1 UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA FACULTATEA DE ȘTIINȚE SOCIALE ȘCOALA DOCTORALĂ REZUMAT TEZĂ DE DOCTORAT Conducător Ştiinţific, Prof. Univ. Dr. Adrian GORUN Doctorand, Drd. Mihai-Alexandru CATRINA CRAIOVA 2019
1
UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA
FACULTATEA DE ȘTIINȚE SOCIALE
ȘCOALA DOCTORALĂ
REZUMAT TEZĂ DE DOCTORAT
Conducător Ştiinţific,
Prof. Univ. Dr. Adrian GORUN
Doctorand,
Drd. Mihai-Alexandru CATRINA
CRAIOVA
2019
2
UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA
FACULTATEA DE ȘTIINȚE SOCIALE
ȘCOALA DOCTORALĂ
GESTIONAREA SITUAȚIILOR DE CRIZĂ ÎN MEDIUL
PENITENCIAR
Conducător Ştiinţific,
Prof. Univ. Dr. Adrian GORUN
Doctorand,
Drd. Mihai-Alexandru CATRINA
CRAIOVA
2019
3
4
CUPRINS
INTRODUCERE……………………………………………………………………………………………………...6
Capitolul 1. Sistemul penitenciar din România……………………………………………………………………15
1.1 Istoricul sistemului penitenciar românesc………………………………………………….…………………….17
1.2 Organizarea sistemului penitenciar din România………………………………………………………………..23
1.3 Mediul penitenciar: aspecte comparative………………………………………………………………………...26
Capitolul 2. Mediul de detenție……………………………………………………………………………………..31
2.1 Conceptualizări…………………………………………………………………………………………………...31
2.2 Probleme și deficiențe întâmpinate de către deținuți …………………………………………………………….36
2.3 Metode și tehnici de soluționare a problemelor din mediul penitenciar…………………………………………85
2.3.1 Evaluări ale situațiilor generatoare de conflicte……………………………………………………………….87
2.3.2 Importanța informațiilor în gestionarea și contracararea situațiilor de criză………………………………...91
2.3.3 Cauzele apariției situațiilor conflictuale în unitățile penitenciare……………………………………………..96
2.3.4 Prevenirea evenimentelor negative……………………………………………………………………………..99
Capitolul 3. Locuri şi momente vulnerabile în activităţile cu persoanele private de libertate……………….101
3.1 Locuri vulnerabile în activităţile cu deținuții………………………………………………..………………….103
3.1.1 Momente vulnerabile ce pot să apară pe timpul desfăşurării activităţilor cu deținuți………………………105
3.1.2 Măsurile întreprinse în vederea gestionării și contracarării vulnerabilităţilor……………………………..107
3.2 Gestionarea incidentelor referitoare la crizele determinate de luările de ostatici în unitățile penitenciare….113
3.2.1 Factorii principali care generează luările de ostatici………………………………………………………..115
3.2.2 Modalități prin care se gestionează incidentul critic. Metode și tehnici care pot fi adoptate de ostatici…...117
3.3 Evadarea înțeleasă ca aspirația socială din subconștientul tuturor deținuților……………………………….124
3.3.1 Premisele care stau la baza acțiunii de evadare a deținuților………………………………………………..126
3.3.2 Modul în care deținuții elaborează și execută planul de evadare propriu-zisă……………………………...130
3.3.3 Metode și tehnici specifice utilizate în prevenirea acțiunii de evadare………………………………………134
3.3.4 Operațiunea de urmărire și capturare a evadaților. Colaborarea cu celelalte structuri din domeniul siguranței
și ordinii publice…………………………………………………………………………………………………….138
5
Capitolul 4. Radicalizarea in mediul penitenciar………………………………………………………………..142
4.1 Definirea conceptelor…………………………………………………………………………………………...147
4.2 Terorismul în mediul penitenciar……………………………………………………………………………….149
4.3 Metode de recrutare a deținuților………………………………………………………………………………152
4.4 Mijloace și surse ale radicalizării din mediul penitenciar……………………………………………………..157
4.5 Amenințările și procesul de radicalizare……………………………………………………………………….159
4.6 Activități desfășurate de către radicalizații extremiști în penitenciare………………………………………...163
4.7 Impactul radicalizării din mediul penitenciar asupra societății românești……………………………………169
4.8 Consecințe………………………………………………………………………………………………………173
Capitolul 5. Studiu de caz: Diferențe între raporturile sociale și comportamentele deținuților din
penitenciarele Giurgiu și Târgu-Jiu……………………………………………………………………………...176
Capitolul 6. Traume psihosociale și dezumanizarea lucrătorilor de penitenciare…………………………….189
6.1 Impasibilitatea funcționarilor în fața unor probleme sociale, psihologice, medicale și familiale extrem de
grave………………………………………………………………………………………………………………...192
6.2 Influențe comportamentale, preluarea carențelor delincvente și a deprinderilor infracționale……………..…196
6.3 Incidente marcante din punct de vedere psihosocial care afectează la nivel mental și emoțional lucrătorii de
penitenciare…………………………………………………………………………………………………………198
6.4 Sinuciderile în rândul funcționarilor publici cu statut special de penitenciare………………………………...210
CONCLUZII............................................................................................................................................................222
BIBLIOGRAFIE.....................................................................................................................................................230
ANEXE.....................................................................................................................................................................243
6
INTRODUCERE
Lucrarea de faţă îşi propune să prezinte principalele aspecte teoretice şi practice în
legătură cu acțiunile întreprinse de către personalul aflat la conducerea unităților penitenciare
privind gestionarea și contracararea situațiilor de criză din mediul carceral.
Conţinutul lucrării prezintă o analiză generală a activităților întreprinse în mediul
penitenciar, respectiv a impactului pe care acestea îl au pentru persoanele condamnate. Astfel,
am încercat să realizez o teoretizare a conceptelor specifice instituțiilor corecționale în care își
ispășesc pedeapsa persoanele condamnate. De asemenea, am încercat să evidențiez tipologiile
acestora și metodele prin care se încearcă implementarea unor strategii specifice cu scopul de a
ajuta deținuții să se adapteze mai ușor la particularitățile vieții carcerale.
Am ales această temă deoarece o consider una de actualitate, domeniul penitenciar fiind
privit cu reticență când vine vorba de o înțelegere exactă a fenomenologiei penitenciare.
Problema protestelor care cu ușurință pot deveni revolte, concretizate ulterior în luări de ostatici
a devenit vizibilă și în țara noastră în luna iulie 2016. Valul protestelor început la unul din
penitenciarele din România s-a extins cu ușurință la alte 20 de penitenciare. O caracteristică
specifică acestui gen de acțiuni o reprezintă faptul că persoanele încarcerate în aceste unități sunt
extrem de solidare. Deţinuţii au intrat în refuz colectiv de hrană, au rupt plasele de sârmă de la
ferestrele celulelor, au dat foc saltelelor și altor materiale textile. Nu în ultimul rând aceștia au
reușit să escaladeze diferite clădiri din incinta penitenciarelor și au agresat cadre. Conducerea
profesională a cerut ajutorul trupelor speciale de la Jandarmerie pentru ca situația să nu
degenereze.
