I. ISTORIA TEOLOGIEI DOGMATICE SI SIMBOLICE ORTODOXE:-
Disciplina T.D.S. a cunoscut in istorie mai multe etape de
dezvoltare, astfel existand anumite diferente de etapizare intre
Bisericile si Confesiunile crestine si chiar in sanul aceleiasi
Biserici.- Teologia greaca imparte istoria Dogmaticii in 2 perioade
a. de la origini pana la Sf. Ioan Damaschinulb. de la Sf. Ioan
Damaschinul pana astazi- Teologia ruseasaca si cea romaneasca o
impart in 3 perioade:a. de la Parintii Apostolici la sfarsitul
epocii patristiceb. de la Sf Ioan Damaschinul pana la Marturisirea
de credinta a lui Petru Movilac. de la aceasta Marturisire pana in
zilele noastrea. Perioada a I-a De la Parintii Apostolici pana la
Sf. Ioan Damaschinul:Primele elemente de doctrinca crestina, de
factura apostolica le intalnim la Parintii Apostolici, la ucenicii
directi ai Sf. Apostoli Epistolele Sf Ignatie Teoforul, Sf. Clement
Romanul.Apoi au urmat apologetii crestini de limba greaca si latina
Sf. Iustin Martirul si Filozoful.Cel dintai teolog rasaritean(in
intelesul de azi) Clement Alexandrinul conducatorul Scolii
teologice din Alexandria.Acesta inceara o sistematizare a credintei
crestine, iar in lucrari ca Protrepticul, Stromatele, si Pedagogul,
manifesta o atitudine favorabila utilizarii filozofiei in
formularea si explicarea invataturii de credinta.Lui Origen ii
apartine prima lucrare cu caracter dogmatic Peri arhon(Despre
principii)- aduce contributii pozitive dar si unele erori dogmatice
ce vor fi sanctionate mai tarziu la Sinodul V Ecumenic.Sf. Atanasie
cel Mare deschide sirul marilor Parinti ai Bisericii care au
contribuit la sistematiyarea in dogme a invataturii de credinta.
principala opera dogmatica Trei cuvinte impotriva arienilor unde
apara deofiintimea Fiului cu Tatl, in Sf. Treime impune acest
termen in Crez la Sinodul I Ecumenic.Sf. Vasile cel Mare apara
dumnezeirea Sf. Duh, in opera sa - Despre Sf. Duh, catre
Amfilohie.Sf. Grigorie de Nyssa Marea cuvantare catehetica, Despre
viata lui Moise, Impotriva lui Eunomie.Sf. Grigorie de Nazianz
Cinci cuvantari teologice precizeaza dogma trinitaraSf. Chiril al
Ierusalimului - 23 de Cateheze, 5 Cateheze mistagogiceSf. Chiril al
Alexandriei Contra lui Enstorie, Cele 12 Anatematisme, Despre
inchinarea in Duh si adevar.Sf. Dionisie Areopagitul Despre numele
divine, Teologia mistica, Ierarhia cereasca si ierarhia
bisericeascaLeoniu de Bizan introduce termenul de enipostaziere.Sf
Maxim Mrturisitorul aduce contribuii n domeniul hristologiei i
cosmologiei. Capete teologice, Ambigua.Sf Ioan Damaschin ncheie
perioada Patristic, prin opera Expunerea exact a credinei ortodoxe
este numit printele dogmaticii cretine.
Prinii apuseni care au contribuit la dezvoltarea dogmaticii:
Irineu de Lugdunul este creatorul teoriei aspectului
recapitulativ al mntuirii.Tertulian a ntrebuinat pentru prima dat
termenii trinitas i persoan pentru dogma Sf Treimi.Sf Ciprian al
Cartaginii Despre unitatea Bisericii, aspectul vizibil al
Bisericii.Fer Augustin (430) comparabil cu Origen, supus erorilor
dogmatice. Principala oper De trinitate.Ambrozie al Milanului
apropiat n gndire de Pr Rsriteni, nclin spre Filoque.Perioada a
II-a De la Sf. Ioan Damaschin pana la Marturisirea lui Petru
Movila:
Operele elaborate in perioada aceasta sunt mai putin fidele insa
ramand fidele celor patristice:Teodor Studitul Tratat desptre Sf
Icoane.Simion Noul Teolog Imnele iubirii dumnezeieti.Sf. Grigorie
Palama (1359) cel mai strlucit exponent al isihasmului, a dezvoltat
teologia energiilor necreate, fcnd distincia dintre fiin i
energiile divine. Lucrri: Despre Sf Lumin; Tomul Aghiorritic.Simeon
al Tesalonicului Expunerea simboalelor de credin.Nicolae Cabasila
Viaa n Hristos, Comentariu asupra Liturghiei;Ghenadie Scolarios Mrt
de credin;Petru Movil Mrturisirea de credin 1642 Iai utilizat n
toate Bis Ortodoxe - considerata singura carte simbolic a
ortodoxiei.Perioada a III-a - De la Marturisirea lui Petru Movila
pana in zilele noastre:a. Teologi dogmatisti greci:Meletie Sirigul
Respingere a marturisirii lui Chiril Lucaris Dositei Marturisirea
de credintaIn secolul XX gasim teologi dogmatisti ca: Hristu
Andrutsos, Trembelas, Nellas, Ioan Zizoulas, Mesoloras.b. Teologi
dogmatiti rusi Teofan Procopovici reformator al teologiei
sistematice ruse;Mitropolitul Platon Catehism Mitropolitul Filaret
al Moscovei Catehism;Mitropolitul Macarie Bulgakov Teologie
dogmatic ortodox;Paul Evdikimov exponentul curentului liturgic
euharistic, altusi de Schmemann; Ortodoxia, cunoaterea lui
Dumnezeu; Pavel Florensky Stalpul i Temelia adevarului;Vladimir
Lossky cel mai important dogmatist rus; cele mai importante lucrri
ale lui au fost traduse n limba romn : Vederea lui Dumnezeu, Dup
chipul i asemnarea lui Dumnezeu, Teologia mistica a Bisericii de
Rasarit.
C. Teologi dogmatiti romni:
Melchisedec tefnescu compune primul manual de teologie
dogmatic;Alexiu Comorosan Prelegeri academice de dogmatica
ortodoxaIoan Mihlcescu(mitr. Irineu) Compendiu de teologie
simbolic;Nicolae Chiescu i Isidor Todoran Manual de teologie
dogmatic i simbolic;Pr. Dumitru Stniloae(1903-1993) prin opera sa
monumentala a eliberat teologia romneasc de reminescenele
scolastice din secolele anterioare, fiind cel mai important
profesor de dogmatic al sec XX. Acesta a tradus cele 12 volume din
Filocalia Romaneasca si a scris diferite lucrari cu caracter
dogmatic:- Iisus Hristos sau restaurarea omului - Teologia
Dogmatica Ortodoxa 3 volume- Spiritualitatea Ortodoxa -
Spiritualitate si comuniune in Liturghia Ortodoxa- Chipul nemuritor
al lui Dumnezeu Insotitoare acestor lucrari, Pr. Staniloae a
elaborat un nr impresionatn de studii care acopera aproape toate
capitolele Dogmaticii Ortodoxe. El asaza persoana Mantuitorului ca
fiind Dumnenzeu adevarat si Om adevarat iar contributia sa
esentiala consta in afirmatia ca mantuirea credinciosului se obtine
in Biserica numai in relatia personala cu Hristos. In centrul
creatiei sale teologice dogma Sfintei Treimi.Pr. Prof Dumitru
Popescu Ortodoxie i contemporanitate; Teologie i cultur; Iisus
Hristos Pantocrator. Opera sa are o dimensiune apologetic pronunat.
El a investigat in profunzime teologiile eterodoxe, artnd diferene
dintre Rsrit i Apus atat dogmatic cat si cultural-spiritual.Pr Ioan
Ic specialist al Mrturisirilor de credin.Pr Prof Ioan Bria autorul
primului Dicionar de Teologie OrtodoxaDumitru Radu numeroase studii
de teologie dogmatic si ulterior morala.
colile teologice n Biserica Ortodox:Primii dascli de teologie au
fost mireni, la elaborarea dogmelor au contribuit insa i ierarhi ai
Bisericii.coala din Alexandria a fost iniiat de Panten, Clement
Alexandrinul i Origen tributar filosofiei platonice, folosind
metoda alegoric.coala din Antiohia, influentata de filosofia
aristotelic, se caracterizeaz prin realismul antropologic. Aa se
explic motivul c la Alexandria au aprul eretici care negau
divinitatea lui Hristos, nenelegnd ntruparea, iar la Antiohia au
aparut tendine dihotomiste ce tindeau s separe divinitatea de
omenitatea lui Iisus Hristos.Prin Sf Atanasie cel Mare ( c.
