Page 1
1
ȘCOALA NAȚIONALĂ DE STUDII POLITICE ȘI ADMINISTRATIVE
Şcoala doctorală în Științe politice –Relaţii internaţionale
TEZA DE DOCTORAT
CĂTRE UN SISTEM ELECTORAL EUROPEAN
UNIFORM ŞI INTEGRAT
- REZUMAT -
CONDUCĂTOR DE DOCTORAT:
Prof. univ. dr. Iordan Gheorghe BĂRBULESCU
Doctorand: Daniel DUŢĂ
BUCUREŞTI
2017
Page 2
2
Introducere
Începând cu cea de a doua jumătate a secolului trecut Uniunea Europeană s-a afirmat
pe plan internaţional promovând o serie de principii şi valori democratice fundamentale.
Cu toate acestea complexitatea construcţiei europene a atras criticile cetăţenilor săi
privind modul de luare a deciziilor concretizat în ceea ce a fost definit ca „deficit democratic”.
Având în memorie istoria democraţiilor consolidate nu putem să nu remarcăm dificilul
proces de creştere şi maturizare al acestora. Necesitatea continuării procesului de reformă
instituţională şi politică a Uniunii Europene aduce în discuţie şi necesitatea reformării
sistemului electoral.
Lucrarea de faţă analizează posibilitatea configurării unui sistem electoral european
uniform şi integrat, din perspectiva în care sistemul electoral poate influenţa decizia politică
în general şi în mod deosebit sistemul de partide, fără a se limita însă la identificarea
modalităţilor de transpunere a voturilor în mandate, ci urmărind inclusiv posibilităţile de
armonizare a întregului ansamblu de operaţiuni, proceduri şi norme electorale specifice
alegerilor pentru Parlamentul European.
O atenţie sporită este acordată efectelor specifice ale sistemelor electorale, şi anume
gradul de proporţionalitate al metodelor de transformare a voturilor în mandate, precum şi
perspectivei „manageriale” de organizare a procesului electoral ce analizează dintr-un punct
de vedere tehnicist instrumentele şi procedeele cu care operează ingineria electorală.
Din acest punct de vedere demersul ştiinţific este construit plecând de la ipoteza de
cercetare potrivit căreia, prin configurarea unui sistem electoral integrat şi uniform, în
interiorul căruia operaţiunile, normele şi procedurile electorale să fie fundamentate,
reglementate şi monitorizate de către un organism de management electoral, ar spori şansele
ca deficitul democratic să fie redus considerabil, să îmbunătăţească participarea la vot şi, în
consecinţă, să consolideze legitimitatea Uniunii Europene.
Eventualelor critici privind alegerea obiectului cercetării pe terenul sensibil al
engeneering-ului electoral, al cărui instrumente utilizate în procesul de selectare a sistemului
electoral, par a fi revendicate ca apanaj exclusiv al deciziei politice, le răspundem simplu, prin
faptul că intenţia nu este aceea a unei incursiuni în spaţiul politic pentru a oferi o „lecţie”
aleşilor desemnaţi de către alegători, ci, din contră, de le oferi acestora datele şi informaţiile
atât de necesare în luarea deciziilor.
Page 3
3
În altă ordine de idei nu plec de la premisa identificării unui sistem electoral „ideal”,
deoarece aşa ceva nu există (Pasquino, 2002:150), ci de la necesitatea identificării unui
sistem electoral valid care să se bazeze pe reguli simple, clare şoiiforme şi care să obţină o
susţinere cât mai largă.
Lucrarea mea este structurată în patru capitole, după cum urmează:
Capitolul 1 - Cadrul teoretic privind configurarea unui sistem electoral uniform
şi integrat
Acest prim capitol se ocupă de definirea problemei de cercetare, de determinarea unei
modalități de conceptualizare și studiere a sistemului politic în general și, plecând de la
aceasta, identificarea unor posibile abordări pentru analizarea sistemului politic al Uniunii
Europene. Pe de altă parte, am avut în vedere şi analiza unor concepte cheie ca: sistem politic,
integrare, sistem electoral şi elementele acestuia (formula electorală, magnitudinea
circumscripţiei, pragul electoral, structura buletinului de vot, dimensiunea adunării), regim
electoral, normă electorală, reprezentare politică, deficit democratic, partide politice.
Atunci când avem în vedere configurarea unui sistem electoral este importantă
determinarea sistemului politic asupra căruia acesta îşi va manifesta efectele specifice. Din
acest motiv, determinarea caracteristicilor sistemului politic specific construcției europene
este un prim pas în acest demers de cercetare. Sistemul politic determină sistemul electoral iar
acesta din urmă reiniţializează, resetează în cadrul evenimentelor electorale sistemul politic.
Pe de altă parte, sistemul electoral influenţează în mod logic sistemul de partide,
modul de constituire a guvernului, etc. Ori, în mare măsură dificultatea unei astfel de teme, ce
presupune o abordare multidisciplinară, este dată de analiza sistemului politic la care ne
raportăm şi pe care Jacques Delors, preşedintele Comisiei Europene din anii 1985-1995, îl
definea sugestiv ca fiind un „obiect politic neidentificat”.
În acest sens, în ciuda controverselor şi a unor neclarităţi cu privire la statutul viitor al
entităţii politice comunitare, am plecat de la premisa potrivit căreia Uniunea Europeană
reprezintă deja un sistem politic, iar pe de altă parte, pentru configurarea unui sistem electoral
european este necesară determinarea caracteristicilor sistemului politic specific construcției
europene, astfel încât pentru început am încercat să răspund următoarelor întrebări de
cercetare:
a) cum poate fi studiat sistemul politic al construcției europene și care sunt
caracteristicile acestuia?
Page 4
4
b) cum a fost, cum este și cum va fi configurat sistemul electoral în Uniunea
Europeană în funcție de transformările din sistemul politic european?
c) care sunt problemele care apar atunci când vorbim de configurarea unui sistem
electoral european omogen, integrat?
d) cum este configurat sistemul de partide europene şi care sunt modalităţile prin care
acesta poate fi consolidat?
Pentru a răspunde la aceste întrebări am structurat primul capitol în patru secțiuni,
după cum urmează:
1.abordări teoretice privind analizarea sistemului politic al Uniunii Europene și
caracteristici ale acestuia;
2. consideraţii teoretice privind sistemul electoral şi influenţa acestuia asupra
sistemului politic al Uniunii Europene;
3. aspecte problematice în configurarea unui sistem electoral european omogen -
eterogenitatea normelor electorale europene, reprezentarea politică, inclusiv aspecte privind
grupurile politice din Parlamentul European și deficitul democratic;
4. cadrul teoretic privind sistemul de partide europene.
Sistemele politice democratice pot fi analizate pe baza unui număr de patru
caracteristici (Almond, 1956: pp. 394-397; Easton, 1957: pp. 385-386): 1. există un set stabil
şi bine definit de instituţii de luare a deciziilor colective şi un set de reguli care reglementează
relaţiile între şi în cadrul acestor instituţii; 2. cetăţenii şi grupurile sociale caută să îşi realizeze
dezideratele politice prin intermediul sistemului politic, fie direct, fie prin organizaţii
intermediare, precum grupurile de interese sau partidele politice; 3. deciziile colective într-un
sistem politic au un impact semnificativ asupra distribuţiei resurselor economice şi asupra
alocărilor valorilor sociale şi politice în întreg sistemul; 4. există o interacţiune continuă
(feedback) între output-urile politice, noile cerinţe din cadrul sistemului, noile decizii, etc.
Toate aceste aspecte pot fi identificate şi în cadrul construcţiei europene şi, pe
deasupra, gradul de stabilitate şi complexitate instituţională al Uniunii Europene este mai
ridicat decât în cazul oricărui regim (Hix, 2005: p. 3).
Pentru studierea manierei în care s-a dezvoltat construcția europeană și perspectiva
asupra evoluției acesteia am făcut apel la teoriile integrării europene, deoarece în ultima
perioadă numărul cercetărilor ştiinţifice privind procesele integrării s-au înmulţit, iar pe de
altă parte, teoriile integrării şi-au urmat propria evoluţie, căpătând consistenţa necesară pentru
a oferi o perspectivă fundamentată ştiinţific asupra posibilităţilor de organizare şi dezvoltare a
entităţii politice europene.
Page 5
5
Pentru a clarifica conceptul de integrare europeană, și importanța sa în configurarea
construcției europene, am făcut apel la definiţia lui Iordan Bărbulescu, potrivit căruia
integrarea europeană este „un proces prin care statele membre ale Uniunii Europene înţeleg
să-şi transfere în mod progresiv, de la nivel naţional la nivel supra-naţional, o serie de
competenţe ce ţin de resortul suveranităţii naţionale, acceptând să le exercite în comun şi
cooperând în domeniile respective de activitate în scopul atingerii unor obiective de natură
politică, economică, socială şi culturală, care vizează progresul şi dezvoltarea Uniunii
Europene, dar şi a respectivelor state”. (Bărbulescu, 2007: p. 163).
Dintre teoriile integrării am analizat îndeosebi instituţionalismul şi
interguvernamentalismul urmărind maniera în care poate fi caracterizat sistemul politic al
construcției europene. Uniunea Europeană are atribuţii mult mai largi decât orice altă
organizaţie internaţională iar, dincolo de dimensiunea interguvernamentală, de cooperare,
multe dintre instituţiile Uniunii Europene au un pronunţat caracter supranaţional, de integrare
a statelor membre, acestea renunţând la anumite puteri decizionale, cedate instituţiilor
supranaţionale ale Uniunii.
Uniunea Europeană este un caz particular, unic, care nu poate fi inclus în nicio
categorie. Unii autori tratează Uniunea ca fiind un stat federal incipient (Lijphart, 2006:p.51),
alţii cred că Uniunea Europeană este deja o federaţie (Josselin, Marciano), în timp ce o a treia
categorie considera că Uniunea Europeană este, de fapt, o confederaţie, care a încorporat,
însă, unele trăsături specifice federaţiilor (Watts 1998: pp. 121-122).