Prin urmare toate aceste acte de rezistență care foarte abrupt pot genera revolte / luări de
ostatici precum și radicalizarea din mediul penitenciar sunt probleme care, cu ușurință pot pune
în pericol siguranța cetățenilor și securitatea națională.
Având în vedere că îmi desfășor activitatea într-un penitenciar, consider acest lucru un
factor favorabil în demersul meu științific prin prisma faptului că îmi facilitează aplicarea
7
diferitelor metode și tehnici de cercetare asupra populației care urmează a fi investigate, adică
populația penitenciară. Prin urmare, printre metodele pe care le-am utilizat se regăsesc studiul
de caz, observația și analiza documentelor sociale, întrebuințând în același timp și tehnici de
cercetare: ancheta sociologică - interviul și chestionarul.
Ancheta sociologică reprezintă o tehnică de cercetare specifică sociologiei iar printre
procedeele pe care le voi folosi se regăsesc chestionarul sociologic și interviul. Scopul vizat
este acela de a înțelege realitățile factuale din mediul penitenciar precum și cunoașterea
opiniilor și atitudinilor deținuților în raport cu diferite probleme cu care se confruntă (condiţiile
de cazare, hrană şi asistenţa medicală necorespunzătoare; nerespectarea drepturilor, abuzuri
frecvente, rigiditatea exagerată în aplicarea regulilor; management defectuos și alte cauze care
ţin de cadrul legislativ), probleme care conduc la apariția situațiilor de criză: evadări, luări de
ostatici, radicalizări (terorism) etc. Pe baza cunoașterii acestor două elemente, ancheta
sociologică poate previziona asupra comportamentului viitor al grupului menționat anterior.
Dezvoltând cele afirmate mai sus, putem susține că nu există o definiție unanim acceptată
a chestionarul ca instrument și tehnică de cercetare în științele socio-umane. Referitor la
chestionarele de cercetare P. Pichot în lucrarea Les Tests mentaux susținea: „Chestionarele sunt
teste compuse dintr-un număr mai mare sau mai mic de întrebări prezentate în scris subiecţilor şi
se referă la opiniile, preferinţele, sentimentele, interesele şi comportamentele lor în circumstanţe
precise“. Sociologul român, Septimiu Chelcea apreciază chestionarul de cercetare ca fiind o
tehnică și implicit un instrument de investigare compus din întrebări scrise, iar uneori din
imagini grafice, ordonate într-o anumită serie logică, care generează răspunsuri specifice.
Principalul criteriu după care se ordonează întrebările îl reprezintă factorul temporal; subiecții
răspunzând cronologic despre fapte / evenimente din trecut, prezent și / sau care vor urma să se
întâmple. De asemenea, întrebările pot fi organizate și în funcție de gradul de importanță,
primordiale fiind cele concrete, iar în plan secund clasându-se cele abstracte sau interpretabile.
Nu este exclus faptul ca ancheta să se deruleze și într-o manieră psihologică, mai ales în
cazul în care cei chestionați nu au o experiență de viață suficientă sau prezintă anumite carențe
educaționale, sociale, comportamentale, etc. Un exemplu în acest sens fiind chiar subiecții
acestei teze, mai exact deținuții din Penitenciarul Târgu-Jiu.
8
În ceea ce privește înțelegerea noțiunii sociologice a interviului, conform Metodologiei
cercetării sociologice a profesorului universitar Septimiu Chelcea, conceptul reprezintă o tehnică
de obținere (prin întrebări și răspunsuri) a unor informații de la anumite persoane, scopul
principal constând în creionarea tabloului și înțelegerea contextului fenomenului sociouman
studiat.
Michel Quinn Patton afirma în 1980, că elementul de bază al interviurilor calitative,
rezidă în capacitatea celui intervievat de a oferi răspunsuri neîngrădite, conforme propriilor
convingeri. Celui care aplică interviul, îi este interzis să ofere sau să sugereze răspunsuri, pentru
autenticitatea cercetării fiind necesare cuvintele nealterate ale intervievaților.
Margaret Stacey susținea în 1970, că în momentul în care trebuie studiate anumite
comportamente care pun în dificultate cercetătorul din cauza faptului că se derulează în spații
speciale, greu accesibile (în cazul acesta penitenciarul), cea mai bună soluție de a intra în contact
cu gândurile, trăirile, sentimentele și experiențele de viață ale persoanelor izolate, o constituie
utilizarea interviului.
De asemenea voi încerca să folosesc și metoda observației sociologice. Aceasta
presupune contactul nemijlocit în realitatea investigată prin perceperea sistematică a atitudinilor,
comportamentelor și interacțiunilor actorilor sociali (în situația prezentă deținuții), în momentul
manifestării lor în diferite contexte. Prin natura serviciului pot să folosesc drept procedură
observația participativă care necesită prezența activă a cercetătorului în grupul studiat, cu sau
fără a-i anunța pe membrii grupului în privința intențiilor sale de cercetare.
Există anumite cutume și reguli nescrise ale deținuților, care poate niciodată nu vor fi
abordate / expuse de către aceștia în contact cu alte categorii sociale. Doar prezența în mijlocul
lor și intuirea anumitor comportamente pot explica variatele fenomene psihosociale care au loc
în spatele gratiilor și a ușilor închise.
Nu în ultimul rând voi utiliza în demersul meu ca metodă analiza documentelor sociale.
Acest tip de metodă îmi permite să investighez atât prezentul cât și procesele și fenomenele
trecute, realizând în același timp proiecții asupra evoluției factorilor proveniți din mediul
penitenciar care pun în pericol siguranța publică și securitatea națională. Printre documentele
sociale de care voi uzita se regăsesc atât documente publice (emisiuni TV, radio, cărți, reportaje,
9
articole din ziar, din reviste, filme documentare și artistice, etc.) cât și înscrisuri oficiale: dosare
de penitenciar, activități cultural-educative, evaluări psihologice, mandate de executare a
pedepselor, rechizitorii etc.1
Am ales pentru cercetarea mea ca și studiu de caz tema ”Diferențe între raporturile
sociale și comportamentele deținuților din Penitenciarele Giurgiu și Târgu-Jiu” deoarece am avut
posibilitatea de a lucra în două închisori diferite din numeroase puncte de vedere: relații sociale
dezvoltate într-un mediu restricționat, amplasament / circumstanțe geografice, categorii speciale
de persoane încarcerate, mentalități infracționale variate, tipologii distincte de funcționari publici
cu statut special de penitenciare și altele.
