteligentei din care a izvorat. Cu cat materia se modifica de-a lungul timpului intr-un proces
evolutiv in desfasurare, o informatie noua si o inteligenta noua continua sa fie reflectata intr-un univers in
continua evolutie.
Deci ceea ce noi numim Dumnezeu continua sa creeze, cu inteligenta infinita, in fiecare miliardime de
miliardime de secunda, acum si pentru miliarde si miliarde de ani ce vor urma. Ceea ce este creat cu aceasta
inteligenta perfecta reflecta si modifica totul in fiecare moment si la fiecare nivel. Aceasta se intampla de la celmai mic electron la cea mai mare galaxie, incluzand toate formele de viata din univers.
Acum, la nivel uman, unii oameni si-au vizualizat vietile si s-au suparat. Au gandit: “O, Dumnezeule, pentru ce
am trait? Nu e teribil ca voi muri? Viata a fost neagra cand a inceput. Viata a fost neagra cand eu am fost aici.
Si urmeaza sa fie neagra iarasi cand se va sfarsi! O, Doamne, despre ce e vorba?”
Din punctul meu de vedere, chiar si aceasta negritate si disperare au fost desenate in sistemul lui Dumnezeu.
Ati putea sa nu credeti intru totul sau chiar sa nu va amintiti asta in acest moment, dar voi ati creat de fapt
totul. Acum, “eul” din voi care a creat totul, nu este persoana, personalitatea, cea din interiorul vostru care se
identifica ca fiind “eu sunt Jo, eu sunt Marta, eu sunt Sam” – nu aceea este persoana despre care vorbesc.
Este esenta suprema a lui “Eu”, aceasta prezenta mai profunda, lucrarea constiintei insasi care este in voi, in
mine, in fiecare. Acest “Eu”, lucrand prin acest corp, este acelasi tu care este reflectat in imaginile arhetipale
ale lui Iisus, Moise, Mohammed, Krishna, toti cei care ne amintesc de esenta noastra adevarata. Prezenta
acestor fiinte nu sunt decat reflectari sau reprezentari a identificarii noastre proprii cu superiorul nostru, cu mai
profundul nostru “Eu”insumi.
Cand Einstein a murit, cercetatorii au fost interesati sa-i examineze creierul pentru a vedea daca era ceva
special la el care l-a transformat intr-un geniu. In afara unui continut mai mare de celule gliale in cortexul lui
vizual, nu a mai fost nimic deosebit. Creierul sau este inca intr-un recipient in Universitatea Princeton. Nu vom
afla ce face un om destept si alt om prost privind la creierele lor, decat daca, desigur, exista o neasemanare
fizica evidenta. Deci nu vom afla sursa inteligentei si sufletul in lumea materiala.
Eu nu vad sufletul si constiinta precum un epifenomen, sau produs, al materiei. Este chiar invers: vad materia
ca un epifenomen al sufletului si constiintei. Lumea materiala a evoluat de la vacuumul absolut al spatiului –
casa sufletului.
7/22/2019 Universul Multidimensional Si Constiinta
Am inceput cautarea conexiunii extreme dintre materie si constiinta cu aproximativ doua decade inainte, cand
era Varsatorului era in plina floare si era un profesor de fizica la Universitatea de statSan Diego. In acele
vremuri erau medicamente de luat, modificari in stilul de viata de facut, de protestat impotriva unui razboi si de bucurat de sexul liber. Am imbratisat toate acestea. Prin 1970 am devenit deziluzionat. Am pornit, am renuntat
si m-am trezit implicat cu misticii Estici, in grupuri de inaltare a constiintei si altele care au fost etichetate New
Age. In timpul anului ce l-am petrecut in Franta, ca profesor de fizica asociat la Universitatea din Paris, l-am
intalnit si am studiat impreuna cu biblical profesor discipol si cabalist Carlo Suares. Am fost de asemenea
profesor in vizita la Colegiul Birkbeck, din Londra, si am studiat impreuna cu fizicianul David Bohm, care avea
interese similare.
