Investeşte în oameni! FONDUL SOCIAL EUROPEAN Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 – 2013 Axa prioritară 1 „Educaţie şi formare profesională în sprijinul creşterii economice şi dezvoltării societăţii bazate pe cunoaştere” Domeniul major de intervenţie 1.5. „Programe doctorale şi post-doctorale în sprijinul cercetării” Titlul proiectului: „Burse doctorale pentru dezvoltare durabila” BD-DD Numărul de identificare al contractului: POSDRU/107/1.5/S/76945 Beneficiar: Universitatea Transilvania din Braşov Universitatea Transilvania din Brașov Școala Doctorală Interdisciplinară Departament: Literatură și Studii Culturale Dan Marius ȚĂRANU Poetici ale marginalității în romanul românesc (1900-1945) Poetics of Marginality in the Romanian Novel (1900-1945) Conducător ştiinţific Prof.univ.dr. Andrei BODIU BRAȘOV, 2013
57
Embed
Universitatea din Craiova - old.unitbv.roold.unitbv.ro/Portals/31/Sustineri de doctorat/Rezumate/TaranuDan.pdfInvesteşte în oameni! FONDUL SOCIAL EUROPEAN . Programul Operaţional
This document is posted to help you gain knowledge. Please leave a comment to let me know what you think about it! Share it to your friends and learn new things together.
Transcript
Investeşte în oameni!
FONDUL SOCIAL EUROPEAN Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 – 2013 Axa prioritară 1 „Educaţie şi formare profesională în sprijinul creşterii economice şi dezvoltării societăţii bazate pe cunoaştere” Domeniul major de intervenţie 1.5. „Programe doctorale şi post-doctorale în sprijinul cercetării” Titlul proiectului: „Burse doctorale pentru dezvoltare durabila” BD-DD Numărul de identificare al contractului: POSDRU/107/1.5/S/76945 Beneficiar: Universitatea Transilvania din Braşov
Universitatea Transilvania din Brașov Școala Doctorală Interdisciplinară
Departament: Literatură și Studii Culturale
Dan Marius ȚĂRANU
Poetici ale marginalității în romanul românesc (1900-1945)
Poetics of Marginality in the Romanian Novel (1900-1945)
Conducător ştiinţific
Prof.univ.dr. Andrei BODIU
BRAȘOV, 2013
MINISTERUL EDUCAŢIEI NAŢIONALE UNIVERSITATEA “TRANSILVANIA” DIN BRAŞOV
BRAŞOV, B-DUL EROILOR NR. 29, 500036, TEL. 0040-268-413000, FAX 0040-268-410525
Numită prin ordinul Rectorului Universităţii „Transilvania” din Braşov Nr. 5937 din 22.07.2013
PREŞEDINTE:
Conf. univ. dr. Adrian LĂCĂTUȘ Decan – Facultatea de Litere Universitatea “Transilvania” din Brașov
CONDUCĂTOR ŞTIINŢIFIC: Prof. univ. dr. Andrei BODIU Universitatea “Transilvania” din Brașov
REFERENŢI: Prof. univ. dr. Ioan PÂNZARU Universitatea din București
Prof. univ. dr. Mircea MARTIN Universitatea din București
Prof. univ.dr. Caius DOBRESCU Universitatea din București
Data, ora şi locul susţinerii publice a tezei de doctorat: 24.09.2013, ora 12, sala Centrului Multicultural al Universităţii “Transilvania” din Braşov, Rectorat, parter.
Eventualele aprecieri sau observaţii asupra conţinutului lucrării vă rugăm să le transmiteţi în timp util, pe adresa [email protected]
Totodată, vă invităm să luaţi parte la şedinţa publică de susţinere a tezei de
doctorat. Vă mulţumim.
CUPRINS
Pg. Teză
Pg. rez.
Introducere 7 9 Capitolul I. DIMENSIUNI ALE MARGINALITĂȚII .................................................. 14 12 I.1. Considerații etimologice și semantice ........................................................................... 14 12 I.2. Considerații etimologice: „margine” ............................................................................. 18 12 I.3. Considerații etimologice: „marginal” ........................................................................... 26 12 I.4. Marginal și marginalizat; marginalitate și marginalizare .............................................. 31 13 I.5. „Marginal” – Concret și abstract ................................................................................... 40 13 I.6. O posibilă sistematizare 43 14 Capitolul II. MARGINALITATE ATRIBUITĂ ............................................................ 48 14 II.1. Centru și granițe ........................................................................................................... 49 15 II.2. Corpul social ................................................................................................................ 55 15 II.3. Ambiguitate, diferență, reziduuri. Forța stereotipurilor. .............................................. 57 16 II.4. Loc și ideologie ............................................................................................................ 61 16 II.5. Habitus și doxa ............................................................................................................. 65 17 II.6. Poziția marginalului. Modelul Bourdieu ...................................................................... 73 17 II.7. Posibile ipostaze ale marginalității .............................................................................. 77 17 II.8. Poziția marginalului. Modelul Mary Douglas .............................................................. 83 17 II.9. Reprezentări ale marginalității atribuite ....................................................................... 93 18 II.10. Schema și dimensiunile marginalității atribuite ......................................................... 98 18 II.11. O morfologie a marginalității ..................................................................................... 105 19 II.12. Inversiunea simbolică și preeminența marginii în imaginarul social ......................... 110 19 II.13. Recesiv, secundar, marginal ....................................................................................... 115 19 II.14. Marginali, outsideri, devianți, transgresivi ................................................................ 120 20 II.15. Limitele marginalității atribuite ................................................................................. 127 20 II.16. Identitate nominală vs. identitate virtuală. Marginalitate auto-atribuită .................... 132 20 Capitolul III. MARGINALITATE ȘI AMBIVALENȚĂ .............................................. 137 21 III.1. Un istoric al conceptului de „om marginal”. Surse și influențe. ................................ 139 23 III.2. Elaborarea teoriei despre „omul marginal”. Marginalitate negociată/bi-focală ......... 144 24 III.3. O scurtă aplicație a teoriei despre marginalitate. Tiparul rural-urban. ....................... 152 24 III.4. Reacții, reelaborări, deschideri ................................................................................... 155 25 III.5. Critica teoriei marginalității în anii 50. ....................................................................... 165 25 III.6. Omul marginal – revizii, extensii, reelaborări contemporane .................................... 169 26 III.7. Marginalitate, liminalitate ........................................................................................... 179 26 III.8. Concluzii la teoria „omului marginal” ...................................................................... 186 27 III.9. Modernitate, modernism și ambivalență 187 27 III.10. „Sau/sau”; „Și/și“; „Nici/nici“ și imposibila sinteză ................................................ 194 27 Capitolul IV. MARGINALITATE ȘI LITERATURĂ .................................................. 205 28 IV.1. Imaginarul literar ........................................................................................................ 205 29 IV.2. Imaginar supra-determinat/sub-determinat ................................................................... 209 29 IV.3. Marginalitatea ca topos literar .................................................................................... 218 29 IV.4. Forme de reprezentare a marginalității în imaginarul literar ...................................... 220 30 IV.5. Poetici ale marginalității în literatura română la sfârșitul secolului al XIX-lea. ........ 228 30 IV.6. Moara cu noroc și marginalitatea bifocală ................................................................. 233 30
Capitolul V. POETICI ALE MARGINALITĂȚII ÎN ROMANUL ROMÂNESC ..... 239 31 V.1. Culturi marginale. ........................................................................................................ 249 33
V.1.1. Jean Bart – Europolis (1933) ................................................................................. 251 33 V.1.2. Pavel Chihaia – Blocada (1947) ............................................................................ 258 33 V.1.3. Literatura comunității evreiești. Isac Peltz, Ioan Călugăru, Ury Benador ............ 270 34
V.2. Ambivalență și stereotipuri terapeutice ....................................................................... 280 34 V.2.1. Felix Aderca .......................................................................................................... 282 34 V.2.1.1 Domnișoara din str. Neptun (1921) ................................................................ 282 34 V.2.1.2. Țapul/Zeul iubirii (1921) ............................................................................... 289 34 V.2.1.3. 1916 (1936) .................................................................................................... 294 34
V.3. De la etichetare la ambivalență: H. Papadat-Bengescu, G.M. Zamfirescu, M. Eliade 333 35 V.3.1. Hortensia Papadat-Bengescu. Ciclul Hallipilor. Logodnicul. (1926 - 1938) ........ 335 35
V.3.1.1. Ciclul Hallipilor. O tipologie......................................................................... 338 35 V.3.1.2. Mini – o teoreticiană a marginalității ............................................................ 344 36 V.3.1.3. Marginalitate esențială: Mika-Lé. ................................................................. 352 36 V.3.1.4. Lică și Sia Petrescu ........................................................................................ 356 36 V.3.1.5. Aneta Pascu ................................................................................................... 364 36 V.3.1.6. Marginalitate depășită: Ada Razu, Marcian, Elena, Walter, Dia .................. 374 36 V.3.1.7. Ada Razu și câteva considerații despre moralitate ........................................ 375 36 V.3.1.8. Elena Drăgănescu .......................................................................................... 380 36 V.3.1.9. Dia Baldovin .................................................................................................. 384 36 V.3.1.10. Doctorul Walter ........................................................................................... 387 36 V.3.1.11. Marginalitate derivată/secundară: Drăgănescu, Lenora, Maxențiu, Ghighi,
