-
Anul XVI Caransebeş, 21 Ianuarie c. v., 1901 Nr. 3
O r g a n a l E p a r h i e i g r . o r . r o m . a C a r a n s
e b e ş u l u i
A P A R E D U M I N E C A
P r e ţ u l a b o n a m e n t u l u i : Pentru Austro-Ungaria pe
an 10 coroane
». » 7 ' p e Vi an 5 , „ România şi străinătate pe an 14 franci
» » » » pe ţ/, an 7 „
P r e ţ u l i n s e r ţ i u n i l o r : Pentru publicaţiuni
oficioase, concurse edicte
etc. publicate de 3 ori, dacă conţin pană la 150 de cuvinte 0
cor , pană la 200 de cuvinte 8 cor.
de aci în sus 10 coroane
Corespondinţele se adresează redacţiunei „ F O A I A D I E C E S
A N Ă*
iară banii de prenumeraţiune şi inserţiunile a A D MIN IS T R A
Ţ I A
Librăriei şi Tipografiei diec. în Caransebeş
Uniunea Românilor din Transilvania cu biserica romano-catolică
sub împăratul
Leopold I. XII.
Uniunea în lumina luceferilor ci.
(Continuare)
Tr. Laurian în „Magazinul istoric" scrie Í
„i ¿ uiu^ci toce aceste decrete şi mandate imperiale guvernul şi
ordinile transilvane sciură aşa do bine să întorcă lucrurile, ca
Românii să remató tot în starea de apăsaţi şi de despoiaţi de
drepturile cetăţene. După decretele imperiale trebuia, ca între
cele patru rejigiuui primite : catolica, luterana, calvina şi
ariana să fie o egalitate perfectă, pergéñele bisericesc! să se
bucure tot de aceleaşi scutiri şi libertăţi, laicii să aibă tot
aceleaşi drepturi, după starea lor de nobili, liberi şi iobagi.
Românii se numera acum între catolici, şi trebuia atât în respectul
bisericesc cât şi cel politic să se împărtăşască de tote pénentele,
la care au drept catolicii dela derogatoriile cele mai mari până la
cele mai mici. Catolicii dobândiră mult prin unirea Românilor, căci
îşi înmulţiră numărul în comparaţiune cu celelalte secte, aşa în
cât le întrece pe tote" 1 ).
Apoi continuă la alt loc astfel: „Românii, afară de micile
scutiri ale persane
lor bisericesci, nu dobândiră nimica prin unire, ba încă şi
perdura. Perdura independinţa lor ca Români şi ca religionari de
ritul oriental, care o aveau ei mai înainte pe lângă tote
asupririle ce întâmpinau de partea eterodoxilor; perdura
Archiepiscopatul, căci acesta după unire se degrada la starea de
simplu episcop supus censuriî lesuiţilor şi supremaţiei
archiepiscopilor catolici,
; perdura chiar naţionalitatea. Cei mai mulţi Români cari se
înălţară cu încetul din întâmplare — încă după dreptele
pretensiuni, care le avea ca Români uniţi, — la derogatorii mai
înalte între ungurii catolici, trecură dela legea de ritul oriental
la cea de ritul occidental, supt pretestul că acestea sunt acum tot
una, şi cu modul acesta se lăpă-dară si de naţiunea lor si se
unguriră. Atari exemple avem prea multe. Acosta strică atât de
mult. încât Românimen nu o»*** ''~ ^ ridice din starea de
plebeitate, căci veri care se înălţa peste densa, îşi părăsia
naţiunea. — Vedi unde duce lucrurile intriga machavelescă! —
Românii ar trebui să scie, că ei sunt Români ; şi chiar când ar ii
cu totul catolici, ar trebui să se susţie ca români şi să figureze
ca Români" ] ) .
Papiu liarían în istoria sa se pronunţă despre uniune aşa :
„în astă formă făcură românii uniunea cu biserica Romei, care a
fost un adevărat fapt cu condiţiuni cu catolicii traisilvani, cari
încă era forte asupriţi pe atunci de cătră calvini:
i de altă parte se pote considera de un apt curat politic din
partea românilor asupriţi, cari credea, ca prin acesta nu numai vor
scăpa de persecu-ţiunile cele grele, ci vor câştiga şi drepturi
egali cu celelalte naţiuni e religiuni din patria"-).
Continuă apoi : „Prin unire, afară de scutirile unor persane
bi
sericesci, nu câştigară Românii nici un drept, ba aşa îşi sciură
bate joc Ungurii e Sasiî de t o t e decretele e resoluţiunilo
împărătesei, încât ei tot de toleraţi se considerară şi după unire
pân' în 1848, e la derogatoriile ţerei, cari se împărţia după cele
trei naţionalităţi e după religiuni recepte, foarte arare-orí se
punea şi vre-un român
') Tom. cit. pag. 328—429. •) Op. cit. pag. 57.
-
2 F O A I A D I K C H S A N Á
unit, fiindcă dicea Ungurii : „ Acum tot atâta este, s'a pus un
catolic, voi încă catolici sunteţi", e dacă se punea vr'tm Român
unit, debea să se dea nu numai de unit, ci chiar de catolic, prin
acesta se făcea ungur. Sumă de inteligenţi români, cari apucară la
ceva deregătorie, se unguriră cu tipul acesta, şi apoi toţi
lăpedaţiî (renegaţii) era încă mai periculoşi pentru Români decât
chiar înşişi Ungurii. Delà unire încoce se perdu dreptul
metropolitic al Românilor din Transilvania; archiepiscopul delà
Strigôniu cu prétest de proteptorat 'şi aroga drept de metropolit
peste Români ; ér în costóle episcopului sta teologul iesuit
ordinat de epitrop oreşi-care al clerului, cum se dicea, pentru
starea cea de jos de înveţatură, în care se afla acelaş remas de
supt epitropia grecescă dinpreună cu poporul, — supt a cărui iesuit
censura bisericii românescî nu era mai puţin dependentă decât pe
timpul censurei superintendenţilor calvini". 2)
Tot în acest loc citat mai la urmă scrie : »/« urmă delà unire
încoce de o parte vëdênd
Românii, că prin unire mai mult perd, decât câştigă, e
amărindu-se de Sortarea cea arogătore e scandaloasă a iesuiţilor,
apoi sumuţaţi şi de străini, cărora nu le plăcea, ca Românii să lio
toti întruniţi (cum zice P. Maior: o màtéh-na străină voi,
ca'"""KO'ftiafítí* ?tik -ikj-^RsémíiJík^ dóue părţi), mai adaoge şi
fanatismul nutrit nu numai de străini, ci şi de nesciinţă, începură
a se abatere delà făcuta unire, misiunarí din ţera romanesca e delà
sêrbi îmbla prin ţeră spre a-şi câştigare proseliţi : ura nespusă,
certe sânge-róse se născură înlre fraţii de un sânge din causa
unirei e neunirei". 3)
Papiu liarían în discursul séu despre vieţa şi activitatea lui
G. Şincaiu dice: „Românit de aici din Transilvania, călcaţi
deopotrivă în cele bisericesci, politice şi sociale, după căderea
Transilvaniei sub casa hab-sburgică fură amăgiţi prin promisiune de
drepturi egali cu Ungurii şi a se uni cu biserica Romeî«.