Pentru a stabili că Uniunea Europeană funcţionează, în practică, ca un stat federal
consider am adus ca argumente următorele:
- există o diviziune constituţională a puterilor între un guvern central şi un nivel
secundar de guvernare;
- prin Tratatul de la Maastricht s-a introdus statutul de cetăţean al Uniunii Europene
creându-se astfel o relaţie directă între aceştia şi instituţiile Uniunii;
- Uniunea are un legislativ bicameral, compus dintr-un Parlament ales în mod
direct, care reprezintă popoarele, şi dintr-un Consiliu format din reprezentanţii guvernelor
statelor membre;
- deciziile Curţii de Justiţie a Comunităţilor Europene sunt executorii în teritoriul
statelor membre, în multe situaţii dreptul comunitar fiind preeminent faţă de cel naţional;
- Parlamentul European este ales în mod direct, prin sufragiu universal;
Page 6
6
- inclusiv politologul Arend Lijphart foloseşte Uniunea Europeană pentru a
exemplifica modelul consensualist al democrației, caracterizat atât prin federalism, cât şi prin
bicameralism puternic
Cea de a doua secţiune a primului capitol are în vedere o serie de consideraţii
teoretice privind sistemul electoral şi influenţa acestuia asupra sistemului politic al Uniunii
Europene
Uniunea Europeană reprezintă primul sistem politic supranaţional (Hix, 2008: p.574),
un sistem politic sui-generis care cunoaşte o continuă evoluţie în drumul său către viziunea
programată de părinţii fondatori. Fiind un sistem polimorf, aflat în continuă modificare s-a
încercat periodic reformarea şi a sistemului electoral european.
Această lucrare are în vedere un parcurs în direcţie inversă, în sensul că se consideră
că prin configurarea unui sistem electoral integrat şi uniform, în interiorul căruia operaţiunile,
normele şi procedurile electorale să fie fundamentate, reglementate şi monitorizate de către un
organism de management electoral (Autoritatea Electorală Europeană), ar spori şansele ca
deficitul democratic să fie redus considerabil, să îmbunătăţească participarea la vot şi, în
consecinţă, să consolideze legitimitatea Uniunii Europene.
Configurarea unui sistem electoral prezintă o importanţă deosebită având în vedere
consecințele pe care le are asupra strategiilor partidelor politice și asupra comportamentului
electoral al votanților, alegerile reprezentând procedeul prin excelență menit să fundamenteze
și să legitimeze puterea (Masclet, 1992: p. 9).
Dintre metodele de cercetare utilizate în acest demers menţionez o analiză calitativă a
sistemului electoral al Uniunii Europene, utilizând metoda studiului documentelor sociale,
îndeosebi a documentelor scrise necifrice (rapoarte, acte normative, etc.) şi a documentelor
scrise cifrice (eurobarometre şi date statistice).
Contrar poziţiilor care atribuie sistemului electoral o importanţă politică minoră, ori
una tehnică (Avril, Gicquel, 2009: p.10), există opinii ale unor proeminenţi politologi care
afirmă că „sistemul electoral este una dintre părţile esenţiale ale sistemelor politice. Nu
numai că reprezintă instrumentul politic cel mai uşor de manipulat dar el poate influenţa
sistemul de partide şi afecta domeniul de aplicare al reprezentării" (Sartori, 1994) sau chiar
că „sistemul electoral este partea fundamentală a democraţiei reprezentative" (Lijphart,
Grofman, 1984).
În susţinerea afirmaţiilor de mai sus stau mărturie o serie de dovezi empirice, care
confirmă că sistemele electorale au impact asupra comportamentului de vot, a rezultatului
Page 7
7
alegerilor, asupra formării sistemului de partide, precum şi în ceea ce priveşte distribuirea
puterii într-un anumit regim politic.
Potrivit lui Dieter Nohlen conceptul de sistem electoral stricto sensu
stabileşte„normele prin care alegătorii își pot exprima preferințele lor politice și prin care
este posibil ca voturile acestora să fie transformate în locuri în parlament (în cazul alegerilor
parlamentare) sau în poziții guvernamentale (în cazul alegerilor pentru președinte,
guvernator, primar, etc.).”
În cazul de faţă consider că prezintă un interes deosebit realizarea unei analize a
termenului de sistem electoral utilizat largo sensu, având semnificaţia de regim electoral,
„ca ansamblu al regulilor care guvernează derularea alegerilor şi desemnarea
câştigătorilor” (Diamantopulos, 2013, p.135)
În acest sens, chiar dacă în literatura de specialitate se afirmă (Nohlen, 2012: p.3) că,
„în special în acele țări care nu au o experiență democratică îndelungată, există tendinţa de a
extinde exagerat conceptul de sistem electoral pentru a include tot ce este legat de procesul
electoral, pornind de la dreptul de vot, la administraţia electorală şi terminând cu
contenciosul electoral”, consider că există suficiente argumente pentru ca analiza sistemului
electoral al Uniunii Europene să beneficieze de o abordare holistică, acoperind întreaga sferă
a problematicii dreptului electoral (înregistrarea alegătorilor, condiţiile de dobândire şi
exercitare a dreptului de vot, nominalizarea candidaţilor şi depunerea candidaturilor,
derularea şi finanţarea campaniei electorale, repartizarea mandatelor, organismele de
management electoral, modalităţile de exercitare a dreptului de vot, reprezentarea femeilor şi
a minorităţilor, inclusiv procedurile electorale etc.).
Analiza sistemului electoral include şi o scurtă prezentare a principalelor elemente ale
sistemului electoral,: formula electorală (majoritară sau proporţională, tipul de scrutin),
magnitudinea circumscripţiei (dimensiunea sau dezvoltarea circumscripţiei, arată numărul
de candidaţi care vor fi aleşi), pragul electoral (reprezintă o barieră în faţa partidelor mici),
structura buletinului de vot, dimensiunea adunării ce urmează a fi aleasă.
O altă analiză pe care am realizat-o priveşte evoluția normelor și procedurilor
electorale aferente alegerilor europarlamentare
Încă de la începuturile construcţiei europene au existat încercări succesive de
îmbunătăţire a reglementărilor referitoare la alegerile Adunării Parlamentare, fiind constituite
grupuri de lucru prezidate de către un eurodeputat. Rapoartele prezentate de aceştia au
cunoscut o evoluţie marcată de prudenţă, divergenţe ori particularităţi de moment ori de
susţinere a construcţiei comunitare prin propuneri de uniformizare a normelor electorale.
Page 8
8
În cea de-a treia secţiune a primului capitol am analizat o serie de aspecte
problematice în configurarea unui sistem electoral european omogen - eterogenitatea
normelor electorale europene, reprezentarea politică, inclusiv aspecte privind grupurile
politice din Parlamentul European și deficitul democratic.
Eterogenitatea normelor electorale este reliefată de diferenţele între normele electorale
adoptate de statele membre în ceea ce priveşte pragul electoral, metodele de calcul,
circumscripţiile electorale, structura buletinului de vot, etc. Pe lângă aspectele problematice
ce ţin de reprezentarea politică şi de maniera în care alegerile ar trebui să creeze o legătură
între cetăţenii europeni şi procesul de elaborare a politicilor publice în Uniunea Europeană.
De asemenea, modul complicat de luare a deciziilor în Uniunea Europeană aduce în
discuţie conceptul de deficit democratic, concept ce se referă îndeosebi la inabilitatea
Parlamentului European de a face responsabil executivul european pentru deciziile luate, aşa
cum se întâmplă în cazul parlamentului naţional în raport cu guvernul Katz, 2000 : p4), ori din
faptul că cursa electorală este bazată mai degrabă pe aspecte politice de natură naţională decât
pe problemele relevante de pe scena politică europeană.
În ultima secţiune a primului capitol am analizat cadrul teoretic privind sistemul de
partide europene. Din analiza modului în care au apărut, s-au organizat şi funcţionează
partidele în general şi în mod particular partidele la nivel european pot fi extrase elemente
utile pentru studierea modului în care Uniunea Europeană îşi poate edifica construcţia
politică. În acest sens, Lapalombara şi Weiner (1966, 6-9) identifică o serie de trăsături
definitorii pentru partidul politic: 1) o anumită continuitate a leadershipului, markerul ce
probează durabilitatea organizaţiei reprezentându-l succesiunea mai multor lideri la
conducere, precum şi rutinizarea regulilor de funcţionare; 2) asigurarea unei organizări la
nivel local care să acopere întreg teritoriul sau o cât mai mare parte a acestuia, asigurându-şi
astfel prezenţa în imediata apropiere a alegătorilor şi, în acelaşi timp, fiind nevoit să îşi
asigure o comunicare eficientă, astfel încât conducerea să fie bine informată iar deciziile luate
la nivel central să fie aplicate în plan local; 3) obţinerea şi exercitarea puterii trebuie să
reprezinte obiectivul principal şi nu doar dorinţa de a influenţa exerciţiul puterii cum întâlnim,
spre exemplu, în cazul organizaţiilor nonguvernamentale, sindicatelor, etc.; 4) să obţină
susţinere populară prin mobilizarea la urne a electoratului. Alţi autori consideră că sunt
valabile doar primele două criterii (Bréchon, 2004), în timp ce Max Weber (1971: 371-376)
insistă asupra caracterului voluntar al asocierii membrilor.
Page 9
9
Definiţiile de mai sus nu explică pentru ce anume e necesară obţinerea „cu orice preţ”
a puterii, lămurirea acestor aspecte fiind realizată de Stein Rokkan, a căror studii au permis
corelarea existenţei partidelor cu conflictele centrale ale unei societăţi.
De asemenea, şi în ceea ce priveşte teoriile privind apariţia partidelor există mai
multe abordări. Lapalombara şi Weiner prezintă mai multe perspective: o abordare de tip
instituţionalist, una istorică şi conflictuală şi una ce aduce în prim plan dezvoltarea politică.
Abordarea instituţionalistă iniţiată de Ostrogorski (1902) și continuată de Maurice
Duverger pune accentul pe dezvoltarea adunărilor parlamentare şi pe analiza organizării
formaţiunilor politice, abordarea istorico-conflictuală identifică criza, conflictul, ca factor
primordial în geneza partidului. În contrast cu această poziție, Seymour Lipset și Stein
Rokkan (1967) a dezvoltat un cadru teoretic solid, care reconciliază metoda comparativă cu
cea istorică. Ei explică apariția unor partide diferite de la o serie de crize și pauze istorice care
au împărțit societățile naționale atunci când acestea nu au fost încă consolidate ca atare, și a
provocat, la fiecare pauză, formarea de grupuri sociale care se confruntă în conflictul în cauză.
Rokkan oferă o perspectivă originală combinând poziţia istorico-conflictuală cu cea
funcţionalistă, ulterior această teorie fiind îmbunătăţită de către Daniel-Louis Seiller.
În privinţa genezei partidelor un puternic imbold pentru crearea entităţilor partinice l-a
dat extinderea sufragiului universal (prin eliminarea censului, extinderea drepturilor electorale
la femei, reducerea vârstei la care cetăţenii îşi pot exercita dreptul de vot).
