Tratatul lui Eugene DelacroixProblema culoriiFerdinand Victor
Eugne Delacroix (n. 26 aprilie 1798 - d. 13 august 1863) a fost un
important pictor francez din perioada romantismului.
BiografieS-a nscut n localitatea Charenton Saint-Maurice, de lng
Paris. n 1805 moare tatl artistului, Charles Delacroix, prefect de
Bordeaux. Familia se mut la Paris. Micul Eugne ncepe studiile la
Liceul Imperial. Primete o aleas educaie n spirit clasic
Homer,Dante, Byron, Diderot, Montesquieu, Montaigne- face scrim i
continu studiile muzicale. n anul 1814, Eugne i pierde i mama -
moartea ei duce la destrmarea rapid a familiei Delacroix. La cei 16
ani ai si, Eugne se mut n casa surorii i a cumnatului su. Se
ndrgostete de camerista Elisabeth Salter, de origine englez. Pentru
a-i putea scrie, pictorul nva limba englez, lucru care-i va permite
mai trziu s-i citeasc pe Shakespeare i pe Byron n original. Graie
prietenilor si Charles Nodier (1780-1844) i Victor Hugo
(1802-1885), leag prietenii cu scriitorii: Stendhal (1783-1862),
Alexandre Dumas (18021870), Thophile Gautier (1811-1872) i Alphonse
de Lamartine (1790-1869); i cunoate pe pictorul Achille Deveria
(1802-1869) i pe compozitorul Hector Berlioz (1803-1869). n 1822
expune la Salon primul su tablou: Dante i Vergiliu n Infern. n 1832
cltorete n Maroc. Viziteaz Andaluzia, unde studiaz pictura spaniol.
ntre anii 1833-1861, pictorul lucreaz la decorarea bibliotecii din
Palatul Bourbonilor, a galeriei Apolline din Louvre, a Salonului
Pcii din primaria Parisului. Picteaz i biserici pariziene:
Saint-Denis du Saint-Sacrement, Saint-Sulpice. n ianuarie 1857 a
fost acceptat printre membrii Academiei de Arte Frumoase. Natura a
avut pentru Delacroix o mare nsemntate; adesea i viziteaz prietenii
care locuiau la sat. ndeosebi, i apreciaz pe scriitoarea George
Sand (1804-1876) i pe Frederic Chopin (1810-1849), pe care i
viziteaz la Nohant, n Frana central. Acolo lucreaz la studii
portretistice i florale. ncepnd cu anul 1844, Delacroix
nchiriaz o casa n Champrosay, la sud de Paris. Acolo l ateapt
Jenny Le Guillou, "slujnica lui cu inim mare", care l va nsoi pe
pictor pn la moarte. n primavara anului 1863, o febr mare l
intuiete pe artist la pat. Moare pe 13 august iar funeraliile au
avut loc pe 17 august n biserica Saint-Germain-des-Prs.
Delacroix i contemporanii si
Cnd Eugne Delacroix este numit membru al Academiei de Arte
Frumoase, Ingres (1780-1867) nu-i poate opri un strigt : "Iat-l i
pe lup la stn!". Este drept c, la vremea respectiv, Delacroix era
considerat un pictor cu o influen duntoare. De la Dante i Vergiliu
n Infern - debutul artistic la Salon - pn la ultimele sale
tablouri, creaia lui Delacroix este obiectul nencetatelor atacuri
ale criticilor. Stilul artistului, concepia sa referitoare la arta
de a picta, precum i tehnica i irit pe receptorii contemporani ai
operelor de art. Reaciile publicului sunt foarte violente, iar
critica i stigmatizeaz lucrrile i-l acuz de "masacrarea mascat a
picturii". Artistului i se reproeaz faptul c tie numai s schieze.
Se spune c este un diletant. De la nceput nc, Delacroix i se opune
lui Ingres. Stilurile lor sunt complet diferite : pentru Ingres cel
mai important este desenul, n timp ce autorul lui Dante i Vergiliu
n Infern acord atenie n special culorii i tensiunii pe care opera
ar trebui s-o degaje. Delacroix dispreuiete critica ; aprofundeaz
acest univers al picturii n felul su propriu i nu acord atenie
normelor existente, care constrng. n anul 1824, se poate privi la
Salon tabloul Mcelul din Chios. Critica se refer la acest tablou cu
rceal sau doar moderat, dar Delacroix i gsete deja civa aprtori, n
timp ce tnara coal romantic l ridic direct la rangul de maestru.