Alexandria) este depit vechiul dualism al culturii antice pgne. El
respinge arianismul i spune c logosul divin se poate ntrupa,
deoarece omul i cosmosul au structur raional. Dumnezeu s-a fcut om
pt ca omul s se ndumnezeiasc.Reprezentanii colii din Antiohia au
interpretat Sf Scriptur istorico literar, ceea ce a favorizat
accentuarea firii umane a lui Hristos, i l-a fcut pe Nestorie s
nege unirea ipostatic. Sf Ioan Gura de Aur teologul perfect ortodox
al acestei coli.Dup dispariia acestor coli, n sec IV, ia fiinta
Scoala de la Constatinopol care elaboreaz teologia bizantin. Dup
cderea Constantinopolului, primele coli teologice au fost n sec XVI
Rusia, sec XIX, in Grecia si Romnia ( Facultatea de Teologie
Ortodoxa din Bucureti 1882).
IV. OBIECTUL TEOLOGIEI DOGMATICE I SIMBOLICE.DOGM, TEOLOGUMEN I
OPINIE TEOLOGIC PARTICULAR
Sfintii Parinti au comaprat dogmele cu turnuri de aprare a
adevarului de credin revelat (Sf. Maxim Mrturisitorul);Definiia
dogmei cuprinde cinci note caracteristice, dintre care dou sunt
cele mai importante: adevr revelat (descoperit de D-zeu) i adevr
formulat (propovduit de Biseric) adevar bisericesc; Doar atunci cnd
ambele caracteristici sunt ntrunite se poate vorbi despre o dogm.
Ex: un adevr descoperit n Sf. Scriptur, dar care nu a fost formulat
de Biseric rmne un simplu adevr revelat i invers(lipsindu-i baza
obiectiva revelata)Raportul dintre Revelaia divin i dogma
bisericeasc exprimat astfel: Revelaia prezint punctul de pornire al
dogmei iar formularea bisericeasc constituie punctul
final.Necesitatea formulrii dogmelor de ctre Biseric:a) O nvtur
neformulat de Biserica poate fi interpretat diferit de ctre
credincioii lipsii de lumina Bisericii, care este stlpul i temelia
adevrului (I Timotei 3, 15);b) O nvtur revelat nu se poate apra
prin ea nsi de rstlmciri si nici pe credinciosi de rataciri;c) Dac
identificm nvatatura revelat cu dogma(ex. neoprotestantii),
excludem posibilitatea oricrei precizri i explicaii din partea
Bisericii.n privina proclamrii oficiale a dogmelor au existat
opinii potrivit crora dogmele pot fi considerate numai acele nvturi
formulate de Biseric n Sinoadele ecumenice ceea ce duce la
concluzii eronate:- Pn la Sinodul I ecumenic, Biserica nu ar fi
avut dogme;- Dezvoltatrea dogmatic s-ar fi ncheiat cu Sinodul VII
ecumenic;- n lipsa unui astfel de Sinod, Biserica nu ar putea s se
pronune unor probleme misionare noi. n practica Bisericii Ortodoxe,
exist 2 modaliti de a defini adevrurile revelate:a. n mod obinuit
prin propovduirea i mrturisirea permanent a adevrurilor dumnezeieti
n Biserica, prin Apostoli, ierarhi, sinoade locale, mart.de
credinta. Ele sunt considerate dogme de fapt i sunt numeroase;b. n
mod solemn, proclamate n Sinoadele Ecumenic ca organe de exprimare
a infailibilitatii Bisericii. Acestea reprezinta dogmele de drept,
al cror rezumat se afl n Simbolul de Credin (Crez).n perioada
dintre Sinodul Apostolic (50) i pn la sinodul I ecumenic, nu se
poate afirma c Biserica nu a nvat pe credincioi adevrurile de
credin.O situaie similar: dup ultimul sinod ecumenic i pn astzi nu
s-a proclamat nici-o dogma. Totui, Biserica i-a exprimat poziia
dogmatic n diferite probleme de credin: Ex: purcederea Sf. Duh,
fiina harului, numarul Sf. Taine, modul prefacerii euharistice,
fiina i infailibilitatea Bisericii, continutul indreptarii sau al
mantuirii subiective etc.
Teologumene i opinii teologice particulare:
Teologumene sunt acele nvturi de credin care au un oarecare
temei n Descoperirea divin, dar care nu dein consensul unanim al
Bisericii, chiar dac au o larg rspndire printre credincioi. Ex:
timpul crerii i cderea ngerilor, originea sufletelor urmailor lui
Adam; modul transmiterii pcatului strmoesc.Opinia sau Prerea
teologic reprezinta o nvtur de credin avnd o justificare
insuficient n Revelaia divin sau fiind lipsit de astfel de
justificri.- Sunt admise doar dac nu contrazic dogmele, numarul lor
fiind mai extins dect cel al dogmelor;Opinii eronate n privina
obiectului Teologiei Dogmatice:- Sergiu Bulgakov nvmntul teologic
ortodox e constituit din teologumene, fiind un avantaj al
Bisericii;-Paul Evdokimov minimum de dogme i nelimitate opinii i
teologumene rmne regula de aur a Ortodoxiei;- Pr. Prof. Petru Rezu
toate produciile Sf. Prini de dup epoca hotrrilor Sinoadelor
Ecumenice trebuie luate cu titlu informativ de teologumene i nu de
dogmeSunt afirmaii greite: hotrrile Sinoadelor locale de la C-nopol
din sec. al XIV-lea au valoare de dogme i nu de teologumene. Sf.
Prini precum Grigorie Palama, Grigorie Sinaitul, Simeon Noul
Teolog, Nicolae Cabasila au redat redat Tradiia dumnezeiasc
apostolic n toat puritatea ei.
mprirea dogmelor:
Pentru teologia ortodoxa, toate dogmele sunt de aceeai valoare,
ns au fost mprite dup anumite criterii:a. Dup obiect: dogme de
credin (teoretice) i de moral (practice);b. Dup raportul cu raiunea
uman: pure (care nu pot fi ntelese raional) i mixte (pot fi nelese
raional);c. Dup relaia dintre ele: dogme generale (care cuprind
alte dogme, ex: cele 12 art ale crezului) i speciale (sunt cuprinse
in cele speciale i n definiiile dogmatice ale sin. Ec. Ex: dogma
despre cele dou firi);d. Dup modul formulrii i proclamrii: dogme de
drept i de fapt;e. Dup modul acceptrii lor de Biserici: comune
tuturor (Sf. Treime) i specifice (purcederea Sf. Duh);
n teologia romano-catolic avem:a. Dogme formale (descoperite de
Dumnezeu i formulate de Biseric) i dogme materiale (nepropuse
formal de ctre Biseric);b A doua categorie cu autoritate mai mic
reprezint adevrurile catolice:1.Concluziile teologice (adev. de
credin deduse din dou premise una e revelat sau virtual
revelata);2. Adevrurile filosofice (obinute pe cale raional)3.
Faptele dogmatice (de ex: episcopatul Sf. Petru la Roma).Distincia
catolic dintre dogmele revelate n Sf. Scriptur i cele ntemeiate pe
autoritatea Bisericii a fost respins de ortodoci. D.p.d.v. ortodox
nu exist dogme s nu se afle n Sf. Scriptur.n teologia protestant au
existat n sec al XVII-lea: dogme eseniale (necesare pt mntuire) i
neeseniale (nu sunt necesare pt mntuire). Biserica Ortodox consider
c toate sunt egale. Argumente: Sinodul VII ecumenic anatematiza pe
cei ce nu cinstesc Sf. Icoane; Patr. Tarasie al C-nopolului: a
pctui n dogmele mari sau mici este acelai lucru. Astzi, la
protestani nu exist Biseric n calitate de organ de mntuire pentru a
se putea formula dogme. Totui ei au acceptat dogmele primelor 4
sinoade ecumenice ca o legtur cu Biserica primar.
