Teledetectie

Teledetectia, metoda statistica în societatea informationalaAsist. Giani GRADINARUCatedra de Statistica si Previziune Economica, A.S.E. BucurestiICTa are already an integral part of our life. understand, people demand answer to questionsabout impavt of information and comunication technologies. the paper aims to present a waywhich informational society is a challenge for environmental statistics in.Keywords: sustainable development, environment impact, sample, environmental statistics, ICTs.conomia mileniului III va fi dominatade doua mari provocari: mediul electronicde lucru (teleactivitati si teleservicii)si transmiterea catre generatiile viitoare aceea ce am mostenit. Conceptul dezvoltariidurabile nu ne permite sa mai fim prizonierii“cosului de fum”, responsabilitatea noastrafiind aceea a necompromiterii sanselor generatiilorviitoare de a se bucura de avantajeleunei vieti curate. Dezvoltarea societatiiinformationale, la scara larga, ajuta la o maibuna utilizare a resurselor si la o diminuarea poluarii, factori cheie în diminuarea impactuluinegativ de mediu. Mai mult, tehnologiainformationala si comunicationalaofera instrumente utile realizarii unei dezvoltaridurabile. Articolul trateaza modul încare teledetectia poate fi folosita la culegereadatelor statistice utilizabile în analizelestatistice integrate economie-mediu.Analiza statistica a activitatii economicereprezinta analiza acelor activitati economicecare au sau pot avea impact asupramediului. Activitatea econo mica, în general,are un impact substantial asupra mediuluidin cel putin patru perspective:fabricarea produselor implica extragereamateriilor prime din mediu si procesareaacestora pâna la stadiul de marfa. Carezultat al procesului de productie apardiferite forme de deseuri (solide, lichide sigazoase) care sunt „oferite” mediului;activitatile auxiliare proceselor de productie(exploatarea, infrastructura, depozitareasi transportul) prezinta impacturi demediu;produsele neutilizabile sunt aruncate si„oferite” mediului;serviciile au, de asemeni, un impact

semnificativ asupra mediului.Privit la modul cel mai simplu, mediuljoaca un dublu rol:SURSA de materii prime (inputul activitatiieconomice);RECEPTOR al deseurilor (outputul activitatiieconomice);Activitate economica ConsumReceptor pentru deseuriMEDIUSursa de materii primeReciclareReciclare ReutilizarePeoductiesi serviciiDeseuriMaterii prime Deseuri

Fig. 1. Relatia dintre activitatea economicasi mediuPrin utilizarea materiilor prime si prin deversareadeseurilor, mediul se degradeaza.Analiza statistica are rolul de a îndreptaactivitatea economica spre o reducere sauevitare a acestei degradari.Teledetectia este metoda de culegere adatelor de la distanta, cu ajutorul satelitului.Culegerea datelor prin teledetectie este oforma particulara de desfasurare a sondajuluiareolar. Sondajul areolar presupuneidentificarea univoca, adecvata si simpla aanumitor populatii prin segmente areolare,din suprafata terestra. Construirea esantioanelorspecifice acestui tip de sondaj este decele mai multe ori dificila din cauza mobilitatiitridimensionala a unor populatii (la-

ERevista Informatica Economica, nr. 3(23)/2002 47curile, râurile, pestii, pasarile, animalelesalbatice).SISTEMSTATISTICFLUX DE DATE

Fig. 2. Culegerea datelor prin teledetectieSondajul areolar are la baza utilizarea debaze de sondaj a caror eficacitate depindede mai multe consideratii [2]:- metodele de cartografiere administrativapermit identificarea usoara a întregiipopulatii prin liste de blocuri si segmentebine definite;- micile unitati areale pot fi în mod

obisnuit atasate la o ierarhie completa deunitati geografice si administrative, oferindposibilitatea de identificare a datelor auxiliareutile cum sunt: localitatea, judetul, regiunea.Datele de acest gen extrase dinregistrele administrative sunt pretioasepentru stabilirea marimii esantionului, aoperatiilor de stratificare etc.;- o identificare facuta, ramâne valabiladupa toate fazele consacrate culegerii datelordin cadrul anchetei;- anchetatorii pot identifica pe teren, destulde usor limitele blocurilor si segmentelorprecum si unitatile care se gasesc acolo.Bazele de sondaj în esantionarea areolara,prezinta doua caracteristici:baza de sondaj este formata prin sisteme deidentificare ierarhizate care rezulta dindecuparea administrativa: tara este împartitaîn judete, acestea la rândul lor înlocalitati si sectoare;desemnarea pe teren a populatiei studiatese face prin segmente areolare.Teledetectia poate fi considerata ca unsubstituent al metodelor clasice areolareprezentate anterior. Esenta acestei metodeconsta în faptul ca pe lânga imagineasatelit, care ofera o informatie exahaustivaasupra zonei de studiu si care nu poate fiinterpretata în totalitate din diverse motive,trebuie sa se recurga si la culegerea unordate pe teren. Exista mai multe combinatiiîntre înregistrarea datelor pe teren si imaginilesatelit care pot fi sintetizate astfel:- utilizarea teledetectiei pentru o stratificaresimpla a teritoriului, prealabila anchetelorpe teren;- sistem mixt care asociaza datele culese peteren cu imaginile din satelit;- utilizarea numai a imaginilor din satelit.Aportul imaginii satelitare la stratificareateritoriului consta în sintetizarea pe harta astraturilor (grupe omogene în raport cudispersia variabilei studiate). Imaginilesatelit sunt foarte utile prin faptul ca acoperao suprafata mai mare în mod omogen,

permitând multiple prelucrari informaticecare sa puna în valoare trasaturile interesanteale peisajului pentru o aplicatie considerata.Interpretarea imaginilor satelitpermite stratificarea foarte detaliata în zoneleecologice, ceea ce prezinta un avantajpentru realizarea unui esantion eficient.Aceasta tehnica de colectare si esantionares-a dovedit eficienta în: evaluarea graduluide poluare; a impactului fenomenelor climatice;în monitorizarea presiunilor exercitateasupra mediului de catre activitatileeconomice.Bibliografie1. Giani Gradinaru – “Perspective deprotectie a mediului în societateainformationala”, Revista deInformatica Economica, nr. 4/2000,Editura Inforec, Bucuresti2. Constantin Mîndricelu – “Analizastatistico-economica a protectieimediului”, Teza de doctorat, ASE;Bucuresti, 20023. Ilie Niculescu, Giani Gradinaru –“Modele de analiza statistica aactivitatii economice a întreprinderii”,Editura ASE, Bucuresti 20024. V. Rojanschi, F. Bran, G. Diaconu –“Protectia si ingineria mediului”,Editura Economica, Bucuresti, 20025. Gheorghe Vasilescu., Niculescu I.,Zaharia O., Wagner Fl. - “Analizastatistico-economica în industrie”,Editura Didactica si Pedagogica,Bucuresti, 1997

Utilizarea apei, supravegheata din satelit

Recomanda pe E-mail Tipareste Y!Messenger Facebook

Twitter Share

O noua tehnologie de teledetectie tine zilnic sub control echilibrul hidrologic, oferind date in timp real Cercetatorii francezi si marocani au creat o tehnologie prin care umiditatea unor mari suprafete de pamant este monitorizata zilnic.

Noul sistem FORMO-SAT2 prezinta marele avantaj de a furniza imagini continue ale unor mari suprafete de pamant, spre deosebire de transmiterea secventiala, realizata pana acum, in teledetectia prin satelit. Prin aceasta continuitate a imaginilor, cercetatorii pot intelege mai bine situatia terenurilor agicole si pot crea modele hidrografice pentru cresterea randamentului culturilor.

Evaluari de inalta precizie

Noua tehnica imagistica beneficiaza de o mare rezolutie spatio-temporala a imaginilor furnizate, care atinge valori maxime de claritate pana la o apropiere de doi metri, in sistemul alb-negru, si pana la opt metri, in modul color.

Studiile facute cu FORMO-SAT2 asupra terenurilor cultivate cu grau din Maroc, de exemplu, au demonstrat ca nivelul de evaporare a apei de pe suprafata cultivata, care reprezinta principala cauza de pierdere a umiditatii in zona, poate fi evaluat cu o precizie de 80-90%.

Orientat in principal asupra monitorizarii umiditatii din zona si asupra modului cum poate fi economisita apa, FORMO-SAT2 ofera si informatiii orientative in legatura cu imbunatatirea randamentului culturilor agricole. Procentul de corectitudine al predictiei asupra cresterii eficientei culturii de grau din zona supusa studiului, din Maroc, a fost evaluat la 25%.

Conservarea apei

Informatiile pe care le aduce noua tehnologie FORMO-SAT2 permite expertilor sa vizualizeze si sa inteleaga datele intr-o maniera complexa, prin care se releva tendintele umiditatii, la nivelul solului. Prin imaginile color furnizate se obtin informatii care permit cartografierea apelor din panza freatica, precum si deosebirile dintre suprafetele lipsite de vegetatie si cele cultivate, asupra carora se estimeaza nivelul umiditatii.

De asemenea, prin permanenta supraveghere a circuitului apei intre sol, vegetatie si atmosfera, noua tehnologie contribuie la ameliorarea calitatii solului si la conservarea apei. Structura morfologica a solului, gradul de umiditate si variatiile atmosferei sunt inregistrate in mod repetat, din acelasi unghi si in conditii identice de iluminare, ceea ce determina precizia observatiilor. Elaborarea modelelor de conservare a apei se bazeaza pe aceste informatii detaliate.

Colaborare franco-marocana

Sistemul de teledetectie prin satelit FORMO-SAT2 a fost realizat de cercetatorii de la Institutul de Cercetare pentru Dezvoltare al Centrului de Studii Spatiale ale Biosferei din Toulouse, in cadrul unei colaborari universitare franco-marocane, fondurile fiind sustinute de ambele parti.

Informatiile obtinute prin aceasta noua tehnologie completeaza informatiile larg utilizate, in prezent, in multe zone ale Pamantului, furnizate de sateliti si cunoscute ca Sistemul de Informatii Geografice (SIG). Utilizarea FORMO-SAT2 se va extinde si in zona tarilor nou-intrate in UE.

Antoniu Poienaru

Controlul parcelelor agricole prin metoda teledetectieiPublicat Luni, 13 Aprilie 2009

Solicitarile de sprijin financiar din fondurile comunitare depuse la Agentia de Plati si Interventie pentru Agricultura(APIA) sunt supuse unor controale administrative inainte de a fi onorate. Un anumit procent din numarul dosarelor fermierilor sunt selectionate automat, printr-o analiza de risc, pentru a fi controlate pe teren de catre inspectorii agentiei. Acestia confirma sau infirma exactitatea datelor din cerere cu ceea ce masoara pe teren.

Suprafetele cultivate si necultivate trebuie intretinute iar in acest sens ele se verifica daca sunt respectate bunele conditii agricole si de mediu(GAEC). Zonele defavorizate(Masura 211 si Masura 212 din PNDR) vor fi controlate pentru a se vedea daca se respecta sau nu activitatile agricole cel putin cinci ani de la depunerea cererii de subventie. In alte unitati administrative se aplica anumite masuri de agromediu(Masura 214 din PNDR) in sprijinul fermierului. Si aceste zone se verifica pentru a se constata daca banii dati in plus sunt folositi in mod eficient pentru activitatile agricole, protejarea mediului inconjurator si dezvoltarea armonioasa a zonei rurale.

Esantionul de ferme supuse controalelor trebuie sa fie relevant si din punct de vedere al valorii sprijinului solicitat, nu numai al suprafetei solicitate.

Am facut o scurta prezentare a parcursului greoi dar necesar al cererii de subventie pe suprafata pana la plata.

Statele membre din Comunitatea Europeana pot alege o metoda foarte eficienta de control si anume controlul prin teledetectie. Romania a ales aceasta metoda mai putin costisitoare. Daca in 2007 au fost selectionati aproximativ 59.000 de fermieri, in 2008 numarul celor controlati prin teledetectie a fost de aproximativ 90.000.

Teledetectia se bazeaza pe captarea radiatiilor electromagnetice emise de lumina data de soare si caldura emanata de pamant.

Aceste unde electromagnetice au capacitatea de vibratie dar si de reflexie si refractie.

Mai pe sleau, razele solare trimise spre pamant sub forma unor unde, se reflecta, intorcandu-se din nou in spatiu. Sateliti specializati capteaza aceste unde prin diferiti senzori in functie de formele de relief sau plante care emit aceste semnale electromagnetice. Datele captate de catre sateliti se inregistreaza si apoi se transmit la sol.

In speta, plantele emit radiatii electromagnetice in mai multe benzi spectrale. In functie de zona spectrala cercetata, fiecare cultura are un raspuns diferit, o anumita ‘semnatura’ ce apare pe hartile fotointerpretate, de o anumita culoare.

Astfel de harti colorate ce reprezinta suprafetele si culturile declarate, au vazut fermierii la controlul prin teledetectie pentru care au depus cerere de subventie in anul 2008. APIA a notificat fiecare fermier aflat sub cele trei loturi selectionate la nivel national in urma analizei de risc, solicitindu-le clarificari privitoare la unele erori aparute in cererile de subventie.

Declaratia si hartile din dosarul fermierului au fost scanate si trimise firmei care a executat pentru APIA controlul. Cu ajutorul unui soft specializat, firma contractoare a suprapus peste hartile din dosar, harti colorate multitemporale in care apar culturile in diferite faze de

dezvoltare sau harti cu foarte mare rezolutie. Preocedeele folosite se numesc georeferentieri si fotointerpretari.

In urma aplicarii acestor procedee, pe hartile colorate consultate de catre fermier au aparut parcelele desenate exact ca si in hartile din dosar, iar in plus, culturile din cererea initiala, in diferite culori, functie de ‘semnatura’ spectrala a fiecareia.

S-au aplicat sanctiuni daca fermierul a declarat grau pe o parcela iar pe harta colorata s-a vazut teren necultivat care radiaza in alt spectru de culori decat graul sau daca pozitia parcelei este in alt bloc fizic in realitate decat cel in care a fost desenata initial in dosarul de sprijin.

Tehnica teledetectiei aplicata in agricultura romaneasca este noua. Interpretarile unor erori de neconformitate aparute in declaratiile fermierilor si rezolvarea lor prin aceasta metoda s-ar simplifica foarte mult daca identificarea parcelelor ar fi mai precisa, culturile nu s-ar schimba imediat dupa ce se depun declaratiile iar inspectorii agentiei ar fi mai atenti la acuratetea datelor introduse in baza de date.

Publicat in: Consultanta, Gaseste-ti parcela!, Identificarea parcelelor, Subventii, Teledetectie, APIA, baza de date, benzi spectrale, Comunitatea Europeana, culori, culturi, erori de neconformitate, GAEC, harti, Masura 211, Masura 212, masura 214, PNDR, radiatii electromagnetice, sateliti, Teledetectie.

22 comentarii la “Controlul parcelelor agricole prin metoda teledetectiei”

1. Viorel Tranca a spus:

Foarte interesant.Pentru cine pricepe.Poate ca asa se va invata si taranul roman sa fie corect, stiind ca e ‘teledetectat’

13 Aprilie 2009 la 21:00

2. cheler nicoleta a spus:

este foarte greu sa inveti taranul roman sa fie corect, dar este si mai greu pentru taranul roman sa stie sa-si deseneze parcela cu maxima precizie in cadrul unui bloc fizic. Imaginati-va ca intr-un bloc cu o suprafata de 100 hectare bietul ‘fermier’ trebuie sa-si plaseze parceluta de 0.3ha cu maxima precizie. Credeti ca va reusi? Cu siguranta nu!!!!!Mai ales ca trebuie desenata si la scara!!! Concuzia: teledetectia este o metoda de control foarte eficienta dar mult prea emancipata pentru agricultura romaneasca !! Concluzia: Penalizari uriase, fonduri pierdute pentru agricultura romaneasca.

19 Mai 2009 la 20:54

3. Antoniu a spus:

Nicoleta, eu sunt optimist. In urmatorii ani, ANCPI si APIA vor ‘aseza’ pamanturile oamenilor in coordonate geografice. Inceputul este greu.Ungurii au livrat fermierilor in primul an hartile color A3 cu blocurile fizice suprapuse peste hartile cadastrale. Aparent a fost mai usor sa-ti identifici parcelele in blocurile fizice cu un cadastru mai bine organizat. Fals. A fost un fiasco. Taranii maghiari s-au identificat la fel de prost. In anii care au urmat lucrurile s-au pus la punct. Asa va fi si la noi.Conditia majora este ca datele introduse in baza de date sa fie cat mai exacte. Daca la centrul local Cluj-Napoca o parte din cererile depuse pe 2009 au fost introduse in baza de date de catre femeia de serviciu ca si colaborator extern, fata de studentii unguri angajati temporar pentru aceeasi treaba, iti dau dreptate. La urmatorul control prin teledetectie se vor pierde din nou fonduri pentru agricultura romaneasca.

Despre   SATELITI

March 2, 2008 at 7:09 pm (Tehnici Mediatice) Tags: luna, Pamant, sateliti, sistem, Soare, Sputnik, telecomunicatii, televiziune, transmisie

Cuvântul satelit înseamnă însoţitor, şi se referă atât la corpurile naturale cât şi la cele fabricate de om care se rotesc în jurul altora în spaţiu. Planetele, de exemplu, sunt sateliţi naturali si Soarelui, iar Luna este satelit natural al Pământului. Toţi ceilalţi sateliţi sunt dispozitive artificiale (fabricate), lansate pe orbită de pe Pământ, cu ajutorul rachetelor. Numeroasele lor utilizări includ supravegherea militară, evaluarea resurselor Pământului, prevederea timpului , comunicaţiile şi cercetările spaţiale. Asemenea Lunii, sateliţii artificiali sunt menţinuţi pe orbită prin forţa de atracţie universală a Pământului. Procesul aşezării pe orbită a unui satelit artificial este în esenţă simplu, dar necesită o mare precizie. Satelitul este aruncat pe orbita sa de rachete de mare putere. Iniţial toţi sateliţii erau lansaţi cu rachete care erau distruse în acest proces. Dar mulţi sateliţi sunt acum lansaţi cu Naveta Spaţială reutilizabilă a Americii. Când se trage un glonţ orizontal prin aer, forţa gravitaţională a pământului îl va aduce în cele din urmă la sol. Dacă glonţul este aruncat cu o forţă iniţială mai mare, atunci el va ajunge mai departe înainte de a ajunge la sol. Există o anumită viteză la care glonţului nu ar mai atinge solul niciodată. La 28.000kmh, curba descendentă a glonţului în cădere ar fi aceeaşi ca şi curba suprafeţei Pământului. Astfel, deşi în continuă cădere, glonţul ar rămâne la aceeaşi distanţă de suprafaţă, glonţul ar fi pe orbită în jurul Pământului.

Lansarea primului satelit sovietice, Sputnik 1 în 1957, a marcat începutul cuceririi spaţiului de către om. În prezent, aproape toată populaţia Planetei se bucură de serviciile aduse de sateliţii spaţiali.

Sputnik 1, la o înălţime de circa 160 km, făcea o rotaţie în jurul Pământului la fiecare 96 de minute. Luna, la o distanţă de circa 386.000 km, necesită 28 de zile pentru o rotaţie în jurul Pământului. Unii sateliţi sunt aşezaţi pe orbită deasupra ecuatorului, pe direcţia rotaţiei Pământului la o înălţime de 35.900 km. Aceasta face ca un satelit să se rotească în jurul

Pământului o dată la fiecare 24 de ore. Dar, pentru că dedesubt Pământul se roteşte cu aceeaşi viteză, satelitul pare să plutească nemişcat pe cer, deasupra unui anumit punct al ecuatorului.

Teletransmisia cu ajutorul sateliţilor artificiali face posibilă legătura directă între cele mai îndepărtate puncte ale globului. Perfecţionarea tehnicii de telecomunicaţii cu ajutorul sateliţilor a permis extinderea aplicaţiilor sale practice sub forma transmiterii unor programe educaţionale pentru ţările în curs de dezvoltare, precum şi prin elaborarea unor sisteme informaţionale complexe.

Al doilea satelit artificial al Pământului, Sputnik-2, lansat pe acelaşi cosmodrom la 3 noiembrie 1957, cântarea 508,3 kg şi avea un pasager: căţeluşa Laika. După 163 de zile, timp în care satelitul a efectuat 2370 de rotaţii circumterestre, s-a dezintegrat şi el în atmosferă terestră.

Au urmat alţi sateliţi sovietici şi, începând cu luna februarie 1958, şi sateliţi lansati de S.U.A. La 2 ianuarie 1959, racheta cosmică Lunik-1 a depăşit Luna, după 34 de ore de zbor, trecând la o distanţă de numai 5-600 km de aceasta. Racheta, în greutate de 1472 kg, a devenit prima planetă artificială a sistemului nostru solar.

Primul om lansat în Cosmos, la bordul unui satelit artificial, a fost maiorul sovietic Iuri Alexeevici Gagarin, la 12 aprilie 1961. Navă cântarea 4725 kg, iar zborul a constatat într-o singură rotaţie în jurul Pământului, timp de 108 minute, aterizarea având loc în bune condiţii în sudul Uniunii Sovietice.

Producerea de rachete purtătoare de mare putere şi lansarea sateliţilor artificiali ai Pământului au deschis calea cuceririi Lunii de către om şi vizitarea planetelor sistemului solar. În acelaşi timp s-au dezvoltat aplicaţiile practice ale sateliţilor artificiali în telecomunicaţii. Sistemul global de televiziune de astăzi se bazează pe o reţea de telecomunicaţii, Telstar, a fost lansat din S.U.A. în anul 1960.

Astăzi, un număr impresionant de corpuri lansate de pe pământ (cîrca o sută de mii) gravitează în jurul globului la diferite înălţimi.

Se extinde din ce în ce mai mult transmiterea la mari distanţe a programelor de televiziune. Programele de televiziune provenind din studiou sunt transmise prin releu până la antenele staţiilor de emisie sunt transmise către sateliţi artificiali specializaţi. Graţie emitatoarelor lor de bord, aceşti sateliţi retransmit programele către sol, unde sunt captate de antene mici, individuale sau de antene colective. Televiziunea prin satelit prezintă importante avantaje faţă de televiziunea convenţională si anume acoperirea integrală a teritoriuluişi recepţie de calitate constantă în timp şi neafectată de perturbări industriale. În domeniul militar se folosesc sateliţi capabili de a realiza o legătură eficientă între comandamente şi trupele operative pentru informare şi transmiterea ordinelor.

De o largă răspândire se bucură în prezent şi teledetectia spaţială, care s-a dezvoltat graţie progreselor realizate în domeniul aparaturii optice de fotografiere de la distanţe mari, peliculelor fotografice, camerelor de filmat, sistemelor radar de dimensiuni mici şi sistemelor automate de înregistrarea şi transmitere a datelor de la bordul sateliţilor. Beneficiarii direcţi ai tehnicii de

teledetecţie spaţială sunt: geologia, geofizică, meteorologia, cartografia, hidrologia, agricultura, pescuitul, navigaţia maritimă îs aeriană etc.

Aplicaţiile cele mai importante din punct de vedere economic sunt: inventarierea suprafeţelor cultivate, identificarea bancurilor de peşti, descoperirea depozitelor de substanţe minerale, supravegherea mişcării gheţarilor, elaborarea de prognoze meteorologice pe perioade mai indelungate, localizarea unor catastrofe, supravegherea pădurilor etc.

Se poate face o clasificare a sateliţilor din mai multe puncte de vedere. O primă clasificare este în sateliţi activi şi sateliţi pasivi. Satelitul activ conţine aparatură de prelucrare a semnalelor de orientare în spaţiu şi de executare a telecomenzilor de la sol. Satelitul pasiv este un simplu mediu reflactant al undelor radio transmise de la sol.

Un alt criteriu de clasificare al sateliţilor este modul de transmitere al informaţiilor:

în timp real sau cu întârziere (cu memorie).

Din punct de vedere al altitudinii, satelitîii ce evoluează între 1000 şi 5000 m se numesc sateliţi de joasă altitudine; cei plasaţi între 5000 şi 20000 m se numesc de medie altitudine; iar cei ce evoluează la peste 20000 m se numesc sateliţi de mare altitudine.

O caracteristică importantă a unui satelit artificial este durata de existenţă, definită ca intervalul de timp din momentul plasării pe orbită a satelitului până la intrarea lui în starturile dense ale atmosferei, când funcţionarea lui încetează datorită arderii sau readucerii la sol.

O altă caracteristică importantă este aria de vizibilitate, adică domeniul de pe suprafaţa Pământului din care satelitul poate fi obesrvat.

Din aprilie 1981 a început să funcţioneze sistemul de transport spaţial cu mijloace recuperabile, de tipul navetei spaţiale Columbia. În februarie 1986, prin lansarea laboratorului spaţial Mir, specialiştii sovietici au inaugurat o nouă generaţie de staţii ştiinţifice orbitale, caracterizată prin performanţe superioare îs posibilitatea cuplării cu 6 nave cosmice.

Câteva sute de sateliţi au fost lansati, mai ales de S.U.A îs de U.R.S.S., până în 1983, când European Space Agency a început lansările de la un centru spaţial din Guiana franceză. Pe 27 august 1989, pentru primă oară în istoria spaţiului, o rachetă particulară a fost folosită pentru lansarea unui satelit. Rachetă construită şi lansată de o companie americană, a plasat un satelit britanic de televiziune pe o orbită sincronă cu cea a Pământului.

La sfârşitul anului 1986, din peste 3500 de sateliţi lansati după Sputnik, aproape 300 se aflau încă în funcţiune. Mulţi dintre aceştia erau sateliţi de comunicaţie, folosiţi în telefonie şi în transmiterea datelor digitale şi imaginilor de televiziune. Satelitii meteorologici fotografiază Pământul regulat în lumină normală şi în infraroşii şi oferă date staţiilor meteorologice de pe Pământ, acestea permiţând prevederea condiţiilor atmosferice din jurul Globului. Sateliţii de navigaţie permit determinarea poziţiei pe mare cu eroare de sub 10 m ajutând de asemenea navigaţia prin localizarea gheţarilor şi a curentilor oceanici. SARSAT (Search and Rescue

Satellite System) monitorizează semnalele de urgenţă de pe nave şi avioane prin intermediul unei reţele formate din trei sateliţi americani ( NOAA –9, 10,11 ) şi doi care au fost lansaţi de fosta U.R.S.S.

Satelitii sunt plasaţi în orbită pe rachete. Pentru a reduce costurile de lansare, NASA a construit navete spaţiale care pot transporta sateliţi şi pot să-i lanseze pe orbită. O asemenea navetă poate să-i retragă de pe orbită şi să-i repare, pregătindu-i pentru relansare sau îi poate readuce pe Pământ. Pentru misiuni viitoare – posibilităţi dovedite pentru primă oară într-o misiune din 1984.

