Iulian Boldea (Editor) - Literature, Discourses and the Power of Multicultural Dialogue Arhipelag XXI Press, Tîrgu Mureș, 2017. eISBN: 978-606-8624-12-9 539 Section: Literature THE BEGINING HARMONY OF PRIMORDIAL COUPLE IN ``THE SNAKE`` Gavril Vasile Băban PhD Student, Technical University of Cluj-Napoca - Baia Mare Northern University Center Abstract:The "Serpent" / „Șarpeleŗ novel, about which Eliade confessed that it is the only book he wrote without any plans, reveals the archaic myths of cosmogony, the fantastic dream of exiting under the patronage of time, and the effects of penetration into a parallel reality, one in which the typical human benefits are abandoned. Thus, ordinary, seemingly banal occurrences mingle in a natural way with the fantastic, miraculous situations that support Eliade's theority, according to which the sacred exists everywhere around us, being integrated in the profane, in things seemingly irrelevant. In this context, protagonists Andronic and Dorina represent the pretext for exploring new ways to recover mythical love into a modern society in which technology replaces the mystery. Keywords: primordial couple, paradise, magic, appearance, scare. „Saphroŗ, reprezentarea concretă a tentației, conform referatului biblic din perspectiva creaționistă specificată în Biblie, apare ca un șarpe zburător, analogic serafimilor, ființelor angelice, supranaturale care au intervenit în armonia relațiilor interumane, respectiv a cuplului paradisiac. Despre M. Eliade și romanul „Şarpeleŗ 1 știm că este singura carte pe care a scris-o fără nici un plan; fiecare idee dând naştere alteia, naraţiunea curgând astfel de la sine, potrivit confesiunii autorului. Filosofia buddhistă abordează tema iubirii spiritualizate prin care se reface armonia cosmică. Ca argument avem cuvintele lui Hildegard ( La ţigănci) „Toţi visăm, aşa începe, ca într-un visŗ, care exprimă, plecând de la concepţia romantică a realităţii ca vis şi a visului ca realitate, ideea dragostei ca singura metoda de trăire a Absolutului, în sensul că, dacă Gavrilescu nu a reuşit acest lucru prin artă, Hildegard îi salvează spiritul în imaginea simbolică a iubirii. În această operă, „Șarpeleŗ, sunt dezvoltate miturile arhaice ale cosmogoniei, visul 2 fantastic al ieşirii de sub patronajul timpului şi pătrunderea într -o realitate paralelă, în care sunt uitate convenienţele şi gândirea îngustă tipic umană; întâmplările obişnuite, aparent banale se amestecă într-un mod cât se poate de natural cu situaţiile fantastice, miraculoase. Mircea Eliade creează un fantastic deosebit, în care sunt create „o serie de universuri paralele cu lumea noastră cotidiană.ŗ 3 Toate acestea vin să susţină teroia lui Eliade, conform căreia sacrul există pretudindeni în jurul nostru, doar că este camuflat în profan, în lucruri aparent fără importanţă. Apele 4 sunt în mod evident un simbol al materiei prime şi al regenerării. Insula, motivul central al romanului, poate fi comparată cu insula lui Euthanasius din „Cezaraŗ eminesciană sau cu Nirvana lui Buddha. Apele care înconjoară insula lui Euthanasius sunt 1Pompiliu Constantinescu, Șarpele, în revista Vremea, anul X, nr. 490, 1937, reprodus în Scrieri, vol. II, Editura pentru literatură, București, 1967. 2Gaston Bachelard, Apa şi visele. Eseu despre imaginația materiei, Ed. Univers, București, 1997, pag. 38. 3Gheorghe Glodeanu, Fascinaţia ficţiunii. Incursiuni în literatura interbelică şi contemporană, Ed. Libra, Bucureşti, 2006, pag. 43. 4Gaston Bachelard, Apa şi visele. Eseu despre imaginația materiei, Ed. Univers, București, 1997, pag. 38.