Vorbind despre reul causât prin uniune adauge : „Din cari tote
se vede, că Şincaiu, ca şi Clain, episcopul Clain, călugerul Petru
Maior şi toţi Blăjenii luminaţi din seclul al XVIII, cu-nosceau tot
reul fatal produs prin unire . . . . Voi Iesuiţi Români de la
Oradea-mare, de Ia Gherla şi de aiuria, voi cari în aceste dile ale
luminei şi ale libertăţii cutezaţi a îndemna pe Români să tnergă la
sinodul catolicilor din Pesta ; voi cari mergeţi cu cutezanţa pană
a da Românilor uniţi numele străin şi urît de Catolici . . . . Voi
cari prin acesta şi alte asemeni criminale apucături, cercaţi a
rumpe de tot o
2) Op. cit. pag. 58—59. 3) Loc. cit. pag. 59—60.
parte însemnată a Românilor din corpul cel mare al naţiei,
audiţî pe profetul Şincaiu şi pană e timp convertiţi-ve"').
Eruditul istoric Nic. Densuşan în scrierea sa „Revoluţiunea lui
Horea" scrie:
„Românii din Transilvania, după lungi .şi grele suferinţe,
dorind în line să scape de mise-riile unei servituti insuportabile,
cum şi de per-secuţiunile religiose ale calvinilor se- hotârîră
să-şi schimbe religiunea şi în modul acesta să ajungă la o stare
politică mai fericită.
„Seduşi prin diferitele promisiuni ale Iesuiţilor, Gavril
Heveneşi şi Paul Barani, îndemnaţi de curtea imperială din Viena,
mitropolitul Atanasie şi protopopii români din Transilvania se
hotă-resc la anul 1698 a se uni cu biserica Romei, credend, că în
modul acesta religiunea română va ajunge să fie religiune legelă în
Transilvania, er clerul şi poporul român se va pute bucura de tote
libertăţile şi drepturile, de cari se bucurau aderenţii bisericeî
catolice.
„în acesta speranţă şi numai singur din aceste motive se făcu
unirea cu biserica Romei, unire, care primi o formă reală prin
manifestul din 7 Oc-tomvre- 1698, dat în mănăstirea S-teî Treimi
din Alb&-Iulia, prin care mitropolitul Atanasie şi 38
protopopii români din Transilvania declarară In^jQrmăj solemnă că
se un.eşc cu biserica Romei, voind dupăTcum diceu denşu,
&1i:':1iî^1&tfe'^Jka acelaşi privilegii, cu cari trăesc
membrii şi preoţii bisericeî catolice.
„Dar unirea din i6g8 fu un pas greşit al Ro-mânitor de preste
Carpaţi. Prin actul d e ' a 1698 metropolitul Atanasie şi clerul
din Transilvania sacrificară întregitatea bisericeî române, pentru
o simplă speranţă a unor drepturi politice şi civile, drepturi,
cari mai curend sau mai târcliu se puteau câştiga şi pe altă cale.
Şi în faptă unirea cu biserica Romei nu schimbă de loc posiţiunea
socială şi politică a Românilor din Transilvania. Biserica română
remase şi de aci înainte numai biserică tolerată, naţiunea română o
naţiune fără drepturi politice, preoţii uniţi iobagi ai nobililor,
fără privilegii şi fără venituri, poporul fără representanţi în
camera Transilvaniei, oficiile ţereî distribuite numai la aderenţii
celor patru religiunî, a xeligiuniî catolice, calvine, luterane şi
unitare şi fără nici o consideraţiune la religiunea română unită,
er poporul român, care nu voi să trecă la unire lipsit de biserici,
lipsit de episcop! şi persecutat în tote modurile şi pe tote căile
de guvernul din Transilvania şi de gurernul central din Viena; —
aşa, că unirea cu biserica Romei, care se făcuse din simple motive
politice, nu aduse de loc resultatele, pe
') Vedl vieţa şi operele luî G. Şincaiu pag. 32—34 la Nic.
Densuşan broşura cit. pag. 41—42.
-
cari le sperase mitropolitul Atanasie şi clerul român déla 1698.
Desilusiunea era mare"1)
Nic. Densuşan în scrierea s a : „Indepen-deţa bisericéscá a
Metropoliei Române de Alba-Iulia" scrie:
„Starea întru adóvér tristă, în care a lăsat răposatul
metropolit Vancea Mitropolia română de Alba-Iulia, şi cu deosebire
încercările sale periculóse de a introduce în biserica română
credinţa catolică, şi întreg sistemul de guvernare catolica, au
turburat adenc consciinţa religiosa a poporului român şi pacea
bisericilor din acostă Metropolie.
„în urmarea acesier încercări nefericite, poporul român din
Metropolia, Albei-Iuliei se află astădî în periculul de a fi rupt
pentru totdeauna din sînul bisericei sale naţionale românesci, şi
rupt din corpul naţiune! române. Românii greco-catolicî se află
astădî — şi acesta o spunem cu adencă durere sufletescă — pe drumul
acelor Români din Ungaria şi Transilvania, cari în secútele
trecute, seduşi de propaganda Franciscanilor şi a Dominicanilor,
trcură la catolicism, ér dela catolicism trecură la calvinism, şi
astfel se rupseră pentru vecinicie din corpul naţiune! române" 2 )
.
Apoi după ce supune unei critice severe
.deli.berateje^conciliului din .1872 şi din 1882, dice:
„Din cele înfăţişate pană aici vedem aşa dar, că sinódele ţinute
de metropolitul Vancea în a. 1872 şi 1882 nu erau sinóde de
admini-straţiune bisericescă, nu erau sinóde dogmatice, sau pentru
apărarea credinţei nóstre în contra unor eresií óre-carí, ci erau
adevărate adunări secrete pentru schimbarea religiunei strămoşesci
a poporului român din Metropolia Albei :Iulie.