Munca într-un penitenciar presupune foarte multe riscuri și presiuni psihice venite atât
din partea deținuților cât uneori și din partea cadrelor. Prin urmare, un lucrător de penitenciare
trebuie să fie o persoană foarte bine pregătită din toate punctele de vedere: fizic, psihic,
emoțional, iar de asemenea, este imperios ca acesta să prezinte calități morale viguroase.
De precizat faptul că și apăsarea / încordarea mentală indusă de mediul din penitenciar
(un mediu artificial, controlat) este mult mai vizibilă într-un penitenciar de maximă siguranță
cum este Penitenciarul Giurgiu decât într-un penitenciar mai ”relaxat”, cum este catalogat
neprotocolar Penitenciarul Târgu-Jiu. Într-un climat extrem de încărcat din punct de vedere
psiho-emoțional, atât deținuții cât și cadrele sunt afectați la nivel senzitiv, moment în care se
creează tensiuni socio-profesionale și stări de irascibilitate.
Sunt convins că foarte multe persoane se gândesc la penitenciar ca la un spațiu, o locație
în care sunt închiși infractorii pentru ilegalitățile săvârșite, însă, într-un penitenciar funcționează
de altfel și o mică ”comunitate” de angajați în slujba legii, despre care se poate afirma că timp de
cel puțin 8 ore pe zi, este ruptă de realitate, de lumea din afara zidurilor înalte și a ușilor de fier.
Lucrătorii de penitenciar își derulează efectiv activitățile în spații îngrădite (birouri, secții de
deținere, etc.) ajungând în anumite momente să se identifice în mod recreativ, umoristic cu
deținuții de care răspund și pe care îi custodiază.
1 Dumitru Otovescu, Sociologie generală, Craiova, Editura Beladi, 2004; ediția a V-a, 2009, p. 482
10
În acest sens, primul capitol conturează o prezentare generală a sistemului penitenciar
din România, atenția fiind concentrată pe istoricul acestuia, precum și pe organizarea / structura
după care aparatul central și unitățile subordonate funcționează. De asemenea, sunt tratate și
aspecte comparative ale acestui mediu carceral în raport cu celelalte sisteme din Europa și din
lume.
Capitolul II analizează și definește termenii ”cheie” în jurul cărora gravitează această
cercetare, dat fiind faptul că mediul penitenciar este un subiect nu foarte teoretizat și dezvoltat
din punct de vedere conceptual. Tot în acest capitol sunt abordate caracteristicile universului
carceral, consecințele psiho-sociale ale privării de libertate asupra individului, precum și
dificultățile și neajunsurile cu care se confruntă deținuții în spatele gratiilor, și modul în care
viața socială a acestora este afectată. Experiența directă în acest domeniu poate confirma
autenticitatea acestor probleme, iar autorului tezei în soluționarea deficiențelor înregistrate în
rândul persoanelor condamnate poate susține, subiectiv, faptul că din punct de vedere social și
moral această categorie de persoane este cea mai afectată din țara noastră.
Tot în acest capitol am decis să utilizez ancheta sociologică concretizată prin aplicarea
unui chestionar mai multor deținuți încarcerați în Penitenciarul Târgu-Jiu. Rezultatele
înregistrate au fost interpretate cu scopul de a înțelege și cunoaște cauzele care au condus la
săvârșirea infracțiunii, precum și observarea gradului de transformare / modificare a raporturilor
sociale în noul mediu de coabitare.
În capitolul al III-lea realizez o prezentare generală a locurilor vulnerabile în activităţile
cu persoanele private de libertate, prezentând în același timp și momentele critice care pot să
apară pe timpul desfăşurării misiunilor cu persoane private de libertate. Am precizat și ce măsuri
trebuie întreprinse pentru prevenirea evenimentelor negative din partea deținuților.
Subcapitolul intitulat ”Gestionarea incidentelor referitoare la crizele determinate de
luările de ostatici în unitățile penitenciare”, explică acțiunea propriu-zisă de luare de ostatici în
mediul penitenciar, sunt abordate cauzele care îi determină pe deținuți să recurgă la o astfel de
acțiune, iar pe final am prezentat metodele și tehnicile de gestionare a situației menționate
anterior.
11
Nu în ultimul rând am detaliat și contextul referitor la evadarea persoanelor condamnate
din locurile de deţinere. Am prezentat în acest capitol mobilurile şi circumstanţele care conduc la
apariţia intenţiei de evadare, cauzele şi împrejurările care favorizează producerea evadărilor,
precum și metodele şi procedeele folosite pentru săvârşirea infracţiunii de evadare;
De altfel, am menționat și demersurile specifice utilizate în operaţiunea de urmărire şi
prindere a deținuților care au evadat (cercetare, blocare a zonei etc.) precum și modul de acţiune
a personalului privind urmărirea şi capturarea delincvenților evadați din locurile de deţinere din
subordinea Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor. De precizat, faptul că este esențial pentru
unitățile penitenciare să coopereze cu organele abilitate ale Ministerului Afacerilor Interne
(Poliţia, Jandarmeria) şi alte structuri de ordine publică şi siguranţă naţională pentru capturarea
infractorilor evadaţi.
Capitolul IV descrie procesul radicalizării desfășurat în mediul penitenciar. Deși în
România acest fenomen nu este unul la fel de evident ca în alte țări din Europa de Vest și Statele
Unite ale Americii, trebuie reținut că oricând securitatea națională și chiar securitatea mondială,
poate fi afectată dacă nu sunt întreprinse măsurile necesare în vederea îngrădirii și izolării
efectelor negative ale ideologiilor și convingerilor extremiste.
Nu vrem să fim o țară adnotată pe harta atentatelor teroriste și trebuie să mobilizăm toate
forțele și eforturile pentru ca lucrurile să rămână în continuare imperturbabile. Momentan
România nu este pregătită să facă față unui atac terorist, așa că fiecare structură din sistemul
național de apărare trebuie să fie extrem de bine pregătită, iar activitatea acesteia este obligatoriu
să fie îndreptată spre prevenirea unei astfel de tragedii.
Esența acestei lucrări o reprezintă capitolul V, respectiv studiul de caz aferent:
”Diferențe între raporturile sociale și comportamentele deținuților din penitenciarele Giurgiu și
Târgu-Jiu”. Consider acest capitol o reală contribuție în domeniul sociologiei, având în vedere
faptul că domeniul carceral este unul extrem de dificil de pătruns, atât din punct de vedere fizic
cât și din punct de vedere al cercetării științifice. Există anumite bariere comunicaționale între
deținut și specialist care doar după o anumită perioadă specifică de timp pot fi depășite sau dacă
cercetătorul are un ascendent asupra persoanei condamnate.