Notele caracteristice ale dogmeiDefiniia cea mai cunoscut a
dogmei un adevr teoretic, revelat de D-zeu, formulat de Biseric,
neschimbabil i predicat n vedera mntuirii. Sunt 5 note:a) Adevr
revelat de Dumnezeu dogma nu e produsul mintii omeneti, ci un adevr
supranatural;- Nu sunt iraionale sau antiraionale ci
supraraionale;- Totui, nu toate adevrurile din Sf. Scriptur sunt
dogme;- Toate dogmele trebuie s fie fundamentate pe Revelaie;b)
Adevr formulat, proclamat i aprat de Biseric caracter eclezial al
dogmei;- Doar Biserica sub asistena Duhului Sfnt nu poate grei n
formularea foarte precis a dogmelor.- Biserica a pstrat practica
formulrii dogmelor n Sinoade de la Sf. Apostolic) Adevruri de
credin teoretice deosebite de normele morale i canoane (caracter
practic)- Dogmele sunt formule logice ale unor adevruri
supralogice, antinomice sau paradoxale;- Totui, n fond dogma este
un adevr dumnezeiesc, nu doar teoretic, ce se cere experimentat sau
trit prin puterea Sf. Duh i prin credin.d) Adevr de credin
neschimbabil deoarece adevrul este dumnezeiesc, venic i imuabil;- O
dogm formulat de un Sinod Ecumenic nu poate fi schimbat nici ca
form, nici ca fond. - Nu se pot accepta formulri noi, dar
formulrile iniiale se pot amplifica.- Aceast not nu echivaleaz cu
un conservatorism sau o stagnare, ntruct sarcina teologiei este de
a aprofunda dogmele cu experiena eclezial.
e) Adevr care duce la mntuire obiectul credinei l reprezint
dogmele;- Fr dogme, credina este lipsit de coninutul ei adevrat,
devine o credin goal, pietist care nu mntuiete;
Erezia nu este numai ndeprtarea de la dreapta credin formulat n
Biseric, ci i denaturarea i pervertirea credinei noastre. E rupere
din comuniunea cu Hristos i cu Biserica.- Dup Sf. Prini, este nu
numai cel mai grav pcat ci i cel mai primejdios i pgubitor, fiind
mpotriva Duhului Sfnt, deoarece denatureaz credina.- Sf. Ap. Pavel
avertizeaz: De omul eretic dup ntia i a doua mustrare, deprteaz-te,
tiind c unul ca acesta s-a alturat i a czut n pcat, fiind singur,
de sine osndit (Tit 3, 10-11).
V. FORMULAREA DOGMELOR
a. Factorii care contribuie la formularea dogmelor:
- Duhul Sfnt (principalul factor) este prezent i lucreaz n
Biseric- Biserica, oferind explicaii teoretice rnduielilor
liturgice i morale- filosofia greac (folosit de Sf. Prini ca
instrument de lucru, fr s fie influenai de aceasta)- ereziile
aprute de-a lungul veacurilor.
b. Etapele formulrii dogmelor
1. Primirea adevrului revelat direct prin Revelaie (Sf. Scriptur
i Sf. Tradiie). Caracteristici: bogia de sensuri i calitatea de a
fi explicat n moduri diferite.2. Perioada controverselor deoarece
Biserica nu s-a pronunat, apar preri eronate (ex. apocatastaza,
hiliasmul). Dup dogmatizare, cei care s-au supus autoritatii
sinodului nu au mai fost osanditi.3. Etapa definirii adevrului
revelat n form concis i formularea lui de ctre Biseric.Dup
acceptarea prin consensul Bisericii de pretutindeni, adevrul de
credin devine izvor al Tradiiei dumnezeieti (aspectul statornic al
Sf. Traditii) si punct de plecare al dezvoltarii teologiei
ulterioare.Mai urmeaz o etap a explicrii teologice interminabile al
coninutului dogmelor, etapa aprofundrii i tririi dogmelor.
Caracterul supranatural al dogmelor
Pr. D. Stniloae: Singurul adevr mntuitor este Iisus Hristos,
Dumnezeu-Omul. Dogmele explic taina lui Hristos Dogmele sunt taine
dup coninut, iar dup form sunt determinate de cugetarea uman.
Formularea lor revine raiunii luminate de credin.a. Adevrurile
dogmatice se sprijin exclusiv pe autoritatea lui Dumnezeu i nu pe
raiunea uman, fiind primite doar prin credin. Raiunea doar
aprofundeaz nelegerea dogmelor deoarece:- Raiunea nu poate ajunge
singur la descoperirea adevrurilor supranaturale.- Nici dup
Revelaie credina nu poate fi transformat n cunoatere raional.b.
Raiunea constituie organul formulrii, nsuirii, justificrii i
explicrii teologice a dogmelor, avnd un rol foarte
important.Raiunea respinge obieciile ridicate mpotriva dogmelor
(justificare negativ). Astfel se apr dogmele, nu se dovedesc
adevrurile de credin; fiind taine sunt imposibil de cunoscut.Dac
Dumnezeu e autor i al Revelaiei i al raiunii umane, dogmele nu se
vor contrazice. Sf. Prini spun c dogmele sunt conforme naturii
umane.
Dimensiunea doctrinar a vieii duhovniceti
Doctrina ortodox i viaa spiritual a Bisericii sunt inseparabile.
Spiritualitatea se ntemeiaz pe adevrul definit n dogme. Viaa
duhovniceasc bisericeasca reprezint expresia nvturii dogmatice, iar
dogmele determin coninutul i specificul spiritualitii ortodoxe. De
aceea spiritualitatea poate fi numit trinitar, hristocentric,
pnevmatologic i eclesial.Din punct de vedere ortodox - dogma
reprezint definirea i mrturia ndumnezeirii i mntuirii noastre n
Iisus Hristos. De aceea nelegerea greit a Tainei Sf. Treimi nseamn
o stlcire a tainei mntuirii noastre n Hristos, prin Duhul
SfantDogma constituie norma vieii noastre duhovniceti.
Spiritualitatea este actualizarea i trirea nvturii dogmatice a
Bisericii. Dogma este i baza doctrinar a vieii noastre spirituale n
Hristos. Dac doctrina rodete n spiritualitate, i aceasta i pune
amprenta pe modul de teologhisire a Bisericii.
Progresul dogmelor i dezvoltarea lor necontenit n Biseric
Definirea bisericeasc a adevrului revelat protejeaz adevrul de
rstlmcire. Forma general a dogmelor cere o explicare teologic
interminabil a coninutului lor, n conformitate cu mprejurrile mereu
noi.Dogmele nu evolueaz, dar nelesul lor progreseaz i se adncete cu
fiecare generaie. Biserica nu creaz adevruri noi ci formuleaz mai
bine adevrurile deja revelate. Noi suntem cei care ne mbogim, nu
Revelaia divin, unde nu se adaug nimic.Progresul poate fi:a.
Progres cantitativ i calitativ al dogmelor, numrul lor crescnd ind
ecursul timpului.b. Progresul formal - const n amplificarea dogmei
prin lrgirea formulei deja existente. O anumit nvtur dogmatic e
opera mai multor sinoade ecumenice i n viitor ea trebuie dezvoltat
organic, antropologic, soteriologic si eclesiologic.c. Progres
spiritual al nostru, nelimitat, n nelegerea dogmelor, prin
explicaii, experiena i trirea coninutului lor.Dezvoltarea dogmatic
este posibil i necesar. Pr. Stniloae activitatea dogmatic a
Bisericii de explicare a coninutului infinit al dogmelor este
esenial i permanent. Explicarea teologic intr n uzul permanent al
Bisericii, devenind nvtur bisericeasc, identic cu tradiia
bisericeasc (aspectul dinamic al Sf. Tradiii).