„Aceea-ce făcu Mitropolitul Vancea în 1872 şi 1882 întrece de o
miiă de ori ceea ce a făcut episcopul Atanasie la 1698. Sinódele
Mitropolitului Atanasie nu primiseră nici o dogmă catolică, nu
cedase pontificelui român nici un drept de legisla-ţiune şi
administraţiune în biserica de Alba-Iulia. însă conciliile
Metropolitului Vancea primiră tote dogmele catolice, t o t ă
credinţa catolică, declară pe Papa de suprem cap ierarchic cu
puteri absolute şi infalibil în Metopolia de Alba-Iulia. Episcopul
Atanasie fusese silit de grelele împrejurări de atunci şi el făcuse
o unire cu Roma în sens naţional. Metropolitul Vancea însă, fără să
fie constrîns de evenimente politice, ori de a l t ă natură, făcu o
unire esclusiv în sens catolic şi în contra voinţei poporului
român. Astfel, că din punctul de vedere al catolicismului, unirea
cea adevărată catolică cu biserica Romei nu o făcu episcopul
Atanasie, ci o făcu Metropolitul Vancea.
') Revoluţiunea luí Hória, Bucuresci 1884 pag. 71—73. *) VecU
locul numit pag. 1.
„Ceea-ce nu putură să câştige misionarii catolici în timp de 200
de ani dela episcopii, dela protopopii, dela popii şi dela poporul
românesc, câştigară într'o singură di, într'o singură şedinţă dela
Metropolitul Vancea.
„Ne aflăm aşadar în faţa unei lovituri de stat în biserica din
Alba-Iulia.
„Ne aflăm în faţa unor sinode ilegale ţinute în contra canonelor
bisericei orientale şi în contra usuluî vechiu, ce a esistat în
biserica nostra până la Metropolitul Vancea; în faţa unor acte,
prin cari se rupse cu totul mitropolia Albeî-Iulie din biserica
răsăritului, şi se desfiinţa din fundament vechia independenţă a
acestei sfinte biserici, ce o avea până aci pe terenul bisericesc,
nu din graţia pontificilor, ci pe basa unei serii de insti-.
tuţiuni vechi naţionale-bisericescî, pe cari le putem urmări până
în cele mai depărtate timpuri ale evului mediu, independeţă, care a
fost apărată cu o resoluţiune demnă şi bărbătescă atât în timpurile
nefericite ale naţiune! nostre, când Papi! dela Roma atîţau pe
regii Ungariei cu resbel de exterminare asupra poporului nostru,
cât şi în timpul persecuţiunilor calviniste din Transilvania"
Apoi mai la vale continuă astfel: „Toţi suntem într'o formă
îngrijaţî, ba chiar
înspăimântaţi, de consecinţele periculose pentru biserica şi
naţionalitatea nostra, în urma lăpe-dărăî nostre de credinţa
strămoşescă, în urma catolisăreî fomale făcute în 1872 şi 1882, în
urma despoierei metropoliei de Alba-Iulia de tote drepturile salo
de autonomia şi libertate, în urma eschidereî întregului cler
(afară de episcop!) de a mai avea vot decisiv în sinodele
metropolitane, sau în urma eschidereî poporului român credincios
din ori-ce fel de sinode.
„Suntem îngrijaţi, fiindcă biserica română a fost singurul port,
în seculele trecute, în care s'a scutit naţionalitatea nostra
română. în biserica română s'a păstrat comunitatea credinţei,
comunitatea limbeî, comunitatea intereselor nostre politice, în
biserica română am aflat mângâieri, încuragierî şi apărări în
dilele grele, ce veniau preste naţionalitatea nostra. Priri
biserica nostra naţională s'a reconstituit de nou naţionalitatea
română. Dar astădî în metropolia română de Alba-Iulia s'a furişat o
religiune străină, ea s'a desbrăcat de caracterul său naţional,
guvernarea bisericescă supremă nu mai este în mâna Românilor, ci în
mâna străinilor, cari au alte interese bisericesc! şi politice, şi
puţin îi dore de naţionalitatea şi de caracterul naţional al
bisericei nostre." 2)
Regretatul G. Bariţiî scrie: „De câţiva ani se propun câteva
doctrine, precum e doctrina despre infabilitatea papei şi despre
potestatea
•) Vedî 1. cit. pag. 14—15. Vecjî 1. cit. pag. 15.
-
luí absoluta de a formula şi impune dogme nóué, care nu se
cuprind în simbolul credinţei adoptat de biserica nostra, care şi
pană acum au produs celq mai mari îngrijiri şi néodihne spiritelor,
câte se înflora de un asemenea absolutism încornat. Aceste doctrine
şi altele asemenea acestora, mai vértos de 18 ani încoce, aü
început a róde cumplit la rădecinile confe-siuneî greco-catolice şi
a o periclita mult mai greu decât însuşi cesaro-papismul rusesc".
Tot el dice: „Românii'* uniţi n'aü nimic do împărţit cu
Romano-catolicii."
Se ascultăm acum şi vocea vicariului metropolitan I. M. Moldo v
a n : „Una frică generală domnesce acum de mai mult inimile
uniţilor, că la firul vicţeî bisericeî acesteia rod vermii
uci-4etorî. Acostă frică crescu din di în di şi se mări din an în
an aşa cât sinodul de la 1868 s'a cugetat dator a lua măsuri de
urgenţă spre salvarea bisericeî Aşedemintele bisericeî nóstre se
alteraseră prin dispuneri şi ordinaţiunî anticanonice, afară de
aceea absolutismul se lăţia într'ensa din ce în ce mai mult.
Sinodul voia se pună o stavilă acestora". 1) Ce folos înse. că
conciliile din 1872 şi 1882 s'au pus pe altă basă. După părerea mea
biserica gr. catolică în calea ordinei este formal contopită adî în
biserica curat romano-catolică. în credinţa nu mai este nici o
deosebire, ci numai ritul mai sustă. Dar şi acesta se va schimba pe
nesimţite cum s'au schimbat şi altele, şi cum au abandonat
„Pravila" aşa vor părăsi şi ritul. De n'ar fi temă de popor pote
s'ar fi şi făcut. Cu vreme vor ajunge gr. catolicii şi în congresul
catolicilor. Şi astădi sunt representanţî ai acestei direcţiuni.
Posturile însemnate si de încredere vor fi ocupate exclusiv cu
elemente ultra-catolice, cari vor renunţa la drepturile autonome
ale bisericeî gr. catolice, ér de drepturile naţionale vor abdica
total. Crescerea clerului unit în seminare pur catolice şi străine
şi cu spirit de propagandă papista este un mare pericol pentru
nómul românesc.
Se ascultăm şi glasul altor istorici români. (Va urma)
Din Istoria Banatului Severin. Resboaiele între Austria şi
Turcia pentru eliberarea Banatului, pană la
înfiinţarea regimentului valaho-illiric, 1658 — 1767.
(Continuare)
Severinul sub stăpânirea Turcilor 1658—1688.