Coca-Aimée ............................................................................................................................. 391 36 V.3.1.12. Marginalitate absolvită: Nory Baldovin. ..................................................... 399 36 V.3.1.13. Locul Logodnicului și câteva concluzii ....................................................... 411 36
V.3.2. G.M. Zamfirescu – Maidanul cu dragoste, Sfânta mare nerușinare. .................... 413 36 V.3.2.1. „Mahala” și mahala. Mistificarea experienței ............................................... 431 36 V.3.2.2. Iacov/Ciuf-Ciufulici/Puișor. Marginalitatea negociată în mahala ................. 439 36
V.3.3. Mircea Eliade – Întoarcerea din Rai; Huliganii (1934-1935) ............................... 449 36 V.3.3.1. Generaționism, elan vital și recesivitate burgheză ........................................ 452 36 V.3.3.2. Pavel Anicet și stratagema erotică ................................................................. 467 36 V.3.3.3. David Dragu și responsabilitățile huliganului ............................................... 473 36 V.3.3.4. Emilian, revoluția și ridicolul ........................................................................ 478 36 V.3.3.5. Petru Anicet, Alexandru Pleșa, amoralii cu principii .................................... 481 36
V.4.1.1. Balcanismul și interiorizarea stereotipurilor ................................................. 492 37 V.4.1.2. Ambivalență în interiorul ambivalenței ......................................................... 499 37 V.4.1.3. Hagialâcurile omului marginal ...................................................................... 503 37
V.4.2. Mihail Sebastian: De două mii de ani… (1934) ................................................... 513 37 V.4.2.1. Raftul al doilea și contextul care explică Totul ............................................. 516 37 V.4.2.2. Ambivalența probabilă .................................................................................. 526 37
V.4.2.3. Un alt tip de sinteză și depășirea marginalității ............................................. 534 37 Concluzii finale. Contribuții originale. Diseminarea rezultatelor. Direcții viitoare de
Argument ............................................................................................................................ 6 9 Capitolul I. Dimensions of Marginality ...............................................................................
12
I.1. Etymological and semantic references .......................................................................... 14 12 I.2. „Margin”: etymological considerations ......................................................................... 18 12 I.3. "Marginal": etymological considerations ...................................................................... 26 12 I.4. Marginal, marginalized; Marginalization, marginality ................................................ 31 13 I.5. „Marginal” – actual and abstract meanings ................................................................... 40 13 I.6. A possible systematization ............................................................................................ 43 14
Capitolul II. Ascribed Marginality ...................................................................................... 48 14 II.1. Center and borders ....................................................................................................... 49 15 II.2. The social body ............................................................................................................ 55 15 II.3. Ambiguity, difference, residues; the power of stereotypes .......................................... 57 16 II.4. Place and ideology ....................................................................................................... 61 16 II.5. Habitus and doxa .......................................................................................................... 65 17 II.6. The position of the marginal man. The Bourdieu model ............................................. 73 17 II.7. Possible instances of marginality ................................................................................. 77 17 II.8. The marginal man's position. The Mary Douglas model ............................................. 83 17 II.9. Representations of the ascribed marginality ................................................................ 93 18 II.10. The scheme and dimensions of the ascribed marginality .......................................... 98 18 II.11. A morphology of marginality .................................................................................... 105 19 II.12. Symbolic inversion and the preeminence of margin in the social imaginary ............ 110 19 II.13. Recessive, secondary, marginal ................................................................................. 115 19 II.14. Marginals, outsiders, deviant and transgressive types ............................................... 120 20 II.15. The limits of the ascribed marginality ....................................................................... 127 20 II.16. Nominal identity vs. virtual identity. Self-ascribed marginality ................................ 132 20
Capitolul III. MARGINALITY AND AMBIVALENCE ................................................... 137 21 III.1. A history of the „marginal man” concept. Sources and influences. ........................... 139 23 III.2. The theory of "marginal man". Negotiated/bi-focal marginality ................................ 144 24 III.3. A brief example of the "bifocal marginality" theory. The rural-urban pattern ........... 152 24 III.4. Reactions, developments, extensions of the marginality theory................................. 155 25 III.5. A critical approach of the "marginality theory" in the 50's ........................................ 165 25 III.6. The marginal man - contemporary revisions, developments, extensions .................. 169 26 III.7. Marginalitaty, liminality ............................................................................................. 179 26 III.8. The theory of “marginal man”– conclusions .............................................................. 186 27 III.9. Modernity, modernism and ambivalence ................................................................... 187 27 III.10. „Either/or”; „Both/and“; „Neither/nor“ and the impossible synthesis ..................... 194 27
Capitolul IV. MARGINALITATY AND LITERATURE ................................................. 205 28 IV.1. The literary imaginary ................................................................................................ 205 29 IV.2. Overdetermined/under-determined imaginary ........................................................... 209 29 IV.3. Marginality as a literary topos .................................................................................... 218 29 IV.4. Representations of marginality in the literary imaginary ........................................... 220 30 IV.5. Poetics of marginality în literatura română in the late XIXth century. ...................... 228 30 IV.6. Moara cu noroc and the bi-focal marginality ............................................................. 233 30
Capitolul V. POETICS OF MARGINALITY IN THE ROMANIAN NOVEL ............... 239 31 V.1. Marginal cultures. ........................................................................................................ 249 33
V.1.1. Jean Bart – Europolis (1933) .................................................................................. 251 33 V.1.2. Pavel Chihaia – Blocada (1947) ............................................................................. 258 33 V.1.3. The literature of the Jewish community I.Peltz, I.Călugăru, U. Benador .............. 270 34
V.2. Ambivalence and therapeutical stereotypes .................................................................. 280 34 V.2.1. Felix Aderca ................................................................................................................ 282 34
V.2.1.1 Domnișoara din str. Neptun (1921) ........................................................................ 282 34 V.2.1.2. Țapul/Zeul iubirii (1921) ....................................................................................... 289 34
V.3. From labelling to ambivalence: H. Papadat-Bengescu, G.M. Zamfirescu, M. Eliade .. 333 35 V.3.1. Hortensia Papadat-Bengescu. Ciclul Hallipilor. Logodnicul ........................................ 335 35
V.3.1.1. The "Hallipa" novel series. A tipology................................................................... 338 35 V.3.1.2. Mini – a theorist of marginality .............................................................................. 344 36 V.3.1.3. Essential marginality: Mika-Lé. ............................................................................. 352 36 V.3.1.4. Lică and Sia Petrescu ............................................................................................. 356 36 V.3.1.5. Aneta Pascu ............................................................................................................ 364 36 V.3.1.6. Overcome marginality: Ada Razu, Marcian, Elena, Walter, Dia ........................... 374 36 V.3.1.7. Ada Razu and several considerations on morality ................................................. 375 36 V.3.1.8. Elena Drăgănescu ................................................................................................... 380 36 V.3.1.9. Dia Baldovin ........................................................................................................... 384 36 V.3.1.10. Doctor Walter ....................................................................................................... 387 36 V.3.1.11. Derived marginality: Drăgănescu, Lenora, Maxențiu, Coca-Aimée .................... 391 36 V.3.1.12. Redeemed marginality: Nory Baldovin ................................................................ 399 36 V.3.1.13. The place of Logodnicul and several conclusions ................................................ 411 36