Alegerile europene directe au fost organizate pentru crearea şi consolidarea unor
partide politice pan-europene şi pentru asigurarea reprezentării cetăţenilor europeni.
Din păcate, aceste deziderate nu s-au realizat pe deplin, astfel încât chiar de la primele
alegeri europene directe (1979) se constată preponderenţa mizei naţionale comparativ cu cea
europeană, dar şi o participare electorală scăzută, motiv pentru care acestora li s-a pus eticheta
de „alegeri de rang secund” (Reif şi Schmitt, 1980: 3-44).
În ultimul timp, până la Brexit, părea să câştige teren varianta europenizării treptate a
alegerilor europene, concomitent cu maturizarea sistemului politic.
În etapa actuală a evoluţiei lor, partidele politice europene sunt pe cale să dobândească
un statut clar care să le confere un rol sporit în formarea conştiinţei politice europene şi la
exprimarea voinţei cetăţenilor Uniunii şi în realizarea dezbaterii democratice în cadrul
Uniunii. Implicarea într-o măsură mai mare și mai eficientă a partidelor și fundațiilor politice
europene pot servi la promovarea înțelegerii de către cetățeni a conexiunii dintre procesele
politice la nivel național și european și reprezintă o modalitate de a genera dezbateri publice
transnaționale în întreaga Europă și de a încuraja apariția unui spațiu public european.
Page 10
10
Capitolul 2 - Cadrul metodologic
În cel de-al doilea capitol am încercat să determin cadrul metodologic pentru
conturarea unui model teoretic privind alegerile europene unice, respectiv identificarea unor
metode relevante (chestionar, analiză calitativă a sistemului electoral al Uniunii Europene prin
metoda studiului documentelor sociale, dar şi analiza variaţiilor de prag şi metode de calcul
asupra setului de date de la alegerile pentru Parlamentul European din 2014).
Democraţia din Uniunea Europeană are de suferit îndeosebi din cauza celor 28 de
sisteme diferite ce generează inegalităţi între drepturile electorale ale cetăţenilor săi.
Metodologic vorbind ar fi necesară o analiză a tuturor elementelor care diferenţiază
sistemele electorale europene, a celor care sunt similare sau chiar identice.
Datele şi informaţiile necesare privind competitorii și rezultatele pe competitori la
alegerile europarlamentare, precum și modul de afiliere al competitorilor care au obținut
mandate la grupurile politice au fost obţinute în urma unor solicitări repetate am primit un
pachet de date cu rezultatele alegerilor din partea Direcția Generale de Comunicare, Unitatea
de monitorizare a opiniei publice. Aceste date și informații sunt foarte utile pentru a
determina influența regulilor formale specifice diferitelor sisteme electorale naționale asupra
rezultatului alegerilor europarlamentare, precum și o bază de referință pentru a testa în ce
măsură modificarea unora dintre aceste reguli cu scopul de a uniformiza sistemul electoral
european, fie la nivel de state, fie la nivel de UE , poate genera schimbări în ceea ce privește
structura politică a Parlamentului European, scăderea deficitului democratic sau asupra
comportamentului electoral al votanților.
În acest demers am realizat pentru început o analiză calitativă a sistemului electoral al
Uniunii Europene, utilizând îndeosebi a documentelor scrise necifrice (rapoarte, acte
normative, etc.) şi a documentelor scrise cifrice (eurobarometre şi date statistice).
Analiza celor 28 de sisteme electorale ne pune în faţa următoarei dileme: putem oare
găsi punctele comune a celor 28 de sisteme sau toată această muncă de uniformizare este prea
greoaie, chiar inutilă, iar soluţia adoptării unui sistem unic consacrat legislativ ar reprezenta
unica soluţie raţională?!
Un pas însemnat în direcţia uniformizării normelor şi procedurilor electorale de la
nivelul statelor membre îl constituie adoptarea Deciziei Consiliul Uniunii Europene nr.
772/2002 de modificare a Actului din 1976 privind alegerea reprezentanților în Parlamentul
European prin sufragiu universal direct, ceea ce dovedeşte o dată în plus că abordarea realistă,
de care trebuie să se ţină seama în procesul de reformă o reprezintă îmbinarea aspectelor
tehnico-juridice cu realismul politic.
Page 11
11
Un instrument des utilizat îl constituie metoda comparativă și, în acest sens voi avea
în vedere (compararea legislaţiei statelor membre, elementele principale ale sistemelor
electorale naţionale, a propunerilor privind reforma electorală formulate de raportorii
desemnaţi de Parlamentul European, de către statele membre, ori a celor formulate de alţi
experţi în domeniu).
O dată analizate cele 28 de sisteme electorale și regulile formale după care sunt
organizate și desfășurate alegerile europarlamentare în statele membre ale Uniunii, am
considerat utilă studierea problematicii configurării unui sistem electoral uniform și integrat
urmând două direcții:
- oportunitatea configurării și implementării unui sistem electoral uniform și integrat
în ceea ce privește alegerile europarlamentare;
- identificarea „ingineriei electorale”, ca mod de schimbare a regulilor formale specifice unui
sistem electoral (Norris, 2004: 8), care conduce la un sistem electoral european uniform și
integrat.
Studierea percepției și poziționării asupra unei problematici se poate realiza din punct
de vedere metodologic prin utilizarea metodei sondajului de opinie. Există două tipuri de
sondaje de opinie, și anume cele de masă și cele de experți, iar instrumentul cel mai des
utilizat în realizarea lor este chestionarul.
Unul din aspectele dificile o reprezintă eșantionarea. Având în vedere numărul mare al
populației Uniunii Europene, numărul necesar de subiecți pentru o cercetare relevantă este
foarte ridicat, ceea ce implică resurse considerabile. Astfel, pentru a evalua poziționarea
cetățenilor cu drept de vot doar dintr-un singur stat membru al UE, ca de exemplu România,
în ceea ce privește uniformizarea sistemului electoral european, la un nivel de încredere de
95% și o abatere standard de +/- 3%, eșantionul ar trebui să fie de 1067 de persoane (eșantion
calculat la 18872702, numărul total de cetățeni cu drept de vot înscriși în Registrul electoral la
data de 13 iunie 2017) În acest context, cu excepția realizării unei investigații de această
anvergură în cadrul unui eurobarometru, utilizarea unui sondaj de masă în cadrul cercetării de
față nu este fezabil.
Astfel, pentru a analiza oportunitatea creionării și implementării unui sistem electoral
uniform și integrat în ceea ce privește alegerile europarlamentare am ales să utilizez ca
metodă de cercetare sondajul de experți, și ca instrument de lucru chestionarul auto-
aplicat cu 20 de întrebări (întrebări deschise, matrice de răspuns, scală Likert de evaluare cu 6
valori de răspuns, întrebări grilă cu unul sau mai multe răspunsuri permise), completarea
durând aproximativ cincisprezece minute.
Page 12
12
Sondajul de experți nu se bazează pe un număr mare de respondenți, ci mai degrabă pe
cunoștințele lor aprofundate în domeniu. Acest tip de sondaj se poate aplica pentru
poziționarea cu privire la sistemul electoral european în ceea ce privește o eventuală politică
de uniformizare a acestuia. Mai mult decât atât, prin selectarea unor experți cu expertiză și
experiență în domeniul electoral, se presupune că au cunoștințe substanțiale despre dinamica
sistemelor electorale și impactul „ingineriei electorale” asupra rezultatului competiției
electorale. Un alt avantaj al sondajului de experți este raportul cost-eficiență și accesibilitatea
sa în cercetarea comparativă.
Scopul de bază al chestionarului îl reprezintă extragerea opiniilor cu privire la
necesitatea unei reforme electorale la nivelul Uniunii Europene, precum şi cu privire la
instrumentarul elementelor de inginerie electorală prin care ar putea fi modificat ori influențat
procesul electoral la nivel european, în sensul îmbunătățirii modului de desfășurare și de
centralizare a rezultatelor, de creștere a prezenței la vot, de consolidare a democrației
europene și a legitimității reprezentanților în Parlamentul European. Cu alte cuvinte, ce
elemente din cadrul sistemului electoral merită a fi luate în calcul în momentul în care ne
punem problema reformei electorale europene. În acest context, am încercat să răspund la
întrebarea dacă sunt relevante doar reglajele oferite de elementele fundamentale ale
unui sistem electoral (formula de calcul, magnitudinea circumscripţiei, prag electoral,
structura buletinului de vot) sau sunt relevante şi elemente ce ţin de modalitatea de
organizare a procesului electoral (registrul electoral european, autoritate electorală
europeană, vot electronic, vot obligatoriu, liste transnaţionale)
Astfel, prin intermediul chestionarului mi-am propus să conturez un răspuns la
următoarele întrebări:
1. Este oportună uniformizarea sistemului electoral european, în contextul creșterii
reprezentativității cetățenilor și a scăderii deficitului democratic?
2. Care sunt principiile și normele electorale ce pot conduce la un sistem electoral
european uniform și integrat?
De asemenea, mi-am propus să verific în urma analizei respondenților şi următoarele:
Ipoteza 1
Există o corelaţie pozitivă între gradul de percepţie privind Uniunea Europeană şi
abordarea privind sistemul electoral.
Ipoteza 2
Există o corelaţie pozitivă între aplicarea principiilor patrimoniului electoral
european la nivelul statelor membre cu democraţie consolidată, respectiv la nivel european.
Page 13
13
Eșantionul cercetării a fost format din 183 de experți din țară și din străinătate ce
activează în domeniul electoral ori care au fost implicaţi în acest domeniu. Variabilele
independente caracteristice eșantionului au fost: sex, vârstă, apartenența organizațională sau
profesională și nivelul de expertiză și experiență în domeniul electoral.
Pentru un feed-back relevant experţii electorali cărora li s-a aplicat chestionarul au fost
selectaţi atât din zona publică (autorităţi publice autonome, comisii electorale) cât şi din zona
societăţii civile şi a mediului academic (organizaţii neguvernamentale,universităţi, centre de
instruire şi cercetare), activând atât la nivel de execuţie cât şi la nivel middle/top management
(preşedinţi, vicepreşedinţi ai unei comisii electorale centrale, al căror rang este de regulă
asimilat cu miniştrii sau secretarii de stat dar şi şef departament, directori generali, directori).