VI. CUNOASTEREA DOGMATICA:
Cunoasterea dogmatica - constituie miezul cunoasterii
religioase, exprimand adevaruri suprarationale si
supralogice.Dogmare are caracter antinomic sau paradoxal uneste in
sine realitati ce par opuse: materia cu spiritul, harul cu vointa,
creatul cu necreatul, pe Dumenzeu cu omul si prin aceasta sunt
depasite limitele firesti ale unei cunoasteri rationale.Andrutsos a
descris caracterul antinomic al dogmelor, ajungand la unele
concluzii:a. ratiunea nu poate dovedi logic necesitatea dogmelor in
poate dovedi ca nu sunt imposibile in sine, ci in acord cu ratiunea
umana.b. ateismul nu poate dovedi imposibilitatea sau absurditatea
dogmelor.In timp ce ratiunea umana are caracter partial,
cunoasterea divina are un caracter total. Cunoasterea dogmatica nu
trebuie sa se transforme intr-o cunoastere pur speculativa si
abstracta, ci sa pastreze o dimensiune duhovniceasca si morala ce
implica transfigurarea naturii umane.Rolul cunoasterii dogmatice
este de a permite, pornind de la propria ratiune, patrunderea in
lumea ratiunii absolute, a adevarului absolut, a luminii si iubirii
dumnezeiesti, care se cer contemplate.Laberthonniere, teolog
catolic, aduce obiecii mpotriva cunoaterii dogmatice (sec. XIX)
adevrurile revelate nu sunt primite doar prin raiune, ci i printr-o
lumin pus n noi de Dumnezeu la creaie.Revelaia divin premerge
oricrei experiene interioare. Dogma implic i o trire interioar, o
experien personal-comunitar. Iubirea i raiunea nu trebuie separate.
Raiunea fr iubire e cunoatere formal, iar iubirea fr raiune este
oarb. Cnd raiunea i iubirea se unesc, cunoaterea dogmatic i
ndeplinete adevrata ei valoare i semnificaie.Dumnezeu ne descoper
adevruri ca s ne desvrim prin cunoatere i fptuire, s ajungem la
sfinenie.
Rolul Sf. Duh i al Bisericii n cunoaterea dogmatic
Dumnezeu poate fi cunoscut din fpturi i din Scripturi. ntreaga
creaie constituie un mijloc de dialog ntre Dumnezeu i om.
Cunoaterea natural nu este suficient. Revelaia supranatural este
necesar, care l ajut pe om s nu-l confunde pe Creator cu creaia sa.
Lumea, opera lui Dumnezeu, i gsete finalitatea n unirea cu
Dumnezeu, fiind teocentric.1. Revelaia supranatural s-a fcut prin
inspiraie (actul tainic dar real prin care Dumnezeu l face pe om s
primeasc i s transmit revelaia divin), deci prin puterea Duhului
Sf. n opera de dogmatizare, Sf. Duh este prezent prin asisten. Are
o intensitate diferit, dar e la fel de important. Revelaia
supranatural s-a ncheiat, dar asistena Sf. Duh are rolul de a ajuta
Biserica s ptrund n cunoaterea adevrului.2. Cunoaterea dogmatic are
i o puternic component eclesial. Biserica este subiectul cunoaterii
lui Dumnezeu i doar ea primete i comunic fr greeal adevrul despre
Dumnezeu. Experiena coninutului dogmelor nu poate avea loc dect n
interiorul Bisericii, ca i unirea dintre adevr i iubire. n Biseric
adevrul este experiat nu in sens intelectualist, ci n mod
existenial, ca Persoana lui Hristos.Adevrul revelat a fost
ncredinat unei comuniti de persoane, adic Bisericii, n care se
poate face experiena acestui adevr. Numai comuniunea perihoretic a
Bisericii, edificat sacramental de Duhul Sfnt poate pstra n mod
infailibil adevrul suprem despre Dumnezeu. Sf. Apostoli i Sf. Prini
au mrturisit colaborarea lor cu Sf. Duh n lucrarea de dogmatizare:
Am hotrt noi i Duhul Sfnt.Teologul rus Alexei Homiakov pune n
eviden rolul sobornicesc al Bisericii n pstrarea i aprarea
adevrului revelat. Acest adevr este rodul comuniunii, se pstreaz
nealterat i se experiaz doar n comuniune, care nseamn unitate n
iubire i adevr.
VII. METODE ALE CUNOATERII DOGMATICE:ANALOGIA I SIMBOLISMUL
Cunoaterea dogmatic are mijloace sau metode proprii pe care le
utilizeaz:
1. Analogia pleac de la premisa c universul este opera lui
Dumnezeu, iar tot ce exist n el sunt, cum afirm Printele Stniloae,
plasticizri ale raiunilor divine necreate. Prin analogie cu aceast
lume, omul poate cunoate ceva despre Creatorul ei.Sunt trei tipuri
de analogii, care sunt tot attea trepte pe drumul spre Creator:a.
Prima are ca punct de pornire fie creaia n ansamblul ei, fie doar o
parte a creaiei ntruct universul poart pecetea lui Dumnezeu. Ca
dovad avem raionalitatea i interdependena ce caracterizea creaia.
Totul e guvernat de armonie, fapt dovedit i de descoperirile
tiinifice. Concilierea dintre unitate i pluralitate a determinat pe
cretini s afirme c ntreaga creaie este un reflex al Sf. Treimi.b. A
doua o aflm n lumea fiinelor spirituale, ngerii i oamenii, care
redau mai bine chipul perfeciunii lui Dumnezeu. ngerii sunt o mai
bun analogie cu Dumnezeu. Omul trimite la existena lui Deus prin
sufletul sau spiritul su (analogie cu Sf. Treime, unitate ntreit:
raiune, sentiment, voin Fer. Augustin).c. Gradul cel mai nalt de
analogie cu Dumnezeu din lumea creat l constituie sfntul, omul
ajuns la asemnarea cu Dumnezeu prin har.- Cu privire la aceasta
ultima treapta exista unele diferene interconfesionale: * pt
catolici perfeciunea e rezultatul unei graii create, care las un
gol ntre om i Dumnezeu. * Protestanii resping aceste analogii i n
special conceptul de ndumnezeire. Ei exagereaz starea de pctoenie a
omului, exprimat prin distrugerea chipului divin din el.Analogiile
nu trebuie supraevaluate sau suprasolicitate, considerndu-se c
lumea de dincolo este asemenea acesteia. Acest fapt duce la
antropomorfism. Nu trebuie nici subevaluate, cci astfel s-ar
favoriza agnosticismul. Rolul analogiilor: de a ndruma spre un sens
mai nalt ceea ce exprim ele. Sf. Maxim Mrturisitorul: Cunoaterea
relativ mic dorina spre cunoaterea prin participare, iar cunoaterea
trit prin participare, care procur simirea celui cunoscut, depete
cunoaterea cuprins n raionamente, concepte, nelesuri.
2. Simbolismul utilizeaz simbolul, cruia i ofer ns alte nelesuri
dect arta, filosofia, cultura n general. Simbolul este un semn
material i are dou pri: una vizibil i una invizibil.- Simbolul
descoper dimensiunea adnc, fundamental, religioas a realitii;
dezvluie ochilor notri existena realitilor spirituale, a Raiunii
divine. Este limba religiei.- Tot ce exist n lumea aceast e un
simbol al lumii de dincolo, chiar i omul (nchipuie divinul i
umanul), cosmosul, lumea creat (simbol al lumii necreate).- Nu e
doar un semn convenional, ci particip la realitatea simbolizat. Ex:
Botezul simbol al morii i nvierii lui Hristos, ci ne descoper nsi
realitatea nevzut a morii i nvierii lui Hristos.- Sf. Ap. Pavel:
Hristos este Patele nostru, un simbol al trecerii noastre de la
moarte la via, dar i realitatea nsi a acestei treceri.- Sf. Duh sub
chip de porumbel la Botez i limbi de foc la Cincizecime nu e doar
un semn ci simbol, care exprim prezena Sf. Duh.- Cele 7 Taine sunt
simboale, care descoper pprin lucrarea lor vzut diferite lucrri ale
harului divin nevzut.- Sf. Liturghie e o participare real la
ntreaga iconomie;- Prin simboale se poate exprima mai mult dect
prin limbaj obinuit;- Simbolul nu e identic cu lucrul simbolizat,
ci el trimite dincolo de sine. E punctul de legtur unde se ntlnete
lumea vzut cu cea spiritual, sau punctul de ntretiere a divinului
cu umanul (Berdiaev)Simbolul pune dou probleme:
1. Raportul dintre simbol i lucrul simbolizat- S-au formulat 2
opinii adverse: Realitii extremiti identific simbolul cu lucrul
simbolizat, Nominalitii simbolul e un simplu semn convenional, fr
nicio legtur cu realitatea simbolizat.- Soluia: realismul moderat
afirm prezena real a divinului, ca realitate obiectiv n simboale
vzute.2. Limita cunoaterii simbolice- Cunoaterea prin simbol are
limitele ei. Ea d mrtuire despre prezena realitii divine, dar ofer
puine amnunte despre ea.- n Apus a fost folosit mai mult analogia
cunoaterea catafatic, iar n Rsrit simbolul.- Sf. Prini consider
simbolul un ndemn spre transfigurare, spre experiena prezenei
harului divin, prezen care justific metoda apofatic a
cunoaterii.