Copleşirea Turcilor a p u s c a p ă t autonomiei ,
prerogativelor şi libertăţilor, de care mai benificiau în
') Moldovan : Acte sinodali t. I pag. 191.
aceas t ă epocă de decad in ţâ Români i districtelor. Ca pre tu
t indenea , aşa şi aici, Tătari i şi corpul voluntar ilor, ca a v a
n t g a r d a greului a rma te lo r osmane , d e v a s t a r ă
satele , nc işerâ locuitorii, r ăp i ră fete, femei şi copii ; cu
al te cuvinte Timişana şi Severinul, aces te f rumoase pro vinţe,
bogate în oraşe, opide şi sate, de veniră d u p ă cum se va a r ă t
a mai la vale, un deşer t ' lipsit pe alo-curea de locuitori.
La t impuri de nevoie afla popu la ţ iunea regiunilor resăr i
teno scut şi adăpos t prin des imea păduri lor şi prin văile
Carpaţilor, şi ieşind, d u p ă înprâş t ie rea fur-tuneior, din
ascunsur i le lor, îşi în tocmia de nou casele pe ' ruinele şi
tăciuni i căminelor vechi. For t ă rea ţa grandioasă a na ture i a
m â n t u i t acum, în tocmai ca pe t impul migra ţ iunei
popoarelor, locuitorii Severinului de perire. Deplorabilă înse a
fost soar tea locuitorilor dela c â m p i e ; pen t ru ei nu erau
al te locuri de scăpare , decât cetăţ i le şi fortăreţele, şi dacă
d 'aces tea nu e rau la î ndemâna , dânşii deveniau de regulă
jertfa oardelor, ce se ţ ineau de călcâiul lor. Aceas tă
împrejurare esplica, că pen t ru ce a fost Severinul p a r t e a
cea mai împopu la t ă a Banatului , pe când câmpiele cele mănoase,
erau aproape deşer te do locuitori.
Murad III a împăr ţ i t Ungaria în 4 eialete şi fie-care eialet
în sandjacuri (districte). — Eialetul t imişorean a cons ta t din
sandjacul Timişoara, Cianad, Becicherec, Ciacova, Panciova, Lipova,
Moldova nouă, Orşova şi mai târz iu .Logoj-Caransebeş . *)
Eialetele au fost guve rna te de paşal i de r a n g înalt , iar
sandjacu-rile de paşal i Inferiori şi de Begi.
Ori-care provinţă, cucer i tă de Turci, era s u p u s ă unor
dări anumi te . î ncasa rea a fost regula tă încă pe t i m p u l .
l u i Soliman cel Mare..rMftecdarul {vistiernicul) Halii a compus
un proiect d e cont r ibuţ iune şi dări le e iectate a sup ra
comunelor le-au in t rodus în a şanumi -tu l „defter" (registru de
dare), şi sumele înreg is t ra te t rebuiau să se încaseze şi s ă
se verse regula t în vis-ter ia s tatului . Defterul lui Halii,
amplif icându-se amè-su ra t înt inderei puteri i o tomane , a r e
m a s în vigoare câ t t i m p a du ra t s t ăpân i rea turcească .
Satele şi ţ inuturile de tot devas ta t e nu e rau înduse în
registru, prin u r m a r e ele r e m â n e a u scut i te de cont r
ibuţ iune . Toate venitele oraşelor, verosimil şi ale comunelor cu
popula ţ iune numeroasă , a n u m e : vamele, a r e n d a
târgurilor şi dările după obiectele vindute , curgeau în vister ia
sul tanului .
După învăţă tur i le coranului ori-ce p ă m â n t cuceri t a
fost cons idera t drept propr ie ta te a padi-şahului ; aces ta îl
dona d impreună cu comunele es i s ten te paşa-lilor şi begilor,
distinşi prin fapte vitejeşti pe c â m p u l de luptă. Moşiile
particularilor, în deosebi ale nobili-mei, le dis tr ibuia în t re
spahii (călăreţi), care erau deo-bligaţi la serviţii mil i tare şi
a m è s u r a t es t inderei feu-dului (feudele mar i se ziceau
siamete, cele ma i mici t imare) se ţ i nă oameni înarmaţ i , în
fruntea cărora t rebuiau să meargă în cas de l ipsă la bătaie.
Locuitorii oraşelor, ca supuşi ai sul tanului , e rau liberi,
aveau dreptul să agonisească avere şi să disp u n ă de ea după
plac. De tot grea înse era soar tea locuitorilor rurali . Dânşii e
rau şi a c u m considera ţ i ca iobagi ai s t ăpânu lu i feudal,
care ţ inea locul proprie-tariului de mai nainte . Sermani i nici a
c u m n 'au fost deslegaţi de glie şi t rebuiau să fie daţ i
înapoi, c â n d îi r ec l ama s tăpânu l l o r 2 ) .
S is temul tu rcesc n'a r ecunoscu t nici când drepturile şi
privilegiile nobilimei ungare ; ori-care nobil
*) Dr. Szentkláray : Száz év Dél-Magyarország ujabb
tòrté-netéból.
2) Fessler : Geschichte v. Ungarn, v. V. p. p. 140—141.
-
F O A I A DI lì C E S A N A 5
de von ia. în tocmai ba ţorănul de" rând, c lăeaşul spahiului o
toman. . -Uin causa a c e a s t a .-emigrau de regulă, nobilii d in
; comitate le subjugate în vr 'unul din comita te le l ibere şi. ş
e const i tuiau .aici d u p ă obiceiurile comitatului , din care
fugiseră, ca ş ă rec lame la t impul s e u pe basa documente lor
familiare dreptur i le avitice.
. . . S u n t da te posi t ive , că, d u p ă căderea Bana tu lu
i : câransebeş- lugojan, nobil imea d'ai ci a pă răs i t th dono r
ându r i - cămine l e s t răbune . î n t â i a emigrare s'a î n t î
m - . p la t înda tă d u p ă pactu l ruşinos alui Aehaţ iu Barcsay
1 ) . ; Numèru l emigranţ i lor a fost a t â t de mare , încâ t
.dieta \ t r a n s i l v ă n e a n ă s'a vèzut î n d e m n a t ă să
d i spună prin ; lege de să lăş luirea lor. A doaua ieşire s'a pe t
r ecu t înai n t e de anu l 1675, ceea-ee cons t a t ă conclusul
din a c e s t an a l dietei din Alba-Iulia, referitoriu la
:scuti-rea de dare pe .3 ani a nobilimei din dis tr ictele
Caransebeş şi Logoj 2 ) . .
Nici pribegii aceşt ia , dar nici descendenţ i i lor , : n 'au
ocupat mai m u l t moşiile strămoşesc!, , căci trecând Bana tu l
din mani le Turcilor în alo Austriecilor, pr in s i s temul nou de
guvernare , ear mâi târz iu pr in mil i tar isarea in t rodusă în a
n u m i t e ţ inutur i , dreptur i le ş i privilegiile lor au fost
ş terse. S is temul mili târiu s'a p ă s t r a t în a ş a numi tu l
confiniu p a n ă la 1872, a ş a da ră p a n ă în deceniile din u r
m ă ale veacului luminei , c â n d lanţuri le iobăgiei au fost rup
te de revoluţ ia anilor 1848 'şi 1849.