4
Embed
THE BEGINING HARMONY OF PRIMORDIAL COUPLE IN ``THE … 05 73.pdf · Iulian Boldea (Editor) - Literature, Discourses and the Power of Multicultural Dialogue Arhipelag XXI Press, Tîrgu
This document is posted to help you gain knowledge. Please leave a comment to let me know what you think about it! Share it to your friends and learn new things together.
Transcript
Iulian Boldea (Editor) - Literature, Discourses and the Power of Multicultural Dialogue
Arhipelag XXI Press, Tîrgu Mureș, 2017. eISBN: 978-606-8624-12-9
539
Section: Literature
THE BEGINING HARMONY OF PRIMORDIAL COUPLE IN ``THE SNAKE``
Gavril Vasile Băban PhD Student, Technical University of Cluj-Napoca - Baia Mare Northern University
Center
Abstract:The "Serpent" / „Șarpeleŗ novel, about which Eliade confessed that it is the only book
he wrote without any plans, reveals the archaic myths of cosmogony, the fantastic dream of
exiting under the patronage of time, and the effects of penetration into a parallel reality, one in which the typical human benefits are abandoned. Thus, ordinary, seemingly banal occurrences
mingle in a natural way with the fantastic, miraculous situations that support Eliade's theority,
according to which the sacred exists everywhere around us, being integrated in the profane, in
things seemingly irrelevant. In this context, protagonists Andronic and Dorina represent the pretext for exploring new ways to recover mythical love into a modern society in which
„Saphroŗ, reprezentarea concretă a tentației, conform referatului biblic din
perspectiva creaționistă specificată în Biblie, apare ca un șarpe zburător, analogic
serafimilor, ființelor angelice, supranaturale care au intervenit în armonia relațiilor
interumane, respectiv a cuplului paradisiac.
Despre M. Eliade și romanul „Şarpeleŗ1 știm că este singura carte pe care a scris-o
fără nici un plan; fiecare idee dând naştere alteia, naraţiunea curgând astfel de la sine,
potrivit confesiunii autorului.
Filosofia buddhistă abordează tema iubirii spiritualizate prin care se reface armonia
cosmică. Ca argument avem cuvintele lui Hildegard (La ţigănci) „Toţi visăm, aşa începe,
ca într-un visŗ, care exprimă, plecând de la concepţia romantică a realităţii ca vis şi a
visului ca realitate, ideea dragostei ca singura metoda de trăire a Absolutului, în sensul că,
dacă Gavrilescu nu a reuşit acest lucru prin artă, Hildegard îi salvează spiritul în imaginea
simbolică a iubirii.
În această operă, „Șarpeleŗ, sunt dezvoltate miturile arhaice ale cosmogoniei, visul2
fantastic al ieşirii de sub patronajul timpului şi pătrunderea într-o realitate paralelă, în care
sunt uitate convenienţele şi gândirea îngustă tipic umană; întâmplările obişnuite, aparent
banale se amestecă într-un mod cât se poate de natural cu situaţiile fantastice,
miraculoase. Mircea Eliade creează un fantastic deosebit, în care sunt create „o serie de
universuri paralele cu lumea noastră cotidiană.ŗ3 Toate acestea vin să susţină teroia lui
Eliade, conform căreia sacrul există pretudindeni în jurul nostru, doar că este camuflat în
profan, în lucruri aparent fără importanţă.
Apele4 sunt în mod evident un simbol al materiei prime şi al regenerării. Insula,
motivul central al romanului, poate fi comparată cu insula lui Euthanasius din „Cezaraŗ
eminesciană sau cu Nirvana lui Buddha. Apele care înconjoară insula lui Euthanasius sunt
1Pompiliu Constantinescu, Șarpele, în revista Vremea, anul X, nr. 490, 1937, reprodus în Scrieri, vol. II, Editura pentru literatură, București, 1967.
2Gaston Bachelard, Apa şi visele. Eseu despre imaginația materiei, Ed. Univers, București, 1997, pag. 38. 3Gheorghe Glodeanu, Fascinaţia ficţiunii. Incursiuni în literatura interbelică şi contemporană, Ed. Libra, Bucureşti, 2006, pag. 43. 4Gaston Bachelard, Apa şi visele. Eseu despre imaginația materiei, Ed. Univers, București, 1997, pag. 38.