Bibliografie:

Titu I. Bajenescu - Comunicaţii prin satelit , Editura Matrixrom

Astroclubul Bucureşti- www.astroclubul.org

Revista Arborele lumii , secţiunea Ştiinţă şi tehnologie

U N I V E R S I T A T E A B U C U R E Ş T IFACULTATEA DE DREPT

EVOLUŢIA CADRULUI JURIDICAL ACTIVITĂŢILOR SPAŢIALE,CU PRIVIRE SPECIALĂ LATELEDETECŢIA PRIN SATELIŢIREZUMATCoordonator:Prof. univ. dr. Raluca Miga-BeşteliuDoctorand:Corina NeaguBUCUREŞTI2009CUPRINSLISTA DE ABREVIERI ................................................................................................ 7CAPITOLUL IACTIVITĂŢILE LEGATE DE SPAŢIUL EXTRAATMOSFERIC.FICŢIUNE, ANTICIPAŢIE SAU REALITATE......................................................... 9SECŢIUNEA 1ANTICIPAREA EVOLUŢIILOR TEHNOLOGICE ŞI ALEACTIVITĂŢILOR OMULUI ÎN SPAŢIUL EXTRAATMOSFERIC ........................ 9

§ 1.1. Legătura om-cosmos în ritualurile şi religiile popoarelor ......................................................... 9§ 1.2. Civilizaţiile lumii şi astronomia .............................................................................................. 11§ 1.3. Previziuni ale activităţilor spaţiale în Cartea Sfântă şi în opera lui Jules Verneşi Leonardo da Vinci .............................................................................................................. 13SECŢIUNEA 2APARIŢIA PRIMELOR CERCETĂRI ŞI DEMONSTRAŢII ŞTIINŢIFICEPRIVITOARE LA SPAŢIUL EXTRAATMOSFERIC ............................................. 15§ 2.1. Nicolaus Copernic, Giordano Bruno, Galileo Galilei.............................................................. 15§ 2.2. Isaac Newton, Albert Einstein................................................................................................. 16SECŢIUNEA 3PRIMII PAŞI ÎN CUCERIREA SPAŢIULUI EXTRAATMOSFERIC .................. 18§ 3.1. Secolul XX şi construcţia de rachete spaţiale.......................................................................... 18§ 3.2. Cercetarea sovietică în producţia de sateliţi ............................................................................ 19§ 3.3. Reacţia S.U.A. la activităţile spaţiale ale U.R.S.S................................................................... 20CAPITOLUL IIERA SPAŢIALĂ. CONFRUNTARE ŞI COOPERARE ÎN REGLEMENTAREAACTIVITĂŢILOR DIN SPAŢIUL EXTRAATMOSFERIC.................................. 22SECŢIUNEA 1BIPOLARITATE ÎN TEHNOLOGIA SPAŢIALĂ ................................................... 22§ 1.1. Reflectarea politicii terestre a marilor puteri militare, în spaţiul extraatmosferic ................... 22§ 1.2. Confruntarea SUA-URSS în domeniul lansării sateliţilor de recunoaştere în spaţiulextraatmosferic ....................................................................................................................... 24§ 1.3. Influenţa tehnologiei spaţiale asupra tratatelor internaţionale în domeniul dezarmării.......... 26§ 1.4. Utilizarea sateliţilor pentru zonele de conflict armat............................................................... 26§ 1.5. Începutul colaborării dintre marile puteri spaţiale în domeniul tehnico-ştiinţific şi juridic .... 27SECŢIUNEA 2COOPERAREA STATELOR ÎN ACTIVITĂŢILE SPAŢIALE, CONDIŢIE APROGRESULUI ŞI ECHILIBRULUI ÎN RELAŢIILE INTERNAŢIONALE ..... 29§ 2.1. Raportarea puterilor spaţiale la evoluţia dreptului internaţional ............................................. 29§ 2.2. Rolul ONU în formarea dreptului cosmic ............................................................................... 31§ 2.3. Confruntări în procesul de elaborare şi adoptare a declaraţiilor şi tratatelor din domeniulspaţial .................................................................................................................................... 35§ 2.4. Universalizarea reglementărilor juridice privitoare la spaţiul extraatmosferic........................ 39CAPITOLUL IIIDREPTUL COSMIC, RAMURĂ A DREPTULUI INTERNAŢIONAL ................ 41SECŢIUNEA 1NECESITATEA REGLEMENTĂRII JURIDICEA ACTIVITĂŢILOR SPAŢIALE............................................................................... 41§ 1.1. Apariţia dreptului cosmic ........................................................................................................ 41§ 1.2. Noţiunea de drept cosmic ........................................................................................................ 44§ 1.3. Delimitarea spaţiului aerian de spaţiul extraatmosferic........................................................... 47§ 1.4. Subiectele dreptului cosmic..................................................................................................... 49§ 1.5. Izvoarele dreptului cosmic ...................................................................................................... 51SECŢIUNEA 2ROLUL NAŢIUNILOR UNITE ÎN DEZVOLTAREA DREPTULUI COSMIC..... 52§ 2.1. Compunerea şi funcţionarea Comitetului pentru Utilizarea Paşnică a SpaţiuluiExtraatmosferic ...................................................................................................................... 53§ 2.2. Consensul ca modalitate de adoptare a actelor internaţionale din domeniuldreptului cosmic ..................................................................................................................... 55§ 2.3. Analiza principalelor rezoluţii ale Adunării Generale a ONU în domeniul spaţial ................. 56SECŢIUNEA 3

TRATATUL ASUPRA PRINCIPIILOR CE GUVERNEAZĂ ACTIVITATEASTATELOR ÎN SPAŢIUL EXTRAATMOSFERIC.................................................. 60§ 3.1. Regimul juridic al spaţiului extraatmosferic. Prevederile Tratatului Spaţial.Controverse şi soluţii.............................................................................................................. 60§ 3.2. Comparaţie între normele Tratatului Spaţial şi prevederile rezoluţiilor Adunării Generalea ONU. Impactul rezoluţiilor asupra evoluţiei normelor din domeniul spaţial....................... 65SECŢIUNEA 4PRINCIPIILE GENERALE ALE DREPTULUI COSMIC ..................................... 68§ 4.1. Principiul utilizării spaţiului extraatmosferic în interesul întregii omeniri.............................. 68§ 4.2. Principiul liberei explorări şi utilizări a spaţiului extraatmosferic de către toate statele,în condiţii de egalitate ............................................................................................................ 69§ 4.3. Principiul neaproprierii naţionale a spaţiului extraatmosferic................................................. 70§ 4.4. Principiul folosirii spaţiului extraatmosferic şi a corpurilor cereşti în scopuri paşnice........... 72§ 4.5. Principiul cooperării internaţionale şi al asistenţei reciproce în activităţile desfăşuratede state în spaţiul extraatmosferic .......................................................................................... 74SECŢIUNEA 5PRINCIPII ŞI NORME SPECIFICE ALE DREPTULUI COSMIC ...................... 75§ 5.1. Jurisdicţia şi controlul asupra personalului şi obiectelor spaţiale............................................ 75§ 5.2. Statutul juridic al astronauţilor ................................................................................................ 75§ 5.3. Înmatricularea obiectelor spaţiale ........................................................................................... 76§ 5.4. Răspunderea internaţională pentru daunele cauzate de obiecte lansate în spaţiulextraatmosferic ....................................................................................................................... 77§ 5.5. Comparaţie între principiile dreptului cosmic, dreptului aerian şi dreptului mării.................. 79§ 5.5.1. Principiul liberei explorări şi utilizări a spaţiului extraatmosferic de cătretoate statele, în condiţii de egalitate .............................................................................. 79§ 5.5.2. Principiul neaproprierii spaţiului extraatmosferic .......................................................... 82§ 5.5.3. Principiul utilizării spaţiului extraatmosferic în interesul întregii omeniri ..................... 82§ 5.5.4. Principiul utilizării spaţiului extraatmosferic numai în scopuri paşnice ............................ 85SECŢIUNEA 6INFLUENŢA TRATATULUI DIN 1967 ASUPRA ALTOR ACORDURIŞI CONVENŢII .......................................................................................................... 87§ 6.1. Regimul juridic al astronauţilor prevăzut în Acordul asupra salvării şi reîntoarceriiastronauţilor şi recuperarea obiectelor lansate în spaţiul extraatmosferic .............................. 87§ 6.2. Responsabilitatea internaţională pentru daunele provocate de obiectele lansate în spaţiulextraatmosferic, prevăzută de Convenţia din 1972................................................................. 89§ 5.3. Regimul juridic al obiectelor spaţiale...................................................................................... 94CAPITOLUL IVTELECOMUNICAŢIILE PRIN SATELIT............................................................... 97SECŢIUNEA 1REGLEMENTAREA INTERNAŢIONALĂ A COMUNICAŢIILORPRIN SATELIT .......................................................................................................... 97§ 1.1. Scurt istoric privind comunicaţiile .......................................................................................... 97§ 1.2. Rolul Naţiunilor Unite în reglementarea domeniului telecomunicaţiilor...................................... 98§ 1.3. Cooperarea dintre organizaţiile internaţionale interguvernamentale şi organizaţiileinternaţionale neguvernamentale în domeniul comunicaţiilor şi activităţilor spaţiale ................ 101SECŢIUNEA 2ORGANIZAŢII INTERNAŢIONALE INTERGUVERNAMENTALEDIN SISTEMUL ONU CU COMPETENŢE ÎN DOMENIULACTIVITĂŢILOR SPAŢIALE................................................................................. 103§ 2.1. Uniunea Internaţională de Telecomunicaţii (UIT) ................................................................ 103§ 2.1.1. Scurt istoric .................................................................................................................... 103§ 2.1.2. Adaptarea scopurilor şi prevederilor Uniunii Internaţionale a Telecomunicaţiilor

la normele dreptului cosmic......................................................................................... 105§ 2.2. Organizaţia Internaţională a Aviaţiei Civile (OACI)............................................................. 107§ 2.3. Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură (UNESCO)....................... 109§ 2.4. Organizaţia Maritimă Internaţională (OMI) .......................................................................... 110SECŢIUNEA 3AGENŢII ŞI ALTE ORGANIZAŢII INTERNAŢIONALE ÎN DOMENIULTELECOMUNICAŢIILOR PRIN SATELIT.......................................................... 111§ 3.1. Agenţia Spaţială Americană (NASA) ................................................................................... 111§ 3.2. Agenţia Spaţială Europeană (ESA) ....................................................................................... 113§ 3.3. Organizaţia Internaţională de Telecomunicaţii prin Satelit (INTELSAT) ............................ 117§ 3.4. Organizaţia Internaţională a Comunicaţiilor Spaţiale (INTERSPUTNIK) ........................... 120§ 3.5. Organizaţia Internaţională Maritimă prin Satelit (INMARSAT) .......................................... 121SECŢIUNEA 4ALTE ORGANIZAŢII INTERNAŢIONALE REGIONALE ÎN DOMENIULTELECOMUNICAŢIILOR PRIN SATELIT.......................................................... 123§ 4.1. Organizaţii internaţionale europene de telecomunicaţii prin satelit ...................................... 123§ 4.1.1. Organizaţia Europeană de Telecomunicaţii prin Satelit (EUTELSAT) ......................... 123§ 4.1.2. Organizaţia Europeană pentru Exploatarea Sateliţilor Meteorologici (EUMETSAT) .. 124§ 4.2. Organizaţia Arabă de Comunicaţii prin Satelit (ARABSAT) ............................................... 126§ 4.3. Telecomunicaţiile prin satelit în spaţiul geografic al Americii Latine........................................ 127§ 4.3.1. Procesul de integrare în America Latină şi telecomunicaţiile prin satelit ..................... 127§ 4.3.2. Formarea de organizaţii cu profil de telecomunicaţii şi activităţi spaţiale ................... 129§ 4.4. Telecomunicaţiile prin satelit în spaţiul geografic al Asiei de Sud-Est ................................. 130SECŢIUNEA 5STATELE ÎN CURS DE DEZVOLTARE ŞI TELECOMUNICAŢIILEPRIN SATELIT ........................................................................................................ 132§ 5.1. Probleme cu care s-au confruntat statele în curs de dezvoltare ............................................. 132§ 5.2. Conferinţele Mondiale Administrative Radio şi utilizarea orbitei geostaţionare .................. 133§ 5.2.1. Conferinţa Mondială Administrativă Radio din 1985 .................................................... 133§ 5.2.2. Conferinţa Mondială Administrativă Radio din anul 1988............................................ 135§ 5.3. Aspecte juridice ale dezvoltării dreptului telecomunicaţiilor prin satelit.................................... 136§ 5.3.1. Serviciile de telecomunicaţii prin satelit ........................................................................ 136§ 5.3.2. Comercializarea, globalizarea şi privatizarea comunicaţiilor prin satelit .......................... 138§ 5.3.3. Transferul de tehnologie în telecomunicaţii................................................................... 139§ 5.3.4. Soluţionarea diferendelor în materia telecomunicaţiilor prin satelit............................. 140CAPITOLUL VTELEDETECŢIA PRIN SATELIT. ASPECTE GENERALE............................. 142SECŢIUNEA 1UTILIZAREA SATELIŢILOR ARTIFICIALI ÎN TELEDETECŢIE .................. 142§ 1.1. Conceptul de teledetecţie....................................................................................................... 142§ 1.2. Scurt istoric al teledetecţiei ................................................................................................... 144§ 1.3. Interesul studierii teledetecţiei prin satelit............................................................................. 145§ 1.4. Dualitatea noţiunii de teledetecţie ......................................................................................... 147§ 1.5. Aplicaţiile practice ale teledetecţiei....................................................................................... 148§ 1.5.1. Domeniul mediului înconjurător şi teledetecţia ............................................................. 150SECŢIUNEA 2INCIDENŢA POLITICĂ A ACTIVITĂŢILOR DE TELEDETECŢIE ................ 152§ 2.1. Teledetecţia în cadrul relaţiilor internaţionale....................................................................... 152§ 2.2. Poziţia statelor în cadrul ONU privitoare la teledetecţia prin satelit ..................................... 154§ 2.3. Teledetectarea resurselor naturale ale unui stat..................................................................... 156§ 2.4. Securitatea statelor şi teledetecţia.......................................................................................... 157§ 2.5. Teledetecţia prin satelit şi dezarmarea .................................................................................. 159§ 2.6. Cooperarea statelor în cadrul programelor de teledetecţie prin satelit .................................. 163

§ 2.6.1. Programe ONU în teledetecţie ....................................................................................... 163§ 2.6.2. Conferinţele Naţiunilor Unite asupra Explorării Spaţiului Extraatmosfericşi Teledetecţiei (UNISPACE) ....................................................................................... 165CAPITOLUL VIREGIMUL JURIDIC AL TELEDETECŢIEI PRIN SATELIT........................... 170SECŢIUNEA 1VALOAREA NORMATIVĂ A REZOLUŢIEI ADUNĂRII GENERALEO.N.U. PRIVITOARE LA ACTIVITĂŢILE DE TELEDETECŢIE...................... 170§ 1.1. Scurt istoric al adoptării principiilor teledetecţiei prin satelit................................................ 170§ 1.2. Valoarea normativă a Rezoluţiei Adunării Generale a O.N.U. asupra principiilorteledetecţiei prin satelit......................................................................................................... 172§ 1.3. Teledetecţia prin satelit şi fenomenul de „soft law”............................................................... 175§ 1.4. Legislaţii naţionale în domeniul teledetecţiei prin sateliţi..................................................... 178SECŢIUNEA 2PRINCIPIILE CARE GUVERNEAZĂ ACTIVITĂŢILEDE TELEDETECŢIE............................................................................................... 181§ 2.1. Scurt istoric al reglementării cuprinse în Rezoluţia Adunării Generale a O.N.U.nr. 41/65 din 1986 ................................................................................................................ 181§ 2.2. Principiile de drept internaţional care guvernează teledetecţia ............................................. 183§ 2.2.1. Principiul realizării activităţilor de teledetecţie conform dreptului internaţional......... 184§ 2.2.2. Principiul cooperării internaţionale în activităţile de teledetecţie................................. 185§ 2.2.3. Principiul promovării protecţiei mediului înconjurător prin activităţi de teledetecţie .. 186§ 2.3. Principiile specifice de drept cosmic care guvernează teledetecţia ....................................... 189§ 2.3.1. Noţiunile termenilor care definesc activităţile de teledetecţie ....................................... 189§ 2.3.2. Principiul realizării activităţilor de teledetecţie în interesul tuturor ţărilor.................. 191§ 2.3.3. Principiul realizării activităţilor de teledetecţie conform Tratatului Spaţial................. 194§ 2.3.4. Principiul încurajării încheierii de acorduri între state pentru desfăşurareaactivităţilor de teledetecţie........................................................................................... 196§ 2.3.5. Principiul acordării de asistenţă tehnică de către statele ce desfăşoară activităţide teledetecţie............................................................................................................... 198§ 2.3.6. Principiul informării Secretarului General al O.N.U. asupra programelorde teledetecţie ale unui stat .......................................................................................... 199§ 2.3.7. Principiul accesului la datele primare şi datele elaborate al statului teleobservatasupra teritoriului aflat sub jurisdicţia sa ................................................................... 200§ 2.3.8. Principiul consultărilor dintre statul ce realizează activităţi de teledetecţie şi statulobservat....................................................................................................................... 200§ 2.3.9. Principiul soluţionării paşnice a diferendelor în materia teledetecţiei.......................... 201§ 2.3.10. Principiul responsabilităţii internaţionale a statelor care utilizează sateliţi deteledetecţie ................................................................................................................... 202SECŢIUNEA 3IMPLICAŢII JURIDICE ALE TELEDETECŢIEI PRIN SATELIT.................... 205§ 3.1. Drepturile şi obligaţiile statului care desfăşoară activităţi de teledetecţie............................. 205§ 3.2. Difuzarea informaţiilor obţinute prin teledetecţie ................................................................. 206§ 3.3. Responsabilitatea statului şi determinarea prejudiciului cauzat prin activităţilede teledetecţie...................................................................................................................... 208§ 3.4. Teledetecţia şi problematica reziduurilor spaţiale – «space debris» .......................................... 210CAPITOLUL VIIROMÂNIA, ŢARĂ DESCHISĂ DREPTULUI COSMIC...................................... 215SECŢIUNEA 1INSTITUŢIONALIZAREA ACTIVITĂŢILOR SPAŢIALE ÎN ROMÂNIA........ 215§ 1.1. Scurt istoric al contribuţiei româneşti în domeniul activităţilor aeronautice ......................... 215§ 1.2. Agenţia Spaţială Română, instituţie specializată în operarea de activităţi spaţialeşi de teledetecţie ................................................................................................................... 216

§ 1.3. Programul spaţial din România ............................................................................................. 220§ 1.3.1. Obiectivele Programului Spaţial din România............................................................... 221§ 1.3.2. Mijloacele folosite de Programul Spaţial Naţional........................................................ 221§ 1.3.3. Subcomisia pentru spaţiul extraatmosferic din cadrul Parlamentului României........... 222SECŢIUNEA 2ROMÂNIA ŞI POLITICA SPAŢIALĂ DIN EUROPA .......................................... 223§ 2.1. Integrarea României în programele satelitare europene ........................................................ 223§ 2.2. Programe prin satelit din Uniunea Europeană....................................................................... 225§ 2.3. Sisteme de avertizare timpurie prin satelit împotriva rachetelor balistice................................... 227§ 2.4. Cooperarea transatlantică şi internaţională privind politica spaţială ..................................... 228§ 2.5. Internaţionalizarea şi privatizarea spaţiului extraatmosferic ................................................. 229BIBLIOGRAFIE......................................................................................................... 2317LISTA DE ABREVIERIAd. Gen. = Adunarea GeneralăARABSAT = Arab Satellite Communications Organizationart. = articol(ul)ASEAN = Association of Southeast Asian Nations (Asociaţia Naţiunilor din Asia deSud-Est)A.S.R. = Agenţia Spaţială RomânăCAER = Consiliu de Ajutor Economic ReciprocCEOS = Committee on Earth Observation Satellites (Comitetul pentru Sateliţii deTeleobservare a Pământului)CEPT = Conferinţa Europeană de Poştă şi TelecomunicaţiiCIA = Central Intelligence Agency (Agenţia Centrală de Informaţii), serviciu secret alStatelor Unite ale AmericiiCNES = Centre National d'Études Spatiales – France (Centrului Naţional de StudiiSpaţiale – Franţa)COPUOS = The Committee on the Peaceful Uses of Outer Space (Comitetul pentruUtilizarea Paşnică a Spaţiului Extraatmosferic)COSPAR = Committee on Space Research (Comitetul de Cercetări Spaţiale)doc. = document(ul)e.n. = era noastrăECOSOC = Economic and Social Council (Consiliul Economic şi Social)ed. = ediţia, editorEDA = European Defence Agency (Agenţia Europeană de Apărare)EISC = European Interparliamentary Space ConferenceESA = European Space Agency (Agenţia Spaţială Europeană)etc. = şi celelalteEUMETSAT = European Organisation for the Exploitation of Meteorological Satellites(Organizaţia Europeană pentru Exploatarea Sateliţilor Meteorologici)EUSC = European Union Satellite Centre (Centrul Satelitar al Uniunii Europene)EUTELSAT = Organizaţia Europeană a Telecomunicaţiilor prin SatelitFAI = Fédération Aéronautique Internationale (Federaţia Aeronautică Internaţională)FAO = Food and Agriculture Organization (Organizaţia pentru Alimentaţie şi Agricultură)GAOR = General Assembly Official RecordsGLONASS = Global Navigation Satellite System (Sistemul Global Orbital de Navigaţieprin Satelit)

GMES = Global Monitoring for Environment and Security (Monitorizare Globală pentruMediu şi Securitate)GNSS = Global Navigation Satellite System (Sistemul Global de Navigaţie prin Satelit)GPS = Global Positioning System (Sistemul Global de Poziţionare)ibid. = ibidem (în acelaşi loc)ICAO = International Civil Aviation Organization (Organizaţia Internaţională a AviaţieiCivile)id. = idem (acelaşi)INMARSAT = Organizaţia Internaţională de Telecomunicaţii Maritime prin SatelitINTELSAT = International Telecommunications Satellite Organization (OrganizaţiaInternaţională de Telecomunicaţii prin Satelit)INTERSPUTNIK = International Organization of Space Communications (OrganizaţiaInternaţională de Comunicaţii Spaţiale)8î.Hr.; d.Hr. = înainte, după HristosMERCOSUR = Mercado Común del Sur (Piaţa Comună a Sudului)NASA = National Aeronautics and Space Administration (Agenţia Spaţială Americană)NATO = North Atlantic Treaty Organization (Organizaţia Tratatului Atlanticului deNord); OTAN, în limba francezăOACI = International Civil Aviation Organization (Organizaţia Internaţională a AviaţieiCivile)OMI = Organizaţia Maritimă InternaţionalăONU = Organizaţia Naţiunilor UniteOSCE = Organization for Security and Co-operation in Europe (Organizaţia pentruSecuritate şi Cooperare în Europa)p. = pagina, paginilePECC = Pacific Economic Cooperation Council (Conferinţa de Cooperare Economicăîn Pacific)PESA = Politica Europeană de Securitate şi ApărarePESC = Politica Externă şi de Securitate Comunăsec. = secolulSFCG = Space Frequency Coordination GroupS.U.A. = Statele Unite ale Americiisupra = mai susşi urm. = şi următoareleUE = Uniunea EuropeanăUIT = Uniunea Internaţională a TelecomunicaţiilorUN = United Nations (Naţiunile Unite)UNESCO = United Nations Educational, Scientific and Cultural Organization(Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură)UNGA = United Nations General Assembly (Adunarea Generală a Naţiunilor Unite)UNISPACE = United Nations Conference on the Exploration and Peaceful Uses ofOuter Space (Conferinţa Naţiunilor Unite pentru Explorarea în Scopuri Paşnice aSpaţiului Extratmosferic)U.R.S.S. = Uniunea Republicilor Sovietice SocialisteU.S. = United States (Statele Unite)

vol. = volumul, volumeleWARC-ORB = World Administrative Radio Conference for Geostationary SatelliteOrbitWMO = World Meteorological Organization (Organizaţia Mondială de Meteorologie)9