Momentele aces tea . esplica a b s e n ţ a nobilimei r o m â n e
din Severin, unde aceas t ă ca s t ă s'a manifest a t în t r e c u
t a t â t de strălucit, ' î ncâ t regii Ungariei au
. fost . .nevoiţ i .să . ,decreteze, ca n imènuia , nici lor înş
i ş i s ă nU le • fie permis , a dona străinilor posesiuni ori sa
te , decâ t numa i acelora, pe care univers i ta tea nobililor
români , în u r m a serviţiilor pres ta te , îi va afla de vrednici
. Din pomelnicul lung al boerilor severineni a m i n t i m numele
familii lor; Iosica, Fiath, Racoviţa , Peica , Simon, Danciu,
Pribec, Békes, Todor, Vaida, Floare, Găman, Micşa, Ivul, Laczugh,
Berta. Bobic, Hălmagi , Fioca etc. Chiar şi în celelalte păr ţ i
ale Bana tu lu i , a sup ra cărora nu s'a es t ins ins t i tu ţ
iunea con-finului militâriu, absolu ta majori tate a mari lor
proprie-t a r iu de as tăz i s'a căpă tu i t d u p ă re
încorporarea Ti-mişane i la Ungaria.
Sarcinile împuse de Turci Creştinilor e rau destu l de grele.
Fie-care locuitoriu de sine s tâ tâ tor iu t r ebu ia să p lă t
ească haraciul, adecă cont r ibu ţ ia de to le ran ţă , ca lcu la
tă cu 50 denar i — 1 fi. ungu re sc de fie-care cap. De fie-care
poar tă , cons igna tă în defter s e p lă tea darea de pământ ,
care d impreună cu haraciul, cu t impul , s'a ridicat în t r ' a tâ
ta , î ncâ t devenise nesuportabi lă . Al. t rei lea fel de contr
ibuţ ie era zeciueala d in rodul câmpului , din galiţe, viţei, oi
şi din s tupi . Dijma era darea cea mai oneroasă, căci sub diverse
p r e t e s t e se lua 1 / 5 şi chiar 1ji din averea
proprieta-riului .
Considerând, că creştinii t rebuiau să mai plăteas c ă în t imp
de resboiu diferite a r u n c u r i şi s ă gri jască d e furajul de
l ipsă spahiului , p u t e m zice, că dominaţ i -u n e a t u r c e
a s c ă a fost foarte apăsă toare .
(Va urma).
') Din istoria Banatului Severin, partea II. s ) Pesty : A
szorenyi Bânsâg etc. v. I. p. 100.
Varié t a ţ i D a r e d e s e a m ă ş i m u l ţ ă m i t ă p u b
l i c k .
(Continuare din Nr. t recut) . Ajutoare pen t ru spor i rea
„Fondu lu i . l oan P o p a s u " au c o l e c t a t :
Gerasim Popovici, pedagog, dela : Stefan Carabas, i cor..; Dr. P
a h o m h r Avramescu 2, cor. ; de ia . c red inc ioş i din c o m u
n a Poganeş t i s a a d u n a t cu t a su 1 cor. 4
fil. ; suma 4 cor. 4. ..fii; ,, . . 18. Petru Goanţa, 19. Petru
Sfera si 20. Dimitrie Roşea n imica . 21. Mir ou Popoviciu, ped. c.
II. a colectat d e l a :
loan Nemoian 3 c o r . ; '
22. Sidonia Viţa, a colecta t dela : P e r a P a s tilla 1 cor ,
; Ana, Subar iu 1 cor . ; N. N . . 1 c o r ; Augus ta Missits 1 cor
. ; Cons tan t in Radu 1 cor. ; Vasil ie Fren ţ iu 1 cor. ; Toma
Iorga 1 cor. ; Ni ţă Ruja 1. cor. ; Atanas io Lupu 1 cor . ; Iosif
Montai 1 COT.; suma 10 cor. ;
23. Persida Nimu, a colectat d e l a : Florea Boz-gan 2 cor.
;
24. Paraschiva Paunescu, a colectat dela : Bredi-cean 1 cor. ; P
r o ş t e a n 2 cor . ; suma 3 cor.;
25. Simeon Pauleşcu, 26. Mihain Jutuanca, 27. Savela Savescu,
28. Teodor Anca, 29. Const. Petra, 30. Damián Neagoe, 31 . Vasile
Stămurean, 32. George Civig, 33. Emilia Siclovan, 34. Lia
Dragalina, 35. Vasile Olariu şi • 36. Nicolae Drăgâlina, nimica.
