-
UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRICOLE ŞI MEDICINĂ
VETERINARĂ CLUJ-NAPOCA ŞCOALA DOCTORALĂ
FACULTATEA DE MEDICINĂ VETERINARĂ
Iulia Adelina Turiac
“CERCETĂRI PRIVIND EPIDEMIOLOGIA RABIEI LA ANIMALE ÎN ROMÂNIA ŞI
ŢĂRILE VECINE”
(REZUMAT AL TEZEI DE DOCTORAT)
CONDUCĂTOR ŞTIINŢIFIC Prof. Univ. Dr. CONSTANTIN VASIU
Cluj–Napoca 2011
-
1
REZUMAT
Rabia este o zoonoză majoră întâlnită la toate speciile de
animale homeoterme, cauzată de un virus neurotrop din genul
Lyssavirus, familia Rhabdoviridae, care se răspândeşte în principal
prin saliva animalelor bolnave, ca rezultat al muşcăturii acestora,
fiind caracterizată prin evoluţie acută, cu manifestări nervoase
exprimate prin hiperexcitabilitate şi agresivitate urmată de
paralizii şi moarte.
În ciuda progreselor făcute de-a lungul secolului XX de a reduce
cazurile de rabie, în special în Europa centrală şi estică, boala
rămâne endemică în populaţia de animale a multor ţări europene
printre care şi România.
Teza de doctorat cuprinde 300 pagini şi este structurată în două
părţi principale, respectiv “Stadiul cunoaşterii” şi „Cercetările
proprii”. Teza este ilustrată cu 55 tabele, 39 grafice, 40 diagrame
şi 16 figuri.
Partea a I-a este alcătuită din capitolele 1 – 7 şi reprezintă
Stadiul cunoaşterii, care sintetizează date din literatura de
specialitate privind rabia: definiţia şi un scurt istoric al bolii,
caracteristici generale ale virusului rabic, aspecte privind
patogeneza bolii, prezentarea tabloului clinic şi morfopatologic la
diferite specii de animale sălbatice, profilaxia generală şi
specifică a rabiei, prezintă principiile de eradicarea bolii în
Uniunea Europenă precum şi elementele unui program de combatere şi
eradicare şi descrierea vaccinurilor folosite în vaccinarea orală a
vulpilor la nivel European.
Partea a II-a este alcătuită din capitolele 8-14, reprezintă
Cercetările proprii, ale căror rezultate sunt prezentate în
continuare.
Capitolul 8 prezintă obiectivele urmărite în lucrarea de faţă şi
anume: Întocmirea unui studiu epidemiologic descriptiv privind
incidenţa cazurilor
de rabie la animale în România şi ţările vecine în perioada 2005
– 2009, folosirea sistemului geografic informaţional (GIS) pentru
întocmirea hărţilor necesare prezentării distribuţiei cazurilor de
rabie în România şi a histogramelor şi poligoanelor de frecvenţă a
cazurilor de rabie. Analiza legislaţiei comunitare şi naţionale în
domeniul combaterii şi
eradicării rabiei şi demonstrarea importanţei acordate de
Uniunea Europeană acestei boli, în perioada 2005- 2009. Corelarea
evoluţiei rabiei la animale sălbatice şi domestice cu numărul
de
cazuri la om, prin monitorizarea interferenţei cazurilor de
rabie la animale şi om, atât în România cât şi în ţările vecine.
Analiza programelor întocmite de ţările vecine României,
cofinantaţe de
CE şi compararea acestora cu programul elaborat de România.
Compararea datelor privind evoluţia rabiei în ţările vecine care au
aplicat
programe de vaccinare la animale sălbatice şi cele care nu au
aplicat (cazul României).
-
2
Recomandări pentru stabilirea priorităţilor unui program
eficient, după analiza amănunţită a programelor cofinanţate de
combatere şi eradicare a rabiei aprobate de CE.
Capitolul 9 este cel mai amplu capitol din lucrare şi prezintă
studiul epidemiologic retrospectiv al evoluţiei rabiei în România,
în perioada 2005 – 2009.
Evoluţia rabiei a fost analizată în detaliu în fiecare din cele
patru provincii ale ţării, respectiv Transilvania, Muntenia,
Dobrogea şi Moldova pentru perioada de timp analizată.
Astfel, în Transilvania (graficul 21) au fost înregistrate 1.217
cazuri de rabie, din care 1.003 la animale sălbatice (inclusiv
cazul înregistrat la liliac în anul 2009, în judeţul Braşov)
reprezentând 82,42 % din numărul total de cazuri de rabie la
animale, din această perioadă şi 213 cazuri la cele domestice, ceea
ce înseamnă 17,50 % din totalul cazurilor.
Din punct de vedere al speciilor de animale domestice afectate,
pe primul loc s-a situat câinele (81 cazuri), urmat de pisică (68
cazuri), bovine (37 cazuri), ecvine (13 cazuri), ovine şi caprine
(12 cazuri).
Cele mai multe cazuri la animale domestice au fost în judeţul
Bistriţa Năsăud (24 cazuri) urmat de Alba (23 cazuri) şi Cluj (22
cazuri).
Numărul mare de cazuri de rabie la câine şi pisică se poate
datora unui număr crescut de animale fără stăpân, din aceste specii
şi prin urmare nevaccinate antirabic, ce contribuie astfel la
răspândirea rabiei la celelalte specii de animale domestice şi
constituind totodată un posibil rezervor de boală pentru om.
Din categoria animalelor sălbatice, cele mai afectate au fost
vulpile, la această specie înregistrându-se 972 de cazuri, adică
96,90 % din cazurile la animale sălbatice şi 79,87 % din numărul
total.
Celelalte animale sălbatice afectate au fost: lupul, bursucul,
dihorul, pisica sălbatică şi jderul.
Cele mai multe cazuri de rabie au fost semnalate în judeţul
Mureş, unde au fost înregistrate 213 cazuri din care 192 la animale
sălbatice (90,14 %) şi 21 la cele domestice (9,86 %).
