-
Trifoiul rou - Trifolium pratense L.
8.2.1 Importan. n prezent, trifoiul rou se cultiv n toate
continentele chiar dac are o plasticitate ecologic inferioar
lucernei, ocupnd o suprafa de circa 15 mil. ha, din care 1/3 n SUA,
n timp ce n ara noastr se cultiv pe 123,7 mii ha (Anuarul
statistic, 1999).
Trifoiul rou se folosete n hrana animalelor sub form de mas
verde, fn, fin de fn sau nutre nsilozat. Recoltat la nflorire, fnul
de trifoi conine circa 14,5% protein brut, 20,4% celuloz brut,
22-26 mg caroten/kg furaj i cantiti nsemnate de vitamin (B, C, D, E
etc.).
Digestibilitatea substanelor organice are valori ridicate att n
masa verde (>70%) ct i n fn (60%). Valoarea nutritiv a unui
kilogram de trifoi recoltat la
nceputul nfloririi este de 0,62 UN la fn i 0,18 UN la masa
verde. Trifoiul rou prezint importan deosebit i n ameliorarea unor
nsuiri ale solului. Aciunea de refacere a
structurii solului este mai mare dect la lucern i sparcet. n
stare proaspt poate
produce meteorizaii la rumegtoare (Resmeri I. i col., 1973).
8.2.2 nsuiri morfologice Trifoiul rou este o plant peren, cu rdcina
pivotant, care n anul I se dezvolt n stratul de 20-30 cm, iar n
urmtorii ani poate ajunge la 175 cm adncime. Cea mai mare parte din
masa de rdcini se gsete n stratul 0-10 cm (68-73%), n timp ce n
stratul 10-20 cm numai 19-20%, n cel de 20-30 cm, doar 7-8%
(Resmeri i col., 1973). Pe rdcini se dezvolt nodoziti datorit
simbiozei cu bacteria Rhizobium
trifolii, care este mai puin pretenioas fa de condiiile de
mediu, fiind activ i la pH
-
Florile sunt sesile, roii-purpurii, grupate n capitule
globuloase sau ovate. Fructul
este o pstaie ovat, mic, monosperm, dehiscent. Seminele sunt
ovat-asimetrice, brunglbui sau verzi-glbui cu nuane violacei, cu
dimensiunile 1,6-2,3/1,2-1,8/1,0-1,2 mm, iar MMB de circa 1,6-2,0
g.
8.2.3 Sistematic i soiuri Trifoiul rou face parte din familia
Fabaceae, tribul Trifolieae, genul Trifolium, care cuprinde 250 de
specii, din care 45 au fost identificate i pe teritoriul rii
noastre.
Specia Trifolium pratense L. cuprinde mai multe varieti i forme
ce aparin la dou subspecii: ssp. eupratense A. i K. i ssp. frigidum
(Gannd.) Simonk (Flora R.P.R.,
vol.V).
Materialul biologic ce exist n cultur este reprezentat de cteva
populaii locale
(de Transilvania, de Suceava) i soiuri autohtone sau importate.
Soiurile create i omologate n ara noastr sunt: Select, Napoca
Tetra, Apollo Tetra, Dacia Tetra, Roxana.
Apollo Tetra, omologat n 1990, este tetraploid, mai tardiv cu
3-5 zile dact
Napoca Tetra, dar cu o mai bun capacitate de regenerare dup
cosit i cu perenitate mai
mare. Este productiv (15-16 t/ha s.u.), rezistent la secet,
iernare, cdere i finare. Napoca Tetra, omologat n 1977, este primul
soi de trifoi rou tetraploid creat n ara nostr. Are o bun rezisten
la ger, potenial productiv ridicat (15-16 t/ha s.u.) i calitate
superioar a furajului (19-20% P.B. din s.u.). Sunt n cultur i alte
soiuri romneti, omologate n 1998, precum Flora, Roxana
i soiurele strine Maro (D), Pirat, Triel (F) i Verdi (F), Vesna
(lista oficial a soiurilor,
2002).
8.2.4 Cerine fa de clim i sol. Trifoiul rou este mai pretenios
dect lucerna fa de elementele climatice, dar mai puin exigent fa de
sol. Este o plant bine adaptat la climatul umed i rcoros.
Temperatura minim de germinare este de 10C, iar cea optim ntre
20-300C. Pentru parcurgerea fenofazelor pn la nceputul nfloritului
sunt necesare 800-9000C, iar pn la maturarea seminelor 1200-14000C.
Rezist bine la ger, n condiiile unui sol cu strat protector de
zpad. Recoltrile trzii de toamn i producerea de smn micoreaz
rezistena trifoiului la ger. Creterea vegetativ intens are loc la
temperaturi cuprinse n intervalul 15-27
0C, iar la peste 32
0C se reduce mult dezvoltarea
-
sistemului radicular i a rozetei de frunze. Se pot realiza
producii normale i la 32-350C, dac umiditatea n stratul biologic
activ este mai mare de 60% (I. Moga i colab., 1996). Trifoiul rou,
dei nu este un mare consumator de ap, este foarte pretenios la
regimul hidric, dnd rezultate bune n zonele cu precipitaii de peste
600 mm.
n condiii de irigare se poate cultiva i n zone mai secetoase.
Perioada critic pentru ap este la mbobocire. Rezistena redus la
secet se datorete sistemului radicular mai puin profund dect la
lucern. Cele mai potrivite pentru cultura trifoiului rou sunt
solurile mijlocii, profunde, permeabile, bogate n humus i calciu,
cu pH peste 6,0. Aceste condiii pot fi ntlnite pe soluri brune de
pdure, cenuii i pe podzoluri secundare. Rezultate bune se obin i pe
cernoziomuri, cnd se asigur un regim hidric corespunztor. Nu se
recomand pe
solurile nisipoase, cele cu pH peste 7,5 i cele puternic acide,
ultimele datorit unui
coninut ridicat n aluminiu mobil i oxid de mangan. Cele mai
favorabile zone pentru cultura trifoiului rou se ntlnesc n
regiunile subcarpatice ale Transilvaniei, Olteniei, Munteniei i
Moldovei, Podiul Transilvaniei,
Maramure, N-E i N-V rii i n Banat (Dragomir N., 1997). 8.2.5
Tehnologia de cultivare pentru furaj
Rotaia. Trifoiul rou se cultiv dup plante care elibereaz terenul
devreme i-l las curat de buruieni. Sunt preferate pritoarele
fertilizate organic, culturile furajere
anuale, cerealele de toamn i de primvar. Nu se recomand
pritoarele trzii, cele
tratate cu erbicide triazinice, leguminoasele perene, precum i
revenirea pe aceeai sol la mai puin de 3-4 ani, datorit fenomenului
de ,,oboseal a solului. 85
Dup trifoi gsesc condiii bune de dezvoltare culturile exigente
fa de azot i care au o perioad scurt de vegetaie, cum ar fi:
porumbul siloz, hibrizii de porumb
semitimpurii pentru boabe, cartoful timpuriu, plantele furajere
anuale. n
condiii climatice foarte favorabile, n regim irigat, dup trifoi
se pot cultiva i hibrizi de porumb
mai tardivi, soiuri tardive de cartof, sfecl sau in.
Fertilizarea i amendamentarea. Pentru realizarea produciei,
trifoiul consum cantiti mari de substane nutritive. La o producie
de 8 t/ha fn, trifoiul extrage din sol
circa 220-250 kg N, 80 kg fosfor, 170 kg potasiu i 210 kg
calciu. Cea mai mare parte din
-
cantitatea de azot este furnizat de bacteriile simbiotice. Cu
toate acestea se recomand aplicarea a 40-50 kg N, pe solurile cu un
coninut n humus mai mic de 1,5%. La culturile
n amestec cu graminee perene, cnd trifoiul particip cu mai puin
de 50%, doza de azot
poate crete la N100-120. Dozele de ngrminte cu fosfor se
calculeaz n funcie de aprovizionarea solului cu acest element,
coninutul optim pentru trifoiul rou fiind de 7-8 mg la 100 g
sol. n absena datelor de cartare agrochimic, dozele orientative
de fosfor sunt de 90-
100 kg/ha, aplicate o dat la doi ani. ngrmintele cu potasiu sunt
necesare pe solurile acide, cnd coninutul n potasiu mobil este sub
16 mg la 100 g sol. Se recomand aplicarea anual a 60-80 kg/ha
K2O.
Gunoiul de grajd se aplic plantei premergtoare sau direct
culturii de trifoi, pe solurile acide, slab permeabile, n doz de
30-40 t/ha. n timpul vegetaiei, gunoiul bine
fermentat se poate aplica primvara devreme sau n ferestrele
iernii, n doze anuale de 15-
20 t/ha.
Pe solurile acide, cu pH
-
dup care se tvlugete. Norma de smn la planta protectoare se
reduce cu 20-30%.
n zonele colinare umede sau n regim irigat, trifoiul se poate
semna i la sfritul verii sau nceputul toamnei (20 august-5
septembrie). Cantitatea de smn util n cultur pur este de 18-20
kg/ha, asigurnd o desime de 1000 semine germinabile la m2 i o
suprafa de nutriie de 10-16 cm2/plant. Semnatul se realizeaz cu
semntori universale, la 12,5-15 cm ntre rnduri i la adncimea de
1,5-2 cm pe solurile mai grele i de 2-3 cm pe solurile cu textur
mai uoar. Trifoiul rou se comport bine i n amestecuri simple sau
complexe cu graminee
perene (timoftic, golom, raigras hibrid, raigras aristat i piu
de livezi). Lucrrile de ngrijire. Lucrrile de ngrijire care se
aplic culturilor de trifoi sunt asemntoare cu cele de la lucern,
dar cu multe particulariti pentru combaterea
buruienilor la cultivarea cu plant protectoare. Cnd planta
protectoare este o cereal de toamn, pentru a evita stnjenirea
trifoiului de ctre erbicide, se impune ca acestea s se aplice
nainte de rsrirea trifoiului,
folosind doze mai mici cu 20-25% fa de cele utilizate n mod
curent n culturile de
cereale de toamn i dizolvate ntr-o cantitate de ap ct mai mic
(max. 200 l/ha).
86
Cnd mburuienarea este puternic i nu se pot respecta condiiile de
mai sus, se poate folosi erbicidul Basagran (2-2,5 l/ha), n faza
optim pentru planta protectoare,
deoarece este bine tolerat de trifoi.
Atunci cnd planta protectoare este o cereal de primvar,
combaterea buruienilor se poate face prin aplicarea Basagranului
(2-2,5 l/ha) n faza de
nfrire a cerealei. Dac se dorete folosirea erbicidului Icedin,
se impune semnarea trifoiului la
circa 20-25 zile dup nsmnarea cerealei i respectarea msurilor
prezentate la cultura
cu plant protectoare de toamn. Cnd trifoiul se cultiv n ogor
propriu, combaterea buruienilor se face folosind aceleai erbicide
ca la lucern. {i n acest caz se remarc eficiena erbicidului Pivot,
n
doz de 0,6-0,7 l/ha, aplicat la 2-3 sptmni dup rsrirea
trifoiului. n anii de exploatare, erbicidul Pivot (0,8-1 l/ha) are
o eficien deosebit n trifoitile
-
infestate cu
buruieni dicotiledonate, inclusiv tevie (Rumex sp.), aplicat la
20-25 zile dup desprimvrare, cnd buruienile sunt n faza de rozet,
iar trifoiul are 5-6 cm nlime. Datorit sistemului radicular mai
puin profund dect la lucern, trifoiul este mai
sensibil la secet, valorificnd eficient apa din sistemele de
irigaie, n zonele mai
secetoase.