Mintea mea a ajuns sa intelaga, si prin 1974 am simtit ca fizica cuantica si constiinta erau profound legate. Am
ajuns sa realizez ca, creierul poate fi guvernat de legile fizicii cuantice mai degraba decat de legile biologiei sau
ale neurofiziologiei. Ca rezultat, trairi precum iubirea si ura, de obicei considerate a fi date de la Dumnezeu sau
incapabile de a fi intelese din punct de vedere stiintific, ar putea fi traduse prin limbajul fizicii cuantice. Singurul
mister al fizicii cuantice se afla in dualitatea particule-unde descrisa de Richard Feynman, fizician ce a castigat
premiul Nobel. Obiecte atomice (electroni, protoni, neutroni, fotoni si tot asa) se comporta uneori precum
particule, si alteori, precum unde. Cand se comporta un obiect atomic precum o unda si cand se comporta ca
o particular? Dupa multi cercetatori de fizica cuantica, raspunsul depinde daca obiectul este observat sau nu.
Neobservat, obiectul atomic apare ca o unda raspandita in spatiu, dar in momentul in care este observata,
unda devine un punct si se comporta ca o particula. Actiunea unei simple observatii “cauzeaza” prabusirea
unei unde catre o particula.
Dar ce fel de actiune este o simpla observatie? Laureatii Nobel Eugene Wigner si Brian Josephson si multi alti
fizicieni, inclusiv eu, credem ca poate fi un eveniment fundamental peste intelegerile fizicii. Noi o privin precumactiunea constiintei. Pun in discutie faptul ca dualitatea unda-particula din fizica cuantica ramane adevarata in
mintea omeneasca, orchestrand comportamentul celulelor nervoase individuale in timp ce isi elibereaza
mesajele chimice unele altora. Actiunea dualitatii unda-particula a electronilor, de exemplu, ar fi putea da
nastere semtimentelor de singuratate, de ego si de ura.
In lumea cuantica, electronii duc o viata paradoxala. Datorita comportamentului lor de particule si datorita
respingerilor lor electrice, doi electroni nu pot ocupa niciodata acelasi spatiu. Sunt destinati la singuratate. In
vietile lor sub forma de unde, totusi, electronii isi cauta mereu porticulele lor opuse, pozitronii, chiar daca o
astfel de intalnire ar produce distrugerea lor. Incarcatura electrica a electronilor este un plans zbuciumat pentru
intoarcerea catre vid. Spera si le e teama de a-si atrage opusii, partenerii lor antimaterie, pozitronii, intr-undans al mortii. Asemanator, iubirea si sentimentele de compasiune pot fi create de fotoni, unitati de lumina
7/22/2019 Universul Multidimensional Si Constiinta
particula-unda. Ca unde, fotonii tind sa mearga impreuna, lucrand la un sfarsit comun. Laserele functioneaza
pentru ca undele fotoni sunt “indragostite” unele de altele.
Dragostea si ura, succesul si esecul, violenta si pacea ar putea fi simple manifestari ale energiei, a fortelor si a
obiectelor atomice care curg prin trupurile noastre, prin creiere si prin minti ca particule si unde. Ceea ce noi
numim creier este comportamentul asemanator particulei a observatiilor noastre. Ceea ce noi numim minte este
comportamentul asemanator undei a obiectelor atomice, invizibile si neobservate. Mintea este atunci o
excrescenta a legilor de baza a fizicii cuantice impreuna cu actiunile observatorului, care cred eu ca sunt actede constiinta.
De exemplu, un act de constiinta ar putea produce o schimbare in suprafata cuantica, undele comportandu-se
de-a lungul membranelor subtiri ce ne acopera neuronii. Aceste unde sunt asociate cu miscarile
proteinelor-porti moleculare implantate in peretii neuronilor. Observarea unei “particule” ar ”ingheta” pe
moment pozitia moleculei, rezultand in aparenta gandului. O alta observatie complementara “unda” a fost cand
proteinele au ramas neobservate, ceea ce ar produce schimbari in energia acestor unde, rezultand in nasterea
sentimentelor. Astfel, sentimentele si gandurile demonstreaza acelasi fel de dualitate precum undele si
particulele.