Romanticii, eliberai de sub jugul conveniilor, doresc s dea glas
liber tririlor personale. Aceast aspiraie i este proprie i lui
Delacroix, care afirm : "Nimeni i nimic nu m impiedic s percep
lucrurile aa cum vreu eu". Prezentarea la Salon a Morii lui
Sardanapal, n anul 1827, va determina izolarea artistului vreme de
apte ani. n tot acest timp, se va vedea exclus din slile de
expoziii. Baudelaire descrie astfel aceast situaie : "Niciodat un
artist nu a fost mai atacat, mai luat n derdere i mai condamnat.
Dar ce nseamn pentru noi aceast indecizie a cercurilor elitiste,
nemulumirea ctorva saloane burgheze, respirnd ur i unde pedanteria
joac domino ? Problema este expus n detaliu, iar dovada se afl
naintea lor evident, mare, strlucitoare". Victor Hugo scrisese :
"Oare fluierturile protilor nu reprezint fanfare ale gloriei?"
Opere
Dintre cele mai relevante se pot enumera: Macelul din Chios
(1824) Moartea lui Sardanapal (1827) Libertatea conducnd poporul
(1830) Femei din Alger (1834) Intrarea cruciailor n Constantinopol
(1841) Dante i Vergiliu n Infern (1822) Lupt de cai arabi ntr-un
grajd (1860) Lupta lui Iacob cu ngerul (1855-1861) Autoportret cu
vest verde (cca. 1837) Vanatoare de Lei (1861) Rpirea Rebeci
(1858)
Cea mai inflenta picture a sa, si cea mai romantica, este
Libertatea Conducnd Poporul. Numita si le 28 Juillet si La Liberte
conduissant le people aux barricades. Revolutia Franceza, 1830, a
inspirit ultimile sale picture sa fie catalogate drept romantism.
Tehnica sa, era culori contrastante aplicate, creand un effect
vibrant cu mici lovituri de pensula. Impresionistii au fost foarte
influentati de asta. Aceasta pictura se imparte intre stilul
romantic si cel neoclasic, stilul romantic accentua contururile,
detasamentul spiritului si al culorilor. El folosea culoarea ca sa
arate perspective atmosferica sau aeriana. Obiectele aflate mai la
distanta sunt de multe ori mai albastre sau mai reci. Foloseste
perspective atmosferice cu cerul neclar si cu cladirile din oras
reprezentate cu culori foarte reci. Foloseste foarte multe tente,
adaugand alb, umbre, adaugand negru unei nuante de maro, rosu,
albastru si negru. Pictura foloseste contururi in brilianta
clarobscurului si culorii. Majoritatea operei este facuta in culori
low-key, precum culoarea maro inchis. Sursa de lumina vine din
spatele Libertatii, reprezentarea
alegorica a unei figuri de zeu precum si o femeie puternica a
poporului. Cele mai deschise zone sunt cele din jurul Libertatii
iar cele inchise sunt cele de la baza sa. Delacroix se foloseste de
timp pentru a ingheta acel moment, ca si cum ar fi facut o
fotografie la ceea ce se petrecuse acolo. Ii placea sa foloseasca
texturi in operele sale. Mare parte din ea sunt texturi vizuale, ca
si niste iluzii, ceva apare in efectiv in textura, dar nu este.
Influente, mostenire si viziunea asupra culorii
Ca unul din ultimii marii artisti ai Renasterii, dar si in
acelasi timp printre primii modernisti, lucrand sub Romantism si
Neoclasicism si influentand Simbolismul Impresionismul si chiar
Postimpresionismul, Delacroix vine dintr-o descendenta a carei
fondatori sunt Michelangelo si Rubens. In al sau Jurnal, isi atesta
de mai multe ori mostenirea: Familiaritatea cu munca lui
Michelangelo a exaltat si elevat fiecare generatie ulterioara de
pictori. Desi putem urmarii mostenirea artistica a lui Delacroix
inapoi la Michelangelo si Rubens, in materie de culoare, exista o
influenta suplimentara, cea a scolii Venetiene. Delacroix este un
maestru al culorii iar influenta sa asupra lui Cezanne si Matisse
este clara. In propriile lui cuvinte: Munca unui pictor care nu
este un colorist, este mai mult iluminatie decat pictura. Daca
cineva intentioneaza altceva decat camee, culoarea este, strict
vorbind, una din principiile fondatoare ale picturii, nu mai putin
putin important decat clarobscurul, proportia sau perspectiva
Culoarea da impresia de viata. Chiar din 1824, Stendhal a perceput
in Delacroix un elev al lui Tintoretto. In Jurnal, Delacroix
noteaza: In Giorgione. Titian si elevii lor, Venetia poseda artisti
care redau miracole ale culorii, fara nicio derogare din frumusete.