Consumul specific la trifoi este de 500-700 mm/an, maximul fiind
n lunile
iunieaugust,
cnd consum 4-5 mm/zi. Se apreciaz c 1 mm precipitaii produce
21-22 kg substan uscat sau 100 kg mas verde (dup Rodica Pltineanu,
citat de I. Moga, 1996).
n culturile semnate la sfritul verii se aplic o udare de rsrire
de 300- 350 m3/ha. n toamnele secetoase se impune ca dup 7-8 zile s
se mai aplice o udare de
350-400 m3/ha. n timpul vegetaiei se recomand udri la intervale
de 10-12 zile n lunile
iulie-august i la 15-18 zile n mai-iunie, n afara perioadelor
ploioase, cu norme de 600-
650 m3/ha pe cernoziomuri i soluri aluviale i de 500-550 m3/ha
pe celelalte tipuri de
soluri.
Recoltarea, depozitarea i conservarea. La trifoiul semnat n ogor
propriu, recoltarea plantelor n anul I de vegetaie se face pe
parcursul perioadei de nflorire, la
toate coasele, iar n anii umtori, la mijlocul fazei de nflorire.
De obicei se realizeaz dou coase i o otav. Spre deosebire de
lucern, trifoiul rou prezint o plasticitate mai
larg n privina epocii de recoltare, deoarece mbtrnirea plantelor
este mai lent, iar scderea coninutului de protein i creterea celui
de celuloz brut este mai puin accentuat, dnd posibilitatea
realizrii unui furaj de bun calitate. Cnd trifoiul se cultiv cu
plant protectoare, recoltarea n anul I se face o singur dat, cu 4-5
sptmni nainte de ntrarea n iarn, pentru a permite plantelor s-i
formeze un sistem radicular viguros i s acumuleze cantiti mari de
substane de
rezerv. Conservarea trifoiului prin nsilozare este mai facil
dect a lucernei,
-
datorit coninutului mai ridicat al plantelor de trifoi n
zaharuri solubile (10-11%, fa de 5-7% la lucern) i a puterii tampon
mai reduse. Pentru realizarea unui siloz de bun calitate se
recomand lsarea plantelor n brazd 1-2 zile, pn ce coninutul n
substan uscat ajunge la 30-38%, apoi se toac i se nsilozeaz dup
metodele cunoscute.
Pentru grbirea fermentaiei lactice se indic utilizarea
preparatului Lactosil (0,2%), ca i la lucern.
Producia. n zonele favorabile de cultur se pot obine 6-10 t/ha
s.u. (30-50 t/ha mas verde).
Cautare
Username / Parola
inexistente
Login Register
Home Documente Upload Resurse Alte
limbi
CATEGORII
DOCUMENTE
Afaceri Calculatoare
Casa masina
Didactica
pedagogie
Diverse
Educatie
Finante
Geografie
Istorie &
politica
Legislatie
Limba
Management
Agricultura Asigurari Comert Confectii Contabilitate Contracte
Economie
Transporturi Turism Zootehnie
TRIFOIUL ALB - Samanta si semanatul
Agricultura
+ Font mai mare | - Font mai mic
-
Sanatate
Tehnologie
DOCUMENTE SIMILARE
Share on facebook Share
on twitter Share on email
Share on print More
Sharing Services 2
FUZARIOZELE
CEREALELOR
PLANTATII ZMEURA
PRACTICA APICOLA -
Metode de introducerea
matcilor in familiile de
albine
SOLUL - GARANTIE A
DEZVOLTARII
DURABILE SI
SIGURANTEI
ALIMENTARE
MAZAREA FURAJERA
DE PRIMAVARA -
Recoltarea si conditionarea
semintei
IMPORTANTA
RESURSELOR
NATURALE IN
ALEGEREA
SISTEMELOR DE
PRODUCTIE
-
TRIFOIUL ALB
(Trifolium repens)
Importanta economica
Cercetarile de aprofundare din domeniul
producerii azotului pe cale simbiotica la
leguminoase au inceput din anul 1941, o data cu
introducerea tehnicii cu gaze cromatografice de
reducere a acetilenei, pentru testarea capacitatii
de fixare a azotului pe cale simbiotica a azotului
atmosferic. De fapt, fenomenul de producere a
azotului pe cale simbiotica a fost intuit de mai
multi cercetatori cu secole in urma, care au
sesizat ca in pajistile naturale in care sunt
prezente leguminoasele perene gramineele se
dezvolta mai bine si sunt mai valoroase calitativ.
in aceste pajisti leguminoasa perena cea mai des
intalnita si cea mai valoroasa este trifoiul alb.
Trifoiul alb are cateva caracteristici
distincte. In primul rand este o leguminoasa stolonifera de
lunga perenitate.
Sistemul radicular este constituit din radacini pivotante
relativ superficiale,
prevazute cu numeroase radacini adventive care se formeaza pe
parcursul intregului
an. Tulpina este taratoare si din nodurile acesteia se dezvolta
numeroase radacini
adventive care conduc la formarea continua de noi plante, fapt
ce explica
perenitatea ridicata a speciei. Cand solul este relativ bine
aprovizionat cu apa, pe
radacini se formeaza numeroase nodozitati care se refac la
intervale de 3-4
saptamani, pe tot parcursul perioadei de vegetatie, cand
temperaturile sunt mai mari
de 7-8C; in aceste conditii trifoiul alb produce cantitati
importante de azot
simbiotic, o parte din aceasta fiind utilizat de gramineele
perene cu care convietu-
iesc in pajistile naturale sau in amestecurile semanate. Sub
acest aspect cercetarile
intreprinse la I.C.D.A. Fundulea au evidentiat ca o tona de
substanta uscata de trifoi
alb produce pana la 30-35 de kg de azot simbiotic, o patrime din
acesta fiind azot
simbiotic remanent.
Trifoiul alb are o mare plasticitate ecologica, motiv pentru
care se poate
Calitatea laptelui materie
prima - Agenti patogeni in
laptele crud
Rolul ingrasamintelor
chimice in agricultura
Mierea de molid si brad
Secara in AGRICULTURA
(FERTILIZAREA,
ROTATIA, SAMINTA SI
SEMANATUL)
TERMENI importanti pentru
acest document
: : seminte trifoi alb : trifoiul
alb : trifoi alb semanare :
-
extinde in cultura, pentru producerea furajului, pe soluri a
caror pH este cuprins
intre 5,5 si 8,0, unde temperatura medie anuala depaseste 7,0C,
iar precipitatiile
medii anuale sunt de 550-800 mm
Trifoiul alb are un grad ridicat de variabilitate, cu
particularitati morfologice
distincte, in tara noastra sunt prezente trei tipuri de trifoi
alb si anume: silvestris,
care este prezent mai ales in pajistile naturale, giganteum de
tip Ladino, cu o
perenitate mai scurta si hollandicum, care este o varietate
intermediara. Pentru tara
noastra au importanta cu precadere tipurile silvestris si
hullandicum.
Trifoiul alb se cultiva intotdeauna in amestecuri intensive cu
graminee perene
exploatate prin pasunat. Cercetarile intreprinse in tara noastra
in ultimele doua
decenii, cu amestecuri constituite din trifoi alb (tipul
hollandicum) si graminee
perene (mai ales cu raigras peren si golomat) au evidentiat
niveluri de productie
cuprinse intre 8 si 10 t/ha (substanta uscata), in zonele
colinare umede si 6-9 t/ha in
zonele colinare cu veri relativ secetoase. Pe solurile fertile
din Campia Romana,
sudul Moldovei, Dobrogea si Campia Banatului, in regim irigat,
amestecurile
constituite din trifoi alb si graminee perene au dat productii,
pe media anilor I-V de
vegetatie, cuprinse intre 12 si 14 t/ha substanta uscata,
respectiv 70-80 t/ha masa
verde. Valoarea nutritiva a acestor amestecuri este foarte
ridicata, 1 kg de substanta
uscata continand 0,92 - 1,0 U. N., iar continutii) in proteina
bruta depasind 19-20%.
Trifoiul alb este folosit si pentru imbunatatirea pajistilor
naturale prin
suprainsamantare. Este bine cunoscut faptul ca in Noua Zeelanda,
unde trifoiul alb
este leguminoasa perena cea mai importanta, pajistile naturale
care sunt extinse pe
suprafete mari sunt imbunatatite prin suprainsamantari, la
intervale de 5-6 ani, cu
samanta de trifoi alb (2,0 kg/ha), operatiune realizata cu
aviatia.
Din aceste cateva idei rezulta importanta mare pe care o are
trifoiul alb in
imbunatatirea pajistilor naturale si pentru constituirea
amestecurilor intensive cu
graminee perene destinate exploatarii prin pasunat, care este
modalitatea cea mai
economica de valorificare.
Soiuri de trifoi alb
Origine, istoric, raspandire, sistematica
Trifoiul alb (Trifoliutn repens) are ca zona de origine Orientul
Apropiat, de
unde s-a raspandit in Italia si Olanda la sfarsitul secolului al
XVI-lea, zone de unde
-
apoi a trecut in celelalte tari din vestul si centrul Europei,
iar in secolul al XVII-lea
a ajuns si in tarile din nordul Europei. La inceputul secolului
XIX trifoiul alb a fost
introdus in America de Nord, iar de aici a trecut apoi si in
America de Sud; astfel, la
sfarsitul secolului al XlX-lea era raspandit in toate zonele
ecologice favorabile
acestei specii.
In Romania, trifoiul alb a patruns in secolul al XIX-lea in
Transilvania, de
unde s-a extins si in alte regiuni. Suprafata cultivata cu
trifoi alb pe glob variaza
intre 30 si 40 milioane hectare; suprafetele cele mai mari se
gasesc in America de
Nord, Europa de Vest si Noua Zeelanda.
Specia de trifoi alb (Trifolium repens) din punct de vedere
sistematic
cuprinde mai multe varietati si forme:
- Trifolium repens var. silvestris, caracterizat prin plante de
taiie mica, foliole
mici, petiol scurt si este cunoscut si sub denumirea de tip de
pasune');
- Trifolium repens, var. hollandicum, de talie intermediara,
este varietatea cea
mai raspandita, fiind reprezentata prin cele mai multe soiuri in
cultura;
- Trifolium repens, var. giganteum (sau Ladino), de talie
inalta, cu foliolele
mari si petioluri lungi; este un component de baza in cadru!
structurii amestecurilor
pentru cultura intensiva a pajistilor temporare.
Obiectivele programului de ameliorare la trifoiul alb in
Romania
In lucrarile de ameliorare ale trifoiului alb se urmareste
crearea de soiuri
sintetice cu capacitate ridicata de productie la furaj si
samanta, cu o buna calitate a
furajului si cu o buna adaptabilitate la conditiile de mediu
biotic si abiotic.
In acest scop se au in vedere urmatoarele: selectia unor
genotipuri cu
internodii scurte, respectiv marirea numarului de noduri si
implicit cresterea
numarului de lastari vegetativi si generativi, cresterea
inaltimii plantelor, mai ales la
tipul silvestris si hollandicum, imbunatatirea uniformitatii
infloritului, reducerea
continutului in substante antinutritive, competitivitate in
amestecuri, precum si
imbunatatirea perenitatii, a rezistentei la pasunat,
imbunatatirea rezistentei la
iernare, boli si daunatori.