V.3.2. G.M. Zamfirescu – Maidanul cu dragoste, Sfânta mare nerușinare. ........................... 413 36 V.3.2.1. Slums and outskirts. The mystification of experience ........................................... 431 36 V.3.2.2. Iacov/Ciuf-Ciufulici/Puișor. Marginality negotiated in the outkirts ...................... 439 36
V.3.3. Mircea Eliade – Întoarcerea din Rai; Huliganii (1934-1935) ...................................... 449 36 V.3.3.1. Generationism, élan vital and bourgeois recessivity .............................................. 452 36 V.3.3.2. Pavel Anicet and the erotic stratagem .................................................................... 467 36 V.3.3.3. David Dragu and the hooligan's responsabilities ................................................... 473 36 V.3.3.4. Emilian, the revolution and the ridicule ................................................................. 478 36 V.3.3.5. Petru Anicet, Alexandru Pleșa and the principled amorality ................................. 481 36
V.4. The avatars of the „marginal man” .............................................................................. 490 37 V.4.1. Mateiu Caragiale, Craii de Curtea-Veche (1929). ........................................................ 491 37
V.4.1.1. „Balcanism” and the internalization of stereotypes ............................................... 492 37 V.4.1.2. Ambivalence inside ambivalence ........................................................................... 499 37 V.4.1.3. The pilgrimages of „the marginal man” ................................................................. 503 37
V.4.2. Mihail Sebastian: De două mii de ani… (1934) ........................................................... 513 37 V.4.2.1. The lower shelf and the context that explains everything ...................................... 516 37 V.4.2.2. The probable ambivalence ...................................................................................... 526 37
V.4.2.3. Another type of synthesis and the overcoming of marginality .............................. 534 37 Conclusions. Original Contributions. Dissemination of results. Further research ......... 549 38 References 563 39 Appendix ................................................................................................................................. 576 Abstract 582 52 Curriculum Vitae 583 53
9
Rezumat
Introducere
Margine, marginal, marginalitate, marginalizare formează o serie lexicală omniprezentă în
discursul pe teme sociale contemporane. Această largă difuziune presupune, în mod curios, dar
nu și imprevizibil, dizolvarea sensului autonom al acestor concepte. Anexarea marginalității de
către diverse ideologii de inspirație marxistă sau includerea ei în repertoriul teoreticienilor care
celebrează diferența sunt doar cele mai recente utilizări necritice ale acestui termen. În aceste
perspective, termenul devine, datorită puterii sale evocatoare, un instrument în elaborarea unor
teorii sau argumente care sunt puțin interesate de recuperarea semnificațiilor specifice
marginalității. Astfel, marginalitatea se colorează contextual cu conotațiile termenilor cu care
este asociată. Avem, deci, o proeminentă tradiție a identificării marginalității cu o condiție
inferioară (impusă economic sau social), cu izolarea sau incapacitatea de a face față presiunilor
normative. Însă această perspectivă ignoră (intenționat sau inocent) o direcție de înțelegere a
marginalității, care o precede temporal cu câteva decenii, aparținând școlii de sociologie de la
Chicago. Aceasta încearcă să înțeleagă particularitățile identitare ale unui individ/grup confruntat
cu fenomenul marginalității. Dacă în prima tradiție se vizează etichetarea indivizilor, în acest caz
accentul cade pe efectele etichetării (sau auto-etichetării) asupra conștiinței individuale. Evoluția
paralelă a celor două tradiții de interpretare a marginalității nu face decât să complice indefinit
construirea unei perspective unitare asupra acestui fenomen social. În mod evident, dispersia și
instabilitatea semantică a conceptului au reprezentat principala dificultate metodologică, dar și
principala provocare a tezei de față. Pentru că exemplele de mai sus sunt doar ultimele dezvoltări
ale utilizării laxe a acestor concepte, pe baza unui binom topografic banal, centru-margine,
primul scop al lucrării de față a fost un demers de clarificare a conceptului. Mai exact, de izolare
a semelor sale specifice și, complementar, de disociere a fenomenelor de “margine” de concepte
afine considerate de cele mai multe ori sinonime: oprimare, dominație, alienare etc. O dată
construit acest traseu etimologic/semantic, a fost necesară o distincție metodologică utilă pentru
a putea elucida varietatea contextelor în care termenul de marginal și derivatele sale este utilizat.
Astfel, am clasificat abordările / teoriile despre marginalitate în două mari categorii. Prima,
corespunzând unui fenomen mai larg de etichetare, constă în atribuirea externă, descriptiv-statică
a marginalității. Am denumit-o marginalitate atribuită. Pe a doua, corespunzând teoriei
sociologice inițiate de Robert Ezra Park și Everett Stonequist în primele decenii ale secolului al
XX-lea, am denumit-o marginalitate negociată sau bifocală. Relația dintre cele două tipuri de
înțelegere a marginalității este asimetrică și nu este neapărat complementară. Asimetria provine
10
din popularitatea primei categorii, a cărei utilizare este invers proporțională cu claritatea.
Perspectiva derivată din studiile lui Park și Stonequist este, în cel mai bun caz, sub-reprezentată
în discursul critic contemporan. De asemenea, complementaritatea este parțială și provine din
caracterul interrelațional al celor două perspective. A negocia statutul de marginal presupune a
intra în contact cu o definiție de sine care poartă aceste caracteristici. Cea mai simplă descriere a
acestei relații constă în analizarea modului în care un individ etichetat (indiferent de etichetă) o
internalizează sau o respinge, (i) se adaptează sau o include în viziunea sa despre lume. Cele
două tipuri de înțelegere a marginalității prezente în discursul sociologic se suprapun parțial pe
distincția clasică a lui Dilthey dintre științele sociale și cele uman(ist)e. Dacă primele sunt
interesate de contururile generale ale peisajului social și urmăresc legități și procese impersonale,
cele din a doua categorie sunt interesate de particularități și sunt centrate asupra conștiinței
individuale. În mod evident, și în cazul marginalității cele două viziuni trebuie conexate și avute
simultan (și permanent) în vedere. Această clasificare nu implică, însă, o echivalență. Dacă nici
una, nici alta nu sunt dispensabile, cea negociată ne ajută mai mult în înțelegerea specificului
marginalității.
O dată stabilit acest model operativ, se poate reface mai ușor istoria fiecărui mod de abordare
a marginalității. Marginalitatea atribuită are o lungă și bogată tradiție. De exemplu, utilizarea
simbolică a marginii/marginalității se manifestă în contexte culturale dintre cele mai diverse, de
la creștinism la ideologia romantică sau de la discursul clerical îndreptat împotriva vrăjitoarelor
la marxism. Cea negociată/bifocală este teoretizată la începutul secolului XX, este consonantă cu
modernizarea și cu reacția indivizilor în fața modernizării și a fenomenelor sociale conexate în
mod curent cu aceasta: mobilitatea socială, fragmentarea corpului social, apartenența individului
la mai multe sisteme de referință care nu sunt corelate logic, organic sau coerent între ele. Dacă
marginalitatea atribuită se bazează pe o formulă derivată dintr-o viziune statică asupra societății,
marginalii fiind cei asociați cu o poziție determinabilă statistic plasată “la margine”,
reconceptualizarea propusă de Park și Stonequist implică descoperirea și definirea unui nou
complex identitar. Asociat cu ambivalența, acest concept presupune un individ care aparține
(social sau psihic) în cel puțin două grupuri sau sisteme de referință, fără a fi integrat pe deplin în
niciunul dintre acestea, în principiu, exact din cauza acestei duble determinări. Astfel,
marginalitatea devine un instrument teoretic prin care se pot analiza modificările identității
individuale în contextul unei dinamici sociale accelerate. Modernitatea se confundă, din acest
punct de vedere, cu o lume fluctuantă, în care vechile granițe devin poroase. Prin focalizarea
modului în care aceste transformări repercutează la nivelul conștiinței individuale, ambivalența,
dubla determinare, marginalitatea devin o sursă importantă pentru înțelegerea schimbărilor care
au loc în imaginarul social al modernității. Pentru că accentul cade în această perspectivă, pe
modul în care indivizii reacționează și construiesc sensuri individuale sau colective, interesul
11
teoretic se îndreaptă către regimul de funcționare a imaginarului social. În explorarea
imaginarului social, literatura și, în general, operele de ficțiune/imaginație ocupă un loc
privilegiat. Relația dintre imaginarul literar și cel social poate oferi o cale de înțelegere a
problemelor identitare și a modului mai general în care prind formă reprezentările de sine și cele
sociale. Pentru că modernizarea a afectat profund și societatea românească în primele decenii ale
secolului al XX-lea, nici literatura română nu putea rămâne indiferentă la aceste transformări.
Am pledat, deci, pentru teza că tema marginalității sociale, a ambivalenței bifocale, reprezintă
unul dintre principalele noduri creative ale imaginarului literar interbelic. Partea aplicativă a
tezei de față urmărește să desfacă acest nod și să-i urmărească rădăcinile și implicațiile. Datorită
specificului temei, cu ramificații la nivelul imaginarului social științific și individual, corelând
fenomene de etichetare a alterității și de reacție la acest fenomen, abordarea interdisciplinară s-a
impus ca unic demers capabil să surprindă (o parte din) nuanțele marginalității.