EVOLUŢIA CADRULUI JURIDIC AL ACTIVITĂŢILORSPAŢIALE, CU PRIVIRE SPECIALĂ LATELEDETECŢIA PRIN SATELIŢIREZUMATTeza este structurată în 7 capitole, care sunt divizate în secţiuni, paragrafe şisubparagrafe.Prin studiul efectuat asupra „Evoluţiei cadrului juridic al activităţilor spaţialeşi al teledetecţiei prin sateliţi”, am analizat normele cuprinse în tratate şi acorduriinternaţionale specifice dreptului cosmic, ca ramură a dreptului internaţional, atât dinpunct de vedere al contextului politic de la momentul adoptării lor, cât şi din perspectivanormelor internaţionale ce guvernează domeniul altor ramuri de drept internaţional, darcare prezintă similitudine cu obiectul studiului.Datorită specificului şi efectelor activităţilor desfăşurate de state şi alte entităţi înzona spaţiului extraatmosferic, subiectul ştiinţific abordat nu poate fi desprins dedomeniul politicului şi relaţiilor din societatea internaţională. Din această perspectivă,am considerat necesar ca tema supusă analizei să fie expusă gradual, cu evidenţiereadinamicii şi implicaţiilor contextului politic internaţional din momentul adoptăriitratatelor şi acordurilor ce formează CORPUS IURIS SPATIALIS în domeniulactivităţilor spaţiale, inclusiv a activităţilor de teledetecţie prin satelit, care a beneficiatde o atenţie deosebită în cadrul expunerii ştiinţifice.Pentru că întotdeauna Universul a suscitat interesul omenirii, am consideratoportun să parcurgem, succint, şi etapele preocupării civilizaţiilor pentru observarea, laînceput empirică, a spaţiului sideral şi corpurilor cereşti, preocupare care nu se regăseşteîn istoricul niciunei alte ramuri de drept internaţional. Din această perspectivă, se potexplica şi progresele deosebite pe care le-a înregistrat ştiinţa spaţială de mai târziu,rodul firesc al cercetărilor savanţilor timpurilor străvechi în domeniul astronomiei.CAPITOLUL I – ACTIVITĂŢILE LEGATE DE SPAŢIULEXTRAATMOSFERIC. FICŢIUNE, ANTICIPAŢIE SAU REALITATEStructura capitolului – 3 secţiuni, care cuprind: Anticiparea evoluţiilortehnologice şi ale activităţilor omului în spaţiul extraatmosferic; Apariţia primelorcercetări şi demonstraţii ştiinţifice privitoare la spaţiul extraatmosferic.În cadrul Secţiunii 2, am evidenţiat anticiparea progreselor tehnologice dindomeniul spaţial prin cercetările efectuate de Copernic, Bruno, Galilei şi, mai târziu,Isaac Newton şi Albert Einstein, care au observat şi cercetat Universul şi corpurilecereşti, prin fundamentarea unor teorii asupra legilor ce guvernează spaţiul cosmic.Punctul de referinţă al ştiinţei spaţiale a fost reprezentat în Secolul XX dedezvoltarea industriei aeronautice şi spaţiale.Deşi aliate în timpul confruntării militare cu Germania nazistă şi Japonia, S.U.A.şi U.R.S.S. au devenit, ulterior, rivale în domeniul industriei de armament, a căreidezvoltare, prin concurenţă, a constituit punctul de plecare al cuceririi spaţiului cosmic

de către cele două mari puteri militare.10Programul spaţial sovietic cuprindea şi producţia de sateliţi. Satelitul denumitSputnik I, lansat la data de 4 octombrie 1957 avea să deschidă era spaţială şi să iniţiezeo cursă acerbă pentru hegemonia politică şi militară a celor două mari puteri, S.U.A. şiU.R.S.S. Astfel, se derula o competiţie tăcută, dar totuşi făţişă, în condiţiile în careOrganizaţia Naţiunilor Unite, succesoare a Ligii Naţiunilor înscria în CARTA sa efortulpopoarelor de a lupta pentru pace, cooperare şi progres, într-un cadru instituţionalizat.CAPITOLUL II – ERA SPAŢIALĂ. CONFRUNTARE ŞI COOPERARE ÎNREGLEMENTAREA ACTIVITĂŢILOR DIN SPAŢIUL EXTRAATMOSFERICStructura capitolului – 2 secţiuni, care cuprind: Bipolaritate în tehnologiaspaţială; Cooperarea statelor în activităţile spaţiale, condiţie a progresului şiechilibrului în relaţiile internaţionale.Inaugurată în 1957, odată cu lansarea satelitului sovietic Sputnik 1, era spaţialăeste caracterizată de lupta pentru hegemonia asupra planetei, în condiţiile existenţeisistemului bipolar al confruntării dintre SUA şi URSS.Aceste două sisteme s-au conturat printr-un impact extrem de diferit asupraprocesului de formare a dreptului cosmic.Aproape întreg CORPUS IURIS SPATIALIS a fost creat în timpul bipolarităţii,care, oficial, a dispărut odată cu destrămarea URSS, în 1991.Deşi în 1945 s-a constituit Organizaţia Naţiunilor Unite, cu vocaţie universală şiumanitară, în cadrul căreia marile puteri înscriau în CARTĂ principiile generale aledreptului internaţional, ca reguli acceptate de menţinere a păcii şi securităţii mondiale,în fapt se declanşase aşa-numitul „Război Rece”, care s-a reflectat şi în domeniultehnologiei spaţiale.Între anii 1958 şi 1960, a avut loc o succesiune de lansări ale sateliţilor în spaţiulextraatmosferic, de către SUA şi URSS, ce păreau o desfăşurare a succeselortehnologice ale celor două state, de o grandoare impresionantă.Tuturor acestora li se adaugă o lume de sateliţi de spionaj, a cincisprezece tonefiecare…După lansarea satelitului Sputnik, în 1957, SUA desfăşura, în tăcere, un programspaţial al sateliţilor de recunoaştere (program ce îşi avea originile în anul 1946), încadrul unui Institut unde lucrau intelectuali marcanţi. Institutul aparţinea ForţelorAeriene a Statelor Unite, cu baza în Santa Monica, California.Faptic, prin zona de plasare pe orbită, programele spaţiale ale SUA şi URSSprezentau diferenţe. Astfel, sateliţii URSS erau plasaţi pe orbite mult mai înalte, însălimitau detaliile de pe pământ, iar sateliţii SUA erau orbitaţi mai aproape de planetă şiprezentau înclinaţii mai mari.În opinia noastră, epoca „Războiului rece” dintre marile puteri a avut un aspectpozitiv în ceea ce priveşte tehnologia spaţială. Astfel, permanenta suspiciune întresovietici şi americani a avut ca efect atât o luptă acerbă de menţinere şi folosire azonelor de influenţă stabilite la sfârşitul războiului mondial, cât şi o dezvoltare fărăprecedent a tehnologiei avansate în scopul impresionării adversarului.Din această perspectivă, s-a echilibrat o balanţă a activităţilor spaţiale civile,publice şi a celor secrete care, de fapt, au blocat iniţiative cu consecinţe greu deimaginat în planul păcii şi securităţii internaţionale.

În contextul supravegherii reciproce prin sateliţi, la 26 mai 1972, la Casa Spassode la Kremlin, Leonid Brejnev şi Richard Nixon semnau tratatele SALT I şi ABMTreaty, prin care se limita numărul de lansatoare pe care le deţinea fiecare parte, dar nu11prevedeau inspecţii la faţa locului, fiind necesară utilizarea „tehnicilor de verificare”,care era posibilă şi prin uzitarea performanţelor sateliţilor construiţi în acest scop.Deceniul şapte al secolului XX a adus noi state pe edificiul programelor spaţiale,desfăşurate în vederea recunoaşterii de obiective strategice, mai ales în zona geograficăîn care se situau. Astfel, China a dezvoltat încă din 1975 programe spaţiale, lansândsateliţi de recunoaştere, iar nu de spionaj economic. Programul francez de fabricare asateliţilor a purtat denumirea de SAMRO şi HELIOS, iar Israelul şi-a dezvoltatcapacitatea de producţie a sateliţilor încă din anul 1988, prin lansarea OFFEQ 1 şiOFFEQ 2. Din cauza aspectului politic şi a suspiciunii statelor vecine, Japonia nu aprodus sateliţi de recunoaştere, prin intermediul cărora putea obţine date despreteritoriul ţărilor din zonă.Odată creată harta lumii după conflagraţia mondială şi înfiinţarea OrganizaţieiNaţiunilor Unite, pe plan internaţional trebuia impulsionată dezvoltarea noului cadrujuridic al dreptului cosmic. Astfel, inaugurându-se Era Spaţială, relaţiile dintre est şivest s-au detensionat, negocierea fiind nu numai posibilă, dar şi absolut necesară.Tehnologia spaţială cunoscuse un progres inimaginabil, iar reglementărilejuridice ale activităţilor desfăşurate în spaţiul extraatmosferic erau inexistente.Putem spune că dreptul cosmic s-a născut în Epoca Războiului Rece, dar în aceaperioadă în care se cerea o înţelegere reciprocă între statele capabile de a construi oindustrie spaţială, pentru a beneficia de rezultatele oferite de cercetările din domeniu.Prima şi cea mai importantă decizie a fost aceea că lansările spaţiale trebuiediscutate şi reglementate sub auspiciile ONU.În acest scop, a fost înfiinţat COPUOS în anul 1959, prin intermediul căruia seputeau dezbate, transparent, probleme legate de cursa înarmărilor şi eventualele tensiunidintre state. Mai târziu, aspectele militare cu serioase implicaţii spaţiale au fostrezolvate prin acorduri bilaterale.Competiţia acerbă în planul tehnologiei spaţiale dintre SUA şi URSS nu se puteadesfăşura totuşi fără un cadru normativ adecvat, în condiţiile în care statele lumii,depăşind euforia şi miracolul lansării satelitului Sputnik, au aspectat cele două faţete aleexplorării şi cuceririi spaţiului extraterestru: beneficiul indubitabil pentru umanitate, darşi inconvenientul folosirii spaţiului extraatmosferic în scopuri periculoase(ultra-hazardous activities).Prin urmare, interesele comunităţii internaţionale, cereau o urgentă reglementarejuridică, care s-a derulat într-un cadru instituţionalizat şi anume Organizaţia Naţiunilor Unite.Fiind o ramură „tânără” a dreptului internaţional contemporan, normele ceformează dreptul cosmic s-au aliniat principiilor de drept cuprinse în CARTA ONU,fără a se parcurge etapele de actualizare prin care au trecut alte domenii ale dreptuluiinternaţional. Astfel, se impunea o consolidare a principiului libertăţii spaţiului,principiu unanim acceptat de către statele lumii, în condiţiile în care, la 31 ianuarie1958, Reprezentantul permanent al SUA la Naţiunile Unite a adresat o scrisoareSecretarului General, prin care se cerea iniţierea unui Program de cooperareinternaţională în domeniul spaţiului extraatmosferic şi înscrierea problemei în Agenda

Adunării Generale a celei de-a treisprezecea sesiuni a acestui for. Se solicita, deasemenea, constituirea unui comitet ad-hoc „pentru a se asigura că spaţiul cosmic va fiutilizat numai în scopuri paşnice şi în beneficiul întregii omeniri.”Prin urmare, s-a realizat conectarea directă a activităţilor spaţiale efectuate deSUA şi URSS care aveau nevoie de un cadru normativ, la generoasele principii aledreptului internaţional.Adunarea Generală a adoptat primele acte pentru folosirea spaţiuluiextraatmosferic în scopuri paşnice, înfiinţând, în anul 1958, un comitet subsidiar al ei.12Comitetul special pentru problemele spaţiului extraatmosferic a creat douăsubcomitete, tehnic şi juridic, care au întocmit studii preliminare şi au elaboratproiectele unora dintre actele internaţionale ce au constituit puncte de referinţă înmateria dreptului cosmic.Primele documente internaţionale privind activităţile statelor în spaţiul extraatmosfericau fost două rezoluţii ale Adunării Generale a ONU: Rezoluţia 1721 din 20noiembrie 1961, care consacră principiul libertăţii de utilizare a spaţiului extraatmosferic şiRezoluţia 1962 din 13 decembrie 1963, prin care s-a adoptat Declaraţia asupra principiilorjuridice care guvernează activitatea statelor în explorarea şi utilizarea spaţiului cosmic.Crearea simultană a celor două subcomitete a stabilit un dialog esenţial în multealte sfere ale relaţiilor internaţionale.Consensul introdus în metodele de lucru ale Comitetului a fost rezultatul unuicompromis politic influenţat de „Războiul Rece” dintre SUA şi URSS, care în anii ’60erau singurele puteri spaţiale.Cel mai important pas în dezvoltarea dreptului cosmic a fost făcut în 1963, odatăcu adoptarea „Declaraţiei de Principii ce guvernează activităţile statelor în explorarea şiutilizarea spaţiului extraatmosferic”. Această Rezoluţie a constituit baza pentru „MagnaCarta” a dreptului cosmic, aşa-numitul Tratat Spaţial din 1967, care numără 93 de statemembre. Tratatul este al doilea, ca tratat „de dezarmare”, după cel al Antarcticii.La 27 ianuarie 1967, la Washington, Londra şi Moscova a fost semnat Tratatulasupra principiilor ce guvernează activităţile statelor în explorarea şi utilizarea spaţiuluicosmic, Lunii şi celorlalte corpuri cereşti. Acest tratat a fost supra-denumit „Tratatulspaţial”, întrucât constituie un acord-cadru în materia dreptului cosmic. România asemnat tratatul la data de 4 septembrie 1968 şi a devenit membră prin ratificare.În anii ulteriori încheierii acestui acord multilateral, activităţile în spaţiul cosmic aufost reglementate progresiv, prin încheierea unor acorduri şi convenţii multilaterale, astfel:Acordul asupra Salvării Astronauţilor, reîntoarcerii astronauţilor şi recuperăriiobiectelor lansate în spaţiul extraatmosferic, intrat în vigoare în 1968; Convenţia asuprarăspunderii pentru daune cauzate de obiectele spaţiale, deschisă spre semnare pe 29 martie1972 şi intrată în vigoare la 1 septembrie 1972; Convenţia asupra înregistrării obiectelorlansat în spaţiul extraatmosferic, deschisă spre semnare la New York, la data de 14ianuarie 1975, intrată în vigoare la 15 septembrie 1976; Acordul ce guverneazăactivităţile statelor pe Lună şi celelalte corpuri cereşti; deschis, spre semnare la NewYork, la 18 decembrie 1979 şi intrat în vigoare la data de 11 iulie 1984.În completarea acestor convenţii şi acorduri internaţionale, Adunarea Generală aONU a adoptat patru seturi adiţionale de principii legale referitoare la spaţiulextraatmosferic: Rezoluţia A/37/92 din 10 decembrie 1982, asupra principiilor ce

guvernează utilizarea de către state a sateliţilor artificiali tereştri pentru televiziuneadirectă internaţională; Rezoluţia A/41/65 din 1986 asupra principiilor ce guverneazăteledetecţia prin sateliţi; Rezoluţia A/47/68 din 14 decembrie 1992 asupra utilizării înspaţiu a surselor de energie nucleară şi Rezoluţia A/51/122 din 13 decembrie 1996asupra cooperării internaţionale în explorarea şi utilizarea spaţiului în beneficiul şiinteresul tuturor statelor.Cadrul normativ al dreptului cosmic este prevăzut în Tratatul asupra principiilorjuridice care guvernează activităţile statelor în explorarea şi utilizarea spaţiuluiextraatmosferic din anul 1967.Aceste principii legale au reprezentat nu numai „ordinea” din spaţiul extraatmosferic,ci şi ordinea globală a planetei.Declaraţia de la Stockholm din 1972 asupra mediului este o „Cartă mondială pentrudreptul în materie, ce îşi raportează principiile la cele cuprinse în Tratatul Spaţial din 1967.13Acesta din urmă enumără standarde şi reguli pe care le regăsim în „constituţia”celei mai viabile şi active organizaţii internaţionale cu vocaţie universală, OrganizaţiaNaţiunilor Unite.CAPITOLUL III – DREPTUL COSMIC, RAMURĂ A DREPTULUIINTERNAŢIONALStructura capitolului – 6 secţiuni, care cuprind: Necesitatea reglementăriijuridice a activităţilor spaţiale; Rolul Naţiunilor Unite în dezvoltarea dreptului cosmic;Tratatul asupra principiilor ce guvernează activitatea statelor în spaţiul extraatmosferic;Principiile generale ale dreptului cosmic; Principii şi norme specifice ale dreptuluicosmic; Influenţa Tratatului din 1967 asupra altor acorduri şi convenţii.Primul doctor în drept cu teză în drept cosmic a fost Welf Heinrich, Prinţ deHanovra, care şi-a susţinut lucrarea la Facultatea de Drept şi Ştiinţe Politice la Georg-August University, în Germania, în anul 1953.Menţionăm că, în doctrină, dreptul cosmic avea caracter imaginativ, pentru căbazele sale erau imaginative, această ramură de drept, în anii dinaintea lansării luiSputnik 1, fiind inexistentă. Necesitatea apariţiei dreptului cosmic s-a impus deoarecefrontierele sale se situau în afara cadrului juridic al dreptului, iar progresul tehnologic,în domeniul lansării sateliţilor, avansa într-un ritm neaşteptat de rapid.Topica dreptului cosmic a fost dezbătută, pentru prima dată, în cadrulOrganizaţiei Internaţionale a Aviaţiei Civile, în anul 1956.În aceste condiţii, Naţiunile Unite şi-au asumat obligaţia şi scopul de a încurajadezvoltarea progresivă a dreptului internaţional şi codificarea sa în domeniul spaţial.Punctul focal a devenit cooperarea internaţională în spaţiul extraatmosferic şidezvoltarea dreptului cosmic, proces care a început în anul 1958, prin înfiinţarea unuiComitet pentru Utilizarea Paşnică a Spaţiului Extraatmosferic care a creat, la rândul său,două Subcomitete, Juridic şi Tehnico-ştiinţific, acesta din urmă cu rolul de a asistasubcomitetul juridic în activitatea desfăşurată.În opinia noastră, înfiinţarea concomitentă a acestor două subcomitete,controlate de Naţiunile Unite demonstrează flexibilitatea şi adaptabilitatea normelorinternaţionale la împrejurările cu impact deosebit de important asupra comunităţii şirelaţiilor dintre state.Totodată, Adunarea Generală a apreciat că activităţile spaţiale trebuie să se desfăşoare

în beneficiul întregii umanităţi şi în interesul statelor, indiferent de stadiul lor de dezvoltareeconomică şi ştiinţifică. Un alt document al Adunării Generale ONU îl reprezintă „Declaraţiaasupra principiilor juridice ce trebuie să guverneze activităţile statelor în explorarea şiutilizarea spaţiului extraatmosferic”, adoptată prin rezoluţia 1962 din 1963.Recunoscând importanţa domeniului şi a cooperării internaţionale, AdunareaGenerală centrează activităţile spaţiale în ansamblul principiilor dreptului internaţionalşi cere statelor să se conducă, în utilizarea şi explorarea spaţiului extraatmosferic dupăprincipiile interesului umanităţii, libertăţii explorării spaţiului şi corpurilor cereşti,neaproprierii naţionale, conformităţii cu dreptul internaţional şi CARTA ONU,responsabilităţii, cooperării şi asistenţei reciproce dintre state.Din ansamblul prevederilor celor două rezoluţii se poate observa că AdunareaGenerală face trecerea de la „recunoaşterea interesului omenirii pentru utilizarea paşnicăa spaţiului extraterestru, a necesităţii cooperării şi schimbului de informaţii între state”la „enumerarea imperativă a principiilor” care trebuie să guverneze activităţile statelorîn domeniul spaţial.14Ca parte a dreptului internaţional public, dreptul cosmic reuneşte ansamblulnormelor juridice create de către state, în vederea reglementării relaţiilor dintre ele saualte subiecte de drept cosmic, care iau naştere ca urmare a explorării şi folosirii de cătreele a spaţiului extraatmosferic şi a corpurilor cereşti.”Determinarea regimului juridic al spaţiului extraatmosferic necesită clarificareaunui aspect prealabil: definirea, sau delimitarea acestui spaţiu.Fiindcă astăzi guvernează o normă generală şi indiscutabilă care proclamăsuveranitatea statului asupra spaţiului aerian de deasupra teritoriului său iar în spaţiulcosmic guvernează principiul libertăţii, se impune necesitatea de a delimita cu preciziecele două spaţii.Astfel, în subcomitetul juridic se regăsesc două puncte de vedere polarizate.Primul punct de vedere consideră necesară o delimitare convenţională între spaţiulaerian şi cosmic ca o chestiune de aplicabilitate a tratatelor.Al doilea punct de vedere îl reprezintă concepţia funcţională, care distingespaţiul aerian de cel extraatmosferic nu prin localizarea lor, ci prin finalitateaactivităţilor care se exercită în aceste zone. Astfel, în spaţiul aerian circulă aeronavecare transportă persoane şi mărfuri, iar în spaţiul extraatmosferic se efectuează cercetări,transmisiuni prin satelit şi observaţii meteorologice.Însă discuţia asupra criteriului zonal sau funcţional nu s-a limitat numai în câmpdoctrinar, ci şi în cel al codificării dreptului, mai concret la nivelul subcomitetului peprobleme juridice, din cadrul COPUOS al Adunării Generale. Astfel, delegaţia UniuniiSovietice şi statelor socialiste au considerat necesară şi urgentă delimitarea inferioară aspaţiului extraatmosferic. Şi delegaţia Italiei a propus o formulă asemănătoare, însă fărăa da curs urgenţei delimitării.Dreptul cosmic s-a dezvoltat riguros până în momentul de faţă, fără o delimitarea spaţiului cosmic pentru că a operat cu principii, noţiuni şi analogii din alte ramuri dedrept internaţional, circumscrise CARTEI ONU, iar faptul că deţine o anumespecificitate datorită activităţilor reglementate nu poate oferi un argument solid înacordarea autonomiei ca ramură de drept.Indiscutabil că subiecte tradiţionale ale dreptului cosmic sunt statele.

Ca şi altor doctrinari, ni se pare interesantă discuţia asupra calităţii organizaţiilorinternaţionale şi a „omenirii” de subiecte ale acestei ramuri de drept internaţional. Astfel,raporturile juridice în dreptul cosmic apar nu numai între state, ci şi între acestea şianumite organizaţii internaţionale cu specific spaţial, iar în ultimul timp şi întrecompanii private care desfăşoară activităţi de natură spaţială.Ca ramură a acestui drept, spaţiul extraatmosferic este guvernat, pe de o parte,de principiile şi normele înscrise în CARTA ONU, iar pe de altă parte de principiispecifice, înscrise în tratatele (în sens larg) sau în alte acte internaţionale încheiate dealte entităţi prezente în relaţiile internaţionale.Păstrând logica raţionamentului raportării la izvoarele dreptului internaţional,dreptul cosmic, ca ramură a dreptului internaţional, are ca izvoare principale, alături detratate (în sens larg) şi cutuma internaţională.Totodată, observăm un accept general şi constant, ce constituie cutumă şi asupraaspectului liberei treceri a obiectelor spaţiale lansate de unele state prin spaţiul aerian alaltor state, sau consacrarea în plan normativ al altor principii de drept cosmic formateprin practica cutumiară.De fapt, practica şi opinio iuris a tuturor statelor din comunitatea internaţională,au contribuit la democratizarea, socializarea şi universalizarea conţinutului normelor dedrept cosmic.Principalele componente ale procesului de dezvoltare a dreptului cosmic încadrul Naţiunilor Unite au caracter succesiv, prin propunerile de texte ale statelor în15cadrul întâlnirilor anuale, discuţii care vor conduce, în cele din urmă, la încheiereaTratatului din 1967, a acordurilor şi convenţiilor din materia dreptului cosmic.În mod uzual, procedura începe în cadrul subcomitetului juridic, când un statînaintează un proiect de programare, pentru un viitor instrument internaţional îndomeniul dreptului cosmic.Aceste instrumente sunt analizate şi negociate într-o succesiune de întâlnirianuale ale subcomitetului juridic.Dacă pe aceeaşi agendă se află două sau mai multe proiecte, acestea suntconexate într-unul singur şi negociate împreună.Această modalitate de lucru între cele două subcomitete facilitează discuţiile şinegocierile dintre state, expunerile de păreri dintre oamenii de ştiinţă, jurişti şidiplomaţi, în domeniul dreptului cosmic.Consensul reprezintă o tehnică de negociere şi luare de decizii, constând într-unefort colectiv de a se ajunge la un acord asupra unui text, prin reconcilierea diferitelorpuncte de vedere şi atenuarea dificultăţilor.Consensul a fost introdus în metodele de lucru ale COPUOS în anul 1962, cândpreşedintele comitetului, domnul Franz Matsch, din Austria, a subliniat necesitateaacestei proceduri în vederea adoptării deciziilor, pentru succesul în dezvoltareadreptului în cadrul Naţiunilor Unite.Printr-un compromis şi o dorinţă a statelor în procesul de formare a dreptuluicosmic s-a ajuns la un acord, în sensul că deciziile în cadrul COPUOS se vor adopta princonsens, dar şi prin votul majorităţii, în situaţia în care consensul nu poate fi obţinut.Se poate spune că, în procesul de naştere şi dezvoltare a dreptului cosmic,procedura consensului este aplicată în forma sa cea mai pură.

Faţă de principiile enunţate în cuprinsul Rezoluţiei Adunării Generale ONU nr.1721/XVI din data de 20 decembrie 1961, în cadrul subcomitetului juridic al COPUOSau avut loc ample discuţii între state, în vederea completării normelor existente.Soluţia de compromis s-a concretizat în adoptarea, la 13 decembrie 1963, aRezoluţiei Adunării Generale ONU 1962/XVIII asupra principiilor ce guverneazăactivitatea statelor în spaţiul extraatmosferic.Rezoluţia Adunării Generale ONU din 1963 completează pe cea din 1961,referitoare la reglementarea activităţilor spaţiale. Astfel, se instituie o serie de obligaţiipentru statele semnatare, atât în sens de acţiune, cât şi de omisiune în desfăşurareaactivităţilor în spaţiul cosmic.În prima categorie de obligaţii se pot încadra activităţile de explorare şi folosirea acestui mediu numai în beneficiul întregii umanităţi, conform principiilor dreptuluiinternaţional şi Cartei ONU, în vederea menţinerii păcii şi securităţii mondiale. Deasemenea, statele trebuie să coopereze şi să-şi acorde asistenţă reciprocă în derulareaactivităţilor spaţiale.În categoria actelor de la care statele, în acest domeniu, trebuie să se abţină, seevidenţiază interdicţia aproprierii, în orice modalitate, a spaţiului extraatmosferic şi acorpurilor cereşti (prin proclamarea suveranităţii, ocupaţie sau utilizare, spre exemplu).Rezoluţia la care ne referim cuprinde principiile dreptului cosmic, care vor fiulterior consacrate prin tratate.Rezoluţiile menţionate prin conţinutul, redactarea şi perioada în care au fostadoptate au constituit fundamentul creării dreptului cosmic, dovedind maturitateasocietăţii internaţionale în condiţiile dezvoltării fără precedent a tehnologiei în domeniulfabricării sateliţilor.Din dispoziţiile rezoluţiilor ONU şi ale tratatelor privitoare la activităţiledesfăşurate de state în spaţiul cosmic rezultă principii şi reguli care se impun atâtstatelor, cât şi altor entităţi (lato sensu), participante la aceste operaţiuni.16Regimul juridic al spaţiului cosmic şi al corpurilor cereşti este dominat de principiullibertăţii, preluat din dreptul mării şi adaptat în funcţie de particularităţile acestui spaţiu.Un rol hotărâtor în adoptarea tratatului spaţial din 1967 l-au avut ţările în curs dedezvoltare, membre ale Comitetului de dezvoltare pentru Explorarea şi UtilizareaPaşnică a Spaţiului Extraatmosferic, care au participat activ la formulareainstrumentelor legale din materia dreptului cosmic.Negocieri intense au avut loc în cadrul delegaţiilor participante la adoptareaTratatului, mai ales sub aspectul demilitarizării spaţiului extraatmosferic.Regimul juridic al orbitei geostaţionare a suscitat diverse poziţii în practica statelor.Prin Declaraţia de la Bogota din 3 decembrie 1976, opt state ecuatoriale au invocatsuveranitatea deplină şi exclusivă asupra segmentului din orbita subadiacentă teritoriuluilor. În consecinţă, aceste state pretindeau şi doreau să li se confere dreptul de a li se cereautorizare prealabilă şi expresă de utilizare a acestor segmente de către alte state.Pretenţiile actuale ale statelor semnatare ale Declaraţiei de la Bogota s-au restrâns lastabilirea unui regim sui generis care să garanteze, în practică, tuturor ţărilor accesul echitabilla orbita geostaţionară şi la undele de frecvenţă concesionate serviciilor spaţiale.Prin Rezoluţia 48/80 din 15 decembrie 1983, Adunarea Generală a ONU adeclarat orbita geostaţionară drept „rezervă naturală limitată”, iar utilizarea ei trebuie să

fie raţională şi echilibrată.În cuprinsul Tratatului din 1967 se consacră şi principiul libertăţii de utilizare aspaţiului extraatmosferic, în condiţii de egalitate a statelor.În Tratat, limitarea de utilizare se referă la respectarea normelor dreptuluiinternaţional, inclusiv CARTEI ONU, pentru evitarea unui abuz al statelor ce desfăşoarăactivităţi spaţiale.Statele părţi la Tratatul spaţial, care desfăşoară activităţi în spaţiul cosmic se vorconforma dreptului internaţional, inclusiv CARTA ONU, în interesul menţinerii păcii şisecurităţii internaţionale, precum şi al promovării cooperării şi înţelegerii internaţionale.De asemenea, tratatul conţine prevederi asupra demilitarizării spaţiuluiextraatmosferic, prin interzicerea plasării pe orbita circumterestră a obiectelor purtătoarede arme nucleare, sau de distrugere în masă, iar corpurile cereşti vor putea fi utilizatenumai în scopuri paşnice.În ceea ce priveşte regimul juridic al astronauţilor, tratatul prevede că aceştia vorfi consideraţi „trimişi ai omenirii în spaţiul cosmic”, iar statele sunt obligate să le acordetoată asistenţa posibilă în caz de accident, pericol sau aterizare forţată pe teritoriul unuialt stat, ori de amerizare în marea liberă şi să îi trimită statului în care este înregistratvehiculul lor spaţial.Tratatul spaţial conţine şi prevederi referitoare la responsabilitatea internaţionalăpentru activităţi naţionale în spaţiul extraatmosferic şi pe corpurile cereşti, reglementândşi situaţiile când aceste operaţiuni sunt desfăşurate de organizaţii internaţionaleinterguvernamentale sau organizaţii neguvernamentale.Dată fiind importanţa activităţilor spaţiale, „CARTA” dreptului cosmic conţineşi reglementări privind înregistrarea obiectelor lansate în spaţiul extraatmosferic,cooperarea tuturor participanţilor la desfăşurarea unor asemenea operaţiuni, publicitateaactivităţilor statelor, organizaţiilor internaţionale ce au legătură cu explorarea şiutilizarea spaţiului extraatmosferic.Principiile enunţate de Tratatul spaţial, deşi criticate pentru ambiguitate, auconstituit fundamentul reglementării activităţilor spaţiale, care au devenit mai sigure şimai corect definite.Comparaţia între rezoluţiile Adunării Generale a ONU din domeniul dreptuluicosmic şi Tratatul încheiat în anul 1967, supra-denumit Tratatul spaţial, implică analizamai multor aspecte şi anume: natura juridică a rezoluţiilor în cadrul acestei ramuri a17dreptului internaţional, caracterul obligatoriu al acestora, influenţa rezoluţiilor asupratratatului internaţional, ca instituţie juridică a dreptului ce reglementează relaţiile dintrestate în domeniul dreptului cosmic.Importanţa crescândă a rezoluţiilor organizaţiilor internaţionale în dreptulinternaţional contemporan presupune un element esenţial de instituţionalizare în elaborareanormelor internaţionale. Majorităţii rezoluţiilor organizaţiilor internaţionale, în cuprinsultratatelor de înfiinţare, nu li se recunoaşte obligativitatea faţă de statele membre.Există, însă, o categorie specială de rezoluţii care conţin enunţarea unor principiijuridice, fundamentale, întrunind consensul în cadrul conferinţelor pentru codificarea şidezvoltarea progresivă a dreptului internaţional.Considerăm că acest tip de rezoluţii, din care fac parte şi cele care reglementeazăactivităţile omului în spaţiul extraatmosferic şi stabilesc regimul juridic al acestui spaţiu