Metode folosite in ameliorarea trifoiului alb
-
Metodele folosite in ameliorarea trifoiului alb tin cont de
particularitatile
genetice ale acestei specii, care este alogama autotetraploida
(2n=32, x=8), la care
au aparut si forme autohexaploide (2n=48, x=8).
Metoda consacrata si pentru trifoiul alb este aceea de creare de
soiuri sintetice
prin metoda polycross. Componentele soiurilor sunt stabilite pe
baza selectiei pe
grupe de familii, ceea ce presupune studierea descendentelor mai
multe generatii si
testarea capacitatii combinative generale in polycross. Trifoiul
alb fiind o planta la
care inmultirea vegetativa (donarea) da rezultate foarte bune,
la realizarea soiurilor
sintetice pot fi folosite clone, nu familii. in general, pentru
o buna uniformitate a
soiului se apreciaza ca numarul de 4-6 clone parentale este
suficient, totusi
eforturile de selectare a unui numar mai mare de componente
(clone, familii) pot fi
o piedica in calea vulnerabilitatii genetice.
Pentru testarea capacitatii combinative generale se poate
utiliza si metoda
top-cross', metoda ce consta la utilizarea unui soi tester.
2.4. Prezentarea soiurilor de trifoi alb create in Romania
In tara noastra programul de ameliorarea trifoiului alb este
coordonat de catre
Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Cultura Pajistilor
Brasov, in colaborare cu
Statiunea de Cercetare-Dezvoltare Timisoara si Universitatea de
Stiinte Agricole si
Medicina Veterinara Cluj-Napoca.
Eforturile depuse in ameliorarea acestei specii au fost
concretizate prin
inregistrarea a 5 soiuri: Magurele 1, Dacia, Miorita, Carpatin
si Carmen.
Magurele 1 este un soi creat la I.C.D.P. Brasov (M. Krauss) si a
fost
inregistrat in anul 1984. Soiul Magurele 1 apartine tipului
hollandicum. Magurele 1
este un soi ce realizeaza o productie de 9-10 t/ha substanta
uscata, cu o buna
rezistenta la iernare. Realizeaza productii ridicate de samanta
(300-350 kg/ha). Este
un soi care s-a extins in cultura in amestecurile de pajisti cu
soiuri de graminee
semitardive in zona coli-nara umeda. Da rezultate bune si in
conditii de irigare.
Dacia a fost creat la U.S.A.M.V. Cluj-Napoca (M. Savatti) si
inregistrat in
anul
1988. Soiul Dacia apartine tipului giganteum. Are o perioada mai
lunga de
vegetatie fata de soiul Magurele 1, este rezistent la iernare si
seceta, are un potential
-
ridicat de productie de furaj si samanta. Este recomandat in
amestecuri cu soiuri de
graminee perene exploatate prin pasunat.
Miorita, soi creat la I.C.D.P. Brasov (I. Breazu si M. Neagu) si
inregistrat in
anul 1989. Soiul Miorita apartine tipului hollandicum. Este un
soi semitimpuriu,
are o buna rezistenta la iernare si seceta si realizeaza
productii ridicate de furaj si
samanta.
Miorita este un soi recomandat pentru amestecuri ce se
exploateaza prin pasunat.
Carpatin, soi creat la I.C.D.P. Brasov (I. Breazu) si
inregistrat in anul 1996.
Apartine tipului silvestris, are foliole mici, stoloni scurti si
este pretabil pentru ex-
ploatarea prin pasunat in zonele mai inalte. Soiul Carpatin are
un potential ridicat de
fructificare.
Carmen, creat la S.C.D.P. Timisoara (N. Dragomir si A. Oros) si
a fost
inregistrat in anul 1996. Soiul Carmen este intermediar intre
hollandicum si
giganteum si se caracterizeaza prin aceea ca are o foarte buna
rezistenta la conditiile
de mediu. Carmen este un soi semitardiv si este recomandat
pentru folosinta mixta.
Valorifica foarte bine conditiile de irigare.
2.5. Metodica si tehnica producerii de samanta la trifoiul
alb
La trifoiul alb, ca si la celelalte plante furajere, se are in
vedere mentinerea
valorii biologice a soiurilor de-a lungul generatiilor de
multiplicare a semintei.
Principalele verigi ale procesului de productie de samanta sunt
urmatoarele:
1. Campul de mentinere a clonelor. Acest camp se poate realiza
in doua
variante:
- mentinerea vegetativa a clonelor componente ale unui soi,
situatie in care
ele se pot planta invecinat;
- mentinerea clonelor in campuri izolate in spatiu la distanta
minima de 200
m una de alta, varianta mai greu de realizat.
Prin producerea de samanta pentru mai multi ani (2-3) se poate
realiza mai
usor aceasta etapa.
2. Campul de polycross se alcatuieste cu clonele din campul de
mentinere sau
din samanta. Se amplaseaza randomizat in scopul realizarii unei
panmixii totale.
-
Campul de Prebaza se alcatuieste cu samanta din campul
polycross.
Participarea componentelor soiului poate fi egala sau
diferentiat, intr-un procent
stabilit de creatorul soiului. Se realizeaza in camp izolat in
spatiu.
4. Campul de Baza se realizeaza cu samanta din campul de Prebaza
in unitati
specializate in producerea de samanta.
5. Campul de samanta Certificata se realizeaza cu samanta
rezultata in
campul de Baza.
Tabelul 26
Conditii de aprobare in camp la trifoiul alb
Specificare Categoria biologica
Preba
za
Baza
Certifi
cata
Unitatea de control,
ha (maximum)
10 30
Rotatie dupa
aceeasi specie, ani
(minimum)
2 2
Distanta de
izolare,m (minimum):
- lot semincer pana
la 2 ha;
- lot
semincer peste 2 ha
200
100
100
50
Conditiile de aprobare in camp la trifoiul alb (tabelul 26)
pentru toate
categoriile biologice sunt similare cu cele prezentate la
trifoiul rosu; astfel, se
impune respectarea unei rotatii de minimum 2 ani, nu se admit
mai mult de 0,3%
seminte din alte specii. Distanta de izolare este aceeasi la
categoriile biologice
Prebaza si Baza si anume 200 m la loturile cu suprafata mai mica
de 2 ha, sau 100
m, la loturile cu suprafata mai mare de 2 ha, distante care la
samanta Certificata se
-
reduc la 100 si 50 m, in aceleasi conditii.
Tabelul 27
Conditii de valoare culturala la trifoiul alb, seminte Prebaza
si Baza
Continutul total in seminte de alte
specii
Greutate
a probei pentru
numarare
a semintelor
altor
specii (g)
T
otal
(
% din
gr
eutate)
Continutul numeric de alte
specii
0
singura
specie
Rumex
spp. altele
decat R.
acetosella si
R. maritimus
Melilo
tusspp.
0,
3
2
0
5 0 20
Conditiile de valoare culturala pentru samanta de Prebaza si
Baza limiteaza la
0,3% impurificare cu alte specii, nu mai mult de 20 seminte
dintr-o singura specie si
nu mai mult de 5 seminte din Rumex spp., altele decat R.
acetosella si R. maritimus
(tabelul 27). Pentru samanta Certificata se admite o puritate
fizica de 97% si germi-
natia de 80% (tabelul 28).
Tabelul 28
Conditii de valoare culturala la trifoiul alb, samanta
Certificata
a)
GERMINATIE P
uritate
Seminte straine (%
din greutate)
Gr
eutatea
-
Ger
minatia
total
a
%
(min.)
Co
ntinutul
max.de
seminte
tari
(% din
sa
manta
pur
a)
fizica
%
(min.)
T
otal
%(max.)
0
singura
sp
ecie,
%
(max.)
M
elilotus
spp.
probei de
laborator
g(min.)
80 40 9
7
1,
5
1,
0
0,3 20
0
b)
Continutul maxim de seminte din alte
specii numeric/proba
Greutatea
probei pentru
numararea
semintelor altor
specii (g)
Avenafatua,
ludov., sterilis
Cusc
utaspp.
Rumexs
pp. altele decat
R. acetosella si
R. maritimus
0 0 10 20
Exigentele trifoiului alb pentru samanta fata de conditiile
ecologice
Desi trifoiul alb are o plasticitate ecologica remarcabila
cantitati economice
de samanta se obtin pe soluri relativ fertile si permeabile, a
caror pH se inscrie intre
6,2 si 7,8. Se cere ca in perioada infloritului in stratul
biologic activ (0-30 cm) solul
sa fie aprovizionat cu apa in proportie de cel putin 60% din
capacitatea de camp si
in acelasi timp sa fie prezente multe zile senine, relativ calde
care asigura secretii
abundente de nectar, care atrage insectele polenizatoare, cand
florile sunt fecundate
in proportie mare.
Majoritatea cercetatorilor considera trifoiul alb o planta de zi
lunga, in care
foto-perioada favorabila sa fie combinata cu temperaturi care pe
parcursul
infloritului sa depaseasca 23-25C ziua si 15C noaptea, iar
umiditatea relativa a
-
aerului sa fie de cel putin 50%. Sub aceste aspecte exigentele
trifoiului alb sunt
satisfacute pe areale in care in sezonul rece din precipitatii
se acumuleaza peste 250
mm, iar in perioada de vegetatie precipitatiile medii depasesc
350 mm.
La trifoiul alb nu s-a semnalat fenomenul de proliferare a
lastarilor nici in
zonele relativ umede, dar la coasa I, mai ales in primaverile
umede si reci, proportia
de lastari generativi este modesta; in aceste conditii se cer
luarea unor masuri
tehnologice care vor fi prezentate in subcapitolele
urmatoare.
Biologia infloritului si polenizarea trifoiului alb
Pentru a rasari trifoiul alb are nevoie de 150-170C si de o
cantitate de apa
ceva mai mare decat lucerna.
Parcurgerea primelor faze de crestere a trifoiului alb are loc
dupa schema
mentionata la trifoiul rosu; in a doua jumatate a toamnei, cand
semanatul se face la
sfarsitul verii, din mugurii de pe colet se formeaza lastarii
taratori, respectiv
stolonii, din care ulterior se diferentiaza lastarii verticali,
vegetativi si generativi.
Pentru a se ajunge in faza de 3-4 lastari, plantele au nevoie de
1000-1300C. in
aceste conditii in zonele irigate din Campia Dunarii, sudul
Moldovei, Dobrogea si
Campia Banatului aceste faze de vegetatie sunt parcurse pana la
sfarsitul toamnei,
iar la desprimavarare numarul de lastari este egal cu cel de la
intrarea plantelor in
iarna, motiv pentru care in anul I de vegetatie se pot obtine
productii mari de
samanta; in primaverile cu temperaturi nu prea ridicate pana la
inceputul lunii
aprilie, plantele pot forma noi lastari, care sunt generativi si
concura la obtinerea
unor productii mai mari de samanta.
Cand semanatul lotului semincer se face la desprimavarare fazele
mentionate
mai sus se parcurg pana la mijlocul verii; in aceste conditii,
in anul I de vegetatie
plantele dezvolta si lastari generativi care insa infloresc pe
parcursul unei perioade
lungi de timp, iar productia de samanta obtinuta este mica; in
aceasta situatie
samanta se produce incepand din anul II de vegetatie. Pentru
cresterea eficientei
lotului semincer de trifoi alb, s-a incercat si insamantarea
acestuia sub plante
protectoare (ovaz etc), care dau productii economice pe
parcursul anului I de
vegetatie al trifoiului alb, dar in anii umezi de regula planta
protectoare se dezvolta
luxuriant si trifoiul alb este stanjenit; din aceasta cauza se
prefera semanatul
trifoiului alb pentru producerea semintei in cultura pura.