Intelegera modului in care creierul/mintea functioneaza s-ar putea gasi in intreg lantul si intreg arsenalul a
limbajului matematic al fizicii cuantice. Probabilitatea ecuatiilor si comportamentul obiectelor atomiloce ar
putea depinde in actiunile constiintei unda-in -particula.Fara astfel de actiuni, lumea si toti participantii ei ar
ramane impreunate, precum niste stafii de unde cuantice, si nu ar fi absolut nimic material.
(Fred Alan Wolf)
Dr. Alan Wolf
Fred Alan Wolf, fizician, scriitor si lector care si-a dobandit doctoratul in fizica teoretica la UCLA in 1963.
Continua sa scrie si sa tina conferinte prin lume si conduce cercetari despre relatia fizicii cuantice si constiinta.El este castigatorul premiului National Book cu cartea ”Saltul cuantic”. Este membru a Colegiului Umanist
Martin Luther King.
Dr. Wolf a predat la Universitati din Londra si din Paris, la Institutul de Fizica Nucleara Hahn-Meitner din
Berlin, la Universitatea Hebrew din Ierusalim si la Univ. San Diego din SUA.
Munca sa in domeniul fizicii cuantice si constiinta este bine cunoscut prin scrierile sale stiintifice dar foarte
populare. Este autorul a mai mult de 10 carti, dintre care: Saltul Cuantic (Taking the Quantum Leap),
Universuri Paralele (Parallel Universes), Universul Visator (The Dreaming Universe), Cautarea
Vulturului (The Eagle’s Quest), Universul Spiritual, Mintea in Materie (The Spiritual Universe,
Mind into Matter), Materie in Simtire (Matter into Feeling).
7/22/2019 Universul Multidimensional Si Constiinta
Fascinatia sa fata de lumea fizicii a inceput in copilarie, la un matineu local, cand a aflat despre incredibila si
devastatoarea putere a primei explozii nucleare din lume. Aceasta fascinatie a continuat, indrumandu-l pe Wolf
sa studieze matematica si fizica.
In 1963, si-a dat doctoratul in fizica teoretica in UCLA si a inceput sa studieze campul comportamental al
particulelor din atmosfera inalta in urma unei explozii nucleare.
Mintea curioasa a lui Wolf a patruns in relatia dintre constiinta umana si psihologie, fiziologie, misticism sispiritualitate. Investigatiile sale l-au dus de la discutiile intime cu fizicianul David Bohm la jungla magica si
misterioasa din Peru, de la cursurile de master cu laureatul Nobel Richard Feynman la deserturile inalte ale
Mexicului, de la o intalnire semnificativa cu Werner Heisenberg la carbunii incinsi dintr-un semineu.
In academie, Dr. Wolf a provocat minti la Universitatea de stat San Diego, Univ. din Paris, Univ. Hebrew din
Ierusalim, Univ. din Londra, Colegiul Birkbeck si multe alte institute de invatamant superior. Wolf este
cunoscut pentru contributia sa in lucrari tehnice si carti pentru oamenii obisnuiti, dar este frecvent solicitat ca si
conferentiar, vorbitor principal si consultant in industrie si media.
Wolf este bine cunoscut pentru modul in care simplifica noua fizica si este probabil cel mai bine cunoscut ca
autor al cartii “Saltul Cuantic” care, in 1982, a fost premiat cu prestigiosul Premiu pentru Stiinta “NationalBook”.
Fost profesor de fizica la Univ. de stat San Diego timp de 12 ani, Dr. Wolf tine conferinte, cerceteaza si preda
in lumea intreaga. Dr.Wolf a aparut deasemenea ca fizician permanent pe Discovery Channel’s, “The Know
Zone” si in multe talksho-uri de radio si TV din SUA.