-
I.S. TURGHENIEV - Un Cuib de Nobili
Capitolul IIntr-o senin zi de primvar, pe sub sear, ctiva
nourasi trandafirii se vedeau n triile cerului limpede, prnd c nu
plutesc, ci se deprteaz n adncul azurului.La fereastra deschis a
unei case frumoase, aflat pe una din strzile mrginase ale orasului
O..., resedint de gubernie (lucrurile se petreceau n 1842), sedeau
dou femei: una la vreo cincizeci de ani, iar cealalt, btrn cam de
saptezeci.Cea dinti se numea Mria Dmitrievna Kalitina. Sotul ei,
fost procuror gubernial, om de afaceri bine cunoscut pe timpuri -
un brbat rzbttor si hotrt, artgos si ncptnat - , murise de vreo
zece ani. El cptase o educatie aleas, nvtase la universitate; dar
fiindc se ridicase din clasa celor sraci, ntelesese de timpuriu
nevoia de a-si croi un drum n viat si de a strnge avere. Mria
Dmitrievna l luase din dragoste; era chipes, destept si, cnd voia,
foarte amabil. Mria Dmitrievna (nscut Pestova) rmsese fr printi nc
din copilrie, petrecuse ctiva ani la Moscova n pension; iar dup ce
se ntoarse de acolo, locui la cincizeci de verste de O..., n satul
natal, Pokrovskoe, cu o mtus si cu fratele ei mai mare. Curnd dup
aceea, fratele se mut la Petersburg, cptnd o slujb. Se purta foarte
urt cu sora si cu mtusa sa, pn cnd, ntr-o zi, moartea subit puse
capt purtrilor sale. Mria Dmitrievna mosteni Pokrovskoe, dar nu
rmase mult vreme acolo; la un an dup ce se cstori cu Kalitin, care
izbutise s-i cucereasc inima n cteva zile, satul Pokrovskoe fu
schimbat pe o alt mosie, mult mai bnoas, ns urt si fr conac. In
acelasi timp, Kalitin cumpr casa din orasul O..., unde se stabili
definitiv cu sotia lui. Lng cas se afla o grdin mare: o parte a ei
ddea drept n cmp, n afara orasului.Prin urmare, hotrse Kalitin,
care nu punea nici un pret pe linistea rural, nu va mai fi nevoie s
ne ducem la tar." Mria Dmitrievna si arta de multe ori adnca prere
de ru dup frumosul su Pokrovskoe, cu rul zglobiu, cu luncile ntinse
si dumbrvile nverzite. Niciodat ns nu i se mpotrivea sotului, cci
avea un respect profund fat de mintea si fat de experienta lui de
viat. Iar dup cincisprezece ani de csnicie, cnd acesta muri, lsnd n
urm un fiu si dou fiice, Mria Dmitrievna se obisnuise ntr-att cu
casa si cu viata de la oras, nct nu mai vru s plece din O.In
tinerete, Mria Dmitrievna trecea drept o blondin drgut; nici la
cincizeci de ani nu avea trsturi lipsite de gingsie, desi erau
putin mai ngrosate si-si pierduser din frgezime. Era mai mult
sensibil dect bun, iar apucturile de pension si le pstrase pn n
anii maturittii; era alintat, se supra usor, ba chiar plngea, dac
nu i se respectau obiceiurile, n schimb, se arta foarte prietenoas
si amabil dac i se mplineau toate dorintele si nu era contrazis de
nimeni. Casa ei se numra printre cele mai plcute din oras. Avea o
situatie foarte bun, nu att din ceea ce mostenise, ct din
agoniseala sotului ei. Cele dou fete locuiau cu ea; biatul nvta la
una din cele mai bune scoli de stat din Petersburg.Btrna cu care
Mria Dmitrievna sedea la fereastr era acea mtus, sora tatlui su, cu
care petrecuse odinioar ctiva ani de singurtate la Pokrovskoe. O
chema Marfa Timofeevna Pestova. Trecea drept o fiint ciudat, o fire
independent, tuturor le spunea adevrul verde-n fat si, cu toate c
avea venituri foarte modeste, se purta ca si cum s-arfi jucat cu
miile. Nu-1 putuse suferi pe rposatul Kalitin si, de ndat ce
nepoat-sa se
-
cstori, plec n ctunul ei, unde sttu la un tran zece ani
ncheiati, ntr-o csut fr horn. Mria Dmitrievna se cam temea de ea.
Cu prul negru si cu privirea ager chiar si la btrnete, mic si cu
nasul ascutit, Marfa Timofeevna avea un mers vioi, se tinea drept
si vorbea repede si rspicat, cu o voce subtire si sonor. Purta
totdeauna bonet si bluz alb. Ce ai? o ntreb deodat btrna pe Mria
Dmitrievna. De ce oftezi, maic? Uite-asa, i rspunse aceasta. Ce
nori minunati! Pesemne ti-e mil de ei?Mria Dmitrievna nu-i rspunse
nimic. Oare de ce nu vine Ghedeonovski? rosti Marfa Timofeevna,
mnuind cu iuteal andrelele (mpletea un sal mare de ln). El ar ofta
mpreun cu tine, dac nu s-ar apuca s scorneasc vreo trsnaie. Ct de
aspru l judeci totdeauna! Serghei Petrovici e un om respectabil.-
Respectabil! repet btrna, cu un ton de dojana.- si ct de credincios
i-a fost rposatului meu sot, adug Mria Dmitrievna, nici acum nu-si
poate aminti de dnsul fr emotie.- Ba bine c nu: el 1-a scos de
urechi din noroi, mormi Marfa Timofeevna, si andrelele pornir s-i
joace si mai dihai n mini. Are o privire att de smerit, ncepu din
nou btrna, capul i-a ncruntit de tot, dar cum deschide gura - minte
sau brfeste! si nc-i consilier de stat! Ce s-i faci! Zi-i fecior de
pop, si pace!- Dar cine-i fr de pcat, mtusico? Desigur, el are
meteahna asta! La drept vorbind, Serghei Petrovici n-a cptat o
educatie aleas, nu vorbeste frantuzeste; dar, dac-mi dai voie, e un
om plcut.- Da, fiindc te linguseste tot timpul. C nu vorbeste
frantuzeste, atta pagub! Nici eu nu-s prea tare n dialehtul"
francez. Mai bine n-ar vorbi nici o limb: n-ar mai spune attea
minciuni. De altfel, uite-1, vorbesti de lup si lupul la us, adug
Marfa Timofeevna, privind pe strad. Iat c vine omul tu plcut. Vai,
ce lungan, parc-i cocostrc!Mria Dmitrievna si potrivi buclele.
Marfa Timofeevna i arunc o cuttur ironic.- Ce-o mai fi si asta,
maic, nu cumva e un fir de pr crunt? Ia s-o dojenesti pe Palaska.
Ce pzeste? Ei, mtusico, totdeauna..., mormi cu ciud Mria Dmitrievna
si ncepu s ciocneasc cu degetele n bratul fotoliului. Serghei
Petrovici Ghedeonovski! anunt cu glas pitigiat rumenul biat de cas,
ivindu-se de dup us.Capitolul IIIntr un brbat de statur nalt, ntr-o
redingot ngrijit, cu pantaloni la mod, cu mnusi gri din piele de
cprioar si cu dou cravate una neagr deasupra si alta alb dedesubt.
Avea n totul un aer de decent si bun-cuviint, ncepnd cu fata-i
plcut si cu prul lins la tmple, pn la cizmele-i fr tocuri si fr
scrt. Fcu o plecciune mai nti fat de stpna casei, apoi naintea
Marfei Timofeevna si, scotndu-si tacticos mnusile, se apropie s
srute mna Mriei Dmitrievna. Dup ce o srut cu respect de dou ori la
rnd, el se asez alene ntr-un fotoliu si, frecndu-si vrfurile
degetelor, ntreb cu un zmbet: Elizaveta Mihailovna e sntoas?- Da, i
rspunse Mria Dmitrievna, e n grdin.
-
- Dar Elena Mihailovna?t 9 si Lenocika-i n grdin. Aveti vreo
noutate?- Cum de nu, cum de nu, zise oaspetele, clipind arar si
tuguindu-si buzele. Hm!... poftim o noutate, si nc ce noutate: A
sosit Lavretki, Feodor Ivanci. Fedea! strig Marfa Timofeevna. Nu
mai spune! Nu cumva-i vreo scornitur de-a ta, ticut?- Nicidecum,
1-am vzut n persoan. Asta nc nu-i o dovad. i merge foarte bine, urm
Ghedeonovski, prefcndu-se c nu auzise replica Marfei Timofeevna,
s-a fcut mai lat n spate si-i rumen la fat. i merge bine, rosti
apsat Mria Dmitrievna, desi s-ar prea c n-are de ce s-i mearg chiar
asa!- Da, rspunse Ghedeonovski, altuia n locul lui i-ar fi rusine s
se arate ntre oameni. si anume de ce? l ntrerupse Marfa Timofeevna.
Ce prostie o mai fi asta? Omul s-a ntors n patrie unde ati vrea s
se duc? si, la o adic, cu ce-i vinovat? Sotul totdeauna-i vinovat
cnd sotia lui nu are purtri frumoase, dac-mi dati voie s-mi spun
prerea, stimat doamn. Asta o spui, ticut, fiindc nu esti cstorit.
Ghedeonovski zmbi n sil.- ngduiti-mi s fiu curios, ntreb musafirul
dup o scurt tcere, cui i este hrzit salul sta drgut?Marfa
Timofeevna i arunc o cuttur tioas. E hrzit, rspunse ea, aceluia
care nu brfeste, nu umbl cu siretlicuri si nu scorneste niciodat
nimic, numai dac exist pe lume asemenea om. Pe Fedea l cunosc
foarte bine; are o singur vin: si-a rsftat prea mult nevasta. Apoi
s-a nsurat din dragoste si din astfel de cununii nu iese niciodat
ceva actrii, adug btrna, uitndu-se chiors la Mria Dmitrievna si
ridicndu-se din loc. Iar acum, ttucule, poti s brfesti pe oricine -
chiar si pe mine..., eu m duc, n-o s v ncurc.10tsi Marfa Timofeevna
se retrase.- Totdeauna-i asa, gri Mria Dmitrievna, urmrindu-si
mtusa cu privirea, totdeauna... Vrsta domniei sale e de vin! Ce s-i
faci! remarc Ghedeonovski. lat, a binevoit s zic: aceluia care nu
umbl cu siretlicuri. Dar cine nu umbl astzi cu siretlicuri? Asa-i
veacul nostru. Un prieten de-al meu, un om ct se poate de
respectabil si, v asigur, mare n grad, spunea c astzi cic si gina
se apropie cu siretenie de grunte, parc tot cat s-i dea trcoale.
Dar cnd m uit la dumneavoastr, doamna mea, aveti o fire ngereasc;
dati-mi, v rog, mnuta asta neprihnit.Mria Dmitrievna abia zmbi si-i
ntinse o mn durdulie, cu degetul mic desfcut. El si lipi buzele de
mna ei; iar ea si trase fotoliul lng musafir si, aplecndu-se usor,
l ntreb cu jumtate de gur: Deci 1-ati vzut? ntr-adevr e bine,
sntos, vesel? Vesel, bine, i rspunse n soapt Ghedeonovski. N-ati
auzit pe unde o fi acum sotia lui?- n vremea din urm era la Paris;
acum se zvoneste c s-a mutat n Italia. Situatia lui Fedea e
ngrozitoare, pe drept cuvnt; nu stiu cum de-i n stare s-o
ndure.
-
Se ntmpl nenorociri, ntr-adevr, cu oricare; dar se poate spune c
pe dnsul ea 1-a fcut de r s n toat Europa.Ghedeonovski oft. Da, da.
Cci pare-se c s-a avut bine si cu artisti, si cu pianisti, si cum
se spune n lumea lor cu tot felul de astri si luceferi. A pierdut
orice rusine... mi pare foarte, foarte ru, zise Mria Dmitrievna.
Doar mi-e rud, stiti, Serghei Petrovici, mi-e nepot de gradul al
treilea.- Cum s nu stiu, cum s nu! S-ar putea s-mi scape ceva ce
priveste familia dumneavoastr? Ar fi cu putint? Va veni si pe la
noi credeti?t l l- Se prea poate; de altfel, se zvoneste c
dumnealui se pregteste s plece la tar.Mria Dmitrievna si ridic
privirea.- Ah, Serghei Petrovici, m gndesc c noi, femeile, trebuie
s ne purtm cu mult bgare de seam!- Snt femei si femei, Mria
Dmitrievna. Din nenorocire, se afl si de cele cu purtri usoare...
ei, si vrsta; pe deasupra, nu primesc educatie din fraged copilrie.
(Serghei Petrovici scoase din buzunar o batist albastr cu ptrtele
si ncepu s-o desfac.) Asemenea femei, desigur, exist. (Serghei
Petrovici duse coltul batistei, pe rnd, la fiecare ochi.) ndeobste
ns, dac stai si te gndesti, adic... n oras e un praf nemaipomenit,
ncheie oaspetele. Maman, maman, strig, dnd buzna n camer, o fetit
nurlie de vreo unsprezece ani, vine Vladimir Nikolaici, clare!Mria
Dmitrievna se scul. Serghei Petrovici se ridic de asemenea si se
nclin. Respectele noastre cele mai adnci Elenei Mihailovna, rosti
el si, retrgndu-se ntr-un colt din motive de bun-cuvi-int, se apuc
s-si sufle nasul su lung si drept. S vezi ce cal minunat are! urm
fetita. Acum 1-am vzut n dreptul portitei si ne-a spus, mie si
Lizei, c intr pe poarta principal.Se auzi un tropot de copite si pe
strad se ivi un clret chipes, pe un cal murg, frumos, si se opri n
fata ferestrei deschise.Capitolul III- Ziua bun, Mria Dmitrievna!
rosti clretul cu glas sonor si plcut. Cum v place cumprtura mea cea
nou? Mria Dmitrievna se apropie de fereastr.12t- Ziua bun,
Woldemar! Vai, ce cal falnic! De la cine 1-ai cumprat? De la
furnizorul armatei... Mi-a luat mult tlharul. Cum i zice calului?