In amandoua situatiile cele mai favorabile conditii pentru
inflorit si formarea
-
semintei se intalnesc din a doua jumatate a lunii iunie si pe
parcursul lunii iulie.
Inflorescentele trifoiului alb sunt grupate in capitule
globuloase de culoare
alba; in conditii favorabile de mediu numarul de capitule la m2
oscileaza intre 450 si
550 iar numarul de pastai pe capitul este de 80-120.
Trifoiul alb este o specie alogama entomofila, iar polenizarea
se face mai ales
de catre albina melifera; pentru o polenizare eficienta stupii
de albine se instaleaza
in apropierea lotului semincer de trifoi alb, asigurandu-se
pentru fiecare hectar 3-4
stupi.
Progrese tehnologice realizate in domeniul producerii
semintei
Aspectele cu privire la cunoasterea mai intima a biologiei
trifoiului alb au
fost abordate de cercetarea stiintifica, in masura mai mica
decat la lucerna si trifoi
rosu. Au fost obtinute cateva rezultate interesante care se
refera la cunoasterea
potentialului de rezistenta la ger a plantelor in faze timpurii
de vegetatie, in situatia
in care semanatul s-a facut la sfarsitul verii si inceputul
toamnei. Studiile de
aprofundare intreprinse in fitotron la I.C.D.A. Fundulea au
evidentiat rezistenta
remarcabila la ger in situatia in care de la semanat la intrarea
in iarna s-au acumulat
1000-1300C; in acest interval termic potentialul de rezistenta
la ger a plantelor
tinere de trifoi alb este cu ceva superior trifoiului rosu,
plantele suportand geruri
repetate de -23-25C fara strat de zapada.
Se poate afirma si in cazul trifoiului alb ca aceasta specie
este mai degraba o
cultura de toamna.
Cunoasterea acestui aspect biologic a condus la posibilitatea
insamantarii
trifoiului alb la sfarsitul verii si inceputul toamnei cand, in
zonele favorabile, in anul
I de vegetatie se pot realiza productii mari de samanta, spre
deosebire de tehnologia
traditionala in care samanta se produce incepand din anul II de
vegetatie, deci se
pierde un an. Acest deziderat se poate realiza in exclusivitate
in zonele foarte
favorabile si mai ales in regim irigat unde sunt asigurate
conditii optime pentru
rasarirea si dezvoltarea plantelor pana la intrarea in
iarna.
Alte cercetari, care au o importanta practica remarcabila, au
adus precizari
utile pentru cunoasterea mai intima a cerintelor plantelor
pentru apa, elemente
nutritive, spatiului de nutritie, alegerea perioadei optime de
inflorire si fructificare
etc.
-
Zonarea ecologica a trifoiului alb pentru samanta
Trifoiul alb fiind o specie mezohigrofila, producerea de samanta
se
organizeaza in loturi semincere situate in zone colinare cu veri
moderat de calde, cat
si in sudul tarii in regim irigat, pe soluri permeabile cu o
capacitate sporita de
retinere a apei, unde temperatura medie multianuala este mai
mare de 10,0-10,5 C
si cu precipitatii medii anuale de 600-700 mm, din care in
perioada lunilor aprilie-
august sa cada cel putin 300 mm.
Tinand seama de aceste exigente cat si de cerintele precizate in
subcapitolele
precedente, pentru organizarea loturilor semincere de trifoi alb
pot fi apreciate ca
favorabile urmatoarele zone:
* Zona foarte favorabila cuprinde: Campia Dunarii, sudul
Moldovei,
Dobrogea si Campia Banatului, in care loturile semincere de
trifoi alb se
organizeaza in exclusivitate in unitati agricole cu posibilitati
de irigare; in aceste
areale, productii mari se obtin pe cernoziomuri, soluri
aluvionare si soluri brun
roscate cu pH de peste 6,5.
* Zona favorabila pentru producerea semintei de trifoi alb se
intalneste in
partea de sud-vest a Campiei Banatului, in partea de nord-vest a
tarii si in centrul
Campiei Transilvaniei, pe soluri brun-roscate, pe soluri
aluvionare si pe
cernoziomuri, in regim neirigat.
* Zona mediu favorabila se intalneste pe solurile fertile din
centrul si nordul
Moldovei, unde precipitatiile medii multianuale nu depasesc
700-750 mm si tempe-
ratura anuala este mai mare de 9,0 - 9,5C.
Locul trifoiului alb in cadrul asolamentului
Alegerea plantei premergatoare pentru trifoiul alb vizeaza in
principal doua
obiective: in primul rand eliberarea terenului cat mai de
timpuriu posibil, pentru
favorizarea acumularii in sol a unor cantitati mai mari de apa
pana la insamantarea
lotului semincer si in masura egala executarea lucrarilor
solului in perioade cu
conditii favorabile de umiditate; sub aceste aspecte trifoiul
alb este mai exigent
decat trifoiul rosu si lucerna.
Aceste exigente sunt satisfacute mai ales cand premergatoarea
este o cultura
furajera anuala care elibereaza terenul pana la mijlocul lunii
iunie, cat si cerealele de
-
toamna si de primavara. Aceste premergatoare satisfac exigentele
trifoiului alb si in
situatia in care semanatul se face la sfarsitul verii sau
inceputul toamnei.
Nu sunt bune premergatoare pentru trifoiul alb culturile
prasitoare, cu
exceptia cartofilor timpurii care ofera conditii favorabile
pentru infiintarea loturilor
semincere de trifoi alb cand acesta se insamanteaza la
desprimavarare.
In zonele colinare in care semanatul loturilor semincere se face
la
desprimavarare sub plante protectoare, dintre acestea sunt
indicate mai ales ovazul
recoltat pentru furaj in faza de lapte-ceara sau pentru boabe si
orzoaica de
primavara; in aceste situatii plantele protectoare se seamana cu
norme de samanta
reduse cu 30-35%.
Dupa intoarcerea loturilor semincere de trifoi alb culturile
postmergatoare
cele mai indicate sunt prasitoarele care se insamanteaza pe
parcursul lunii aprilie,
respectiv porumbul pentru boabe si furaj; incepand din anul al
doilea dupa intoar-
cerea lotului semincer de trifoi alb pot fi incluse in asolament
si sfecla de zahar si
furajera etc.
Revenirea lotului semincer pe acelasi teren este posibila dupa o
perioada
minima de patru ani.
Utilizarea ingrasamintelor si amendamentelor
Trifoiul alb este foarte exigent fata de continutul solului in
fosfor mobil.
Productii mari de samanta de trifoi alb sunt posibile cand la
infiintarea lotului
semincer solul contine 9-10 mg fosfor mobil la 100 g; exigentele
mai mari fata de
lucerna si trifoi rosu se explica prin sistemul radicular
superficial care valorifica
acest element din stratul biologic activ al solului (0-40 cm).
Calculul necesarului de
ingrasamant fosfatic se face dupa formula mentionata la lucerna.
in lipsa datelor de
cartare agrochimica in aprecierea dozei de ingrasamant fosfatic
se tine seama de
nivelul dozelor aplicate plantelor premergatoare si de tipul de
sol. In aceste conditii
dozele de ingrasaminte fosfatice care se aplica la infiintarea
lotului semincer sunt de
P50-60 (P2 O5) pe cernoziomuri si P70-90 pe restul tipurilor de
sol. Dat fiind faptul ca
lotul semincer de trifoi alb se exploateaza mai multi ani,
dozele mentionate mai sus
se repeta din doi in doi ani. ingrasamantul fosfatic se
administreaza sub aratura, la
infiintare, sau pe cuvertura pe parcursul sezonului rece, in
anii urmatori.
Trifoiul alb este exigent si fata de continutul solului in
potasiu mobil, care
-
este necesar sa fie de cel putin 17 mg/100 g de sol (stratul de
0-30 cm); pe solurile
acide deficitare in acest element calcularea dozei de
ingrasamant potasic se face
dupa formula mentionata la trifoiul rosu, iar in lipsa datelor
de cartare agrochimica
se aplica, la infiintare si apoi din doi in doi ani K50.7o
(K20).
Interventia cu ingrasaminte azotate nu este indicata nici pe
solurile sarace in
acest element, dat fiind faptul ca in conditii favorabile de
umiditate si temperatura
trifoiul alb asigura exigentele plantelor pentru azot pe cale
simbiotica.
Cand premergatoarea este cartoful timpuriu, interventia cu
ingrasaminte
fosfatice si potasice nu este necesara pe tot parcursul
mentinerii lotului semincer in
cultura.
Amendamentele calcaroase sunt necesare doar pe solurile acide al
caror pH
este mai mic de 5,8; in aceasta situatie amendamentul calcaros
in doza de 6-7 t/ha se
administreaza o data pentru 8-9 ani, de preferinta la o cultura
anuala de primavara,
din asolament.
Lucrarile solului
Avand o inradacinare superficiala, trifoiul alb nu reclama o
mobilizare adanca
a solului; in schimb reclama executarea unor lucrari de
calitate. Pentru realizarea
acestei cerinte, cand semanatul lotului semincer se face la
desprimavarare aratura se
va executa cat mai timpuriu posibil, la o adancime care sa nu
scoata bulgari.
Independent de tipul de sol, adancimea optima a araturii este la
18-20 cm, realizata
cu plugul in agregat cu grapa stelata. Este important ca dupa
executarea araturii, la
cateva zile dupa caderea unei ploi de cel putin 15-18 mm sa se
faca o lucrare cu
grapa cu discuri in agregat cu grapa cu colti, operatie ce se
executa perpendicular pe
directia de arat. Pana la mijlocul toamnei, dupa o ploaie mai
consistenta se executa
inca o lucrare cu grapa cu discuri in agregat cu grapa cu colti.
Prin cele doua lucrari
superficiale se asigura o combatere eficienta a samulastrei si a
buruienilor, cat si o
prelucrare optima a stratului superficial de sol, la
desprimavarare in preajma
semanatului, fiind suficienta o singura lucrare cu combinatorul
prevazut in spate cu
tavalugi.
Cand semanatul lotului semincer se face la sfarsitul verii sau
inceputul
toamnei, daca premergatoarea este o cereala de toamna sau de
primavara, este de
dorit sa se renunte la aratura urmand ca pregatirea solului sa
se faca in exclusivitate
cu grapa cu discuri in agregat cu grapa cu colti; inaintea
executarii acestei lucrari,
-
imediat dupa eliberarea solului de resturi vegetale se va arde
miristea, situatie in
care numarul de lucrari necesare pentru pregatirea patului
germinativ este mai mic;
de regula, executarea a doua lucrari cu grapa cu discuri imediat
dupa arderea
miristei mobilizeaza solul pe o adancime de 12-14 cm. Ultima
lucrare cu grapa cu
discuri, de data aceasta in agregat cu tavalugul, se va face in
preajma semanatul.
Cand sunt restrictii pentru arderea miristei, la recoltare masa
de taiere a combinei se
regleaza la 6-7 cm de nivelul solului, cand grapa cu discuri
corect reglata, poate sa
faca o pregatire corespunzatoare a patului germinativ.