De asemenea, pe lângă factorul principal luat în calcul – experienţa şi pregătirea
profesională în domeniul electoral – a fost luată în calcul şi vârsta respondenţilor şi pregătirea
academică. Astfel, au fost avute în vedere preponderent persoane active, a căror carieră se află
în plină dezvoltare rezultând o vârstă medie de 40 de ani şi o pregătire academică peste medie
(8,74% studii doctorale/postdoctorale, 21,86% studii postuniversitare şi/sau masterale, 69,4 %
studii superioare). De asemenea am avut în vedere şi dimensiunea de gen, chestionarul fiind
administrat unui număr aproximativ egal de bărbaţi femei, cu observaţia că femeile expert
chestionate au răspuns în proporţie mai mare 62,29%, faţă de bărbaţi (37,70%).
Chestionarul a fost împărțit pe următoarele dimensiuni și variabile:
Dimensiune Variabile
Cultura politică Interesul pentru viața politică națională
Interesul pentru viața politică externă
Interesul pentru procesele electorale
Interesul pentru emisiunile și informațiile politice
Cultura civică Interesul pentru participarea la alegerile europarlamentare
Prezența la ultimele alegeri europarlamentare
Percepția față de construcția
europeană
Percepția față de configurarea unui sistem electoral uniform
Percepția despre Uniunea Europeană
Reforma electorală
europeană
Uniformizarea listei de candidați
Obligativitatea votului
Vârsta minimă de vot uniformă
Vârsta minimă pentru a candida uniformă
Prag electoral uniform
Utilizarea votului electronic/prin internet în toate statele
Zi de referință unică
Crearea unui Registru electoral european
Înființarea unei Autorități Electorale Europene
Existența unui Cod electoral european
Page 14
14
În cadrul chestionarului au fost poziţionate şi întrebări cu rol de indicator, prin care am
încercat să verific într-o succesiune logică şi psihologică gradul de conectare şi informare cu
privire la politică în general, la modalităţile de informare, precum şi la gradul de interes faţă
de problematica specifică Parlamentului European şi alegerilor europarlamentare.
Pe de altă parte, pe lângă prezentarea formulele electorale utilizate în cadrul sistemelor
proporționale, am realizat testarea uniformizării sistemului electoral european prin
analiza variaţiilor de prag şi metode de calcul asupra setului de date de la alegerile
pentru Parlamentul European din 2014.
Rezultatele postate pe site-ul Parlamentului European la secţiunea alegeri sunt
generale şi furnizate în procente nu detaliat pe competitori, grupuri etc.
Colectarea datelor s-a realizat, pe de o parte, de pe portalul Parlamentului European,
iar pe de altă parte de pe portalurile autorităţilor naţionale cu responsabilităţi în organizarea
procesului electoral. Mai întâi au fost colectate şi ordonate tabelar date şi informaţii relevante
cu privire la procesul electoral european, respectiv:
- numărul de voturi exprimate la alegerile din 2014, pe state membre, pe
competitori, respectiv pe grupuri politice;
- numărul de voturi valabil exprimate, numărul de voturi nule, respectiv numărul de
voturi albe;
- magnitudinea circumscripţiei electorale naţionale;
- participarea la vot;
- pragul electoral, coeficientul electoral;
- tipul de sistem electoral utilizat, tipul/structura buletinului de vot, modul de
delimitare a circumscripţiei/circumscripţiilor electorale naţionale, , vârsta minimă pentru
exercitarea dreptului de a alege, respectiv de a fi ales;
Relaţiile dintre tabele, precum şi modulele de calcul au fost realizate prin
Subprograme Excel VBA şi prin funcţiile proprii pachetului de programe Excel. În vederea
realizării simulărilor pe grupurile politice acestea au fost codificate, în baza de date, cifric şi
pe coduri de culori. De asemenea, au mai fost codificate denumirile stateleor membre,
metodele de calcul (formulele electorale), modul de tratare a resturilor electorale.
Din păcate, în unele cazuri în sursele primare de informaţii nu sunt prezentate date
detaliate, pentru a fi refăcute calculele primare şi pentru a putea efectua simulări. Este cazul
statelor care utilizează sistemul votului unic transferabil (Malta şi Irlanda), al celor care au
circumscripţii regionale dar fără a prezenta date şi informaţii pentru nivelul regional, fiind
Page 15
15
prezentate doar datele finale (spre exemplu, Italia, Polonia). De asemenea, datele privind
rezultatele par a nu fi suficient explicate în anumite cazuri. Astfel, în Letonia, procentul total
de voturi include voturile albe şi nule (0,78%), în conformitate cu datele publicate de
autoritățile naționale competente. În Regatul Unit procentajul total include voturi nule și albe
(7,42%) în conformitatea cu datele publicate de autoritățile competente. În Spania voturile
albe sunt incluse în numărul de voturi care sunt folosite ca bază pentru calcularea rezultatelor
în procente.
Agregarea datelor a avut în vedere testarea uniformizării sistemului electoral european
prin analiza variaţiilor de prag şi metode de calcul asupra setului de date de la alegerile pentru
Parlamentul European din 2014, după cum urmează:
1. Testarea uniformă pe fiecare stat membru în parte a unui număr de 11 formule de
calcul proporţionale şi cu variaţii ale pragului electoral între 0-5 procente şi compararea
mandatelor rezultate cu datele de referinţă (rezultatele alegerilor pentru Parlamentul European
din 2014).
2. Aplicarea diferită a modului de tratare a resturilor, după prima repartizare a
mandatelor „întregi”, respectiv:
- „Global” (mod de tratare a resturilor prin aceeaşi metodă, în cadrul aceluiaşi
calcul, „până la capăt”);
- „Resturi separate” (mod de tratare a resturilor separat, prin aceeaşi metodă, prin
desprinderea de calculul iniţial şi tratarea diferenţiată, de sine-stătătoare);
3. Analiza diferenţelor de mandate pentru fiecare dintre grupurile politice rezultate
prin testarea uniformă pe fiecare stat membru în parte a unui număr de 11 formule de calcul şi
variaţia pragului electoral între 0-5%.
4. Analiza ponderii femeilor în compoziţia Parlamentului European;
5. Testarea indicelui de proporţionalitate;
6. Analiza modului de calcul a metodelor CamCom, Power Compromise şi a dublei
proporţionalităţi;
7. Analiza influenţei pragului electoral şi a formulei electorale asupra numărului
competitorilor intraţi în calculul de repartizare a mandatelor.
8. Calcularea coeficientului electoral de ţară;
9. Calculul şi analiza comparativă a rezultatelor în ceea ce priveşte distribuţia în
mandate „întregi” şi mandate rezultate din calcularea resturilor electorale.
10. Testarea uniformă la nivelul Uniunii Europene a unui număr de 11 formule de
calcul proporţionale şi cu variaţii ale pragului electoral între 0-5 procente şi compararea
Page 16
16
mandatelor rezultate cu datele de referinţă (rezultatele alegerilor pentru Parlamentul European
din 2014).
Capitolul 3 - Cadrul actual privind alegerea Parlamentului European
Cel de-al treilea capitol al lucrării analizează cadrul legal existent în acest moment
pentru organizarea şi desfăşurarea alegerilor, modul de reglementare atât al normelor,
regulilor şi procedurilor comune, cât şi al celor specifice fiecărui stat membru.
În ceea ce priveşte analiza celor 28 de sisteme electorale ale statelor membre ale Uniunii
Europene au fost evaluate în principal următoarele elemente:
- sistemul electoral;
- drepturile electorale (dreptul de vot, dreptul de a fi ales);
- incompatibilităţi;
- depunerea candidaturilor;
- campania electorală;
- numărarea voturilor;
- repartizarea mandatelor;
- validarea rezultatelor alegerilor
- normele privind campaniile electorale.
Capitolul 4 - Alegeri europarlamentare unice. Conturarea unui model
instituţional care să asigure desfășurarea alegerilor pe baza unui sistem electoral
uniform și integrat
Capitolul patru descrie o serie de modalităţi concrete şi instrumente de inginerie
electorală ce pot contribui efectiv atât la reforma sistemului electoral european cât şi la
conturarea unui model instituţional care să asigure desfășurarea alegerilor pe baza unui sistem
electoral uniform și integrat.
În ceea ce priveşte crearea unui model de repartizare a numărului de locuri în
Parlamentul European cu respectarea principiului de proporţionalitate am realizat
testarea uniformizării sistemului electoral european prin analiza variaţiilor de prag şi metode
de calcul asupra setului de date de la alegerile pentru Parlamentul European din 2014.
În cadrul testării şi analizelor comparative ale diferitelor elemente ce prezintă
importanţă în configurarea unui sistem electoral intră şi următoarele:
- Simularea repartizării mandatelor la alegerile pentru Parlamentul European prin
aplicarea unor metode de alocare unice şi utilizarea unui prag de 0%;
Page 17
17
- Influenţa modificării parametrilor electorali (prag) în privinţa numărului de
competitori (calcul prin 11 metode şi resturi tratate separat);
- Analiza ponderii femeilor în compoziţia Parlamentului European;
- Evoluţia ponderii femeilor alese în Parlamentul European;
- Numărul efectiv de partide la nivelul Uniunii Europene;
- Numărul partidelor naţionale (competitori);
- Repartizarea mandatelor pe ţări, partide şi grupuri politice la alegerile pentru
Parlamentul European din anul 2014;
- Situaţia unor elemente ale sistemului electoral UE 28;
- Date privind numărul locuitorilor, al alegătorilor înscrişi şi a celor prezenţi la vot
la alegerile pentru Parlamentul European din 2014 electorale;
- Calculul şi analiza comparativă a rezultatelor în ceea ce priveşte distribuția în
mandate „întregi” (calculat ca număr întreg) şi mandate rezultate din calcularea resturilor
electorale;
- Situația mandatelor pe grupuri politice la alegerile pentru Parlamentul European
din 2014;
- Modul de atribuire a mandatelor la alegerile pentru Parlamentul European prin
utilizarea metodei CamCom - Compromisul Cambridge;
- Modul de atribuire a mandatelor la alegerile pentru Parlamentul European prin
utilizarea metodei Power Compromise;
- Modul de atribuire a mandatelor la alegerile pentru Parlamentul European pe baza
aplicării formulei dublei proporţionalităţi (datele alegerilor europarlamentare din anul 2009);
- Recomandările Comisiei privind consolidarea desfășurării democratice și eficiente
a alegerilor pentru Parlamentul European ;
- Răspunsurile statelor membre privind punerea în aplicare a recomandărilor Comisiei
referitoare la consolidarea desfășurării democratice și eficiente a alegerilor pentru Parlamentul
European;
De regulă, indiferent de formula de repartizare utilizată, numărul de mandate pe
competitori este sensibil egal. De altfel, aceste modificări pot interveni, după cum se poate
observa mai jos, din însăşi dinamica compoziţiei Parlamentului European:
Compoziţia PE EPP S&D ECR ALDE GUE/
NGL
Greens/EFA EFDD ENF NA
1 iulie 2014 221 191 70 67 52 50 48 - 52
Page 18
18
1 februarie 2017 217 189 74 68 52 51 42 40 18
-4 -2 +4 +1 0 +1 -6 +6
Pentru a creşte relevanţa simulărilor efectuate am realizat şi o prezentare a
principalelor încercări de identificare a unor metode de alocare a locurilor în Parlamentul
European realizate de matematicieni.