Orland... E un nume stupid; vreau s i-1 schimb... Eh bien, eh bien,
mon gargon... N-are astmpr!Calul fornia, se frmnta cnd pe un
picior, cnd pe altul si-si scutura botul nspumat. Lenocika,
mngie-1, nu-ti fie team...Fetita si ntinse mna pe fereastr, ns
Orland se ridic brusc n dou picioare si fcu un salt n lturi.
Clretul nu se pierdu cu firea, ddu pinteni calului, l plesni cu
cravasa peste gt si, cu toat mpotrivirea lui, l sili s se opreasc
din nou n fata ferestrei. Prenez garde, prenez garde, repet Mria
Dmitrievna.
-
- Lenocika, mngie-1, o ndemn din nou clretul, n-o s-1 las s-si
fac de cap.Fetita ntinse iarsi mna si atinse cu fric nrile nfiorate
ale lui Orland, care tresrea ntruna si musca zbala. Bravo! se
entuziasma Mria Dmitrievna. Iar acum descleca si poftim n
cas.Clretul ntoarse numaidect calul, i ddu pinteni si, pornind n
galop mrunt de-a lungul strzii, intr pe poart. Un minut mai trziu,
fluturndu-si cravasa, musafirul nvli prin usa dinspre antreu n
salon; n aceeasi clip, n pragul altei usi, se ivi o fat zvelt,
nalt, cu prul negru, de vreo nousprezece ani Liza, fiica cea mare a
Mriei Dmitrievna.Capitolul IVTnrul cu care cititorii au fcut chiar
acum cunostint se numeste Via d im ir Nikolaici Pansin. Era
functionar cut 13nsrcinri speciale la Petersburg, n ministerul
afacerilor interne. Venise n orasul O... vremelnic, cu o misiune
oficial, pus la dispozitia guvernatorului, generalul Sonnenberg, cu
care era rud ndeprtat. Tatl lui Pansin, stabsrotmistru n retragere,
cartofor cunoscut, un brbat cu privirea bonom, cu fata botit si cu
un rictus nervos n coltul gurii, se frecase toat viata lui de
nobili, frecventase cluburile englezesti din cele dou capitale si
trecea drept un om abil, nu prea demn de ncredere, totusi simpatic
si cordial. Cu toat iscusinta lui, s-a aflat aproape tot timpul n
pragul srciei si a lsat singurului su fiu o avere modest si rvsit.
In schimb a avut grij, n felul lui, de cresterea biatului: Vladimir
Nikolaici stia s vorbeasc frantuzeste la perfectie, englezeste
corect si nemteste prost. Asa se si cuvenea: oamenilor cumsecade le
e nu stiu cum s vorbeasc bine nemteste; dar a strecura cte un
cuvintel nemtesc, din cnd n cnd si mai ales cu prilejul unui
amuzament, este permis, c'est meme tres chic, dup cum se exprim
parizienii din Petersburg. De la vrsta de cincisprezece ani,
Vladimir Nikolaici stia s intre degajat n orice salon, s se fac
plcut si s dispar la momentul oportun. Tatl lui Pansin i asigurase
fiului su mai multe legturi. Amestecnd crtile ntre dou robere" sau
dup un mare slem" norocos, nu pierdea prilejul s sufle cte o
vorbulit despre Volodka" al su vreunei fete simandicoase, amatoare
de vist. Pe de alt parte, n timpul petrecut la universitate, pe
care a prsit-o cu titlul de student titular, Vladimir Nikolaici
fcuse cunostint cu ctiva tineri aristocrati si ajunsese musafirul
obisnuit al caselor celor mai simandicoase. Pretutindeni bine
primit, foarte plcut la nftisare, comunicativ, nostim, totdeauna
sntos si gata de orice; respectuos acolo unde credea de cuviint,
obraznic unde se putea, era un prieten minunat, un charmant garton.
O lume tainic i s-a deschis n fat. Pansin a priceput repede
secretul vietii mondene; a stiut s se ptrund de un real respect fat
de para-14tgrafele ei, s dea fleacurilor o important semiironic si
s lase impresia c socoteste drept moft problemele nsemnate. Dansa
perfect si se mbrca englezeste, n scurt timp a izbutit s fie
considerat drept unul dintre cei mai simpatici si mai iscusiti
tineri din Petersburg. ntr-adevr, Pansin era foarte abil, cel putin
ct tatl su; dar mai era si foarte nzestrat. La toate se pricepea:
cnta frumos, desena cu usurint, scria versuri, juca pe scen destul
de acceptabil. Nu avea nici douzeci si opt de ani, cu toate acestea
ajunsese Kammerjunker si cptase un grad foarte important. Pansin
avea o ncredere nestrmutat
-
n sine nsusi, n inteligenta, n spiritul su de ptrundere. Psea
nainte cuteztor si vesel, cu tot avntul. Totu-i mergea ca pe roate.
Se obisnuise s se fac plcut tuturor, de la tnr la btrn, si-si
nchipuia c ar cunoaste oamenii, ndeosebi femeile. Ins le stia
foarte bine numai slbiciunile curente. Nefiind strin de art, simtea
c poart-n sine o scnteie si o oarecare pasiune, ba chiar entuziasm,
si ca atare si ngduia anumite abateri de la reguli: chefuia, fcea
cunostint cu persoane care nu tineau de lumea bun si avea purtri
libere si simple. Sufletu-i era ns rece si viclean, chiar n toiul
celui mai strasnic chef, ochii si cprui si ageri pndeau si iscodeau
mereu. Acest tnr cuteztor si liber niciodat nu scpase frul din mn
si nu se lsase prad pasiunii. Spre lauda lui se cuvine s spunem c
niciodat nu se mndrea cu cuceririle sale. n casa Mriei Dmitrievna
nimerise de ndat ce sosise n O..., si foarte curnd se familiarizase
cu desvrsire. Mria Dmitrievna era ncntat de el.Pansin salut
politicos pe toti cei din camer, strnse mna Mriei Dmitrievna si
Lizavetei Mihailovna, pe Ghedeonovski l btu usor pe umr si,
ntorcndu-se pe clcie, o prinse pe Lenocika de cap si o srut pe
frunte. si nu ti-e team s clresti un cal att de nrvas? l ntreb Mria
Dmitrievna.t 15 Iertati-m, dar calu-i foarte blnd. O s v spun ns
numaidect cine-mi inspir fric: m tem s joc preferans cu Serghei
Petrovici; ieri, la Belenitni, m-a btut mr.Ghedeonovski rse subtire
si slugarnic: el l lingusea pe tnrul si strlucitul functionar din
Petersburg, favoritul guvernatorului, n discutiile sale cu Mria
Dmitrievna, de multe ori pomenise de capacitatea exceptional a lui
Pansin. Iat, cum s nu-1 lauzi? sustinea el. Tnrul se bucur de
succes si n sferele nalte, e un slujbas exemplar si n-are pic de
trufie. De altfel, Pansin era socotit si la Petersburg un
functionar capabil: la el treaba mergea strun, vorbea despre ea n
glum, asa cum se cuvine unui om de lume, care nu d prea mult
nsemntate muncii sale; era ns expeditiv". Superiorilor le plac
asemenea subalterni. Nici el nu se ndoia c, dac ar fi vrut, ar fi
putut ajunge, cu timpul, ministru.- Ati binevoit s spuneti c v-am
btut la crti, zise Ghedeonovski; dar sptmna trecut cine a cstigat
de la mine dousprezece ruble? si nc... Rutciosule, rutciosule, l
ntrerupse Pansin cu o familiaritate amabil, dar putin cam
dispretuitoare si, fr s-1 mai ia n seam, se apropie de Liza. Aici,
n-am putut gsi uvertura la Oberon, ncepu el. Degeaba s-a ludat
Belenitna c are toat muzica clasic. De fapt, afar de polci si de
valsuri, n-are nimic. Dar am scris la Moscova si peste o sptmna
veti avea uvertura asta. Fiindc veni vorba de muzic, adug Pansin,
ieri am scris o romant nou, textul 1-am compus tot eu. Vreti s v-o
cnt? Nu stiu ce-a iesit din asta. Belenitna a gsit-o foarte drgut,
dar aprecierile ei nu nseamn nimic, doresc s v cunosc prerea. De
altfel, cred c e mai bine s-o cnt ceva mai trziu. De ce mai trziu,
se amestec n vorb Mria Dmitrievna, de ce nu acum?- M supun, rosti
Pansin, cu un fel de zmbet senin si dulceag, care se ivea si pierea
tot asa de brusc, mpinse scaunulcu genunchiul si se asez la pian;
iar dup ce fcu cteva acorduri, prinse s cnte, rostind clar
cuvintele urmtoarei romante:Se vede luna n trii drept straj,Prin
norul pal, Jucndu-si raza tainic de vraj
-
Pe-al mrii val. Pe sufletu-mi n zbucium, ca o mare, Esti luna
mea: M misti la bucurii si la-ntristareCu vraja ta.Mi-e sufletul,
cu nzuinti desarte, De dor supus.Snt trist... Cci tu-mi rmi mereu
departe,Ca luna, sus...Pa n sin cin t cupletul al doilea mai
expresiv si cu mai mult vigoare; iar acompaniamentul nvalnic fcea s
se aud jocul valurilor. Dup cuvintele: Snt trist..." el oft usor,
si plec ochii n pmnt si si sczu vocea, morendo. Dup ce isprvi, Liza
lud motivul, Mria Dmitrievna rosti Fermector!", iar Ghedeonovski
strig: Admirabil. Att poezia ct si melodia snt la fel de
ncnttoare!..." Lenocika se uit la cntret cu o veneratie copilreasc,
ntr-un cuvnt, tuturor celor de fat le plcu foarte mult opera
tnrului diletant, ns dincolo de usa salonului, n antreu, se opri un
btrn, care de-abia atunci intrase si cruia judecind dup expresia
fetei sale abtute si dup miscarea umerilor romanta lui Pansin, desi
foarte plcut, nu-i fcuse nici o impresie. Dup ce astept un pic
si-si sterse praful de pe cizme cu o batist mare, omul nostru si
miji deodat ochii,t 17si strnse buzele ntr-o expresie posac, si
ncovoie spinarea, care si asa era cam grbov, si psi ncet n salon.
A! Hristofor Fedorci, ziua bun! exclam Pansin si sri repede de pe
scaun. Nici n-am bnuit c snteti aici, n fata domniei voastre nu
m-as fi ncumetat pentru nimic n lume s-mi cnt romanta. stiu c nu
snteti amator de muzic usoar. Eu nu ascultat, gri ntr-o ruseasc
stlcit cel ce intr n salon si, nclinndu-se n fata tuturor, se opri
stngaci n mijlocul odii. Monsieur Lemm, spuse Mria Dmitrievna, ati
venit s-i dati Lizei lectia de muzic?- Nu, nu lui Lisafet
Mihailovna, ci lui Elen Mihailovna.- Atunci, foarte bine, Lenocika,
treci sus cu domnul Lemm. Btrnul porni n urma fetitei, dar Pansin l
opri. S nu plecati dup lectie, Hristofor Fedorci, i spuse acesta,
eu si Lizaveta Mihailovna vom cnta sonata lui Beethoven la patru
mini.Btrnul mormi ceva sub nas; iar Pansin continu s-i vorbeasc
nemteste, pronuntnd gresit cuvintele: Lizaveta Mihailovna ne-a
artat cantata religioas pe care i-ati dedicat-o e o bucat minunat!
V rog s nu credeti cumva c nu stiu s pretuiesc muzica serioas,
dimpotriv: uneori e plictisitoare, n schimb e foarte
instructiv.Btrnul rosi pn n vrful urechilor, arunc o privire piezis
spre Liza si iesi grbit din camer. Mria Dmitrievna l rug pe Pansin
s repete romanta; el ns declar c nu vrea s jigneasc urechea unui
neamt erudit si i propuse Lizei s cnte mai degrab sonata lui
Beethoven. Atunci Mria Dmitrievna oft si, la rndul ei, l pofti pe
Ghedeonovski s fac o plimbare prin grdin.- As vrea, i spuse ea, s
mai vorbim si s v cer sfatul asupra bietului nostru Fedea.18t
-
Pe fata lui Ghedeonovski tresri un zmbet larg, se nclin, si lu
cu dou degete plria si mnusile rnduite frumos pe borul ei si iesi
mpreun cu Mria Dmitrievna. n odaie rmaser Pansin si Liza; ea aduse
si deschise partitura sonatei; amndoi se asezar tcuti la pian. De
sus se auzeau sunetele slabe ale gamelor executate de Lenocika, cu
degete nesigure.Capitolul VHristofor Theodor Gotlieb Lemm s-a nscut
n 1786, n orasul Chemnitz din Saxonia, ntr-o familie de muzicanti
sraci. Tatl lui cntase la corn, iar maic-sa la harp. El nsusi se
apucase, nc de la vrsta de cinci ani, s nvete trei instrumente
deosebite. La opt ani rmsese orfan, iar la zece ncepuse s-si cstige
singur buctica de pine cu arta sa. Mult timp a dus o viat de
vagabond, cnta oriunde - prin crciumi, n blciuri, la nunti trnesti
si la baluri, n sfrsit a nimerit ntr-o orchestr si, ridicndu-se
treptat, a ajuns dirijor. Ca executant, era destul de slab; dar
muzica o cunostea temeinic. La vrsta de douzeci si opt de ani Lemm
a venit n Rusia. L-a adus un mare boier, care nu putea suferi
muzica, ns, din vanitate, tinea orchestr. La el, Lemm a stat vreo
sapte ani, n calitate de capelmaistru, dar a plecat cu minile
goale; boierul s-a ruinat, la nceput a promis s-i dea o polit, dar
pn la urm a refuzat si acest lucru, ntr-un cuvnt, nu i-a pltit nici
un sfant. Unii si altii 1-au sftuit s plece; el ns n-a vrut s se
ntoarc acas cersetor, venind din Rusia din marea Rusie, acest sac
cu aur al artistilor. A hotrt s rmn aici si s-si ncerce norocul.