Samanta si semanatul
Samanta de trifoi alb are culoarea galbena-auriu, cu MMB de
0,50-0,65 g si
cu greutatea hectolitrica de 76-82 kg.
Epoca de semanat, la fel ca si la trifoiul rosu este elementul
agrotehnic care
diferentiaza nivelul tehnologic.
In tehnologia intensiva intervalul termic optim de semanat este
cuprins intre
1100 si 1200C; calendaristic acest interval se inscrie intre 20
august si 5
septembrie in zonele de campie din sudul tarii si intre 10 si 25
august in zonele
colinare.
In tehnologia traditionala semanatul se face la desprimavarare,
imediat dupa
zvantarea solului; in anii normali aceste conditii se intalnesc
in prima jumatate a
lunii martie in zonele din sudul tarii si intre 10 si 30 martie
in zonele colinare. In
situatia in care semanatul trifoiului alb se face sub planta
protectoare, dupa crearea
conditiilor favorabile se seamana planta protectoare (de
preferinta ovazul) perpen-
dicular pe latura mare a parcelei si apoi imediat trifoiul alb,
in directia laturii mari a
parcelei.
Densitatea optima de semanat, in cele doua tehnologii este cea
de 2,0-2,5
kg/ha, cand semanatul se face in randuri distantate, de
preferinta la 75 cm; s-ar
putea folosi densitati mult mai mici, chiar de 0,8 kg/ha, dar in
acest caz exista riscul
realizarii unei densitati insuficiente, cunoscut fiind ca dupa
semanat pot cadea
precipitatii mai mari care sa favorizeze formarea crustei si o
parte din seminte sa nu
mai rasara, in timp ce daunatorii pot si ei sa rareasca
cultura.
Cand semanatul se face sub planta protectoare aceasta se va
semana cu o
norma de samanta echivalenta cu cel mult 60% din norma indicata
in cultura pura;
-
realizarea acestei masuri este posibila prin semanatul in
randuri la 25 cm sau la 37,5
cm.
Este extrem de important ca adancimea de semanat a trifoiului
alb sa nu
depaseasca 1,5 cm, indiferent de tipul de sol; pentru realizarea
acestei masuri
tavalugirea solului inainte de semanat este obligatorie, iar
semanatoarea se va regla
corespunzator.
Lucrarile de intretinere
Imediat dupa semanat lotul semincer se va tavalugi, operatie
prin care
samanta se pune in contact mai intim cu solul; aceasta lucrare
este obligatorie cand
semanatul se face la sfarsitul verii sau inceputul toamnei, dar
poate sa fie utila si
cand semanatul se face la desprimavarare, in anii in care solul
este uscat in stratul de
la suprafata (0-3 cm).
Trifoiul alb, prin covorul vegetal dens pe care-1 formeaza,
lupta eficient cu
buruienile mai ales cand masurile tehnologice se executa corect.
Cu toate acestea in
fazele timpurii de vegetatie, cand cresterea plantelor de trifoi
alb este relativ lenta,
samulastra si unele buruieni pot stanjeni cultura; in
consecinta, folosirea erbicidelor
este strict necesara si intotdeauna intretinerea curata de
buruieni a lotului semincer
conduce la obtinerea unor productii economice.
In tehnologia intensiva cand premergatoarea este o cereala de
toamna,
samulastra se combate eficient cu Butiran 11 (6-8 l/ha),
Diizocab sau Eradicane (7-8
l/ha), aplicate la pregatirea patului germinativ. in aceste
conditii, in unele zone pot fi
prezente anumite buruieni cum sunt Stellaria spp., Sinapis spp.,
care sunt extrem de
daunatoare, vegetand si in ferestrele iernii, iar la
desprimavarare densiatea acestora
este mare. Aceste buruieni se combat eficient cu erbicidul Pivot
100 LC in doza de
0,5-0,7 l/ha, care se aplica in a doua jumatate a toamnei cand
se observa prezenta
acestor buruieni, sau la desprimavarare, la 10-15 zile dupa
pornirea plantelor in
vegetatie.
Erbicidul Pivot este indicat si cand semanatul trifoiului alb se
face la
desprimavarare, cand aplicarea acestuia se face in doza
mentionata mai sus, inainte
ca buruienile sa se gaseasca in faza de rozeta.
In situatia in care lotul semincer este infestat cu palamida
este mai indicat
erbicidul 2,4 DB, care se aplica in doza de 2,0-2,5 l/ha, in
faze timpurii de
-
dezvoltare a buruienilor.
Lotul semincer de trifoi alb semanandu-se in exclusivitate in
randuri rare,
prasilele mecanice sunt necesare in anul I de vegetatie si ele
se aplica dupa criteriile
mentionate la trifoiul rosu.
Incepand din anul II de vegetatie, trifoiul alb fiind o specie
stolonifera ocupa
integral solul, motiv pentru care lupta cu buruienile este
eficienta, cu atat mai mult
cu cat o parte din acestea sunt inlaturate si prin cosirea
primului ciclu de vegetatie in
faze timpurii. in situatii extreme, cand in anii 11-V sunt
prezente buruieni
dicotiledonate, acestea se combat cu erbicidul Pivot 100 CL.
Combaterea bolilor si daunatorilor
Plantele de trifoi alb pot fi atacate in faze timpurii de
vegetatie de unii
daunatori, dar numai pe parcursul anului I de vegetatie si cand
semanatul se face la
desprimavarare. in aceste conditii samanta de trifoi alb se
trateaza in preajma
semanatului cu unul din insecticidele mentionate pentru trifoiul
rosu. Tratarea
semintei cu insecticide nu este necesara cand semanatul lotului
semincer se face la
sfarsitul verii sau inceputul toamnei.
Pe parcursul perioadei de vegetatie plantele de trifoi alb sunt
atacate in
masura mai mica de daunatori decat plantele de trifoi rosu. Este
totusi indicata
aplicarea unui tratament, cu unul din piretroizii mentionati
pentru trifoiul rosu, la
sfarsitul infloritului.
Irigarea trifoiului alb
Avand un sistem radicular superficial si un consum de apa destul
de mare pe
parcursul formarii recoltei de samanta, in zonele de campie din
sudul tarii
infiintarea loturilor semincere de trifoi alb este posibila doar
in regim irigat.
In tehnologia intensiva prima udare se aplica imediat dupa
semanat cu o
norma de 30-35 mm; in aceste conditii, pentru a rasari plantele
au nevoie de 7-8
zile. in conditii de seceta apa administrata se consuma relativ
repede motiv pentru
care cea de a doua udare se face dupa 8-9 zile de la prima
udare, cu o norma de 40-
45 mm; dupa rasarirea plantelor sistemul radicular coboara cu o
viteza de 0,8-1,0
cm pe zi, motiv pentru care plantele valorifica apa si din
straturile mai adanci,
aceasta ridicandu-se prin capilaritate. In consecinta cu doua
udari corect aplicate
-
plantele beneficiaza de conditii favorabile de umiditate pana la
intrarea in iarna, dat
fiind faptul ca in anii normali pe parcursul lunilor septembrie
si octombrie,
precipitatiile insumeaza 60-80 mm. In aceste conditii, in anul I
de vegetatie, rezerva
de apa acumulata pe parcursul sezonului rece si in prima
jumatate a primaverii
satisface exigentele plantelor pentru coasa I, care se
recolteaza pentru furaj, la
inceputul infloritului; la coasa a Ii-a in schimb, la care se
produce samanta, plantele
au un consum mediu zilnic de apa de 3,5-4,0 litri. In conditii
de seceta prima udare
se aplica la 4-5 zile dupa recoltarea coasei I, cu o norma de
55-60 mm care asigura
necesarul de apa pentru 12-15 zile; daca conditiile de seceta se
mentin, se intervine
cu cea de a doua udare cu o norma de 60-65 mm. in continuare
interventia cu udari
nu mai este necesara, tinand seama si de precipitatiile cazute
pe parcursul
infloritului si fructificarii. Cele prezentate pentru anul I de
vegetatie.in tehnologia
intensiva, sunt valabile in totalitate si pentru anii urmatori
de vegetatie (II-V), in
tehnologia traditionala sau in tehnologia intensiva.
Alegerea perioadei optime de fructificare si recoltarea
semintei
In toate situatiile si in toti anii de vegetatie pe parcursul
coasei I, plantele
formeaza deopotriva lastari generativi si vegetativi in
proportie aproape egala; pe de
alta parte la coasa I, infloritul se desfasoara pe parcursul
unei perioade lungi de
timp, iar conditiile de temperatura sunt mai putin favorabile
pentru polenizare.
La coasa a doua, in schimb, numarul de lastari generativi creste
substantial,
iar perioada de inflorire se reduce si ea cu 30-35%.
Pentru folosirea in masura mai mare a rezervei de apa existenta
in sol,
recoltarea coasei I pentru masa verde se face de timpuriu, de
preferinta in intervalul
cuprins intre inceputul si mijlocul fazei de imbobocire a
lastarilor primari. In aceste
conditii plantele regenereaza rapid, iar numarul de lastari cu
inflorescente depaseste
500-600 lam2.
Pentru favorizarea unei polenizari eficiente la inceputul
infloritului se
instaleaza stupii de albine, in numar de 4-5/ha.
Recoltarea lotului semincer se face cand 82-85% din
inflorescente s-au
brunificat; recoltarea se face in doua faze, prima operatie
facandu-se cu vindroverul
reglat cu masa de taiere cat mai de jos posibil, iar dupa o
perioada de 2-3 zile
insorite se introduce combina echipata cu ridicator, reglata
conform instructiunilor
tehnice ale tipului de combina cu care se recolteaza.
-
Dat fiind faptul ca dupa trecerea combinei raman in brazde cel
putin 10% din
lastarii generativi se face inca o lucrare suplimentara cu
grebla mecanica, masa
stransa in brazde treerandu-se cat mai repede posibil.
Subliniem inca o data ca lotul semincer de trifoi alb produce
economic in anii
I-V de vegetatie, in tehnologia intensiva si II-V de vegetatie,
in tehnologia
traditionala. Dupa conditionarea semintei, aceasta se
decuscuteaza in mod
obligatoriu.
Bolile trifoiului
Bolile produse de ciuperci
1. Mana trifoiului - Peronospora sp.
Boala cunoscuta la noi din 1930 este frecventa in toate tarile
cultivatoare
fara a produce insa pagube mari.
Simptome. Pe frunzele plantelor atacate, apar pete fara un
contur precis, galbui,
in dreptul carora pe fata inferioara apare un puf
cenusiu-plumburiu. Plantele
raman slab dezvoltate, cu un frunzis decolorat, care va cadea
inainte de vreme.
Transmitere-raspandire. Ciuperca rezista de la un an la altul
sub forma de spori
de rezistenta, care in primavara urmatoare, vor da nastere la
spori, din care apar
micelii, ce vor da primele infectii. Infectiile produse mai
tarziu si raspandirea
ciupercii, sunt asigurate de sporii de pe frunze, care sunt dusi
de vant si apa de
ploaie.
Prevenire si combatere. Se recomanda ca
loturile de trifoi sa fie cosite prematur in cazul
aparitiei manei, pentru a nu se ajunge la
defolierea plantelor.
2. Patarea neagra si caderea frunzelor de trifoi - Dothidella
trifolii
Aceasta boala este destul de raspandita in
Europa, iar la noi in unii ani poate produce
pagube insemnate.