şi al corpurilor cereşti constituie opinio iuris al statelor, dând naştere la regulicutumiare, dacă statele se conformează dispoziţiilor lor.Totodată, rezoluţiile din materia dreptului cosmic pot constitui punctul final aldreptului cutumiar, cristalizând regula cutumiară de drept internaţional.Interesant este faptul că rezoluţiile Adunării Generale din materia dreptului cosmicconţin şi norme cu caracter de norme „soft law”, care nu au, prin ele însele, capacitatea de acrea norme pozitive şi deci obligatorii. Astfel, actele internaţionale trebuie privite înansamblul conţinutului lor, mai precis trebuie observat dacă dispoziţiile acestora implicăconcret statele, impunând obligaţii pe care nu le pot eluda şi pe care se impune a le executa.În opinia noastră, natura juridică a Rezoluţiilor Adunării Generale a ONU estemixtă, având atât caracter de acord de voinţă al statelor membre, cât şi caracter de actunilateral al unei organizaţii internaţionale interguvernamentale, ca subiect de dreptinternaţional derivat, cu o personalitate juridică proprie. Astfel, studiul actelorunilaterale ale statelor fiind unul dintre cele mai complexe şi controversate teme aflatepe agenda Comisiei de Drept Internaţional încă din 1996 a încercat, în dovedireatemeiului obligatoriu al acestor acte, stabilirea unui anume paralelism cu fundamentulobligativităţii tratatelor internaţionale conform principiului „pacta sunt servanda”.Rezoluţiile Adunării Generale a ONU poartă denumirea şi de „declaraţii”,similare cu declaraţiile statelor prin care acestea îşi exprimă un angajament ferm, cuintenţia de a produce efecte juridice.Întrucât Organizaţia Naţiunilor Unite este o entitate cu personalitate juridicădistinctă de cea a statelor membre, putem considera că actele emanate de organizaţiesunt acte unilaterale ale acesteia.Libertatea de explorare şi cercetare a spaţiului extraatmosferic şi a corpurilorcereşti, ca principiu, este o reactualizare a celui înscris în Tratatul asupra Antarcticii.Se poate observa că principiul liberei explorări şi utilizări a spaţiului cosmic esteexprimat în termeni categorici şi imperativi, angajând toate statele sau entităţile care arputea desfăşura activităţi spaţiale, în viitor, pe termen nelimitat.Spre deosebire de Tratatul spaţial, Convenţia asupra Antarcticii prezintă formaunui tratat clasic, opozabil inter partes, raportându-se la activităţile desfăşurate în zonă,anterior încheierii acestui acord.Libertatea generală de utilizare a spaţiului extraatmosferic, a Lunii şi corpurilorcereşti reprezintă concretizarea a trei aspecte specifice: libertatea de lansare a obiectelorspaţiale, libertatea de utilizare a orbitelor (geostaţionară, joasă şi înaltă), libertatea deacces şi staţionare pe Lună şi celelalte corpuri cereşti.Regimul juridic al spaţiului extraatmosferic şi corpurilor cereşti, căruia i seaplică principiul imposibilităţii aproprierii naţionale, prin orice mijloace, reprezintă oextindere a regimului juridic al Antarcticii şi al mării libere. Astfel, în Tratatul asupraAntarcticii imposibilitatea invocării unui drept suveran incumbă statelor semnatare, pe18durata existenţei tratatului. Nu se face vorbire de alte moduri de obţinere a unui dreptexclusiv (de incidenţă civilă) asupra teritoriului Antarcticii, interdicţia fiind limitată şisub aspectul viabilităţii Convenţiei.În Convenţia Naţiunilor Unite asupra dreptului mării, principiul neaproprieriimării libere se regăseşte în art. 89, care stipulează imposibilitatea pretinderii, în modlegitim, de către un stat, a suveranităţii sale asupra unei părţi oarecare din zonă.

În cadrul principiului neaproprierii se înscrie şi situaţia în care statele instaleazăpe corpurile creşti staţii, echipamente, acestea necreând drept de proprietate asupravreunei părţi din solul, sau subsolul, corpurilor creşti.Totodată, specificându-se tipul de armament interzis, per a contrario, alte armear putea fi amplasate în spaţiul cosmic, sau pe Lună şi celelalte corpuri cereşti (deexemplu arme biologice şi chimice, arme cu energie direcţionată sau arme cu laser,foarte precise în lovirea obiectivelor la distanţă).Cu toate ambiguităţile textului, considerăm că formularea principiului în discuţieşi-a dovedit viabilitatea, textul reuşind, de 40 de ani, să menţină echilibrul îndesfăşurarea activităţilor în spaţiu şi să fie perceput şi respectat ca o prevedereimperativă şi obligatorie.Principiul cooperării statelor în activităţile spaţiale a constituit obiectul şi alRezoluţiei Adunării Generale a ONU 1721 (XVI) din 20 decembrie 1961, iar Tratatul îlstipulează, atât în paragraful 2 al primului articol, cât şi în art. IX.Natura principiului nu este nouă, întrucât cooperarea internaţională se înscrie caprincipiu fundamental al dreptului internaţional.Acest principiu se regăseşte în Tratatul asupra Antarcticii şi Convenţia asupradreptului mării din 1982, fiind adaptat la specificul domeniului analizat.Cooperarea internaţională presupune şi asistenţa reciprocă, avându-se în vedereinteresele celorlalte state, activităţile spaţiale realizându-se în aşa manieră, încât să nu seproducă o contaminare nocivă, nici schimbări defavorabile în mediul înconjurătorplanetei ca o consecinţă a introducerii în acest mediu a materiilor extraterestre,luându-se măsurile necesare în acest scop.Principiul se manifestă şi sub aspectul egalităţii statelor în privinţa observăriizborurilor spaţiale, iar art. 11 al tratatului impune statelor să informeze cât mai curândposibil pe Secretarul General al ONU asupra naturii, stadiului, localizării şi rezultateloractivităţilor spaţiale, care vor fi comunicate opiniei publice şi comunităţii ştiinţifice.Art. 8 din Tratatul spaţial menţionează că statul în al cărui registru esteconsemnat obiectul lansat în spaţiu va deţine jurisdicţia şi controlul asupra acelui obiect,în timp ce se află în spaţiul extraatmosferic sau pe un corp ceresc. Aceeaşi reglementarese aplică şi personalului care se deplasează cu un obiect spaţial.Regimul juridic al astronauţilor este înscris în art. 5 al Tratatului spaţial,prevedere care califică astronauţii drept „trimişi ai omenirii în spaţiul extraatmosferic.”Această calificare sugerează statelor obligaţii generice de ajutor şi salvare pecare trebuie să le acorde echipajelor care efectuează zboruri în spaţiul extraatmosferic.Astronauţii beneficiază de asistenţă în caz de accident, primejdie sau aterizareforţată pe teritoriul altui stat, sau în marea liberă, statele având obligaţia să le acorde totajutorul posibil.Conform Tratatului, statele-părţi au obligaţia de a informa celelalte state-părţi,sau pe Secretarul General al Naţiunilor Unite, asupra oricărui fenomen care ar pune înpericol viaţa sau sănătatea astronauţilor.Înmatricularea nu are semnificaţia acordată „naţionalităţii” obiectului lansat,pentru că lansările de obiecte în spaţiul extraatmosferic se pot face nu numai de state, cişi de organizaţii internaţionale. În ultima vreme se procedează la lansări în spaţiul19cosmic de către companii private, ceea ce va necesita actualizări ale normelor

internaţionale la evoluţia domeniului de care ne ocupăm.Operaţiunea înmatriculării se efectuează printr-o dublă înregistrare: în registrulţinut de statul sau autoritatea de lansare şi în cel ţinut de Secretarul General al ONU,aceasta din urmă fiind o operaţiune cu caracter voluntar.Tratatul spaţial oferă un cadru general şi instituţiei răspunderii internaţionale îndomeniul dreptului cosmic.În conformitate cu articolul VI din Tratatul spaţial, este responsabilitateastatului-parte la tratat să se asigure că orice activitate spaţială desfăşurată de agenţiileguvernamentale sau neguvernamentale este desfăşurată în siguranţă şi în parametriidispoziţiilor tratatului şi reglementările naţionale.Activităţile spaţiale desfăşurate de entităţi neguvernamentale sunt subiectul uneicontinue supervizări de către statul-parte.Raţiunea pentru care instituţia responsabilităţii în dreptul cosmic a fost dezbătutăşi înscrisă în Acordul-cadru din 1967 a fost aceea că activităţile spaţiale intră încategoria activităţilor denumite „ultra periculoase”, statul-parte fiind răspunzător şi încalitatea sa de membru al unei organizaţii internaţionale, care desfăşoară activităţispaţiale, alături de organizaţia internaţională implicată.Se observă o accentuare a regimului sancţionator în materia dreptului cosmic, însensul că statul-parte la tratat nu poate eluda, în nicio situaţie concretă, instituţia juridicăa responsabilităţii.În dreptul cosmic, instituţia responsabilităţii a fost reglementată mai detaliat încuprinsul Convenţiei asupra responsabilităţii internaţionale pentru prejudicii cauzate deobiecte spaţiale, din 28 martie 1972.În Tratatul Spaţial, spaţiul extraatmosferic „aparţine întregii omeniri”. Aceastăterminologie ambiguă este clarificată prin folosirea noţiunii juridice de „patrimoniucomun al umanităţii”, din cuprinsul Acordului asupra Lunii.Conceptul de „patrimoniu comun al umanităţii” a devenit subiect de dezbatere încădin anii ´60, în condiţiile dezvoltării fără precedent a tehnologiei spaţiale. În special ţările încurs de dezvoltare au început să aibă un rol pozitiv şi proeminent în conturarea dreptuluicosmic, pentru a se asigura că interesele lor nu vor fi afectate. Impactul s-a realizat cândjuriştii acestor state au propus şi dezvoltat, pentru prima dată, conceptul de „patrimoniucomun al umanităţii” în discuţiile din cadrul subcomitetului juridic al COPUOS.Principiul „patrimoniului comun al umanităţii” este indisolubil legat deprincipiul „utilizării spaţiului extraatmosferic în interesul întregii omeniri”, ca şi cel dejaanalizat, al „neaproprierii” spaţiului.În opinia unor autori, „principiul patrimoniului comun” devine un principiuimportant al dreptului internaţional, având în vedere extinderea sa nu numai la dreptulcosmic, cât şi la ramura dreptului mării şi, în perspectivă, la alte zone terestre care nusunt supuse suveranităţii statelor.Tratatul spaţial prevede că astronauţii sunt trimişi ai omenirii în spaţiul cosmic şidin acest grandilocvent principiu reiese consecinţa de a supune statele unei obligaţiigenerice de ajutor şi sprijin.În orice situaţie, astronauţilor trebuie să li se asigure condiţiile reîntoarcerii lor laautorităţile de lansare; dispoziţia este nuanţată, existând numai în condiţiile în care unstat are posibilitatea de a duce la bun sfârşit o asemenea acţiune, care evidenţiază oobligaţie „de comportament”, iar nu „de rezultat”.

Se poate observa că, faţă de Tratatul Spaţial, Acordul asupra salvării astronauţilorprezintă modificări de terminologie. Astfel, termenul „astronaut” este înlocuit în Acord cucel de „personal”.20În ceea ce priveşte obligaţia de „returnare” a astronauţilor statului de înmatriculare aobiectului spaţial, aşa cum prevede Tratatul spaţial, în Acord, „returnarea” personalului seva efectua către autoritatea de lansare.Raţiunea modificării îşi are originea în lărgirea sferei entităţilor capabile de lansărispaţiale, de la state la alte organisme, cum ar fi organizaţiile interguvernamentale (spreexemplu, Agenţia Spaţială Europeană). Considerăm că, în prezent, această sferă aorganismelor capabile de lansări cosmice s-a augmentat simţitor, la activităţile spaţialeparticipând o serie de entităţi şi de ordin privat, care nu sunt enumerate, nici de TratatulSpaţial, nici de Acord. Acest lucru este consecinţa lărgirii şi sferei activităţilor spaţiale careau depăşit simpla explorare a spaţiului extraatmosferic, în doctrină şi practică analizându-seşi aspectele privitoare la comercializarea activităţilor spaţiale şi turismului spaţial.Regimul juridic al responsabilităţii în dreptul cosmic are o natură duală,responsabilitatea absolută şi responsabilitatea pentru culpă. Astfel, pentru prejudiciilesurvenite pe Pământ sau pe o aeronava în zbor, responsabilitatea statului de lansare esteabsolută. Însă dacă prejudiciul se produce în afara suprafeţei Pământului, într-un obiectspaţial lansat de alt stat, sau persoanelor sau bunurilor de la bord, statul de lansare răspundenumai de pagubele produse din culpa sa, sau a persoanelor responsabile.Răspunderea ambivalentă se aplica atât în situaţia în care lansarea se efectueazăde un singur stat cat şi în cazul în care lansarea se efectuează de mai multe state, situaţieîn care răspunderea revine acestora din urmă, în mod solidar.Referitor la cererile pentru acoperirea prejudiciului, Convenţia prevede căacestea se înaintează pe cale diplomatică.Extinzându-se responsabilitatea statelor pentru protejarea victimelor efecteloractivităţilor spaţiale se poate spune ca aria protecţiei diplomatice capătă o noua valenţă.O problemă care se ridică este aceea a dovezii prejudiciului. În consecinţă, cumva dovedi un stat vătămat, ai cărui cetăţeni sau bunuri au suferit un prejudiciu, caurmare a prăbuşirii pe teritoriul sau al unui obiect spaţial, parte componentă a acestuiasau unui deşeu spaţial provenit de la un obiect spaţial al unui alt stat de lansare?În această situaţie, se raportează dispoziţiile Convenţiei la cele prevăzute dearticolul II al Convenţiei asupra înregistrării obiectelor lansate în spaţiul cosmic şi laobligaţiile statelor de a-si înregistra lansările într-un registru special şi de a informaSecretarul General asupra fiecărei lansări. Dar totuşi, în practică, este puţin probabilăidentificarea, în situaţia dată, a provenienţei obiectului spaţial care a provocat daunele,deci aplicarea răspunderii statului de lansare nu este întotdeauna viabilă.În literatura de specialitate s-a analizat natura juridică a contractelor încheiate îndomeniul lansării obiectelor spaţiale, întrucât activităţile din acest domeniu s-au diversificat,acoperind o arie largă de contracte, suscitând discuţii asupra naturii juridice a acestora.Instituţia răspunderii în dreptul cosmic va trebui să fie dezvoltată şi actualizată,întrucât subiectele ce desfăşoară activităţi spaţiale s-au amplificat, cuprinzând companiiprivate, organizaţii nonguvernamentale, chiar persoane fizice. În ultima perioadă, datăfiind implicarea în activitatea spaţială a altor domenii, cum ar fi transporturile, comerţulşi turismul, responsabilitatea pentru pagubele cauzate de aceste activităţi poate fi

aspectată atât ca responsabilitate civilă, cât şi penală.Înmatricularea nu are semnificaţia acordată „naţionalităţii” obiectului lansat,pentru că lansările de obiecte în spaţiul extraatmosferic se poate face nu numai de state,ci şi de organizaţii internaţionale, sau agenţii ale statelor.Competenţele statelor de lansare au un caracter specific, ce rezultă dinînmatricularea obiectelor spaţiale. Astfel, statele au dreptul şi obligaţia corelativă de areglementa şi supraveghea activităţile de la bordul navelor spaţiale, de la lansare până larecuperare, indiferent unde se găsesc: în spaţiu, pe corpurile cereşti, sau pe Terra.21Instituţia înmatriculării obiectelor spaţiale joacă un rol important legat deresponsabilitatea pentru daunele provocate de obiectele spaţiale şi în aplicarea Acorduluiasupra salvării şi recuperării astronauţilor şi obiectelor spaţiale. În mod concret, aşa cumrezultă din articolul 5 al acestui acord, statul care are cunoştinţă că un obiect spaţial, saupărţi componente ale sale, au căzut pe teritoriul de sub jurisdicţia lui, în marea liberă, sauintr-un loc nesupus jurisdicţiei vreunui stat, va întreprinde măsurile de salvare oportune, lasolicitarea şi cu asistenţa statului de lansare. Dar, în situaţia în care statul teritorial are indiciică obiectele spaţiale sunt periculoase, va putea să informeze statul de lansare, care va adoptamăsuri imediate şi eficace, sub controlul şi îndrumarea statului teritorial, pentru eliminareaeventualelor pericole, pe cheltuiala autorităţilor de lansare.Totodată, Convenţia asupra înmatriculării prevede o procedură de identificare aobiectelor spaţiale în situaţia producerii de pagube statelor-parţi, cetăţenilor saupersoanelor juridice aparţinând statelor-părţi:CAPITOLUL IV – TELECOMUNICAŢIILE PRIN SATELITStructura capitolului – 5 secţiuni, care cuprind: Reglementarea internaţionaşă acomunicaţiilor prin satelit; Organizaţii internaţionale interguvernamentale din sistemulONU cu competenţe în domeniul activităţilor spaţiale; Agenţii şi alte organizaţiiinternaţionale în domeniul telecomunicaţiilor prin satelit; Alte organizaţii internaţionaleregionale în domeniul telecomunicaţiilor prin satelit; Statele în curs de dezvoltare şitelecomunicaţiile prin satelit.Telecomunicaţiile prin satelit au constituit prima aplicaţie recunoscută a activităţilorspaţiale şi, curând, au început să fie o sursă de beneficii sociale şi economice.Activitatea normativă a COPUOS s-a reflectat în domeniul telecomunicaţiilor prinînfiinţarea, în anul 1976, de către Subcomitetul tehnico-ştiinţific, a unui grup de lucru,„Sistemul de navigaţie a serviciilor prin satelit”, care trebuia să facă recomandări COPUOSîn ceea ce priveşte necesitatea, fezabilitatea şi implementarea unui asemenea sistem.Grupul de lucru a prezentat importanţa tehnologiei spaţiale pentru serviciile denavigaţie aeriană şi maritimă, cerând Organizaţiei Internaţionale a Aviaţiei Civile şiOrganizaţiei Internaţionale Consultative Maritime (IMCO) să studieze posibilitateautilizării sateliţilor în domeniile pe cale le coordonează.Regimul internaţional de reglementare a comunicaţiilor prin satelit a funcţionat, olungă perioadă pe baza sintagmei „primul venit, primul servit”, principiu ce a fost aplicat înbeneficiul ţărilor industrializate. De aceea, Naţiunile Unite, ca organizaţie cu caracteruniversal, a încurajat dezvoltarea programelor din domeniul telecomunicaţiilor prin satelit şia găsit modalitatea de coeziune a intereselor statelor posesoare de înaltă tehnologie cu celeale ţărilor care puteau fi beneficiarele rezultatelor ştiinţifice în telecomunicaţii, în condiţiilenecesităţii acoperirii costurilor. Prin urmare, rolul ONU s-a reflectat şi în armonizarea

activităţilor spaţiale ale comunităţii internaţionale, în ansamblul său.Ca punct central al reglementării domeniului în discuţie, ONU a operat şi prinintermediul agenţiilor sale specializate, mai ales în dreptul mării şi dreptul aerian.Totodată, s-au fondat organizaţii internaţionale interguvernamentale regionale, pentru castatele, indiferent de gradul de dezvoltare, să beneficieze de rezultatele tehnologieispaţiale în telecomunicaţii. Trebuie menţionat totuşi faptul că, iniţial, organizaţiileinternaţionale regionale s-au constituit în jurul celor două mari puteri spaţiale, SUA şifosta URSS, pe criterii politice, ca urmare a sistemelor politice diferite existente înstatele membre ale acestor organizaţii. Singura formă de asociere fără tendinţă politicăîn domeniul comunicaţiilor a fost INMARSAT, care a servit ca model exemplar şi a22reuşit să cumuleze interesele comunităţii internaţionale în dezvoltarea şi distribuirearesurselor comunicaţiilor spaţiale.În domeniul telecomunicaţiilor, date fiind implicaţiile de ordin politic,economic, social şi chiar religios, adoptarea şi alinierea normelor la principiile dreptuluicosmic nu s-au putut face decât în cadru instituţionalizat. Aceasta, întrucât tehnologia deînaltă performanţă a devansat cadrul juridic, iar comunitatea internaţională este într-opermanentă mobilitate dictată de politica şi interesele statelor. Astfel, în cadrulConferinţei Administrative Mondiale ale Radiocomunicaţiilor, desfăşurată la Geneva înanul 1977, în cadrul UIT, s-au discutat şi planificat serviciile prin sateliţi deradiodifuziune, stabilindu-se împărţirea statelor lumii în trei mari regiuni: primadiviziune era constituită din Europa şi Africa, a doua cuprindea cele două Americi, iar atreia acoperea regiunea Asiei, Australiei şi Noii Zeelande.Rezoluţia adoptată la data de 10 decembrie 1982, de către Adunarea Generalăasupra principiilor care guvernează utilizarea de către state a sateliţilor artificiali pentruteleviziunea directă internaţională prevede că folosirea sateliţilor în acest domeniu trebuie săse desfăşoare în conformitate cu drepturile suverane ale statelor, inclusiv cu principiulneintervenţiei şi cu dreptul fiecărei persoane să caute, să găsească, să primească şi sădifuzeze informaţii şi idei prevăzute în instrumentele pertinente ale Naţiunilor Unite.Principiile dreptului internaţional se aplică şi în domeniul televiziunii directeinternaţionale, prin stipularea, în cuprinsul rezoluţiei, a obligativităţii cooperării între naţiuni,egalităţii statelor în dreptul lor de a finaliza activităţile specifice. Totuşi, ambiguitatea şigeneralitatea termenilor au făcut imposibilă adoptarea în unanimitate a Rezoluţiei.UIT, prin activitatea sa, s-a remarcat printr-o cooperare constantă şi permanentă,conform articolului 1 al Constituţiei sale, cu entităţile şi organizaţiile ce se pot implicaîn programele Uniunii.Tratatul spaţial şi Convenţiile ulterioare, ce reglementează activităţile omului înspaţiul extraatmosferic, se aplică tuturor sateliţilor artificiali, inclusiv celor utilizaţi întelecomunicaţii. În acest domeniu, Uniunea Internaţională a Telecomunicaţiilor aadoptat un ansamblu de norme, în contextul evoluţiei ştiinţifice a activităţilor spaţiale şischimbărilor intervenite în politica şi economia mondială.Organizaţia Maritimă Internaţională, având ca scop cooperarea între guvernelestatelor membre în ceea ce priveşte reglementarea tehnică a securităţii maritime şi adoptareagenerală a normelor specifice, organizaţia, prin organele sale, face recomandări în domeniulradiocomunicaţiilor maritime. Datorită restructurărilor în tehnologia comunicaţiilor,subcomitetul de profil se întruneşte la intervale de 6 luni. Organizaţia a adoptat măsuri şi