Timp de douzeci de ani, srmanul neamt si-a ncercat norocul: a stat
pe la fel de fel de domni. A fost si la Moscova, si n capitale de
gubernii. A suferit si a ndurat multe; a cunoscut srcia; s-a zbtut
ca pestele pet 19uscat; dar gndul de a se ntoarce n patrie nu 1-a
prsit niciodat, cu toate mizeriile prin care trecuse; numai gndul
acesta i ddea puteri. Totusi, soarta n-a vrut s-i hrzeasc aceast
prim si ultim fericire; la cincizeci de ani, bolnav, vlguit prea de
timpuriu, s-a mpotmolit n orasul O... si a rmas aici pentru
totdeauna, pierznd definitiv orice sperant de a prsi Rusia, pe care
de altfel n-o putea suferi, dnd lectii pentru a-si duce de azi pe
mine mizera-i existent. Lemm nu se bucura de o nftisare care s-1
avantajeze. Era mic de statur, adus de spate, cu omoplatii strmbi
si iesiti n afar. Avea burta supt, tlpile picioarelor mari si late,
degete osoase ncovoiate, cu unghii vinete, mini rosii si vnoase...
Fata-i plin de zbrcituri, obrajii supti si buzele strnse pe care le
misca necontenit, de parc rumega, ca si tcerea lui obisnuit i ddeau
o nftisare aproape sinistr. Prul crunt i atr-na n smocuri peste
fruntea tesit. Ochii mici si imobili plp-iau nbusit, ca niste
crbuni aproape stinsi. Clca greoi, cl-tinndu-si la fiecare pas
trupul molu. Uneori miscrile sale aminteau mpunarea ntng a unei
cucuvele nchise n colivie, cnd si d seama c este privit, desi abia
dac vede cu ochii si uriasi, galbeni, clipind speriati si
somnorosi. Durerea nendurtoare, nrdcinat si-a pus pe bietul
muzician pecetea-i fatal, i-a schimonosit si i-a pocit figura, si
asa destul de stears. Dar cel ce stia s nu se opreasc la primele
impresii, acela distingea ceva blnd, cinstit si neobisnuit n aceast
fiint aproape distrus. Admirator al lui Bach si Hndel, stpn pe
mestesugul su, nzestrat cu o imaginatie vie si cu acea ndrzneal n
idei accesibil numai nemtilor, Lemm ar fi ajuns cu timpul - cine
stie? - n rndul marilor compozitori ai patriei sale, dac viata 1-ar
fi cluzit pe alte ci. Dar nu s-a nscut sub o stea norocoas! A scris
mult n viat, dar n-a izbutit s-si vad publicat nici una din operele
sale. Nu stia s se apuce de treab cum se cuvine, s se plo-
-
20tconeasc atunci cnd e cazul sau s intervin la timp. Cndva,
demult de tot, unul dintre admiratorii si prietenii si, tot neamt
si tot srac, editase pe socoteala sa dou sonate de-ale lui, dar si
acestea rmseser s zac prin subsolurile magazinelor de muzic; ele
czuser n uitare si fr s lase vreo urm, parc cineva le-ar fi aruncat
noaptea ntr-un ru. n cele din urm, Lemm a pus cruce la tot, pe de
alt parte si anii s-au fcut simtiti; a ajuns aspru, s-a anchilozat
n totul, o dat cu degetele care i-au ntepenit... Singur, cu o
buctreas n vrst, pe care a scos-o dintr-un azil de btrni (nu fusese
cstorit niciodat), si ducea veacul n O..., ntr-o csut nu departe de
casa Kalitinilor. i plcea mult s se plimbe; citea Biblia, o
culegere de psalmi a protestantilor si pe Shakespeare n traducerea
lui Schlegel. De mult nu mai compunea nimic; se vede ns c Liza,
eleva lui cea mai bun, a stiut s-1 inspire: a scris pentru ea
cantata despre care amintise Pansin. Cuvintele cantatei au fost
mprumutate din culegerea aceea de psalmi; cteva versuri le-a scris
chiar el. Cantata era pentru dou coruri: corul fericitilor si cel
al nefericitilor. La sfrsit, amndou corurile se nfrteau si cntau
mpreun: Dumnezeule milostiv, miluieste-ne pre noi, pctosii, si
izbveste-ne de orice gnduri viclene si ndejdi pmntesti". Pe coperta
scris foarte ngrijit, ba chiar desenat, se putea citi: Numai cei
neprihniti au dreptate. Cantat religioas. Compus si dedicat
domnisoarei Elizaveta Kalitina, eleva mea distins, de ctre
profesorul ei H.T.G. Lemm." Cuvintele Numai cei neprihniti au
dreptate" si Elizaveta Kalitina" erau nconjurate de raze. Mai jos
se afla o notit: Numai pentru dumneavoastr - fur Sie allein". De
aceea rosise Lemm si se uitase piezis la Liza; l duruse foarte mult
cnd, n fata lui, Pansin pomenise despre cantat.t 21Capitolul
VIPansin atacase, cu vigoare si hotrre, cele dinti acorduri ale
sonatei (el cnta la bas), Liza ns nici nu ncepu partea sa. El se
opri si o privi. Ochii Lizei, plini de nemultumire, se uitau tint
la dnsul, pe buzele sale nu era nici umbr de zm-bet. Toat figura ei
avea ntiprit ceva sever, aproape trist. Ce-i cu dumneavoastr? o
ntreb Pansin.- De ce nu v-ati tinut de cuvnt? l mustr Liza. V-am
artat cantata lui Hristofor Fedorci cu conditia s nu-i pomeniti de
ea.- Recunosc c snt vinovat, Lizaveta Mihailovna, nu stiu cum a
venit vorba.- L-ati suprat - ca si pe mine. I-am pierdut ncrederea.
Ce pot s fac Lizaveta Mihailovna? De cnd eram de-o schioap nu pot
s-i sufr pe nemti; parc m mpinge mereu ceva s-i necjesc. Ce
spuneti, Vladimir Nikolaici? Neamtul acesta e un om srac, singur si
zdrobit, nu v e mil de dnsul? V face plcere s-1 necjiti?Pansin se
simti stingherit. Aveti dreptate, Lizaveta Mihailovna, rosti.
Vinovat-i vesnica mea nesocotint. Nu, nu m contraziceti; m cunosc
foarte bine. Nesocotinta asta mi-a adus mult ru. Datorit ei lumea m
socoteste egoist.Pansin tcu. Cu oricine ncepea o discutie, el o
isprvea de obicei vorbind despre sine nsusi, izbutind nu stiu cum
s-o ntoarc ntr-un mod simpatic si delicat, sincer, parc
involuntar...- Iat, chiar n casa asta, continu el, mama
dumneavoastr mi arat, desigur, atta
-
bunvoint ea-i asa de bun; dumneavoastr... de fapt, nu stiu ce
prere aveti despre mine; n schimb mtusa pur si simplu nu m poate
suferi. Pesemne22tsi pe ea am suprat-o cu vreun cuvnt nerod,
nesocotit... Ea nu m are la inim, nu-i asa?- Da, i rspunse Liza, cu
oarecare ntrziere, nu-i snteti pe plac.Pansin si plimb nervos
degetele pe claviatur; un zmbet abea perceptibil i lunec pe buze.
Ei, si dumneavoastr, rosti el, m credeti, tot asa, egoist? V cunosc
prea putin, zise Liza, dar nu v socotesc egoist; dimpotriv, trebuie
s v fiu recunosctoare... stiu, stiu ce vreti s spuneti, o ntrerupse
Pansin si-si trecu iarsi degetele peste claviatur, pentru note,
pentru crtile pe care vi le aduc sau desenele proaste cu care v
mpodobesc albumul etc. etc. Pot s fac toate acestea si totusi s fiu
egoist, ndrznesc s cred c nu v plictisiti cu mine si nu m
considerati un om ru; cu toate acestea credeti c eu -cum naiba se
spune? pentru o vorb de duh nu-mi crut nici tatl, nici prietenul!
Snteti doar distrat si uituc, ca toti oamenii de lume, rosti Liza,
asta-i tot.Pansin se ntunec un pic. Ascultati-m, spuse el, s nu mai
vorbim despre mine. S ne ocupm de sonata noastr. Un singur lucru v
rog, adug el, netezind cu mna filele caietului de note de pe
pupitru, puteti crede despre mine orice doriti, numiti-m chiar
egoist, ce-as putea s fac! dar s nu-mi spuneti c snt om de lume;
porecla asta mi-e nesuferit... Anch 'io sono pictore. si eu snt
artist, desi prost, si am s v dovedesc chiar acum c snt un artist
prost. S ncepem! Dac vreti, putem ncepe, zise Liza.Primul adagio
merse destul de bine, desi Pansin gresi de mai multe ori. Buctile
proprii si cele nvtate pe de rost le executa cu acuratete, ns un
text nou l descifra greu. In schimb partea a doua a sonatei un
allegro nu merse deloc.t 23Dup douzeci de msuri, Pansin rmas cu dou
msuri n urm nu mai rezist si, rznd, si trase scaunul. Nu, exclam
el, azi nu pot cnta; bine c Lemm nu ne aude, c-ar lesina!Liza se
scul, nchise pianul si se ntoarse spre Pansin. si acum, ce mai
facem? l ntreb.- ntrebarea v caracterizeaz! Nu puteti sta nici un
moment cu minile ncrucisate. Prin urmare, dac voiti, hai s desenm,
pn nu se-ntunec de-a binelea. S-ar putea ca cealalt muz muza
desenului cum naiba o chema... am uitat... s-mi fie mai
binevoitoare. Unde vi-e albumul? Mi-aduc aminte c nu mi-am sfrsit
peisajul.Liza trecu n odaia de alturi ca s aduc albumul; iar
Pansin, rmas singur, si scoase batista fin din buzunar, si frec cu
ea unghiile si se uit, parc chiors, la minile sale. Avea niste mini
foarte frumoase si albe; pe degetul mare de la mna sting purta un
inel de aur mpletit. Liza se ntoarse. Pansin se asez la fereastr si
deschise albumul. Aha! izbucni el. Vd c v-ati apucat s-mi copiati
peisajul foarte frumos! Foarte bine! Doar aici dati-mi un creion
umbra nu-i destul de pronuntat. Uitati-v.si Pansin, cu gesturi
largi, trase cteva linii lungi. Desena, totdeauna acelasi peisaj: n
prim-plan niste copaci mari si stufosi, iar n deprtare o poian si
niste munti zimtati la
-
orizont. Liza se uit, peste umrul lui, la lucrare. hi art, ca si
n viat de altfel, gri Pansin, plecndu-si capul cnd spre dreapta,
cnd spre stnga, avntul si ndrzneala snt lucruri de cpetenie.n
aceeasi clip intr n camer Lemm si, salutnd sec, vru s se retrag.
Pansin arunc ns la o parte albumul si creionul si-i tie drumul.-
ncotro, stimate Hristofor Fedorci? Nu rmneti la ceai? M duc acas,
rspunse Lemm cu o voce morocnoas, m doare capul.24t Fleacuri,
rmneti! Vom discuta despre Shakespeare.- M doare capul, repet
btrnul. In lipsa domniei-voastre, ne-am apucat de sonata lui
Beethoven, urm Pansin, prinzndu-1 prietenos cu bratul de talie si
zmbindu-i deschis, dar treaba n-a mers defel, nchi-puiti-v, n-am
putut s iau corect nici dou note.- Mai bine ati cnta romant al
dumneafostr, i rspunse Lemm, desfcndu-se din mbrtisare, si
iesi.Liza alerg dup dnsul. l ajunse pe scri. Hristofor Fedorci,
ascultati-m, i spuse n nemteste, conducndu-1 pn la poart prin iarba
verde din curte, ngrijit tiat, m simt vinovat fat de dumneavoastr,
iertati-m!Lemm nu rspunse nici un cuvnt. I-am artat lui Vladimir
Nikolaici cantata, am fost ncredintat c o va aprecia, si ntr-adevr
i-a plcut foarte mult.Lemm se opri. Nu-i nimic, rspunse el n
ruseste; apoi adug n limba sa matern: Dar el nu poate ntelege
nimic, cum de nu v dati seama? El e un diletant si atta tot!-
Snteti nedrept cu dnsul, sustinu Liza, el ntelege orice si poate s
fac singur aproape totul.- Da, totul de calitatea a doua, marf de
duzin, de mntu-ial. Tocmai ceea ce place lumii, si el place: se
multumeste cu asta - bravo lui! Iar eu nu m supr deloc. Cantata
asta si cu mine sntem doi btrni prosti; m simt putin rusinat, dar
nu-i nimic.- Iertati-m, Hristofor Fedorci, repet Liza.- Nu-i nimic,
nu-i nimic, i rspunse el din nou n ruseste, snteti o fat bun... Dar
iat c v vine cineva. Rmneti cu bine. Intr-adevr snteti o fat foarte
bun.si Lemm porni cu pasi grbiti spre poarta prin care intra un
domn necunoscut, ntr-o manta cenusie si cu o plrie larg de pai.
Salutndu-1 cu respect (avea obiceiul s salute orice persoan
nou-venit n oras; iar cnd ntlnea cunoscutitpe strad, si ntorcea
capul n alt parte), Lemm trecu pe lng el si se mistui dincolo de
gard. Necunoscutul se uit nedumerit n urma lui; apoi, privind-o cu
atentie pe Liza, veni drept la ea.Capitolul W- Nu m recunoasteti,
rosti nou-venitul, scotndu-si plria, eu ns v-am recunoscut, desi au
trecut opt ani ncheiati de cnd v-am vzut ultima oar. Pe atunci
erati o fetit. Eu snt Lavretki. Mama e acas? Pot s-o vd? Mama va fi
foarte bucuroas, i rspunse Liza, a si aflat c ati sosit.