VIII. REVELAIA DUMNEZEIASC IZVOR AL CREDINEI CRETINE I PRINCIPIU
OBIECTIV AL TEOLOGIEI DOGMATICE
nvtura cretin se afl cuprins n revelaia dumnezeiasc. Revelaia
divin este actul prin care Dumnezeu se descoper oamenilor prin
lucrrile i Cuvntul Su, fcndu-ne cunoscut tot ce e necesar pt
mntuire. Fr revelaie omul nu ar putea sa-L cunoasc pe Dumnezeu i
nici pe sine nsui.Prin revelaie se neleg dou lucruri:- actul sau
faptul descoperirii;- coninutul descoperirii, adevrul despre
Dumnezeu i despre voina i lucrarea Sa.Revelaia dumnezeiasc este
descoperirea tainei cele ascunse din timpuri venice, iar acum artat
prin scripturile proorocilor, dup porunca venicului Dumnezeu i
cunoscut la toate neamurile, spre ascultarea credinei ( Rom 16,
25-26).- ea se face treptat i n mai multe etape: n mod indirect
chiar din momentul creaiei, prin natura creat ( cosmos i om) i n
mod direct, supranatural i personal, prin cuvntul lui Dumnezeu
adresat oamenilor n rai, i apoi prin cuvintele profeilor i prin
Fiul Lui.
Revelaia natural- este prima form de descoperire a lui Dumnezeu
la nivelul creaiei vzute, El artndu-se prin natura creat;- n opinia
Pr. Stniloae, cosmosul i omul formeaza, in fond, coninutul
revelaiei naturale;- lumea ntreag este plin de prezena Creatorului
ei; ea l reflect i l descoper n perfeciunile lui; Cerurile spun
slava lui Dumnezeu si facerea mainilor o vesteste taria... Ps. 18,
1;- din momentul creaiei Dumnezeu este atotprezent n ea, prin Duhul
Su ( Cele nevzute ale Lui se vd de la facerea lumii, nelegndu-se
din fpturi, adic venica Lui putere i dumnezeire, aa ca ei s fie fr
cuv de aprare Romani 1, 21).- revelaia st la baza unei credine
naturale a omului;- treapta credinei naturale se cere depit;
credina natural bazat pe revelaie natural are nevoie de completarea
ei prin credina druit prin revel supranatural;- descoperirea lui
Dumnezeu n natur este insuficient, ca urmare a pcatului
strmoesc.
Revelaia supranatural
- este a doua form de descoperire a lui Dumnezeu, de o
intensitate mai ridicat dect cea natural;- ea reprezint
descoperirea mai direct pe care Dumnezeu o face prin cuvinte,
minuni, oameni alei i prin Sine nsui;- se numete supranatural pt c
Dumnezeu se comunic n mod supranatural, este acceptat prin credin i
cuprinde adevruri care depesc puterea de nelegere a fiinei umane;-
posibilitatea acestei forme de revelaie este dat de faptul c
Dumnezeu este Persoan spiritual absolut i vrea s comunice cu
fpturile create de El, chemndu-i la comuniune;- este posibil i n
ceea ce privete omul, care vrea s intre n comuniune cu Creatorul
su;- adevrurile de credinta descoperite, dei supraraionale, sunt
adevruri care l ajut pe om la desvrirea sa dup har;- prin Rev.
supranat. Dumnezeu compleateaz pe cea natural, ntrind mai bine
credina natural n El;- acum Dumnezeu se descoper direct, deplin, ca
Persoan absolut, iubitoare, care ne cheam la comuniune cu El;- ntre
cele dou forme de revelaie nu exist o ruptur, ci o coresponden,
prin faptul c Hristos se ntrupeaz, venind ntru ale Sale.
Etapele Revelaiei Supranaturale
1. Revelaia primordial fcut primilor oameni n Rai, pstrat prin
urmai pn la Avraam, apoi reminiscenele ei sunt pstrate n religiile
i miturile tuturor popoarelor.2. Revelaia special a VT fcut n snul
poporului ales i pregtit special de Dumnezeu, prin fgduina fcut lui
Avraam;3. Revelaia absolut, universal a NT dat de nsusi Fiul lui
Dumnezeu ntrupat. Este culmea i ncheierea revelaiei divine, peste
care nimeni nu poate spune sau aduga ceva.Revelatia VT trebuie
neleas i interpretat n lumina NT, avnd n centru pe Hristos Mesia,
prefigurat i profeit n Legea Veche.Revelatia supranaturala s-a
ncheiat, gsindu-i expresia ultim n Persoana Mntuitorului, Revelaia
nsi, Cuvntul lui Dumnezeu. O nou revelaie nu este mai este
posibil.
IX. MODALITTILE SAU CILE DE TRANSMITERE A REVELAIEI
SUPRANATURALE: SFNTA SCRIPTUR I SFNTA TRADIIEPotrivit invturii de
credin ortodoxa - Revelaia supranatural se pastreaz si se transmite
de catre Biserica prin Sf Scriptur si Sf Tradiie. Sf Apostoli au
transmis mai inti pe cale oral Cuvntul lui Dumnezeu, pe calea
tradiiei si apoi in scris, prin Sf Evanghelii. Cele 2 forme exprim
descoperirea dumnezeiasc, fiind egale in autoritate si importan si
nu pot fi separate.Relaia dintre Biserica, Sf Scriptura si Sf
TradiieIn V.T., Legea a fost incredinat de Moise unei comuniti
religioase, la fel si in N.T. ,Sf Apostoli au predicat dupa
Cincizecime unei comuniti crestine. Astfel att Scriptura ct si
Tradiia constituie bunuri ale Bisericii care le fructific prin
Duhul Sfant in folosul credinciosilor. Doar aici poate fi inteleas
si experiat revelaia divin.Sf Scriptur este interpretat de Biseric
prin S. Tradiie, iar in ortodoxie toate cele 3 realitati sunt
interdependente, indisolubil unite. Pr. Stniloae afirm: Biserica se
misca in interiorul revelaiei sau al Scripturii si Tradiiei;
Scriptura isi descoper coninutul in interiorul Bisericii si
Tradiiei; Traditia e vie in interiorul Bisericii. Revelaia e
eficient in interiorul Bisericii si Biserica e vie in interiorul
revelaiei.
Sf Scriptur d.p.d.v. dogmatic
Toata Scriptura e insuflat de Dumnezeu si de folos spre invatur,
spre mustrare, indreptare, spre inelepirea cea intru dreptate (II
Timotei 3,16). Sf Scriptur conine Cuvantul lui Dumnezeu adresat
nou, transmis prin lucrarea Duhului Sfant care a grit prin
prooroci, inspirndu-I si ferindu-I de erori.Biserica cea pstratoare
a Revelaiei este cea care a fixat imparirea crilor canonice ale V.T
(39) si N.T (27) separndu-le de cele apocrife. Biserica Rasaritean
a preluat canonul alexandrin, in care pe lng cele canonice mai sunt
cuprinse si cele deuterocanonice - anaghinoscomena (14), acestea
nefiind lipsite total de autoritate, dar nici normative nu sunt, ci
conin lucruri folositoare de suflet.
Raportul Biserica - Sf Scriptura
Cronologic Biserica are intietate temporal fa de Scriptur.
Biserica este cea care explica Scriptura, cu responsabilitatea de a
pastra coninutul ei autentic. Exist si o intietate in funcie,
Biserica are nevoie de Scriptura pt a spori in cunoastere si trire
in Hristos. Daca Biserica este Hristos, iar coninutul Scripturii
este Acelasi Hristos rezult c intre cele 2 e o legatura
indisolubil.Sf. Scriptura trebuie interpretat numai de Biseric, ea
avnd harisma infailibilitii, iar hotrrile dogmatice ale sinoadelor
ecumenice devin normative.Romano-catolicii, prin pap, au ridicat
magisteriul (clerul si teologii) si Biserica deasupra Scripturii,
fcnd-o dependent de Biserica. Ca urmare ei au introdus noi dogme :
infailibilitatea papal, primatul papal, imaculata conceptio,
inalarea cu trupul la cer al Fecioarei si au interzis in Evul Mediu
chiar folosirea Bibliei.Reformatorii sunt la polul opus si sustin
dependena Bisericii fa de Biblie. Plecnd de la supremaia Bibliei ei
au instituit drept criteriu de interpretare a Scripturii constiina
liber a omului, refuznd Bisericii orice autoritate referiror la
credin.Adevarul de credin are ultimul temei in comuniunea suprema
Sf Treimi si de aceea nu poate fi pstrat si interpretat decat in
comuniune, iar Biserica reprezint o astfel de comuniune.