O incidenţa anuală crescută a rabiei la vulpe, se observă în
anul 2008, comparativ cu ceilalţi ani analizaţi, la polul opus
fiind anul 2006.
În perioada analizată o incidenţă crescută a rabiei a fost
înregistrată în judeţele: Bistriţa Năsăud, Covasna şi Mureş, în
timp ce o incidenţă scăzută se remarcă în judeţele Bihor, Caraş -
Severin şi Timiş.
Având în vedere faptul că judeţele Mureş, Bistriţa Năsăud şi
Cluj, au înregistrat un număr mare de cazuri de rabie, în ani
succesivi din decursul perioadei 2005 - 2009, ne îndreptăţeşte să
afirmăm că, pentru Transilvania principalele zonele rabigene sunt
reprezentate de teritoriile acestor judeţe.
-
3
120
852 67
3 25
117
4 28
479
9
67
189
841
050
100150200250300350400450500
Num
ărul
caz
urilo
rN
umbe
r of c
ases
2005 2006 2007 2008 2009
Anul /Year
VulpeFox
Alte animale sălbaticeOther wild animals
Animale domesticeDomestic animals
Grafic (Graph) 21. Reprezentarea grafică a evoluţiei cazurilor
de rabie în Transilvania în perioada 2005-2009 / Graphical
representation of the rabies cases evolution in Transylvania during
2005-2009
În Muntenia, în perioada 2005 – 2009 (graficul 23) au fost
înregistrate un total de 905 cazuri, din care 664 (73,37 %) la
animale sălbatice şi 241 (26,63 %) la cele domestice. Din categoria
animalelor sălbatice, cele mai multe cazuri au fost înregistrate la
vulpe şi anume 641 de cazuri, ceea ce reprezintă 96,54 % din
totalul cazurilor la animale sălbatice şi 70,83 % din totalul
cazurilor de rabie înregistrate în această perioadă în Muntenia
Cele mai multe cazuri de rabie în perioada analizată au fost în
judeţul Buzău, respectiv un număr de 190 cazuri din care 108 la
animale sălbatice (56,84 %) şi 82 la cele domestice (43,16 %).
Din punct de vedere al speciilor de animale domestice afectate,
pe primul loc s-a situat câinele (83 cazuri), urmat de pisică (67
cazuri), bovine (53 cazuri), ecvine (20 cazuri), ovine şi caprine
(13 cazuri) şi porcine (7 cazuri).
Se remarcă în Muntenia ca şi în Transilvania o similitudine în
ceea ce priveşte evoluţia şi distribuţia cazurilor de rabie la
animalele domestice.
-
4
155
9
84 91
428
71
4
54
213
5
41
111
1
34
0
50
100
150
200
250
Num
ărul
caz
urilo
rN
umbe
r of c
ases
2005 2006 2007 2008 2009
Anul /Year
VulpeFox
Alte animale sălbaticeOther wild animals
Animale domesticeDomestic animals
Grafic (Graph) 23. Reprezentarea grafică a evoluţiei cazurilor
de rabie în Muntenia în perioada 2005-2009 / Graphical
representation of the evolution of rabies cases in Muntenia during
2005-2009
În ceea ce priveşte incidenţa bolii, se observă o incidenţa
anuală crescută, a rabiei la vulpe, în anii 2005 şi 2008 comparativ
cu ceilalţi ani, aceeaşi ani în care s-au semnalat şi cele mai
multe cazuri de boală.
Deşi densitatea vulpilor nu a fost mare în judeţele Buzău, Gorj
şi Ialomiţa boala a avut o incidenţă crescută. O incidenţă scăzută
s-a observat în judeţele Ilfov, Mehedinţi şi Giurgiu.
Principalele zone rabigene identificate în Muntenia sunt
reprezentate de teritoriile judeţelor Buzău, Călăraşi, Olt, şi
Gorj.
Pentru perioada de timp 2005 – 2009, la nivelul provinciei
Dobrogea (graficul 25), au fost semnalate un număr total de 63 de
cazuri de rabie, din care 42 (66,67 %) la animale sălbatice şi 21
cazuri (33,33 %) la cele domestice.
Din totalul cazurilor care au fost înregistrate la animale
sălbatice, cele mai multe cazuri au fost la vulpe şi anume 37,
reprezentând 88,10 %, restul cazurilor fiind semnalate la pisica
sălbatică 9,52 % şi şacal 2,38 %.
Din categoria animalelor domestice, cele mai multe cazuri au
fost semnalate la pisică (8 cazuri), urmată de bovine (5 cazuri),
ovine şi caprine (4 cazuri) câine (3 cazuri) şi ecvine (un
caz).
-
5
Pentru intervalul de timp analizat, în Dobrogea, cele mai multe
cazuri au fost înregistrate în cursul anului 2007, când au fost
diagnosticate un număr de 16 cazuri de rabie, din care 14 la vulpe
şi 2 cazuri la animale domestice.
7
2
67
1
4
14
0
2
4
12
5
1
7
0
2
4
6
8
10
12
14
Num
ărul
caz
urilo
rN
umbe
r of c
ases
2005 2006 2007 2008 2009
Anul /YearVulpeFox
Alte animale sălbaticeOther wild animals
Animale domesticeDomestic animals
Grafic (Graph) 25. Reprezentarea grafică a evoluţiei cazurilor
de rabie în Dobrogea în perioada 2005-2009 / Graphical
representation of the evolution of rabies cases in Dobrogea during
2005-2009
În Moldova în perioada 2005 – 2009 (graficul 27) s-au
înregistrat în total 611 de cazuri de rabie, din care 437 la
animale sălbatice reprezentând 71,52 % din numărul total de cazuri
şi 174 de cazuri la cele domestice, ceea ce înseamnă 28,48 % din
totalul cazurilor.
Din animalele sălbatice, cele mai afectate au fost vulpile, la
această specie înregistrându-se 416 de cazuri (95,19 % din cazurile
la animale sălbatice şi 68,09 % din numărul total de cazuri)
Celelalte specii de animale sălbatice afectate au fost: dihorul
(4 cazuri), bursucul, lupul, jderul şi pisica sălbatică (câte 3
cazuri), mistreţul, vidra şi cerbul carpatin (câte un caz
fiecare).