-
- Mi se pare c v zice Elizaveta, rosti Lavretki, urcnd scrile de
la intrare.- Da. V tin bine minte; de pe atunci aveati un chip
ce-ti rmnea ntiprit n memorie. Cndva v aduceam bomboane.Liza rosi
si se gndi: ce om straniu! Lavretki se opri un minut n antreu. Liza
intr n salonul n care rsunau glasul si rsul lui Pansin; el le
povestea Mriei Dmitrievna si lui Ghedeonovski, care ntre timp se
ntorseser din grdin, nu stiu ce brf auzit n oras, rznd tare de cele
istorisite chiar de el. Auzind numele lui Lavretki, Mria Dmitrievna
se tulbur adnc, se nglbeni si iesi s-1 ntmpine. Ziua bun, ziua bun,
scumpul meu cousin! izbucni ea cu o voce trgnat, aproape plngtoare.
M bucur c te vd! Ziua bun, draga mea verisoar, rspunse Lavretki
si-i strnse mna ntins. Cum o mai duceti?26t- Ia loc, ia loc,
scumpul meu Feodor Ivanci. Vai, ct snt de bucuroas! D-mi voie, mai
nti, s ti-o prezint pe fiica mea Liza... M-am si prezentat
Lizavetei Mihailovna, o ntrerupse Lavretki. Monsieur Pansin...
Serghei Petrovici Ghedeonovski. Dar luati loc, v rog! M uit la
dumneata si, drept s-ti spun, nici nu-mi vine s-mi cred ochilor.
Cum o mai duci cu sntatea? Dup cum se vede, e nfloritoare. Dar si
dumneata veri-soar, s nu-ti fie de deochi, n-ai slbit n acesti opt
ani. Cnd te gndesti de ct timp nu ne-am vzut! rosti pe gn-duri Mria
Dmitrievna. De unde vii acum? Unde ai lsat-o pe... adic am vrut s
spun, se grbi gazda s adauge, am vrut s spun: ai venit pe la noi
pentru mai mult vreme?- Acum am sosit din Berlin, rspunse Lavretki,
iar mine plec la tar, probabil pe mai mult timp. Desigur c vei
locui la Lavriki. Nu la Lavriki; mai am, la vreo douzeci si cinci
de verste de aici, un ctun; acolo m duc. E vorba de ctunul care
ti-a rmas de la Glafira Petrovna? ntocmai. D-mi voie, Feodor
Ivanci! Dar la Lavriki ai o cas ncnttoare!Lavretki si ncrunt usor
sprncenele.- Da... ns si n ctunul acela am o csut; deocamdat nu-mi
trebuie nimic mai mult. Pentru mine, acum, locul acela-i cel mai
potrivit.Mria Dmitrievna se zpci iarsi ntr-att, nct se ndrept de
sale si si desfcu bratele. Pansin i veni n ajutor si intr n vorb cu
Lavretki. Mria Dmitrievna se linisti, se ls pe speteaza fotoliului
si doar din cnd n cnd mai scotea cte un cuvnt; dar n acelasi timp
si privea oaspetele att de comptimitor, ofta asa de semnificativ si
ddea din cap cu atta tris-t 27tete, nct acesta nu mai putu rbda pn
la urm si o ntreb dac se simte bine.- Slav Domnului, i rspunse Mria
Dmitrievna, dar de ce m ntrebi? Asa, mi s-a prut c nu te prea lauzi
cu sntatea.
-
Mria Dmitrievna si lu o nftisare grav si putin jignit. Dac-i
asa, se gndi ea, mi-e totuna. Se vede c tie, ticut, nici c-ti pas;
altul s-ar fi prpdit de atta amar, pe cnd tu nu-ti ncapi n piele de
gras ce esti." Mria Dmitrievna nu tinea la etichet cnd vorbea cu
sine nssi; cu voce tare se exprima mai elegant.ntr-adevr, Lavretki
nu prea deloc o victim a ursitei. Avea o fat tipic ruseasc, obrajii
rosii, o frunte mare si alb, nasul putin cam borcnat, buzele drepte
si late; totul n el rs-frngea o sntate de step, o fort trainic, fr
istov. Era bine cldit; iar prul blond i se crlionta pe cap, ca la
un adolescent. Numai n ochii si albastri, bulbucati si putin cam
ficsi, se putea citi un fel de ngndurare sau de oboseal; iar glasul
i suna parc prea monoton.titre timp, Pansin ntretinea mai departe
conversatia. Aduse vorba despre rentabilitatea fabricrii zahrului,
asupra creia citise nu demult dou brosuri frantuzesti si, cu o
modestie calculat, ncepu s le nsire continutul, fr s pomeneasc de
altfel nici un cuvnt despre ele.- sta-i Fedea! se auzi deodat n
camera vecin, prin usa ntredeschis, vocea Marfei Timofeevna.
ntocmai, e Fedea! si btrna intr cu pas vioi n salon. Lavretki nici
nu apuc s se ridice de pe scaun, cnd ea l si mbrtisa. S te vd, s te
vd, rosti ea, ndeprtndu-se din fata lui. Ei, ce bine arti! Ai
mbtrnit, dar nu te-ai urtit deloc, zu! si ce-mi sruti minile srut-m
pe obraz, dac nu ti-e scrb de fata mea zbrcit. Desigur, nici n-ai
ntrebat dac mai trieste cumva mtusa? si ai crescut n bratele mele,
strengarule! Ei, dar nu-i nimic, unde s te mai gndesti la una ca
mine! Foarte frumos28tai fcut c-ai venit. Ei, maic, adug
adresndu-i-se Mriei Dmitrievna, dar 1-ai osptat cu ceva? Nu vreau
nimic, se grbi s-i taie vorba Lavretki.- Cel putin ia un ceai,
maic. Doamne, Dumnezeule! Vine nu stiu de unde si nu-i poftit nici
la o ceasc de ceai. Liza, du-te si ngrijeste-te, dar mai repede, mi
aduc aminte c de mic era un mncu si jumtate; cred c si acum nu se d
n lturi de la ceva bun. Respectele mele, Marfa Timofeevna, spuse
Pansin, apropiindu-se dintr-o parte de btrna n verv si se ploconi
adnc n fata ei. S-avem iertare, domnul meu, rspunse Marfa
Timofeevna, de bucuroas ce snt, nici nu te-am vzut. Ai nceput s
semeni cu maic-ta, drguta de ea, urm btrna, ndreptndu-se din nou
spre Lavretki, numai la nas semeni cu tata; cum a fost, asa a si
rmas. si pe mult timp ai venit la noi? Mine plec, mtusico! ncotro?
La mine, la Vasilievskoe.- Mine? Mine. Ei, dac zici mine, fie si
mine! Doame ajut! Tu stii mai bine. Numai vezi, s vii s-ti iei rmas
bun. Btrnica l mngie pe obraz. Nu credeam c-am s ajung s te mai vd.
si nu c m-as fi pregtit s mor, nu, cred c o mai duc nc vreo zece
ani: noi toti, Pestovii, avem viat lung; rposatul bunicul tu, ne
spunea uneori c avem dou vieti. Da' cine stie ct ai mai fi umblat
haimana prin strintate?! Da' de voinic, esti voinic; oare mai poti
s ridici, ca altdat, zece puduri cu o singur mn? Rposatul tatl
-
tu, iart-m, ct era el de sucit, dar a fcut o treab bun c ti-a
tocmit un elvetian ca s te dscleasc. tii minte cum v bteati cu
pumnii; asta parc, se numea gimnastic? Ei, dar ce m-am pus pe atta
cotco-t 29dceal; 1-am ntrerupt pe domnul Pansin (niciodat nu-i
pronunta numele cum se cuvine, adic Pansin). De altfel, mai bine s
ne lum ceaiul. Haidem pe teras. Avem o frisca renumit - nu ca la
Londrele si la Parisurile voastre. Haidem, haidem! Iar tu, Fediusa,
d-mi mna. O, da' ce mn mare ai! La bratul tu, nu poti cdea.Cu totii
se scular si se ndreptar spre teras, n afar de Ghedeonovski, care o
sterse englezeste, n tot timpul convorbirii dintre Lavretki, stpna
casei, Pansin si Marfa Timo-feevna, el sttuse ntr-un ungher,
clipind atent si tuguindu-si buzele cu o curiozitate copilreasc:
acum se grbea s umple orasul de vesti n legtur cu noul oaspete.n
aceeasi zi, pe la ceasurile unsprezece seara, iat ce se petrecea n
casa doamnei Kalitina. Jos, n pragul salonului, prinznd un moment
prielnic, Vladimir Nikolaici si lu rmas-bun de la Liza si-i spuse,
tinnd-o de mn: Dumneavoastr stiti ce m atrage aici; stiti de ce vin
mereu n casa asta. Aici cuvintele nu-si mai au rostul, cnd si asa
totu-i clar." Liza nu-i rspunse nimic. Fr s zmbeasc, de-abia ridic
din sprncene si, rosind, si atinti privirea n dusumea, dar nu-si
retrase mna. Iar sus, n odaia Marfei Timofeevna, la lumina candelei
atrnate n fata icoanelor vechi si sterse, Lavretki sedea ntr-un
fotoliu, cu coatele sprijinite pe genunchi si cu fata n palme.
Btrnica, stnd dinaintea lui, i mngia prul, din cnd n cnd, fr s
rosteasc vreun cuvnt. El rmase acolo mai bine de un ceas; dup aceea
si lu rmas-bun de la stpna casei. Aproape nimic nu-i spuse btrnei
si bunei sale prietene; dar nici ea nu-1 descusu... Ce rost ar fi
avut vorbele? Despre ce s-1 mai descoas? si fr asta ea ntelegea
totul, si fr asta l comptimea pentru toate suferintele ce-i umpleau
inima peste msur.30tCapitolul VEIFeodor Ivanovici Lavretki (sntem
nevoiti s cerem ngduinta cititorului de a ntrerupe, pentru un timp,
firul povestirii noastre) se trgea dintr-o spit veche de nobili.
Strmosul familiei venise din Prusia, pe vremea cneazului Vasili cel
Orb, care-1 druise cu dou sute de deseatine de pmnt, n regiunea
Bejetk. Multi dintre urmasii si au avut felurite slujbe, s-au
oplosit pe lng cneji si oameni de vaz prin voievodate ndeprtate,
dar nici unul nu s-a nltat mai sus de stolnic si n-a agonisit avere
mare. Cel mai nsemnat dintre toti Lavretkii a fost strbunicul de
snge al lui Feodor Ivaiici si anume Andrei, un om aspru, ndrznet,
destept si viclean. si astzi gura lumii mai pomeneste de
samavolniciile sale, de firea-i turbat, de drnicia nesbuit si de
lcomia lui fr sat. Era foarte gras si nalt de statur. Avea o fat
smead si nu purta barb; graseia si prea adormit. Dar, cu ct vorbea
mai ncet, cu att mai tare tremurau toti cei din jurul lui. si-a
gsit nevast pe msura lui: avea ochii bulbucati, nasul coroiat, fata
galben si rotund. Se trgea din neam de tigani, era artgoas si
rzbuntoare, cu nimic mai prejos de brbatul su, care o dat era ct pe
ce s-o omoare, dar cruia ea nu-i putuse supravietui, cu toate c se
ciondnise cu el o viat ntreag. Fiul lui Andrei si bunicul lui
Feodor, Piotr, nu semna cu tatl su; a fost un boier oarecare de la
tar, cam znatic, certret si mototol, brutal, fr s fie ru,
ospitalier si amator de vntori cu cini. Trecuse de treizeci de ani
cnd a mostenit de la tatl su dou mii de iobagi, struniti cu
strsnicie. El ns i-a lsat curnd
-
de capul lor, a vndut o parte de mosie si a rsftat slujitorimea
de la curte. Ca niste gndaci se adunau din toate prtile oameni de
nimic, cunoscuti si necunoscuti, umplnd conacul lui mare, primitor
si nengrijit. Toti se ghif-tuiau cu ce se nimerea, dar pe sturate,
beau pn se mbtault 31si sterpeleau tot ce se putea, proslvind si
preamrind pe stpnul cel blnd; iar acesta, cnd nu-i erau boii acas,
si preacinstea si el oaspetii numindu-i trntori si lichele, dar fr
ei l prindea urtul. Nevasta lui Piotr Andreici era o femeie smerit;
o luase dintr-o familie megies, dup alegerea si din porunca tatlui
su; i zicea Anna Pavlovna. Ea nu se amesteca n nimic. Primea cu
cldur oaspeti si-i plcea s plece n vizite cu trsura, desi zicea c
pudratul prului era moartea ei. ti pun, povestea ea la btrnete, o
cciul tuguiat de psl n cap, ti piaptn tot prul n sus, ti-1 ung cu
seu, ti-1 presar cu fin, ti nfig agrafe de fier, de nu mai
izbutesti s-1 speli dup asta; iar n vizit nu poti merge nepudrat,
s-ar simti jignite gazdele." i plcea s plece la plimbare cu
trpasii. Era gata s joace crti de dimineat pn seara si totdeauna
acoperea cu m n a cstigul de cteva copeici ce-i revenea, cnd se
ntmpla ca brbatu-su s se apropie de masa de joc. hi schimb toat
zestrea ei, toti banii, i-a dat n administrarea lui iresponsabil.