programe pentru utilizarea sateliţilor în radiocomunicaţii pentru localizarea navelor în oricezonă maritimă, sau supravegherea securităţii circulaţiei navale.În 29 iulie 1958, preşedintele Eisenhower a semnat actul prin care se înfiinţeazăAgenţia Spaţială Americană (NASA). Când şi-a început activitatea, la l octombrie 1958,NASA era constituită în principal din patru laboratoare şi câţiva din cei 8.000 deangajaţi ai Agenţiei guvernamentale pentru aeronautică, NACA.NASA a fost creată cu misiunea de planificare, conducere şi administrare atuturor activităţilor aeronautice şi spaţiale ale SUA, cu excepţia activităţilor în scopmilitar. În consecinţă, administratorul NASA este civil, fiind desemnat de PreşedinteleSUA, cu acordul Senatului american. Întrucât NASA este o agenţie independentă, acestorganism aparţine ramurii executive a guvernului federal.Primele programe NASA au fost cercetările privind zborul spaţial cu echipajuman şi au fost conduse sub presiunea competiţiei între SUA şi URSS (Cursa spaţială)în timpul Războiului rece. Programul Mercury, iniţiat în 1958, a plasat NASA pe caleaexplorării spaţiului cosmic de către om cu misiuni desemnate să descopere dacă omulpoate supravieţui în spaţiu.23Ulterior NASA devine o agenţie responsabilă cu programul spaţial al SUA şi cucercetarea aerospaţială civilă şi militară pe termen lung.În anul 1975, Conferinţa Europeană asupra spaţiului, întrunită la Bruxelles, aaprobat textul de înfiinţare a Agenţiei Spaţiale Europene (ESA).Agenţia implementează politica spaţială pe termen lung şi coordonează politicilestatelor cu cele ale altor organizaţii internaţionale şi institute naţionale de profil.Scopul Agenţiei, conform Convenţiei de înfiinţare, este promovarea, exclusiv înscopuri paşnice, a cooperării între state în cercetarea spaţiului şi în tehnologia aplicată înaceastă zonă. Totodată, activităţile vor fi efectuate în scopuri ştiinţifice şi dezvoltareasistemelor are ca ţintă aplicaţiile operaţionale.Programele spaţiale ale ESA s-au canalizat şi pe domeniul telecomunicaţiilor,prin lansarea în septembrie 1977, a satelitului test orbital (OTS-1), care a devenitoperaţional pe orbita geostaţionară şi care avea ca obiectiv transmiterea de semnale pebandă între terminale mici de pe Planetă.Reunită la Chicago, în noiembrie 1944, Conferinţa dedicată studiuluiproblemelor referitoare la exploatarea şi dezvoltarea aviaţiei civile, prin convenţiaadoptată, a înfiinţat Organizaţia Internaţională a Aviaţiei Civile, cu sediul la Montreal.Printre obiectivele organizaţiei, raportate la principiile fundamentale ale dreptuluiinternaţional şi dreptului cosmic, enumerăm: egalitatea statelor în exploatarea serviciiloraeriene, promovarea şi dezvoltarea transportului aerian internaţional în condiţii dedeplină securitate.În competenţa organizaţiei intră şi sistemele de telecomunicaţii şi frecvenţeleradio folosite în navigaţia aeriană internaţională. În cadrul ICAO, funcţionează experţicare aplică tehnologia spaţială în domeniul aviaţiei, iniţiind programe pentrudezvoltarea şi evaluarea operaţiunilor sistemului de satelit în aeronautică.Originile constituirii organizaţiei INTELSAT le regăsim în anul 1964 când sereuneşte, la Washington, o Conferinţă diplomatică, având ca obiectiv încheierea de acorduriprovizorii pentru un sistem comercial de comunicaţii prin satelit, de vocaţie universală.Astfel, s-au încheiat două acorduri internaţionale (unul provizoriu şi altul special), strâns

relaţionate între ele. Acordul provizoriu reunea numai guvernele statelor, în timp ce, la celde-al doilea Acord, puteau fi părţi atât guvernele, cât şi entităţi de telecomunicaţii, publicesau private, pe care aceste guverne le desemnau. Negocierile pentru cele două acorduri nus-au desfăşurat sub auspiciile ONU şi nici ale Uniunii Internaţionale ale Telecomunicaţiilor,fapt ce a condus la lipsa personalităţii juridice.În ultima vreme, un număr tot mai mare de entităţi private şi state devin active înutilizarea spaţiului extraatmosferic. De asemenea, creşte şi numărul de state cucapacităţi de lansare în domeniul sateliţilor de telecomunicaţii.Facem această precizare pentru a evidenţia importanţa acordurilor de colaborareîntre diverse organizaţii cu profil tehnico-spaţial, deoarece domeniul telecomunicaţiilor,prin multiplele sale aplicaţii şi aria vastă de acoperire, concretizează poate, în modul celmai evident, principiile dreptului cosmic.Caracterul eminamente politic al organizaţiei INTERSPUTNIK rezultă cu certitudinemai ales din enumerarea principiilor fundamentale ale politicii comuniste decât dinevidenţierea principiilor clasice de drept internaţional şi de drept cosmic. Astfel, principiulneamestecului în treburile interne ale statelor era un principiu de bază al politicii externe aţărilor comuniste, care aveau un sistem, „aşa-zis” închis, ca şi cel al independenţei statale,principii circumscrise „secretologiei” activităţilor spaţiale desfăşurate de fosta URSS.Ca formă de organizare, INTERSPUTNIK este condusă de un Comitet formatdin statele-membre, care au dreptul la un singur vot. Ca organ permanent, executiv şiadministrativ, organizaţia are un Directorat, condus de directorul-general. Se observă,prin comparaţie cu INTELSAT, o organizare mai simplă a acestui organism24internaţional, ceea ce, în opinia noastră, îi conferă un caracter mai ermetic, în ciudaprevederilor din actul constitutiv.INMARSAT este o organizaţie de strictă specializare şi deţine sateliţi plasaţi peorbita geostaţionării, sateliţi care acoperă toate cele trei mari regiuni oceanice, cuexcepţia regiunilor polare, care nu pot fi urmărite de acest tip de sateliţi.INMARSAT a fost prima organizaţie internaţională cu specific al activităţilorprin satelit, care a fost privatizată.Procesul de restructurare a cuprins o perioadă de nouă ani, datorităparticularităţilor strict tehnice ale organizaţiei şi s-a încheiat la 15 aprilie 1999, momentla care majoritatea funcţiilor sale au fost transferate holdingurilor şi companiilor deoperare private, înfiinţate în Marea Britanie.Convenţia INMARSAT este o manifestare concretă a modului în care au fostincluse în actul constitutiv principiile dreptului cosmic şi normele dreptului internaţional.EUTELSAT are ca principal scop proiectarea, dezvoltarea, construirea, stabilirea,operarea şi menţinerea segmentului spaţial al sistemului, sau sistemelor europene detelecomunicaţii prin satelit (în principal, servicii de telecomunicaţii publice internaţionaledin Europa).EUMETSAT are personalitate juridică şi toate drepturile de utilizare a sateliţilorşi datelor oferite de aceştia. Totodată, poate concesiona atât drepturi de utilizare cătrestatele membre şi serviciilor lor naţionale, cât şi licenţe generale şi limitate statelor carenu sunt membre, sau altor organizaţii internaţionale.Constituită pentru a veni în ajutorul statelor arabe membre, organizaţiaARABSAT, prin specificitatea şi similitudinea activităţilor faţă de alte organizaţii de

profil în telecomunicaţii, nu a putut fi detaşată de contextul relaţiilor şi societăţiiinternaţionale, cum s-a întâmplat în cazul Ligii Arabe (1945), la scară regională şi cu uncadru bine definit.Aspectul politic şi influenţa SUA în America Latină s-au manifestat şi în cadrulpoliticii de integrare. Astfel, Argentina, sub presiunea guvernului american a decis sădezasambleze instalaţiile şi echipamentele pentru dezvoltarea proiectului spaţialCONDOR, în timp ce Brazilia a avut o strategie complet diferită, menţinându-şi planulde dezvoltare în acest sector şi încheind acorduri internaţionale.Importanţa Acordului de la Asunción se manifestă în sensul deschiderii unei noietape de armonizare a legislaţiei statelor semnatare, pentru aceasta realizându-seReuniuni Specializate de Ştiinţă şi Tehnologie, organizate periodic.Interesul Americii Latine pentru ştiinţă şi tehnologie în domeniul dreptuluicosmic şi al telecomunicaţiilor prin satelit este mai puţin cunoscut pentru că promovareacontribuţiei acestor state şi în special a Argentinei a fost eclipsată de performanţeleştiinţifice ale SUA şi fostei URSS în perioada Războiului Rece.În cadrul primei Reuniuni Interamericane de Cercetări Spaţiale, din noiembrie1960 s-a creat Comitetul Interamerican de Cercetări spaţiale, comitet ce a constituit ceamai veche organizaţie regională în materie de cooperare spaţială ce a precedatînfiinţarea Agenţiei Spaţiale Europene.În ceea ce priveşte statele membre, Chile, deşi s-a retras din Pactul Andin şi-amenţinut poziţia de stat-parte la Convenţie, iar Panamá a aderat la acest Acord, ceea cedemonstrează interesul statelor latino-americane pentru domeniul activităţilor spaţiale.Structura instituţională a Convenţiei este formată dintr-un Secretariat care operează cutrei reprezentanţe: în Bolivia, în Ecuador şi Perú.Prin aderarea Spaniei la Convenţie, în 1982, s-a stabilit prima legăturăAmerica-Europa în domeniul telecomunicaţiilor spaţiale. Originea, după cum seobservă, a stat la baza comună extinderii cooperării America Latină-Europa.25Caracteristicile geografice şi culturale ce au permis dezvoltarea relaţiiloreconomice strânse dintre statele din zona Asiei Orientale îşi au sorgintea în legăturileistorice ale Chinei cu regatele Cambodgiei, Japoniei, Coreei, Laosului şi Vietnamului.În anul 1967, sud-estul asiatic s-a organizat, pe plan regional, prin înfiinţareaAsociaţiei Naţiunilor din Asia de Sud-est (ASEAN), cu scopul de obţinere, în zonă, aunei regiuni de comerţ liber şi cooperare în domeniul industrial. Deciziile se adoptă deReuniunile Miniştrilor ASEAN, sub condiţia întrunirii consensului, pe baza aşa-numitei„solidarităţi ASEAN”.În contextul cooperării economice şi industriale în domeniul telecomunicaţiilorşi activităţilor spaţiale, Japonia a constituit o punte de legătură în acest domeniu, întrestatele ce au dezvoltat ulterior tehnologia de telecomunicaţii şi activităţi prin satelit, înaceastă regiune. Astfel, primul satelit artificial lansat de Japonia, în anul 1970, a integratacest stat în rândul celor cu preocupări şi potenţial în tehnologie spaţială. La început,colaborarea s-a materializat în relaţiile cu SUA, de la care obţinea tehnologia rachetelorspaţiale Delta. Ulterior, Japonia creează o serie de rachete proprii, cu utilizare întelecomunicaţii, observaţii terestre şi predicţii climatice, deţinând şi un centru de lansări,în insula Kiyushu, denumit Centrul Spaţial din Tanegashima.Orbita geostaţionară este funcţională pentru transmiterea semnalelor, prin satelit,

în domeniul televiziunii directe, telefoniei la mare distanţă, comunicaţiilor cutransmitere la mare viteză, către locaţii anume determinate, sau pentru comunicaţiile îndomeniul apărării.Având un asemenea potenţial, orbita geostaţionară a devenit deosebit deaglomerată, iar pentru ţările în curs de dezvoltare care au început să-şi plaseze sateliţi înaceastă zonă, impedimentele constau în accesul la spaţiul orbital şi la poziţionareasatelitului, astfel încât scopul propus să fie şi atins.Soluţionarea acestor probleme a revenit UNESCO şi respectiv ONU, în condiţiile încare principiul „primul venit, primul servit” era deja consacrat în materie. Astfel, UNESCOa avut prima iniţiativă, după încheierea lucrărilor experţilor şi reprezentanţilorguvernamentali, adoptând „Declaraţia de principii ce guvernează utilizarea sateliţilor pentrulibera difuzare a informaţiilor, răspândirea educaţiei şi schimbului cultural” în anul 1972.ONU, în anul 1982, în cadrul Adunării Generale, adoptă „Declaraţia PrincipiilorLegale ce guvernează utilizarea de către state a sateliţilor artificiali tereştri pentruteleviziunea directă internaţională”.În cadrul lucrărilor pentru adoptarea acestor acte internaţionale, opiniile statelorau fost împărţite. Astfel, statele în curs de dezvoltare şi cele din Europa de Est aumanifestat reţineri faţă de posibilă destabilizare şi influenţare prin intermediulteleviziunii directe prin satelit, invocând suveranitatea statului şi, prin aceasta, dreptulde control şi restricţie asupra televiziunii străine.Din păcate, opiniile statelor nu au putut fi conciliate, astfel încât cele două declaraţiiau fost adoptate cu vot majoritar, nu prin consens, atât în cadrul ONU, cât şi la UNESCO.Cunoscută în literatura de specialitate drept WARC-ORB 85, acest cadru a oferitstatelor adaptarea principiilor consacrate în materia telecomunicaţiilor prin satelit lanoile situaţii de fapt şi la posibilitatea altor state decât cele tradiţionale, de a plasasateliţi pe orbita geostaţionară. Astfel, impedimentele în domeniu proveneau din faptulcă statele, care deja plasaseră sateliţi pe orbită, nu erau dispuse să-şi adapteze sistemeleîn vederea lansării şi poziţionării altor sateliţi ai ţărilor care începeau să deţinătehnologie şi care doreau să dezvolte un sistem satelitar propriu.Cadrul propice discutării acestor aspecte l-a constituit Conferinţa de la Geneva,din august-septembrie 1985 (WARC-ORB 85), organizată în scopul de a decide asupraprincipiilor şi procedurilor care guvernează coordonarea şi planificarea orbiteigeostaţionare.26Îngrijorarea statelor în curs de dezvoltare s-a manifestat în privinţa accesului laorbita geostaţionară şi la greutăţile financiare impuse de standardele tehnice alesateliţilor şi staţiilor terestre.Caracteristica Conferinţei din anul 1985 a fost bariera politică dintre stadiul dedezvoltare economică şi industrială a participanţilor: state dezvoltate şi în curs de dezvoltare.Deşi Conferinţa nu a condus, prin rezultate, la stabilirea unei normeinternaţionale, totuşi a reprezentat un pas important în dezvoltarea domeniuluitelecomunicaţiilor prin trasarea obiectivelor ce trebuiau fi discutate în detaliu, pentruimplementarea lor, în cadrul Conferinţei WARC-ORB 1988.În cadrul WARC ’88, s-au revizuit reglementările existente în materia radiocomunicaţiilor,norme ce consacrau alocarea predeterminată a benzilor de frecvenţă şi aadoptat Rezoluţii şi Recomandări prin Actul Final.

Rezultatele Conferinţei s-au materializat în mai multe aspecte, printre care:stabilirea unei alocări predeterminate a frecvenţelor mai flexibile, armonizareasistemelor de frecvenţă deja existente, cu asistenţă UIT, stabilirea unui plan în carefiecare stat are o poziţie orbitală alocată, emiterea unor prevederi adiţionale planului deutilizare a orbitei geostaţionare, iar pentru accesul la benzile neplanificate s-a stabilit cămetoda va fi alinierea la procedurile înscrise în articolele 11 şi 13 ale ReglementărilorRadio, o schimbare pozitivă în acest sens fiind aceea de a simplifica procedurile, ca încazul coordonării şi notificării reţelei de „network”.Rezultatul benefic al Conferinţei WARC-ORB 1988 a fost acela că a contribuitla distribuirea mai echitabilă a resurselor naturale limitate a orbitei geostaţionare întrestatele lumii, a evidenţiat rolul ţărilor în curs de dezvoltare în ceea ce priveşte formareaşi dezvoltarea progresivă a dreptului cosmic, a extins, în opinia noastră, influenţabeneficiarilor tehnologiei spaţiale şi a consacrat principiile fundamentale ale dreptuluiinternaţional prin responsabilizarea statelor înalt industrializate, părţi la tratatele şiacordurile încheiate în domeniul spaţiului extraatmosferic.Schimbările extrem de rapide în tehnologiile de comunicaţii prin satelit şitendinţele din acest domeniu au determinat apariţia unor noi politici în planul economic,tehnic şi juridic.Aceste aspecte au fost discutate în cadrul Conferinţei WARC-92 a UIT, organizatăla Torremolinos, Spania. Una dintre concluziile conferinţei a fost aceea că implementareaprogramului LEO are eficienţă în dezvoltarea telefoniei prin satelit cu acoperire în zoneîndepărtate ale lumii, dar dezvoltarea acestor proiecte trebuie coordonată cu sistemele dejaexistente, pentru evitarea interferenţelor. Conferinţa de la Torremolinos a fost urmată de ceade la Kyoto, în 1994, în cadrul căreia s-a obţinut un consens privitor la mecanismul folositpentru coordonarea şi planificare reţelelor de sateliţi.Nereglementarea riguroasă a pieţei telecomunicaţiilor a condus, logic, laglobalizarea şi privatizarea acestei industrii, prin creşterea numărului companiilor carelansează sateliţi care furnizează servicii mai ieftine către consumatori, sau alte companiiimplicate în servicii spaţiale, tendinţă care este agreată şi de UIT.Această tendinţă în domeniu a determinat restructurarea sectorului de telecomunicaţii,în special separarea funcţiilor de reglementare de cele operative, liberalizarea graduală aserviciilor şi apariţia unor noi „actori pe scena telecomunicaţiilor”.Problematica transferului de tehnologie în telecomunicaţii a fost dezbătută laConferinţa UIT de la Kyoto, în anul 1992, în cadrul căreia a fost semnat un proiect deRezoluţie adoptat de Conferinţa Mondială a Dezvoltării Telecomunicaţiilor de laBuenos Aires, Argentina, asupra accesului nediscriminatoriu la tehnologiile modernedin telecomunicaţii. Rezoluţia a subliniat „necesitatea, pentru toate statele participantela lucrările Uniunii, fără excepţie, de a avea acces liber la noile tehnologii întelecomunicaţii, în temeiul recomandărilor Sectoarelor de Standardizare a27Radiocomuncaţiilor şi Telecomunicaţiilor, dacă armonizarea deplină a reţelelor detelecomunicaţii va fi obţinută pe o bază globală”.Transferul de tehnologie în telecomunicaţii, nu este, cel puţin în plan teoretic, unaspect nou. Astfel, Tratatul spaţial din 1967 înscrie, ca principiu fundamental, accesultuturor statelor la beneficiile activităţilor spaţiale, cât şi publicitatea rezultatelor acestoractivităţi. În condiţiile în care sectorul ce face obiectul acestui studiu, până în anii ’90 era

dominat de orientările politicii mondiale, iar supremaţia în materia lansărilor de sateliţi eradeţinută de SUA şi fosta URSS, schimbul de informaţii era efectuat la nivelul organismelorde strictă specialitate şi în măsura interesului politic dominat de sferele de influenţă.Ulterior anilor ’90, schimbându-se radical politica mondială, prin dispariţiacomunismului din Europa de Est, aplicându-se, şi în această zonă, principiiledemocraţiei autentice, state din Europa de Est devenind membre NATO şiintegrându-se, prin aderare, în Uniunea Europeană, se poate spune că, prin extindere,globalizarea, ca fenomen, a influenţat direct şi transferul de tehnologie spaţială.Soluţionarea diferendelor survenite în materia telecomunicaţiilor prin satelit secircumscrie procedurii medierii şi datorită interferenţei cu legislaţiile naţionale incidentecontractelor încheiate între companiile producătoare de sateliţi (în contextul privatizăriiacestor activităţi), situaţie în care devin aplicabile normele cuprinse în dreptul intern.CAPITOLUL V – TELEDETECŢIA PRIN SATELIT. ASPECTE GENERALEStructura capitolului – 2 secţiuni, care cuprind: Utilizarea sateliţilor artificiali înteledetecţie; Incidenţa politică a activităţilor de teledetecţie.Teledetecţia este o ştiinţă aplicată, dependentă de stadiul de dezvoltaretehnologică existentă într-un anumit moment.În doctrina românească, teledetecţia este definită ca o metodă prin care se poatedetermina natura şi starea resurselor naturale ale mediului înconjurător al Pământului, prinobservaţii şi măsurători făcute de pe obiectele spaţiale, sau „activitatea spaţială prinintermediul căreia se culeg şi se stochează informaţii referitoare la fenomenele geofizice,activităţile umane, resurse naturale de la suprafaţa Pământului sau din subsol, atât peteritoriul aflat sub suveranitatea statelor, cât şi în spaţiile nesupuse suveranităţii acestora.Teledetecţia este adaptarea expresiei anglo-saxone, „remote sensing”, folosităîncă din anii ’60, pentru a defini tehnica de obţinere de informaţii, terminologieconsacrată odată cu plasarea pe orbită a primilor sateliţi de observare a Pământului.Astăzi, există traduceri mai literale ale aceluiaşi concept, dar termenul deteledetecţie sau teleobservare este cel mai apropiat de etimologia cuvântului.Dezvoltarea tehnologiei spaţiale a permis o variantă a conceptului de teledetecţie,aplicată iniţial la fotografia aeriană (principal senzor existent în acea perioadă) şi anumeteledetecţia prin satelit. Astfel, dintr-un punct de vedere strict tehnic, prin teledetecţie seînţelege „ansamblul de tehnici, aparate şi proceduri care permit obţinerea şi analizareaimaginilor de pe suprafaţa Pământului, cu ajutorul senzorilor plasaţi la mare depărtare”. Înacest context, teledetecţia este ştiinţa care se ocupă cu obţinerea de informaţii, pornind dela fotografii multispectrale, sau de la radar, obţinute prin senzori îndepărtaţi (sateliţi), aleunor elemente situate la o anumită distanţă.Termenul de teledetecţie indică obţinerea de informaţii despre un obiect situat ladistanţă, fără un contact material între obiectul observat şi cel care observă.Teledetecţia include nu doar procesele şi aparatele ce permit obţinerea uneiimagini de la distanţă a suprafeţei terestre, ci şi prelucrarea ulterioară, în contextul unoranumite determinări.28Din acest punct de vedere, în activităţile de teledetecţie se includ şi procedurileulterioare obţinerii informaţiei prin satelit aşa cum sunt enumerate în Rezoluţia Adunăriigenerale a ONU nr. 41/65/1986. Din prevederile documentului ONU, rezultă cătermenul de „teledetecţie” prezintă două limitări ale termenului tehnic: se limitează

scopurile şi obiectivele care au utilizare militară şi se exclude teledetecţia din aer.Utilizarea sateliţilor artificiali în teledetecţie, conferă acestei tehnologii oaplicabilitate practică de cel mai mare interes şi beneficiu, cum ar fi prospecţiunilemeteorologice şi seismice, evoluţia recoltelor agricole, detectarea incendiilor în păduri,informaţii despre calotele glaciare, detectarea minereurilor subsolului şi resurselorbiologice.Astăzi, spaţiul extraatmosferic nu mai este dominat de câteva state. Aproape 150de ţări, multe dintre ele din aşa-numita „Lumea a treia”, sunt implicate, direct sauindirect, în activităţi spaţiale pe care le utilizează în beneficiul dezvoltării naţionale.Necesitatea reglementării se impune şi datorită faptului că, practic, activităţile deteledetecţie nu au rămas în totalitate sub supraveghere statală. Astfel, anterior anului 1984,SUA a încredinţat NASA lansarea primilor sateliţi de teledetecţie civilă şi în acelaşi an,după multe ezitări, decide să privatizeze sistemul de teledetecţie prin „Land Remote –Sensing Commercialization Act” din 17 iulie, dată de referinţă pentru transferul la sectorulprivat al dezvoltării şi exploatării sateliţilor destinaţi acestor operaţiuni.În Franţa, teledetecţia a fost concepută, iniţial, ca o activitate comercială înexploatarea căreia sectorul public şi privat erau asociate. În acest sens, menţionăm cădezvoltarea şi exploatarea tehnică a satelitului SPOT a fost conferită CNES, care este oentitate publică cu caracter industrial şi comercial. Dar difuzarea imaginilor captate desatelit, ca date de teledetecţie, a fost conferită entităţii SPOT Image, care este o societateanonimă, filială a CNES. Acest sistem dual permite continuitatea serviciilor şi totodatăameliorarea lor datorită vânzării imaginilor SPOT. De menţionat că SPOT Image a creat înSUA o filială „SPOT Image Corporation” al cărei sediu social se află la Washington.În reglementarea actuală, termenul de „teleobservare” a fost substituit cu cel de„teledetecţie” care înglobează, la modul general, operaţiunile de cunoaştere a anumitorregiuni ale Pământului, efectuate de un receptor situat la bordul unui satelit. Dateleobţinute sunt stocate ca imagini standardizate, înainte de a fi transmise unei staţii de lasol, staţia de la sol, la rândul ei, le înregistrează, fie pe un suport fotografic, fie pe obandă magnetică, fie pe orice alt suport.În acest context, interesul clarificării definiţiei teledetecţiei se impune şi pentrufaptul că teledetecţia şi-a mărit câmpul de aplicaţii în aproape toate domeniile vieţiieconomico-sociale şi politice, depăşind cadrul iniţial al noţiunii, de teleobservare aPământului.Din alt punct de vedere, rezumându-ne strict la definiţia cuprinsă în RezoluţiaONU asupra teledetecţiei, operaţiunile de interpretare a datelor furnizate de sateliţii cu rolîn acest domeniu ar fi „activităţi de teledetecţie”, întrucât modalitatea de prelucrare,pentru a deveni informaţii către utilizatori, presupune şi utilizarea altor surse, în sensulcunoştinţelor ştiinţifice aplicate. Este ceea ce tehnicienii numesc „segment sol”.Operaţiunile de teledetecţie sunt, la modul general, supuse unui regim liberal,subsumat denumirii de „politica cerului deschis”, fiind descompuse în trei fraze:colectarea, difuzarea şi protecţia juridică a datelor de teledetecţie.Din această perspectivă, interesul reglementării teledetecţiei se impune şi pentrufaptul că teledetecţia şi-a mărit câmpul de aplicaţii în domeniul altor ramuri de dreptinternaţional, cum ar fi dreptul mediului, dreptul umanitar, dreptul diplomatic.De asemenea, în ultimul deceniu al secolului XX, politica statelor în domeniulteleobservării a dovedit că această procedură tehnologică include obligatoriu şi activităţile de