Din speciile de animale domestice, cel mai afectat a fost
câinele (cu 85 cazuri), urmat de bovine (44 cazuri), pisică (34
cazuri), ovine şi caprine (5 cazuri) şi porcine (un caz).
Se observă faptul că în Moldova, pe locul al doilea ca specie de
animale domestice afectată a fost bovina, spre deosebire de
Transilvania şi Muntenia unde pisica a ocupat acest loc.
-
6
În trimestrul întâi al anului 2007, se observă apariţia unui caz
de rabie la om, în judeţul Suceava. Acesta este singurul caz de
rabie la om, raportat de România către organismele
internaţionale.
Se observă că pentru această perioadă cel mai mare număr de
cazuri s-a înregistrat în anul 2008, pentru toate categoriile de
animale luate în considerare.
Judeţele ce a avut o incidenţă crescută a bolii au fost:
Vrancea, Galaţi şi Bacău, în timp ce o incidenţă scăzută s-a
remarcat în judeţele Neamţ şi Botoşani.
O particularitate o constitue judeţul Suceava unde deşi numărul
de cazuri de rabie este mare comparativ cu celelalte judeţe,
incidenţa rabiei la vulpe este scăzută.
Principalele zonele rabigene în Moldova sunt reprezentate de
teritoriile judeţelor Suceava, Bacău, Vrancea şi Iaşi.
51
2
34 30
617
57
2
25
187
8
7391
325
020406080
100120140160180200
Num
ărul
caz
urilo
rN
umbe
r of c
ases
2005 2006 2007 2008 2009
Anul /Year
VulpeFox
Alte animale sălbaticeOther wild animals
Animale domesticeDomestic animals
Grafic (Graph) 27. Reprezentarea grafică a evoluţiei cazurilor
de rabie în Moldova în perioada 2005-2009 / Graphical
representation of the evolution of rabies cases in Moldova during
2005-2009
În Capitolul 10 este prezentată analiza retrospectivă a
cazurilor de rabie între anii 2005 - 2009 în ţările vecine României
în contextul european.
În Europa de est (graficul 31), numărul total de cazuri de rabie
înregistrat a fost de 29.276. Din acestea, 14.740 cazuri au fost
semnalate la animale sălbatice (50,35 % din totalul cazurilor) şi
14.488 la cele domestice (49,49 % din totalul cazurilor), 6 cazuri
la lilieci (0,02 % din totalul cazurilor) şi 42 cazuri la om (0,14
% din totalul cazurilor de rabie).
-
7
La vulpe au fost diagnosticate pozitiv 12.872 de cazuri
reprezentând 87,33 % din cazurile la animale sălbatice.
Numărul total de câini enoţi diagnosticaţi pozitiv pentru rabie
a fost de 1.065 cazuri.
În perioada 2005-2009, în Ucraina au fost diagnosticate 10.510
cazuri de rabie. Numărul cazurilor de rabie la animale domestice a
fost de 5.854 (55,7 %), mai mare decât cel semnalat la animale
sălbatice, de 4.648 cazuri (44,20 %), din care 4.155 vulpi. Se
observă faptul că au fost semnalate 4 cazuri de rabie la om şi 4
cazuri la lilieci.
De remarcat însă în cazul Ucrainei este numărul mare al
cazurilor de rabie la animale domestice, care îl depăşeşte pe cel
al animalelor sălbatice.
Numărul mare de cazuri de boală semnalat în Ucraina poate fi
datorat suprafeţei totale a ţării care este mult mai extinsă
comparativ cu cea a ţărilor analizate şi probabil şi a unui număr
mult mai mare al populaţiei de animale susceptibile la rabie.
În perioada analizată, se observă o fluctuaţie în evoluţia
cazurilor de rabie, cu scăderea la jumătate a incidenţei anuale a
rabie în anul 2009, faţă de anii precedenţi, datorită efectuării
vaccinării orale a animalelor sălbatice prin implementarea
programelor cofinanţate de către Comisia Europeană.
În perioada 2005 - 2009 în Republica Moldova, numărul cazurilor
de rabie a fost de 226 cazuri din care 138 (61,06 %) cazuri la
animale domestice: 52 la câine, 48 la bovine, 29 la pisică şi 88
(38,94 %) cazuri la animale sălbatice. Numărul cazurilor de rabie
la vulpe a fost de 77 de cazuri, reprezentând doar 34,07 % din
numărul total de cazuri.
Republica Moldova şi Ucraina sunt ţările vecine României, în
care se observă un număr mai crescut de cazuri de rabie la animale
domestice, comparativ cu cel al animalelor sălbatice.
În urma analizei detaliate a situaţiei rabiei a ţărilor vecine
României, în contextul evoluţiei bolii în Europa de est, se observă
o caracteristică comună în ceea ce priveşte numărul mare de cazuri
de rabie la animale domestice, ce îl depăşeste pe cel de la animale
sălbatice; o posibilă cauză a acestei situaţii poate fi constituită
de o densitate mare a animalelor domestice, fapt ce determină ca un
număr mai mare de animale domestice să fie expuse la infecţia cu
virus rabic; o altă cauză poate fi reprezentată de o imunizare
necorespunzătoare a populaţiei de animale domestice
susceptibile.
Persistenţa rabiei în rezervorul urban reprezentat de numărul
mare de cazuri la animale domestice, în principal câini şi pisici,
determină apariţia unui număr crescut de cazuri la om, situând
Europa de est pe primul loc în ceea ce priveşte numărul cazurilor
de rabie la om, comparativ cu celelalte zone analizate.