12
Din cauza regulilor stricte care nu trebuie neglijate și încălcate într-un penitenciar, nici
deținutul nici sociologul nu au îndeajuns timp la dispoziție ca să discute toate aspectele de interes
psihosocial. Mai mult, reticența pe care o dezvoltă unul față de celălalt îngreunează ancheta
socială, doar în anumite momente ”cheie” deținutul oferind detalii valoroase.
În final, capitolul VI prezintă traumele psihosociale cu care se confruntă polițiștii de
penitenciare și dezumanizarea treptată a acestora în urma complicațiilor întâlnite pe tot parcursul
carierei, odată cu executarea atribuțiunilor de serviciu într-un mediu atipic.
De asemenea, tot în acest capitol se va detalia modul în care angajații penitenciarului sunt
influențați comportamental de către deținuți, și maniera în care aceștia preiau carențele
delincvente și deprinderile infracționale de la cei pe care îi custodiază.
A fost dezbătut și subiectul sinuciderii lucrătorilor de penitenciare, precum și soluțiile
necesare de a preîntâmpina aceste situații, respectiv măsurile întreprinse de a diminua impactul
dezastruos pe care îl poate avea un asemenea act suicidal.
Capitolul se va încheia cu aplicarea a două interviuri sociologice unor ofițeri din
penitenciarul Târgu-Jiu, interviuri în care putem studia direct amprentele psihosociale
impregnate de sistemul penitenciar lucrătorilor din acest domeniu. Aceste interviuri vor fi
analizate din punct de vedere sociologic, reprezentând contribuția personală în zona de expertiză
a cercetării sociologice privind relațiile sociale dezvoltate într-un mediu foarte greu accesibil,
aproape inabordabil cum este penitenciarul.
Însă cea mai importantă parte a dezvoltării unei comunități precum și a siguranței
cetățenilor o reprezintă dezvoltarea socială a acestora. Din aceste considerente în finalul acestei
lucrări am dezvoltat și am argumentat indispensabilitatea educației în domeniul penitenciar,
aceasta fiind cea care stă la baza prevenției infracționalității din rândul cetățenilor unui stat.
Unitățile de învățământ ar trebui să fie principalele instituții care luptă în vederea prevenirii și
reducerii fenomenului infracțional. Majoritatea comportamentelor deviante se datorează unor
deficiențe regăsite în consolidarea procesului educațional.
Devianța socială poate fi controlată prin atât prin metode formale (legi, pedepse
legislative) cât și prin metode informale (promovarea unor valori sociale, sancțiuni, recompense,
13
critici, ridiculizări, etc.) Astfel, este important ca tinerii să învețe din metodele informale cum să-
și construiască viitorul, decât să sufere consecințele unor pedepse legislative care nu de puține
ori accentuează fenomenul infracționalității și al recidivei. Dacă într-un stat instituțiile
educaționale își îndeplinesc cu stăruință atribuțiile, atunci și obiectivele lor sunt îndreptate către
scopuri societale; prin urmare, generațiile tinere vor deveni membrii productivi ai comunității,
promovând în acest mod o dezvoltare economică generală a societății și în același timp
prezervând valorile culturale. 2
2 Adrian Gorun, Horaţiu Tiberiu Gorun, Mirela Alexandra Popescu, Informal and Formal Control of Social Deviance
Through Education, 4th SGEM GeoConference on Ecology, Economics, Education And Legislation, Vol. 3, No. SGEM2014 Conference Proceedings
14
CONCLUZII
Experiențele trăite în mijlocul deținuților, precum și modul de gândire al acestora, de
socializare, de raportare la diferite valori morale solicită intens și intrigă în același timp psihicul
uman. Cu toate că te străduiești să tratezi fiecare situație cu obiectivitate, încercând să te detașezi
de tot ce înseamnă subiectivism, ajungi la un moment dat să judeci sau să justifici maniera în
care persoanele condamnate își gestionează problemele și raporturile sociale.
Trăim într-o lume care se află în continuă schimbare și modernizarea, iar odată cu ea și
infracțiunile au devenit complexe și inovative, fapt ceea ce determină și starea de recidivă în
rândul foștilor deținuți, care preferă să mintă, să fure și să înșele prin diferite metode decât să
muncească zilnic pentru o masă binemeritată.
Mirajul îmbogățirii rapide, în special în rândul foștilor condamnați, i-a determinat pe
aceștia să găsească noi modalități ilicite de progres infracțional precum criminalitatea
informatică sau îmbunătățirea mecanismului care stă la baza traficului de persoane prin metoda
”loverboy”. Aceasta din urmă implică o relație aparent de iubire dintre doi tineri, însă femeia
este doar amăgită, scopul traficantului fiind acela de a o face să se îndrăgostească pentru a o
determina să facă tot ce îi cere. Manipulând psihic și emoțional agresorul pozează de fapt în
victimă, și solicită ajutor financiar din partea tinerei motivând că vrea să se însoare cu ea, dar că
trebuie să facă rost de bani pentru cheltuielile aferente unei căsătorii și eventual pentru
cumpărarea unei locuințe. Îi propune să practice prostituția pentru o perioadă scurtă de timp într-
o țară străină, iar când vor avea suficienți bani tânăra se va opri și își vor clădi un viitor
împreună.
În profunzimea ei, situația descrisă este mult mai tulburătoare, deoarece pentru a-și atinge
scopul, traficantul, treptat reușește să izoleze victima de familie, controlând atât de bine relațiile
sociale ale acesteia cu cei din jur încât o convinge că este singurul care o iubește și îi pasă de ea.
Într-o lume în care s-a ajuns să se exploateze fenomene care nu mai sunt de natură
materială, precum date cibernetice sau sufletul unei persoane, devine extrem de dificil pentru un
fost deținut ca după liberarea condiționată din penitenciar acesta să își dorească să devină un
cetățean model și să se reintegreze social.
15
Majoritatea celor care ajung în penitenciare au un nivel de cultură redus, mare parte
provin din familii dezorganizate sau sărace, nu dețin o locuință și suferă de anumite boli,
respectiv dependențe (alcool, droguri, etc.). Astfel, dacă deținuții pe parcursul perioadei carcerale
nu sunt ajutați să devină membrii utili ai societății, pedeapsa pe care o ispășesc devine lipsită de
conținut și însemnătate, neavând o justificare morală completă. ”Psihologia devianţei nu ar trebui
să se limiteze numai la studiul schizofreniei, ea ar trebui să includă şi cinismul, autoritarismul,
pierderea valorilor, prejudecăţile, lăcomia, egoismul împreună cu fenomenele şi caracteristicile
acestora. Din punctul de vedere al sistemului de valori, acestea sunt cele mai serioase maladii."3
Ajunși în închisori condamnații se confruntă pe lângă limitarea / îngrădirea anumitor
drepturi și libertăți și cu aspecte ce sunt conexate la starea lor psihică. Mai exact, monotonia,
rutina și plictiseala sunt dominante în toate penitenciarele. În fiecare zi deținuții au parte de
același program: dimineața micul dejun, plimbarea la curțile special amenajate în interiorul
penitenciarului, discuții interminabile cu colegii de cameră sau cu ceilalți deținuți, masa de
prânz, masa de seară și privitul la televizor. Acest tratament zilnic, după câțiva ani, reprezintă
una dintre cele mai importante probleme de adaptare privind reinserția socială. Măsurile impuse
în penitenciar, opiniile dezvoltate, tratamentul de care beneficiază deținuții atât din partea
colegilor cât și din partea cadrelor devin obstacole pentru modul în care concep viața lor viitoare.