teledetecţie. Astfel, în anul 1994 se decide saltul actual în privatizarea activităţilor spaţiale din29SUA. Prin Directiva Administraţiei Preşedintelui american Bill Clinton, se permitecompaniilor private să construiască sisteme de sateliţi comerciali capabili să obţină imagini derezoluţie înaltă. Totuşi, guvernul SUA îşi rezervă dreptul de control în situaţia în caresecuritatea naţională sau obligaţiile internaţionale şi/sau politica externă ar putea fi afectate.Teledetecţia, prin sateliţi artificiali ce observă suprafaţa Pământului, în domeniulmeteorologiei şi climei a cunoscut o dezvoltare notabilă odată cu lansarea unor senzoriîmbunătăţiţi la bordul câtorva sateliţi.O enumerare a statelor care deţin sateliţi pentru monitorizarea mediuluiînconjurător este aproape imposibilă în cadrul acestei lucrări, mai ales că aspectul tehnical domeniului nu constituie obiectul cercetării noastre, fiind amintit numai îndemonstrarea relaţionării politicului cu dreptul cosmic. Trebuie menţionat însă că,statele lumii industrializate şi chiar şi unele ţări în curs de dezvoltare, posedă tehnologiespaţială şi îşi plasează sateliţi pe orbită, cu un rol fundamental şi vital în desfăşurareavieţii cotidiene. Oamenii sunt dependenţi de mediul înconjurător, pe care trebuie să-locrotească şi să-l cunoască. Societatea a devenit dependentă de sateliţi, pentru acunoaşte prognozele meteorologice, care sunt esenţiale pentru desfăşurarea unoractivităţi, ca cele din transporturile aeriene, sau maritime, pentru a asigura măsuri deprotecţie a vieţii, în condiţiile în care mediul înconjurător are o influenţă de netăgăduitasupra vieţii şi sănătăţii oamenilor.Şi organizaţiile de profil spaţial se implică în problematica ocrotirii mediuluiînconjurător. Astfel, ESA a fost invitată să se alăture Serviciului Internaţional alMediului Spaţial, care ţine reuniuni anuale la Centru NOAA.ESA încurajează iniţiativele europene în zona observării şi desfăşurăriiserviciilor implicate în prognozele meteorologice, aplicând programe ce utilizeazătehnologie de teledetecţie.În ceea ce priveşte NASA, prin programul „Trăind cu o stea”, se extindeparticiparea la selectarea instrumentelor pentru componentele platformei solare deobservare a originii şi a activităţii magnetice, ce au o influenţă asupra fenomenelor terestre.În opinia noastră, aproape toate activităţile spaţiale se fundamentează peteledetecţia prin sateliţi, care selectează informaţiile ce ulterior vor fi prelucrate învederea publicării şi utilizării lor, în scopurile înscrise în Tratatul Spaţial şi în altedocumente ale Naţiunilor Unite.Tehnologia spaţială în domeniul teledetecţiei a condus la manifestări diferite alestatelor în ceea ce priveşte obţinerea informaţiilor prin teledetecţie. Poziţiile opuse alestatelor îşi aflau sorgintea în stadiul diferit de dezvoltare economică, care, de multe ori,nu era proporţională cu resursele naturale ale statului respectiv. O ţară, spre exemplu, încurs de dezvoltare, putea beneficia de resurse extrem de valoroase, dar care nu puteau fiexploatate corespunzător din cauza lipsei de tehnologie.Un alt factor care a tensionat negocierile statelor, până la adoptarea Principiilorteledetecţiei, a fost componenta politică. În perioada extrem de lungă până la adoptarearezoluţiei din acest domeniu, polarizarea regimurilor politice în jurul SUA-Occident şi fostaURSS – care influenţa statele din Europa de Est – domina lucrările în cadrul organismelorinternaţionale. Interesul asupra beneficiilor oferite de tehnologie, cât şi detensionarea dintrecele două mari puteri, în penultimul deceniu al secolului XX, a condus la soluţii de

compromis, în urma înţelegerii rolului tehnologiei teledetecţiei prin sateliţi.Totodată, suspiciunea ţărilor în curs de dezvoltare, care deţineau resurse naturaleimportante, dar nu aveau tehnologie avansată în domeniu, s-a diminuat din cauzaimposibilităţii accesului statului receptor şi detector de informaţii asupra acestor resurseale statului observat.În plan militar, teledetecţia, aşa cum deja s-a menţionat în capitolele precedente,şi-a concretizat valoarea prin rezultatele obţinute din prelucrarea datelor recepţionate de30la sol. Schimbul de informaţii atât între statele membre ale Tratatului Nord Atlantic, câtşi datele obţinute de fosta URSS, utile pentru statele membre ale Tratatului de laVarşovia, a avut un rol determinant în menţinerea unui echilibru militar în zonaEuropei. Echilibrul, în opinia noastră, a fost consecinţa permanentei suspiciuni între celedouă blocuri militare, în ceea ce priveşte stadiul dezvoltării acestei tehnologii, cât şi înprivinţa operării cu rezultatele şi datele informaţionale obţinute.Similar cu dezbaterile în cadrul ONU asupra televiziunii directe prin satelit,statele membre au fost divizate şi în ceea ce priveşte adoptarea unor reglementăriinternaţionale în domeniul teledetecţiei.Întrucât, prin teledetecţie, se puteau observa nu numai zonele şi spaţiile aflate înafara suveranităţii naţionale, ci şi cele aflate sub jurisdicţia statelor, problemele juridiceşi politice dezbătute în cadrul ONU au fost spinoase şi numeroase. Astfel, responsabilpentru lucrările asupra găsirii soluţiilor punctelor divergente, a fost Subcomitetul juridical COPUOS.În acest cadru instituţional s-a dovedit imposibilitatea interzicerii teleobservăriiteritoriilor statelor, altele decât cele de lansare a sateliţilor.Astfel, toate statele membre ale COPUOS, după ani de negocieri în domeniulteledetecţiei, au adoptat prin consens un set de Principii asupra teledetecţiei.Principiile au fost adoptate în virtutea relaţiilor economice dintre state şi înconsiderarea acestor interese.În ceea ce priveşte aspectul militar al teledetecţiei, acesta nu a constituit unimpediment în stabilirea principiilor ce guvernează acest tip de activităţi spaţiale, datelepublicate în domeniul menţionat necreând tensiuni internaţionale.Sub acest aspect, ni se pare interesantă ipoteza responsabilităţii în cazul în caredate de ordin militar, obţinute de un stat sau entitate privată, prin tehnologiateledetecţiei, sunt difuzate şi astfel pot afecta securitatea naţională a statului observat.În această situaţie, reglementarea internaţională, în sensul că statul esteresponsabil al activităţilor spaţiale desfăşurate şi operate de o entitate aflată subjurisdicţia sa, pare desuetă în conjunctura actuală a globalizării, privatizării şicomercializării activităţilor spaţiale şi datelor obţinute prin teledetecţie.Concepută iniţial ca o activitate benefică şi utilă de observare a potenţialului deresurse naturale ale unui stat, în timp, datele referitoare la acest potenţial au constituit şipot reprezenta un fundament al unor tensiuni între state, de esenţă reprobabilă.Dificultăţile în reglementarea activităţilor de teledetecţie a resurselor naturale aleunui stat au constat, pe de o parte, în interesul statelor în curs de dezvoltare de acunoaşte datele asupra resurselor lor, informaţii ce nu putea fi obţinute prin mijloaceproprii, dar pe de altă parte, nu se putea neglija incidenţa politică a cunoaşterii, de cătrealt stat, a potenţialului acestor ţări. Prin caracterul strategic al datelor obţinute cu

ajutorul sateliţilor artificiali, s-a exercitat o presiune, un caracter prohibitiv asupraacceptării unei asemenea tehnologii.Reglementarea din Tratatul Spaţial, cât şi din întregul corp normativ din acestdomeniu, prevede că activităţile statelor în spaţiul cosmic sunt supuse prevederilornormelor de drept internaţional, includ sintagma „autoapărarea” teritoriului naţional.Din cauza caracteristicilor fizice ale spaţiului extraatmosferic, cât şi arepercusiunilor în planul responsabilităţilor în cazul distrugerii rachetelor prin sistemelede autoapărare, în planul dreptului internaţional şi dreptului cosmic pot surveni aspectelitigioase şi greu de soluţionat.În situaţia distrugerii, prin sisteme de autoapărare, a unor rachete lansate înspaţiul extraatmosferic, reziduurile acestor arme sau rămân în această zonă, sau în ceaorbitală şi se transformă în aşa-numitele «space debris», fragmente extrem depericuloase pentru vehiculele spaţiale şi observatoarele plasate pe orbita circumterestră.31Totodată, deşeurile spaţiale pot provoca pagube, în situaţia în care cad pe teritoriulunor state, care, de multe ori, nu sunt părţi în conflictul armat. În acest caz, în opinianoastră, se aplică principiile şi reglementările privitoare la responsabilitatea statelor.Unii doctrinari consideră că statele nu respectă recomandările Adunării Generalea ONU, în sensul că relaţionează spaţiul extraatmosferic cu activităţile militare şifolosesc tehnologia ca mijloc de întărire a securităţii naţionale, iar nu internaţionale.Deşi în domeniul dezarmării s-au încheiat tratate multilaterale, bilaterale, sau au fostadoptate Rezoluţii ale Adunării Generale a ONU, în contextul dezvoltării şi plasării sateliţilorde teledetecţie în spaţiul cosmic, comunitatea internaţională este îngrijorată de folosireaacestei tehnologii de înaltă rezoluţie în scopuri militare, fie şi sub pretextul „autoapărării” sau„atacului preventiv”, noţiunii îndelung dezbătute în cadru instituţional sau doctrinar.În dreptul cosmic, dezarmarea ocupă un spaţiu important ca principiu, dar odată cuapariţia tehnologiei de teledetecţie, opinăm că aceste prevedere existente în tratate necesităo reconsiderare. Astfel, atât timp cât tehnologiile spaţiale au o dublă utilizare (civilă şimilitară) strategiile de apărare ale statelor le vor folosi, de asemenea, în dublu scop.În prezent, sistemul global de navigaţie prin satelit nu este ilegal, cât timp nupropagă arme nucleare, dar poate fi catalogat drept armament, dacă oferă date şiinformaţii în scop militar.Dacă, iniţial, teledetecţia avea ca scop exprimat teleobservarea tuturor resurselornaturale, transformărilor lor, cu rol în procesele productive şi economice ale statelor,astăzi teledetecţia îşi suplimentează funcţionalitatea prin observarea acţiunilor statelorbănuite a constitui un pericol pentru comunitatea internaţională.În cadrul Adunărilor Generale a ONU, tot mai multe state solicită reafirmareascopurilor paşnice în dezvoltarea sistemelor deturnării acestor scopuri spre obiectivemilitare şi de hegemonie.Aplicaţiile derivate din analiza datelor teledetecţiei răspund necesităţilorcomunităţilor şi guvernelor în domeniul mediului înconjurător, social, economic,tehnologic, regional şi de ordine teritorială.Organigrama forumurilor internaţionale pentru teledetecţie prezintă ansamblulde grupuri, comisii, programe şi sisteme prin care ONU a concretizat directivele sale înpoliticile pentru teledetecţie.Programul Naţiunilor Unite de Aplicaţii Spaţiale (PSA) a fost înfiinţat în anul 1971,

la recomandarea primei Conferinţe a Naţiunilor Unite asupra Explorării şi Utilizării Paşnicea Spaţiului Extraatmosferic, care a avut loc la Viena, în anul 1968.Mandatul iniţial al PSA a fost conştientizarea legislativelor statelor şi agenţiilorinterguvernamentale asupra beneficiilor tehnologiei spaţiale (inclusiv a teledetecţiei) şiacordarea de asistenţă, de către statele industrializate, ţărilor în curs de dezvoltare înprivinţa cunoaşterii şi aplicaţiilor acestor tehnologii de înaltă rezoluţie.Programul a organizat, numai între anii 1972-1981, 45 de evenimente (cursuri depregătire, seminarii şi întâlniri), promovând o largă cooperare în ştiinţa spaţială, întrestate cu economie diferită.Printre acţiunile cele mai recente ale Programului, sunt cele de stabilire a unorcentre regionale pentru Educaţie, Ştiinţă şi Tehnologie spaţială, afiliate Naţiunilor Unite.Naţiunile Unite au întreprins o serie de iniţiative pentru crearea mecanismelor dereglementare, ce urmau să controleze cuceririle ştiinţifice în domeniul spaţial.Prima Conferinţă UNISPACE a avut loc la Viena în anul 1968, imediat dupăîncheierea Acordului-cadru, cunoscut în literatura de specialitate drept Tratatul Spaţialdin 1967.Conferinţa din anul 1968 a analizat stadiul cercetărilor din domeniul spaţial,precum şi eventualele beneficii oferite ţărilor în curs de dezvoltare, sau a statelor carenu deţin tehnologie spaţială.32Conferinţa UNISPACE din 1982 a luat în discuţie modalităţile de progres altehnologiilor spaţiale pentru dezvoltarea economică şi socială şi modul de utilizare asateliţilor de teledetecţie pentru monitorizarea resurselor statelor şi a mediului înconjurător.Conferinţa a reflectat interesul crescând pentru utilizarea spaţiului cosmic, cât şidesfăşurarea de programe de cooperare între entităţile ce dezvoltă tehnologiile necesareplasării sateliţilor artificiali.Spre deosebire de conferinţa anterioară UNISPACE II a punctat concretmodalităţile de cooperare între state în domeniul spaţial, în sensul combinării resurselorîn vederea derulării programelor spaţiale şi măsurile ce se vor asigura de rezultateleactivităţilor spaţiale.A treia Conferinţă UNISPACE a avut loc la Viena, în anul 1999. AceastăConferinţă a avut, ca obiective prioritare: promovarea mijloacelor eficiente pentruutilizarea tehnologiei spaţiale şi acordarea asistenţei în soluţionarea problemelor deimportanţă mondială, sau regională, evaluarea capacităţii statelor în curs de dezvoltareîn utilizarea aplicaţiilor cercetării spaţiale în economie şi cultură, oferirea unui for utilpentru realizarea unei evaluări critice ale activităţilor spaţiale, activităţi ce includ, înprimul rând, datele prelucrate prin operaţiuni de teledetecţie.În cadrul Conferinţei, s-a discutat necesitatea revizuirii dreptului cosmic, însensul transformării unui drept de natură cutumiară, format spontan, prin opinio juris amembrilor comunităţii internaţionale, în drept de natură voluntaristă.Ultima Conferinţă UNISPACE, din 1999, a reunit delegaţii din industria spaţialăşi ale organizaţiilor interguvernamentale din sectorul tehnologiei spaţiale, pentrurezolvarea problemelor regionale, sau mondiale, discuţiile fiind purtate şi asupraaccesibilităţii la cercetările din acest domeniu.CAPITOLUL VI – REGIMUL JURIDIC AL TELEDETECŢIEI PRINSATELIT

Structura capitolului – 3 secţiuni, cuprinzând: Valoarea normativă aRezoluţiei Adunării Generale a ONU privitoare la activităţile de teledetecţie;Principiile care guvernează activităţile de teledetecţie; Implicaţii juridice aleteledetecţiei prin satelit.Similar cu dezbaterile asupra altor problematici din dreptul cosmic statele aleO.N.U. au fost divizate în ceea ce priveşte aspectele fundamentale de drept internaţionalcu care trebuia să se armonizeze activitatea de teledetecţie. Astfel, ţările în curs dedezvoltare şi-au manifestat îngrijorarea asupra protejării suveranităţii naţionale,considerând că, în cazul teleobservării teritoriului este necesar acordul statului asupradifuzării informaţiilor obţinute de statul care observă prin teledetecţie.În schimb, statele dezvoltate, precum S.U.A., au fost partizanele liberei utilizărişi non-discriminării difuzării informaţiilor obţinute prin teledetecţie. În opiniadelegatului american, acordul prealabil al statului observat ar avea numeroasedezavantaje, printre care obstrucţionarea cooperării internaţionale şi ar impieta asuprabeneficiilor activităţilor de teledetecţie în ansamblu.Îndelungatele negocieri dintre state asupra principiilor teledetecţiei au condus ladiminuarea opoziţiei dintre punctele de vedere ale statelor datorită destinderii relaţiilorinternaţionale şi percepţiei asupra avantajelor teledetecţiei. Astfel, ţările în curs dedezvoltare au abandonat exigenţa obţinerii acordului statului observat, iar stateleposesoare de tehnologie spaţială şi-au asumat anumite obligaţii faţă de cele care nuposedă asemenea tehnologie, dar beneficiază de rezultatele acestei activităţi spaţiale.33Majoritatea autorilor consideră că reglementările cuprinse în corpus juris spatialis aldreptului cosmic nu au valoare de jus cogens, ca de altfel toate rezoluţiile AdunăriiGenerale, adoptate prin vot unanim, deoarece nu sunt derivate ale dreptului pozitiv.Aceste norme consacră un stadiu cutumiar, fiind reguli în formare prin practicainternaţională, cristalizând factori ideologici existenţi la un moment dat.Rezoluţia are înţeles de ordin, invitaţie sau reprezintă o formă hibridă. În cuprinsulrezoluţiilor se tratează chestiuni eminamente politice sau tehnice. Prin urmare, rezoluţiile aucaracter legislativ, enunţă norme juridice, putând să constituie un act administrativindividual; totodată, rezoluţiile au caracter de legitimitate într-un mecanism de decizie, carepune în joc o reprezentare, prin sistemul de vot unanim, sau majoritar.Deşi argumentaţia pare a fi în beneficiul forţei obligatorii a rezoluţiilor, prin caracterullor legislativ, totuşi se concluzionează că natura acestor acte ar fi imprecisă şi eterogenă.Prin comparaţie, recomandările emise de Adunarea Generală a O.N.U. au ovaloarea juridică „de nuanţă morală şi politică, permisibilitatea fiind foarte largă înîndeplinirea lor”, ceea ce se traduce printr-o „invitaţie”.Alţi autori consideră valoarea normativă a rezoluţiilor între „obicei” şi „convenţie”.În domeniul dreptului cosmic, utilizând argumentele expuse în doctrină, considerămcă normele cuprinse în rezoluţiile ce reglementează activităţile spaţiale, inclusiv cele deteledetecţie prin satelit sunt norme de jus cogens, deci obligatorii pentru statele-membre.Reglementarea activităţilor spaţiale în legislaţiile naţionale s-a întemeiat penormele de drept internaţional cosmic, întrucât statul a armonizat prevederile tratatelorla care este parte cu legislaţia şi dreptul intern.Cele mai importante naţiuni în activităţile de teledetecţie, S.U.A. şi Franţa, au, încădin 1980, politici de reglementare şi comercializare a sistemelor lor de teledetecţie.

Necesitatea reglementărilor de drept intern rezidă în faptul că activităţile spaţialese află sub controlul exclusiv al statului, iar entităţile private desfăşoară activităţile cuacest specific cu fonduri ale entităţilor publice, sau guvernamentale. Legislaţia internăeste întotdeauna influenţată de decizia politică.Fenomenul de coordonare a normelor internaţionale se evidenţiază şi îndomeniul dreptului cosmic, în sensul că, în anul 2008, se aşteaptă ca forumul O.N.U.COPUOS să concretizeze un plan de lucru pe o perioadă de 4 ani pentru schimbul deinformaţii între legislaţiile naţionale referitoare la explorarea în scop paşnic a spaţiuluiextraatmosferic. Această iniţiativă a aparţinut Statelor Unite ale Americii.În ceea ce priveşte Agenţia Spaţială Europeană, ai căror membrii sunt şi state-părţila Tratatul privind constituirea Uniunii Europene, menţionăm existenţa unui Tratat Cadruîntre Agenţie şi Uniunea Europeană, în vigoare din 2004, prin care se stabileşte o strategiecomună pentru spaţiul extraatmosferic. Necesitatea tratatului s-a impus şi pentru motivul cănu toate statele-membre ESA sunt şi state-membre ale Uniunii Europene.Principiile care guvernează activităţile de teledetecţie au fost elaborate, iniţial,de către COPUOS şi subcomitetul juridic în favoarea întregii comunităţi internaţionale,cu respectarea suveranităţii statelor asupra propriilor resurse naturale şi cu respectareadrepturilor şi intereselor altor naţiuni.Obiectivul adoptării principiilor teledetecţiei din spaţiul extraatmosferic a fostasigurarea că operaţiunile de teleobservare se desfăşoară în interesul şi beneficiultuturor statelor, în principal asigurarea protecţiei împotriva dezastrelor cauzate defenomene naturale.Importanţa Rezoluţiei privitoare la teledetecţie trebuie evidenţiată şi din perspectivaconştientizării ţărilor dezvoltate de a contribui cu asistenţă tehnică şi financiară pentrupromovarea ştiinţei şi tehnologiei spaţiale în ţările în curs de dezvoltare şi îmbunătăţireadezvoltării unei capacităţi spaţiale conforme cu necesităţile acestor state.34Din analiza Rezoluţiei Adunării Generale a O.N.U. privitoare la activităţile deteledetecţie a rezultat că principiile diriguitoare în acest domeniu sunt norme de jus cogensprin simplul fapt că principiile teledetecţiei, în ansamblul lor sunt în concordanţă cu celeprevăzute de Carta O.N.U., considerate obligatorii şi imperative de literatura de specialitate.În Carta O.N.U., exprimarea principiului colaborării internaţionale este„indubitabil imperativă, în sensul înscrierii ca obligaţie reciprocă a statelor”. Unii autoriau o părere contrară în această privinţă. Astfel, formularea principiului cooperării relevăo precară noţiune în sensul unei „linii minimaliste”, eludând prezentarea unor obligaţiiconcrete, obligatorii şi persistente, deoarece un termen echivoc ar fi şi sintagma „pentrupromovarea” stabilităţii şi progresului economiei mondiale, sintagmă utilizată de obiceiîn cadrul Rezoluţiilor O.N.U. şi în Tratatele internaţionale.Deşi analiza de mai sus nu este lipsită de interes, considerăm util a priviobligativitatea şi utilitatea înscrierii principiului cooperării în teledetecţie dinperspectiva importanţei domeniului şi a realităţii faptice.Principiul ocrotirii mediului înconjurător este adaptat dreptului cosmic şicoordonează activităţile de teledetecţie prin parametrii specifici acestei ramuri de dreptinternaţional. În acest sens, Rezoluţia Adunării Generale prevede că statele care participă laactivităţile de teleobservare, sau care ar putea fi în posesia unei informaţii conform căreias-ar putea preveni fenomene ce ar periclita mediul natural al Pământului, vor face cunoscută

această informaţie statelor interesate, cât mai rapid posibil.În teledetecţie, principiul ocrotirii mediului se manifestă sub două aspecte:ocrotirea mediului înconjurător natural al Pământului şi promovarea protecţieiumanităţii contra dezastrelor naturale.Reglementarea celor două principii prin dispoziţii separate implică, în opinianoastră, obligaţii diferite în sarcina statelor care participă la activităţi spaţiale. Prinurmare, conform principiului X din Anexă, statele care posedă o „informaţie” ce arputea preveni fenomene prejudiciabile pentru mediul ambient al Pământului, vorcomunica informaţia statelor interesate.Dispoziţia este extrem de vagă şi ambiguă lăsând neclarificate o serie de ipoteze,cum ar fi: în ce condiţii un stat poate demonstra interesul privitor la o informaţie, în cecondiţii informaţia se referă la fenomene naturale din spaţiul cosmic, din spaţiul aeriansub jurisdicţia unui stat sau fenomene referitoare la reziduurile spaţiale existente peorbita circumterestră, obiecte care pot afecta mediul natural al planetei.În schimb, principiul XI operează cu noţiuni specifice activităţilor de teledetecţieşi anume: date elaborate şi informaţii analizate, care pot fi utile numai statelor care aufost afectate de dezastre naturale, sau pot fi afectate de fenomene catastrofice iminente.În opinia noastră şi această reglementare este criticabilă din perspectivaneevitării unor dispute doctrinare sau practice. Astfel, modul de informare a statelorinteresate, direct afectate de catastrofe, nu este precizat. Totodată, statele ce desfăşoarăactivităţi de teledetecţie nu au obligaţia să comunice decât datele elaborate şi informaţiaanalizată, ceea ce conferă un spectru mult prea larg gradului de apreciere şi decizie aacestor state în ceea ce priveşte obligaţia de comunicare către statele interesate. Nutrebuie omis faptul că, actualmente, o serie de entităţi internaţionale, cum ar fiorganizaţii interguvernamentale cu personalitate juridică proprie sau companiile private,desfăşoară activităţi de teledetecţie, ori principiile cuprinse în rezoluţie, care sunt destrictă interpretare, vizează doar statele cu tehnologie în teledetecţie.Deşi, aparent, Rezoluţia clarifică termenii cu care operează activităţile deteledetecţie, în opinia noastră noţiunile din cadrul primului principiu sunt vagi, ambigue,echivoce şi conduc la numeroase interpretări. Drept urmare, reacţiile în doctrină nu auîntârziat, specialiştii încercând să lămurească sensul termenilor utilizaţi.35Unii autori stabilesc trei tipuri de informaţii ce caracterizează teledetecţia:informaţie spaţială, informaţie spectrală şi informaţie temporală.Alţi autori împart tipurile de sateliţi artificiali în două categorii: meteorologici şi deteledetecţie. Sateliţii meteorologici interesează întreaga comunitate internaţională pentrudeterminarea fenomenelor climatice şi se situează la limita „tratamentului comercial”;dimpotrivă, sateliţii de teledetecţie sunt dotaţi cu un regim comercial clar. Clasificarea, înopinia noastră, nu limpezeşte regimul juridic aplicat sateliţilor artificiali plasaţi în spaţiulextraatmosferic, deoarece ambele tipuri de obiecte spaţiale folosesc tehnologie deteledetecţie şi operează cu sisteme de imagini obţinute prin aceste tehnologii.Ca atare, se impune cu necesitate o reglementare juridică imperativă în domeniulteledetecţiei, dată fiind împrejurarea că activităţile spaţiale au devenit multinaţionale şitransnaţionale. Politicile spaţiale au trecut de la nuanţe politice şi aspecte militare, lacele comerciale, deci, mai precis, financiare.Principiul realizării activităţilor de teledetecţie în interesul tuturor ţărilor este un

hibrid între principiul dreptului internaţional contemporan al egalităţii tuturor statelor şiprincipiul specific teledetecţiei, conform căruia aceste activităţi se desfăşoară îninteresul şi beneficiul tuturor statelor, indiferent de gradul de dezvoltare economic,social, ştiinţific în mod special, necesităţile statelor în curs de dezvoltare.În prezent, se remarcă o tendinţă către fragmentarea regimului legal aplicabilteledetecţiei, care se poate amplifica, dacă statele, manifestându-şi atitudinile divergente peprobleme controversate se rezumă la acordurile încheiate până acum. O exemplificare esteConvenţia regională a Transferului de date prin Teledetecţia din Spaţiu, adoptat de un grupde ţări fost socialiste. În timp ce în 1986 Principiile teledetecţiei permit discriminarea liberă,Convenţia restricţionează difuzarea în funcţie de o anumită rezoluţie spaţială.Prin reglementarea principiului realizării activităţilor de teledetecţie conformTratatului Spaţial, se include teledetecţia în corolarul activităţilor spaţiale, de explorare şiutilizare a spaţiului extraatmosferic în beneficiul şi interesul tuturor ţărilor, indiferent dedezvoltarea lor economică şi ştiinţifică, în condiţii de egalitate.În opinia noastră, acest principiu acoperă o arie mai amplă de instituţii aledreptului internaţional şi anume: utilizarea spaţiului cosmic în beneficiul şi interesultuturor ţărilor, egalitatea statelor, suveranitatea plenară şi permanentă a statelor şipopoarelor asupra propriilor resurse naturale şi respectarea drepturilor şi intereselorlegitime ale statului observat.Principiul încurajării încheierii de acorduri între state pentru desfăşurareaactivităţilor de teledetecţie încurajează statele să încheie acorduri sau alte convenţii învederea stabilirii şi exploatării staţiilor de recepţie, de arhivare a datelor şi instalaţiilorde elaborare şi interpretarea de date, în mod special în cadrul acordurilor sauconvenţiilor regionale, atunci când este posibil, în vederea obţinerii de beneficii maximedin activităţile de teledetecţie.Prevederile textului şi-au găsit nenumărate aplicaţii în practica statelor, deoarecese încurajează colaborarea internaţională, cu precădere cea regională.Deşi principiul enumeră activităţile din cadrul teledetecţiei care fac obiectulacestor colaborări, statele, prin acordurile încheiate, au acoperit o arie mult mai largă deactivităţi spaţiale, începând cu operaţiunile de lansare a sateliţilor.Un exemplu de colaborare în sensul principiului VI este Acordul de Cooperare aArgentinei cu ESA, semnat la 11 martie 2002 prin intermediul Comisiei Naţionale aActivităţilor Spaţiale argentiniene (CONAE) şi Agenţia Spaţială Europeană. Acordulpriveşte amplificarea cooperării internaţionale în domeniul spaţial, pentru realizarea deactivităţi comune ştiinţifice şi de cercetare spaţială. După semnare, au avut loc o serie dereuniuni şi vizite la instalaţiile CONAE din Cordoba şi Bariloche, cât şi în Ushuaia, undeagenţia argentiniană instalează o nouă staţie de recepţie de date şi imagini furnizate de36sateliţi. Importanţa colaborării s-a concretizat prin integrarea CONAE la CARTAInternaţională Spaţială şi Dezastre Majore, primul sistem internaţional de obţinere de datespaţiale privitoare la „urgenţe” naturale de pe întreaga planetă, prin informaţiile furnizate desateliţi de teledetecţie: RADARSAT-1 al Canadei, SPOT din Franţa, ERS-2 al ESA, IRSdin India, POES şi GOES din S.U.A. Prin acest sistem, orice stat-parte la sistem poateobţine o informaţie completă asupra dezastrelor de pe propriul teritoriu.În doctrină, unii autori consideră acest principiu dificil de pus în practică atât timpcât părţile au diferite stadii de dezvoltare, iar împărţirea beneficiilor activităţii spaţiale către

cele care nu posedă tehnologii în domeniu arată ca „o obligaţie de generozitate” din parteastatului mai dezvoltat. Acest stadiu este depăşit în condiţiile globalizării şi universalizăriiactivităţilor de teledetecţie şi, în general, a activităţilor spaţiale.Reglementarea cuprinsă în Principiul IX din Anexa la Rezoluţia privindactivităţile de teledetecţie, fiind o normă internaţională „de trimitere” la Convenţiaprivind înregistrarea obiectelor lansate în spaţiul extraatmosferic (art. IV) şi la art. IXdin Tratatul Spaţial, armonizează reglementările din dreptul cosmic privind obligaţiastatelor de a informa Secretarul General al O.N.U., în cazul în care desfăşoară activităţide teledetecţie. Totodată, statul care operează aceste programe de teleobservare vorcomunica, în cea mai mare măsură posibilă, în limitele viabilului şi factibilului,informaţia pertinentă oricărui stat, în special statelor în curs de dezvoltare, afectate deaceste programe, dacă solicită acest lucru. Evoluţia desfăşurării activităţilor spaţiale şide teledetecţie a demonstrat lacunele atât în prevederile Convenţiei asupra înregistrăriiobiectelor lansate în spaţiul extraatmosferic, cât şi în Tratatul Spaţial din 1967. În acestsens, arătăm că numai statele care lansează obiecte spaţiale în spaţiu întocmesc unregistru, fiind obligate să comunice Secretarului General datele cerute de art. IV,(descrierea obiectului spaţial, statul sau statele de lansare, data lansării şi funcţiuneagenerală a obiectului). Aceleaşi obligaţii sunt impuse şi prin textul Principiului IX dinRezoluţia asupra teledetecţiei, dar acestea nu prevăd înscrierea anumitor modificărisurvenite în jurisdicţia sau proprietatea asupra sateliţilor plasaţi pe orbită sau în spaţiulextraatmosferic mai îndepărtat, lăsând la aprecierea statului de lansare proporţiafurnizării caracteristicilor obiectului spaţial către Secretarul General O.N.U.Principiul XII din Anexă prevede accesul imediat al statului teleobservat numaila datele primare şi datele elaborate obţinute despre teritoriul sub jurisdicţia sa, ori,activităţile de teledetecţie şi teledetecţia nu se rezumă numai la „aceste date”, ci şi la„informaţia analizată”, care reprezintă informaţia rezultată din interpretarea datelorelaborate, alte date de bază şi informaţii provenite din alte surse.Aceleaşi argumente pentru opinia că textul Principiului IX este inaplicabilă,mutatis-mutandis, pot fi invocate şi în ceea ce priveşte economia textului PrincipiuluiXII, în sensul că statul teleobservat trebuie să aibă cunoştinţă de faptul că teritoriul săuformează obiect al programului de teleobservare a teritoriului aflat sub jurisdicţia sa.În scopul promovării şi intensificării cooperării internaţionale, în special ţinândseama de necesităţile ţărilor în curs de dezvoltare, statele ce desfăşoară teledetecţia dinspaţiul extraatmosferic vor iniţia consultări cu statul al cărui teritoriu este teleobservat,în situaţia când acesta din urmă le solicită, pentru oferirea unor posibilităţi de participareşi augmentare a beneficiilor reciproce ce decurg din activităţile de teleobservare.Textul acestui principiului responsabilităţii internaţionale a statelor care utilizeazăsateliţi de teledetecţie ni se pare a fi dovada de netăgăduit a obligativităţii normelor cuprinseîn Rezoluţia asupra teledetecţiei şi a caracterului de jus cogens a principiilor enumerate.Responsabilitatea statelor ce utilizează sateliţi de teledetecţie se circumscrie următoarelorcerinţe: activităţile de teleobservare să se realizeze în conformitate cu principiileteledetecţiei şi cu normele dreptului internaţional incidente responsabilităţii statelor.37Aşadar, responsabilitatea statelor care desfăşoară activităţi de teledetecţie va fiantrenată în cazul nerespectării tuturor principiilor ce guvernează activităţile deteledetecţie enumerate în Anexa la Rezoluţia Adunării Generale a O.N.U. nr. 41/65 din

1986, nerespectării normelor de drept internaţional, cuprinse în actele Naţiunilor Uniteşi tratate internaţionale (în opinia noastră şi cele prevăzute de alte rezoluţii ale AdunăriiGenerale adoptate în materia dreptului cosmic, deoarece prevederea la care ne referimnu este limitată la anumite acte internaţionale, ci la „normele de drept internaţional”).Demn de semnalat este faptul că textul Principiului IV din Anexa la Rezoluţianr. 41/65 din 1986 prevede antrenarea răspunderii internaţionale a statelor şi în situaţiaîn care „activităţile de teledetecţie sunt desfăşurate de organisme guvernamentale sauentităţi neguvernamentale, sau prin organizaţii internaţionale din care fac parte acestestate”. Din acest punct de vedere, opinăm că Rezoluţia nr. 41/65 din 1986 semnifică oevoluţie, faţă de cadrul general al Tratatului spaţial, prin acoperirea cât mai largă arăspunderii subiectelor de drept internaţional, sau de drept intern care desfăşoarăactivităţi de teledetecţie, cu eventuale prejudicii transfrontaliere.Principiul liberei difuzări a datelor rezultate din activităţile de teledetecţie seîntemeiază pe un alt principiu al dreptului internaţional şi dreptului cosmic şi anumeegalitatea statelor. Aceasta înseamnă că, teoretic, se elimină tratamentul discriminatoriudintre state în ceea ce priveşte refuzul acordării beneficiului datelor obţinute printeledetecţie de către statele care sunt în posesia acestor informaţii, sau acordarea deavantaje preferenţiale altor state, pentru accesul la asemenea tip de informaţii.Statul al cărui teritoriu a fost teleobservat de către un alt stat care a plasat sateliţipe orbită în acest scop are un drept prioritar, conform Principiului XII din Rezoluţia41/65 din 1986. Dar statul observat, având acces la datele primare şi la informaţiileanalizate, înainte de a fi lansate pe piaţă, prioritatea statului observat se circumscri, înacest mod, factorului timp.Un al treilea aspect al difuzării datelor primare şi informaţiilor analizate estecostul. Prin urmare, accesul statului observat se concretizează prin plata unei sume debani, în condiţiile în care, programele de teledetecţie atât în practică, cât şi normativ, suntcomerciale. În rezoluţia analizată nu se regăsesc metodele de determinare a „costurilorrezonabile” pe care trebuie să le suporte statul al cărui teritoriu a fost teleobservat, încondiţiile în care statul detector nu mai deţinea, nici la momentul adoptării Rezoluţiei,monopolul asupra activităţii de teledetecţie.Conform Principiului IV din Rezoluţia ce reglementează activităţile de teledetecţie41/65 din 1986, statul care desfăşoară operaţiuni de teleobservare trebuie să le realizezeîntr-o formă care să nu prejudicieze drepturile legitime şi interesele statului observat.În dreptul cosmic instituţia responsabilităţii internaţionale a statelor intervineatât pentru încălcarea unor „drepturi”, ci şi pentru atingerea adusă „intereselor legitime”ale statului observat.Determinarea titularului-responsabil internaţional în termenii Rezoluţiei asuprateledetecţiei, Principiul 14, se focalizează asupra statelor care utilizează sateliţi deteledetecţie. Aceste state răspund atât pentru fapta proprie, cât şi indirect, pentruactivităţile desfăşurate de entităţi neguvernamentale, organisme internaţionale, sauorganizaţii internaţionale din care aceste state fac parte.Reziduurile spaţiale («space debris») constituie o problematică de actualitate,care preocupă COPUOS, statele şi organizaţiile internaţionale de profil, datorităimplicaţiilor majore asupra sateliţilor artificiali plasaţi pe orbită şi deci asuprabeneficiilor oferite de utilizarea acestora.În cadrul COPUOS, deşi problematica «space debris» nu figurează pe agenda

acestui organism cu titlu de prioritate, s-au purtat discuţii în sensul că ansamblulnormativ din dreptul cosmic (mai precis principiile dreptului cosmic, Acordul privind38înregistrarea obiectivelor spaţiale şi Convenţia asupra Responsabilităţii Statelor cedesfăşoară activităţi spaţiale, adoptată în anul 1974) trebuie să cuprindă şireglementările referitoare la «space debris».CAPITOLUL VII – ROMÂNIA, ŢARĂ DESCHISĂ DREPTULUI COSMICStructuraa capitolului – 2 secţiuni, care cuprind: Instituţionalizareaactivităţilor spaţiale în România; România şi politica spaţială din Europa.După schimbarea regimului politic, în anul 1989, România s-a integratprocesului de globalizare, universalizare şi cooperare în ceea ce priveşte activităţilespaţiale. În cuprinsul prezentului studiu, am făcut referire la participarea României încadrul tratatelor şi organismelor internaţionale de profil, dar ţara noastră nu avea unprogram spaţial propriu şi nici nu înfiinţase o instituţie specifică domeniului strict tehnical activităţilor spaţiale şi teledetecţiei prin sateliţi. Astfel, în anul 1990, în România aluat fiinţă Institutul de Ştiinţe Spaţiale, iar în anul 1991, Agenţia Spaţială Română, cuatribuţii de coordonare, la nivel naţional, a activităţilor aerospaţiale, în subordineaMinisterului Educaţiei şi Ştiinţei.În 1992, între Agenţia Spaţială Europeană şi Guvernul României se încheie unacord în domeniul explorării spaţiului extraatmosferic în scopuri paşnice. ParlamentulRomâniei a ratificat acordul cu Agenţia Spaţială Europeană prin Legea nr. 40/1993. Înacelaşi an se înfiinţează Ministerul Cercetării şi Tehnologiei, acest minister fiinddesemnat ca sursă primară de finanţare publică pentru proiectele din domeniul spaţial.Începând cu anul 1996, Agenţia Spaţială Română încheie acorduri bilaterale decooperare cu Bulgaria şi Italia şi devine membru al Forumului Agenţiilor Spaţiale. Anulurmător se redactează primul program spaţial şi se încheie un Memorandum Understandingpentru înfiinţarea „Regional Network of Research and Education in Space Science andTechnology for Central, Eastern and South Eastern”, sub auspiciile ONU. În calitate dereprezentant al României pentru încheierea unor acorduri în domeniul activităţilor spaţiale,Agenţia Spaţială Română (ROSA) a încheiat un Acord de cooperare cu Ungaria şi Italia, cuAgenţia Spaţială a acestui din urmă stat inaugurând primul site de telemedicină.Rezultate notabile ale programului spaţial romanesc s-au evidenţiat în domeniulastrofizicii, mediului înconjurător, ştiinţelor fundamentale spaţiale şi proceselor deinformaţii. Aceste rezultate au fost prezentate în cadrul unor congrese internaţionale,inclusiv la Adunarea Ştiinţifică COSPAR şi Federaţia Internaţională Astronautică.Din 1998, Programul Naţional Spaţial a fost reproiectat în următoarele direcţii:strategie şi infrastructură spaţială, ştiinţe spaţiale, aplicaţii spaţiale, tehnologie spaţială,inclusiv proiectarea unui microsatelit pentru monitorizare şi a unei baze de date publicepentru imagini din satelit, bază care va deveni operaţională în următorii ani. Unul dintrecele mai importante obiective ale programului spaţial românesc este dezvoltarea, subauspiciile Naţiunilor Unite, a unui Centru Naţional de Cercetare şi Educaţie în ştiinţa şitehnologia spaţială.În temeiul iniţiativei comune CE/ESA, până în 2013, Europa va administra unnou Sistem Global de Navigaţie prin Satelit (GNSS), intitulat Galileo: o constelaţie de30 de sateliţi care furnizează utilizatorilor dotaţi cu sisteme de recepţie corespunzătoareposibilitatea de a cunoaşte exact poziţionarea acestora. Raportorul salută acordul la care

a ajuns UE în noiembrie 2007 şi subliniază necesitatea disponibilităţii depline asistemului Galileo în cazul operaţiunilor independente PESA (în special în ceea cepriveşte serviciul său public reglementat).Uniunea Europeană, din care face parte şi ţara noastră, consolidează relaţiile decolaborare cu Rusia în cadrul Dialogului tripartit privind spaţiul extraatmosferic,39instituit în 2006 între Comisia Europeană, Agenţia Spaţială Europeană şi Roscosmos(Agenţia Spaţială Rusească).Realitatea ultimelor decenii însă, eliberată de bipolaritatea politico-militară aRăzboiului Rece, a catalizat, pe baze economice şi tehnologice, ceea ce azi este cunoscutsub numele de comercializare a spaţiului extraatmosferic şi proliferare a actorilor implicaţiîn activităţile spaţiale. Avansul tehnologic şi accesul la tehnologie sunt elementele care auredus costurile, odată insurmontabile, ale accesului în spaţiu şi au făcut din acesta din urmă,strategic şi economic vorbind, cea mai provocatoare redută a secolului XXI. Astfel, a vorbidespre internaţionalizarea şi privatizarea spaţiului extraatmosferic înseamnă, ab initio, asublinia că aceste două noţiuni nu se exclud reciproc, nici nu sunt subsecvente una alteia, ciderivă şi se presupun una pe alta. Ele coexistă şi, în cea mai optimistă perspectivă, vorcoexista, doar că exerciţiul atributelor lor este unul care a suferit anumite transpoziţii,datorită beneficiilor dezvoltării industriei spaţiale şi datorită lacunelor sau imperfecţiunilortratatelor internaţionale în vigoare, încheiate fără posibilitatea anticipării prezentului.Acestea au permis statelor lumii implicări din ce în ce mai diverse şi mai oneroase înactivităţile spaţiale (mergând până la elaborarea şi adoptarea de legislaţie naţională îndomeniu). Drept corolar, limita superioară a oricărei implicări naţionale în activităţilespaţiale, fie aceasta publică sau privată, este statutul internaţional, deschis tuturor statelor şinesupus jurisdicţiei sau suveranităţii statale, pe care tratatele actuale îl prevăd pentru spaţiulextraatmosferic şi implicit pentru corpurile cereşti.În contextul dezvoltării progresive, universalizării, comercializării şi privatizăriiactivităţilor desfăşurate în spaţiul extraatmosferic de către state şi alte entităţi participante laaceste activităţi, este imperios necesară colaborarea tuturor membrilor societăţiiinternaţionale în îndeplinirea obiectivelor trasate în cadrul conferinţelor de profil. Libertateaexplorării, cercetării ştiinţifice a spaţiului extraatmosferic, precum şi difuzarea informaţiilorobţinute prin tehnologie satelitară, a schimbat ordinea internaţională mondială şi adeterminat trecerea de la un sistem închis, orientat strict pe suveranitatea naţională, la unsistem internaţional deschis, al cooperării şi interdependenţei dintre entităţile implicate înactivităţi spaţiale. În această perspectivă, specialiştii din domeniul studiului spaţiului aumenirea să definească, clarifice şi să coreleze problematicile şi instituţiile dreptuluiinternaţional şi dreptului intern, prin studiu interdisciplinar, în scopul dezvoltării şiactualizării normelor ce formează CORPUS IURIS SPATIALIS.40BIBLIOGRAFIECursuri, tratate, monografiiAndronovici Constantin, Dreptul internaţional şi cosmosul, Editura Junimea, Iaşi, 1981.Annals of Air and Space Law, McGill University, 1999.Aréchaga, E. Jiménez de, El derecho Internacional Contemporáneo, Tecnos, Madrid, 1980.Barberis, Julio, Formación del Derecho Internacional, Abaco de Rodolfo de Palma, Buenos Aires, 1990.Barberis, Julio, Los actos juridicos unilaterales como fuente del derecho internacional publico. Hacia un nuevoorden internacional, Tecnos, Madrid, 1993.

Biblia, sau Sfânta Scriptură, Ediţie Jubiliară a Sfântului Sinod, Editura Institutului Biblic şi de Misiune, 2001.Buergenthal, T., Law-Making in the International Civil Aviation Organization, Syracuse, New York, SyracuseUniversity Press.Campos, J. Gonzales, Sanchez, L.I., Rodriguez, Y.M.P. Santamaria, Andres Saenz de, Curso de DerechoInternacional Publico, Oviedo, 1983.Carreau D., Droit International, 20 ed., Pedone, 1988 no. 1076.Cassesse, Antonio, International Law, Oxford University Press, 2001.Catena, Johanna, Acquisition of Space Weapons, the legal, political and military impact for international peaceand security, 2002.Cohen, A., Talmudul, Colecţia Iudaică, Ed. Hasefer, Bucureşti, 2003.Colliard, C.A., Les principes régisant la télédétection spatiale, A.F.D.I., 1986.Constantin, Valentin, Drept Internaţional Public, Colecţia Lex, Editura Universităţii de Vest, Timişoara, 2004.Corbley, K.P., Remote Sensing: The Third Great Space Race, Via Satellite, 1994.Creţu, Vasile, Drept Internaţional Public, Ediţie revăzută şi adăugită, Editura Fundaţiei România de Mâine, 2002.Diaconu, Ion, Dr., Tratat de drept internaţional public, vol. II., Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2003.Dink, Nguyen Quoe, Daillier, P., Pellet, A., Droit international public, IGDJ, 1987.Diqual, L., Les Effets des résolutions des Nations Unies, Paris, 1967.Dr. Horea Oprean, Incursiune în dreptul cosmic, Ed. ServoSat, Arad, 2000.Drăghici, Mariana, Drept internaţional public, Universitatea Bucureşti, 1983.Drimba, Ovidiu, Istoria culturii şi civilizaţiei, Ed. Saeculum I.O. şi Ed. Vestala, Bucureşti, 2003Drimba, Ovidiu, Istoria culturii şi civilizaţiei, Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1985.Droit de l´espace, Journée d´études de la commission spatiale, Orbites et Fréquences, sous la direction de MireilleCouston, Éditions A. Piedone, Paris, 2005.Eliade, Mircea, De la Zamolxis la Genghis-Han, Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1980.Espada, Gutiérrez, Derecho Internacional Público, Editorial Trotta, Madrid, 1995.Fernandez Antonio Tomas, Derecho International Público, 5a ed. Valencia, Tirant la Blanch, 2001,Galloway, E., Creating Space Law, se expun imensele beneficii ale procedurii consensului care este „calea optimăde atingere a acordului internaţional”.Goedhuis D., Reflections on the Evolution of Space Law, Nederlands Tidjschrift voor Internacional Recht, vol.XIII, 1966.Golmayo, E., Los factores estratégicos en el proceso de revision del Derecho del Mar.Gorgues, Eric Canal et Rambaud, Patrick, Droit international public, Champs Université Flammarion, Paris,2007.Gorove, S., Case son Space Law: Texts, Comments and References, 1996.Grigore, Carmen, Suceavă, Ion, Cloşcă, Ionel, Drept internaţional public, Bucureşti, 2001.Hart, Michael H., 100 de personalităţi din toate timpurile care au influenţat evoluţia omenirii, Editura Lider,Editura Sirius, 2004.Hegel, Principiile filozofiei dreptului, Ed. Academiei RSR, Bucureşti, 1969.Higgleton, Elayne, The Chambers Dictionary, Great Britain, 1998.Highlights în Space, 2002, United Nations.Hosenball, S.N., Free acquisitions and dissemniation of date through remote sensing, Legal implications of remotesensing from outer space, Leyden, 1996.Jasentuliyana, N. & Lee, Manual of Space Law, vol. II.Jasentuliyana, N. and RSK Lee (eds), Manual of Space of Space Law, vol. IV.Jasentuliyana, N. and RSK Lee, Manual of Space Law, 1979, vol. II.Jasentuliyana, N. and RSK Lee, Manual on Space Law, vol. I, Dobbs Ferry, New York, 1979.Jasentuliyana, Nandasiri, A Survey of Space Law as Developed by United Nations, Perspective on InternationalLaw, Haga, Kluwer Law International, 1995.Jasentuliyana, Nandasiri, International Space Law and the United Nation Kluwer Law International, 1999.Jasentuliyana, Nandasiri, UN Principles on Remote Sensing: An Agreement on Economic Relations, Space Policy1988.41Jasetuliyana, N. and Chipman: International Space Programmes and Policies, Proceedings of the Second UnitedNations Conference of Outer Space, Vienna, august 1982, North-Holland, 1984.Jenks, W., The common law of Mankind, Londra, 1958.

Johnson, Nicholas, Soviet Military Strategy în Space, Jane’s Londra, 1987.Kerrest, Armel, Le droit de l’espace face aux dangers de privatisation et d’unilatéralisme.Lachs Manfred, El derecho del espacio Ultraterrestre, FCE, México, 1997, citat în Sandra Cecilia Negro, op. cit.Laplace, Expunerea sistemului lumii, cartea V, cap. IV.Lebeau, A., L’espace en héritage, Paris, 1986, Ed. O Jacob.Lee, Ricky J., The Jus Ad Bellum în Outer Space, Sydney, Australia, 2002.Marcoff, M.G., Sources du droit international de l’espace, R.C.A.D.I. 1980.Mateesco-Matte, N., Droit Aérospatial, La télécommunication par satellites, Paris, 1982.Mateesco-Matte, Nicolas, Aerospace Law: Telecommunications Satellite, Butterwalls, 1982.Mateesco-Matte, Nicolas, Droit aérospatial. De l´exploration scientifique à l´utlilisation commerciale, Paris, 1976.McDougal, M.S., Laswell, H.D., Vlasic, I.A., Law and Public Order în Outer Space, Yale University Press, 1968.Mic dicţionar enciclopedic, Ediţia a II-a, revăzută şi adăugită, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1978.Miga-Beşteliu, Raluca, Curs universitar Drept internaţional public, vol. I, Editura All Beck, Bucureşti, 2005.Miga-Beşteliu, Raluca, Drept Internaţional, Introducere în Dreptul Internaţional Public, Ed. All, Bucureşti, 1997.Miga-Beşteliu, Raluca, Drept Internaţional. Introducere în Drept Internaţional Public, Ed. All Beck, 1998.Miga-Beşteliu, Raluca, Drept Internaţional. Introducere în dreptul internaţional public, ediţia a III a, Editura AllBeck, 2003.Miga-Beşteliu, Raluca, Organizaţii internaţionale interguvernamentale, Ed. All Beck, 2000.Moca, Gheorghe, Drept Internaţional, Editura politică, 1983.Năstase, Adrian, Fundamentele organizării internaţionale, Editura Uranus, Bucureşti, 2006.Năstase, Adrian, Organizarea internaţională, Universitatea „Valahia” Târgovişte, 2001.Negro, Sandra Cecilia, în Cooperación especial comunitaria, regimen juridico, exploración, explotación delespacio, Ediciones Ciudad Argentina, 1997.Niciu, Marţian I., Drept Internaţional Public, Editura Servosat Arad, 1999.Niciu, Marţian I., Introducere în dreptul internaţional, Ed. Piramida, Craiova, 1992.Niciu, Marţian I., Marcu, Aurel, Diaconu, Nicoleta, Purdă, Nicolae, Macarovski, Laura, Documente de dreptinternaţional public, Ed. Lumina Lex, 2002.Nunoz, Jose Manuel Lacleta, El derecho en el espacio ultraterrestre, Reál Institute Elcano de EstudiosInternacionales y Estrategicos, 2005.Nys, E., Le Droit International, Les Principes, les Théories, les Faits, 1912.O’Kolie, Charles, International Law of Satelite Remote Sensing and Outer Space, Dubuque, Kendall/HuntPublishing Co., 1989.Oprean, Horea, Incursiune în dreptul cosmic, Editura Servo-Sat, Arad, 2000.Pangracio, Jean Paul, Droit International des espace, air/mer/fleuves/terre/cosmos, Armand Colin/Masson, Paris,1997Paul, V. Johnson, Tiempos modernos, Javier Vergara Editor, Buenos Aires, 1988.Peebles, Curtis, Guardians: Strategic Reconnaissance Satellites, Presidio, Novato, California 1987.Peyrefitte, Léopold, Droit de l’espace, Ed. Precis Dalloz, 1993.Popescu, Dumitra, Năstase, Adrian, Coman, Florian, Drept internaţional public, ediţie revăzută şi adăugită, Casade Editură şi Presă „ŞANSA” SRL, Bucureşti, 1994.Popescu, Dumitra, Năstase, Adrian, Drept Internaţional Public, Casa de editură şi presă Şansa SRL, Bucureşti,1997.Popescu, Dumitra, Năstase, Adrian, Drept Internaţional Public, Ediţie revăzută şi adăugită, Casa de editură şipresă „Şansa” SRL, Bucureşti, 1997.Preda-Mătăsaru, Aurel, Tratat de Drept Internaţional Public, ediţia a II a revizuită şi adăugită, Editura LuminaLex, Bucureşti, 2006.Richelson, Jeffrey T., Un secol de spionaj. Serviciile de informaţii în secolul XX, Ed. Humanitas, 2000.Richelson, Jeffrey, The Canyon Program, lucrare nepublicată, 1994.Ridruejo, José A. Pastor, Curso de Derecho International Público y organizaciones internacionales, Tecnos, 2001.Rigalt, Antonio Francoz, Derecho Aerospacial, Ed. Porrua, Mexico, 1981.Rousseau, Ch., Droit international public, 1970.Sanctis, Francesco de, Istoria Literaturii Italiene, Editura pentru Literatură Universală, Bucureşti, 1965.Santamaria, P. Andrés Sáenz de, Curso de Derecho Internacional Público, Oviedo, 1983.Scăunaş Stelian, Drept internaţional public, Editura All Beck, Bucureşti, 2002.Schrogl, Kai-Uwe, Davies, Charles, A new look at the „launching state”.Tackacs, Ludovic, Niciu, Marţian I., Drept internaţional public, Editura Didactică şi Pedagogică, 1976.