Este propusă o metoda sensibilă la schimbările populației, ce se dorește a fi imparțială
politic, obiectivă, corectă și durabilă. Această metodă poartă denumirea de CamCom, nume ce
reprezintă prescurtarea termenului Cambridge Compromise (Pukelsheim şi Oelbermann,
2014).
Conform articolului 4 din Decizia Consiliului European 2013/312/UE de stabilire a
componenței Parlamentului European înainte de fiecare nouă alegere Parlamentul European,
trebuie să aloce locurile între statele membre într-un mod obiectiv, corect, durabil și
transparent, traducând principiul proporționalității degresive astfel cum este prevăzut la
articolul 1 din Decizia Consiliului European 2013/312/UE, ținând seama de orice schimbare a
numărului lor și a tendințelor demografice ale populației lor, astfel cum a fost stabilită în mod
corespunzător, respectând astfel echilibrul general al sistemului instituțional prevăzut în
tratate.
Pentru realizarea acestui deziderat s-au întreprins o serie de cercetări prin care au fost
simulate metodele de alocare care să îndeplinească cerințele descrise, cele mai cunoscute fiind
compromisul Cambridge (Grimmett, Laslier, Pukelsheim, González, Rose, Słomczyński,
Zachariasen, Życzkowski: 2011), şi Power Compromise (Grimmett, Oelbermann,
Pukelsheim, 2012:136-140). O altă metodă prezentată o reprezintă Metoda repartizării dublu
proporționale o formulă durabilă și transparentă prin care mandatele sunt repartizate pe baza
a două dimensiuni, o dată după cum electoratul este divizat partinic şi de asemenea, după cum
acesta este repartizat (divizat) teritorial.
În drumul de la alegeri „second order” la un sistem electoral uniform reforma sistemului
electoral al Uniunii Europene scopul final nu este neapărat o uniformizare în sine, ci mai
degrabă realizare unor îmbunătățiri de facto a status quo-ului alegerilor europene în ceea ce
privește lacunele și deficiențele sale, de identificare şi de implementare a unor proceduri
electorale uniforme pentru toate statele membre.
În sensul stabilirii unor proceduri electorale uniforme, obiectivele vizate sunt:
- accentuarea caracterului democratic al alegerilor europene;
- întărirea conceptului de cetățenie europeană;
Page 19
19
- îmbunătățirea funcționării Parlamentului European;
- întărirea legitimității și eficacității Parlamentului European;
- asigurarea unei egalități crescute între cetățenii Uniunii, din punct de vedere
electoral.
În acest context, o primă reformă coerentă şi progresistă a regulilor electorale de la
introducerea acestora, în 1976, este cea propusă de Andrew Duff al cărui Raport referitor la
propunerea de modificare a Actului din 20 septembrie 19761 menţionează necesitatea
organizării unei Convenţii privind reforma electorală care să analizeze în mod democratic
și cuprinzător seria complexă de aspecte interdependente privind dreptul de vot, prezența la
vot, componența, privilegiile și sistemul de votare, ori măcar să revizuiască diferenţele şi
anomaliile intervenite între diferitele sisteme electorale naționale. Totodată, raportul
menţionat propune ca pe lângă cei 751 de deputați aleși în mod tradițional din circumscripțiile
naționale și regionale să se adauge 25 de deputați în Parlamentul din 2014 care să fie aleși
dintr-o circumscripție unică paneuropeană (vot opţional pe un al doilea buletin de vot), fapt ce
ar crește capacitatea reprezentativă a acestuia – reflectând modificarea introdusă de Tratatul
de la Lisabona care prevede că deputații în PE sunt acum „reprezentanți ai cetățenilor
Uniunii”, și nu „reprezentanți ai popoarelor statelor”. În acest scop partidelor politice
europene le-ar reveni răspunderea pentru selectarea candidaților, stabilirea ordinei pe liste și
concurența pentru voturi. Pe de altă parte, raportul propune, mai întâi, crearea obligatorie a
circumscripțiilor regionale sau teritoriale, în cadrul statelor mai mari, și, în al doilea rând,
utilizarea obligatorie a sistemului preferențial de liste semideschise.
Alte propuneri de reforme formulate în Raportul Duff sunt:
Reexaminarea şi, după caz, modificarea periodică a distribuirii celor 751 de mandate,
(cu precizarea că această revizuire trebuie realizată în perioada dintre mandate, din timp, cu
respectarea principiul proporționalității degresive și, pe de altă parte, prin continuarea
eforturilor de identificare a unei formule matematice);
Asigurarea condițiilor de exercitarea a drepturilor electorale pentru cetățenii UE care
locuiesc într-un alt stat membru decât cel de origine;
Înfiinţarea unei Autorități Electorale Europene care, în opinia lui Duff, ar trebui să
gestioneze și să supravegheze alegerile desfăşurate pe baza listei transnaționale și să
1 Raportul referitor la propunerea de modificare a Actului din 20 septembrie 1976 privind
alegerea membrilor Parlamentului European prin vot universal direct (2009/2134(INI)
Comisia pentru afaceri constituționale A7-0176/2011(28.4.2011)
Page 20
20
soluționeze recursurile;
Reducerea programului de votare la perioada weekendului pentru a crește interesul
față de vot și a reduce cazurile de neglijență în divulgarea prematură a rezultatelor. Aceste
modificări ar fi afecta Ţările de Jos deoarece pentru Irlanda şi Regatul Unit nu se mai pune
problema.
O altă propunere a lui Duff, transpusă în practică, o reprezintă devansarea alegerilor din
iunie în mai, pentru a se urgenta alegerea noii Comisii;
Uniformizarea vârstei minime a alegătorilor și a candidaților;
Stabilirea unui regim supranațional al privilegiilor și imunităților deputaților în PE;
Extinderea votului electronic, în efortul de a mobiliza alegătorii și de a facilita votarea.
Cea mai recentă propunere de reformă electorală este cea a europarlamentarilor
Danuta Hübner și Jo Leinen. Aceştia, ca şi Duff, consideră că pentru îmbunătăţirea procesului
electoral european este nevoie de introducerea unor proceduri electorale uniforme, atât la
nivel de formă, cât şi de fond, care să aducă o valoare adăugată modului de organizare şi
desfăşurare a alegerilor, dar mai ales să reducă deficitul democratic.
Hübner și Leinen au identificat necesitatea următoarelor proceduri uniforme:
- Creșterea vizibilității partidelor politice europene;
- Introducerea unui termen limită comun minim în ceea ce privește stabilirea listei
de candidați la nivel naţional;
- Introducerea unui prag electoral pentru alocarea mandatelor de eurodeputat, de cel
puţin 3% şi cel mult 5% pentru statele în care este folosit sistemul de listă şi care au mai mult
de 26 de mandate în Parlamentul European;
- Introducerea unui termen limită comun de 12 săptămâni pentru stabilirea listelor
de candidați de către partidele politice europene;
- Acordarea posibilității cetăţenilor Uniunii Europene care au reşedinţa în alte state
decât cele membre UE de a-și exercita dreptul de vot la alegerile europarlamentare;
- Armonizarea vârstei legale de vot, iar aceasta să fie de 16 ani;
- O zi de votare comună la nivel european, cu închiderea simultană a tuturor
secțiilor de votare, cu scopul de a reflecta mai bine participarea comună a cetățenilor din
întreaga Uniune şi de a sublinia că UE se întemeiază pe o democrație reprezentativă;
- Introducerea unor măsuri pentru promovarea egalităţii de gen în toate aspectele
referitoare la procesul electoral european;
Page 21
21
- Creşterea utilizării votului electronic şi a celui prin corespondenţă, în vederea
creşterii ratei de participare
Pentru uniformizarea procedurilor electorale am decis să realizez inclusiv o propunere
de amendare a Actului din 20 septembrie 1976 privind alegerea deputaților în Parlamentul
European prin vot universal direct, ce are în vedere atât menţinerea principiului reprezentării
proporţionale cât şi consolidarea acestuia prin menţionarea unei singure modalităţi de vot
reprezentat de utilizarea listelor preferenţiale, respectiv prin utilizarea metodei de calcul
Sainte-Laguë. Circumscripţiile electorale naţionale pot fi împărţite în sub-diviziuni, îndeosebi
atunci când raţiunile sunt de natură tehnică, noutatea reprezentând-o circumscripţia la nivel
european unde am propus să fie aleşi 73 de reprezentanţi (mandatele Regatului Unit) dar şi
acordarea de atribuţii Autorităţii Electorale Europene în procesul de configurare a teritoriului
electoral, în înregistrarea listelor transnaţionale de candidaţi prin verificarea condiţiilor de
provenienţă (să fie rezidenţi în cel puţin o treime din statele membre, să provină atât din state
populate cât şi din cele mai slab populate) şi a egalităţii de gen.
Alegătorul are două voturi, unul pentru lista naţională şi unul pentru lista
transnaţională. Sunt încurajate şi modalităţile alternative de exercitare a dreptului la vot.
Vârsta de la care se poate exercita dreptul de vot se reduce la 16 ani ceea ce reprezintă
creşterea dimensiunii corpului electoral. Autoritatea Electorală Europeana stabilește un plafon
pentru cheltuielile de campanie ale candidaților și partidelor politice la nivel european. Pentru
eliminarea votului multiplu dar şi pentru o evidenţă corectă a a alegătorilor am propus
înfiinţarea unui Registru electoral european administrat la nivelul Autorităţii electorale
europene. Având în vedere faptul că în statele membre nu se votează în aceleaşi zile din
săptămână, propunerea menită să coreleze operaţiunile electorale dintre statele membre constă
în aceea că se stabileşte nu o zi de votare ci o perioadă cuprinsă între ziua de joi şi duminică.
Chestionar pentru experți electorali „Sistemul electoral european. Alegeri pentru
Parlamentul European”
În prima parte a chestionarului se constată faptul că respondenții au un grad de
cunoaștere și interes considerabil referitor la viața politică și alegerile europarlamentare.