Cunoasterea Sf Scripturi se poate realiza doar in comunitatea de
credint, iubire si adevr a Bisericii prin harul Sfantului
Duh.Sfanta Traditie si relatia ei cu Biserica:Sf. Traditie
totalitatea adevrurilor revelate, care nu au fost cuprinse in
Scriptur ci au fost predate pe cale oral de Mntuitorul si Apostoli,
acestea fiind ulterior consemnate si pstrate de Biserica pn azi. Ea
a fost definit : viaa Duhului in Biseric si viaa Bisericii in Duhul
Sfant (V. Lossky), memoria vie a Bisericii (S. Bulgakov),
permanentizarea dialogului Bisericii cu Hristos (D.
Staniloae).Mntuitorul a predat invturile Sale pe cale oral, acelasi
lucru cerndu-l si Apostolilor :Mergnd, invai toate neamurile (Mt
28,19), iar Apostolii au susinut: sunt inc si multe alte lucruri pe
care le-a facut Iisus, care de s-ar fi scris cu de-amnuntul, in
lumea asta n-ar incapea toate crtile ce s-ar fi scris (Ioan 21,25);
Multe avnd a v scrie, n-am voit sa le scriu pe hrtie cu cerneal ci
ndjduiesc sa vin la voi si s vorbesc gur ctre gur ca bucuria sa fie
deplin(II Ioan 12); Credina vine din auzire, iar auzirea prin
Cuvntul lui Hristos(Romani 10,17).Prin Tradiie inelegem att aciunea
de transmitere a Evangheliei lui Hristos (I Cor 11,23-24) ct si
coninutul acestei transmiteri (I Cor 15,1), adic inssi
Evanghelia.Tradiia incepe in timpurile premozaice, cu date ale
revelaiei paradisiace puse in scris de Moise. Adevrurile revelate
care au fost pstrate si transmise de Biseric, dupa moartea
ultimului Apostol si dup scrierea crilor N.T. au circulat mai inti
oral si apoi consemnate in scris, alctuind Sf Traditie, numit si
Traditia apostolic. II Tes 2,15:Deci frailor stai necintii si inei
predaniile pe care le-ai invat, fie prin cuvnt, fie prin epistola
noastr.Despre egala importan a Scripturii cu Tradiia:Sf Epifanie :
trebuie pstrat Tradiia pt c nu este cu putin a afla toate din
Scriptur; Ioan Gur de Aur : este evident c Apostolii n-au predat
toate prin scrisori, ci multe fr scrisori dar si acestea sunt
vrednice de credin; Vasile cel Mare : dintre dogmele din Biseric,
pe care le avem in invtura scris, iar pe altele din Tradiia
Apostolilor,..ambele au aceeasi putere pt credin.
Deosebiri:1. Autoritatea Sf. Scripturi se exercit si in cazul
unei singure afirmaii, intruct Dumnezeu vorbeste direct prin
inspiraia Duhului Sf. n Tradiie Dumnezeu vorbeste indirect prin
oameni, care pot si gresi uneori.2. Biserica a ales din Tradiia
primar numai acele cri scrise prin inspiraie divin pt a compune
canonul Scripturii, deci nu orice oper a Tradiiei este egal cu cea
a Scripturii.3.Sf. Tradiie transmite si completeaz Sf. Scriptura
liturgic si canonic dar nu si dogmatic. Tradiia contribuie prin
unele precizri si formulri ale adevrurilor de credin oferind o
explicatie autentic a Scripturii.Aceste deosebiri le gsim la : St
ankov, D. Balanos, S. Bulgakov care admit o subordonare a Sf.
Traditi fata de Sf. Scriptura.
Aspectele Sf Traditii
A. Aspectul statornic = Biserica inelege fondul Tradiiei
apostolice pe care ea l-a primit de la Cincizecime si pana la
moartea ultimului Apostol si apoi l-a consemnat in scris pn in
epoca Sinoadelor ec. Cele 8 monumente sau documente ale aspectului
statornic:1. Simbolurile de credin : apostolic (invtura despre
coborarea la iad, comuniunea sfinilor),
niceo-constantinopolitan(opera primelor 2 sin ec, folosit in cultul
B.O., are la baz mrturisirea de credin a bis din Cezareea si cea
din Cipru), atanasian (sec V, cuprinde si filioque)2. Cele 85 de
canoane apostolice3. Definitiile dogmatice si canoanele celor 7 Sin
ec si ale celor 9 Sin locale, confirmate de Sin VI Trulan4. Cultul
divin (in centru cele 3 liturghii)5. Mrturisirile de credin ale
martirilor (ex Sf Policarp, Sf ignatie Teologul)6. Scrierile Sf
Prini7 .Def dogmatice impotriva ereticilor (anatematisme)8.
Mrtusirile istorice si arheologice, operele artelor bisericesti
(picture, arhitectura)
B. Aspectul dinamic = aprofundarea, actualizarea si
fructificarea Traditiei apostolice, in interiorul Bisericii, ca
rspuns la provocrile diferitelor epoci istorice si culturi
nationale. Acest aspect confirm dreptul Bisericii de a lucra prin
iconomie prin care adapteaz viaa credinciosilor la epocile (nu si
credinta) pe care le strabate. Biserica a manifestat si inelegere
fa de cei ce s-au rupt de ea dar voiesc sa se intoarc prin pocin,
recunoscnd Tainele acestora, dar si intransigen fa de cei ce nu
recunosc c au gresit, nerecunoscnd Tainele acestora.Acest aspect se
manifest in dezvoltarea slujbelor bisericesti, in reflecia teologic
de explicitare a Revelaiei, in activitatea pastoral-misionar, in
care s-a simit nevoia redactrii unor Mrturisiri de credin, ulterior
a unor Catehisme.Raportul dintre cele 2 aspecte : Tradiia dinamic,
in care elementele umane sunt preponderente, nu are o valoare egal
cu Tradiia apostolic, ci o valoare istoric care atest continuitatea
in Biseric si prin ea a credinei apostolice.Progresul neincetat al
Tradiiei bisericesti reprezint un progres subiectiv, de inelegere
tot mai adnc a adevarului dzeiesc si nu un progres obiectiv, de
dezvoltare a revelaiei. Fer Augustin : ieri inelegeai puin, azi
intelegi mai mult, maine cu mult mai mult.Viceniu de Lerini susine
c dezvoltarea Traditiei nu echivaleaz cu schimbarea ei, ci cu o
amplificare in ea inssi, afirm necesitatea progresului subiectiv :
creasc dar pana la cel mai inalt grad de cunoastere, atat fiecare
crestin, cat si toti la un loc, fiecare om si Biserica intreag.Un
criteriu pt deosebirea dintre Tradiie si tradiiile false il
formuleaz Vicentiu de Lerini, in sec V : ceea ce a fost crezut pt
totdeauana, pretutindeni si de ctre toi.Intre cele 2 aspecte exista
o relaie interioar si formeaz o singur realitate : aspectul
dinamic, ca si explicare nou, aprofundat a lui Hr, nu se poate
despri de cel statornic cu care este in continuitate si de
identitate, de continut si har(pr. Prof. dr. George Remete)
Diferene confesionale cu privire la Sf Tradiie
In Teologia Romano-Catolica se accentueaz aspectul dinamic,
minimaliznd Tradiia apostolic, din dorina de a putea formula noi
dogme, fr temeiuri revelate. Ei consider c Traditia apostolic nu a
fost fixat in primele VIII sec, ci se formuleaz permanent prin
hotarari dogmatice ale papilor. La catolici nu se face distincie
intre cele 2 aspecte, unul din papi afirma : Eu sunt Tradiia (papa
Pius IX), iar pt justificare folosesc teoria virtualului revelat,
care in opinia lor este o concluzie dedus logic despre un adevr
revelat si care se gseste ca un principiu revelat sau se gseste
potenial in revelaie. Asa au aprut :concluziile teologice, de ex
filioque.Pentru ortodocsi, fiecare adevr de credin sau dogm trebuie
sa posede temei in Sf Scriptura si Sf Traditie, iar diferena dintre
Traditia apostolic si cea bisericeasc este aceea c ultima nu aduce
noi dogme sau adevruri de credin, ci are rolul de a explica datele
revelaiei supranaturale.Protestantismul, la polul opus fa de
catolici, a respins Sf Traditie, susind c Scriptura este singurul
mod de pstrare a revelaiei divine (Sola Scriptura). In acest sens
ei au afirmat c numai prin intermediul Cuvntului lui Dumnezeu din
Biblie, ni se impartaseste harul, iar fiecare credincios poate
interpreta corect Scriptura (interpretul sau tlmcitorul Scripturii
este inssi Scriptura).Ei ins accept primele 4 Sinaode Ecumenice si
acord importan operelor Sf Prini, fr a le acorda autoritate
dogmatic, asa cum nici Bisericii nu-I acord o astfel de autoritate.