Ea i-a fcut doi copii: un fecior, Ivan, tatl lui Feodor, si o fiic,
Glafira.Ivan n-a fost crescut n cas, ci la o mtus btrn si bogat,
printesa Kubenskaia, care 1-a juruit ca mostenitor (altfel tatl su
nu 1-ar fi dat); l mbrca ppus, i angaja fel si fel de profesori,
1-a dat pe mna unui frantuz, fost abate, discipol de-al lui
Jean-Jacques Rousseau, un oarecare monsieur Courtin de Vaucelles,
un sarlatan abil si rafinat, dup spusele ei, lafinefleur a
emigrantilor, hi cele din urm ea se cstori cu aceast finefleur si,
apropiindu-se de saptezeci de ani, trecu pe numele lui toat averea
sa; curnd dup aceea, sulemenit, parfumat cu ambr la Richelieu,
nconjurat de arpasi, de ctei cu picioare subtiri si de papagali
guralivi, a murit pe o canapelut strimt de mtase, stil Ludovic al
XV-lea, n mini cu o tabacher de email lucrat de Petitot; si a
rposat prsit de sot: lingusitorul domn Courtin a preferat s-o
stearg la Paris cu banii ei. Ivan mplinise de-abia nou-32tsprezece
ani cnd i-a czut aceast npast pe cap (aveam n vedere cstoria
printesei, nu moartea ei). N-a vrut s mai rmn n casa mtusii sale,
unde - din mostenitor bogat - s-a trezit pe neasteptate un
ntretinut. La Petersburg, societatea n care crescuse si-a nchis
portile n fata lui. Simtea aversiune la gndul c va intra ntr-o
slujb grea si obscur, pornind de la treapta cea mai de jos
(lucrurile se petreceau chiar la nceputul domniei mpratului
Alexandru I).A fost nevoit, vrnd-nevrnd, s se ntoarc la tatl su, la
tar. Cuibul natal i se pru murdar, srccios si drpnat; la fiecare
pas se simtea jignit de felul de viat din acest fund de step si de
atmosfera apstoare de aici. Plictiseala l macin, n schimb, nici
ceilalti ai casei, n afar de maic-sa, nu-1 priveau cu ochi buni.
Tatlui su nu-i plceau apucturile lui de om de capital: fracurile,
jabourile, crtile, flautul, aspectul ngrijit, n care vedea nu fr
temei o delicatete nemsurat. La fiecare pas se plngea si bodognea
mpotriva fiului. Nimic nu-i place aici, spunea el, la mas face
mofturi, nu mnnc, nu poate suferi aerul nchis si duhoarea
oamenilor, vederea betivanilor l
-
indispune, s nu ndrznesti s te bati fat de el, slujb nu vrea s
ia: cic i-ar fi subred sntatea. Ptiu, ce mai rzgiat! si toate-i vin
de-acolo c si-a mpuiat capul cu Voltaire." Btrnul nu-1 nghitea pe
Voltaire si cu att mai mult pe ereticul" de Diderot, desi nu citise
nici un rnd din operele lor: cititul nu era de el. Piotr Andreici
nu gresea: ntr-adevr, si Diderot si Voltaire erau n capul fiului
su, si nu numai ei ci si Rousseau, Raynal, Helvetius si multi alti
autori asemenea lor se aflau n capul lui, dar numai n cap. Fostul
dascl al lui Ivan Petrovici, abate n retragere si enciclopedist,
s-a multumit s mbuibe capul elevului su cu toat ntelepciunea
veacului al XVIII-lea; iar acesta umbla plin de ea. ntelepciunea se
afla n el, dar fr s se amestece cu sngele lui, fr s-i ptrund n
suflet si fr s se manifeste prin convingeri nestrmutate... Dar oare
i se puteat 33pretinde unui tnr, acum cincizeci de ani, s aib
convingeri, cnd nici astzi nu am ajuns pn la ele? Ivan Petrovici i
stingherea n acelasi timp pe cei ce veneau n casa printelui su; lui
i era sil de dnsii, iar el le insufla team; si nici cu sora sa
Glafira, mai mare cu doisprezece ani, nu se ntelegea n nici un
chip. Glafira era o fiint stranie: urt, cocosat, slab, cu ochii
severi larg deschisi, si cu buzele subtiri si strnse, semna la fat,
la glas si n miscrile sale iuti si colturoase cu bunica ei,
tiganca, nevasta lui Andrei. Drz si autoritar, nici nu voia s aud
de mritis, ntoarcerea lui Ivan Petrovici i-a displcut n mod vdit;
ct timp printesa Kubenskaia 1-a tinut la dnsa, ea ndjduia s
primeasc cel putin o jumtate din mosia printeasc: si la zgrcenie
aducea cu bunica. Pe lng asta, Glafira l pizmuia pe fratele su,
care era att de nvtat, vorbea att de frumos frantuzeste, cu accent
parizian, iar ea abia dac putea pronunta bonjour" si comment
vousportez-vous?"Ce-i drept, printii si nu pricepeau nici o boab
frantuzeste, dar asta nu putea s-o consoleze. Ivan Petrovici nu
stia ce s mai fac de alean si de urt. A stat doar un an la tar, fr
s ias nicieri, dar si acela i s-a prut ct un deceniu. Numai fat de
maic-sa si mai usura inima si sttea ceasuri ntregi n odile-i joase,
ascultnd plvrgeala simpl a acestei femei blnde si ghiftuindu-se cu
dulceturi. S-a ntmplat ca printre cameristele Annei Pavlovna s fie
o fat foarte frumusic, cu ochi senini si blnzi, cu trsturi
delicate, numit Malania, o fat cuminte si modest. Ivan Petrovici a
pus ochii pe ea cum a vzut-o si s-a ndrgostit de ea: a ndrgit
mersul ei sfios, rspunsurile timide, glasul linistit si sursul
blnd. Cu fiecare zi ce trecea, ea-i prea mai drgut. si fata s-a
legat de Ivan Petrovici cu toat puterea inimii, cum numai tinerele
rusoaice stiu s se ataseze, si i s-a dat. ntr-o curte boiereasc de
la tar nici o tain nu poate fi pstrat mult vreme. In curnd toat
lumea stia de legtura cuconasului cu Malania. n sfrsit, vestea a
ajuns si la34turechile lui Piotr Andreici. n alte mprejurri se prea
poate ca el nici s nu fi luat n seam o ntmplare att de mrunt; dar
printele avea de mult pic pe fiul su si n-a pierdut prilejul de a-1
rusina pe nteleptul filfizon din Petersburg. S-a str-nit o furtun
de tipete si de urlete. Pe Malania au nchis-o ntr-o magazie. Ivan
Petrovici a fost chemat n fata tatlui su. La auzul strigtelor, Anna
Pavlovna a venit n fug. Ea a ncercat s-si linisteasc brbatul; dar
Piotr Andreici nu mai voia s aud nimic. Ca un uliu s-a npustit
asupra feciorului su, 1-a fcut destrblat, ateu, ftarnic; cu acest
prilej si-a revrsat tot veninul ce-i clocea n suflet mpotriva
printesei Kubenskaia, 1-a mproscat cu vorbe de
-
ocar. La nceput, Ivan Petrovici a tcut si si-a pstrat cumptul;
dar cnd printele a avut nstrusnicul gnd de a-1 ameninta cu o
pedeaps umilitoare, el n-a mai putut rbda. Ereticul de Diderot a
ajuns iarsi la ordinea zilei, s-a gndit el, ei bine, cel putin s-1
pun la treab; asteptati putin, am s v uimesc pe toti." si pe loc,
Ivan Petrovici i-a rspuns tatlui su, cu glas linistit si domol,
desi un tremur ascuns i ncrncena carnea, c degeaba l nvinuieste de
destrblare, c, desi nu caut s-si acopere vina, el nu se d n lturi
ca s ndrepte lucrurile, cu att mai mult cu ct se socoteste deasupra
oricror prejudecti, si anume c-i gata s-o ia de nevast pe Malania.
Rostind aceste cuvinte, Ivan Petrovici si-a atins, fr ndoial,
telul: ntr-att 1-a uimit pe Piotr Andreici, nct acesta doar si-a
holbat ochii si a amutit o clip; dar numaidect si-a venit n fire si
cum era ntr-un cojocel din blan de veverit si cu picioarele goale n
papuci s-a npustit cu pumnii asupra lui Ivan Petrovici care, ca
nadins, era pieptnat la Titus n ziua aceea si purta un frac
englezesc nou de culoare albastr, cizme cu ciucuri si pantaloni
ferchesi din piele de elan, ca turnati pe trup. Anna Pavlovna a
tipat ca din gur de sarpe si si-a acoperit fata cu minile, iar
feciorul su a zbughit-o la fug prin toat casa, s-a npustit n curte,
a srit n grdina de zarzavat, a fugit nM $$f*&f:t 35livad, din
livad a tsnit n drum si a tot alergat fr s-si ntoarc privirile pn
cnd, n sfrsit, n-a mai auzit n urm tropitul greoi al pasilor tatlui
su, nici tipetele acestuia, gtuite si ntretiate... Stai,
potlogarule! striga acesta din rsputeri. Stai, c de nu, am s te
blestem!" Ivan Petrovici s-a ascuns la un gospodar vecin, iar Piotr
Andreici s-a ntors acas istovit cu totul si ndusit si a declarat,
de-abia trgn-du-si suflarea, c fiul su n-are s capete de la dnsul
nici binecuvntare, nici mostenire.A poruncit s fie arse toate
crtile lui prostesti, iar Malania s fie dus pe sus n satul cel mai
ndeprtat. S-au gsit oameni buni care s-au pus pe urma lui Ivan
Petrovici si i-au dat de stire despre toate cele. Rusinat si
fierbnd de mnie cum era, feciorul s-a jurat s se rzbune pe tatl su
si, n aceeasi noapte, a pndit cruta trneasc n care era dus Malania.
A rpit-o, a fugit cu dnsa clare n orasul cel mai apropiat si s-au
cununat. Bani i-a dat vecinul, fost marinar cu inima miloas si
vesnic beat, strasnic amator de felurite isprvi nobile, cum le
spunea el. A doua zi, Ivan Petrovici i-a scris lui Piotr Andreici o
scrisoare ironic, politicoas si rece; iar el a plecat n satul unde
locuia vrul su de-al treilea, Dmitri Pestov, cu sora lui, Marfa
Timofeevna, pe care cititorii o cunosc. Le-a povestit totul, le-a
adus la cunostint c-i gata s plece la Petersburg, s-si caute o
slujb, si i-a implorat s-i gzduiasc sotia cel putin un timp. La
cuvntul sotie", a izbucnit ntr-un plns amar si, cu toat nvttura si
filozofia cptate n capital, s-a aruncat cu umilint la picioarele
rudelor sale, ca un tran srac, si s-a nchinat cu fruntea pn la
pmnt. Oameni milosi si buni, fratii Pestov i-au primit cu drag
rugmintea. El a stat la veri cam vreo trei sp-tmni, asteptnd n tain
ca tatl su s-i rspund la scrisoare, dar n-a venit nimic si nici nu
se putea s vin. Aflnd de cununia fiului su, Piotr Andreici a czut
la pat si a interzis cu strsnicie s se mai pomeneasc n fata lui
numele36tlui Ivan Petrovici. Numai maic-sa, fr stirea sotului, s-a
mprumutat la protopop si i-a trimis cinci sute de ruble, n
asignate, precum si o iconit sotiei sale. S-a temut s scrie,
-
dar i-a trimis vorb lui Ivan Petrovici, printr-un om al ei, un
tran usctiv, care putea s calce pe zi cte saizeci de verste, s
nu-si fac prea mult snge ru, c poate o da Dumnezeu si totul se va
pune la cale, iar printele se va mbuna; c si ea si-ar fi dorit o
alt nor, dar se vede c asa a fost voia Domnului; de aceea ea i
trimite Malaniei Sergheevna binecuvntarea sa printeasc. tranul
usctiv a cptat o rubl, a cerut nvoire s-o vad pe noua cucoan, cu
care era cumtru, i-a srutat mna si a dat fuga acas.Iar Ivan
Petrovici a plecat la Petersburg, cu inima usoar, l astepta un
viitor necunoscut. Poate l ameninta srcia, dar se desprtise de
nesuferita viat de la tar si mai nti de toate nu-si trdase dasclii.
El, pe drept cuvnt, a pus n aplicare" si a tradus n fapt ideile lui
Rousseau, Diderot si la Declaration des droits de l'homme.