Astfel, un procent semnificativ al respondenților este interesat în mare măsură
(49,18%) și foarte mare măsură (26,78%) de viața politică internă. Respondenții sunt
interesați într-o măsură semnificativă mai redusă de viața politică din statele membre ale
Uniunii Europene, doar 8,745% fiind interesați în foarte mare măsură, 43,72% în mare
măsură, respectiv 35,52% în mică măsură. În privința interesului față de activitatea
Page 22
22
desfășurată în cadrul Parlamentului European, 42,62% din respondenți sunt interesați în mare
măsură, 4,92 % în foarte mare măsură iar 34,43% în mică măsură. O pondere importantă din
respondenți (39,34 %) sunt interesați în foarte mare măsură de alegerile europarlamentare,
34,97 % în mare măsură, respectiv 19,13 % în mică măsură. Totodată, un procent de 47,54 %
sunt interesați în foarte mare măsură de campaniile electorale, în timp ce 31,69% sunt
interesați în mare măsură. Referitor la interesul față de emisiunile radio-TV pe teme
referitoare la alegeri 42,62% din respondenți sunt interesați în mare măsură, iar 26,78% în
foarte mare măsură.
O distribuție mai omogenă a răspunsurilor a înregistrat întrebarea referitoare la
discuțiile pe teme de alegeri pe rețelele de socializare, 30,60 % din respondenți fiind puțin
interesați, 23% interesați în mare măsură iar 16,39 interesați în foarte mare măsură. Un
procent de 47,54% din respondenți sunt interesați în mare și foarte mare măsură de discuțiile
cu prietenii pe teme legate de alegeri sunt interesați, în timp ce 26,78% din respondenți
manifestă un interes scăzut.
În ceea ce privește modalitatea de informare cu privire la viața politică și alegeri
35,52% din respondenți se uită zilnic la TV, respectiv 33,88% de câteva ori pe săptămână.
Un procent mai redus, de 21,31% ascultă zilnic știri și comentarii politice la radio,
respectiv 27,87% de câteva ori pe săptămână. Citesc zilnic informațiile și comentariile
politice din ziare 31,15%, respectiv 36.07 % pe internet. O întrebare ce a adunat o distribuție
mai omogenă a răspunsurilor o constituie cea privind participarea la alegerile
europarlamentare, un procent de nu mai puțin de 90,71% din respondenți fiind interesați în
foarte mare măsură (58,74%) sau în mare măsură (32,24%).
Chestionarul continuă cu o serie de întrebări axate pe elemente de inginerie electorală
prin care încerc să extrag opinia experților referitoare la instrumentele ce pot modifica ori
influența procesul electoral la nivel european în sensul îmbunătățirii modului de desfășurare și
de centralizare a rezultatelor, de creștere a prezenței la vot, de consolidare a democrației
europene și a legitimității reprezentanților în Parlamentul European.
La întrebarea dacă este necesară configurarea unui sistem electoral uniform la nivelul
Uniunii Europene, un procent de 86,89% din respondenţi sunt de acord, din aceştia
exprimându-şi acordul total 49,73%.
Un alt element esenţial pentru configurarea unui sistem electoral o reprezintă tipul
listei de candidați propuși de formațiunile politice ce poate fi deschisă, blocată, semideschisă
(vot preferenţial), vot unic transferabil, etc. O mare parte din respondenţi (67,21%) optează
pentru lista deschisă (31, 69)% sau pentru votul preferenţial (35,52%) dar iau în calcul şi
Page 23
23
votul unic transferabil. Aceasta denotă faptul că aceştia înclină pentru o variantă în care
alegătorul are posibilitatea să îşi exprime preferinţa realizând o „corecţie” asupra modului în
care partidul a ierarhizat candidaţii pe listă.
Un alt aspect important ce necesită armonizarea la nivel de proceduri îl reprezintă cel
al listei susţinătorilor (model, număr de susţinători, etc.), respondenţii apreciind în mare
măsură necesitatea uniformizării (34,43%) şi foarte mare măsură (27,32%).
Un subiect deosebit de important în cadrul stabilirii unui sistem electoral european
uniform îl reprezintă pragul electoral, acesta putând să contribuie la omogenizarea sistemului
de partide mai ales în perspectiva asigurării unei guvernanţe stabile şi eficiente.
Pe de altă parte, pragul electoral trebuie analizat şi din perspectiva analizei privind
accesul în Parlamentul European a forţelor politice eurosceptice, extremiste ori anti-europene.
O pondere de 74,87% din respondenţi consideră necesară stabilirea uniformă a unui prag
electoral (ori a lipsei acestuia) la nivelul tuturor statelor membre.
Una din operaţiunile electorale esenţiale pentru organizarea procesului electoral îl
constituie înregistrarea alegătorilor. Aceasta este necesară îndeosebi în vederea stabilirii
listelor electorale dar este deosebit de importantă şi pentru alte activităţi cum ar fi prevenirea
votului multiplu, ori pentru stabilirea unor politici şi strategii de informare a alegătorilor.
Realizarea unui instrument de tip Registru electoral, practic o bază de date conţinând
informaţii referitoare la cetăţenii cu drept de vot, este esenţială pentru organizarea unor
alegeri pe baza unor proceduri uniforme, ceea ce remarcă şi respondenţii care apreciază
necesară în proporţie de 72,13% existenţa unui asemenea instrument (38,80% în foarte mare
măsură , respectiv 33,33% în mare măsură).
Configurarea unui sistem electoral uniform şi integrat nu poate să se realizeze fără o
reglementare unitară a normelor electorale. Pe lângă nucleul sistemului electoral reprezentat
de modul de transformare a voturilor în mandate, există o multitudine de aspecte ce necesită o
reglementare unitară. Un sistem electoral uniform poate funcţiona şi pe baza unui mănunchi
de norme însă integrarea lor într-un corp unitar aduce un plus de eficienţă în înţelegerea şi
aplicarea legislaţiei electorale. Mai mult de jumătate din respondenţi (80,87%) consideră
necesară în mare şi foarte mare măsură realizarea unui Cod/Codex electoral european care să
cuprindă normele şi procedurile electorale.
Unul dintre subiectele principale ale reformei electorale europene, modul de întocmire
a buletinului de vot, a fost avut în vedere pentru a se asigura vizibilitatea partidelor politice
europene dar şi să faciliteze furnizarea de informații corecte electoratului privind afilierea
partidelor naționale la partidele politice europene. În acest sens, uniformizarea modelului
Page 24
24
buletinului de vot (în sensul introducerii siglelor şi a denumirii partidelor politice europene,
pe lângă cele naționale a fost considerată necesară în mare măsură de 30,60% din respondenţi
şi, în foarte mare măsură de 27,32% din aceştia.
Faptul că ziua de referinţă diferă între statele membre alegerile desfăşurându-se pe o
perioadă de trei zile creează o serie de dificultăţi în ceea ce priveşte stabilirea şi calcularea
termenelor dar îndeosebi în ceea ce priveşte data la care se realizează în mod unitar
centralizarea voturilor şi repartizarea mandatelor, putând exista premisele unor strategii de
influenţare a rezultatelor. 67,76% din respondenţi apreciază că este necesară, în mare şi foarte
mare măsură, stabilirea unei zi de referinţă unice pentru desfăşurarea alegerilor.
Referitor la un alt subiect de mare interes în ultimii ani, respectiv utilizarea votului
electronic/prin internet, 74,87% din experţii intervievaţi consideră necesară în mare şi foarte
mare măsură introducerea mijloacelor electronice de exercitare a votului.
Experţii chestionaţi sunt de părere că este necesară într-o mare şi foarte mare măsură
asigurarea unei reprezentări echitabile de gen pe listele de candidaţi la alegerile europene
(72,13%), dar şi în cadrul Parlamentului European (63,94%).
La una din întrebările de bază ale chestionarului, respectiv dacă respondenţii consideră
necesară înfiinţarea unei Autorităţi Electorale Europene care să gestioneze şi supravegheze
alegerile europarlamentare şi controlul finanţării partidelor europene, răspunsurile au fost
oarecum surprinzătoare având în vedere procentajul celor care răspund afirmativ, şi anume
42,08% consideră necesară în foarte mare măsură înfiinţarea unui organism de management
electoral european, 30,05 % în mare măsură şi 12,02% în mică măsură.
Un procent redus de 9,84% din experţii chestionaţi nu şi-au exercitat dreptul de vot la
alegerile la alegerile pentru Parlamentul European din mai 2014, îndeosebi ca urmare a lipsei
de încredere în partide (33%) sau în candidaţi (22%), dar şi ca urmare a unor diverse
impedimente (aflat la muncă sau în străinătate în ziua de referinţă (26%).
Una din soluţiile posibile pentru creşterea prezenţei la vot, precum şi pentru creşterea
reprezentativităţii şi legitimităţii aleşilor, este introducerea votului obligatoriu. Privit de mulţi
cu neîncredere votul obligatoriu vine cu o schimbare de paradigmă, în sensul că votul nu ar
mai reprezenta doar un drept ci şi o obligaţie iar alegătorul ar fi privit ca îndeplinind o funcţie
publică, funcţia de cetăţean. În prezent, în Uniunea Europeană patru ţări au vot obligatoriu
(Belgia, Cipru, Grecia, Luxemburg). Oarecum surprinzător, mai mult de jumătate din experţi
(50,82%) se pronunţă favorabil introducerii votului obligatoriu. Introducerea votului
obligatoriu ridică o altă problemă respectiv, dacă neprezentarea la vot ar trebui sancţionată şi
dacă da, care ar putea fi această sancţiune. Variantele de răspuns oferite au fost echilibrate,
Page 25
25
36% din respondenţi considerând că nu ar trebui sancţionată neprezentarea la vot, 28%
optează pentru sancţionarea cu amendă, 24% pentru suspendarea temporară a drepturilor
electorale, iar 9% pentru instituirea unei interdicţii temporare privind ocuparea unor funcţii
publice.
Experţii electorali chestionaţi cu privire la o serie de elemente ce ar putea afecta modul
de exercitare a dreptului de vot consideră că votul poate fi influenţat în mare şi foarte mare
măsură de cunoaşterea (ori necunoaşterea!) competitorilor electorali (86,89%), a platformei
politice a acestora (81,42%), de drepturile alegătorilor (70,49), de tipul de sistem electoral
(66,12%), de normele electorale (55,04%) şi de prevederile constituţionale (58,47%).