-
8
0% 20% 40% 60% 80% 100%
Vulpe / Fox
Enot / Racoon dog
Alte animale sălbatice / Other wild animals
Animale domestice / Domestic animals
Liliac / Bat
Om / Human
Rep. Moldova 77 0 11 138 0 0
Federaţia Rusa 5585 617 266 7242 2 38
Ucraina 4155 134 359 5854 4 4
Belarus 3055 314 167 1254 0 0
Vulpe / Fox Enot / Racoon dog Alte animale sălbatice / Other
wild animals
Animale domestice / Domestic animals
Liliac / Bat Om / Human
Grafic (Graph) 31. Ponderea numărului de cazuri de rabie din
perioada 2005 – 2009 în Europa de est la principalele
specii afectate Share of rabies during 2005 – 2009 in Eastern
Europe on the main affected species
-
9
În Europa de sud (graficul 34), pentru perioada de timp cuprinsă
între anii 2005 şi 2009, numărul total de cazuri de rabie
înregistrat a fost de 1.933. Din acesta, 822 cazuri au fost
semnalate la animalele sălbatice (42,5 % din totalul cazurilor) şi
1.107 la cele domestice (57,3 % din totalul cazurilor), 4 cazuri la
lilieci (0,2 % din totalul cazurilor), după cum se observă în
graficul 34.
La vulpe au fost înregistrate 775 cazuri, reprezentând 94,28 %
din cazurile de la animale sălbatice).
Se remarcă lipsa cazurilor de rabie la câinele enot, precum şi
faptul că aceasta este dealtfel, singura zonă din Europa în care nu
au fost semnalate cazuri de rabie la liliac în perioada de timp
analizată.
În perioada analizată, Bulgaria a înregistrat un total de 167
cazuri din care 124 cazuri la animale sălbatice (74,25%) şi 43 la
cele domestice (25,75%). Din cele 124 cazuri de la animalele
sălbatice, 110 au fost diagnosticate la vulpe (88,71%). Se remarcă
faptul că şi în Bulgaria ca şi în România, cele mai multe cazuri de
rabie au fost semnalate la vulpe.
În Serbia şi Muntenegru pentru perioada 2005-2009, au fost
diagnosticate 904 cazuri de rabie din care 779 animale sălbatice
(86,17%) şi 125 animale domestice (13,83%).
Cele 752 cazuri înregistrate la vulpe reprezintă 83,19% din
numărul total de cazuri şi 96,53% din cazurile animalelor
sălbatice.
Caracteristica generală remarcată pentru zona Europei de sud
este reprezentată de numărul crescut al cazurilor de rabie la
vulpe, ca principal animal sălbatic afectat.
O excepţie de la această caracteristică se întâlneşte în cazul
Turciei, unde numărul cazurilor la animale domestice este de
aproximativ 10 ori mai mare faţă de cel al animalelor
sălbatice.
Din categoria animalelor domestice afectate, mai mult de
jumătate din cazuri au evoluat la câine; cu toate acestea, nu au
fost raportate cazuri de rabie la om.
Acest lucru se poate explica fie prin aplicarea unei bune
politici de conştientizare a populaţie în ceea ce priveşte
pericolul transmiterea rabiei la om şi aplicarea timpurie a
tratamentului post-expunere, sau printr-o neraportare a cazurilor
la om, către organismele internaţionale.
-
10
0% 20% 40% 60% 80% 100%
Vulpe / Fox
Alte animale sălbatice / Other wild animals
Animale domestice / Domestic animals
Om / Human
Bosnia Herţegovina 214 13 47 0
Serbia şi Muntenegru 752 27 125 0
Turcia 85 12 978 0
Albania 7 0 5 0
Italia 69 4 4 0
Spania 0 0 7 4
Bulgaria 110 14 43 0
Vulpe / FoxAlte animale sălbatice / Other
wild animalsAnimale domestice /
Domestic animalsOm / Human
Grafic (Graph) 34. Ponderea numărului de cazuri de rabie din
perioada 2005 – 2009 în Europa de sud la principalele
specii afectate Share of rabies during 2005 – 2009 in Southern
Europe on the main affected species
-
11
În Europa centrală (graficul 36), pentru perioada de timp
cuprinsă între anii 2005 şi 2009, numărul total de cazuri de rabie
înregistrat a fost de 4.206. Din acesta, 3.782 cazuri au fost
semnalate la animale sălbatice (89,68 % din totalul cazurilor) cu
3.691 de cazuri la vulpe (97,59 % din cazurile de la animale
sălbatice), 354 la cele domestice (8,40 % din totalul cazurilor),
65 cazuri la lilieci (1,5 % din totalul cazurilor) şi 5 cazuri la
om (0,12 % din totalul cazurilor de rabie).
Ungaria, în perioada 2005-2009, a avut un număr scăzut de cazuri
de rabie, 26, din care 20 la vulpe (76,90%), 5 la animalele
domestice (19,20%) şi un caz la liliac (3,85%).
Prin urmare în perioada supusă analizei, raportul cazurilor de
rabie dintre animalele sălbatice şi cele domestice a fost de
4:1.
Toate cazurile diagnosticate pozitive la animalele sălbatice au
fost la vulpe, exceptând cazul semnalat la liliac, ceea ce
demonstrează că vulpea reprezintă rezervorul natural de virus rabic
şi în Ungaria.
În ceea ce priveşte ţările vecine României, ţara cu cele mai
puţine cazuri de rabie este Ungaria, fapt datorat implementării
programelor de vaccinare orală a vulpilor încă din 1992, iar la
polul opus se află Ucraina cu cele mai multe cazuri de boală.
-
12
0% 20% 40% 60% 80% 100%
Vulpe / Fox
Enot / Racoon dog
Alte animale sălbatice / Other wild animals
Animale domestice / Domestic animals
Liliac / Bat
Om / Human
Ungaria 20 0 0 5 1 0
Germania 42 0 2 2 47 5
Polonia 194 34 8 75 0 0
Slovacia 48 0 2 4 0 0
Cehia 0 0 0 0 1 0
Croaţia 3294 2 41 264 0 0
Slovenia 92 0 2 3 0 0
Austria 1 0 0 0 0 0
Vulpe / Fox Enot / Racoon dogAlte animale
sălbatice / Other wild animals
Animale domestice / Domestic animals Liliac / Bat Om / Human
Grafic (Graph) 36. Ponderea numărului de cazuri de rabie din
perioada 2005 – 2009 în Europa centrală la principalele
specii afectate Share of rabies during 2005 – 2009 in Central
Europe on the main affected species
-
13
Ţările Europei de vest au avut cele mai puţine cazuri de rabie
comparativ cu celelalte ţări din Europa, înregistrând un total de
82 de cazuri, din care 73 la liliac (89,02 %), 2 cazuri la om (2,44
%) şi 7 la animale domestice (8,54 %).