37. Remus Boldea, a colectat dela : N. N. 40 fil ;
N. N. 1 cor ; Heler I. 50 fil. ; Popovici Nicolae 1 cor. ; Bìju
40 fil; Danila Pervulescu 40 fil.; CCZ. 1 co r . ; Georgiu Buru
preo t 1 cor. ; Dimitrie Baba 20 fil. ; Emi-liu Stoian 1 cor. ;
Iosif Branco van 1 cor. ; suma 8 cor. 90 fil;
38. Romulus Ioanoviciu, a colectat dela : Rohr ich Ferencz 20
fil. ; loan Fe rdean 40 fil. ; Iefta Biju 3 0 fil. ; A. Nedics 60
fil. ; Alexandru Mureşan 1 cor. ; Moisi Blidariu 30 fil. ; George
Băl tean 40 'fil. ; Dani la Bogdan 40 fil. ; Dimitrie Bogdan 10
fil. Trandafir Gel-tofan 10 fil. ; F lorea Borea 14 fil ; l oan
Negru 10 fil ; Stefan Pepa 10 fil. ; Palcoviciu Iosif 10 fil. ;
Dill Meilă 40 fil. ; George Coşariu 1 cor. ; Iuliu Ioanoviciu 1
cor. ; Vasile Tarean 1 cor. ; A. S p ă t a n 1 cor. ; V, Foga-rasi
1 cor . ; Ku t se raue r Béla 1 cor . ; Un t a s î a s. bis. J e n
a 80 fil. ; David Murgoi 1 cor. ; l oan L a t a 1 cor . ; Trandafir
Jur j 1 cor . ; Trandafir Zuza 50 fil. ; loan S t an 40 fil. ; I
sac 30 fii.: suma 16 cor. 34 fil. ;
39. loan Margan, a colectat dela : George Marici 40 fil; I anăş
Drăgăl ina 20 fil.; suma 60fil.;
-
40. Stachle Gerga, a colectat delà : Mihail Pfeil 2 cor. ; loan
Humi ţ a 1 cor. ; loan Sirbu 1 cor. ; P e t r u B a n d a 1 cor. ;
Pe t ru Banda 80 fii. ; Teodor Banda 40 fii. ; Dimitrie Humi ţ a 80
fii. ; Ilie Stoichescu 1 cor. ; suma 8 cor. ;
4 1 . Pavel Bogoeviciu, a colecta t d e l à : Nicolae Herşela 20
fii, ; loan Begoevici 20 fii. ; Mărioara Bogo-evici 20 fii. ; S t a
n a Magiariu 20 fii. ; loan Magiara 30 fil. ; loan Şuşa r a 20 fil
; suma 1 cor. 30 fil. ;
42. Mirón Corichi, a colectat delà : Ilia Ivăniş 40 fil. : P e t
r u Coriciu 40 fii. ; stima 80 fil. ;
43. loan Liuba, n imic . 44. Mihai Copie, a colectat delà :
Timoteiu Bor-
chescu 1 cor. ; Iosif Brancovan 50 fii. ; Pe t ru Mihai-loviciu
50 fii. ; suma 2 cor. ;
45. Iancu Bacila, a colectat d e l à : Ilia Bacila 60 fil. :
Nicolae Iovanescu 6 fil. ; Nicolae Greu 10 fil. ; Ilia Bacila 10
fil. ; P a u Peş t ena r iu 10 fil. ; Nicolae La tchescu 10 fil. ;
George Greu 10 fil. ; P a u Boată 10 fil. ; Pavel Urdar ianu 4 fil
; Simion Craciunel 10 fil. ; Andrei Razvan 60 fil. ; Simion Razvan
60 fil. ; Costan-t in Ionescu 70 fil. ; Marcu Ion 20 fil ; Mihai
Vlacianu 40 fil. Nicnlae Bota 20 fil. ; Mihai Sóica înv. 40 fil. ;
Ion Pe tchescu 10 fil. ; Cons tan t in Bacila 10 fil. Lazar Ciuru
10 fil. ; Achim Marcu 10 fil. ; P e t r u Marcu 10 fil. ; Costescu
Roza 20 fil. ; suma 4 cor. 80 fil. ;
46. loan Mircea, a colectat d e l à : Dr. Pe t ru Corn e a n 4
cor. ; Knoblauch Augus t 1 cor. ; Dr. loan Man-giuca 2 cor. Richard
Mann 40 fil. ; Pé t e r Ervin 1 cor. : Vuja P é t e r 1 cor. ; Dr.
Mékes 2 cor. ; suma 11 cor. 40 fil.;
47. loan Linţu, a colectat delà : Maria Hau 1 cor. 60 fil. ;
48. George Soteneanţu, a colectat delà : August in Schvab 1 cor.
; Sever ineana 1 cor. ; Dr. Roth Ernö 60 fil.; Iosif K u n s t 40
fil.; suma 3 cor.;
49. Danila Ilicescu, a colectat delà : Davidescu P e t r u 20
fil. ; Vasilescu Dochia 20 fii. ; Mitru Tedo-rescu 20 fil. ; P a u
Peş t ena r iu 10 fil. ; P a u Boată 10 fii ; Nicolae Iovanescu 6
fii. ; Nicolae Greu 10 fii. Pe t ru Ilicescu 10 fii. ; Dimitr ie
Màranu 20 fil. ; Kerekes Miliary 40 fil. ; Vid 1 cor. ; Simion
Razvan 20 fil ; Costescu Ruja 40 fil. ; Cons tan t in Ionescu 40
fil. ; P e t r u Marcu 20 fil ; George Boată £0 fil ; Pe t ru Boată
20 fil. ; I r rma Boată 10 fil. ; Danila Greu 10 fil. ; Suvageu
Stefan 10 fil. ; Dochia Ilicescu 20 fil. ; Pe t ru Peş t ena riu 10
fil.; suma 4 cor. 86 fil.;
50. Trandafir Bum, a colectat delà loan Şuşoi 1 cor. ; l oan B a
h n t 1 cor. ; suma 2 cor. ;
51 . Pavel Oproane. a colectat delà : Ilie Gerban preot 1 cor. ;
Nicolae Ghilezan '20 fil ; Dimitrie Geţa 20 fil ; Nicolae Rusu 20
fil, ; Vichontie Spär iosu 20 fil, ; Dimitrie Capeţ ian 20 fil. ;
Pavel Cospenda 1 cor. ; Iosif Savuloviciu 20 fil. ; Nicolae
Savuloviciu 20 fil. ; Pavel Moscavescu 10 fil. ; David F a n u 20
fil. ; Dimitr ie Işfănuţ 20 fil. ; loan Groza 10 fil. ; loan
Savuloviciu 20 fil. ; Iosif Ghilezan 20 fil. ; Simion Mosca 20 fil.
; Pavel Zucu ţ 20 fil. ; loan Avram 20 fil. ; Pave l
Adamescu 10 fil ; Ioan Moisa 20 fil. ; Vichent ie Gorun 40 fii.
; Nicolae Bărbos 20 fii. ; suma 5 cor. 90 fii. ;
52. Petru Adam, a cc lec ta t delà următor i domni ; ; Georgina
J u c o s 1 cor. ; Lazar Vladu 4Q fil. ; V. Zavo-i j â n 66 fil. ;
Romolus Adam 20 fil. ; Ioan Belu 20 fii. ; ', suma 2 cor. 46 fii.
;
53. Silvia Ciulin, a colectat delà : Ioan Linţu 2 cor. ; Neneş
tean 1 cor. ; Eugenia Pe ia 1 cor. ; Egy a sok kozul 20 cor. ;
Secăr tău 40 fii. ; Pe t ru Valuşeşcu 1 cor. ; suma 25 cor. 40 fii.
;
54. Alexandru Ţeran, a colectat delà ; A lexandru Lupu 20 fil. ;
Dr. Ioan Damian 20 cor. ; N. Timâryi 2 cor. ; N. Poruţ iu 1 cor. ;
Teodor Şandru 40 fil. ; Dr. Lazar Simon 10 cor. ; Delà Sft.