Sentimentul datoriei mplinite, al izbnzii si cel de mndrie i
umpleau inima; si nici desprtirea de sotie nu 1-a speriat prea
mult; 1-ar fi ncurcat mai curnd ndatorirea de a tri necontenit cu
ea. Acest lucru fiind ndeplinit, trebuia s se apuce de altele, n
pofida asteptrilor sale, la Petersburg i-a mers din plin: printesa
Kubenskaia, pe care monsieur Courtin apucase s-o prseasc, dar care
nc n-avusese vreme s moar, pentru a-si spla, mcar n parte, vina fat
de nepot, 1-a recomandat la toti prietenii si i-a druit cinci mii
de ruble aproape cei din urm bnisori ai ei - precum si un ceas
Lepic cu monograma lui ntr-o ghirland de cupidoni. Nu se mpliniser
nici trei luni, cnd fu numit pe lng ambasada rus din Londra si
trecu marea cu cea dinti corabie englezeasc cu pnze care pleca (pe
atunci nici nu se stia de vapoare). La cteva luni primi o scrisoare
de la Pestov. Acest mosier cumsecade l felicita pe Ivan Petrovici
pentru nasterea unui fiu, venit pe lume n satul Pokrovskoet 37la 20
august 1807, cruia i se dduse numele de Feodor, n cinstea sfntului
mucenic Feodor Stratilat. Din pricina marii sale slbiciuni, Malania
Sergheevna i-a scris numai cteva rnduri; dar si aceste putine
rnduri 1-au uimit pe Ivan Petrovici: el nu stia c Marfa Timofeevna
o nvtase s scrie. De altfel, Ivan Petrovici nu s-a lsat legnat prea
mult de emotia plcut a sentimentului patern; el i fcea curte uneia
din celebrele Phryne sau La's ale timpului (pe atunci numele
clasice mai erau la mod). Pacea de la Tilsit de-abia fusese ncheiat
si toat lumea se grbea s petreac, toti erau cuprinsi de un vrtej
nebun; ochii negri ai unei frumoase sprintare i-au sucit capul. Nu
prea dispunea de bani, n schimb avea noroc la jocul de crti, lega
cunostinte, lua parte la tot felul de petreceri. Intr-un cuvnt, i
mergea ct se poate de bine.Capitolul IXMult vreme btrnul Lavretki
nu i-a putut ierta fiului su aceast cstorie. Dar dac, la vreo
jumtate de an, Ivan Petrovici s-ar fi nftisat naintea lui cu capul
plecat si i-ar fi czut la picioare, printele 1-ar fi iertat, dup ce
1-ar fi dojenit cumsecade si 1-ar fi ciocnit usor cu bastonul, ca
s-1 sperie. Ivan Petrovici ns se afla n strintate si, pare-se, prea
putin se sinchisea. Taci! Cat-ti de treab! i rspundea Piotr
Andreici de fiecare dat sotiei sale, cnd aceasta ncerca s-1
mbuneze; tngul s se roage lui Dumnezeu pentru mine, zi si noapte, c
nu 1-am blestemat. Rposatul taic-meu 1-ar fi omort pe acest
netrebnic cu minile sale si bine ar fi fcut." Auzind asemenea vorbe
nfricostoare, Anna Pavlovna numai si fcea cruce pe furis. Ct despre
sotia lui Ivan Petrovici, la nceput Piotr Andreici nici nu voise s
aud de ea, ba chiar -38
-
tprimind de la Pestov o scrisoare, n care acesta amintea ntre
altele si de nor-sa a poruncit s i se spun c nu are nici un fel de
cunostint despre vreo nor. Socoteste ns de datoria lui s-1 previn c
legile interzic gzduirea unor iobage fugite de pe mosiile
boieresti. Mai trziu, cnd a aflat de nasterea nepotului, btrnul s-a
mai muiat, a poruncit s se aduc vesti, ca din ntmplare, despre
starea snttii luzei si i-a trimis ceva bani, tot ca din partea
altcuiva.Fedea nc nu mplinise un an, cnd Arma Pavlovna a czut la
pat grav bolnav. Cu cteva zile nainte de a-si da obstescul sfrsit,
cnd nu se mai putea urni din pat, cu lacrimi sfioase n ochii ei
stinsi, i-a spus cu limb de moarte brbatului su, fat de duhovnic, c
doreste s-si vad nora pentru a-si lua rmas-bun de la d n sa si a-si
binecuvnta nepotul. Boierul, amrt, a linistit-o si a trimis de ndat
caleasca sa dup nor, numind-o, pentru ntia oar, Malania Sergheevna.
Aceasta a sosit cu fiul su si cu Marfa Timofeevna, care n ruptul
capului n-a vrut s-o lase singur, lipsit de aprare. Mai mult moart
dect vie, Malania Sergheevna a intrat n cabinetul lui Piotr
Andreici. n urma ei, ddaca l aducea pe Fedea. Piotr Andreici a
privit-o n tcere; ea s-a apropiat de mna lui, buzele-i tremurnde
abia nchipuir o srutare mut. Ei, boieroaic nou-nout, ziua bun,
rosti acesta ntr-un sfrsit; hai s mergem la cucoana.Stpnul s-a
ridicat si s-a aplecat asupra lui Fedea; copilul a zmbit si si-a
ntins minutele albe spre dnsul. Asta 1-a rscolit pn n adncul
sufletului pe btrn. Of, prsitule, cuvnt el. M-ai nduplecat n locul
tatlui tu; n-am s te las, puisorule!De cum a intrat n dormitorul
Armei Pavlovna, Malania Sergheevna a czut n genunchi lng us. Arma
Pavlovna i-a fcut semn s se apropie de pat, a mbrtisat-o si i-a
bine-cuvntat fiul; apoi, ntorcndu-si ctre sotul su fata rvsit de
nemiloasa boal, ddu s-i vorbeasc...t 39- stiu, stiu ce vrei s m
rogi, zise Piotr Andreici, nu te ntrista: ea va rmne la noi, si pe
Vanka am s-1 iert, de dragul ei.Anna Pavlovna a fcut o sfortare s
prind mina brbatului su si a apropiat-o de buze. n seara aceleiasi
zile, si-a dat sufletul.Piotr Andreici s-a tinut de cuvnt. I-a dat
de stire fiului c, n amintirea ceasului de pe urm al mamei sale si
de dragul pruncului Feodor, i trimite binecuvntarea printeasc, iar
pe Malania Sergheevna o primeste n casa lui. I s-au rnduit dou
camere ntr-o arip a conacului, la mezanin, si a fost prezentat
celor mai de seam oaspeti ai lui Piotr Andreici, brigadierul chior
Skurehin si sotia acestuia; i-a mai druit dou fete serbe si un
fecior, ca biat de drval. Marfa Timofeevna si-a luat rmas-bun, cci
prinsese ur pe Glafira, si ntr-o singur zi se certa cu ea de vreo
trei ori.La nceput, bietei femei i-a fost greu si silnic. Mai trziu
s-a deprins treptat si cu socrul su. si acesta s-a obisnuit cu ea,
ba chiar a ndrgit-o, desi aproape niciodat nu-i vorbea; iar n
cuvintele lui cele mai binevoitoare se simtea un involuntar
dispret. Malania Sergheevna suferea cel mai mult de pe urma
cumnatei sale. Glafira, nc de pe cnd tria maic-sa, pusese mna cu
ncetul pe conducerea ntregii gospodrii. Incepnd cu tatl su, toti i
se supuneau. Fr voia ei nu se ddea nici o buctic de zahr. Mai bine
ar fi murit dect s-si mpart autoritatea cu o alt gospodin, si nc cu
cine! Cununia fratelui su o
-
ndrjise mai tare dect pe Piotr Andreici: ea se hotrse s-o nvete
minte pe parvenit, si Malania Sergheevna i ajunse roab din prima
clip. Dar oare cum s-ar fi putut lupta cu autoritara si trufasa
Glafira, ea, care era supus, mereu sfioas, speriat si cu sntatea
subred? Nu trecea o zi fr ca Glafira s nu-i aminteasc de starea ei
de altdat sau s n-o laude c nu uit cine a fost. Malania Sergheevna
s-ar fi mpcat bucuros cu aceste aduceri-aminte40tsi laude, orict de
amare ar fi fost ele..., dar i 1-au luat pe Fedea; aceasta a
mhnit-o ngrozitor de adnc. Sub pretextul c ea nu-i n stare s se
ngrijeasc de cresterea lui, aproape c nu avea voie s-1 vad. Glafira
s-a apucat de educatia copilului care a trecut sub ntreaga-i
oblduire. Profund ndurerat, Malania Sergheevna a ncercat s-1 roage,
prin scrisori, pe Ivan Petrovici s revin ct mai repede, nsusi Piotr
Andreici dorea s-si vad feciorul. Dar acesta se mrginea numai la
scris, i multumea printelui su pentru grija artat sotiei lui si
pentru banii trimisi. Fgduia s vin n curnd - dar nu venea, n
sfrsit, anul 1812 1-a adus din strintate, ntlnindu-se dup sase ani
de desprtire, tatl si fiul s-au mbrtisat si nici n-au pomenit de
zzania lor de altdat. Nici nu era momentul. Toat Rusia se ridicase
mpotriva vrjmasului. Amndoi au simtit c le curge prin vine snge
rusesc. Piotr Andreici a echipat, pe socoteala sa, un regiment
ntreg de voluntari. Ins rzboiul s-a isprvit si primejdia a trecut.
Ivan Petrovici a nceput iarsi s se plictiseasc. Ceva l atrgea din
nou undeva, departe, spre lumea cu care se deprinsese si unde se
simtea ca la el acas. Malania Sergheevna nu 1-a putut retine, cci
ea pretuia prea putin n ochii lui. Nici sperantele ei nu s-au
adeverit: a fost si sotul ei de aceeasi prere c-i mult mai potrivit
ca Glafira s se ngrijeasc de educatia lui Fedea. Nefericita sotie a
lui Ivan Petrovici n-a putut ndura lovitura, n-a suportat cea de-a
doua desprtire; n cteva zile s-a stins, resemnat. Toata viata nu
stiuse s se opun nimnui si nici cu boala nu s-a luptat. Nu mai putu
vorbi, umbrele mortii se lsaser pe fata ei; totusi trsturile
chipului su mai pstrau ntiprite, ca altdat, o nedumerire rbdtoare
si smerita blndete dintotdeauna. Cu aceeasi supunere mut a privit-o
pe Glafira si, ca si Anna Pavlovna, care pe patul de moarte i-a
srutat mna lui Piotr Andreici, ea si-a plecat buzele pe mna
Glafirei, creia i 1-a ncredintat - tocmai ei - pe singurul su fiu.
Asa si-a sfrsitt41zbuciumul pmntean fiinta asta blnd si linistit,
smuls cine stie de ce din glia de bastin si aruncat numaidect, ca
un copcel scos din pmnt, cu rdcinile n btaia soarelui. Fiinta asta
s- ofilit, s-a prpdit fr urm, si nimnui nu i-a prut ru dup dnsa. Pe
Malania Sergheevna au regretat-o doar cameristele sale si pe
deasupra Piotr Andreici. Btrnul a simtit c-i lipseste prezenta ei
tcut. Rmas-bun, smerita mea! lart-m", sopti si se plec adnc,
lundu-si adio de la ea pentru cea din urm oar, n biseric. Iar cnd
i-a aruncat pe mormnt un pumn de trn, a plns.Nici btrnul n-a dus-o
prea mult, a mai trit vreo cinci ani. n iarna lui 1819 s-a stins si
el din viat, linistit, la Moscova, unde se mutase cu Glafira si cu
nepotul lui, lsnd cu limb de moarte s fie nmormntat alturi de Anna
Pavlovna si de Malasa". Pe atunci Ivan Petrovici se gsea la Paris,
n cltorie de plcere; el s-a retras din serviciu curnd dup 1815. Cnd
a aflat de ncetarea din viat a tatlui su, s-a hotrt s se ntoarc n
Rusia. Avea de pus la cale treburile mosiei. De altfel si Fedea,
dup cum i scria Glafira, mergea
-
pe al treisprezecelea an si venise timpul s se ocupe serios de
educatia lui.Capitolul XIvan Petrovici se ntoarse n Rusia angloman.
Purta prul tiat scurt, plastronul cmsii scrobit, redingot de
culoarea mazrii, cu pulpane lungi si cu o multime de gulere. I se
citea pe fat o expresie acr, n gesturi vdea ceva tios si n acelasi
timp indiferent, rostea cuvintele printre dinti, avea izbucniri
dogite de rs, nu zmbea, discuta numai probleme politice si
politico-econornice, era pasionat dup roastbeef-u\ n snge si vinul
de Porto ntr-un cuvnt totul n el amintea Marea Britanie. Spiritul
ei parc i ptrunsese si n oase. Dar lucru42I.S. TURGHEN1EVciudat! -
transformat n angloman, Ivan Petrovici ajunse n acelasi timp
patriot sau cel putin asa si zicea, desi aproape nu cunostea Rusia,
nu tinea la nici un obicei rusesc, iar ruseste se exprima ntr-un
mod ciudat. In discutii obisnuite, graiul su greoi si molu era
mpestritat de barbarisme. Dar de ndat ce venea vorba de probleme
mari, Ivan Petrovici folosea expresii de felul acesta: S manifestm
noi dovezi de autoasiduitate" sau acestea nu concord cu nssi natura
circumstantei" etc. Ivan Petrovici aduse cu sine cteva planuri, n
manuscris, cu privire la organizarea si mbunttirea vietii de stat,
era nemultumit peste msur de tot ce vedea, lipsa unui sistem l
nvenina mai cu seam. Intlnindu-se cu sora sa, Ivan Petrovici de la
primele cuvinte i aduse la cunostint intentia de a introduce
prefaceri radicale. La mosia lui, de acum nainte toate vor trebui s
mearg dup un sistem nou. Glafira Petrovna nu-i rspunse nimic,
scrsni numai din dinti si se gndi: Atunci eu ce-o s m fac?" Dar
sosind la tar, mpreun cu fratele si cu nepotul su, ea se linisti
foarte curnd. ntr-adevr, n cas avur loc unele schimbri: pripsitii
si trntorii fur izgoniti numaidect. Printre acestia czur victime
dou femei btrne, una oarb, iar cealalt paralizat si nc un maior
neputincios, de pe vremea asediului cettii Oceakov, pe care din
pricina lcomiei sale, ce-i drept remarcabile l hrneau numai cu
linte si cu pine neagr. Tot asa s-a dat ordin ca oaspetii de altdat
s nu mai fie primiti: pe toti acestia i nlocui un vecin deprtat, un
oarecare baron, blond si scrofulos, cu educatie foarte aleas si
extrem de prost. Se aduse mobil nou de la Moscova, aprur scuiptori,
clopotei si lavoare. Prnzisorul ncepu s fie servit altfel. Vinurile
strine izgonir votca si lichiorurile de cas; servitorilor li se
fcur livrele noi; pe blazonul familiei se adug inscriptia: in recto
virtus. In fond, autoritatea Glafirei nu sczu cu nimic: toate
pltile si cumprturile depindeau, ca si altdat, de ea. Valetul adus
din strintate,t 43un alsacian, a ncercat s se msoare cu ea, si-a
pierdut postul, cu toate c boierul l proteguia. Ct despre
gospodrie, administrarea mosiilor (Glafira Petrovna se bga si n
aceste treburi), cu toat intentia lui Ivan Petrovici, exprimat de
attea ori, de a insufla o viat nou acestui haos toate au rmas ca si
n trecut. Numai dijma s-a mrit pe ici, pe colo si boierescul a
ajuns mai apstor, iar tranilor nu li se mai ddea voie s i se
adreseze de-a dreptul lui Ivan Petrovici: patriotul si dispretuia
prea mult concettenii. Sistemul lui Ivan Petrovici i-a fost
aplicat, n adevratul nteles al cuvntu-lui, numai lui Fedea;
ntr-adevr, educatia lui a suferit o prefacere radical": de el s-a
ocupat exclusiv tatl su.Capitolul XI
-
nainte de ntoarcerea lui Ivan Petrovici din strintate, Fedea se
afla, dup cum s-a mai spus, pe minile Glafirei Petrovna. nc nu
mplinise opt ani cnd ncetase din viat mama sa. El n-o putea vedea n
fiecare zi si de aceea o ndrgise cu nflcrare. Amintirea ei cu fata
palid si linistit, cu privirile triste si cu dezmierdrile sfioase -
se ntiprise pe vecie n inima lui. ntelegea ns nedeslusit rostul ei
n cas. si ddea seama c ntre el si ea era o opreliste, pe care ea nu
ndrznea si nici nu putea s-o nfrng. De printele su se ferea, si
nici Ivan Petrovici nu-1 dezmierda vreodat. Bunicul rareori l mngia
pe cap si-i ddea voie s-i srute mna, l numea ns cpcun si-1 socotea
prostut. Dup moartea Malaniei Sergheevna, mtusa l luase cu totul n
mini. Fedea se temea de ea. i era fric de ochii-i strvezii si
ptrunztori, de glasu-i tios. Nici nu ndrznea s crc-neasc n fata ei;
de se ntmpla s se miste ct de ct pe scaun, ea l si bodognea:
ncotro? sezi linistit." Duminicile,44tdup liturghie, i se ddea voie
s se joace, adic i se punea n mn un tom gros cu mistere, opera unui
oarecare Maximovici-Ambodik, intitulat Simboluri si embleme. Cartea
cuprindea aproape o mie de figuri, parte din ele foarte enigmatice,
cu tlcuri tot att de misterioase, n cinci limbi. Cupidon, cu trupul
gol si durduliu, juca un rol nsemnat printre figurile acestea. Una
din ele, denumit Safranul si curcubeul, avea urmtoarea explicatie:
Efectul acestuia este mai mare". In dreptul alteia, care reprezenta
B t lanul zburnd cu o micsunea n cioc, se afla inscriptia: tie
toate, de fapt, ti snt cunoscute". Cupidon si ursul care-si linge
ursuletul nsemna: ncetul cu ncetul". Fedea se uita la aceste
figuri; toate-i erau cunoscute pn la cele mai mici amnunte. Unele,
mereu aceleasi si aceleasi, l sileau s se gndeasc si-i trezeau
imaginatia. Alte distractii n-a cunoscut. Cnd i veni vremea s nvete
limbi strine si muzic, Glafira Petroviia tocmi, cu un salariu de
nimic, o fat btrn, o suedez cu ochi de iepure, care cu chiu, cu
vai, vorbea frantuzeste si nemteste si de bine, de ru, cnta la
pian, iar pe deasupra stia foarte bine s pun castraveti la murat.