Structura lucrării, împărțită în cinci capitole, urmărește, în linii mari, sinopsisul de mai sus. Ea
este împărțită într-o parte teoretică și într-o parte aplicativă în care demonstrez relevanța literară
a toposului/temei marginalității. Un alt criteriu de organizare este dat de logica ordonării
materialului. Aceasta este deductivă și transversală, structurând simetric ambele părți ale tezei.
Mai precis, am plecat, atât în partea teoretică, cât și în cea aplicativă, de la reprezentarea
marginalității sub forma unui stereotip cu largă circulație și generalitate la redarea ei sub forma
unui complex identitar specific și, deci, urmărit la nivelul conștiinței individuale. În partea
teoretică am urmărit acest traseu pornind de la modele holistice ale societății, testând ipoteza că
marginalitatea, respectiv marginalii, ocupă un loc aparte într-o structură socială dată. Arcul
deschis de această viziune se încheie cu dezvoltările teoriei “omului marginal” elaborate inițial
de Robert E. Park și E. Stonequist care consideră că ambivalența constitutivă statutului de
marginalitate este o trăsătură esențială a experienței moderne. În partea aplicativă am păstrat, în
oglindă, aceeași metodă, pornind de la reprezentări ale marginalității atribuite, manifeste în
literatura sămănătoristă sau în cea cu rădăcini idealist-romantice și încheind cu romane în care
marginalitatea devine tema centrală a explorărilor ficționale. Cei unsprezece autori analizați au
fost, de asemenea, repartizați conform aceluiași criteriu, al îndepărtării progresive de tiparele
marginalității atribuite în favoarea tratării marginalității sub specia unui complex identitar.
12
I. Dimensiuni ale marginalității
Primul capitol, “Dimensiunile marginalității”, stabilește profilul semantic al seriei margine-
marginal-marginalitate, insistând, desigur, asupra ultimului termen. Deși definițiile din dicționar
nu reprezintă un argument absolut de autoritate, ele ne ajută să percepem trăsăturile distincte ale
unui concept utilizat inflaționist și, de multe ori, neglijent. Marginalitatea depinde de poziția
observatorului, implică o suprapunere măcar parțială între sistemul de referință al acestuia și cel
al individului marginal. Spre deosebire de outsider, plasat într-un alt sistem de referință,
marginalul, ca și marginea, de altfel, este simultan plasat înăuntru și în afară. Această
ambiguitate prezentă în miezul noțional al termenului descrie o experiență particulară pe care
termeni înrudiți, precum alienare, oprimare, dominație, izolare, nu o acoperă. Astfel,
marginalitatea reprezintă un compus deictic, interacțional, bivalent. În ciuda acestor distincții,
utilizarea curentă a termenului nu ține cont de aceste particularități preferând, după cum am
afirmat deja, o simplă echivalare geometrică între geografia socială și particularitățile indivizilor.
Am denumit reprezentările care formează sau pleacă de la această perspectivă statică
marginalitate atribuită.
I.1. Considerații etimologice și semantice
Am plecat de la premisa că binomul “centru-margine” formează un compus interacțional și
intercondiționat. Locul unuia dintre cei doi termeni depinde, în mod esențial, de poziția celuilalt.
Pe lângă această trăsătură, există o utilizare distinctă (teoretic) a sensurile spațial-topografice ale
celor doi termeni și transferul lor în descrierea fenomenelor sociale. O tratare riguroasă din punct
de vedere etimologic ar trebui să discearnă mai exact ce sensuri și conotații se păstrează și care
se modifică (sau dispar) în momentul acestui transfer între câmpuri semantice.
I.2. Considerații etimologice: „margine”
Comparând definițiile ale termenului din DEX, OED și Larousse și multiplele sale
întrebuințări (de la cultura de frontieră la teoria marginalității economice), am evidențiat
următoarele aspecte: marginea este un concept al ambivalenței, fiind, simultan, în interior și în
exterior, separând, dar fiind parte a ceea ce se separă; este, prin definiție, un concept deictic, în
care contiguitatea (similarul) se combină cu alteritatea (diferența).
I.3. Considerații etimologice: „marginal”
Multitudinea de sensuri ale adjectivului “marginal” poate fi redusă la patru contexte de bază:
plasare spațială, izolare, non-conformism, și apartenență la un grup minoritar. Relația dintre ele
nu este foarte clară, dar se articulează pe identitatea dintre două sensuri diferite ale termenului de
13
“marginal”: poziție periferică și inferior, secundar. Echivalența dintre cele două nu are un suport
logic necesar, ci este un efect al uzului lingvistic (și, se poate pleda, al unor interese discursive
ideologice). Ea permite, însă, introducerea termenului într-o serie semantică în care nu aparține
“natural”, îmbogățind, printr-o referință spațială universală, semnificațiile altor adjective:
dominat, izolat, minoritar, deviant. Prin această migrație, termenul de “marginal” își pierde
particularitățile semantice (ambivalența, indexicalitatea, interacțiunea dintre identic și diferit) și
devine sinonim perfect cu „marginalizat”.
I.4. Marginal și marginalizat; marginalitate și marginalizare
Cu toate acestea, marginal și marginalizat nu sunt identice, cea ce ar trebui să fie evident, dat
fiind că al doilea este derivatul primului. “Marginalizat” are nevoie , pentru a avea sens, de un
agent la marginalizării și de o acțiune efectivă îndreptată împotriva cuiva (individ sau grup).
Există între marginal, marginalizat și exclus o progresie logică ce dispare în multe contexte, cele
trei sensuri fiind cumulate într-un singur termen. Am demonstrat, prin exemple, că “marginal”
nu este sinonim cu „marginalizat” decât în anumite cazuri, iar marginalizat nu înseamnă oprimat,
inferior, exclus, decât în anumite cazuri. În ciuda acestor observații semantice, sensul în care
apar “marginal” și “marginalitate” în dicționarele contemporane de sociologie (am ales cinci
exemple din spații culturale diferite) este, de cele mai multe ori, unidimensional, implicând o
echivalență între marginalitate și excludere și ignorând orice alte semnificații ale acestor termeni.
Cazurile în care acestea sunt recuperate și învestite cu valoare sunt puține, un exemplu demn de
menționat fiind reprezentat de Dicționarul de sociologie coordonat de Lazăr Vlăsceanu și Cătălin
Zamfir care precizează și o altă utilizare a termenului din tradiția sociologică americană, mai
apropiată de particularitățile conceptuale ale marginalității.
I.5. „Marginal” – Concret și abstract
În acest subcapitol am analizat câteva posibile explicații pentru spiritul reducționist care
afectează tratarea sociologică a marginalității (cu excepțiile menționate mai sus). Dacă cea mai
evidentă este includerea marginalității într-un repertoriu ideologic de orientare marxistă, mai
puțin interesat de ambiguități și complexitate și mai preocupat de revelarea jocurilor de putere
(pe modelul antitetic dominant-dominat), există și o explicație semantică a acestei confuzii care a
meritat analizată separat, insistând atât asupra similitudinii între marginal și dominat, cât și
asupra diferențelor dintre acestea. Există, astfel, o tradiție sociologică interesată de identități
(ignorând diferențele), care se revendică, de regulă, de la marxism și o tradiție mai puțin
14
reprezentată în discursul critic contemporan, interesată de diferența specifică a marginalului și de
modul în care un individ confruntat cu acest fenomen își gestionează identitatea.
I.6. O posibilă sistematizare
Am propus, pornind de la concluziile subcapitolului anterior, o clasificare metateoretică a
modurilor de înțelegere a marginalității în două categorii mari. Marginalitatea atribuită
corespunde, schematic, unei viziuni macro-sociologice, interesate de compartimentări ale
societății, care alocă marginalitatea sub forma unei etichete descriptive, pe diferite criterii
generale (venituri, poziție a locuințelor, acces la educație). În acest caz, sursa marginalității este
exterioară. Marginalitatea negociată sau bifocală corespunde teoriei inițiale ale lui Park și
Stonequist, care identifică în omul marginal, acel individ care se simte parte a două grupuri, fără
a fi inclus în niciunul dintre acestea, dar reprezintă, mai general, un efort teoretic de a înțelege, la
nivelul conștiinței individuale, care sunt semnificațiile marginalității. În acest caz, perspectiva se
focalizează pe individul considerat ca fiind marginal.