Din această cauză sistemele penitenciare din majoritatea țărilor dezvoltate urmăresc să
amelioreze condiția umană a persoanelor condamnate, oferindu-le cunoștințe și competențe utile
pentru o viață cinstită după liberare. Programele oferite de administrația unei închisori sunt
clasificate în programe educaționale, de formare profesională și de terapie. Scopul acestora este
comun, să-i determine pe deținuți să se comporte, să acționeze și să gândească într-un mod
acceptat social astfel încât să fie evitat fenomenul de recidivă.4
Pentru a preveni conflictele din mediul penitenciar, stările de încordare și acumularea de
tensiuni care mereu vor mocni între deținuți, cea mai adecvată soluție o reprezintă incluziunea
tuturor celor încarcerați (dacă este cu putință), în programe de asistență psihosocială, activități
educative, artistice, sportive, culturale, terapeutice, etc.
3 Maslow, 1876 citat de Dragon Petrovec în Psychotogy and Criminal Justice, Berlin, 1998,
4 Gheorghe Florian, Dezvoltarea umană în penitenciare, București, 2016
16
De asemenea este foarte important faptul ca asistenții sociali din penitenciare să sprijine
în permanență deţinuţii, cu scopul ca cei din urmă să mențină legătura cu mediul de suport și cu
societatea din afara penitenciarului în care au trăit şi în care se vor reintegra, mai mult sau mai
puțin, după ispăşirea pedepsei. Trebuie să se țină cont de faptul că în derularea acestor programe
de asistență socială există abordări specifice pentru fiecare categorie de deținuți: vârstnici,
bolnavi (fizic / mental), minori, agresivi, depresivi, tineri, femei, vulnerabili, etc.
Deși publicul larg consideră penitenciarele ca fiind centre în care se aplică pedepse în
urma săvârșirii anumitor infracțiuni, trebuie adus la cunoștință faptul că Ministerul Justiției, prin
administrația penitenciară asigură accesul la educație tuturor deținuților care vor să fie implicați
în astfel de activități și care vor să își continue studiile sau să învețe o meserie. Prin parteneriate
dezvoltate cu mai multe instituții ale statului, în special din Ministerul Educației Naționale,
Administrația Națională a Penitenciarelor oferă deținuților posibilitatea de a beneficia de o
educație de bază foarte bine pusă la punct, de a obține anumite competențe în diferite domenii de
activitate prin cursuri de calificări sau pregătire / formare profesională.
Mai mult, cu ajutorul Ministerului Culturii și Identității Naționale se pot organiza diferite
manifestări culturale, artistice și de creație, iar prin intermediul Ministerului Tineretului și
Sportului deținuții pot participa în competiții sportive atât în interiorul penitenciarului cât și în
afara acestuia, educația fizică fiind una din principalele îndeletniciri ale deținuților. Trebuie
amintit și faptul că persoanelor condamnate li se pune la dispoziție o bibliotecă, pe care o pot
frecventa oricând doresc în timpul programului de lucru.
Un accent deosebit ar trebui pus pe dezvoltarea raporturilor sociale și relațiilor
interpersonale între cadre și deținuți, astfel menținerea siguranței penitenciarului poate fi
realizată într-o manieră degajată. Este mult mai facil pentru cei aflați în funcții de conducere ca
prin discuții cu deținuții și prin implicare directă să asigure securitatea unității, acordând celor
custodiați anumite recompense în funcție de gradul lor de participare în cadrul activităților
enumerate anterior. În acest fel se va preveni acumularea de tensiuni, pe fondul căreia există
posibilitatea să degenereze evenimente grave care pot să pună în pericol sau să vulnerabilizeze
spațiul de deținere sau integritatea fizică a personalului.
17
Nu trebuie neglijat faptul că lucrătorii din cadrul compartimentului Reintegrare Socială,
în special psihologii și asistenții sociali pot oricând să intre în contact cu date extrem de
importante care pot fi valorificate (în condițiile respectării secretului profesional) atât de
managementul unității penitenciare (informații care stau la baza unor revolte, evadări, luări de
ostatici, etc.) cât și de alte instituții din sectorul de apărare și siguranță națională (atentate
teroriste, criminalitate organizată, criminalitate transfrontalieră, trafic de persoane și altele). 5
Activitățile educative, de asistenţă psihologică şi asistenţă socială implicate de
procedurile amintite se organizează în toate penitenciarele din România și finalitatea acestora o
reprezintă reintegrarea socială a deținuților. Printre cei care desfășoară aceste activități se
regăsesc educatori, psihologi, asistenți sociali, monitori sportivi, agenți tehnici și un preot. De
asemenea acești specialiști sunt pregătiți să răspundă inclusiv problemelor întâmpinate în rândul
anumitor categorii de deținuți cu nevoi speciale cum ar fi vârstnicii, cei cu dizabilități,
dependenții de alcool sau substanțe interzise și persoanele violente.
Referitor la formarea profesională a persoanelor condamnate aceasta se realizează în
funcţie de opţiunile şi aptitudinile deținuților, prin programe de iniţiere, calificare, recalificare,
perfecţionare şi specializare. Aceste activități sunt stabilite de conducerea penitenciarului în
funcție de parteneriatele pe care reușesc să le încheie cu instituțiile pentru ocuparea forţei de
muncă, precum şi cu alţi furnizori de formare profesională acreditaţi. La fel ca și în cazul
cursurilor de școlarizare pentru a se evita eventualele preconcepții și stigmatizare a societății
asupra proaspeților liberați care își caută un loc de muncă în conţinutul certificatului de absolvire
nu se fac menţiuni cu privire la desfăşurarea cursurilor în perioada executării pedepsei privative
de libertate.
În majoritatea penitenciarelor se află o capelă unde se oficiază slujbe religioase și în
funcție de specificul fiecărei unități se pot organiza ieșiri în comunitate finalizate cu vizite la
biserici sau mănăstiri, astfel fiind asigurată și educația moral-creștină, respectiv asistența
religioasă.