În ceea ce priveşte vârsta optimă pentru exercitarea drepturilor electorale, la care
cetăţeanul ar putea lua decizii raţionale, cu maturitate şi fără a fi influenţat, respondenţii
consideră într-un procent covârşitor (77,60%) că tinerii ar trebui să îşi exercite dreptul de vot
din moment ce împlinesc vârsta de 18 ani. În ceea ce priveşte vârsta de la care un cetăţean ar
avea dreptul să candideze pentru o funcţie reprezentativă părerile au fost mult mai diverse,
optându-se îndeosebi spre o vârsta la care o persoană, de regulă, a căpătat o experienţă de
viaţă şi profesională semnificative (25,14% au optat pentru vârsta de 30 de ani, 24,59% pentru
35 de ani). Percepţia privind Uniunea Europeană este una echilibrată, în sensul că, deşi
ponderea celor care au o percepţie pozitivă este de 68,31%, procentajul celor care o
cataloghează ca fiind foarte pozitivă este de doar 15,85%, ceea ce interpretez în sensul că
aşteptările de la Uniunea europeană sunt deosebit de mari, iar direcţia spre care se îndreaptă
nu este tocmai cea dorită.
Concluziile ce reies din răspunsurile la ultima întrebare pot fi păstrate şi pentru
concluziile generale, deoarece se poate afirma fără echivoc că majoritatea experţilor în
domeniul electoral care au răspuns la chestionar constată necesitatea configurării unui sistem
electoral european uniform şi integrat, a implementării unui întreg set de instrumente care să
permită organizarea pe baza unor norme şi proceduri electorale comune a alegerilor pentru
Parlamentul European. Pe lângă toate acestea rolul unei Autorităţi Electorale Europene,
îndeosebi în ceea ce priveşte informarea alegătorilor poate fi determinant, iar pentru a
argumenta necesitatea unui astfel de organism de management electoral am prezentat setul de
măsuri necesare şi atribuţii ce pot fi îndeplinite.
Page 26
26
Limitele cercetării
Fiecare proiect de cercetare reprezintă o proiecţie teoretică ce trebui confirmată sau
infirmată în condiţii reale şi cu date obiective din realitatea înconjurătoare, dar adevărul este
că nicio cercetare nu poate avea pretenţia că este perfectă, la fel cum însăşi cercetătorul este
supus unor limitări date de posibilităţile lui intelectuale, materiale, logistice, etc. La final,
contraponderea modelului teoretic, ideal, cu datele extrase din viaţa reală ne obligă la
recunoaşterea limitelor umane şi a imperfecţiunii, dar procesul în sine reprezintă acumularea
de experienţe şi un pas în plus spre cunoaştere.
Limitele cercetării de faţă sunt date în primul rând, paradoxal, de dimensiunea
cercetării care în mod normal are ca obiect un teritoriu restrâns ce poate fi marcat şi analizat
din mai multe perspective. Am recurs la o analiza asupra întregului sistem electoral european
din mai multe motive: în primul rând există un decalaj între ceea e se afirmă în spaţiul public
cu privire la viitorul Uniunii Europene şi ceea ce se realizează, iar în al doilea rând dacă
vorbim despre o construcţie politică de anvergură europeană, precum şi de o modalitate de
desemnare a reprezentanţilor statelor membre în Parlamentul European, este necesară
analizarea atât a ansamblului de norme şi proceduri electorale comune, cât şi a celor specifice
fiecărui stat.
Pe lângă numărul mare al sistemelor de analizat (28), intervine atât complexitatea cât
şi particularităţile culturale ale acestora, precum şi insuficienta informare ori transparenţă cu
privire la modul de organizare a procesului electoral şi rezultatele detaliate, inclusiv la nivel
instituţiilor Uniunii Europene. O altă limită este dată de caracterul sui-generis al construcţiei
europene ceea ce îngreunează realizarea unor eventuale comparaţii cu alte sisteme electorale
din state de tip confederal ori mai ales federal.
Includerea unui număr cât mai mare de metode de calcul utilizate în cadrul sistemelor
electorale bazate pe reprezentare proporţionale implică utilizarea metodelor matematice, cu
riscul obţinerii unor rezultate neconcludente pentru situaţiile în care nu există suficiente
informaţii. Nu în ultimul rând, numărul mare al parametrilor: prag electoral, metode de
calcul, modalităţi de tratare a resturilor „separat” sau „global”, analiza rezultatelor pe fiecare
din statele membre tratate individual sau pentru întreaga Uniune Europeană, tratarea
rezultatelor pe competitori politici trataţi individual sau pe grupuri politice, etc., precum şi
multiplele valori ale parametrilor cu care s-a operat determină zeci de mii de linii de calcul ce
nu pot fi prezentate integral, astfel încât am realizat o selecţie riguroasă a acestora.
Page 27
27
Testarea modalităţilor de calcul urmează a fi publicată integral online într-un viitor nu
prea îndepărtat.
Concluzii
1. Din calculele rezultate prin utilizarea celor 11 formule electorale şi prin variaţia
pragului electoral între 0 şi 5 procente rezultă faptul că nu apar diferenţe majore faţă de
rezultatele alegerilor din 2014, în sensul că nu se schimbă semnificativ ordinea dintre
principalele grupuri politice care au participat la procesul electoral. Se poate constata faptul că
o pondere însemnată a voturilor se îndreaptă şi spre competitorii politici neafiliaţi unui grup
politic, aspect ce poate fi avut în vedere în cadrul procesului de reformă electorală;
2. După cum este de aşteptat apar diferenţe majore faţă de rezultatele alegerilor
europarlamentare din 2014 doar dacă renunţăm la exigenţele inserate în cadrul tratatelor
(număr minim 6 mandate/ număr maxim 96 de mandate) şi prin utilizarea unui prag electoral
unitar şi distribuirea rezultatelor la nivel european pe grup politic;
3. Integrarea unor măsuri referitoare la reforma electorală şi la configurarea unui
sistem electoral european uniform şi integrat poate fi realizat prin edificarea unui model
instituţional similar, verificat în practică (Autoritatea Electorală Europeană), prin înfiinţarea
unui organism de management electoral european care să asigure organizarea şi desfăşurarea
alegerilor pentru Parlamentul European.
Page 28
28
Bibliografie selectivă
I. Literatură de specialitate
1. Aldecoa Luzzaraga, Francisco. Llorente, Mercedes Guinea, (trad. Bărbulescu,
Iordan Gh.), „Europa Viitorului. Tratatul de la Lisabona”, Editura Polirom, Iaşi, 2011;
2. Almond, Gabriel, „Comparative Political Systems”, The Journal of Politics, Vol.
18, No. 3, 1956;
3. Avril, Pierre. Gicquel, Jean, „Lexique de droit constitutionnel”, Dalloz, 1986
nouvelle édition, Presses Universitaires de France, collection „Que sais-je ?”, 2009;
4. Bărbulescu, Iordan Gheorghe. Răpan, Daniela, „Dicţionar explicativ trilingv al
Uniunii Europene”, Editura Polirom, Iaşi, 2009;
5. Bărbulescu, Iordan Gheorghe, „Sistemul instituţional”, Editura Tritonic,
Bucureşti, 2007;
6. Bărbulescu, Iordan Gheorghe, „Procesul decizional în Uniunea Europeană”,
Editura Polirom, Iaşi, 2008;
7. Bîrzea, Cezar, „Cetăţenia Europeană”, Editura Politeia-S.N.S.P.A., Bucureşti,
2005;
8. Bréchon, Pierre, „Partidele politice”, Editura Eikon, Cluj Napoca, 2004, Colecţia
Universitas, seria Politologie;
9. Brack, Nathalie. Coman, Ramona. Rittelmeyer, Yann-Sven. Stănculescu, Cristina,
„Despre Parlamentul European, democratizare şi democraţie”, Institutul European, Colecţia
Studii Europene, Iaşi, 2011;
10. Claudiu, Marian, „Influenţa sistemelor electorale asupra democraţiei
Uniunii Europene”, CA Publishing, Cluj-Napoca, 2013;
11. Dahl, Robert A., „Despre Democraţie”, Institutul European, Iaşi, 2003;
12. Duverger, Maurice, „I partiti politicii”, Milano, Ed, di Comunita, 1975;
13. Diamantopulos, Thanassis, „Les systemes electoraux aux presidentielles et
aux legislatives”, Editions de 1`Universite Libre de Bruxelles, Bruxelles, 2004;
14. Easton, David, „An approach to the analysis of political systems”, World
Politics, Vol. 9, No. 3, 1957;
15. Fulvio, Attina. Dario, Velo, „Dalla comunita all' Unione Europea”, Bari,
Ed. Cacucii, 1994;
16. Hix, Simon, „The political system of the European Union”, ed a II-a, New
York, Ed. Palgrave Macmillan, 2005;
Page 29
29
17. Hix, Simon. Noury, Abdul G.. Roland, Gerard, „Democratic Politics in the
European Parlament”, New York, Ed. Cambridge University Press, 2007;
18. Hix, Simon. Lord, Cristopher, „Political Parties in the European Union”,
St. Martin's Press, New York, 1997;
19. Hix, Simon, „The EU as a new political system”, în Daniele Caramani,
„Comparative Politics”, Oxford University Press, Oxford, 2008;
20. Hobolt, Sara Binzer, „European Integration”, 2006 disponibil la
http://users.ox.ac.uk/~polf0059/ Teaching/WEPlecture1.pdf;
21. Griffiths, Martin, Relaţii Internaţionale. Şcoli, curente, gânditori, Bucureşti,
Editura Ziua, 2003;
22. Ion Oana-Andreea, Guvernanţa Uniunii Europene. Abordări actuale,
Bucureşti, Editura Polirom, 2013;
23. Josselin, Jean-Michel. Marciano, Alain, „How the Court Made a Federation
of the EU”, disponibil la http://www.springerlink.com/content/f3vw032557232l64/;
24. Katz, Richard S., „Models of Democracy:Elite Attitudes and the Democratic
Deficit in the European Union”, 2000, disponibil la http://www.essex.ac.uk/ECPR
/events/jointsessions/paperarchive/copenhagen/ws1/katz.PDF;
25. Katz, Richard S., „Democracy and Elctions”, Oxford University Press Inc.,
1997
26. Karlheintz, Reif. Schmitt, Hermann, „Nine Second-Order National
Elections. A Conceptual Framework for the Analysis of European Election Results”,
European Journal for Political Research, vol. 8 (1980);
27. Landau, Alice, „De la CEE à l’Union Européene” , Publibook, p.13, Paris,
2006;
28. Lijphart, Arend, „Modele ale democraţiei. Forme de guvernare şi
funcţionare în treizeci şi şase de ţări”, Editura Polirom, Iaşi, 2006;
29. Lijphart, Arend. Grofman, Bernard, „Choosing an Electoral System. Issues
and Alternatives”, New York, Agathon Press, 1984;
30. Lijphart, Arend, “Sisteme electorale şi sisteme de partid , Un studiu despre
douăzeci şi şapte de democraţii: 1945-1990”, Editura CA Publishing, Cluj-Napoca, 2010;
31. Lowi, Theodore, „Eurofederalism: What Can the European Union Learn
from the United States?”, în Anand Menon şi Martin A. Schain (editori), „Comparative
Federalism. The European Union and the United States in a Comparative Perspective”,
Oxford University Press, Oxford, 2006;
Page 30
30
32. La Palombara, Joseph. Weiner, Myron, „Political parties and political
development”, Princeton University Press, Princeton, 1966;
33. Lipset, Seymour. Rokkan, Stein, „Estructuras de división, sistemas de
partidos y alineamientos electorales", en Diez textos básicos de Ciencia Política, Ariel,
Barcelona, 1992, (versión original 1967);
34. Magnette, Paul, Europa Politică. Cetăţenie, constituţie, democraţie, Editura
Institutul European, Iaşi, 2003;
35. Magnette, Paul, „The institutional constraints in the devepeloment of
european political parties”;
36. Mair, Peter. Thomassen, Jacques, „Political representation and government
in the European Union”, Journal of European Public Policy, Vol. 17, No.1, 2010;
37. Mair, Peter, „Popular Democracy and the European Union Polity”,
European Governance Papers, No.C-05-03, 18.05. 2005, http://www.connex-
network.org/eurogov/pdf/egp-connex-C-05-03.pdf ;
38. Mair, Peter, „The limited impact of Europe on National party system”, West
European Politics, 4, 2000;
39. Masclet, Jean-Claude, „Le droit des elections politiques”, Presses
Universitaires de France, Paris, 1992;
40. Martin, Pierre, “Sistemele electorale și modurile de scrutin”, Editura Regia
Autonomă Monitorul Oficial, București, 1999;
41. Menon, Anand. Schain, Martin A., „Comparative Federalism. The
European Union and the United States in a Comparative Perspective”, Oxford University
Press, Oxford, 2006;
42. Miller, David (coord.), „The Blackwell Encyclopaedia of Political
Thought”, Blackwell Publishers, Oxford, 1991;
43. Nohlen, Dieter, „Gramática de los sistemas electorales - Una introducción
a la ingeniería de la representación”, 2012, Tribunal Contencioso Electoral Republica de
Ecuador, Consejo Nacional Electoral de la República del Ecuador, Instituto de la Democracia.