Protestantismul introduce practici si invturi care nu au temei in
Revelaie si contravin Tradiiei apostolice, un astfel de ex. fiind
in sec XX, sub impactul miscrilor feministe, Confesiunile
Protestante si Biserica Angliei care au acceptat hirotonia femeilor
ca pstor si episcop. Un alt exemplu mai dramatic este acela al
legitimitatii acordate pastorilor homosexuali sau casatoriei dintre
partenerii de acelasi sex.
X. CLUZELE TEOLOGIEI DOGMATICE I SIMBOLICE: MRTURISIREA DE
CREDIN I CATEHISMELE BISERICII ORTODOXE.
Dogmatica i Simbolica Ortodox au ca izvoare Sf Scriptur i Sf
Tradiie. n dezvoltarea ei ca disciplin ea nu apeleaz numai la
tradiia apostolic ( aspectul statornic al Tradiiei), ci i la
sprijinul tradiiei bisericeti ( aspectul dinamic al Tradiiei),
oferit prin intermediul mrturisirilor de cred i al catehismelor.n
istoria cretinismului sunt multe opere patristice intitulate
mrturisiri de credin, ca cea a Sf Gr Taumaturgul, Sf Vasile cel
Mare. Operele patristice aparin aspectului statornic. Mrturisirile
de credinta care aparin aspectului dinamic al tradiiei sunt
elaborate de B.O. ca rspuns la unele provocri eterodoxe, ncepnd cu
sec XV-XIX.Mrturisirile de credinta ncep cu sec IX, Encicilca
Patriarhului Fotie 866 i termin cu enciclicile Patriarhiei
Ecumenice din sec XX cu privire la Ecumenism.Cele sase Marturisiri
de credinta au fost denumite de dogmatistul Macarie n sec XIX cluze
ale B.O. i ale Teologiei Dogmatice si Simbolice. Ele au o
autoritate relativ, chiar dac sunt ntemeiate pe Sf S i Sf.
Traditie. Ele reprezint o dezvoltare i o explicare a simbolului de
credin. Fiind ntemeiate pe revelaie au garania lipsei de greeli; nu
acelai lucru se poate afirma n privina formulrii lor teologice,
datorit mediului lor cultural n care au aprut.Mrturisirile de
credinta se mpart n dou:- principale: Mrturisirea lui Petru Movil
1642; Mrt Patr Dositei 1672; Enciclica Patr Ortodoci 1848;-
secundare: Mrt lui Ghenadie Scolarul; Rspunsurile Patr Ieremia al
II-lea; Mrt lui Mitrofan Kritopoulos.
Mrturisirile principale ale BISERICII ORTODOXE:
Mrturisirea Mitropolitului Petru MovilAutorul mitropolitul
Kievului, Petru Movila, fiu de domnitor al Moldovei. A aprut cu
scopul aprrii credintei ortodoxe n faa propagandei uniatiste i a
tendinelor prozelitiste protestante.- 1640 o prima analiz a lucrrii
redactat n lb latin n cadrul sinodului de la Kiev, unde se gsesc 2
puncte controversate: locul sufletului dup moarte i momentul
prefacerii Darurilor la Liturghie;- pt soluionare s-a apelat la
Patriarhia Ecumenic, care n 1642 trimite reprezentani la Iai;- se
stabilesc: dup moarte NU exist foc curitor, rugciunile i
milosteniile celor vii folosesc morilor; Sf Daruri se prefac n
momentul n momentul Epiclezei al invocrii Sf Duh.- Mrturiserea este
aprobat de cele 4 Patriarhii istorice ale Ortodoxiei ( Alex, Ier,
Antiohia, C-pol);- 1667 este tiprit n limba greac, cunoate larg
rspndire n rile ortodoxe;- cuprinsul ei este sub form de ntrebri i
rspunsuri, are 3 pri: prima parte 126 ntrebri i rsp asupra
cuprinsului crezului, partea a doua 63 ntrebri i rsp despre
rugciune i Fericiri, partea a 3-a 72 ntrebari i rsp. unde sunt
expuse poruncile lui Dumnezeu despre pcat i Decalog.- Este
important pt c apare ntr-un moment de criz, cnd Bis. era expus
atacurilor uniate i protestante;- mult vreme a fost principala arm
contra prozelitismului eterodox;- rmne actual i azi, fiind
mrturisirea prin excelen a B.O., fiind singura carte simbolic a
Bisericii Ortodoxe.
Mrturisirea Patriarhului Dositei
Apare n urma ncercrii protestanilor de a dovedi romano
catolicilor c nvatatura lor este mprtit i de Biserica Ortodoxa. Aa
se explic apariia n sec XVII a mrturisirii de credin cu coninut
reformat pus pe seama Patriarhului Chiril Lucaris.Scopul aparitiei
Mrturisirii Patriarhului Dositei este de a demonstra c mrturisirea
lui Lucaris nu aparine Bisericii Ortodoxe i de a formula invatatura
ortodoxa., combtnd nvatatura calvin.- 1672 aprobat la sin de la
Ierusalim;- cuprinsul 18 capitole i 4 ntrebri i rspunsuri;- expune
nvatatura despre Sf Treime, Sf. Scriptur, libertatea omeneasc i
predestinaia relativ, creaie i providen, pcat strmoesc, Sf Taine;-
ntrebrile trateaz despre Sf Scriptura i crile care o compun, despre
sfini, icoane post i monahi;- protestanii spun c Dositei e
influentat de romano catolicism, mai ales n 4 nv principale ale
Marturisirii sale:1. aezarea crilor apocrife alturi de cele
canonice i cele bune de citit;2. Oprirea laicilor de la citirea Sf
Scripturi;3. Folosirea termenului transsubstantiatio;4. Lipsa de
claritate asupra Purgatoriului;Este foarte important pt c este
singurul document cu autoritate n Bis. Ort., privitor la teoria
predestinaiei.
Enciclica Patriarhilor Ortodoci din 1848
Constituie primul document oficial al Bisericii Ortodoxe prin
care sunt combinate inovaiile dogmatice i canonice romano catolice
de pn n sec XIX.- reprezint un rspuns la provocarea papei Pius al
IX-lea, care invit Biserica Ortodoxa s se uneasc cu cea Catolic,
oferindu-i privilegii;- datorit faptului c enciclica papal omitea
diferenele mari care separau cele dou Biserici, enciclica ortodoxa
le evideniaz;- aceast enciclic apare ntr-un moment de cretere a
prestigiului papalitii ( Papa pius IX decreteaz dogma imaculatei
concepii 1854 i a infailibilitii papale 1870);- enciclica ortodoxa
cuprinde 23 paragrafe, primele 8 formeaz o introd general a strii
Bisericii Romano Catolice ( BRC); paragraful 9 trece la analiza
propriu-zis a enciclicii papale, combtut n paragrafele 10 23;- se
arta dorina papei de a avea supremaie n biseric; enciclica ortodoxa
o combate, afirmnd c scaunul papal nu este de origine apostolic;-
face apel la credinta ortodoxa s reziste n faa propagandei
catolice.