II. Marginalitate atribuită
Capitolul al doilea, “Marginalitate atribuită”, este dedicat analizei acestui tip de înțelegere și
utilizare a marginalității. Din cauza frecvenței și caracterului general în care această formă de
reprezentare a marginalității apare în discursul teoretic sau în cel comun, am încercat să grupez
temele de interes în funcție de mai multe axe. Am dat credit ipotezei că, deși utilizat astfel,
termenul își pierde specificul, devenind un adjectiv anexat altora mai “tari”, permanența acestei
perspective are un grad de întemeiere perceptual-cognitivă sau epistemologică. Pornind de la
această permanență a utilizării axiologice a categoriilor spațiale, am testat ipoteza că ar exista,
similar unui teritoriu demarcat prin borne ușor identificabile, într-o societate dată un loc
predilect, specific, al “marginalilor”. În acest sens, am utilizat două modele sociale diferite,
propuse de sociologul Pierre Bourdieu și antropologul britanic Mary Douglas. Deși este vorba de
cercetători cu orientări teoretice divergente, ambii au ca obiectiv obținerea unui model teoretic al
societății (sau al oricărei societăți), pornind de la “gusturile” exprimate prin sondaj sociologic
sau de la tipul de control social exercitat pe verticală (“grup) sau pe orizontală (“grup”). M-a
interesat să văd în ce măsură o astfel de descriere holistică poate explica fenomenul
marginalității și, deci, în ce zone poate fi acesta localizat. Rezultatele unei astfel de viziuni sunt,
însă, doar parțial satisfăcătoare. Mutarea perspectivei în interiorul grupurilor desemnate ca
marginale arată limitele acestor modele, incapabile să surprindă complexitatea strategiilor
utilizate de grupurile/indivizii cărora li se atribuie marginalitate pe diferite criterii. Am discutat,
de asemenea, despre criteriile care stau la baza atribuirii marginalității și le-am clasificat în
15
criterii materiale/cantitative, funcționale sau simbolice, observând că, în cele mai multe cazuri,
ele funcționează în cupluri care se potențează reciproc. Un exemplu în acest sens este proletarul,
a cărui marginalitate este atribuită prin cumularea tuturor celor trei criterii (de unde și forța ei de
seducție). Am oferit și alte exemple, schițând o istorie posibilă a grupurilor cărora li s-a atribuit
consecvent marginalitate (de la țăran și vrăjitoare la cântăreți de jazz sau dependenți de droguri),
demers în care am folosit (și completat) informații din volumul lui Bryan D. Palmer. Am încercat
să subliniez, și în acest caz, calitatea de construct cultural sau de artefact necesare celui care
atribuie marginalității anumite trăsături și, subsecvent, le atribuie unor grupuri sociale sau
indivizi. Din acest punct de vedere, atribuirea simbolică de trăsături care creează un model al
marginalității este cea mai puternică și seducătoare. Am distins în continuare, de data aceasta
conceptual și empiric, între marginal și diverse alte etichete cu care este uneori confundat sau
cărora le este asimilat: outsider, deviant, transgresiv, arătând că, și în cazul utilizării teoretice a
acestor termeni, se privilegiază în acest tip de reprezentări o singură direcție de analiză a
fenomenului, cea a diferenței ireductibile pe care o încarnează aceste calificative. Ceea ce se
ignoră în modul în care sunt folosite aceste concepte este permanentul dialog dintre normativ și
deviant, dintre transgresiune și banalitate sau, sintetic spus, dialectica dintre principiul identității
și cel al diferenței. Deoarece, așa cum am arătat în primul capitol, marginalitatea conține în sfera
sa semantică dualitatea dintre diferență și identitate, ea poate reprezenta un concept mai util
pentru înțelegerea realității sociale. Această ambivalență, tradusă în simultaneitatea dintre ceea
ce este identic (id est „ca noi”, în interiorul grupului nostru) și ceea ce este diferit, este ignorată
în cazul reprezentărilor marginalității atribuite. Ea este, însă, constitutivă pentru direcția de
cercetare inițiată în anii 20 de Robert Ezra Park și colegii săi de la școala de Sociologie de la
Chicago și pentru elaborarea teoriei “omului marginal”, respectiv a marginalității.
II.1. Centru și granițe
Demersul din acest subcapitol subîntinde întregul capitol al doilea și încearcă să răspundă la
întrebarea dacă, datorită persistenței și popularității indiscutabile a reprezentărilor marginalității
atribuite, un grad de întemeiere (universală) a acestora. Pornind de la psihologia Gestalt și, dintr-
o altă perspectivă, de la studiile sociologice ale lui Emile Durkheim și Marcel Mauss despre
organizarea socială, completată cu teoria lui Edward Shils despre orientarea naturală a indivizilor
către un centru simbolic, am conchis că, în ceea ce privește relația dintre centru și margine, este
mai puțin important dacă societatea are realmente un centru sau dacă această afirmație are un
corespondent real, contează faptul că, prin limbaj și aparat cognitiv, membrii ei își imaginează că
are, se comportă ca și cum ar avea.
16
II.2. Corpul social
O altă direcție de studiu relevantă pentru semnificațiile sociale ale marginii provine din
interpretările societății aflate în descendența viziunii despre cultura populară propusă de Mihail
Bahtin. Se pot trasa, în această perspectivă, paralelisme între reprezentările asupra corpului și
cele asupra societății, între fiziologie și sociologie. Astfel, execrarea marginilor, considerarea lor
ca prezență nedorită a alterității ar corespunde modului de raportare la orificiile corpului.
Valorizarea recesivului, secundarului, marginalului se transformă, de multe ori, într-o
celebrare a transgresiunii, a încălcării normelor opresive, a identificării alterității cu alternativa
(superioară). În acest subcapitol am discutat raporturile semantice dintre “marginalitate” și
termeni afini, cu care este confundată uneori. Atât în cazul devianței, cât și a transgresiunii, se
discută, de multe ori, abstract, evidențiindu-se doar unghiul de refracție al acestor acte față de un
discurs dominant, normativ. Această viziune exclude, însă, dubla dimensiune în care trăiește
individul deviant sau cel angajat în acțiuni transgresive: el are (și se definește), volens-nolens,
raporturi atât cu universul normativ (din care face parte), cât și cu actele deviante sau
transgresive. Ceea ce obținem, completând acest tablou, este o permanentă angajare pe două
fronturi existențiale, o dublă determinare care presupune dialogul (nu neapărat confortabil) între
două surse de valori (potențiale). Marginalitatea, spre deosebire de transgresiune, de exemplu,
reprezintă un concept care, datorită ambivalenței sale constitutive, ne poate ajuta să vedem (și să
înțelegem) ambele dimensiuni ale acestor fenomene.
II.15. Limitele marginalității atribuite
Definirea marginalității prin atribuire a unui set coerent de trăsături privilegiază, după cum am
observat, coerența acestei imagini în detrimentul experienței pe care imaginea se presupune că o
descrie și susține. Dacă marginalitatea este definită structural, statistic, cantitativ, plecând de la
observații empirice, o dimensiune simbolică se atașează, de multe ori implicit, acestei imagini,
urmând modul de funcționare a stereotipurilor sociale (pozitive sau negative). Acest demers
unidimensional trebuie completat de modul în care indivizii care au o presupusă identitate
marginală se raportează la această experiență. Argumentul central pentru această
complementaritate necesară este, în termenii lui Richard Jenkins, acela că “identitatea nu este
niciodată unilaterală”1. Pentru ca o clasificare socială să aibă sens, ea se supune “dialecticii
1 Vezi Richard Jenkins, Social Identity, Routledge, Key Ideas Series, 2008, p. 46.
21
intern-extern a identificării”2, mai exact pentru ca o etichetă aplicată unui individ să aibă sens, ea
trebuie internalizată de către acel individ/grup.
II. 16. Identitate nominală vs. identitate virtuală. Marginalitate auto-atribuită
În completarea ideilor din subcapitolul anterior, conceptele de identitate nominală și identitate
virtuală propuse de Richard Jenkins ne ajută să înțelegem faptul că nu întotdeauna între o
reprezentare atribuită de un observator extern (identitate nominală) și reprezentarea de sine a
subiectului există o corespondență directă sau o suprapunere care să permită o identitate stabilă.
Modul în care se percepe un individ considerat marginal și modul în care îl privim noi,
atribuindu-i seturi de trăsături poate fi radical diferit. Această observație nu pledează pentru un
relativism lipsit de substanță. Individul marginal se confruntă, de regulă, cu un anumit discurs
despre marginalitate. Ceea ce sugerez este că, dacă vom compara semnificațiile acordate de
observator și modul în care sunt acestea internalizate (sau atribuite, la rândul lui) de către
individul marginal, nu vom obține o imagine în oglindă. Un proces interesant, în acest punct, este
cel al marginalității auto-atribuite care are loc în momentul în care un individ intră în contact cu
o reprezentare a marginalității și și-o asumă ca definitorie pentru propria identitate deoarece
această reprezentare are avantajul de a fi coerentă și unitară (și, după cum am văzut, în multe
cazuri este conotată simbolic pozitiv).