Cu aceast nvttoare, cu mtusa si cu Vasilievna, o jupneas btrn,
Fedea petrecu patru ani ncheiati. Se ntmpla s rmn mult vreme ntr-un
ungher cu Emblemele sale, sedea si tot sedea... n odita joas
mirosea a muscat, o luminare de seu ardea cu plpiri palide; un
greiere tria monoton, parc de urt; pendula unui ornic mic tcnea
grbit pe perete, un soarece zgreptna pe furis undeva si rodea
tapetul; iar trei fete btrne, ca niste ursitoare tcute, miscau iute
andrelele, pe cnd umbrele minilor acestora ba goneau, ba tremurau
ciudat n semintuneric. Gnduri ciudate, tot asa de nedeslusite,
roiau n capul copilului. Nimeni n-ar fi spus c Fedea-i un copil
interesant: era cam palid, dar grsun, nendemnatic si cldit grosolan
un adevrat tran, dup expresia Glafirei Petrovna. Paloarea i-ar fi
pierit repede din obraz, dac ar fi fost lsatt 45mai des la aer.
nvta binisor, desi de multe ori se lsa pe tn-jala; niciodat nu
plngea. n schimb, din cnd n cnd l apuca o ncptnare slbatic; atunci
nu te mai puteai ntelege deloc cu el. Fedea nu iubea pe nimeni
dintre cei din jurul lui... Vai de inima care n-a iubit din
tinerete!Asa l gsi Ivan Petrovici si, fr zbav, se apuc s-i aplice
sistemul lui. Vreau s fac dintr-nsul un om n primul rnd, un homme,
i spuse Glafirei Petrovna, si nu numai om, ci si un spartan." Ivan
Petrovici trecu la executarea planului su mbrcndu-si mai nti
-
fiul ca pe un scotian: bietandrul de doisprezece ani ncepu s
umble cu pulpele goale si cu o pan de cocos la beret. Suedeza fu
nlocuit cu un elvetian tnr, care cunostea gimnastica la perfectie.
Muzica, fiind o ndeletnicire nedemn pentru un brbat, fu izgonit
pentru totdeauna. stiintele naturale, dreptul international,
matemati-cile, tmplria, dup sfatul lui Jean-Jacques Rousseau, si
heraldica, pentru stimularea simturilor cavaleresti iat ce trebuia
s nvete viitorul om. l trezeau la patru dimineata, numaidect l udau
cu ap rece si-1 puneau s fac manej" n jurul unui stlp nalt, la
captul unei funii. Mnca o dat pe zi un singur fel, clrea si trgea
cu arbaleta. La orice prilej ivit si ncerca, dup pilda printelui
su, puterea vointei si n fiecare sear si scria, ntr-un registru
special, raportul zilnic si impresiile. La rndul lui, Ivan
Petrovici i da povete n frantuzeste, n care-1 numea monfils si i se
adresa cu vous. n ruseste, Fedea i spunea tatlui su tu", dar nu
ndrznea s sad jos fat de el. Sistemul" acesta l derut pe biat, i
ncurc mintile si i le strnse ca ntr-un cleste, n schimb, noul fel
de viat avu un efect salutar asupra snttii sale. La nceput l
ncercar niste friguri, dar n curnd tnrul se n-zdrveni si ajunse un
voinic si jumtate. Tatl se mndrea cu el si-1 numea, n limbajul su
ciudat, fiu al naturii, opera mea! Cnd Fedea mplini saisprezece
ani, Ivan Petrovici socoti de datoria lui s-i insufle, de cu vreme,
dispret fat de sexul fe-46tminin si tnrul spartan, cu sfiala n
suflet, cu primele tuleie deasupra buzelor, plin de sev, de putere
si de snge, cuta s par nepstor, rece si brutal.Iar timpul trecea,
trecea mereu. Cea mai mare parte a anului, Ivan Petrovici sttea la
Lavriki (asa se numea mosia lui principal mostenit de la btrni),
iar pe vreme de iarn, pleca de unul singur la Moscova, trgea la un
han, frecventa cu srguint clubul, perora si-si expunea planurile
prin saloane si mai mult dect oricnd fcea pe anglomanul, pe posacul
si pe omul politic. Dar veni anul 1825, aducnd cu sine multe
necazuri. Prietenii si cunoscutii apropiati ai lui Ivan Petrovici
trecur prin grele ncercri. Ivan Petrovici se grbi s plece la tar si
s se izoleze n conacul su. Mai trecu un an si Ivan Petrovici se
simti deodat ru, slbi, deczu. Sntatea i se subrezise.
Liber-cugettorul ncepu s umble la biseric si s dea slujbe;
europeanul se apuc s fac bi de aburi, s ia prnzul la ora dou, s se
culce la nou si s doarm legnat de trncneala btrnului majordom.
Brbatul politic si arse toate planurile si toat corespondenta,
tremura n fata guvernatorului si se ploconea naintea ispravnicului.
Omul cu vointa clit scncea si se plngea cnd i iesea un buboi sau
cnd i se aducea o farfurie cu sup rece. Glafira Petrovna puse din
nou stpnire pe toat gospodria. Iarsi ncepur s umble pe scara din
dos vechilii, vtafii si tranii cnd veneau la hoasca cea btrn", cum
o numeau slujitorii curtii. Schimbarea petrecut cu Ivan Petrovici l
uimi peste msur pe fiul su, care trecuse de optsprezece ani si
ncepuse s gndeasc si s se elibereze de sub asuprirea minii care-1
apsa, nc mai nainte bgase el de seam o nepotrivire ntre vorbele si
faptele tatlui su, ca si ntre teoriile lui largi, liberale si
despotismu-i mrunt, sec. ns nu se asteptase la o schimbare att de
brusc. Dintr-o dat, btrnul cel egoist se ddu pe fat. Tnrul Lavretki
se gndea s plece la Moscova, s se pregteasc pentru universitate,
cnd o altt 47npast se abtu brusc pe capul lui Ivan Petrovici: orbi.
si orbi ntr-o singur zi, fr sperant de vindecare.
-
Nencreztor n stiinta doctorilor rusi, el ncepu s fac demersuri
pentru plecarea n strintate. Fu refuzat. Atunci si lu fiul si trei
ani n sir colind Rusia, de la un doctor la altul, mutndu-se
necontenit din oras n oras, aducnd la dezndejde medicii, fiul si
servitorimea cu soviala si cu nerbdarea sa. Cnd se ntoarse la
Lavriki, devenise o crp, un copil, plng-cios si cu mofturi. Venir
zile grele. Toti avur de suferit de pe urma lui. Niciodat nu mncase
cu atta lcomie si asa de mult. Restul timpului nu era linistit nici
el, si nici pe ceilalti nu-i lsa n pace. Fcea rugciuni, crtea
mpotriva sortii, se ocra pe sine nsusi, critica politica, sistemele
sale, batjocorea tot ce ludase altdat si cu care se mndrise, ca si
ceea ce impunea cndva fiului su drept model. Repeta ntruna c nu
crede n nimic si iarsi fcea rugciuni. Nu putea suferi nici o clip
singurtatea si le cerea tuturor ai casei s stea tot timpul, zi si
noapte, lng jiltul lui si s-1 distreze cu povestiri, pe care tot el
le ntrerupea necontenit cu exclamatii, ca de pild: Tot ce spuneti e
o minciun - fleacuri!"Cel mai mult avea de suferit Glafira
Petrovna. El nu se putea descurca deloc fr dnsa, iar ea i ndeplinea
pn la capt toate capriciile, desi uneori nu-i rspundea numaidect,
ca nu cumva glasul s trdeze rutatea ce-o sugruma. si asa, crtind
mereu, o mai duse bolnavul vreo doi ani si muri n cele dintii zile
ale lunii mai, scos pe balcon, la soare. Glasa, Glaska. D-mi o
supusoar, o supusoar, proast btr...", abia blbi limba-i mpleticit
si fr s sfrseasc ultimul cuvnt, amuti pe veci. Glafira Petrovna,
care tocmai atunci nsfcase ceasca de sup din minile majordomului,
se opri, l privi n fat pe fratele su, si fcu domol o cruce mare si
se ndeprt n tcere. Fiul lui, care era acolo, la fel nu scoase nici
un cuvnt, se sprijini de balustrada balconului si mult vreme si
plimb ochii prin livada nmiresmat si mbrcat48tcu totul n verdeat,
strlucind sub razele aurii ale soarelui de primvar. El avea douzeci
si trei de ani; ct de repede si pe nesimtite trecuser acesti
douzeci si trei de ani!... Viata i se deschidea abia de-acum
nainte.Capitolul XIInmormntndu-si printele si lsnd n seama
aceleiasi Glafira Petrovna grija gospodriei si supravegherea
vechililor, tnrul Lavretki plec la Moscova, unde-1 trgea
intu-itia-i obscur, dar puternic, si ddea seama de lipsurile
educatiei sale si avea de gnd, pe ct posibil, s recstige ceva din
timpul pierdut, n ultimii cinci ani citise mult si vzuse cte ceva.
Prin cap i trecuser multe gnduri. Orice profesor 1-ar fi invidiat
pentru unele cunostinte; dar, n acelasi timp, nu stia multe lucruri
pe care orice licean le stpnea de mult vreme. Lavretki recunostea c
nu era independent; si ddea seama n tain c-i un om ciudat.
Anglomanul i jucase o fars proast fiului su. Educatia extravagant
si arta roadele. Ani n sir se supusese inconstient tatlui su; iar
cnd, la urma urmei, ntelese cum stau lucrurile, faptul era mplinit,
obiceiurile se nrdcinaser. Nu stia s se apropie de oameni. La
douzeci si trei de ani, cu nepotolit sete de dragoste n inima-i
umilit, el nc nu ndrznise s priveasc vreo femeie drept n ochi. Cu
mintea-i limpede si sntoas, dar putintel cam greoaie, cu
nclinarea-i spre ncptnare, visare si lene, ar fi trebuit s ajung de
timpuriu n viitoarea vietii, pe cnd el fusese tinut ntr-o izolare
nefireasc... si iat c cercul vrjit se destram, iar el sttea mai
departe pe loc, nchis n sine nsusi. La anii si era rusinos s mbraci
uniforma studenteasc; lui ns nu-i psa c se face de rs: cel putin
aici i folosi educatia spartan, dezvoltndu-i dispretul fat de
ceea
-
ce gndesc altii si,t 49fr nici o sfial, mbrc uniforma de
student. Se nscrise la sectia fizico-matematic. Zdravn, cu obrajii
rumeni, cu barba mare, tcut, fcea o impresie stranie asupra
colegilor si. Acestia nici nu bnuiau c n brbatul aspru, care venea
regulat la cursuri ntr-o sanie lat de tar, tras de doi cai, se
ascunde aproape un copil. El le prea un fel de pedant ciudat, de
care n-aveau nevoie si nu-1 cutau, iar el i ocolea, n primii doi
ani petrecuti la universitate, leg prietenie cu un singur student,
care-i preda limba latin. Studentul acesta, numit Mihalevici, un
entuziast si un poet, l ndrgi sincer pe Lavretki si, cu totul
ntmpltor, se fcu vinovat de o mare schimbare n soarta acestuia.O
dat, la teatru (Mocealov era pe atunci n culmea gloriei, iar
Lavretki nu pierdea nici un spectacol), el vzu o fat ntr-o loj de
rangul nti. Cu toate c nici o femeie nu trecea pe dinaintea figurii
sale posomorite fr a-1 face s-i tresalte inima, niciodat inima nu-i
zvcni cu atta putere ca de data asta. Fata sedea nemiscat, cu
coatele sprijinite pe marginea mbrcat n catifea a lojii. Fiecare
trstur a chipului su brun, rotund si drglas trda tineretea ei plin
de simtire. Un suflet plin de gingsie se rsfrngea n ochii si
minunati, n privirea lor atent si catifelat pe sub genele fine, n
zmbetul fugar al buzelor expresive, n nssi linia capului, a minilor
si a gtului. Era mbrcat fermector. Alturi de dnsa sedea o femeie
zbrcit si glbejit, de vreo patruzeci si cinci de ani, ntr-o rochie
decoltat, cu o toc neagr pe cap, afisnd un zmbet sec pe o fat
concentrat si inexpresiv; iar n fundul lojii se vedea un brbat n
vrst, ntr-o redingot larg si cu o cravat mare. Avea un aer de
mretie stupid si un fel de suspiciune servil n ochii mici. si cnise
favoritii si musttile. Etala o frunte enorm fr nici o expresie si
niste obraji mototoliti - dup toate aparentele era general n
retragere. Lavretki nu-si mai lua ochii de la fata care-1 uluise.