Se remarcă astfel lipsa cazurilor de rabie la animale sălbatice
şi în special la vulpe, ca rezervor al rabiei, ca urmare a
implementării cu succes a programelor de vaccinare antirabică orală
a vulpilor, însă prezenţa unui număr mare de cazuri la liliac, 73
din totalul de 144 înregistrat în întregul continent european în
această perioada de timp. Acest aspect se explică prin faptul că
ţările Europei de vest realizează o supraveghere pasivă a
lyssavirusurilor la lilieci.
Având în vedere rezultatele obţinute, precum şi bogata
experienţă a ţărilor vest europene în combaterea cu succes a
rabiei, acestea pot constitui un exemplu de urmat pentru România,
în ceea ce priveşte în general, strategia propusă pentru eradicarea
rabiei şi în mod special elaborarea şi implementarea programelor de
vaccinare antirabică orală a vulpilor.
În Europa de nord, pentru perioada de timp cuprinsă între anii
2005 şi 2009, numărul total de cazuri de rabie înregistrat a fost
de 6.129. Din acestea, 4.970 cazuri au fost semnalate la animale
sălbatice (81,09 % din totalul cazurilor) din care 2.056 cazuri la
vulpe, 2.332 la câinele enot, 1.143 la cele domestice şi 16 cazuri
la liliac.
Ceea ce este de remarcat pentru această zonă a Europei, este
numărul mare de cazuri la câinele enot, care îl depăşeşte pe cel al
vulpilor.
Originară din estul Asiei, această specie a fost introdusă în
partea de vest a Uniunii Sovietice ca animal de blană, în perioada
1930 – 1950. Ulterior, ca urmare a scăderii interesului pentru
blana animalului, acesta s-a înmulţit necontrolat, datorită
potenţialului reproductiv ridicat, ceea ce a făcut ca şi arealul de
răspândire al speciei să se mărească de-a lungul timpului, prezenţă
acestuia fiind semnalată şi în România, în special în zona Deltei
Dunării.
Astfel, în ţările fostei Uniuni Sovietice, şi în special în
ţările Europei de nord, câinele enot constituie un rezervor
important de rabie, alături de vulpe.
Capitolul 11 prezintă un studiu privind testele de laborator
folosite în diagnosticul rabiei la animale în perioada
2005-2009
Din cele 4.515 probe analizate pentru diagnosticul rabiei, în
perioada de timp menţionată, un număr de 2.178 au fost pozitive.
Din totalul probelor pozitive la rabie, 2.103 au fost la vulpe, ce
reprezintă 95, 55%.
Cele mai multe probe diagnosticate pozitiv în perioada analizată
au fost în anul 2008 şi reprezintă 43,80% din totalul probelor.
În ceea ce priveşte suspiciunea şi confirmarea bolii,
majoritatea probelor analizate au fost în trimestrele I şi IV ale
fiecărui an supus analizei şi au provenit de la vulpe.
-
14
Odată cu intrarea României în Uniunea Europeană, metodele de
diagnostic pentru rabie au fost uniformizate şi sunt aceleaşi ca şi
în alte state membre.
Metoda cea mai des folosită în diagnosticul rabiei este
imunofluorescenţa directă datorită faptului că este o metodă
eficientă, rapidă şi mai puţin costisitoare decât celelalte metode.
Celelalte metode, mai complexe sunt folosite doar în cazul în care
rezultatul la testul de imunofluorescenţa directă este negativă sau
proba de analizat nu corespunde întocmai cerinţelor efectuării
imunofluorescenţei directe.
Capitolul 12 cuprinde o analiză amănunţită a legislaţiei
comunitare şi naţionale privind combaterea rabiei.
De-a lungul perioadei analizate, începând cu anul 2005, Comisia
Europeană a crescut semnificativ sumele alocate pentru combaterea
şi eradicarea rabiei. Se observă de asemenea şi o creştere a
interesului ţărilor membre pentru eradicarea bolii, prin întocmirea
şi transmiterea spre aprobarea Comisiei, de astfel de programe.
Contribuţia comunităţii europene în anul 2006 pentru programele
de eradicare a rabiei, pentru cumpărarea şi distribuţie de vaccin
şi momeli vaccinale, se dublează faţă de anul precedent ajungând la
8.215.000 euro.
Dacă în anul 2005 doar 7 ţări aveau programe aprobate, în anul
2006 numărul acestora ajunge la 11.
Începând cu anul 2007, anul în care România şi Bulgaria au
aderat la UE, numărul programelor de eradicare a crescut de la 11
la 13 şi s-a menţinut constant până în anul 2009.
Anul 2008 a fost anul cu cea mai mare sumă alocată pentru
programele de combatere şi eradicare a rabiei cu un cuantul de
13.290.000 euro faţă de anul 2005, anul cu cuantumul cel mai mic al
contribuţiei de doar 3.980.000 euro.
Pentru anul 2009 au fost aprobate spre cofinanţare, un număr de
13 programe, statele care au transmis programe anuale şi
multianuale în acest an fiind aceleaşi ca şi în anul precedent.
Se remarcă faptul că, suma totală alocată programelor este mai
scăzută faţă de cea din anii 2008 şi 2007, fiind de 11.855.000
euro.
În urma analizei legislaţiei comunitare în vigoare, privind
combaterea rabiei, se poate concluziona faptul că, deşi rabia
silvatică ridică cele mai mari probleme în eradicarea bolii, la
nivelul Uniunii Europene nu există legislaţie specifică privind
rabia silvatică.