III. Marginalitate și ambivalență
Capitolul al treilea, ”Marginalitate și ambivalență”, are, în primul rând, o dimensiune
descriptivă (și restitutivă), refăcând istoricul primelor eforturi teoretice de a construi un sens
autonom conceptului de marginalitate, dincolo de conotațiile sale spațiale evidente. Am
menționat deja că aceste eforturi se concentrează în jurul nucleului de sociologi ai școlii de la
Chicago, aflate la începuturile sale. Studiul pivotal al lui Robert Ezra Park, “Human Migration
and the Marginal Man” (1928) corelează viziunea sociologică a lui Georg Simmel sau a lui C.H:
Cooley cu fenomenul migrației și al mobilității sociale, în general, construind marginalitatea sub
forma unui complex identitar pe care indivizii îl resimt în special în cazul schimbărilor
structurale ale societății. Extins și rafinat de studenții lui Park, E. Stonequist sau E. Hughes, acest
complex definește situația unui individ/grup care aparține sau aderă simultan la două
grupuri/coduri culturale/seturi de valori, fără a inclus sau integrat în niciunul dintre acestea.
Conștiința acestui individ reprezintă o sinteză nefinalizată, “o fuziune incompletă de orizonturi”.
2 Ibidem, p.40.
22
El este invalidat de grupul A de referință deoarece aspiră să devină (sau se consideră că este
deja) un membru al grupului B, însă nu este acceptat de grupul B deoarece provine din grupul A.
Același individ se definește, însă, și ca membru al grupului A și ca membru al grupului B.
Această formula identitară poate fi definită logic sub forma unei simultaneități de planuri care, în
mod curent, se află în raporturi de contradicție sau excludere reciprocă : și/și/nici/nici. Existența
acestor indivizi se desfășoară atât la marginea grupului din care provin, cât și, concomitent, la
marginea grupului secundar. Ei sunt obligați să se definească simultan din două perspective
opuse și concurente, deși contradicțiile dintre ele sunt construite extern. De aceea, se poate
discuta despre o marginalitate bifocală și, în același timp, negociată (sau care necesită imperios o
gestionare individuală). Experiența culturală paradigmatică a acestui tip de marginalitate este,
pentru Park, situația evreilor emancipați de la sfârșitul secolului al XIX-lea, însă același complex
este detectabil și în cazul altor fenomene culturale, de exemplu în migrația rural-urban.
Bifocalitatea, simultaneitatea condiției de a fi, simultan, insider și outsider și, deci, o identitate
excedentară care nu este validată de instanțe externe, suprapuneri și fuziuni improbabile de
coduri culturale sunt toate mărci ale marginalității. Am analizat sursele de inspirație și
principalele influențe ale acestei teorii. De asemenea, am urmărit reflectările, reelaborările,
dezvoltările și contestările acestei teorii din anii ’30 până în prezent. O să enumer aici doar
câteva dintre cele mai importante evoluții, deși trebuie spus în paranteză, acest curent de gândire
a fost departe de a ocupa prim-planul dezbaterilor teoretice, el cunoscând o ascensiune relativă
doar în ultimul deceniu. Sintetic, deci, tratarea marginalității în termenii propuși de Park și
Stonequist a permis următoarele descoperiri și evoluții: concentrarea pe reacțiile/răspunsurile
psihologice ale individului marginal, care merg, virtual, de la anxietate și complexe de
inferioritate la creativitate superioară, adaptabilitate și imunitate la dogmatism și ideologii
unidimensionale (datorită dublei apartenențe și accesului la mai multe perspective); sintetizarea
acestor răspunsuri posibile în mai multe categorii; descrierea apariției unor culturi marginale în
care complexul se permanentizează și devine o condiție normală, iar răspunsurile individului
marginal beneficiază de suport instituțional; desprinderea complexului marginalității de condiții
sociale sau economice particulare și tratarea lui în termenii unui complex ontologic și cultural cu
semnificații mai largi, de exemplu în studiile care vizează marginalitatea unor diverse profesii.
De departe, cea mai fertilă analiză pentru studiul de față este studiul lui Zygmunt Bauman,
Modernity and Ambivalence. Pentru sociologul de origine poloneză, generalizarea ambivalenței
este una dintre cele mai importante mărci ale modernizării. Deși Bauman nu utilizează explicit
conceptul de marginalitate (și nici nu pare a cunoaște tradiția sociologică americană a
conceptului), descrierea sa urmează aceeași traiectorie, identificând în emanciparea și, simultan,
refuzul includerii evreilor, principala experiență culturală a modernității. Existența marginală,
suspendarea între mai multe coduri/patternuri culturale la care individul aderă, dar care nu îl
23
validează niciodată integral, ambivalența acestei condiții sunt repere majore pentru modificarea
în profunzime a imaginarului social. Pentru Bauman, literatura (în primul rând cea a scriitorilor
evrei de la sfârșitul secolului al XIX-lea, apoi literatura modernistă în ansamblul ei) reprezintă
una dintre cele mai importante dimensiuni reflexive ale acestei experiențe, ceea ce explică rolul
jucat în literatura modernistă de ambiguitate, de sintezele paradoxale, de pregnanța temei
dezrădăcinării, de apariția identităților fluide, difuze, sau de preocuparea pentru efectele
suspendării unui singur regim de existență capabil să ofere semnificații globale. Am corelat
această interpretare sociologic-culturală cu observațiile din două studii majore pe tema
modernismului literar, cel al lui Marshall Berman, Everything Solid Melts into the Air și
antologia coordonată de Malcolm Bradbury și James McFarlane, Modernism. A Guide to
European Literature. 1890-1930, în special eseul lui James McFarlane, “The Mind of
Modernism”. Una dintre coordonatele majore ale transformării imaginarului literar, este în opinia
criticului britanic, o specie nouă de ambivalență, cu antecedențe în romanele lui Kafka, de
exemplu, prezentă în cele mai importante opere moderniste, de la Waste Land la Ulise și Spre
far. Ea rezonează cu evoluțiile teoretice din domeniile psihologiei (ambivalența freudiană,
enantiodromia jungiană) sau fizicii (de la Heisenberg la Einstein) și implică, analogic, o
juxtapunere curioasă a contrariilor, o pliere/suprapunere a unor concepte sau experiențe care erau
tratate ca fenomene disjunse sau chiar opuse. Formula pe care o descoperă criticul britanic,
“și/și;și/sau;nici/nici” seamănă, din mai multe puncte de vedere, cu experiența marginalității
teoretizate sociologic de Park și Stonequist. Această metaforă existențială, tradusă în apartenența
simultană la mai multe planuri, grupuri, coduri, fără a face parte sau a fi integrat organic din/în
niciunul, reunește mai multe domenii culturale ale epocii. Ceea ce se modifică, deci, la sfârșitul
secolului XIX – începutul secolului XX este, printre altele, “imaginarul social”3. Noua accepție a
marginalității se integrează în acest flux al schimbărilor de imaginar. În capitolul următor am
demonstrat că există o corespondență între modificările sociale, reformulările/ evoluțiile
imaginarului social și transformările imaginarului literar, alegând ca indicator modul în care se
modifică în perioada interbelică discursul despre marginalitate în acord cu importanța unei noi
experiențe sociale. În linia deschisă de Stonequist și reluată independent de Bauman, complexul
marginalității poate fi disociat de un context social particular și distilată sub forma unui compus
identitar specific, marcat de ambivalență, de dubla apartenență, invalidată în ambele sale
dimensiuni, de formula “și/și/nici/nici”. Voi urmări în capitolul următor ramificațiile acestei
evoluții și semnificațiile ei pentru imaginarul literar.
3 Definit, în termenii lui Charles Taylor, drept “felurile în care oamenii își imaginează existența socială, modul în care se potrivesc alături de ceilalți, cum decurg lucrurile între ei și egalii lor, așteptările care sunt de obicei satisfăcute și noțiunile și imaginile normative, mai adânci, care stau la baza acestor așteptări.” V. Charles Taylor, Modern Social Imaginaries, Duke University Press, Durham and London, 2004, p. 23.
24
III.1. O scurtă istorie a conceptului de „om marginal”. Surse și influențe
În acest subcapitol discut despre sursele și influențele teoretice care au stat la baza teoriei
despre “omul marginal”, propuse de Robert Ezra Park în articolul “Human Migration and the
Marginal Man” (1928), cele mai importante fiind eseul lui Georg Simmel despre “străin” sau cel
al lui W.E. DuBois despre fenomenul “dublei conștiințe” a indivizlor afro-americani, ambele
apărute în preajma anului 1900.