In propriile sale cuvinte, toate mariile probleme ale artei au fost
rezolvate in secolul al XVI-lea; perfectiunea in desen, gratie si
compozitie a fost atinsa de Raphael si in culoare si clarobscur de
Correggio, Titian, si Paolo Veronese. Si totusi, a fost Rubens,
care, dupa Michelangelo, a lasat cea mai profunda urma asupra
muncii lui Delacroix. A fost coplesit. Afinitatea dintre
vitalitatea dinamica ametitoare a artei lui Rubens si Delacroix
este clara: Precum vine Rubens, care uitase deja traditia
simplitatii si gratiei. Crease un nou ideal prin forta si geniu
pur. Puterea, efectele de aplicare si expresivitatea sunt impinse
la limite. Delacroix admira in Rubens o calitate care el insusi
poseda in abundenta: abilitatea de a unii alegoria si istoria, si
formarea lor in niste figure mitologice, istorice, literare si
reale tumultoase. Si el putea transmite miscariile turbulente ale
formelor viu colorate, fara a deranja armonia aranjarii lor si
compozitia in lumina si spatiu generala. El era, mai presus de
toate, un colorist.
In 1833, cand Delacroix isi incepe cariera ca si pictor mural,
pe care o mentine timp de 28 de ani, el executa opera in diferite
cladiri, printre care cea a senatului, cea a primariei, biserica
St-Denis-du-St-Sacrement, biserica St-Sulpice sau la Luvru.
Trangand mult spre teme clasice si biblice si cu ajutorul
asistentiilor, el lanseaza o tehnica prin care amesteca culoarea cu
ceara. In anii timpurii ai carierei sale, Delacroix gasea negrul ca
o culoare valoroasa. Mai tarziu a spus, Griul este dusmanul tuturor
picturilor; iar in cele din urma, Alungati toate culorile
pamantesti o miscare care a anticipat entuziasmul impresionistiilor
spre pigmenti primari neamestecati. Desi nu parea sa foloseasca un
spectru intreg in paleta de culori , se indrepta spre asa ceva,
exploatand contraste complementare, si demostrand utilitatea
paselor separate si posibilitatea construirii unui tablou prin
mijlocul loviturilor de pensula individual imbinate si al peticelor
de culoare. Aceste trucuri fiind folosite si mai tarziu de catre
impresionisti si postimpresionisti. Pe de alta parte simbolistii,
l-au urmat pe Delacroix in proiectiile pictoriale alor fanteziilor
interioare imaginative si in abstractivitatea expresiva a folosirii
culorii. Numeroase conexiuni au fost propuse intre Delacroix si
Chevreul, in timp ce Delacroix a fost obisnuit intr-o traditie
artistica a culorii direct urmasa a lui Rubens, nu era nici pe
departe lipsit de inovatie proprie. Interesul pe care Lacroix l-a
avut in contraste de culoare simultane preceda lucrarea Principiile
a lui Chevreul, si este evident in notitele sale din Maroc din
1832: Cele trei culori secundare sunt formate din trei primare.Daca
adaugam unei secundare una primara care ii este opusa, o vei
neutraliza, in esenta vei produce un semi-ton Dupa cum vedeti
umbrele verzi din rosu. Fetele celor doi tarani cel galbui are
umbre violete; celalalt mai rozaliu are umbre verzi. Stiinta si
culoarea nu erau in antiteza pentru Delacroix, dar nici uniunea lor
nu a rezolvat toate problemele artistice de culoare. Paleta lui
Delacroix a fost mai complexa decat a multor artisti contemporani.