Deodat, usa lojii se deschise si intr Mihalevici. Aparitia acestui
om,50taproape singurul su cunoscut din toat Moscova, n societatea
unicei fete care-i absorbise ntreaga atentie, i se pru lui Lavretki
ceva semnificativ si n acelasi timp straniu. Privind mai departe la
fat, el bg de seam c toti cei din loj i se adresau lui Mihalevici
ca unui vechi prieten. Spectacolul de pe scen ncet s-1 mai preocupe
pe Lavretki. Nici Mocealov, care n seara aceea era n verv", nu-i
produse impresia obisnuit. Intr-un moment foarte patetic, Lavretki
se uit fr voie la frumoasa lui: era aplecat adnc nainte si obrajii
i ardeau. Sub puterea privirii lui struitoare, ochii ei, atintiti
spre scen, se ntoarser domol si se oprir asupra lui... Acesti ochi
l urmrir toat noaptea, hi sfrsit, se rupsese bariera ridicat
artificial. Tremura si ardea; iar a doua zi se duse la Mihalevici.
De la acesta afl c frumoasa se numea Varvara Pavlovna Korobina.
Btrnul si btrna, care sedeau lng ea n loj, erau printii ei; iar el,
Mihalevici, i cunoscuse acum un an, pe cnd se afla n mprejurimile
Moscovei, ca meditator vremelnic n familia contelui N. Entuziastul
tnr o descrisese pe Varvara Pavlovna cu laude superlative. Ascult
-m , frate, exclam Mihalevici cu o nvalnic muzicalitate n glas,
care-1 caracteriza. Fata asta e o fiint uimitoare, genial, o artist
n adevratul nteles al cuvntului si pe deasupra foarte cumsecade."
Observnd din ntrebrile lui Lavretki impresia fcut asupr-i de
Varvara Pavlovna, Mihalevici se art dispus s-i fie prezentat si
adug c se afl n relatii foarte bune cu dnsii. Generalul cic
-
nu-i ctusi de putin orgolios, iar maic-sa e asa de proast, c
aproape d n gropi. Lavretki se fcu rosu ca focul, bolborosi ceva
nenteles si o lu la fug. Cinci zile ncheiate se lupt cu timiditatea
sa; n ziua a sasea, tnrul spartan mbrc o uniform nou-nout si se
puse la dispozitia lui Mihalevici, care, fiind un om al casei, se
mrgini doar s-si treac pieptenele prin pr, si amndoi plecar la
familia Korobin.t 51Capitolul XIIITatl Varvarei Pavlovna, Pa vel
Korobin, general-maior n retragere, si fcuse veacul la Petersburg,
n serviciu, n tinerete trecea drept un dansator abil si un bun
ofiter combatant. Din pricina srciei sale, a fost aghiotantul a
trei generali fr important, s-a cstorit cu fiica unuia dintre
acestia, lund ca dot douzeci si cinci de mii de ruble, a prins n
amnunt mestesugul instructiei si al paradelor. Cu chiu cu vai, n
cele din urm, dup vreo douzeci de ani, a ajuns la gradul de general
si i s-a dat comanda unui regiment. Atunci ar fi fost momentul s se
odihnesc si s-si chiverniseasc, n tihn, averea. Tocmai asa se gndea
si el, numai c a lucrat putintel cam nechibzuit. A nscocit un
mijloc nou de a pune n circulatie spre folosul su banii statului;
sistemul s-a dovedit minunat, ns autorul s-a scumpit la un moment
neoportun. A fost denuntat; a iesit un bucluc mai mult dect
neplcut: murdar... De bine, de ru, generalul s-a descurcat, totul a
fost musamalizat, dar s-a ncheiat si cariera lui: a fost sftuit s
treac n rezerv. Cam vreo doi ani s-a mai vnturat prin Petersburg,
ndjduind c se va cuibri n vreun post convenabil la stat; dar postul
n-a dat peste el. Fiic-sa a iesit din pension, cheltuielile
cresteau din zi n zi... Clcndu-si pe inim, generalul s-a hotrt s se
mute la Moscova, unde viata era mai ieftin. A nchiriat pe strada
Staraia Koniusennaia o cas mititic si joas, cu blazon de un stnjen
pe acoperis, ncepnd un trai nou de general moscovit n retragere si
cheltuind 2 750 de ruble pe an. Moscova-i un oras ospitalier,
bucuros s primeasc pe oricine si cu att mai mult pe generali.
Silueta masiv a lui Pavel Petrovici, care pstra nc ceva din tinuta
ostseasc, a nceput s apar cu regularitate n cele mai alese saloane
din Moscova. Ceafa lui dezgolit, cu suvite de pr vopsit si cu
panglica soioas a ordinului52tSfnta Anna, atrnnd peste cravata ca
pana corbului, a ajuns bine cunoscut tuturor tinerilor plictisiti
si palizi, care, n timpul dansului, rtceau posaci printre mesele de
joc. Pavel Petrovici a stiut s se impun n societate; vorbea putin
si pe nas, dup vechiul obicei - desigur, nu cu persoanele cu grad
mare. Juca prudent crti, mnca moderat acas, iar ca oaspete ct
sase... Despre sotia sa aproape n-aveai ce spune; i zicea Kalliopa
Karlovna; ochiul stng i lcrima, de aceea Kalliopa Karlovna (care, n
treact fie zis, era de origine nemteasc) se socotea femeie
simtitoare si vesnic se temea de ceva. Prea mereu hmesit si purta
rochii nguste de catifea, toc si brtri vechi suflate cu aur.
Singura fiic a lui Pavel Petrovici si a Kalliopei Karlovna, Varvara
Pavlovna, mplinise de-abia saptesprezece ani cnd a iesit de la
pension, unde chiar dac lumea n-o considera cea mai frumoas - era n
schimb cea mai desteapt si cea mai talentat la muzic. Absolvise
pensionul cu diplom de onoare. Nu avea nici nousprezece ani, cnd a
vzut-o Lavretki pentru ntia dat.Capitolul XIVSpartanului parc i se
tiar picioarele cnd Mihalevici l introduse n salonul cam
-
nengrijit al familiei Korobin si-1 prezent gazdelor, ns
sentimentul de sfial care puse st-pnire pe el se risipi repede.
Buntatea nnscut a tuturor rusilor prea cam exagerat la general prin
afabilitatea-i deosebit, caracteristic oamenilor putin cam scptati;
gene-rleasa dispruse, nu stiu cum, destul de iute. n ceea ce o
priveste pe Varvara Pavlovna, aceasta era asa de senin, st-pn pe
sine si plin de blndete, c, n prezenta sa, oricine s-ar fi simtit
de ndat ca la el acas. De altfel, toat fptura ei seductoare, ochii
zmbitori, umerii usor rotunjiti si minilet 53de un roz-pal, mersul
usor si n acelasi timp parc obosit, nsusi sunetul vocii sale,
trgnat si dulce, rspndeau un farmec vag - ca un parfum fin - dar
struitor, o ncntare discret, deocamdat pudic, ceva ce nu se poate
exprima n cuvinte, dar care tulbur si trezeste, binenteles, nu
sfiiciune. Lavretki aduse vorba despre teatru, despre ultimul
spectacol. Ea ncepu ndat o discutie n jurul lui Mocealov si nu se
mrgini la simple exclamatii si suspine, ci, cu un spirit feminin
ptrunztor, fcu cteva observatii pertinente cu privire la jocul lui.
Mihalevici aminti de muzic. Fr s se intimideze, ea se asez la pian
si cnt cu sigurant cteva din mazurcile lui Chopin, la mod n ultimul
timp. Veni ora mesei; Lavretki vru s plece, ns fu retinut. La mas,
generalul l trat cu un Laffite bun (pentru acest vin, lacheul
generalului plec n grab, cu un birjar, pn la Depret). Seara trziu,
Lavretki se ntoarse acas si, ntr-o nmrmurire vrjit, sttu mult timp
fr s se dezbrace, acoperindu-si ochii cu mna. I se prea c de-abia
acum ntelegea rostul vietii. Toate prezumtiile si intentiile de pn
atunci se risipiser dintr-o dat, se fcuser praf si pulbere.
Sufletul ntreg i se contopi ntr-o singur simtire, ntr-o dorint unic
aceea de a fi fericit, a poseda, a fi iubit, a se bucura de dulcea
dragoste a femeii. Din ziua aceea, Lavretki ncepu s viziteze des
casa familiei Korobin. Dup o jumtate de an, i fcu Varvarei Pavlovna
declaratia de dragoste si o ceru n cstorie. Cererea i fu primit.
Generalul, de mult vreme, poate chiar n ajunul primei vizite fcute
de Lavretki, l ntrebase pe Mihalevici cti iobagi stpnea Lavretki;
Varvara Pavlovna, care si pstrase obis-nuita-i liniste si senintate
sufleteasc tot timpul ct i fcuse tnrul curte, ba si n momentul
declaratiei sale, nssi Varvara Pavlovna stia foarte bine c are un
logodnic bogat; iar Kalliopa Karlovna se gndi: Meine Tochter macht
eine schone Prtie" si si cumpr o toc nou.54tCapitolul XVAsadar,
cererea n cstorie i fu primit lui Lavretki, dar cu anumite
conditii, n primul rnd, el fu nevoit s prseasc numaidect
universitatea. Cci cine se cstoreste cu un student, si ce idee
nstrusnic pe un mosier bogat, n vrst de douzeci si sase de ani, s
nvete ca un scolar? n al doilea rnd, Varvara Pavlovna si lu sarcina
s comande si s cumpere trusoul, ba chiar s aleag si darurile din
partea logodnicului. Ea avea destul simt practic, mult gust, o
pasiune deosebit pentru confort si o nemrginit abilitate n a si-1
procura. Aceast abilitate l uimi cu totul pe Lavretki, cnd -
imediat dup nunt - plec la Lavriki, mpreun cu sotia sa. Intr-un
rdvan comod, cumprat de ea. Ct de bine erau gndite, potrivite si
prevzute de Varvara Pavlovna toate cele ce-1 nconjurau! Ce minunate
articole de voiaj aprur prin diferite colturi! Ce truse ncnttoare
de toalet si ce servicii de cafea! si ct de drglas pregtea Varvara
Pavlovna, cu mna ei, cafeaua de dimineat! De altfel, atunci nu-i
ardea lui Lavretki s stea si s observe: se simtea ntr-al
-
noulea cer, se mbta de fericire, lsndu-se purtat de ea ca un
prunc... Era nevinovat ca un copil acest tnr Alcide. Nu degeaba
toat fiinta tinerei sale sotii radia atta farmec si nu fr temei
fgduia ea simturilor o bogtie tainic de voluptti nemaincercate,
pstrnd n adncul fiintei sale mai mult dect exterioriza. Sosind la
Lavriki n toiul verii, stpna gsi casa murdar si ntunecoas,
slujitorimea ridicol si nvechit; dar nu socoti de cuviint s-i sufle
sotului vreo vorb. Dac ar fi avut de gnd s se stabileasc la
Lavriki, ar fi schimbat totul, ncepmd, binenteles, cu casa. Dar
ideea de a rmne n acest coltisor uitat n step nu-i trecuse prin cap
nici o clip. Ea se simtea n cas ca ntr-un cort, ndurnd cu resemnare
toate neajunsurile si lundu-le usurel peste picior.t 55Marfa
Timofeevna sosi s-si vad pupilul; ea-i plcu foarte mult Varvarei
Pavlovna, care ns nu-i fu acesteia deloc pe plac. Nici cu Glafira
Petrovna noua stpn nu se ntelese; ea ar fi lsat-o n pace, dar
batonului Korobin i veni gustul s-si bage nasul n afacerile
ginerelui. S administrezi averea unei rude att de apropiate, spunea
el, nu-i rusinos nici pentru un general." Se poate presupune c Pa
vel Petrovici nu ar fi gsit umilitor s administreze chiar averea
unui om cu totul strin. Varvara Pavlovna si desfsur atacul cu
foarte mult iscusint. Fr s se fac remarcat, cufundat pesemne cu
totul n fericirea netulburat a lunii de miere, n viata linistit de
la tar, n muzic si n lectur, ncet-ncet o scoase din srite pe
Glafira, nct aceasta, ntr-o bun dimineat, intr ca turbat n biroul
lui Lavretki si, aruncndu-i pe mas mnunchiul de chei, i declar c nu
mai este n stare s se ngrijeasc de gospodrie si c nu mai vrea s rmn
la tar. Pregtit din timp, dup toate regulile cuvenite, Lavretki
consimti pe loc la plecarea ei. Glafira Petrovna nu se astepta la
asa ceva. Bine, spuse, si ochii i se ntunecar, vd c-s de prisos!
stiu cine m alung de aici, din cuibul neamului meu. Numai s tii
minte cuvintele mele, nepoate: