1 UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA FACULTATEA DE ȘTIINȚE SOCIALE ȘCOALA DOCTORALĂ DE ȘTIINȚE SOCIALE ȘI UMANISTE TEZĂ DE DOCTORAT MEDIUL SOCIAL ȘI ABANDONUL ȘCOLAR (REZUMAT) Conducător Științific: Prof. univ. dr. Adrian Gorun Doctorandă: Raluca-Gabriela Loga CRAIOVA 2020
21
Embed
TEZĂ DE DOCTORAT MEDIUL SOCIAL ȘI ABANDONUL ......analizată în detaliu, inclusiv din perspectiva consecințelor sociale provocate de reformă. Dovedesc nevoia unor programe speciale
This document is posted to help you gain knowledge. Please leave a comment to let me know what you think about it! Share it to your friends and learn new things together.
Transcript
1
UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA
FACULTATEA DE ȘTIINȚE SOCIALE
ȘCOALA DOCTORALĂ DE ȘTIINȚE SOCIALE ȘI UMANISTE
TEZĂ DE DOCTORAT
MEDIUL SOCIAL ȘI ABANDONUL ȘCOLAR
(REZUMAT)
Conducător Științific:
Prof. univ. dr. Adrian Gorun
Doctorandă:
Raluca-Gabriela Loga
CRAIOVA
2020
2
Repere de ordin general. Opțiunea pentru metodele de cercetare
Teza „Mediul social și abandonul școlar” investighează un fenomen social cu implicații
majore asupra condiției umane din Romania de azi.
Teza este structurată în cinci capitole, conține o introducere, numeroase tabele, documente
anexe, un set de concluzii și o listă bibliografică în care se regăsesc lucrări relevante în domeniu.
Introducerea clarifică aspecte privitoare la opțiunea pentru tema investigată, demersul
metodologic, semnificația subiectului – atât din perspectivă teoretică, cât și din perspectiva practicii
pedagogice. De asemenea, acord atenție efectelor sociale nocive provocate de abandonul școlar.
Astfel, după ce evidențiez un adevăr incontestabil, acela că educația reprezintă unul dintre
principalii vectori ai dezvoltării durabile (adevăr întemeiat într-o realitate factuală: statele care au
investit constant în educație au atins indici ridicați ai dezvoltării umane, rezultatele educației sustenabile
regăsindu-se în niveluri superioare de civilizație), precizez că, azi, nu se poate realiza o economie
funcțională și performantă, o dezvoltare a domeniilor creatoare de valori, o cultură competitivă în plan
național / internațional fără o educație întemeiată în valori naționale și universale. O educație care să
genereze, la rândul ei, capitalul educațional indispensabil coeziunii și convergenței sociale.
Modernizarea României, începută încă de la jumătatea secolului al XIX-lea, a presupus,
în linii generale, și modernizarea educației. Prin politici legislative ferme și bine articulate, prin
investiții în infrastructura școlară, prin organizarea cadrului formal pentru pregătirea corpului
didactic, prin ridicarea competiției la rang de principiu și a exigenței la nivel de model educațional,
prin strategii care au întărit relația dintre mediul social și mediul școlar (dintre comunitate /
societate și școală) s-a ajuns ca, de exemplu, în perioada interbelică, învățământul românesc –
gimnaziile, liceele și universitățile noastre – să se plaseze în elita învățământului european. De
pildă, în anul 1930, la numai 12 ani de la Unirea de la 1 decembrie 1918 (când s-a unit cu țara și
Basarabia – provincie istorică mereu supusă vicisitudinilor vremii, cu o populație care, în mediul
rural, în procent de 90% era analfabetă), România făcuse progrese remarcabile în privința
numărului știutorilor de carte: mai bine de ¾ ai locuitorilor din mediul urban și peste 57% dintre
locuitorii din mediul rural (unde trăia aproximativ 80% din populația țării) erau știutori de carte.
Pornind de la aceste constatări (întemeiate în documentele oficiale privitoare la
învățământul românesc) formulez câteva întrebări care inițial mi-au stimulat curiozitatea
epistemică, după care mi-au articulat opțiunea pentru cercetarea fenomenului de abandon școlar:
Cum este posibil ca, la două decenii de la debutul mileniului III – când societatea însăși se
organizează și funcționează informațional și când ne aflăm în plină societate a cunoașterii –
3
fenomene precum analfabetismul și abandonul școlar să se mențină în rate ridicate?; Declararea
educației românești ca prioritate națională actuală presupune și consacrarea (reală) a educației ca
prioritate națională?; Programele guvernamentale elaborate și aplicate pentru ameliorarea stării
învățământului au contribuit la ameliorarea abandonului școlar și eradicarea analfabetismului?; Care
sunt cauzele ce generează și condițiile care influențează abandonul școlar? Din aceste întrebări sunt
derivate, apoi, întrebările care articulează studiile de caz propuse în teză.
Înscriindu-se în domeniul cercetării științifice a socioumanului, teza de doctorat respectă cele
patru caracteristici indicate de Gary King, Robert Keohane și Sidney Verba1: obiectul cercetării îl
constituie formularea de inferențe (inferențe descriptive și inferențe cauzale); procedurile sunt
publice; concluziile sunt incerte; caracterul științific este dat de metoda folosită. În acest cadru, am
ținut cont de unele vulnerabilități la care este expus orice cercetător, îndeosebi de vulnerabilitatea la
eroarea coroborării, înțeleasă ca înclinație spre confirmare (prin generalizări naive, forțând
cristalizarea unei anume concepții despre ceva – un fragment al realității sociale – se poate ajunge la
confirmări absurde). Am considerat oportun să apelez – spre a evita diverse confirmări ale unor erori
(de genul: sărăcia generează inevitabil abandon școlar; sărăcia este singurul factor care generează
abandonul școlar etc.) – îndeosebi la cercetarea calitativă, care implică o abordare interpretativă și
naturalistă a subiectului studiat (abandonul școlar). Aceasta presupune studierea fenomenului în
mediul lui natural (mediul social și mediul școlar), căutând înțelegerea și, apoi, înțelegerea abandonului
școlar în termenii semnificațiilor date atât de oamenii școlii, cât și de către decidenți. De aceea, am
considerat că cercetarea calitativă, care implică folosirea și colectarea unei varietăți de materiale
empirice – studii de caz, experiență personală și introspectivă, observația, texte istorice, documente,
statistici etc. – poate conferi rezultate valide în elucidarea abandonului școlar și a condițiilor care
favorizează fenomenul. Notele definitorii ale cercetării calitative – abordarea interpretativă și
naturalistă, pe de o parte, și utilizarea unor surse de informare și narațiuni multiple2 au contat în
opțiunea pentru metodele utilizate.
De asemenea, Dicționarul metodelor calitative în științele umane și sociale (1996/2002,
coordonat de Alex Mucchielli) scoate în evidență importanța cercetării calitative prin evidențierea
însușirilor oricărui studiu empiric în științele umane și sociale pretabil acestei abordări: a) cercetarea
este concepută, în mare parte, într-o perspectivă comprehensivă; b) abordează obiectul de studiu
într-un mod deschis și amplu; c) include o culegere de date efectuată cu ajutorul metodelor calitative,
1 Gary King, Robert Keohane, Sidney Verba, Fundamentele cercetării sociologice, Editura Polirom, Iași, 1994, 2000,
pp. 21-23 2 Norman K. Denzin, Yvonna S. Lincoln (eds), Handbook of Qualitative Research, Thousand Oaks: Sage Publications,
Inc, 1994, p. 2
4
adică, al metodelor care nu implică, în momentul culegerii, nicio cuantificare, nici chiar în prelucrare,
cum ar fi, de exemplu, interviul, observația nestandardizată și culegerea de documente; d) dă prilejul
unei analize calitative a datelor, în care cuvintele sunt analizate direct prin intermediul altor cuvinte,
fără să fie trecute printr-o operație numerică; e) vizează o povestire sau o teorie (nu o demonstrație).3
În stabilirea metodelor de cercetare am ținut cont de faptul că alegerea depinde nemijlocit
de natura fenomenului studiat, dar și de accesibilitatea metodelor și tehnicilor, de existența sau
inexistența instrumentelor de investigație adecvate, de cercetările anterioare disponibile și consistența
informațiilor publice privitoare la abandonul școlar, de profunzimea pe care mi-am propus-o pentru
concluzii. De asemenea, știind că fiecărei metode și tehnici de investigare îi sunt proprii limite specifice,
am apelat la aplicarea convergentă a mai multor modalități de investigare, care – corelate – să mă conducă
spre concluzii temeinice și veridice. Pe parcursul demersului meu, am căutat – și consider că am reușit – să
respect principiile metodologice ale cercetărilor sociologice empirice: principiul unității dintre teoretic și
empiric; principiul unității dintre înțelegere (comprehensiune) și explicație; principiul unității dintre
cantitativ și calitativ; principiul unității dintre judecățile constatative și cele evaluative.
Cercetarea pe care am întreprins-o asupra fenomenului de abandon școlar în România
evită capcanele legate de contrapunerea cercetării calitative celei cantitative (cercetare calitativă
vs. cercetare cantitativă), căutând să nu introduc disjuncții ci corelaționări. Fără a identifica
cercetarea cantitativă a vieții sociale (subsumată pozitivismului) cu preluarea modelului cunoașterii
din științele naturii în decelarea proceselor și fenomenelor sociale, insist pe definirea operațională
a fenomenului și a laturilor lui, pe necesitatea obiectivității imanente a cercetării, pe surprinderea
cauzalității complexe, pe unele aspecte de similitudine desprinse din comparații etc.
Totuși, înclinația mai pronunțată spre cercetarea calitativă din teză provine din nevoia
surprinderii punctelor de vedere ale unor actori implicați în activitățile educaționale (din mediul
școlar și mediul social), îndeosebi a acelor puncte de vedere exprimate în acțiuni, din mai profunda
nevoie de investigare a constrângerilor vieții cotidiene (cunoașterea constrângerilor care conduc
la abandonul școlar sau îl influențează, prin apel la viziunea emică, idiografică și la studiul de
caz), din nevoia asigurării descrierilor ample, realizate, fie prin interpretarea unor date și modele
matematice, fie prin analiza unor tabele statistice, grafice (care, prin natura lor, aparțin metodelor
cantitative).
Aceasta este matricea în care investighez relația dintre mediul social și abandonul școlar,
relație mediată de-a lungul istoriei învățământului românesc de mediul și cadrul școlar.
3 Pierre Paillé, Cercetarea calitativă, în A. Mucchielli (ed.), Dictionaire des métodes qualitatives en sciences humaines
et sociales, 1996/2002, pp. 55-59
5
Fiecare dintre cele cinci capitole conține mai multe subdiviziuni, la care se adaugă un set
de concluzii ce includ și câteva propuneri de lege ferenda menite a ameliora indicatorii de stare ai
învățământului românesc, îndeosebi abandonul școlar – fenomen ce dobândește tot mai mult
dimensiuni sociale azi.
Capitolul I Conceptualizări. Coordonatele mediului social și mediului școlar – factori
potențiali care influențează / generează abandonul școlar
Aici sunt definite principalele concepte cu care operez (mediul social, mediul școlar,