Simptome. Pe frunze si cozile lor, apar pete
neregulate, rotunjite, galbui sau brunii la
-
inceput. Pe vreme umeda, petele, ce la inceput au fost izolate,
se unesc, iar in
dreptul lor pe fata inferioara a frunzelor, apar cruste negre de
1 mm in
diametru. Ca urmare, frunzele se vestejesc, se usuca si cad
(fig.12.4).
Transmitere-raspandire. Ciuperca se poate raspandi foarte usor
in timpul
vegetatiei, prin sporii de tip Polythryncium dusi de vant si
ploi, iar spre toamna
prin sporii de tip Sphaeria. Ciuperca poate rezista peste iarna
prin spori, dar si
sub forma de cruste negre, din care vor aparea alte
fructificatii cu spori. Crustele
raman viabile pe sol pana la 5 ani.
Prevenire si combatere. In cazul aparitiei in masa a bolii, se
recomanda cosirea prematura a trifoiului, strangerea si arderea
fanului cosit.
3. Rugina trifoiului-Uromyces trifolii
Boala este raspandita in America, Europa,
Noua Zeelanda, Japonia, Asia, Australia si Africa de
Nord, producand pagube destul de mari `n ceea ce
priveste productia de fan.
Simptome. Primavara se observa pe nervurile
frunzelor si pe codite puncte galbene, aglomerate ce
produc deformarea organelor. Ceva mai tarziu, pe
coditele frunzelor si pe frunze apar puncte brune,
apoi negre si prafoase. Frunzele se rasucesc si se
usuca inainte de vreme (fig.12.5).
Transmitere-raspandire. Ciuperca rezista de la un
an la altul sub forma de spori de rezistenaa care, in
primavara vor da nastere la spori, ce vor produce
primele infectii. Raspandirea ciupercii in cultura este
asigurata de mai multe
tipuri de spori (ecidiospori, picnospori, uredospori), pe tot
parcursul perioadei
de vegetatie.
Prevenire si combatere. In vederea limitarii pagubelor, se
recomanda cosirea lanurilor inainte de aparitia sporilor de
rezistenta.
Boli produse de plantele parazite
4. Cuscuta trifoiului si lucernei - Cuscuta sp.
Plantele parazite cunoscute sub numele de cuscuta sau tortel
sunt
raspandite in toata lumea si produc pagube deosebite in
culturile pentru seminte.
In Romania, in studiile lui I. Buia au fost descrise 18 specii
ale acestui gen.
-
Caracteristicile plantelor sunt: tulpina subtire ca un fir,
cilindrica, galben-
roscata sau bruna, ce se rasuceste pe alte plante, groasa de
0,3-5 mm, alcatuita
din internodii si noduri, cu ramificatii. Pe tulpini se gasesc
frunze sub forma
unor solzi mici. La locul de contact cu planta parazitata, din
tulpina apar un fel
de radacinute, ce perforeaza tesuturile gazdei, absorbind seva.
In inflorescentele
globuloase apar flori pe tipul 5, ce au la baza 5 frunzulite
unite si 5 petale unite
partial. Fructul este o capsula conica, globuloasa cu 2-4
seminte ovoide,
globuloase sau alungite, galbene-brunii, portocalii sau cenusii,
cu tegumentul
aspru, rugos (fig.12.6).
Prevenire si combatere. Se va folosi la
semanat numai samanta decuscutata, iar in
jurul lanurilor suprafata va fi mentinuta curata
de buruieni, ce ar putea fi la randul lor
parazitate. Vetrele de cuscuta se vor erbicida
cu:
LUCERNA. (Medicago sativa)
Importanta economica
Zonarea ecologica a diverselor specii de plante furajere a vizat
alegerea
speciilor celor mai potrivite pentru fiecare zona ecologica si
amplasarea
acestora intr-o succesiune care sa conduca la obtinerea de
productii optime
pentru fiecare cultura in parte, dar si pe ansamblul
sortimentului de culturi.
In acest context lucerna, in zonele ecologice in care este
recomandata,
este cultura proteica cea mai valoroasa. Cercetarile intreprinse
in reteaua
experimentala a Academiei de Stiinte Agricole si Silvice in
zonele foarte
favorabile si favorabile de cultura au evidentiat productii
medii pe un numar
mare de ani, care pe parcursul unui ciclu de cultura (3-5 ani)
au insumat 50-60
t/ha substanta uscata (250-300 t/ha masa verde), din care
9500-11.400 kg/ha
proteina bruta. La aceste niveluri de productie azotul simbiotic
total reprezinta
1500-1800 kg/ha din care 375-450 kg/ha este azot simbiotic
remanent, care poate
-
asigura 45-60% din azotul necesar pentru obtinerea unor
productii economice la
culturile postmergatoare, in urmatorii 3-4 ani.
In zonele ecologice considerate mediu favorabile pentru cultura
lucernei,
aceste productii au oscilat intre 30 si 40 t/ha substanta uscata
(150-200 t/ha masa
verde), din care 5700-7600 kg/ha reprezinta proteina bruta. La
aceste productii
azotul simbiotic total a insumat 900-1200 kg/ha, din care
225-300 kg/ha
reprezinta azotul simbiotic remanent. Privita prin prisma
acestor rezultate,
lucerna poate sa fie apreciata ca una din cele mai valoroase
culturi agricole.
Extinderea lucernei pe suprafete corespunzatoare este
conditionata in
primul rand de asigurarea semintei la nivelul necesarului, din
soiurile cele mai
valoroase. Se apreciaza ca producerea semintei de lucerna, cel
putin in climatul
continental si continental excesiv, este un domeniu destul de
dificil, ce reclama
multe cunostinte si aplicarea acestora cu strictete in procesul
tehnologic.
Progresele realizate in cunoasterea biologiei lucernei au condus
la elaborarea
unor tehnologii intensive, fapt ce a determinat cresterea
semnificativa a
productiei reducerea fluctuatiilor de la un an la altul si
obtinerea primei recolte
de samanta numai 11 luni.
Soiuri de lucerna. Origine, istoric, raspandire, sistematica
Lucerna este cea mai veche planta de cultura; se cultiva inca
din anul
1300 i.Ch. in Asia Mica si din anul 700 i.Ch., in Babilon.
Centrul de origine al
lucernei situat in sud-vestul continentului asiatic, zona care
corespunde cu
actualul teritoriu al statelor Iran si Irak. Primii cultivatori
ai lucernei au fost
persii, arabii, grecii apoi romanii. Persii au introdus lucerna
in Grecia in jurul
anului 4900 i.Ch. Din Grecia, in secolul al II-lea i.Ch.,
lucerna s-a raspandit in
Italia, in deceniile urmatoare raspandirii in Italia, lucerna a
fost extinsa si in alte
tari cum sunt: Franta, Spania, Germania si Elvetia, in Europa
Centrala si de Est,
lucerna se cultiva din jurul ai 1780. Se presupune ca in aceasta
perioada au
aparut primele culturi de lucerna in Transilvania si Banat, iar
din anul 1800 a
inceput sa se cultive si in Muntenia si Moldova, cu samanta
adusa din Franta. In
America Centrala si de Sud, lucerna a fost introdusa de catre
spanioli, in secolul
al XVIIl-lea lucerna a fost extinsa si ii nordul continentului
nou.
Lucerna este o planta de climat temperat, cu o plasticitate
ecologica foarte
mare, fiind adaptata la o gama larga de conditii de clima si
sol. Lucerna s-a extins
in cultura pe areale largi, in toate continentele; in prezent
este cultivata pe o
suprafata de 35 milioane hectare. Cele mai mari suprafete de
lucerna se cultiva
in S.U. A. (ij lioane ha), Argentina (7 milioane ha); in Europa
suprafetele cele
mai mari se gasesc in Italia (1,3 milioane ha), Franta (0,67
milioane ha) si la
nivelul intregului continent european existand circa 3,5
milioane hectare. In
Romania suprafata cultivata cu lucerna in perioada 1997-2002 a
fost in jur de
-
350 mii hectare, suprafata cea mai mare s-a inregistrat in anul
1990, de 442 mii
ha; in perspectiva se apreciaza cresterea acesteia in urmatorii
ani la peste 500 mii
hectare, odata cu cresterea efectivelor de animale.
Lucerna cultivata (Medicago sativa) este o specie
autotetraploida, are 32
mozomi (x=8) si face parte din genul Medicago, gen ce cuprinde
62 specii.
(Medicago apartine clasei Dicotiledonales, ordinul Leguminales,
familia
Leguminoase, tribul Trifolieae.
Obiectivele programului de ameliorare la lucerna in Romania
Pentru a creiona o imagine a procesului de ameliorare, se va
face o
prezentare succinta a obiectivelor si metodelor folosite in
acest proces la
lucerna, care in linii mari, sunt valabile pentru majoritatea
leguminoaselor si
gramineelor perene, dar si pentru alte plante furajere. In
lucrarile de ameliorare a
lucernei la I.C.D.A. Fundulea se urmareste obtinerea unor soiuri
cu potential mare
de productie de furaj si samanta, cu o calitate superioara a
furajului si buna
adaptabilitate la conditiile nefavorabile de mediu. Soiurile
trebuie sa se
caracterizeze prin distinctivitate si stabilitate.
Sporirea productiei de furaj. Acest obiectiv se realizeaza prin
selectia unor
genotipuri caracterizate printr-o rata ridicata a asimilarii
substantei uscate,
exprimata fenotipic prin regenerare si crestere rapida dupa
cosiri, cu o buna
repartitie a productiei pe coase, genotipuri cu o lastarire
bogata si talie relativ
inalta. La productia totala, pe ciclu de exploatare, contribuie
si longevitatea
genotipurilor, exprimata prin perenitatea acesteia, care este
data de rezistenta la
boli si la conditii nefavorabile de mediu (iernare, seceta).
Imbunatatirea calitatii furajului este un obiectiv primordial al
ameliorarii
lucernei si se incearca a se realiza prin selectia unor
genotipuri cu foliaj bogat,
internodii scurte si lastari fistulosi. Aceste insusiri
morfologice vor fi exprimate
din punct de vedere al calitatii furajului prin cresterea
valorii nutritive si a
consumabilitatii furajului, prin valori ridicate ale
continutului de proteina bruta si
in zaharuri solubile, de crestere a coeficientului de
digestibilitate, a cantitatii de
energie neta si a valorii energetice.
Rezistenta la boli este un obiectiv care influenteaza atat
calitatea, cat si
cantitatea recoltei. Cercetarile de genetica si ameliorare
intreprinse in tara noastra
au avut si au in vedere cresterea rezistentei lucernei la
vestejirea fuzariana
(Fusarium oxsporum f. medicaginis), boala care produce mari
pierderi de recolta,
mai ales in regim irigat. Mai putin frecvente in Romania sunt
rugina lucernei
(Uromyces atriatus) si patarea bruna a frunzelor (Pseudopeziza
medicagininis),
boli care determina o crestere a continutului de cumestrol si,
implicit, fac ca
furajul sa devina toxic.
-
Rezistenta la iernare si la seceta. Plasticitatea ecologica
mare, concretizata
prin areale foarte largi de raspandire a lucernei, precum si
unele particularitati
morfologice ale speciei (sistem radicular profund) dau
posibilitatea selectiei unor
genotipuri cu rezistenta sporita la ger si la seceta, care sunt
factorii limitativi ai
productiei. De fapt, lucerna este o mare consumatoare de apa,
rezistenta la seceta a
unor genotipuri fiind data de capacitatea de a dezvolta un
sistem radicular cat mai
bogat si adanc si de insusirea de a trece mai usor peste
perioadele de stres hidric si
de refacere rapida dupa incetarea deficitului hidric.