Stilul lui romantic a fost exemplificat de preponderenta de culori
calde, atat vechi cat si noi in gama lui de culori. Paleta lui
continea in mare toti pigmentii care erau disponibili in sec XVII,
cu exceptia verdelui emerald, care a fost cunoscut abia in 1614.
Prin 1861, vreme la care stilul lui Delcroix trecuse considerabil
spre romantic si accentul pe culoare contra contur, pe masura ce
devenea un important teoretician al culorii. Noii pigmenti pe care
i-a adaugat se numeau cobalt (un fel de albastru), maro Egiptean
(cunoscut si sub numele de Mumia Egipteana), cadmium (galben),
galben Indian, galben crom deschis si galben zinc. Delcroix era
cunoscut si pentru faptu ca mixa pe paleta sa cel putin 25 de alte
culori. Acestea le folosea pe picture murale. Devreme ce violetul
cobalt a aparut abia la scurt timp dupa ce a murit, toate nuantele
de violet de pe paleta lui au fost amestecate, utilizand combinatii
de albastru cobalt, rosu lac si purpuriu, de exemplu. Baudelaire a
spus Nu am vazut niciodata o paleta atat de meticulous preparata ca
cea a lui Delacroixca un buchet de flori bine ales. Spre sfarsitul
vietii, cand el revine spre inspiratii mai pagane, din Africa de
Nord, bazate pe trairile lui din Maroc din 1832. Cele mai marcante
fiind scenele de violenta animala si vanatorile de tigrii si lei,
care au fost create atata din imaginatie cat si inspirate din
lucrarile lui Rubens sau observatiilor directe asupra
comportamnetului
animalelor din Africa sau Paris. Probabil schita Vanatoarea de
Lei, create ca preparare pentru o pictura mare la Bordeaux, este
cea mai uimitoare dintre aceste lucrari. Design-ul salbatic si
exploziv, creat de peticele fluide de culoare, este considerat pe
bun drept, o anticipare a Fauvismului. Alta tehnica de a sa, de a
aseja multe culori neamestecate pentru a forma, ceva ce de la
distanta apare a un intreg unificat, a fost de asemenea utilizara
mai tarziu de impresionisti, ca o alta mare influenta in lucrul cu
culoarea. Unul din ultimii mari artisti ai Renasterii si printre
primii modernisti descrierea definitorie a lui Baudelaire pentru
Delacroix ne cere nu numai sa explicam influentele care au lasat o
urma asupra sa, dar si cum a reusit sa le asimileze; cum s-a
folosit de ele pentru a-si construii propria-si originalitate.
Asta, la randul sau, a devenit propria lui mostenire, iar propria
sa influenta a devenit foarte raspandita. Lectia pe care o da este
clara, nu este destul sa imiti marii maestrii, in schimb, trebuie
sa tragi din ei ca si inspiratie ca cineva care doreste sa le
depaseasca realizarile.
Bibliografie
http://en.wikipedia.org/wiki/Eug%C3%A8ne_Delacroix
http://www.answers.com/topic/eug-ne-delacroix
(Gale Encyclopedia of Biography) (Oxford Companion to French
Literature) (Britannica Concise Encyclopedia) (Columbia
Encyclopedia) http://www.artchive.com/artchive/D/delacroix.html
(Gilles Neret, "Eugene Delacroix 1798-1863: The Prince of
Romanticism") http://www.lilinks.com/mara/history5.html
http://www.ibiblio.org/wm/paint/auth/delacroix/
http://www.getty.edu/art/gettyguide/artMakerDetails?maker=408
http://www.collegetermpapers.com/TermPapers/Art/The_Formal_Analysis_of_Liberty_Lead
ing_the_People_by_Eugene_Delacroix.shtml
http://books.google.ro/books?
id=kZcCtT1ZeaEC&pg=PA229&dq=colour+analysis+Delacroix&hl=ro&ei=IyJJTY6YCMT
DswbQ8uGNDw&sa=X&oi=book_result&ct=bookthumbnail&resnum=1&ved=0CCsQ6wEwAA#v=onepage&q&f=false
(THE RAINBOW BRIDGE: Rainbows in Art, Myth, and Science, de Raymond
L. Lee si Alistair B. Fraser)
Vanatoarea de Lei (1861)
Libertatea Conducnd Poporul (1830)
Moartea lui Sardanapal (1827)