III.2. Elaborarea teoriei despre „omul marginal”. Marginalitate negociată/bi-focală
Cele mai importante trăsături ale teoriei “omului marginal” elaborate de Robert Ezra Park și
dezvoltate de studentul său, Everett Stonequist în volumul The Marginal Man: A Study in
Personality and Culture Conflict (1937) sunt: corelația dintre marginalitate și migrația
urbană/mobilitatea socială, respectiv interpenetrarea pașnică a culturilor; definirea complexului
marginalității ca o fuziune incompletă a două coduri culturale în conștiința unui individ;
ilustrarea unui caz paradigmatic al marginalității prin situația evreilor din Germania în momentul
emacipării din ghetou. Contribuția lui Stonequist constă, în primul rând, în clarificarea și
diversificarea analizelor și mai ales în desprinderea unei teorii marginalității care să funcționeze
fenomenologic. Astfel, observația că indivizii care nu se pot sau nu doresc refugia într-un grup
primar și întreține relații simbiotice cu grupul dominant se găsesc în situația de a fi în același
timp atașați de vechile coduri și valori și atrași de cele ale grupului dominant se poate extinde, de
la națiuni sau grupuri delimitate geographic sau cultural, la situații de marginalitate în interiorul
aceleiași culturi. În fine, Stonequist insistă că, dacă există o constelație de trăsături psihologice
ale omului marginal, acestea descriu un arc complet, de la inadaptare, criză de identitate,
dezorientare la o stimulare a creativității, o eliberare de presiunea unei singure tradiții. Desigur,
Nu orice individ plasat într-o situație marginală va resimți aceleași efecte și nici nu va răspunde
în același fel, variabilele fiind suficient de importante încât situațiile să fie explorate individual.
III.3. O scurtă aplicație a teoriei despre marginalitate. Tiparul rural-urban
Pentru a înțelege mai bine în ce mod marginalitatea poate fi endogenă, produsă în interiorul
aceluiași sistem cultural și, de asemenea, pentru a clarifica ce înțeleg prin marginalitate bi-focală,
am oferit un exemplu accesibil, tranziția specifică mobilității sociale ascensionale, de la spațiul
rural la cel urban. În acest caz, antagonismul rural-urban este înlocuit la nivel individual de
contiguitatea celor două modele culturale. Privindu-se prin ochii „orășeanului”, individul se
simte inferior, marginal, nereușind să se comporte „natural”. În același timp, se recunoaște în
aspirațiile acestuia și împărtășește, teoretic, cu el și alte trăsături (deoarece, mai ales în România
interbelică, majoritatea populației urbane avea un ascendent rural recent). Privindu-se prin ochii
25
celor „de acasă” este, din nou, plasat într-o ipostază marginală, fie că este văzut ca un element de
progres, fie ca un „trădător” al tradițiilor. Fie că le repudiază sau nu, individul este, cu siguranță,
atașat de aceste tradiții pentru că ele sunt mediul primar în care a fost socializat. De aici, dubla
apartenență și, simultan, integrarea ineficace în ambele grupuri. Mai mult, individul este forțat să
negocieze în permanență între mai multe identități posibile. Din punctul de vedere al dimensiuni
externe a identificării el trebuie să negocieze între ce înseamnă să fii țăran, prin ochii țăranului și,
simultan, prin ochii orășeanului, respectiv între ce înseamnă să fii orășean, din perspectiva
țăranului și, din nou, din cea a orășeanului. Raportat la dimensiunea internă a identificării, ce
înseamnă să fii țăran sau orășean, conform criteriilor, așteptărilor, experiențelor individuale.
III.4. Reacții, reelaborări, deschideri
În anii ’30 până imediat după al Doilea Război Mondial, teoria marginalității a beneficiat de
numeroase reacții și ecouri. Am indexat în acest subcapitol cele mai importante contribuții care
au extins și aprofundat ideile și intuițiile lui Park și Stonequist: eseul lui Alfred Schütz, The
Stranger: An Essay in Social Psychology, care dezvoltă fenomenologic ideile lui Georg Simmel
din eseul despre “străin”, articolul lui Milton M. Goldberg, „A Qualification of the Marginal
Man Theory” (1941) care propune termenul de “culturi marginale” pentru a desemna situația în
care marginalitatea se permanentizează sau durează mai multe generații, iar individul care se
naște în această cultură beneficiază de o integrare normală într-o cultură care îi oferă suport
identitar (la fel ca cea centrală sau dominantă); articolul lui Everett Hughes, Social Change and
Status Protest: An Essay on the Marginal Man” (1949), care nuanțează și deschide conceptul de
marginalitate pentru a include situații diverse, prezente în societatea americană contemporană lui
și articolul scris de Alan C. Kerkchoff și Thomas McCormick, “Marginal Status and Marginal
Personality” (1955) care decuplează relația de necesitate dintre marginalitatea socială și cea
psihologică, insistând asupra funcționării autonome ale celor două tipuri de marginalitate.
III.5. Critica teoriei marginalității în anii 50
În jurul anului 1950 apar și cele mai importante critici la adresa teoriei marginalității. Articolul
lui Arnold W. Green, “A Re-examination of Marginal Man Concept” (1949), respective cel al lui
David Golovensky, “The Marginal Man Concept: An Analysis and Critique”(1952). Dacă Green
acuză teoria de “circularitate” iremediabilă, ignorând, însă, caracterul dialectic al identificării
sociale, Golovensky se concentrează asupra pluralității autentice a societății americane care nu ar
permite identificarea perfectă cu o singură tradiție și ar încuraja astfel adaptabilitatea,
creativitatea individului, bricolajul identitar. Această critică se îndreaptă, însă, împotriva unei
26
interpretări a teoriei marginalității deoarece atât Park, cât și Stonequist au sugerat că fluiditatea
identității, atașamentele multiple sunt condiții particulare ale manifestării complexului
marginalității, iar adaptabilitatea reprezintă un răspuns cât se poate de legitim. Pentru a
demonstra că argumentul lui Golovensky nu este cu totul corect, putem oferi exemplul
inadaptării marginale a elevilor în școlile americane contemporane (sindromul “freaks and
geeks”) pentru a arăta în ce mod o aparentă libertate a opțiunilor se conjugă cu rigidizarea
Premisa lucrării de față este aceea că noțiunea de marginalitate merită reintrodusă în circuitul critic contemporan deoarece ilustrează un complex identitar autonom. Utilizată frecvent ca o etichetă opacă, având un sens vag și general, conceptul de marginalitate are o bogată tradiție în secolul XX. Confundându-se aproape cu originile sociologiei în spațiul academic american, marginalitatea este un concept corelat cu mobilitatea socială și înrudit cu ambivalența, intermediaritatea și liminalitatea. Focalizând particularitățile conceptului, de multe ori ignorate, obținem o perspectivă inedită asupra realității sociale: punerea în evidență a unui complex caracterizat prin identitate multiplă, excedentară, dublă determinare, bifocalitate. Marginalitatea presupune o fuziune de orizonturi, o interacțiune permanentă între principiul identificării și cel al diferențierii. Propus ca atare, conceptul are relevanță profundă pentru imaginarul literar modernist. Descriind o experiență ambivalentă, incertă, el devine un instrument analitic important pentru încercarea de a reprezenta și înțelege schimbările sociale și de sensibilitate ale perioadei moderne. Alegând toposul marginalității ca un indicator al acestor modificări, se poate observa mai ușor tranziția de la perspectivă disjunctivă, antitetică, asupra marginalității (și societății, în ansamblul ei), prezentă în literatura și ideologia romantică sau realistă de secol XIX la o perspectivă inclusivă, a fuziunilor și suprapunerilor, juxtapunerii codurilor culturale, specifică literaturii moderniste. Teza pe care o susțin în lucrarea de față este aceea că, identificând în marginalitate una dintre transformările-cheie ale imaginarului social și literar ale începutului de secol XX, se poate relansa discuția despre semnificațiile modernismului prozei românești.
ABSTRACT
This paper starts from the premise that the notion of marginality should be reintegrated in the contemporary critical circuit because it illustrates an autonomous identity complex. Used frequently as an indefinite label denoting something vague and general, the concept of marginality has an important tradition, even if overlooked today, in the 20th century. Marginality is often perceived as almost overlapping with the origins of American sociology, being linked to social mobility and closely related to ambivalence, in-betweenness and liminality. By focusing on the distinctive features of marginality, we can achieve a unique perspective on social reality and thus draw attention to an identity compound characterised by multiple superfluous identities, double determination and bifocalism. Marginality implies a fusion of horizons and a permanent interaction between the principle of similarity and that of differentiation. As such, the concept is highly relevant to the literary imaginary of Modernism. Since it describes an ambivalent and vague experience, the concept becomes a significant analytical tool in attempting to express and understand the social changes and the changes in sensibility in the modern era. If we regard the topos of marginality as an indicator of these changes, the transition from a disjunctive, antithetic perspective over marginality (and society as a whole) represented in 19th century Romantic or Realist literature and ideology to an inclusive perspective of fusions, overlaps and parataxis of cultural codes, which are characteristic to Modernist literature, becomes more evident. Therefore, the thesis I defend in this paper is that by identifying within the concept of marginality one of the key transformations of early twentieth century social and literary imaginary, the debate on the meanings of Romanian modernist fiction can be reopened.