Biserică din Voitec 2 cor. ; Sandi Ţeran 40 fii. ; Cons tan t in
Ardelean 1 cor. ; Nica Iacob 1 cor. ; Giula Iacob l cor. ; Dimitrie
Ţe ran 20 fii ; suma 39 cor. 20 fii. ;
55. George Uzonescu, 56. Andrei Rachitovan, 57. Petru Buzera şi
58. Stefan Ţigriş, n imic. 59. Ioan &va, a colectat delà :
Gyermek Mihâly
1 cor. ; Dr. Bradean 2 cor. ; I. Grofşorean 2 cor. ; Ioan
Iovanovici 30 fil. ; Magyar 30 fil. ; Spărger Igna t 2 cor. ;
Mihail Andrei . 1 cor. ; Izidor Zaberca 1 cor. ; Theophil Osiecki 1
cor . : Teodor Cristei 1 cor. ; Iulru Novac 50 fil. ; Cassa de păs
t r a r e „Nera" 21 cor. ; Ilie Ruva 1 cor . ; Ioan Brinzei preot T
cor. ; Wifàak T I cor. ; Nicollae Ollariu 20 fii. ; Aurel Simtion 1
cor. : X. Bozoviciu 40 fii.; Taiffi 2 co r . ; N . ' N . 1 co r . ;
Dr. Ba lum 2 cor. ; N. N. 1 cor ; D. Radivojevici 1 cor. ; I.
Stanoilovici 1 cor. ; hnma 46 cor. ; 70 fii. ;
60. Constantin Simu, delà : N. Stoiacovici 1 cor. ; Iosit
Nedeci, negu ţă to r 1 cor. ; stima 2 cor. ;
Cvitând pe acea s t ă cale sumele colectate, biroul „Fondului de
ajutorare Ioan P o p a s u " îşi espr imă a d î n c a
-sa m u l ţ ă m i t ă mai inimoşilor donatori . — Caransebeş la
10 Ianuar ie 1901. Dr. Olariu preşedinte . Dr. Petm Ionescu
casariu.
M u l ţ ă m i t ă p u b l i c ă . Subscrişii în numele comite
tului parohial şi a întregei comuni tă ţ i bisericesci Valeadeni,
aducem mul ţămir i le noas t re cele mai s incere Domnilor Cons
tant in Muntean, maes t ru z idar iu , şi fiului seu Ioan Muntean,
maes t ru măsar iu , cari i aşezându-se în anul t recu t definitiv
in c o m u n a noast ră , au binnvoi t ca oameni religioşi şi
creştini adevăra ţ i a dona pr imul 17 diferite cărţ i ş i opuri în
pre ţ de 11 cor. pe s e a m a bibliotecii n o a s t r e şcolare ;
iar fiul seu Ioan Muntean a lucra t s ingur ş i cu mul t gus t ar t
i s t ic un sfeşnic cu 5 lumini p e n t r u iconostas în pre ţ de
50 coroane, p recum şi un can-delabru (lustru) cu 6 lumini a t î
rna t în mijlocul bise-ricei în pre ţ iarăş. de 50 cor. Aceste
obiecte d o n a t e după sfinţirea lor s'au {aşezat la locurile lor
şi s e rvesc spre podoaba casei lui D-zeu şi spre bucuria
credincioşilor noştri . Pen t ru aces te darur i p recum şi p e n t
r u s imţul de jertfire ce au aceşt i oameni buni, r u g ă m
-
pre bunul D-zeu, ca să le resp lă tească însu t i t binefacerile
lor, dându-le s ă n ă t a t e a şi viaţă înde lunga tă prec u m şi
toa te cele bune, ca să mai poa tă face asemenea fapte p lăcute lui
D-zeu şi oamenilor . Numiţ i i donator i s'au a s e m ă n a t
văduvei din evangelie, carea au a r u n c a t în vistieria
bisericei toa tă avuţ ia ei. Şi tocmai aici vedem noi nobi l i ta
tea inimii, s îmţul de jertfire şi sufletul curat . Dee D-zeu ca a
s e m e n e a fapte frumoase s ă î ndemne şi pre alţi a-le face,
sciind fie-care, că v ia ţa noas t r ă e o floare, carea t rece şi
numai faptele bune sunt , cari rernân, merg cu noi îna in tea t
ronului ceresc ş i cer er tare . Valeadeni in 12 Ianuar ie 1901.
Ioan Meda preot, Geotge Cătană învăţător iu .
D i n d i e o e s ă . Ni se scrie din Topleţ, că învă-ţă tor iu
l de acolo, Romulus Pârvu , dându-şi t oa tă si l in ţa a reorgnisa
t corul vechiu în u n cor vocal m ix t . Aces t cor î n s t rua t
şi condus de n u m i t u l învăţă tor iu , a c â n t a t la mari le
sărbător i t recu te cu a t â t a precisi-une , încâ t au p u s în
uimire poporul, ce venise cu mic cu m a r e la biserică.
Credincioşii din Topleţ s u n t pe depl in fericiţi, că D-zeu li-au
dat, pe lunga un preot b r a v şî d e m n de toa tă lauda, şi un
învăţătoriu, care e la înă l ţ imea chemăr i i lui.
C o n v o c a r e . Domnii membri i ai casinei r omâne d in
Bozoviciu sun t pr in a cea s t a convocaţ i la A d u n a r e a g e
n e r a l ă o r d i n a r ă , care se va ţ i nea la 16-lea Februar
ie st. n. 1901 a. mer id iane la 10 oare în loca l i t a t ea
reuniunei . Obiectele de pe r t rac ta re : 1 Raportai»
.comitetului. • 2. Rapor tu l cassar iului şi biblio-tecar iului .
3. Darea absolutoriului . 4. Alegerea biroului şi comitetului . 5.
Even tua le propuneri . 6. înch iderea adunăre i . Bozoviciu, în
25-lea Ianuar ie 1901. Iuliu Novac preşedinte . Ioan Brinzeiu
secretariu.
H i m e n . D-l Valeriu Ionescu învăţă tor iu în Ciuta se va c u
n u n a cu D-şoara Măria, fica propr ie tarului Const. Morariu din
Bocşa-românâ, la 4/17 Februar ie 1901, la 12 oare a. m. în biserica
gr. or. rom. din Bocşa-română.
— Domnul Trăian Boroancă, notar iu cercual şi-a înc red in ţ a t
de soţie pe d-ra Florica Câiman, învăţătoare , în Nicolinţul
Mare.
Bibliografie
Cea ma i b u n ă şi ins t ruc t ivă car te pen t ru
bi-bliotecele şcoalelor poporale şi cele ambulan te , care formează
că lăuza şi povăţui torul des in te resa t al preotu lu i şi învăţă
torulu i r omân dela sa te în toate ches t iuni le economice şi
sociale, şi care ca a ta re a fost r e c o m a n d a t ă de Ven.
Consistoriu metropol i tan gr. or ienta l din Sibiiu pent ru a fi p
rocura tă pen t ru biblio-tecele şcolare, es te ca r tea î n t i t
u l a t ă :
Manual complect de agricultura raţională de Dr. Oeorge Maior,
profesor de agr icul tură ia şcoala su-
per ioară dela Fe răs t r ău şi la Seminaru l Nifon Mitropolitul
în Bucuresci .
Vol. I Agrologia sau Agricul tura generală . 3 3 coaie de t ipar
cu 217 figuri în text . Carte didact ică , ap roba tă de On.