5 Gheorghe Florian, Dinamica penitenciară, Ed Oscar Print, 2006
18
Reiterând cele afirmate anterior, și anume faptul că în cadrul fiecărui penitenciar
funcționează și o bibliotecă pentru deținuți, care raportată la gradul de implicare al administrației
penitenciarului poate să asigure o diversitate a cărților și a publicațiilor științifice. Fondul de
carte este asigurat de Administrația Națională a Penitenciarelor însă se pot face și donații sau
sponsorizări. Mai mult, penitenciarele pot colabora cu bibliotecile locale în vederea
împrumutului de cărţi şi organizării unor acţiuni cultural-artistice şi literare, iar dacă deținuții
consideră că nu le este asigurat un fond cultural substanțial pot să îşi procure, din resurse
proprii, ziare, cărţi, publicaţii, reviste şi chiar să participe la editarea de reviste.
Nu este neglijată nici condiția fizică a deținuților, astfel că în locuri special destinate
practicării activităților sportive se derulează jocuri și activități, individuale sau de grup în raport
cu starea de sănătate, vârsta, etc. a persoanelor încarcerate.6
Pentru a asigura buna desfășurare și în condiții de siguranță a activităților dintr-un
penitenciar nu este necesară doar prevenirea evenimentelor negative sau a situațiilor critice. În
același timp lucrătorii din mediul carceral trebuie să ofere o educație socială adecvată
condamnaților, să adopte un comportament ireproșabil atât în timpul serviciului cât și în
societate, să afișeze un interes sporit pentru a menține un climat uman între polițiștii de
penitenciare și condamnați care să elimine orice intenție agresivă, să comunice în permanență cu
cei pe care îi custodiază (comunicarea în penitenciar fiind clasificată drept o componentă a
securității fizice a individului), precum și să fie preocupați de rezolvarea unor probleme aparent
minore cu care se confruntă deţinuţii (respectarea programului de cumpărături, a programelor
sportive, alegerea corectă a reprezentanților de cameră, etc.).
În același timp este necesară discutarea şi analizarea deschisă a diferitelor situaţii
problematice care apar la nivelul legislativ al Administrației Naționale a Penitenciarelor, situații
care nu de puține ori au pus într-o lumină nefavorabilă această instituție.
6 www.anp.gov.ro, STRATEGIA NAŢIONALĂ DE RENTEGRARE SOCIALĂ A PERSOANELOR PRIVATE DE LIBERTATE
19
BIBLIOGRAFIE:
1. Adrian Gorun (Coordonator), Horaţiu Gorun, Petre Mareş, Elemente de
administraţie publică –Studii comparative, Editura Bibliotheca, 2009;
2. Adrian Gorun, Norms and Values. The Action in Time, Space, and, on the
Persons of Informal Norms, Analele Universităţii „Constantin Brâncuşi" din Tg-
Jiu, Supliment nr.112015;
3. Adrian Gorun, SOCIAL DEVELOPMENT AND GLOBALIZATION-Human
Development and Current Global Problems, Editura Didactică și Pedagogică,
București 2012;
4. Adrian Gorun, Horaţiu Tiberiu Gorun, O istorie recentă a capitalului
social. Marea ruptură și noua matrice existențială, Ed. Didactică și Pedagogică,
București 2012;
5. Adrian Gorun, Horaţiu Tiberiu Gorun, Une vision sociologique sur le
phenomene administratif. Les Editions Didactiques et Pedagogiques, București,
2011;
6. Adrian Gorun, Horaţiu Tiberiu Gorun, Mirela Alexandra Popescu, Informal
and Formal Control of Social Deviance Through Education, 4th SGEM
GeoConference on Ecology, Economics, Education And Legislation, Vol. 3, No.
SGEM2014 Conference Proceedings;
7. Adrian Iacob, Constantin-Victor Drăghici și Gheorghiţă Călinescu,
Organizarea executarii pedepsei cu închisoarea, Editura Sitech, 2008;
20
8. Al-Lami M. Studies of radicalization: State of the field report, London,
England: University of London; 2008;
9. Ana Bălan, Management penitenciar, Editura Tritonic, 2005;
10. Andres Lehtmets, Jörg Pont, Îngrijirea sănătății și etica medicală în
penitenciare : Manual pentru personalul medical și alți angajați ai
penitenciarelor, responsabili de bunăstarea deținuților, Chișinău, 2016. Pg.9,
Etica medicală în penitenciare;
11. Aura Preda, Repere istorice privind sistemul penitenciar din România,
București, 2018;
12. Beam Christopher, The Great Escapes, Slate, April 2011;
13. Bruce A. Arrigo, Milovanovic Dragan, Revolution in Penology: Rethinking
the Society of Captives, Rowman & Littlefield, 2009;
14. Burns J. Mcgregor, Leadership. New York: Harper and Row, 1978;
15. Carlson, Peter M; Garrett, Judith Simon, Prison and Jail Administration:
Practice and Theory, Jones and Bartlett Publishers, 1999;
16. Cilluffo F, Cardash S, Whitehead S, Radicalization: Beyond bars and
beyond borders. Washington, DC, USA: Homeland Security Policy Institute. The
George Washington University; 2006;
17. Cristina Otovescu, Capitolul XII: MINORITĂŢILE NAŢIONALE ŞI
DREPTURILE OMULUI în Tratat de sociologie generală - Dumitru Otovescu
(Coordonator), Editura Beladi, Craiova, 2010;
21
18. Cristina Pripp, Repere psihosociale ale autorănirilor în mediul penitenciar,
în vol. Universul Carceral, Editura Oscar Print, 2004;
19. D.L. Mackenzie, Criminal Justice and crime prevention. Preventing Crime:
What Works, what doesn`t, what`s promising, Washington DC, Office Of Justice,
1997;
20. Dearey M. Radicalization: The life writings of political prisoners, New
York, NY, USA: Routledge; 2010;
21. Dirk van Zyl Smit, Taking life imprisonment seriously in national and
international law, Library of Congress, 2002;
22. Dumitru Cristea, Tratat de psihologie socială, Editura Trei, București,
2011;
23. Dumitru Cristea, Tratat de psihologie socială, vol II, Editura Trei,
București, 2015;
24. Dumitru Otovescu, Sociologie generală, Craiova, Editura Beladi, ediția a
V-a, 2009;
25. Dumitru Otovescu, coordonator și coautor Tratat de sociologie generală,
Editura Beladi, Craiova, 2010;
26. Dumitru Otovescu, Sociologia Culturii Românești, Ediţia a II-a, revăzută şi
adăugită, Editura Scrisul Românesc, Craiova 2017;
27. Edwin I. Megargee, Joyce L. Carbonell, Martin J. Bohn Jr., Greta L. Sliger,
Classifying Criminal Offenders, Sage Library of Social Research, 2001;
22
28. Emilian Stănișor, Penitenciarele din România la timpul prezent, Editura
Oscar Print, 2005;
29. Federal Bureau of Investigation Counterterrorism Division. The
radicalization process: From conversion to Jihad, 2006;