Iulian Boldea (Editor) - Literature, Discourses and the Power of Multicultural Dialogue
Arhipelag XXI Press, Tîrgu Mureș, 2017. eISBN: 978-606-8624-12-9
540
Section: Literature
ape fertile, simbol al feminităţii şi al maternităţii. Bachelard clasifică apele în două
categorii: ape feminine şi ape grele, încărcate de reflexe şi umbre. Dar în cazul de faţă
recunoaştem unul din motivele mitului cosmogonic românesc reprezentat de apele
primordiale generatoare, frecvent ilustrat în literatura indiană, cufundarea în ape având un
sens mitic profund.
Grupul plecat în excursie la mănăstire, prezentat în „Şarpeleŗ5, ajunge să participe la
o practică magică. Prin exorcizarea şarpelui de către enigmaticul Andronic, eroii trăiesc
sub efectul unei vrăji malefice.
Personajul central, Andronic, este construit după moda secolului XX care aduce
în prim-plan imaginea unei civilizaţii industriale în plină expansiune. Astfel, Andronic
este tânăr, sportive, energic şi plin de vigoare.
Chiar şi profesia lui Sergiu Andronic este una modernă, ce vine în întâmpinarea
noilor tendinţe. Prin fascinaţia erotică pe care o exercită asupra femeilor se poate vorbi de
o suprapunere om-şarpe. Vraja lui Sergiu se manifestă în mod gradat, culimnând cu
invocarea reptile. Pentru Sergiu, zborul nu reprezintă doar o ocupaţie, ci constituie
posibilitatea de a transcede natura umană : „Simţi că nu începi să trăieşti decât sus…ŗ.
Simbolistica zborului trimite la filosofia indiană şi anume la zborul lui Buddha căte
misterioasele „Insule albeŗ.
Personajul principal impresionează din ce în ce mai tare pe însoţitorii săi. Aceştia
sunt captivaţi de Andronic într-un mod involuntar şi inexplicabil. Fascinaţia pe care
Sergiu o manifestă asupra celorlalţi creşte în mod gradat, de la jocul din pădure la
exorcizarea reptilei şi la seducţia fetei. Jocul pe care Andronic îl iniţiază se desfăşoară sub
imperiul timpului care trece în mod ireversibil: „ştii, e un fel de cursă prin pădure… Dar
nu trebuie să-ţi fie frică, şi iarăşi trebuie să nu te împiedici, să nu cazi. Altminteri trece
minutul…ŗ.
Având conştiinţa ludicului, omul se schimbă, pătrunzând într-o nouă realitate.
Aşadar, timidul inginer Stamate manifestă o atitudine îndrăzneaţă faţă de Lina, o femeie
măritată, dar pe care nu o mai apasă constrângerile sociale. Jocul restaurează existenţa,
dar totul rămâne sub acţiunea timpului şi se subordonează unei ordini dictate de ceas.
Aşa-zisul joc nu se desfăşoară în mod întâmplător în pădure, pentru că pădurea este
un spaţiu privilegiat, labirintic în care fiecare potecă pare a fi o promisiune tentantă6.
Odată ajunşi în camera lor de la mănăstire, turiştii trăiesc punctul cel mai intens al
fascinaţiei pe care Andronic o are asupra lor, urmărind, pe de-o parte fără să creadă, pe
de-o parte temându-se de ceea ce văd, invocarea şarpelui şi dialogul dintre şarpe şi
Andronic. Acest act este declanşatorul evenimentelor de după. Dorina, prin intermediul
visului, pătrunde într-o lume care se conturează undeva în adâncul apelor, o lume în care
Sergiu are rolul unui conducător, iar ea este gătită să-i fie lui mireasă. Dar întâlnirea celor
doi nu este posibilă în acest fel, întrucât sunt fiinţe ce aparţin unor lumi incompatibilie în
planul realului uman.