Singura legislaţie existentă privind combaterea rabiei la
animale sălbatice este cea referitoare la programele naţionale,
care sunt aprobate pentru cofinanţare, dacă întrunesc condiţiile
standard ale UE, cuprinse în următoarele acte normative:
Decizia Consiliului 2009/470/CE, posibilitatea finanţării de
programe multianuale pentru eradicarea şi monitorizarea rabiei.
-
15
Decizia Consiliului 2008/341/CE reguli adoptate pentru
criteriile programelor naţionale.
Decizia Consiliului 2008/425/CE şi Decizia Consiliului
2008/940/CE, cerinţe pentru transmiterea programelor şi a
rapoartelor.
Decizia Consiliului 90/424/EC privind anumite cheltuieli în
domeniul veterinar a fost abrogată şi înlocuită de Decizia
Consiliului 2009/470/CE privind anumite cheltuieli în domeniul
veterinar, pentru motive de claritate şi de raţionalizare, precum
şi datorită modificărilor substanţiale şi în repetate rânduri,
suferite. Baza legală privind măsurile de prevenire şi combatere a
rabiei în România este reprezentată de:
Ordinul ANSVSA nr. 29 din 28 martie 2008, pentru aprobarea
Normei sanitare veterinare privind măsurile generale de prevenire
şi control al rabiei la animale domestice şi sălbatice, publicat în
Monitorul Oficial nr. 323 din 24 aprilie 2008, şi
Hotărârea de Guvern nr. 55 din 16 ianuarie 2008, pentru
aprobarea Programului strategic privind supravegherea, controlul şi
eradicarea turbării la vulpe în România, publicat în Monitorul
Oficial nr. 55 din 24 ianuarie 2008.
În Capitolul 13 sunt descrise programele cofinanţate de CE
pentru combatere şi eradicare rabiei în ţările vecine şi compararea
cu programul elaborat de România. În abordarea prezentării
programelor am recurs la traducerea şi analiza comparativă a
programelor şi strategiilor de vaccinare orală a vulpilor expuse în
acestea, prin descrierea detaliată a programelor cofinanţate
transmise de statele membre şi aprobate de către Comisia
Europeană.
Se observă interesul crescut şi preocuparea autorităţilor din
ţările vecine României în combaterea şi eradicarea rabiei.
După cum putem remarca în acest capitol dar şi din cele
prezentate anterior, un rol important în combaterea rabiei în
aceste state îl are şi Uniunea Europeană, care prin ajutorul
financiar şi tehnic acordat ţărilor vecine statelor membre, doreşte
eliminarea definitivă a rabiei de pe teritoriul UE şi prevenirea
re-infectării teritoriilor ce au obţinut statusul de “liber de
rabie”.
Aşa cum sublinia şi Florance Cliquet, în câţiva ani vom asista
la “împingerea rabiei la graniţa Uniunii Europene, iar calea spre
succes şi soluţia pentru eliminarea bolii o constituie strategia
care urmează să fie aplicată iar, în acest caz, strategia de
vaccinare orală a vulpilor”.
Capitolul 14 cuprinde concluzii generale ale lucrării şi
recomandări. Pe lângă concluziile prezentate la rezumatul fiecărui
capitol, în acest capitol sunt prezentate şi concluziile ce
urmează:
- Rabia are o răspândire endemică în ţara noastră, cu o
incidenţă variabilă de la un judeţ la altul, având o prevalenţă
crescută în judeţele din Transilvania şi Muntenia (76 %).
-
16
- Evoluţia rabiei cu vârf dominant în trimestrul I şi IV
constituie o caracteristică generală a bolii, fiind influenţată şi
justificată de modul de viaţă al vulpii, principala specie
implicată în epidemiologia bolii.
- Numărul îmbolnăvirilor pe perioada luată în studiu, în cele 42
de judeţe, prezintă o variabilitate mare, a cărei limite au fost
cuprinse între 9 şi 213 cazuri.
- Curba îmbolnăvirilor, la toate speciile de animale analizate
în intervalul 2005 – 2009, prezintă două vârfuri, în anul 2005 şi
2008; aceiaşi traiectorie se observă şi la animalele domestice. O
situaţie diferită se remarcă însă la animalele sălbatice, la care
curba îmbolnăvirilor a avut ca vârfuri anul 2008 şi 2009. Evoluţia
cazurilor la vulpe în perioada 2005 – 2009, este similară situaţiei
semnalate la animale sălbatice datorită faptului că vulpea
reprezintă principalul animal sălbatic afectat.
- Din ierarhizarea judeţelor pe întreaga perioadă analizată în
funcţie de numărul total de îmbolnăviri se remarcă faptul că, cele
mai multe cazuri au fost în judeţul Mureş (213), urmat de Buzău
(190), Bistriţa Năsăud (159), Bacău (136), Suceava (127), Cluj
(125), Gorj şi Sibiu (câte 116), Sălaj (106); la polul opus, cu
cele mai puţine cazuri fiind situate judeţele Maramureş (9 cazuri),
Caraş Severin (10) şi Timiş (11).
- Din totalul de 2.796 cazuri de rabie, cele mai puţine cazuri
au fost în anul 2006 (283 cazuri), cele mai multe în anul 2008
(1.089), media anilor pe acest interval fiind de 559 cazuri/an.
- Raporturile dintre cazurile la animale sălbatice şi cele
domestice au fost: 4,7:1 în Transilvania, 2,75:1 în Muntenia,
2,51:1 în Moldova şi 2:1 în Dobrogea.
- În perioada de timp analizată, cele mai multe cazuri s-au
semnalat la animale sălbatice iar din acestea cea mai afectată a
fost vulpea (73,89 %), urmată de animale domestice (23,21 %) şi un
procent mult mai scăzut, ( sub 3 %) alte animale sălbatice.
- Raporturile dintre cazurile la animale sălbatice şi cele
domestice au fost: 4,7:1 în Transilvania, 2,75:1 în Muntenia,
2,51:1 în Moldova şi 2:1 în Dobrogea.
- Numărul cel mai mare de animale sălbatice diagnosticate cu
rabie a fost în Transilvania, fapt ce se poate explica prin
populaţia mare de vulpi estimată în această provincie, de-a lungul
întregii perioade analizate, dar şi datorită suprafeţei extinse
ocupate de cele 16 judeţe ale provinciei, acoperită în mare parte
de păduri, ce conferă un mediu de viaţă prielnic populaţiei
vulpine.