54
Curriculum Vitae INFORMAȚII PERSONALE Nume: Țăranu
Prenume: Dan Marius Data nașterii: 9.05.1981 Adresa: Piața Teatrului 2, ap.7, Brașov Telefon: +40735158013 E-mail: [email protected]
EDUCAȚIE ȘI FORMARE 2012, martie-iunie Stagiu de cercetare, Universitatea Tartu, Estonia 2010-2013 Doctorand cu frecvență, domeniul Filologie, Universitatea Transilvania, Brașov 2004-2009 Masterat în “Literatură și comunicare”, Universitatea “Transilvania”, Brașov 1999-2004 Facultatea de Litere, Universitatea „Transilvania”, Brașov, licențiat în limba și literatura română- limba și literatura engleză 1995-1999 Liceul Teoretic “Unirea”, secția filologie ACTIVITATE PROFESIONALĂ 2009- prezent profesor de limba și literatura română, Liceul Teoretic “Zajzoni Rab Istvan”, Săcele 2008-2009 Editor, responsabil PR, Magister Business Club 2007-2009 Colaborator Media Pro Pictures 2006-2007 Profesor limba și literatura română, Liceul Teoretic “Johannes Honterus”, Brașov 2004-2006 Profesor de limba și literatura română, Liceul Teoretic de Informatică “Grigore Moisil”, Brașov 2002-2004 Administrator firmă de distribuție cărți, Trismegist S.R.L. ACTIVITATE DE CERCETARE Articole publicate “A.E. Baconsky – Subversiunea şi narcisismul suprapus”, în revista Transilvania, nr. 3-4/2011, pp. 25 -34 și în volumul colectiv Legitimarea literaturii în secolul XX European. Studii asupra discursurilor şi strategiilor culturale, pp.324-343, Editura Universităţii Transilvania, 2010. “Eugen Negrici and the Relevance of a Hermeneutical Model” în The Bulletin of the Transilvania University of Braşov, Vol. 4 (53) No.1 – 2011, pp. 151-157 și în volumul colectiv Bodiu, Andrei (coord.) – Literatura română contemporană. Eugen Negrici și Cornel Ungureanu, Editura Universităţii Transilvania, Brașov, 2011. “Singuri, dar cu fantezie” (cronică), în revista Corpul T, nr. 1 / 2010 “I am God and God is gore” (cronică), în revista Corpul T, nr. 1 / 2010 “Şi biografismul poate fi plictisitor” (cronică), în revista Corpul T, nr. 2 / 2011 “Avem un Fleisz, ce facem cu el?” (cronică), în revista Corpul T, nr. 2/ 2011 “După un timp, apăsarea e un stimul mort” (cronică), în revista Corpul T, nr. 3/2011 “To Flush / Royal Flush” (cronică), în revista Corpul T, nr.3/2011 “Triumful părții” (cronică), în revista Corpul T, nr.4/2011 “Trupul fumegând” (cronică), în revista Corpul T, nr. 4/2011
55
“Suprarealism casnic, versiunea meta” (cronică), în revista Corpul T, nr.5/2012 “…and then there is Cârciova” (cronică), în revista Corpul T, nr.5/2012 “UM 0000” (cronică), în revista Corpul T, nr.6/2012 “Ultrasul visător”, în revista Corpul T, nr.8/2012 “Despre micile confuzii neproductive ale scrierii creatoare”, în revista Steaua, nr.5/2012. Articole în curs de apariție “Mihail Sebastian și ambivalența probabilă” în revista Transilvania The Avatars of the marginal man în Analele științifice ale Universității Ovidius din Constanța. Seria Filologie Prezență la conferințe Colocviul Național de Literatură Contemporană. Eugen Negrici și Cornel Ungureanu, Brașov, 2011 Conferința Asociației de Literatură Generală și Comparată din România, Constanța, 2012 The Politics of Memory, University of Zadar, Croația, 2012 Activitate publicistică Articole în revistele Vatra, Astra, Transilvania, Observator Cultural, Steaua, Corpul T. Autor al romanului Al patrulea element, Editura Polirom, Iași, 2004 Prezență în volumele colective: Boghici, Cezar; Dinu Gabriela; Șindrilaru Florin (ed.) - Poezia românească. Antologie de texte comentate și aprecieri critice, Editura Paralela 45, Pitești, 2006; Andrei Bodiu (ed.) - Literatura română contemporană: Eugen Negrici şi Cornel Ungureanu, Editura Universității “Transilvania”, Brașov, 2011;
56
Curriculum Vitae PERSONAL INFORMATION
Surname: Țăranu First Name: Dan Marius Date of birth: 9.05.1981 Address: Piața Teatrului 2, ap.7, Brașov Telefon: +40735158013 E-mail: [email protected]
EDUCATION AND TRAINING 2012, martie-iunie Research internship, University of Tartu, Estonia 2010-2013 PhD researcher, Transilvania University, Brașov, Romania 2004-2009 Master’s degree in “Literature and communication”, “Transilvania” University, Brașov, Romania 1999-2004 BA in Romanian and English languages and literature, “Transilvania” University, Brașov 1995-1999 „Unirea” High School, Brașov WORK EXPERIENCE 2009-2013 Romanian literature and language teacher, “Zajzoni Rab Istvan” High school, Săcele 2008-2009 Editor, Magister Business Club 2007-2009 External consultant, Media Pro Pictures 2006-2007 Romanian literature and language teacher, “Johannes Honterus” High school, Brașov 2004-2006 Romanian literature and language teacher, “Grigore Moisil”, Brașov 2002-2004 Administrator firmă de distribuție cărți, Trismegist S.R.L. RESEARCH ACTIVITY Articles “A.E. Baconsky – Subversiunea şi narcisismul suprapus”, in Transilvania, nr. 3-4/2011, pp. 25 -34; Legitimarea literaturii în secolul XX European. Studii asupra discursurilor şi strategiilor culturale, pp.324-343, Editura Universităţii Transilvania, 2010. “Eugen Negrici and the Relevance of a Hermeneutical Model” in The Bulletin of the Transilvania University of Braşov, Vol. 4 (53) No.1 – 2011, pp. 151-157; Bodiu, Andrei (ed.), Literatura română contemporană. Eugen Negrici și Cornel Ungureanu, Editura Universităţii Transilvania, Brașov, 2011. “Singuri, dar cu fantezie” (book review), Corpul T, nr. 1 / 2010 “I am God and God is gore” (book review), Corpul T, nr. 1 / 2010 “Şi biografismul poate fi plictisitor” (book review), Corpul T, nr. 2 / 2011 “Avem un Fleisz, ce facem cu el?” (book review), Corpul T, nr. 2/ 2011 “După un timp, apăsarea e un stimul mort” (book review), Corpul T, nr. 3/2011 “To Flush / Royal Flush” (book review), Corpul T, nr.3/2011 “Triumful părții” (book review), Corpul T, nr.4/2011 “Trupul fumegând” (book review), Corpul T, nr. 4/2011
57
“Suprarealism casnic, versiunea meta” (book review), Corpul T, nr.5/2012 “…and then there is Cârciova” (book review), Corpul T, nr.5/2012 “UM 0000” (book review), Corpul T, nr.6/2012 “Ultrasul visător”, Corpul T, nr.8/2012 “Despre micile confuzii neproductive ale scrierii creatoare”, Steaua, nr.5/2012. Forthcoming articles “Mihail Sebastian și ambivalența probabilă”, Transilvania. “The Avatars of the marginal man”, Analele științifice ale Universității Ovidius din Constanța. Seria Filologie. Conferences “The National Colloquium of Contemporary Literature. Eugen Negrici și Cornel Ungureanu”, Brașov, 2011 “The Romanian Comparative and General Literature Association” Conference, Constanța, 2012 The Politics of Memory, University of Zadar, Croația, 2012 Publications Literary reviews and essays in Vatra, Astra, Transilvania, Steaua, and Observator Cultural magazines. Contributions in the collective volume: Boghici, Cezar; Dinu Gabriela; Șindrilaru Florin (ed.) - Poezia românească. Antologie de texte comentate și aprecieri critice, Editura Paralela 45, Pitești, 2006 Auhor of the novel Al patrulea element, Editura Polirom, Iași, 2004