În dimineaţa următoare, Dorina se îndreaptă inconşient către lac, hotărâtă să ajungă
în insula din mijlocul lui. Trecerea ei prin apă este echivalentă cu botezul într-o nouă
condiţie, ea se purifică şi renunţă la carnal, anulând totodată ideea de păcat aşa cum este
el perceput în mentalitatea umană. Aşa îşi câştigă dreptul de a ajunge la toposul feeric, iar
îmbăierea din apele de pe malul insulei o transpun într-un univers al armoniei; purificată
prin apă; ea este pregătită acum să formeze un cuplu cu Andronic, omul-şarpe, pentru că:
5 Mircea Eliade, Şarpele, Editura V-V Press Cluj-Napoca, 1991. 6Ivan Evseev, Enciclopedia semnelor şi simbolurilor culturale, Ed. Amacord, Timişoara, 1999.
Iulian Boldea (Editor) - Literature, Discourses and the Power of Multicultural Dialogue
Arhipelag XXI Press, Tîrgu Mureș, 2017. eISBN: 978-606-8624-12-9
541
Section: Literature
„Fiinţa ce iese din apă este un reflex ce se materializează treptat: este o imagine înaintre
de a fi o fiinţă.ŗ7
Aici, tânăra îl regăseşte pe Andronic şi împreună refac cuplul primordial, asemeni
tinerilor din „Cezaraŗ eminesciană, despre care Eliade afirmă: ŖCei doi refac cuplul
adamic, dinainte de căderea în păcat; nuditatea lor nu are nimic licenţios, ci păstrează
„sensul originar, metafizicŗ8, sugerând reîntoarcerea la primordial, la preformal.
Insula din „Şarpeleŗ este asemeni insulelor magice indiene care sunt simboluri ale
nemuririi, iar o conditie de acces la ele este magia. Magia constituie elementul care
determină inversarea tuturor valorilor umane, oficiantul participând, în timpul și după
îmdeplinirea actului sacrificial, la o altă realitate, transcendentă față de condiția umană,
inaccesibila profanilor. Prin părăsirea relativului se accede în Absolut.
Insula, loc în care nu poţi ajunge decât în urma unei călătorii pe ape şi care în
„psihanaliza modernă este interpretat ca loc de refugiuŗ9, ape fertile, materne, care
hrănesc insula. Apele care înconjoară insula lui Andronic sunt ape purtătoare de viaţă,
simbol al principiului feminin şi al fertilităţii; acestea sunt apele despre care se spune în
rugăciunile vedice că „veghează să nu se stingă nemurireaŗ. Insula este omphalos-ul în
jurul căruia s-a creat întreaga lume, fiind totodată un „tărâm transcendentŗ10
datorită
unicităţii şi izolării ei, insula fiind situată în afara timpului istoric. Ea este un tarâm
transcendent, simbol al realitatii absolute, de fapt echivalenţa Paradisului.
Şarpele, aşa cum arată J. Chevalier, constituie un simbol mitologic central, foarte
raspândit, reprezentând, pe de o parte, inteligența ispititoare, viclenia11
, dar, pe de alta
parte înțelepciunea, puterea creatoare, timpul şi forţele naturale sau supranaturale.
Influenţa poate fi ostilă sau binevoitoare, legată uneori şi de venin. Din perspectiva lui
Ivan Evseev „Şarpele poate fi socotit un arhetip al ambivalenţei specifice tuturor
simbolurilor fundamentale şi o ilustrare vie a anulării sau contopirii contrariilor în gândire
arhaicăŗ.
Suprapunerea om-şarpe din roman sugereaza îmbinarea fantasticului cu realul,
unirea polilor aparent opuşi. Astfel, Sergiu, prin dualitatea sa, este un personaj mediator,
el face legătura între două lumi, între raţiune şi instinct, între cer şi pământ,.
În concluzie, romanul „Şarpeleŗ este o adevărată metaforă a iubirii ca sentiment
absolut.
Scriind Șarpele, în 1937, Eliade luminează pentru sine și pentru cititorii săi
informația irecognoscibilității miracolului. Treptat, cu fiecare semn al „camuflării sacrului
în profan pe care conștiința sa îl interiorizează și prin intermediul creațiilor literare, Eliade
arată prin universul imaginar al romanelor și povestirilor sale că omul participă, dincolo
de sine, la misterul întregii creații.