- Se observă o incidenţa crescută a rabiei la vulpe în anul 2008
comparativ cu ceilalţi ani analizaţi.
- Singurul caz de rabie la om, semnalat în perioada analizată a
fost în judeţul Suceava în anul 2007.
-
17
- În anul 2009 a fost înregistrat în România, primul caz de
rabie la liliac, în judeţul Braşov.
- În diferite zone geografice se observă diverse tipare
temporale ale prevalenţei bolii, cu variaţii sezoniere.
- Cea mai mică incidenţă a cazurilor de rabie la vulpe în
Transilvania a fost în anul 2006, aceeaşi situaţie fiind întâlnită
şi în Muntenia.
- Judeţul Maramureş nu a înregistrat niciun caz de rabie, atât
la animale sălbatice cât şi domestice, în intervalul cuprins între
anii 2005 – 2008, deşi este înconjurat de judeţe cu un număr mare
de cazuri în acest interval, precum Suceava, Bistriţa Năsăud,
Sălaj, Cluj şi Satu Mare.
- Cea mai mică incidenţă a cazurilor de rabie la vulpe, în
Dobrogea a fost în anul 2008.
- Incidenţa crescută a rabiei la vulpe, în Moldova a fost în
anii 2008 şi 2009 comparativ cu ceilalţi ani. Cea mai mică
incidenţă a cazurilor de rabie la vulpe în această provincie a fost
în anul 2006. Judeţele în care rabia a avut o incidenţă crescută au
fost: Vrancea, Galaţi şi Bacău, în timp ce o incidenţă scăzută se
remarcă în judeţele Neamţ şi Botoşani.
- Muntenia ocupă locul întâi ca număr de cazuri înregistrate la
animale domestice.
- Cele mai afectate specii de animale domestice au fost câinii
şi pisicile, urmate îndeaproape de specia bovină.
- Se observă că în perioada analizată numărul cazurilor la
pisică este de 2 ori mai mare în Transilvania comparativ cu
Moldova, aceeaşi situaţie fiind remarcată şi în Muntenia.
- Cauza pentru existenţa unui număr foarte mare de îmbolnăviri
la câini şi pisici, o constituie numărul crescut de animale fără
stăpân, precum şi imunizarea precară împotriva rabiei sau chiar
absenţa acesteia.
- Particularitate în ceea ce priveşte îmbolnăvirile la bovine,
se întâlneşte în Moldova, unde numărul cazurilor la această specie
este superior celui semnalat la pisică.
- Din categoria animalelor sălbatice afectate, vulpea ocupă
primul loc, cu cele mai multe cazuri înregistrate în Europa de est,
respectiv 12.872 din totalul de 19.856 cazuri.
- Altă particularitate a Europei de est o constituie numărul
foarte mare de cazuri pozitive de rabie la animale domestice,
respectiv 14.488 cazuri din totalul de 17.200.
- Numărul mare de persoane afectate de rabie, 42 cazuri
semnalate la om, fiind totodată şi cele mai multe din Europa, s-a
înregistrat de asemenea în Europa de est.
- În Ucraina, în perioada 2005-2009, se observă o fluctuaţie a
evoluţiei cazurilor de rabie cu scăderea incidenţei rabie în anul
2009, faţă de anii precedenţi,
-
18
datorită efectuării vaccinării orale a animalelor sălbatice prin
implementarea programelor cofinanţate de Comisia Europeană.
- Republica Moldova şi Ucraina sunt ţările vecine României în
care se observă un număr mai crescut de cazuri de rabie la animale
domestice comparativ cu cel al animalelor sălbatice.
- În Europa de Sud, se remarcă lipsa cazurilor de rabie la
câinele enot precum şi faptul că aceasta este de altfel singura
zonă din Europa în care nu au fost semnalate cazuri de rabie la
liliac în perioada de timp analizată.
- Europa Centrală se caracterizează printr-un număr mare a
cazurilor de rabie la vulpe comparativ cu cel al animalelor
domestice, raportul dintre acestea fiind de 10:1 precum şi numărul
crescut de cazuri diagnosticate la liliac, fiind a doua zonă din
Europa, după Europa de Vest, cu 49 cazuri.
- Ţara cu cele mai puţine cazuri de rabie este Ungaria, fapt
datorat implementării programelor de vaccinare orală a vulpilor
încă din 1992.
- Zona Europei de Vest se caracterizează prin numărul cel mai
scăzut de cazuri de rabie din Europa, absenţa cazurilor de rabie la
animalele sălbatice, însă se remarcă prin numărul cel mai ridicat
de cazuri de rabie diagnosticate la liliac, respectiv 73 cazuri din
totalul de 144 cazuri la liliac diagnosticate în întreg
continentul.
- Vulpea a reprezentat principalul animal sălbatic afectat de
rabie în Ungaria, Ucraina, Bulgaria, Serbia şi Muntenegru,
Republica Moldova dar şi în România, constituind astfel principalul
rezervorul natural de rabie.
- Numărul ridicat de cazuri semnalate la vulpe în perioada
analizată, respectiv 19.856, întăreşte încă o dată afirmaţia că
această specie reprezintă vectorul şi rezervorul principal de rabie
în Europa.
- Cea de-a doua specie de animal sălbatic afectat de rabie, în
Europa, este reprezentată de câinele enot cu 3.433 cazuri
înregistrate de-a lungul perioadei de timp analizate, cele mai
multe cazuri fiind prezente în Europa de Nord, unde cazurile de
rabie semnalate la această specie îl depăşeşte pe cel al vulpilor,
respectiv 2.332 cazuri la câinele enot, faţă de 2.056 cazuri la
vulpe.
- Din cele 4.515 probe analizate la animale sălbatice, pentru
diagnosticul rabiei, în perioada 2005 -2009, un număr de 2.178 au
fost pozitive din care 2.103 la vulpe, reprezentând 95, 55 % din
totalul probelor pozitive.