2012, Ecuador, http://rimel.te.gob.mx/WebApplicationTrife/ busquedas/DocumentoTrife
.jsp?file=19843&type=ArchivoDocumento&view=pdf&docu=19349.Ostrogorski, Mosei, „La
démocratie et l'organisation des partis politiques”, Calman-Levy, París, 1902;
44. Pasquino, Gianfranco, „I sistemi elettorali”, Bologna, Ed. Il Mulino, 2006;
Page 31
31
45. Pasquino, Gianfranco, „The Democratic Legitimation of European
Institutions”, The International Spectator, No. 4, 2002, disponibil la adresa
http://www.iai.it/pdf/articles/pasquino.pdf;
46. Pasquino, Gianfranco, „Curs de ştiinţă politică”, Institutul European, Iaşi,
2002;
47. Pasquinucci, Daniele. Verzichelli, Luca, „Elezioni europee e classe politica
sovranazionale: 1979-2004”, Ed. Mulino, Bologna 2004, ed a II-a;
48. Preda, Cristian, „Introducere în ştinţa politică”, ediţia a II-a revizuită,
Editura Polirom, Bucureşti, 2013;
49. Royer-Collard, Pierre Paul, în Ihl, Olivier., “Le vote”- 2 e
édition, Paris,
Montchrestien, 2000, p. 50 apud Cincea, Elena, “Proportionality or majoritarianism? In
search of electoral equity”, Revista de Filosofía, Epoca nº II, nº 8 (2013);
50. Rae, Douglas W., “The political consequences of electoral laws”, New
Haven, Conn.: Yale University Press, 1967;
51. Reilly, Ben. Reynolds, Andrew, „Electoral Systems and Conflict in diveded
Societies”, Washington D.C., National Academy Press, p.20, apud Marian, Claudiu,
„Influenţa sistemelor electorale asupra democraţiei Uniunii Europene”, CA Publishing, Cluj-
Napoca, 2013;
52. Rifkin, Jeremy, Visul european. Despre cum, pe tăcute, Europa va puneîn
umbră „visul american”, Bucureşti, Editura Polirom, 2006;
53. Sartori, Giovanni, „Comparative Constitutional Engineering”, London:
MacMillan, 1994;
54. Sartori, Giovanni, „Ingegneria costituzionale comparata: strutture,
incentive ed esiti”, Bologna, Ed. Il Mulino, 2000;
55. Seiller, Daniel-Louis, „Le Partis Politiques en Europe”, Presses
Universitaires de France, 1978, Ediţia în limba română, Institutul European Iaşi;
56. Sidjanski, Dusan, Viitorul federalist al Europei. Comunitatea Europeană de
la origini la Tratatul de la Lisabona, Bucureşti, Editura Polirom, 2010;
57. Taagepera, Rein. Shugart, Matthew Soberg, „Seats and votes. The efsects
and determinants of Electoral Systems”, Yale University Press, New Haven, 1989;
58. Turșie, Corina, „Reforma alegerilor europene pentru 2014. Provocarea
listelor transnaționale”, Revista Sfera politicii, nr. 162/2011 - Partide şi alegeri;
59. Turşie, Corina, „Parlamentul European şi Tratatul de la Lisabona. UE către
un regim parlamentarizat?”, Revista Sfera Politicii, nr. 147, mai 2010;
Page 32
32
60. Turşie Corina, „Jocuri de putere în Uniunea Europeană”, Editura
Universităţii de Vest, Timişoara, 2015
61. Radaelli, Claudio M., „The Politics of Europeanization”, Ed. Oxford
University Press, New York, 2003;
62. Van der Eijk, Cees. Franklin, Mark. „Choosing Europe? The European
Electorate and National Politics in the Face of Union”, University of Michigan Press ,1996;
63. Wallace, Hellen. Wallace, William. Pollack, Mark, „Elaborarea politicilor
în Uniunea Europeană” ediția a cincea, Institutul European din România, 2005;
64. Watts, Ronald L., „Federalism, Federal Political Systems, and
Federations”, Annual Review of Political Science, Vol. 1, 1998;
65. Weber, Max, „The Profession and Vocation of Politcs”, în Political
Writings, Cambridge University Press, Cambridge, 1994;
66. Weber, Max, „Économie et Société”, Paris, Plon, 1971. (Publication
originale, posthume, 1921);
II. Legislaţie europeană şi documente de lucru ale instituţiilor europene
67. Tratatul privind Uniunea Europeană, Jurnalul Oficial nr. C 115 din 9 mai
2008;
68. Versiunea consolidată a Tratatului privind Uniunea Europeană şi a
Tratatului privind Funcţionarea Uniunii Europene, 2008/C 115/01;
69. Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene;
70. Tratatul de la Paris (1952), Tratatul de la Roma (1958), Actul Unic
European (1987), Tratatul de la Maastricht (1993), Tratatul de la Amsterdam (1999), Tratatul
de la Nisa (2003), Tratatul de la Lisabona (2007);
71. Actul din 20 septembrie 1976 privind alegerea reprezentanților în
Parlamentul European prin vot universal direct;
72. Decizia Consiliului din 25 iunie 2002 şi din data de 23 septembrie 2003
(2002/772/CE,EURATOM), în Jurnalul Oficial al UE, L 283 din 21 octombrie 2002;
73. Decizia Consiliului 16616/07, Componența Parlamentului European, 14
decembrie 2007;
74. Document de lucru referitor la propunerea de modificare a Actului din 20
septembrie 1976 privind alegerea deputaților în Parlamentul European prin vot universal
direct, Comisia pentru afaceri constituționale, Raportor Andrew Duff, 2010, p. 4 disponibil la
Page 33
33
http://www.europarl.europa.eu/sides/getDoc.do?pubRef=%2F%2FEP%2F%2FNONSGML
%2BCOMPARL%BPE-441.236%2B01%2BDOC%2BWORD%2BV0%2 F%2FRO;
75. Raportul Seitlinger, adoptat la data de 10 martie 1982, publicat în Jurnalul
Oficial C 87 din 5 mai 1982;
76. Directiva 93/109/CE a Consiliului din 6 decembrie 1993 de stabilire a
normelor de exercitare a dreptului de a alege și de a fi ales pentru Parlamentul European
pentru cetățenii Uniunii care au reședința într-un stat membru în care nu sunt resortisanți;
77. COM(2012) 499 final, COM(97) 731 final, COM(2000) 843 final,
COM(2006) 790 final,COM(2010) 605 final.
78. Studiu AFCO Committee, The European elections: EU legislation, national
provisions and civic participation (2014), Directorate-General For Internal Policies, Policy
Departament, Citizen s Rights And Constitutional Affairs.
79. Rezoluția Parlamentului European din 22 noiembrie 2012 referitoare la
alegerile pentru Parlamentul European din 2014 [2012/2829 (RSP)]. Rezoluția Parlamentului
European din 4 iulie 2013 referitoare la îmbunătățirea modalităților practice de organizare a
alegerilor pentru Parlamentul European din 2014 [2013/2102(INI)].
80. Raportul referitor la propunerea de modificare a Actului din 20 septembrie
1976 privind alegerea membrilor Parlamentului European prin vot universal direct
(2009/2134(INI) Comisia pentru afaceri constituționale A7-0176/2011(28.4.2011)
81. Raport al Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul
Economic și Social European și Comitetul Regiunilor În vederea unor alegeri mai
democratice pentru Parlamentul European Raport privind punerea în aplicare a
recomandărilor din 12 martie 2013 ale Comisiei referitoare la consolidarea desfășurării
democratice și eficiente a alegerilor pentru Parlamentul European, 27.3.2014 COM(2014)
196;
82. Recomandarea Comisiei 2013/142/UE privind consolidarea desfăşurării
democratice şi eficiente a alegerilor pentru Parlamentul European;
83. Raport al Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul
Economic și Social European și Comitetul Regiunilor în temeiul articolului 25 din tfue
privind progresele înregistrate în vederea exercitării efective a cetățeniei uniunii în perioada
2013-2016;