Minister de Agricul tură al Românie i cu decisnl Nr. 2078 din 1897.
Preţul 5 cor.
Vol. II Fitotechnia sau Cul tura specială a plantelor. 38 coaie
de t ipar cu 202 figuri în text . Car te p r emia t ă de Academia R
o m â n ă cu premiul Năsturel -Herăscu în ses iunea 1899. Preţul 8
cor.
Vol. III Zootechnia sau Cul tura genera lă şi specială a vitelor
cornu te d i m p r e u n ă cu lânăr ia şi lapter ia . 49 coaie de t
ipar cu 225 figuri în text . Preţul 8 cor.
Vol. IV Economia rurală s au Organisa ţ iunea şi Admin is t ra
rea moşiilor mar i şi mici. 45 coaie de t ipa r cu 35 figuri în tex
t . Preţul 8 cor.
Ceea ce pr ivesce lucrarea dlui prof. Maior, ea se deosebesce
esenţ ia l de lucrări le s imilare a p ă r u t e p ă n ' a c u m în
l imba r o m â n ă pr in aceea, că es te p r i m a lucrare comple
tă pe te renul agronomiei în l imba română , care t r a t ează toa
te chest iuni le , cele m a i mar i ca şi pe cele mici, pr ivi
toare Ia agr icul tura r o m â n ă din toa te ţerile locuite de
români , pe basa progreselor ac tua le ale sci inţei şi tehnicei
agricole moderne . Ea ia serios concuren ţa cu cele dintâi lucrări
apă ru te , p ă n ' a c u m în limbile cul te : ge rmană , f
rancesà etc.
Se află de vêflzare la Tipografia Aurel Mureşianu în Braşov, la
Librăr ia W. Kraft în Sibiiu, si la au to r în Bucuresci str .
Occident 18.
* Au a p ă r u t în Tipografia d iecesană din Caransebeş :
P. Drăgălina : Din Istoria Banatului Severin. P a r t e a I. :
Istoria Bana tu lu i Severin p â n ă la căderea Turnu-Se-verinului
în mani le Turcilor 1526. Pre ţu l 1 cor. 12 fii., pen t ru
învăţător i 90 fii. — P a r t e a II. : Sever inul sub s t ăpân i r
ea principilor ardeleni p â n ă la p reda rea cetăţilor Caransebeş
şi Lugoj în mani le Turcilor, 1526—1658.
*
Pe pragul mormântului. Versuri funebrale de George Simu preot .
P re ţu l 50 fii.
* Cuvent funebru, rost i t la înmor rnen ta rea fostului di
rector şi învăţă tor pens iona t : G. Bel l iss imus î n t âmp
la t a la 8/21 Octomvre 1900,.de 1. Dariu. Tipografia A. Mureşianu,
Braşov, 1900. P re ţu l 20 fileri.
Curs elementar de Botanică şi Zoologie pen t ru clasele
inferioare ale şcoalelor medii de Gheorghe Che-ariu prof. şi
dirigent, la şcoala reală. P a r t e a I. Braşov, 1900. Pre ţu l 2
cor. 60 fii.
Viaţa şi operile lui Andreiu Muteşan. S tudiu is-toric-literar
de Ioan Raţiu, prof. ord. la p r epa rand i e şi şcoala super ioara
de fete din Blaş . Blaş, 1900. Tipografia seminar iu lu i a rh id
iecesan.
-
F O A I A D I E C E S A N A 8
Educăţiunea socială. Diser ta ţ iune cetită, în aduna-n a r e a
genera lă a „Despăr ţământu lu i Panc iova" al „Asociaţiuoaei pen t
ru l i te ra tura r o m â n ă şi culura po-porolui r o m â n " ţ
inu tă la 3 Iunju 1,900 în Cubinul-Timi-ş a n do . Teodor V.
Petrişor înveţâtor . Ed i t o r : au toru l , s u b auspiciele
despă r ţ emen tu lu i . Caransebeş 1900. P r e ţu l 2 0 fii. *
A vis. Domnii, cari au primit în comi-siune spre vinzare
„Calindariul Românului" şi „Banăţanul" sunt rugaţi, ca esemplarele
nevindute sa hi le înapoieze, fără amânare, càci mai târziu nu le
mai putem primi. \
Tipografia şi librăria diecesană
Licitaţiune minuendă P a b a s a încuvi ţăr i i Venerabilului
Consistoriu Die-
cesan dt to 23 Noemvre 1900 Nr. 4877 B. ex 1900, se escrie l ic
i ta ţ iune m i n u e n d ă pen t ru îngrădirea cu gard de zid şi
de fer a Sânte i biserici gr. or. din c o m u n a C i u c h i c i u
, p ro topresbi te ra tu l Bisericii Albe.
P re ţu l de esc lamare p res te to t 5015 cor. 91 fii.
L ic i ta ţ iunea se va ţ i nea la 2 /15 Februar 1901 (la î n t
împ ina rea Domnului) la oarele 9Va a. m. în şcoala n o a s t r ă
gr. or.
P lanur i le şi specif icaţ iunea de m ă s u r i şi spese se po
t vedea ori şi când fa Oficiul (Preşedintele) comi te tu lu i
parohial din Ciuchiciu.
în t repr inzetor i i p resen tându-se în faţa locului li-se vor
face cunoscu te condiţ iuni le lucrului .
Iară cei ce vor voi să în t repr iadă lucrul t r ebue să d e p u
n ă a) vadiul de 10°/ 0 ; b) să dovedească pr in a t e s t a t e ,
că s u n t esper ţ i la lucru, c) că au mai lucra t la vr 'o biser
ică i a r ă ca s ă fie avu t proces etc. cu aceia u n d e a lucrat,
d) că s u n t in s t a r e a g a r a n t a cu avere nemişcă toa re
ori cu libele depuse spre fruptificare la vr 'o b a n c ă pre ţu l
«sclamări i pen t ru un t imp de 5 ani , în c a r e te rmin
obvenind vre un defect să se poa t ă r epa ra de nou n u m a i
decât , e) ca vadiu se p r imesc n u m a i ban i ga ta ori libele
cu preţul cuveni t .
Ciuchiciu din ş ed in ţ ă comite tului parohial ţ i nu tă 3
Ianuarie 1901, 1—3 [5]
V a s i l e D r a g o i . V a s i l e M i o c Preşedinte. not.
com. par.
î n conţelegere cu On. oficiu Pro tvdresbi te ra l t rac tual
.
Concurse P e n t r u ocuparea postului de preot in paroh ia
de c lasa III din P e ş t e r e , p ro topresbi te ra tu l
Caran
sebeşului se escrie concurs cu t e rmin $ 6 - 3 0 de zile delà p
r ima publ icare în „Foaia Dieceşanătv.
Emolumentóle : 1 • •"•