- Între anii 2005-2009, Comisia Europeană a crescut semnificativ
sumele alocate pentru eradicarea rabiei, observându-se în acelaşi
timp şi o creştere a interesului ţărilor membre pentru eradicarea
bolii în vederea obţinerii statusului de “liber de rabie”.
- În întreaga perioadă analizată, importanţa acordată de către
CE eradicării rabiei a crescut, fapt ce rezultă prin aprobarea
sumei de 51.407.000 euro, pentru programele de combatere şi
eradicare a bolii, elaborate de statele membre.
-
19
- Pentru a asigura în mod mai eficace şi mai eficient controlul
rabiei, eradicarea şi monitorizarea acesteia, în special atunci
când există riscuri pentru sănătatea animală şi în mod indirect,
pentru sănătatea publică, CE a oferit posibilitatea statelor membre
de a elabora programe multianuale.
- România dispune de o bază legală ce acoperă principalele
aspecte, cum sunt: notificarea rabiei, măsurile aplicate în cazul
confirmării, atât în exploataţii cât şi în fondurile de vânătoare,
precizări privind vaccinarea profilactică precum şi obligaţiile
proprietarilor şi deţinătorilor animale domestice.
- Actele normative în vigoare, referitoare la rabie sunt
elaborate ulterior aderării României la Uniunea Europeană, fiind
armonizate cu legislaţia comunitară.
- România a elaborat un program de vaccinare antirabică orală a
vulpilor, program ce a fost aprobat pentru cofinanţare de către
Comisia Europeană prin Decizia 876/2006.
- Autorităţile din ţările vecine României manifestă interes şi
preocupare în combaterea şi eradicarea rabiei.
- Un rol important în combaterea rabiei în statele terţe, îl are
şi Uniunea Europeană, care prin ajutorul financiar şi tehnic
acordat ţărilor vecine statelor membre, doreşte eliminarea
definitivă a rabiei de pe teritoriul U.E şi prevenirea apariţiei
bolii pe teritoriile ce au obţinut statusul de “liber de
rabie”.
- Rezultatele obţinute în urma aplicării programelor de
vaccinare orală din statele vecine, confirmă faptul că respectarea
acestor programe conduce la scăderea numărului de cazuri cu
condiţia unui efort susţinut şi continuu în vederea atingerii
obiectivelor stabilite în cadrul programelor.
- În ceea ce priveşte rezultatele implementării programelor de
vaccinare orală a vulpilor, cofinanţate de Comisia Europeană, în
ţările vecine, membre ale U.E, se poate afirma următoarele : pentru
Bulgaria rezultatele implementării programelor de vaccinare se
observă abia începând cu anul 2010, când se remarcă o scădere
dramatică a numărului de cazuri, de aproximativ 10 ori faţă de anul
precedent, iar această tendinţă se va observa şi în anii următori
în cazul aplicării continue şi susţinute a programelor de vaccinare
orală.
- Dovada implementării corecte a programelor, o reprezintă
scăderea drastică a incidenţei rabiei. Apreciem astfel că prin
continuarea aplicării susţinute a programelor de vaccinare orală,
Ungaria are şanse crescute să obţină în următorii ani, statusul de
„liber de rabie”.
- Imunizarea este metoda care se pretează pentru combaterea şi
eliminarea rabiei în principalele ei rezervoare, după ce s-a
demonstrat faptul că reducerea populaţiei de animale sălbatice nu
este o metodă eficientă pentru eradicarea bolii.
- România are toate şansele să obţină statusul mult dorit de
“liberă de rabie” prin implementarea corectă şi susţinută a
programul de combatere şi
-
20
eradicare a rabiei, program ce a fost pus în aplicare la
începutul lunii mai a acestui an.
RECOMANDĂRI Rabia trebuie să reprezinte o prioritate pentru
autorităţile
române, atât datorită numărului crescut de cazuri înregistrate
în ultimii ani cât şi prin pericolul pe care îl impune boala fiind
cea mai veche zoonoză cunoscută de om.
Continuarea implementării programului de vaccinare orală a
vulpilor început în acest an şi continuat în anii viitori fără
întreruperi, precum şi schimbarea şi adaptarea strategiei de
vaccinare în funcţie de evoluţia situaţiei epidemiologice din anii
anteriori.
Începerea înregistrării datelor privind vârsta şi sexul vulpilor
diagnosticate pozitiv de rabie cât şi a celor împuşcate pentru
evaluarea programelor de vaccinare orală antirabică. Acest aspect
este deosebit de important servind la evaluarea exactă a eficienţei
vaccinării.
Având în vedere faptul că în apropierea marilor aşezări umane
există în general un număr mai mare de vulpi, datorită resurselor
de hrană abundente la care acestea au acces, considerăm necesară
creşterea numărului de momeli vaccinale administrate folosind
modelul bavarian de distribuţie.
Ca urmare a creşterii cazurilor de rabie la lilieci, la nivel
european, considerăm oportună crearea şi în România, a unei reţele
de supraveghere a liliecilor de pe teritoriul ţării, pentru
lyssavirusuri.
Alături de serviciile veterinare un rol extrem de important în
eliminarea rabiei umană de origine animal îl au Ministerul
Sănătăţii şi Ministerul Educaţiei ce trebuie să colaboreze şi să
contribuie activ la atingerea scopului final de eliminare a rabiei
ca zoonoză. Acest deziderat considerăm că poate fi realizat prin
creşterea conştientizării şi educarea populaţiei cu privire la
rabie şi implicaţiile acesteia, precum şi mediatizarea intensă a
programului de vaccinare şi în special a beneficiilor acestuia.
Ţinând cont de faptul ca statusul de ”liber de rabie“ al unei
ţări depinde şi de situaţia epidemiologică a ţărilor vecine,
recomandăm colaborarea intensă cu autorităţile veterinare a ţărilor
vecine, pentru sincronizarea campaniilor de vaccinare cu scopul
eficientizării maxime a acestora şi pentru scurtarea perioadei de
obţinere a statusului dorit.