XI. MRTURISIRILE SECUNDARE SAU PARTICULARE ALE BISERICII
ORTODOXE:Mrturisirea de credin a lui Ghenadie ScholarulEste cea mai
veche mrturie ortodox, autorul fiind Ghenadie Scholarul, primul
Patriarh al Constanpolului dup cdere. Cuprinsul are 20 de cap,
dintre care primele 8 nu sunt autentice.- este expus mai nti dogma
Sf Treimi, folosindu se pt cele trei Persoane termenul grec de
idiomata ( atribute) n loc de ipostasuri;- Persoanele divine
comparate cu cele trei funciuni ale sufletului: raiune, voin,
sentiment;- este prezentat dogma hristologic, soteriologic,
afirmndu-se nemurirea sufletului i rsplata viitoare;- lucrarea
apare cu intenia de a aplana adversitile musulmane fa de credinta
cretin ( aa se explic folosirea termenului idiomata n loc de
ipostasuri, pt a evita acuzaia de triteism din partea
musulmanilor);
Rspunsurile Patriarhului Ieremia IILuteranii au manifestat
interes pentru cretinii rsriteni i i considerau aliai mpotruiva
catolicilor. Profesorii protestani de la Universitatea din Tubingen
trimit 3 scrisori Patr Ieremia al II-a 1573 1574, i traducerea n
grecete a confesiunii augustane. Patriarhul rspunde celei de-a
treia scrisori, artnd c toi conductorii turmei sunt urmai ai lui
Hristos, aprnd ierarhia contestat de luterani. Le cere s pstreze
credina sntoas din Rsrit.- 1575 au trimis o nou scrisoare
patriarhului, susinnd c nu se deprteaz de credina Sf Pr i a Sin
Ec.- Patriarhul rspunde spunnd c nvatatura lui Hristos se tlcuiete
n lumina Sfintilor Printi i a Bisericii, iar mntuirea se face prin
credinta i fapte bune.- 1581 ultimul rspuns al Patriarhului prin
care se resping erorile luterane comunicate de profesori n
scrisoarea din 1576;- rsp Patriarhului este prima ncercare de luare
de poziie ortodox fa de nvatatura protestant;- nu a fost aprobat de
vreun sinod; conine greeli pune accent mai mult pe fapte bune dect
pe har;
Mrturisirea lui Mitrofan KritopoulosAutorul nascut n 1589,
nepotul lui Chiril Lucaris, a fost clugr la Athos, studiaz n
Anglia, Elveia.- 1630 ales patriarh, cu o intens activitate
cultural;- 1639 moare n ara Romneasc;- morivul compunerii l-a
constituit vizita sa n Germania i este rodul discuiilor purtate cu
profesorii i teologii protestani;- cuprinde 23 capitole n care sunt
expuse nvataturile Bisericii despre Sf Treime, Creaie, Sf Taine,
Iconomie, prestiinta lui Dumnezeu, Biserica, etc.- este contestat,
spunnd c are nclinaie spre protestantism, lucru nefondat, pt c
vorbind despre post, cinstirea icoanelor, a Sf Moate, despre Sf
Taine(Maslul sau Mirungerea) ar fi absurd d.p.d.v. protestant. -
are o mare valoare, tratand la nivel nalt punctele care separ pe
ortodoci de celelalte confesiuni;
Catehismele Bisericii Ortodoxe- Sunt expuneri mai scurte ale
nvataturii cretine avand un rol important n catehizarea cretinilor
i pregtirea viitorilor preoi.- au circulat dintr-o ar n alta, avnd
autoritatea sinodului bisericii;- primele i cele mai importante
catehisme apar n sec XIX n Biserica Ortodoxa Rus ( Platon i
Filaret, mitr ai Moscovei);- n Grecia Iconomos, Mesoloras;- n
B.O.R. Catehismul Prof Irineu Mihlcescu;- importan mare Catehismul
1952 elaborat de un grup de teologi, printre care i Stniloae;- 1990
este reeditat;- dintre cele traduse recent, un loc aparte il ocupa
- Viu este Dumnezeu - din francez; noutatea acestui catehism este
viziunea unitar nu numai pe citate biblice, ci i pe cultul
ortodox;- n el s-au strecurat i opinii eronate teoria apocatastazei
origeniste.
XIV. RAPORTUL DINTRE TEOLOGIA DOGMATIC I FILOSOFIE
Gndirea teologic patristic i bizantin a utilizat n elaborarea
dogmelor metodele, termenii filosofiei greceti ca mijloace de
argumentare, dar a rmas fidel nvturii revelat a lui Hristos,
refuznd s fac o sintez ntre sistemele filosofiei pgne i cretinism
(ex: Clement Alexandrinul, Sf. Ioan Damaschin).Sf. Scriptur nu
este, n principiu, mpotriva filosofiei i gndirii umane, ci declar
direct c toat nelepciunea este de la Dumnezeu (i c nelepciunea lui
Dumnezeu "este de mai multe feluri", Ef. 3,10).n Epistolele sale
Sf. Pavel distinge 3 feluri de nelepciune.: "nelepciunea acestui
veac", "nelepciunea stpnitorilor acestui veac" i "nelepciunea de
tain a lui Dumnezeu" (1 Cor 2, 4-8).Aceast ntelepciune a
Mntuitorului se mpotrivete ferm primelor 2, att mpotriva
stpnitorilor acestei lumi "care caut s impun popoarelor concepiile
lor dearte ducnd un rzboi mpotriva lui Hristos" (Origen, De
principiis), ct i mpotriva lumii acesteia care se nchin
creaturilor, iar pe de alt parte era nelepciunea iudeo-gnostic
competitoare cu cretinismul.Sf. Pavel vorbeste de osndirea cugetrii
care lupt n zadar cu Hristos, pericolul reprezentat de filosofia
pgn "filosofia i dearta nelepciune din predania omeneasc" (Col.
2,8).Sf. Prini au avut atitudini diferite: Sf. Grigorie de Nazianz
compar introducerea filosofiei n nv cretin cu cele 10 plgi ale
Egiptului, iar Sf. Justin Martirul i Filosoful considera important
filosofia: "Un fel de testament spre folosul grecilor care nal la
filosofia cea dup Hristos" (Stromate).Sf. Ioan Damaschin vorbeste
despre cercetarea nelepilor pgni pt. a lua de la ei ceva folositor
sufletului.Sf. Prini au luat doar tehnica argumentrii, ei au creeat
ali termeni (ipostas, ousia), dar nu au preluat conceptele
filosofice despre lume i via, s-au conformat pt. a expune gndirea
cretin la nivelul cultural al epocii, fcnd deosebire de fond dintre
adevrul filosofic i cel revelat.n Biserica Romano-Catolica relaia
dintre Dogmatic i Filosofie foarte intens n forrma de exprimare ct
i n fondul cugetrii religioase: n primul mileniu influena
platonismului, n al 2 lea mileniu tomism, filosofia aristotelic
(valorificarea materiei, natura uman n-a fost pervertit de pcat,
concepie exteriorist ntre form i substan); - teologia scolastic a
cutat s raionalizeze Taina Sf. Treimi fcnd separaie ntre fiina lui
Dumnezeu i ipostasuri, prezentnd pe Dumnezeu i lumea ca dou realiti
izolate, legate ntre ele doar prin relaii exterioare i nu n
perspectiva Duhului Sfnt. Una dintre cele mai mari erori fcute de
teologia scolastic sub influena aristotelismului e aceea de a
concepe fiina uman ca natur autonom opus graiei divine si
realitatii supranaturale, resimit ca un atentat la autonomia i
libertatea omului ce l-a ndemnat pe om spre ateism sau
indiferentism religios. - Astzi teologia romano-catolic privete
spre gndirea Prinilor rsriteni i spre spiritualitatea ortodox.n
Protestantism s-a respins iniial orice relaie ntre teologie i
filosofie, dar ulterior s-a ajuns ca filosofia sau istoria s devin
un criteriu al teologiei n locul revelaiei divine. Excepii: Barth a
evitat adoptarea unui sistem filosofic precis, atitudine ce
caracterizeaz i astzi pe muli teologi protestani.n concluzie in
privinta atitudinii teologiei fa de filosofie nu poate fi vorba de
respingerea i subestimarea adevrului filosofic, dar nici
supralicitarea si insusirea lui integral, ci folosirea cu
discernmnt a tuturor cercetrilor ei, pentru actualizarea mesajului
cretin n contextul epocii.
2 by VALENTIN JOGHIU