30. Gabriel Tudor, Goana după libertate, Revista Magazin, septembrie 2009;
31. Gary Johns, Comportament organizaţional, Editura Economică, 1998.
32. Gerwehr S, Daley S, Al-Qaida: Terrorist selection and recruitment
(chapter 5). In The homeland security handbook. New York, USA; McGraw-Hill,
2006;
33. Gheorghe Florian, Dezvoltarea umană în penitenciare, București, 2016;
34. Gheorghe Florian, Fenomenologie penitenciară, Editura OSCAR PRINT,
București 2003;
35. Gheorghe Florian, Dinamica penitenciară, Editura Oscar Print, 2006;
36. Gheorghe Florian, Psihologie penitenciară. Studii și cercetări, Editura,
Oscar Print, București, 2001;
37. Grigore I. Dianu, Istoria închisorilor din România. Studiu comparativ. Legi
şi obiceiuri, Bucureşti, Editura Tipografia Curţii Regale, 1901
38. Hames-Garcia, Michael Roy, Towards a Critical Theory of Justice.
Fugitive Thought: Prison Movements, Race, and the Meaning of Justice,
University of Minnesota Press, 2004;
23
39. Hamm M, Terrorist recruitment in American correctional institutions: An
exploratory study of nontraditional faith groups final report, National Institute of
Justice, 2007;
40. Ioan Chiş și Bogdan Alexandru Chiş, Executarea Pedepselor Privative de
Libertate, Editura Danilex Press, 2008;
41. Ioan Durnescu, Asistența socială în penitenciar, Editura POLIROM, 2009;
42. J. Maisonneuve, Procesul de interacţiune în dinamica grupurilor, coord.
Pierre de Vischer și Adrian Neculau, Editura Polirom, 2001;
43. Jack Sweetman, A Floating Prison Break, Naval History, 2005;
44. James Toon, Prison Security in Perspectives on prison. A collection of
views on prison life and running prison, LONDON,1992;
45. K.F. Janda, Toward the Explication of the Concept of Leadership in Terms
of the Concept of Power, Sage Journals, 1960;
46. Maslow, 1876 citat de Dragon Petrovec în Psychotogy and Criminal
Justice, Berlin, 1998;
47. Mass Imprisonment: Social Causes and Consequences Edited by David
Garland, Sage Publications 2001;
48. Michael P. Roth, Prisons and Prison Systems: A Global Encyclopedia
Greenwood Publishing, 2006;
49. Mihai Burcea, Marius Stan, Dicționarul ofițerilor și angajaților civili ai
Direcției Generale a Penitenciarelor Editura POLIROM, 2009;
24
50. Ministerul Justiţiei, Administraţia Naţională a Penitenciarelor: Manual de
Proceduri, Bucureşti 2008;
51. Ministry of the Interior and Kingdom Relations, From dawa to jihad: The
various threats from radical Islam to the democratic legal order. Report by the
Algemene Inlichten-en Veiligheidsdienst (AIVD). Netherlands General Security
Service, 2004;
52. Natasha A. Frost, The Punitive State Crime, Punishment, and
Imprisonment, LFB Scholarly Publishing LLC, New York 2006;
53. Noel M. Tichy, Eli Cohen, Liderul sau arta de a conduce, Editura: Teora,
2000;
54. Ongering, L, Homegrown Terrorism and Radicalisation in the Netherlands:
Experiences, Explanations and Approaches. Testimony to the U.S. Senate
Homeland Security and Governmental Affairs Committee; 2007;
55. Roger Matthews, Doing Time: Introduction to the Sociology of
Imprisonment, MACMILLAN PRESS LTD, 1999;
56. Septimiu Chelcea, Metodologia cercetării sociologice: metode cantitative
și calitative, ediția a III-a, Ed. Economică, 2007
57. Shalev Sharon, Supermax: Controlling Risk Through Solitary Confinement,
Routledge, 2013;
58. Sheridan Francis, Security and Control, Encyclopedia of American Prisons,
1996;
25
59. Silber M, Bhatt A, Radicalization in the West: The homegrown threat. New
York, New York City Police Department; 2009;
60. Ștefan Bruno, Istoria şi reforma închisorilor româneşti, Revista Română de
Sociologie, anul XVII, nr. 5-6, București, 2006;
61. Ștefan Bruno, Mediul penitenciar românesc: Cultură și Civilizație
carcerală, Ed. Institutul European, 2006;
62. Thailand Institute of Justice (TIJ), Global Prison Trends 2019, Penal
Reform International - 5th edition, 2019
63. The Oxford English Dictionary (OED). OED. Oxford, UK: Oxford
University Press; 2012;
64. Thomas J, Zaitzow B, Conning or conversion? The role of religion in
prison coping, The Prison Journal, 2004;
65. Todd R. Clear, Imprisoning Communities, Oxford University Press, 2007;
66. Turliuc Maria-Nicoleta, Psihosociologia comportamentului deviant,
Editura: Institutul European, 2007;
67. US Department of Justice, Office of the Inspector General, A review of the
Federal Bureau of Prisons' selection of Muslim religious services providers. p.6,
2004;
68. Vanessa Barker, The Politics of Imprisonment, Oxford University Press,
2009;
69. Woolford Andrew, The Politics of Restorative Justice: A Critical
Introduction, Fernwood Publishing, 2009;
26
70. Counter-Extremism Strategy presented to Parliament by the Secretary of
State for the Home Department by Command of Her Majesty published on 19
October 2015;
71. Crime, Disorder and Community Safety A new agenda? Edited by Roger
Matthews and John Pitts, Routledge 2001;
72. Protocolul de Cooperare cu Inspectoratul General al Poliţiei Române între
Ministerul Administraţiei şi Internelor – Inspectoratul General al Poliţiei Române
şi Ministerul Justiţiei – Administraţia Naţională a Penitenciarelor, 2005;
73. Radicalisation Awareness Network – RAN a fost lansat în anul 2012 de
către Comisia Europeană, pentru o perioadă de patru ani, cu scopul de a crea o
reţea-umbrelă, un forum de discuţii şi schimb de bune practici pentru un număr cât
mai mare de autorităţi ale statelor membre UE implicate în prevenirea şi
combaterea radicalizării violente;
74. The Future of Imprisonment, Edited by Michael Tonry, Oxford University
Press, 2004;
75. Recomandările Consiliului Europei cu privire la tratamentul deţinuţilor,
2014-2019;
76. Cadrul de realizare a asistenței medicale, a tratamentului și îngrijirilor din
Regulamentul de aplicare a Legii nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a
măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului
penal din 10.03.2016;
77. Codul Penal al României;
27
78. Combaterea Radicalizării Deținuților Număr proiect: 763538 — CRD —
JUST-AG-2016/JUST-AG-2016-03 Indicatorii de risc ai radicalizării în