După cum sugerează Eliade, poveștile reîntoarcerii și reînnoirii se adresează
tuturor nivelurilor conștiinței, ascunzând misterul evenimentelor aparent nesemnificative
care trezesc ființa, determinând-o să caute calea spre realitatea ultimă, spre armonie.
Informația experienței beatifice este integrată în structura unui text mitic care se
articulează pe baza unor povestiri pe care Eliade le scrisese mai întâi cu inima, repetându-
le doar pentru sine, lăsându-le așadar să prindă viață prin fascinanta interacțiune dintre
nivelurile conștiinței scriitorului.
7Gaston Bachelard, Apa şi visele. Eseu despre imaginația materiei, Ed. Univers, București, 1997, pag. 39. 8M. Eliade, Despre Eminescu şi Haşdeu, Ed. Junimea, Iaşi, 1987, pag. 14. 9J. Chevalier, Dicţionar de simboluri, Vol. 2.
10M. Eliade, Despre Eminescu şi Haşdeu, Ed. Junimea, Iaşi, 1987, pag. 18. 11Episodul fructului oprit prezentat în Biblie este cel care face trimitere la viclenie ca la o formă diferită de interpretare a unui mesaj, la reinterpretarea sensului explicit și a lipsei de asumare a unei stări sau atitudini care creează efecte distructive inimaginabile.
Iulian Boldea (Editor) - Literature, Discourses and the Power of Multicultural Dialogue
Arhipelag XXI Press, Tîrgu Mureș, 2017. eISBN: 978-606-8624-12-9
542
Section: Literature
În acest context, protagoniștii Andronic și Dorina reprezintă pretextul prin care
sunt explorate modalitățile de recuperare a iubirii mitice într-o societate modernă, în care
tehnologia înlocuiește misterul.
BIBLIOGRAPHY
Bachelard, Gaston, Apa si visele. Eseu despre imaginatia materiei, Ed. Univers,
Bucuresti, 1997.
Chevalier, Jean si Gheerbrant, Alain, Dicţionar de simboluri. Mituri, vise, obiceiuri,
gesturi, forme, figuri, culori, numere, vol. I-III, Editura Artemis, București, 1995.
Constantinescu, Pompiliu, Șarpele, în revista Vremea, anul X, nr. 490, 1937,
reprodus în Scrieri, vol. II, Editura pentru literatură, București, 1967.
Eliade, Mircea, Ocultism, vrăjitorie şi mode culturale, Eseuri de religie comparată,
Bucureşti, Editura Humanitas, 2006, Ed. a 2-a, rev., trad. Elena Bortă.
Eliade, Mircea, Şarpele, Cluj-Napoca, Editura V-V Press, 1991.
Eliade, Mircea, Despre Eminescu şi Haşdeu, Ed. Junimea, Iaşi, 1987.
Evseev, Ivan, Enciclopedia semnelor şi simbolurilor culturale, Ed. Amacord,
Timişoara, 1999.
Glodeanu, Gheorghe, Fantasticul în proza lui Mircea Eliade, Baia Mare, Gutinul,
1993.
Glodeanu, Gheorghe, Coordonate ale imaginarului în opera lui Mircea Eliade, Ed.
Dacia, Cluj-Napoca, 2006.
Glodeanu, Gheorghe, Fascinaţia ficţiunii. Incursiuni în literatura interbelică şi
contemporană, Ed. Libra, Bucureşti, 2006.
Ruşti, Doina, Dicționar de simboluri din opera lui Mircea Eliade, Editura Coresi,
1997.
Scarlat,Cristina, Viorel Sergovici și Șarpele lui Mircea Eliade, în revista Nord
Literar, Baia Mare, anul VI, nr. 4 (59), aprilie 2008.
Ursache, Petru, Prototipuri folclorice în romanul Șarpele, în vol. Eseuri
etnografice, Editura Cartea Românească, București, 1986.