Competitivitatea in amestec cu alte specii de plante furajere se
realizeaza
prin selectia unor genotipuri cu tufa stransa si erecta,
genotipuri care fac fata
competitiei in asociatia vegetala in lupta pentru spatiu de
nutritie; in plus, un soi,
pentru a participa in amestecul furajer, trebuie sa aiba ritm de
crestere asemanator
cu celelalte componente ale amestecului si epoca optima de
recoltare foarte
apropiata.
Intre soiurile din speciile componente ale amestecului trebuie
sa existe un
echilibru in competitia pentru spatiu de nutritie, astfel incat
sa se pastreze o
proportie intre acestea, care sa permita realizarea unui raport
energo-proteic optim
pentru furajarea animalelor.
Crearea de soiuri cu potential ridicat de productie la samanta.
La lucerna
ca si la celelalte plante furajere intereseaza in primul rand
productia si calitatea
furajului insa introducerea si extinderea a noi soiuri in
productie necesita si un
potential ridicat de samanta. Sigur, definitoriu, in ceea ce
priveste productia de
samanta care se realizeaza pe hectar este sistemul de
tehnologie: traditional sau
intensiv.
Rezistenta la aciditatea solului este un obiectiv ce se incearca
a se rezolva
prin selectie la nivel celular, obiectiv necesar a se dezvolta
ca urmare a tendintei de
cultura a lucernei si pe soluri acide.
Crearea de soiuri pretabile a se cultiva pe soluri saraturate,
ca si
obiectivul precedent se incearca a se rezolva prin selectie la
nivel celular.
Precocitatea, in general, la lucerna sunt extinse in cultura
soiuri
semiprecoce; diferentele la inflorit sunt foarte mici, de 3-5
zile, ceea ce impune
recoltarea intr-un timp foarte scurt si conservarea furajului
pentru a pastra calitatea
acestuia. Crearea de soiuri cu precocitati diferite va permite
exploatarea in
sistemul conveierului verde.
Metode folosite in ameliorarea lucernei in Romania. Metodele de
ameliorare
ale lucernei tin cont de particularitatile de reproducere ale
speciei, precum si de
particularitatile genetice.
-
Lucerna este o planta tipic alogama, autotetraploida, la care
folosirea
efectului heterozis este posibil pe doua cai: prin crearea de
hibrizi pe baza de
androsterilitate citoplasmatica, cale ce nu a depasit faza
experimentala, iar cea
de-a doua, calea de creare a soiurilor sintetice, metoda unanim
folosita in toate
centrele de ameliorare din lume.
Soiul sintetic' este o populatie artificiala, rezultata prin
multiplicarea sexuala pe parcursul unui numar determinant de
generatii a descendentelor unei
incrucisari multiple naturale, intre un anumit numar de
constituenti (linii, clone,
familii) selectionati pentru anumite insusiri.
In ameliorarea lucernei, spre deosebire de alte specii alogame
(porumb,
floarea soarelui) la care se utilizeaza in productie hibrizi FI,
se lucreaza pentru
crearea si introducerea in cultura de soiuri sintetice. Acestea
sunt alcatuite din
mai multe componente asemanatoare din punct de vedere fenotipic,
dar
deosebite din punct e genetic pentru a permite exteriorizarea
unui efect
heterozis maxim atat (de productie), cat si adaptativ.
Lucrarile de ameliorare a lucernei organizate la I.C.D.A.
Fundulea,
urmaresc sa puna in valoare intr-un grad cat mai inalt efectul
heterozis la
populatiile hibride nou constituite. In linii mari, schema de
lucru cuprinde
urmatoarele etape:
1 - studiul colectiei de soiuri;
2 - crearea materialului initial;
3 - campul de selectie;
4 - campul de descendente;
5 - constituirea sinteticilor;
6 - culturile comparative de orientare si de concurs.
Colectia de lucerna de la I.C.D.A. Fundulea reprezinta o
germoplasma
foarte diversa si este alcatuita din populatii locale si soiuri
romanesti si straine; a
fost mereu imbogatita pe baza schimbului de seminte cu diferite
centre de
ameliorarea lucernei, rata de la diverse banci de gene din
lume.
Crearea materialului initial. Pentru a putea fi realizate
obiectivele
urmarite in ea lucernei, ca si la alte specii, foarte importanta
este marirea
variabilitatii germoplasmei utilizate, in acest scop se
foloseste hibridarea dirijata
-
(sub izolator) urmarindu-se gruparea in forme hibride a genelor
valoroase utile
intr-un dozaj genetic mai ridicat.
Se urmareste depistarea unor surse de gene utile procesului
de
ameliorare si acumularea acestora in noi genotipuri prin
hibridare. Hibridarea
intraspecifica la lucerna ramane metoda de baza pentru obtinerea
variabilitatii,
in vederea crearii de noi soiuri.
Succesul ameliorarii prin hibridare depinde in mare masura de
formele
parentale utilizate. Alegerea se face astfel incat sa determine
in hibrid, prin
complementaritate, concentrarea unui numar cat mai mare de alele
favorabile.
Progresul genetic insa este dependent de heritabilitatea si
intensitatea
selectiei a un anumit interval de timp, fiind cu atat mai mare,
cu cat
heritabilitatea si intensitatea selectiei sunt maxime intr-un
timp minim, dar
situatia se complica la lucerna, datorita particularitatilor
disjunctiei gametice,
precum si faptului ca productia vizeaza intreaga parte
vegetativa aeriana.
Campul de selectie este alcatuit din hibrizi F, obtinuti intre
linii
consangvinizate in generatiile C1-C3, precum si alte descendente
elita valoare.
Acest camp se mentine 3-4 ani, perioada in care selectia
naturala actioneaza
pentru insusiri ca rezistenta la boli, rezistenta la iernare,
perenitatea. Uneori,
cand se are in vedere selectia pentru perenitate indelungata,
alegerea se face abia
in anul V sau VI de vegetatie.
Campul de descendente se alcatuieste cu o parte din samanta
fiecarei plante
elita, fiecare descendenta fiind semanata numai daca pe langa
insusiri de
productie pentru furaj are si o productie de samanta, care sa
asigure
multiplicarea acesteia.
Constituirea sinteticilor se face pe baza observatiilor din
campul de
descendente privind inaltimea plantei, culoarea florilor,
fenotipul general al
plantei, forma frunzei, grupa de precocitate. Gruparea
descendentelor in sintetici
se face astfel incat, acestia sa raspunda cerintelor UPOV
privind distinctivilatea
(D) si omogenitatea (H), urmand ca stabilitatea acestora sa fie
determinata prin
testari in reteaua ecologica. Fiecare soi sintetic se seamana in
camp izolat
polycross'. Numarul de componente care au fost incluse in
soiurile sintetice este foarte diferit, in general numarul mic
asigura o uniformitate mai mare a soiului,
dar soiurile cu componente multe pot asigura o stabilitate mai
mare, o rezistenta
mai buna la boli. Trebuie mentionat faptul ca ele reprezinta o
germoplasma
diversa si aceasta s-a avut in vedere in scopul prevenirii
vulnerabilitatii genetice.
Culturile comparative de orientare si de concurs. Culturile
comparative de
orientare (microculturi) se organizeaza numai la I.C.D.A.
Fundulea; se urmaresc
-
3-4 ani pentru productie de furaj, calitate, rezistenta la boli
si iernare. Soiurile
cu bune rezultate sunt promovate in testare in reteaua ecologica
a institutului,
inca 3-4 ani, dupa care, cele mai bune soiuri noi sunt inscrise
pentru verificare
in reteaua Institutului de Stat pentru Testare si inregistrarea
Soiurilor. Dupa 3 ani
de testare, urmeaza inregistrarea celor mai bune creatii in
Catalogul oficial al soiurilor de plante de cultura din
Romania'.
Descrierea soiurilor romanesti de lucerna
Activitatea de ameliorare a lucernei se desfasoara in Romania la
I.C.D.A.
Fundulea de peste patru decenii si a fost concretizata prin
crearea si
inregistrarea a 18 soiuri.
Primele soiuri romanesti de lucerna, Fundulea 652 (C. Ilchievici
si P. Varga,
1962) si Luxin (P. Varga si colab.1973) au constituit etapa de
creare a soiurilor
extensive caracterizate prin productii bune de furaj la vremea
respectiva, dar cu o
mare sensibilitate la vestejirea fuzariana (Fusarium oxysporum).
A urmat apoi
soiul Lutetia (P. Varga si colab., 1981), superior soiului Luxin
nu numai la
productia de furaj, dar si Ia productia de samanta. O etapa noua
in ameliorarea
lucernei a marcat-o inregistrarea in anul 1982, a soiului Gloria
(Ludmila
Gumaniuc si colab.), soi in componenta caruia a intrat o linie
androsterila
citoplasmatic (HS-35) tip A, analogul de mentinere a
sterilitatii (tip B) si
restauratorul de fertilitate a polenului. Acest soi pe langa
rezistenta buna la
iernare si seceta s-a caracterizat si printr-o rezistenta
sporita la vestejirea
fuzariana, iar heterozisul vegetativ s-a manifestata si printr-o
productie mare de
furaj.
Soiul Triumf (P. Varga si colab.), inregistrat in anul 1986, a
fost primul soi
romanesc selectionat pentru rezistenta la un intreg complex de
boli (vestejire
fuzariana, patare foliara, viroze) si longevitate de cel putin
patru ani de
exploatare in conditii de tehnologie intensiva.
Soiul Adonis (P. Varga si colab.), inregistrat in anul 1987, se
caracterizeaza
in primul rand prin aceea ca este mai precoce decat soiurile
prezentate anterior cu
3-5 zile, insusire caracterizata la momentul inregistrarii si
printr-un potential de
productie la samanta superior acestora, in plus, aceasta da
posibilitatea si
exploatarii in sistemul conveierului verde (tabelele l, 2 si
3).
Soiul Selena (P. Varga si Ludmila Gumaniuc), inregistrat in anul
1991, a
venit cu un plus la calitate fata de soiul Adonis (tabelul 1) pe
langa o productie
mare de furaj si pretabilitate pentru cultura in amestecuri
intensive cu graminee
perene (golomat, raigras hibrid).
-
Soiul Topaz (P. Varga si colab.) a fost inregistrat in anul
1994. Topaz s-a
dovedit o creatie valoroasa atat in ceea ce priveste capacitatea
de productie la
furaj si samanta, precum si in ceea ce priveste calitatea
furajului si mai ales
plasticitatea ecologica, dand rezultate foarte bune in testarile
efectuate in mai
multe tari Europene.
Tabelul l
Productia de furaj (substanta uscata) realizata de soiurile
ADONIS,
SELENA, SIGMA si MAGNAT, in diferite zone ecologice, in
tehnologie
intensiva
Media 1994-1996
Soiul Fundul
ea
Carac
al
Podu
Iloaie
Media
t/ha %
Magn
at
20,4 18,5 13,5 17,5 113,7
Sigm
a
18,2 17,2 13,7 16,4 106,5
Selen
a
17,6 17,4 12,5 15,8 102,6
Adoni
s
17,8 16,1 12,3 15,4 100,0
Soiul Sigma (P. Varga si colab), inregistrat in anul 1995, a
reprezentat
o noutate in domeniul ameliorarii lucernei deoarece provine din
somaclone. Este un
soi cu o mare uniformitate fenotipica, realizeaza productii
ridicate de furaj si de buna
calitate, precum si de samanta in tehnologia intensiva (tabelele
2, 3).