penitenciare;
79. Comunicat de presă emis de Comisia Europeană, Bruxelles, 15.01.2014:
Consolidarea reacţiei Uniunii Europene la radicalizare şi la extremismul violent;
80. Constituţia României;
81. Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale;
82. Decizia nr. 452 din 04.07.2008 a Directorului General al Administrației
Naționale a Penitenciarelor, care aprobă Manualul de Proceduri;
83. Declaraţia Universală a Drepturilor Omului;
84. HOTĂRÂRE Nr. 157/2016 din 10 martie 2016 pentru aprobarea
Regulamentului de aplicare a Legii nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi
a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului
penal;
85. Hotărârea Guvernului nr. 1.849/2004 privind organizarea, funcţionarea şi
atribuţiile Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, cu modificările ulterioare,
precum şi de prevederile Regulamentului de organizare şi funcţionare al
Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, aprobat prin Ordinul ministrului
justiţiei;
28
86. Hotărârea nr. 1.897 din 21 decembrie 2006 pentru aprobarea
Regulamentului de aplicare a Legii nr. 275/ 2006 privind executarea pedepselor şi
a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal;
87. Legea nr. 145 din 22 iulie 2019 privind statutul polițiștilor de penitenciare;
88. Legea 535/25 noiembrie 2004 privind prevenirea şi combaterea
terorismului;
89. LEGEA nr. 254 din 19 iulie 2013 privind executarea pedepselor și a
măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului
penal;
90. Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de
organele judiciare în cursul procesului penal şi a actelor normative date în
aplicarea acestei legi;
91. Legea nr. 293/2004 privind statutul funcţionarilor publici cu statut special
din Administraţia Naţională a Penitenciarelor, cu modificările şi completările
ulterioare;
92. Legea nr. 51/1991 privind siguranţa naţională a României;
93. Legea nr.83/2010 privind modificarea si completarea Legii nr. 275/2006
privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în
cursul procesului penal;
94. Manual pentru gestionarea incidentelor în mediul penitenciar (vol. 2 -
Gestionarea incidentelor critice);
29
95. Manualul de proceduri al sistemului penitenciar, București 2008; Decizia
Nr. 452 din 04.07.2008 a Directorului General al Administraţiei Naţionale a
Penitenciarelor privind aprobarea”Manualului de proceduri al sistemului
penitenciar”;
96. OMJ nr. 1540/C/2006 privind organizarea şi atribuţiile Direcţiei pentru
prevenirea criminalităţii în mediul penitenciar;
97. ORDIN nr. 160/C din 8 ianuarie 2018 pentru aprobarea Regulamentului de
organizare și funcționare a Administrației Naționale a Penitenciarelor;
98. ORDIN Nr. 1676/C din 24 iunie 2010 pentru aprobarea Regulamentului
privind siguranța locurilor de deținere din subordinea Administrației Naționale a
Penitenciarelor;
99. ORDIN Nr. 2794 / C din 8 octombrie 2004 pentru aprobarea Codului
deontologic al personalului din sistemul administrației penitenciare;
100. Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice;
101. Regulamentul de aplicare a Legii nr. 254/2013 privind executarea
pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în
cursul procesului penal din 10.03.2016;
102. Regulamentul de aplicare a Legii nr. 275/2006 privind executarea
pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal
aprobat prin HG nr. 1897/2006, cu modificările şi completările ulterioare;
103. Regulamentului privind siguranţa locurilor de deţinere din subordinea
Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, aprobat prin OMJ nr. 1676/C /2010;
30
104. Revista penitenciarelor – Administrația Națională a Penitenciarelor., 2011;
105. Studiu privind prevalenţa comportamentelor agresive în rândul
persoanelor private de libertate, 2010;
106. ec.europa.eu/dgs/home-affairs/what-we-
do/networks/radicalisation_awareness_network/index/_en.htm
107. ec.europa.eu/dgs/home-affairs/what-we-
do/networks/radicalisation_awareness_network/index/_en.htm
108. http://anp.gov.ro/penitenciarul-timisoara/wp-
content/uploads/sites/41/2017/04/Manual-utilizarea-tehnicilor-si-mijloacelor-de-
imobilizare.pdf
109. http://icsr.info (ICSR – Centrul Internaţional pentru Studiul Radicalizării şi
Violenţei Politice), Terorismul în sistemele penitenciare. Despre radicalizare şi de-
radicalizare în 15 ţări, raport publicat de ICSR în parteneriat cu Consorţiul
Naţional pentru Studiul Terorismului şi al Reacţiei la Terorism - START
110. https://adevarul.ro/life-style/stil-de-viata/psihiatru-psiholog-
1_5346acef0d133766a8aa9058/index.html
111. https://ec.europa.eu/home-affairs/what-we-do/policies/crisis-and-
terrorism/radicalisation_en
112. https://legeaz.net/dictionar-juridic/activitati-penitenciar-reintegrare-sociala-
condamnati
113. https://legeaz.net/dictionar-juridic/fenomene-sociopsihologice-privare-
libertate
31
114. https://legeaz.net/dictionar-juridic/istorie-sistem-penitenciar-romanesc
115. https://legeaz.net/dictionar-juridic/scop-sarcini-sistem-penitenciar
116. https://worldview.stratfor.com/article/prison-training-ground-terrorists
117. https://www.bbc.com/news/uk-45911160
118. https://www.filbuc-caa.ro/ro/istorie/securitatea-sociala-pe-plan-
international
119. https://www.licitatie-publica.ro/licitatii/sistem-de-protectie-valori-umane-
?uuid=6324e8c2-32da-11e6-aee8-002655ffd6c8
120. https://www.mediafax.ro/social/dizgratiatii-povestea-copiilor-care-s-au-
nascut-dupa-gratii-cand-au-vazut-prima-data-lumea-libera-16205091
121. https://www.wikihow.com/Survive-an-Abduction-or-Hostage-Situation
122. https://www.csmonitor.com/World/Americas/2018/0313/Serving-time-
with-Mom-in-prison-cruel-sentence-or-a-child-s-right
123. www. amnesty.org/en/latest/news/2018/10/south-sudan-juba-prisonrevolt-
underscores-deep-problems-injustice-system
124. www.anp.gov.ro
125. www.anp.gov.ro, STRATEGIA NAŢIONALĂ DE RENTEGRARE SOCIALĂ
A PERSOANELOR PRIVATE DE LIBERTATE
126. www.rferl.org/a/prisonguards-in-russia-suffer-from-moral-fatigueofficial-
says/29695438.html