Tabel 2
Productia de furaj (substanta uscata) realizata de noi soiuri de
lucerna, in
tehnologia intensiva, in anul 2000
Soi
ul
Anul I
t/ha%
Anul II
t/ha%
Ad
onis
20,5 100,0 20,4 100,0
Sel
ena
21,0 102,5 20,8 102,0
Top - - 21,3 104,5
-
az
Sig
ma
21,8 106,4 22,1 108,4
Ma
gnat
22,6 110,3 22,1 108,4
Gra
nat
21,6 105,4 - -
A urmat soiul Magnat (P. Varga si colab., 1996) un soi care
realizeaza
productii foarte bune de furaj (tabelul 1, 2) si cu o calitate
buna a furajului, caruia i s-
au alaturat in anul 1998, soiurule Granat si Satelit (P. Varga
si colab.) soiuri
intensive, care produc cu 4-7% mai mult furaj decat soiul Adonis
(tabelul 2), iar in
privinta calitatii, ofera un furaj cu 0,93-0,95 U.N. si
1320-1353 kcal. energie neta.
Tabel 3
Productia de samanta a unor soiuri romanesti de lucerna
realizata in anul
1994
Tehnologia intensiva
Soiu
l
Fundul
ea
Lov
rin
Cara
cal
Pod
u Iloaiei
Media
Kg/ha%
Mag
nat
975 530 500 324 5
82
1
05,9
Sig
ma
1000 493 440 348 5
70
1
03,7
Sup
er
985 538 410 345 5
70
1
03,7
Sele
na
975 472 382 306 5
36
9
7,5
Ado
nis
965 477 425 333 5
50
1
00,0
In anul 2000 a fost inregistrat soiul Super (P. Varga si
colab.), soi
precoce care infloreste mai devreme decat soiul Adonis cu circa
6 zile. Aceasta
insusire permite cultivarea alaturi de soiurile medii cu
precocitate si exploatarea in
sistemul conveierului verde.
Tabelul 4
-
Valoarea nutritiva a furajului produs de soiurile de lucerna la
Fundulea, in
anul 2000
Anul I-coasa I
Soiul Substa
nta organica
digestibila
(SOD)
Coeficient
de digestibilitate
(C.D-s.0.)
Energi
e neta (E.N.
kca lorii)
Unitati
nutritive
(U.N.)
Adonis 655 72 1452 1,03
Selena 681 74 1531 1,08
Sigma 659 73 1472 1,04
Magnat 655 73 1455 1,03
Granat 656 72 1510 1,03
Aurora (P. Varga, M. Schitea, Th. Martura) este un soi sintetic
inregistrat
in anul 2001, cu o buna capacitate de regenerare dupa coasa, si
cu o foarte buna
perenitate. Este rezistent la boli si iernare. Soiul Aurora
produce 17-20 t/ha,
spor 5% fata de soiul martor Adonis. Furajul produs de soiul
Aurora are o
valoare nutritiva buna (68% coeficient de digestibilitate, 1340
Kcal, energie
neta 0,94 unitati nutritive ov si 20,72% P.B., din substanta
uscata).
Dorina (Maria Schitea, Th. Martura, P. Varga), Madalina (Th.
Martura,
Maria Schitea, P Varga), Sandra (Maria Schitea, Th. Martura P.
Varga) si
Cosmina (Maria Schitea, Th. Martura), sunt cele mai recente
creatii din
domeniul ameliorarii lucernei la I.C.D.A. Fundulea. Dorina si
Madalina,
inregistrate in anul 2002, sunt soiuri semiprecoce, care
realizeaza 70-90 t/ha
masa verde (18-20 t/ha substanta uscata) in tehnologia intensiva
de cultura a
lucernei (tabelele 5,6).
Tabelul 5
Productia de masa verde realizata de soiurile DORINA si MADALINA
la
Fundulea in conditii de irigare
Anul/So
iul
19
99
20
00
20
01
Me
dia
%
Adonis
%
Selena
Dorina 76,
3
95,
8
77,
6
83,
2
10
4,9
106
,7
Madalin
a
76,
8
90,
5
76,
3
81,
2
10
2,4
104
,1
Selena 73,
3
89,
3
71,
4
78,
0
98,
4
100
,0
-
Adonis 72,
9
92,
3
72,
8
79,
3
10
0,0
101
,7
La lucerna, ca si la celelalte plante furajere, in ameliorare se
lucreaza
pentru cresterea cantitatii de substante utile per hectar.
Soiurile Dorina si
Madalina ofera un furaj cu o valoare nutritiva foarte buna
(67-72 coeficient de
digestibilitate al substantei organice, 1320-1400 kcal, energie
neta, 0,94-1,00
U.N.ov}.
Progresul realizat in ameliorare prin crearea si inregistrarea
soiurilor
Dorina si Madalina, reiese din tabelul 6, unde se prezinta
comparativ productia
realizata in substanta uscata si unitati nutritive per ha;
astfel, fata de un spor de
5,0-5,5% la substanta uscata (19,05-19,10 t S. U/ha ) la
Fundulea, exprimarea in
unitati nutritive/ha a reprezentat 18.145 U.N. /ha Ia soiul
Dorina, spor 10,2%
fata de soiul Adonis si 18.050 U. N. /ha la soiul Madalina, spor
9,6% fata de
soiul Adonis si 7,2-7,8% spor fata de soiul Selena. In medie, pe
reteaua
ecologica si cei trei ani de experimentare (1999-2001), soiul
Dorina a realizat
11.903 U. N. /ha, spor 11,3% fata de Adonis si 8,7% fata de
Selena, iar soiul
Madalina, 11.916 U N. /ha, spor 11,4% respectiv 8,8% fata de
cele doua soiuri
martor, comparativ cu numai 5,4-6,7% spor la substanta
uscata.
Tabelul 6
Productia de substanta uscata si de unitati nutritive realizata
de soiurile
DORINA si MADALINA
Soiul Substanta uscata U
.N.
U.
N./ha
%
Adonis
%
Selena k
g/ha
%
Adonis
%Se
lena
1. C D. A. Fundulea, medie 3 ani (1999-2001)
Dorin
a
1
9100
10
5,5
104,
4
0
,95
181
45
11
0,2
10
7,8
Mada
lina
1
9000
10
5,0
103,
8
0
,95
180
50
10
9,6
10
7,2
Selen
a
1
8100
10
0,0
100,
0
0
,92
168
36
10
2,2
10
0,0
Adon
is
1
8100
10
0,0
98,9 0
,91
164
71
10
0,0
97
,8
Medie retea ecologica (7 statiuni) ti medie 3 ani
(1999-2001)
Dorin
a
1
2529
10
6,6
105,
3
0
,95
119
03
11
1,3
10
8,7
Mada
lina
1
2543
10
6,7
105,
4
0
,95
119
16
11
1,4
10
8,8
-
Selen
a
1
1900
10
1,3
100,
0
0
,92,
109
48
10
2,4
10
0,0
Adon
is
1
1753
10
0,0
98,8 0
,91
106
95
10
0,0
97
,7
Cu o productie de samanta cuprinsa intre 400 si 875 kg/ha (in
tehnologia
intensiva), soiurile Dorina si Madalina ofera perspectiva
extinderii rapide in
productie.
Soiul Sandra (2003) face parte din aceeasi grupa de precocitate
cu soiul
Selena semitardiv. Are capacitate buna de regenerare dupa coase,
este rezistent
la iernare si cadere. Este rezistent la boli, in special la
vestejirea fuzariana
(Fusarium oxysporum f. medicaginis).
Experimentarea ecologica, efectuata in reteaua de statiuni a
I.C.D.A.
Fundulea si in reteaua I.S.T.I.S. a scos in evidenta ca soiul
Sandra se
caracterizeaza prin potential ridicat al productiei. Soiul
Sandra a realizat, in
medie pe trei ani de exploatare, productii cuprinse intre 12,7
si 19,6 t/ha
substanta uscata, spor 4-6% fata de soiul martor, Selena
(tabelul 8).
Tabelul 7
Performantele noilor soiuri de lucerna Dorina si Madalina la
productia de
samanta in tehnologia intensiva, 1995
Soiul
/
Local
itatea
F
undulea
P
odu
Iloaie
i
C
aracal
L
ovrin
Tel
eorman
Media
K
g/
h
a
%
Adoni
s
%
Selen
a
MAD
ALINA
8
63
4
20
7
70
4
96
51
3
6
12
1
14,0
1
11,7
DOR
INA
8
75
4
02
7
70
4
65
51
5
6
05
1
12,7
1
10,4
SEL
ENA
8
50
3
83
5
70
4
48
48
8
5
48
1
02,1
1
00,0
ADO
NIS
8
35
3
70
5
95
4
34
45
2
5
37
1
00,0
9
8,0
Tabelul 8
Productia de substanta uscata si de unitati nutritive realizata
de soiul
SANDRA
-
MEDIE 3 ANI (2000-2002)
I.C.D.A. fUNDULEA
Soiul Substa
nta uscata
(kg/ha)
%
Selena
U.N.
ov.
U.N.
/ha
%
Selena
SAND
RA
19600 105,
9
1,08 211
68
111
SELEN
A
18500 100 1,03 190
55
100
MEDIE RETEA ECOLOGICA (6 STATIUNI)
SAND
RA
13866 105 1,08 149
75
110,
1
SELEN
A
13200 100 1,03 135
96
100
Productia maxima de furaj, in conditii de irigare, realizata de
soiul
Sandra a fost de 21,6 t/ha in anul 2001, la I.C.D.A. Fundulea,
spor 8,0% fata de
Adonis si 13,1% fata de Selena.
Tabelul 9
Productia de samanta realizata de soiul de lucerna SANDRA
Medie 2 ani (1996 si 2000)
Loc
alitatea
Soiul/
Fu
ndulea
C
aracal
Tel
eorman
P
odu
Iloaiei
L
ovrin
M
edia
Kg/ha
%
Selena
SA
NDRA
48
5
6
44*
548 4
90*
4
38
5
21
1
07,6
SEL
ENA
45
6
5
76
530 4
55
4
05
4
84
1
00
Soiul Sandra ofera un furaj cu o buna valoare nutritiva
(coeficientul de
digestibilitate de 75%, 1528 kcal energie neta si 1,08 unitati
nutritive), medie pe
trei ani (2000-2002), continutul in proteina bruta din substanta
uscata poate
depasi 20,0%.
-
Soiul Sandra are si potential mare in ceea ce priveste productia
de
samanta, realizeaza productii cuprinse intre 550 si 850 kg/ha
(tabelul 9).
Soiul Cosmina a fost inregistrat in anul 2004 este un soi cu
capacitate de
regenerare dupa cosire foarte buna, superioara soiului martor
Selena. Este un soi
semitardiv, de aceiasi precocitate cu soiul martor. Are
rezistenta buna la iernare,
fuzarioza si boli foliare.
Soiul Cosmina a fost testat la 6 statiuni in reteaua ecologica,
situate in
cele mai reprezentative zone de cultura ale lucernei, in
perioada 2001-2003
(tabelul 10).
Tabelul 10
Productia de furaj (substanta uscata) realizata de soiul de
lucerna
COSMINA, in reteaua ecologica
medie 3 ani (2001-2003)
Loc
alitate Soi
I.