Universul, Enciclopedia Larousse RAO, 1996.Vaszquez, Seara, Derecho y politica en el espacio cosmico, UNAM, Instituto de investigacione juridica, Mexico,1983.42Velasco, Manuel Diez de, Las organizaciones internacionales, Ed. Tecnos, Madrid, 2006.Vilary, Michel, Fuentes del Derecho Internacional Público, Mexico, 1985.Williams, Silvia Maureen, Telecomunicaciones por satélite, ed. Abelado Perrot, Buenos Aires, 1981.World Encyclopedia – Oxford University Press.Articole, studii, note**The Pike Report, Spokesman Books, Nottingham, 1977.Abreu, Yoselyn Bermudey, Andrade, Alix Aguirre, Fernandez, Nelly Manasia, 2006.Ago, Roberto, La Codification du droit international et les problèmes de sa réalisation.Ambroseti, E., The relevance of remote sensing to third world economic development: same legal and politicalaspects, New York University Journal of International law and politics, vol. 12, no. 5, 1980.Aninat, Raimundo Gonzales, El derecho del espacio y la Cooperación Internacional.Aranda, Bautista, A las Puertas del Espacio.Arbor, Ann, Remote Sensing and the Kyoto Protocol. A review of Available and Future Technology forMonitoring Treaty Compliance, 22 octombrie 1999.Argańarás, Luis F. Castillo, Satellite technology as a source of Integration. A comparative analsys:EUROPE/MERCOSUR, în The Law of Outer Space, Houston, 2002.Bahrami, M., Golrounia, A., Moghani, T., Shajiee, Sh., Space Debris Measurment, Analysis and Study a Tool ForGlobal Cooperation, publicat în American Istitute of Aeronautics and Astronautics, Houston, 2002.Ball, Desmond, The Rhyollite Program, Australian National University, Canberra, 1982.Benko, Marietta & Schrogl, Space Law at Unispace III and Beyond, IISL, 1997.Bhatt, S., Need for combining space law with environmental law and global federalism, Viena, July, 1999.Boeke, Via Satellite, ianuarie 1996.Bohlmann, Ulrike M., Orbites et fréquences à l´Agence Spatiale Européene, în Journée d´études de la Comissionspatiale, Societé Française de Droit Aérien et spatial – Lyon, 2005, Éditions A. Pedone.Boletin Oficial del Estado, 28 martie 2003.Bosch, Miguel Marin, Material Fusil, 22 iunie 2006.Castańeda, Jorge, Valor juridico de las resoluciones de las Naciones Unidas, Ed. Colegio de Mexico, DistritoFederal, 1967.Castańeda, Jorge, Valor juridico de las resoluciones de las Naciones Unidas, R.C.A.D.I. 1970.Catena, Johanna, Acquisition of Space Weapons, the legal, political and military impact for international peaceand security, Houston, 2002.Cedeno, Victor Rodriguez, Torres Cazorla, Maria Isabela, Contribuţie la studiul actelor unilaterale ale statelor. Oposibilă codificare?, Revista Română de Drept internaţional, nr. 3, iulie-decembrie 2006, UniversitateaNicolae Titulescu, Centrul de cercetare ştiinţifică.Chagas, I., ICAO's Communications, Navigation, Surveillance/Air Traffic Management (CNS/ATM) System, apresentation made at the UN's 16th Session of the Inter-Agency Meeting on Outer Space Activities, Viena,3 octombrie 1994.Chappez, Jean, Les tehnologies spatiales au service de la lutte contre les catastrophes.Cheng, B., United Nations Resolutions on Outer Space: „Instant” International Customary Law? Indian Journal ofInternational Law, vol. V, 1965.Christal, C.Q., Remote Sensing and International Law, Annals Air and Space Law, vol. V, 1980.Clerc, Philippe, Evolution of Space Law în France Main Lines of the 2002 Study Report for the Minister, 2002.Cocca, Maria de las Mercedes Esquivel de, Militarization of Space, în Colloquium on the Law of Outer Space,Internacional Institute of Space Law, 2002.Cocca, Aldo Armando, Satélites de Comunicaciones Regionales y Nacionales, Revista del Colegio de Abogadosde Buenos Aires, vol. 48, no. I, 1988.Collins, P., Funatsu, Y., Collaboration with Aviation – The Key to Commercialization of Space Activities, IAFCongress paper no. IAA – 99 – IAA.1.3.03, 1999.Constantinescu, Diana, Oberth, Hermann, art. 95, în Michael H. Hart, op. cit.Danilenko, Gennady M., Outer Space and the Multilateral Treaty-Making Process,.De Selding „Satellite Allocation System Faces Colaps” Space News, 16-22 septembrie 1996.

Diederks-Verschoor, The Increasing Problem of Space Debris and their Legal Solutions, Colloquium of the Lawof Outer Space, vol. 32, 1989.Doyle, S., Space law and geostationary orbit: The ITU's WARC-ORB concluded, Journal of Space Law, vol. 17,1989.Durante, Definizione e delimitazione dello spazio extraatmosferico. Rivista di Diritto Internazionale, 1971.El crecimento económico y las politicas oficiales, El Milagro de Asia Oriental – fără autor.El-Baz, Farouk, Remote Sensing Today and Tomorrow: Applications în the Gulf Region, Centre for RemoteSensing, Boston University, S.U.A.43Entorno Internacional de las Aplicaciones y politicas espaciales, Comisión Colombiana del Espacio, RevistaAnálisis geográficos, no. 35, 2005-2006, fără autor.Espada, C. Gutiérrez, El convenio sobre registro de los objectos lanzados al espacio ultraterrestre. Un comentario,Revista de Politica Internacional, septiembre-octubre de 1975.Espada, C. Gutiérrez, El vigésimo período de sesiones de la Subcomisión de Asuntos Jurídicos del Comité delEspacio, en REDI, vol. XXXIII, 1981.Espax, Ramon, Introducción al Derecho del Espacio Ultraterrestre, 2002.Farand, André, Dévéloppements récents à L'Agence Spatiale Européene, în Annals of Air and Space Law, vol.XXIV, 1999, ICASL McGill University and The Carswell Company, Ltd., Canada, pag. 396.Ferrer, Aldo, Mercosur: Trayectoria, situación actual y perspectivas, Consejo Argentino de RelacionesInternacionales, august 1995.Filho, José Monserrat, Space Traffic Management, Comparative Institutional Aspects, pag. 488, Proceedings ofthe Forty-Fifth Colloquium, The law of outer space, 2002, American Institute of Aeronautics andAstronautics.Financial Times, Clash Over Patent on Space Looms, for Telecoms Groups, 8 mai 1995.Fleitas, Rosaura, Conferencia de Buenos Aires, 14-20 de agosto de 1994, Instrumento internacional paraProtección del Medio Ambiente a partir del dańo causado por los derechos espaciales. COPUOS, 20decembrie 1999, Nota de la Secretaria, Investigacione nacionales sobre la cuestion de los derechosespaciales, seguridad de los satelites nucleares y problemas de la colision de las fuentes de energia nuclearcon los desechos espaciales.Fleitas, Rosaura, Contaminacion del Espacio, 1995.Fleming, D.J., State Sovereignty and the Effective Management of a Shared Universal Resources: ObservationsDrawn from Examining Developments în the International Regulations of Radio communication, AnnalsAir and Space Law, vol. 10, 1985.Foley, Big and Little LEO's Face Off, Aerospace America, Sept. 1995.Gabrynovicz, Jeanne Irene, The International Space Treaty Regime în the Globalization Era, 2002.Gabrynovicz, Joanne Irene, Remote Sensing Law: Obstacle or Opportunity for Geografic Information Systems.Gal, Gyula, Military Space Activity în the Light of General International Law, 2002.Gal, Ruth, Los satelites, las naves espaciales y nosotros.Garcia, Elma del Carmen Trejo, Moreno, Margarita Alvarez, Análisis de la Política Nacional de los EstadosUnidos de America en Materia del Espacio Ultraterrestre, noiembrie 2006.Gennady P. Zhukov, Prevention of the Outer Space Weaponization, American Institute of Aeronautic andAstronautics, 2002.Ghantt, John B., Status of Multilateral Space Agreements in International and United Space Law, 2002.Goedhuis, D., The problems of the Outer Space and Air Space, R des C, 1982.Goldman, Nathan, Space Politics and Policy. An Evolutionary Perspective, 2004.Gorove, S., The Geostationary Orbit: Issues of Law and Policy, American Journal of International Law, 1979.Grobiel, A., Legal definition of outer space, Lodz (Polonia), 1980.Guererro, J. Poyo, Conde, L.A., Derecho Aéreo. Notas para su estudio, Madrid, 1991.Hall, R. Cargill, Rescue and Return of Astronauts on Earth and în Outer Space, American Journal of InternationalLaw, 1969.Hashimoto, Yasuaki, Missile Defense and International Law, Tokio, 2002Hernandez, Maria del Pilar, Obligatoriedad de las resoluciones de la organizacion de las Naciones Unidas en elderecho nacional.Hoffman, Russell D., Cassini and the United Nations Outer Space Treaty, 1997.Honrubia, Victoria Abellán, La cooperación internacional en la solución de problemas de carácter económico y

social.Huenda, Mauricio Iván del Toro, El fenómeno de soft law y las nuevas perspectivas del derecho internacional,2007.Infomacion sobre la legislacion nacional pertinente a la exploracion y utilizacion del espacio ultraterrestre confinespacificos.Instrument Amending the Constitution and the Convention of the International Telecommunication Union(Geneva 1992) and Final Acts of the Plenipotentiary Conference, Kyoto 1994.International Legal Materials, 1979.Jaffe, L., Working Group on Navigation Services Satellite, în International Cooperation în Outer Space: ASymposium.Jakhu, Ram, Bhattachanya, Raja, Legal aspects of Space Tourism, Proceedings of Forty-Fifth Colloquium on thelaw of Outer Space, American Institute of Aeronautics and Astronautics, Houston, Texas, 2002.Jones „Finding Solutions” Space News, 17-23 February 1997.Kapal, V., Mandl, V., Founder of Space Law Colloquium on the Law of Space Law, vol. II, 1968.Kaya, Yurita, GNSS For military uses or preaceful uses? 2002.44Kerrest, Armel, Le rattachement aux états des activités privées dans l’espace: Reflexions a la lumière du droit dela mer, Annals of Air and Space Law, vol. XII-II, IASL, McGill, 1997.Klaes, K. Dieter, EUMETSAT Plans.Kries, Wulf von, Dual Use of Satellite Reomote Sensing.La comunitá Internazionale, vol. XXXVIII, no. 1-2, 1983.Lafferranderie, Gabriel and Tuinder, Paul Henry, The role of ESA în the Evolution of Space Law, Journal of SpaceLaw, vol. 22, numbers 1 & 2, 1994.Lee, R.S.K., Agreement on the Rescue of Astronauts, The Return of Astronauts and the Return of objectsLaunched inot Outer Space.Logsdon, J. and Monk, T., Remote Sensing form Space: A continuing Legal and Policy Issue, Annals Air andSpace Law, vol. VIII, 1983.Logston, John M., What weapon is în outer space already, Space Policy Institute, George Washington University,2002.Medina Ernesto Rodriguez, Nuestro derecho al espacio. La orbita geostacionaria de Una frustrada regulacion?.Monaco, R., Soveranita statale e spazio superatmosferico, Rivista de Diritto Internazionale, 1958.Monjes, A., Actividades de Teledeteccion espacial en Argentina, 2008.Moreno Ciro Manrique, Regímen Internacional de la Luna.Munoz, Jose Manuel Lacleta, El derecho en el espacio ultraterrestre, Real Instituto Elcano de EstudosInternacionales y Estrategicos, 2005.Nobilia, Aida, Las fuentas del Drecho informatico, 2003.Noorden, W. Ivon, INMARSAT Use by Armed Forces: A question of Treaty Interpretation, 1995, 23 Journal ofSpace Law 1.Olmo, Jorge Guttiérez del, Burgos, Miguel Victoriano Moreno, INDRA Espacio – Departamento deTeledeteccion, Pasado, Presente y Futuro de la Teledeteccion de Alta Resolucion, El satelite IKKONOS,septiembre, 2000.Operational Remote Sensing Satellite.Paik, Andrew T., Incremental Steps for Achieving Space Security: The Need for a New Way of Thinking toEnhance the Legal Regime for Space, în Houston Jornal of International Law, vol. 28(3), University ofHouston, 2006.Peebles, Curtis, Space flights, 1978.Perek Physics, L., Uses and Regulation în the Geostationary Orbit, 20 Colloquium on the Law of Outer Space,1977.Poyo, Rafael Garcia del, Derecho especial, Revista de Aeronautica, octombrie 2007.Rafael García del Poyo, Derecho Espacial; Revista de Aeronautica, oct. 2007.Rajen, Gaurav, Disarmament Diplomacy, March-April 2002, Fostering Nuclear Transparency în South Asiathrough Cooperative Remote Sensing Projects.Reintanz, G., Mandl, Vladimir, The Father of Space Law, Colloquium on the Law of Outer Space, vol. II, 1968.Review of the concept of the launching state, în Report of the Legal Subcommittee on its Forty – first Session,Viena, 2-12 april 2002.

Romero, Francisco Sacristán, La teledetección satelital y los sistemas de protección ambiental, 2005.Rousseau, Ch., Chronique de Fait Internationaux, „Révue Générale de Droit International Public”, 1977.Sagar, David, The Privatization of INMARSAT, Proceeding of the 41st IISL Colloquium on the Law of OuterSpace, Melbourne, 1998.Salin, Patrick A. and Filho, José Monserrat, Envolving Space Law and World Political Hegemones, AmericanInstitute of Aeronautics Houston, Texas, 2002.Sanger, David E., Tired of Relying on US, Japan Seeks to Expand Its Own Intelligence, Efforts, New YorkTimes, 1 ianuarie 1992.Seidl-Hohenveldenrn, J., Internacional Economic Soft Law, R des C, 1979 II, vol. 163.Selding, Peter B. de, „Joxe: Spy” Satellites Essencial for France, Space News, 13-19 mai 1991.Slăvescu, Ioana Maria, Grigoraşcu, Victor Sorin, Organizaţii internaţionale de Telecomunicaţii la care Româniaeste parteSmith, D.D., Teleservices via Satellite, Alphon van den Rijn, 1978.Smith, M.L., A new era for the international regulation of satellite communication, Annals of Air and Space Law,vol. 14, 1989.Smith, M.L., International Regulation of Satellite Communication, Utrecht Studies and Space Law, vol. 7, 1990.Soerensen, M., Principes de Droit International Public, în Revue, no. 101.Space Activities of the United Nations and International Organizations, A review of the Activities and resourcesof the United Nations, of its specialized agencies and of other competent international bodies relating tothe peaceful uses of outer space, United Nations, New York, 1986.Space Exploration and Applications: Papers presented at the United Nations Conference on the Exploration andPacefull Uses of Outer Space, Viena, 14-27 August 1968 (United Nations, Sales No. E 69. I. 16, vol. I).45Sterns, P.M., Tennen, L.I., Pirateering and Profiteering on the Moon and other Celestian Bodies: Debunking theMyth of Proprety Rights in Space.Strategia Naţională pentru Dezvoltarea Durabilă a României – Orizonturi 2013-2020-2030, Centrul Naţionalpentru Dezvoltare Durabilă – Proiect V5 – Rev. 1,15 mai 2008.Swaminathan, Sriram, Making Space Law relevant to basic space science în the Commercial Space Age.Takaya, Yuri, GNSS for Military Uses or Peaceful Uses? American Institute of Aeronautics and Astronautics,Houston, Texas, 2002.Tarjanne, P., Space News, februarie-martie, 1996.Tetsuo, Yasaka, Space Debris, Shokobou, 1997.The New York Times.Thomson, J., Mireteky et. al., 1971.Tinaco, Jorge Ulises Caramona, Panorama y propuestas sobre la aplicabilidad de los derecho fundamentales de losgrupos en situacion vulnerableUnited Nations, Space Activities of the United Nations and International Organizations, Houston, 1986.United Nations, Space Activities of the United Nations and International Organizations, New York, 1986.Valnor a Leister, Brazil-Ukraine Partnership for the Use of the Alcantra Launch Center, 2002, Houston AAIA.Velasco, Manuel Diez de, Las Organizaciones Internacionales, Tecnos Madrid, 2006.Verhoef, P., Progress în Implementation of the Proposals of the Satellite Green Paper în the EuropeanCommunity, Acta Astronautica, vol. 30, 1993.Villalobos, José Humberto Catro, La tercera conferencia de las Naciones Unidas sobre el espacio ultraterrestre y elderecho.Voute, C., Some consequences of the Policy, vol. 5, no. 4, noiembrie 1987.Weill, Prosper, Towards Relative Normativity in International Law, 77 American Journal of International Law,1983.Williams, Maureen, Observando la Tierra desde el Espacio a la Luz del Principio de la Soberania, RevisaBrasileira de Direito Aeroespacial.Yoshio, Sunoke, Tecnologia de vanguardia, 1997.Documente ale Naţiunilor Unite şi ale altor organizaţii internaţionale, tratate,acorduri internaţionale, legi, decreteAcordul asupra activităţilor statelor desfăşurate pe Lună şi alte corpuri cereşti, 14 decembrie 1979.Acordul de înfiinţare a INTERSPUTNIK din 1971, ratificat în iulie 1972.Acordurile bilaterale SALT I şi II şi Tratatul asupra rachetelor antibalistice, 1972.

Actul Final adoptat de a doua sesiune a Conferinţei WARC-ORB 1988, Geneva 1988.Actul Final al Conferinţei de la Helsinki.Anexa la Legea nr. 437/2006.Anexa la Rezoluţia Adunării Generale a O.N.U. nr. 41/65/3, decembrie 1986.Ansamblea General Decimosexto período de sesiones, sesiunea plenară 1070 din 4 decembrie 1961.Argentina-Brazil Working Paper.Boletin del Centro Espańol de Derecho Especial, Telecomunications.C.I.J.; Recueil, 1996.Carta ONU, art. 2, paragraful 1 şi art. 78, adoptată în 1945 la Conferinţa de la San Francisco.Conferinţa Asociaţiei de Drept Internaţional, Buenos Aires, Argentina, 1994.Conferinţa asupra Mediului convocată de Naţiunile Unite la Stockholm, 5-16 iunie 1972.Conferinţa pentru cooperare economică în Pacific (PECC).Convenţia asupra dreptului mării, 1982.Convenţia asupra interzicerii folosirii mediului înconjurător în scop militar sau ostil din 1977.Convenţia de amendare a INMARSAT, XXIV Annals Air and Space Law, 1999.Convenţia de înfiinţare a Organizaţiei Europene de Telecomunicaţii prin Satelit; 15 iulie 1982.Convenţia de la Chicago din 7 decembrie 1944 asupra aviaţiei civile internaţionale.Convenţia de la Viena din 1969 asupra dreptului tratatelor.Convenţia din 1982 asupra dreptului mării.Coordination of Outer Space Activities Within the United Nations System: Programmes of Work for 1995 and1996 and Future Years.Declaraţia Adunării Generale a ONU, 1970.Declaraţia cu tema Cooperarea internaţională pentru utilizarea spaţiului Cosmic în scopuri paşnice, New York, 21octombrie 2003.Decretul argentinian nr. 1378, din 16 august 1992, prin care se constituie Comitetul Naţional pentru Asia şiPacific.Decretul Consiliului de stat nr. 255 din 21 iulie 1971.46Decretul nr. 106/28.06.1993.Documentele Conferinţei UNISPACE III din anul 1999.Documentele Naţiunilor Unite /a/ac.105/787 din 19 aprilie 2002.Documentele Naţiunilor Unite 105/620, 21 noiembrie 1995.Documentele Naţiunilor Unite A/3902 din 2 septembrie 1958.Documentele Naţiunilor Unite A/41/20, 1986.Documentele Naţiunilor Unite A/5/109 din 30 martie 1962.Documentele Naţiunilor Unite A/5/81 din 27 septembrie 1962.Documentele Naţiunilor Unite A/5109, 1962.Documentele Naţiunilor Unite A/5181, 1962.Documentele Naţiunilor Unite A/A.C.105/136, 1974.Documentele Naţiunilor Unite A/AC 105/1.6, 14 septembrie 1962.Documentele Naţiunilor Unite A/AC 105/38 din 1967.Documentele Naţiunilor Unite A/AC 105/564, 21 decembrie 1993.Documentele Naţiunilor Unite A/AC 105/C.2/L 12, 11 iulie 1966.Documentele Naţiunilor Unite A/AC 105/C2/SR 60.Documentele Naţiunilor Unite A/AC 105/C2/SR 71.Documentele Naţiunilor Unite A/AC, 105/339/19 aprilie 1985.Documentele Naţiunilor Unite A/AC.10/605, 24 februarie, 1995. Report of the Scientific and TechincalSuc-Commitee on the Work of its Thirty Second Session.Documentele Naţiunilor Unite A/AC.105/124 din 1974.Documentele Naţiunilor Unite A/AC.105/340/Rev.1 şi A/AC.105/341/Rev1.Documentele Naţiunilor Unite A/AC.105/571, 10 martie, 1994. Report of the Scientific and TechnicalSub-Commitee on the Work of its Thirty-First Session.Documentele Naţiunilor Unite A/AC.105/672, 10 martie 1997.Documentele Naţiunilor Unite A/AC.105/779, Roma, 23-25 ianuarie 2002.Documentele Naţiunilor Unite A/AC.105/809, Informare asupra Cursului Practic Naţiunile Unite – Agenţia

Spaţială Europeană (ESA) asupra aplicaţiilor teledetecţiei şi educaţia, Damasc, 29 iunie-3 iulie 2003.Documentele Naţiunilor Unite A/AC.105/C2/7/1977.Documentele Naţiunilor Unite A/AC.105/C2/SR250, Manual IV.Documentele Naţiunilor Unite A/C1/1047, Treaty on Remote Sensing, Draft Basic Articles.Documentele Naţiunilor Unite A/C1/PV 1493.Documentele Naţiunilor Unite A/PV 1499.Documentele Naţiunilor Unite S/CB/Rev.1 (18.848).Documentele Naţiunilor Unite, A/AC.105/680, 1 decembrie 1997, Investigacion nacional sobre la cuestion de losderechos espaciales, seguridad de los satelites nucleares.Documentele Naţiunilor Unite, A/AC.105/C.2/SR.263.Documentele Naţiunilor Unite. A/AC.105/C.2/SR.220.Documentele oficiale ale adunării Generale a ONU, Rezoluţia a fost adoptată în sesiunea plenară 1280 din 13decembrie 1963.Documentele Radio Conferinţa Administrativă Mondială pentru Telecomunicaţiile Spaţiale din 1971.Documentele sesiunii plenare 1265 a Adunării Generale ONU din 27 noiembrie 1963.Documentos Naciones Unidas, Ansamblea General, COPUOS, A/AC.105/912, 29.Documentos oficiales de la Ansamblea General, Naciones Unidas, 47 periodo de sesione A/AC.105/912, 29ianuarie, 2008.Documents of World Administrative Radio Conference – Orbit, 1985.HG Nr. 923/20.11.1995.Informe del Banco Mundial, Washington D.C., SUA, 1993.Land Remote Sensing Commercialization Act din 1984.Legea 40/1993 de ratificare a acordului dintre Guvernul României şi Agenţia Spaţială Europeană privindcooperarea sapaţială în scopuri paşnice.Legea 110 din 10 octombrie 1996.Legea nr. 549/18 decembrie 2003.Limited Test Ban Treaty – 1963.Monitorul Oficial al României nr. 143/30.06.1993.Monitorul Oficial nr. 300 din 21 noiembrie 1996.Official Records of the General Assembly, 17th session (1962) Annexes, Agenda item 27, UN Doc. A/5/181.Outer Space Treaty, Bureau of Public Affairs, U.S. Department of State.Prezentare ştiinţifică şi tehnică a secretarului COPUOS, 20 aprilie, 1998.Proiectul Gabcikovo-Nagymaros, dedus Curţii Internaţionale de Justiţie, în C.I.J., Recueil, 1997.Raportul cele de-a 10-a sesiune a Adunării de la Caracas, Venezuela.Raportul Subcomitetului Tehnico-ştiinţific la cea de-a 32-a, din 24 februarie 1995.47Raportul subcomitetului tehnico-ştiinţific la cea de-a 34-a sesiune.Report of the Ad-hoc Commitee on the Peaceful Uses of Outer Space, U.N. Doc. A/4141, 14 iulie 1959.Report of the Committee on the Peaceful Uses of Outer Space, 27. sept. 1962.Report of the Committee on the Peaceful Uses of Outer Space, UN Doc. A/53/20, 1998.Report of the Scientific and Technical Sub-committee on the Work of its Fifteenth Session, 13 February-2 March,1978.Report on the Scientific and Technical Subcommittee on the Work of its Thirty – second session, UN DOCA/AC.105/605, 24 februarie 1995.Rezoluţia 1962/1963.Rezoluţia 1963 (XVIII) asupra cooperării internaţionale privind utilizarea spaţiului cosmic în scopuri paşnice.Rezoluţia A 315/1974.Rezoluţia A 69/1964.Rezoluţia A 70/65.Rezoluţia A/37/82 din 10 decembrie 1982.Rezoluţia a/41/65 din 1986.Rezoluţia Ad. Gen. ONU, adoptată în a 1085 – sesiune plenară din 20 decembrie 1961.Rezoluţia Adunării Generale a O.N.U. nr. 37/92 din 10 decembrie 1982.Rezoluţia Adunării Generale a ONU (XV) din 20 decembrie 1960Rezoluţia Adunării Generale a ONU 1148 din 13 decembrie 1957 a fost adoptată la iniţiativa Statelor Unite ale

Americii.Rezoluţia Adunării Generale a ONU 1348 (XIII) din 13 decembrie 1958.Rezoluţia Adunării Generale a ONU 1380 (XIV) din 20 noiembrie 1959.Rezoluţia Adunării Generale a ONU 1472 A (XIV) din 12 decembrie 1959.Rezoluţia Adunării Generale a ONU 1665 (XVI) din 4 decembrie 1961.Rezoluţia Adunării Generale a ONU 1721 A (XVI) din 20 decembrie 1961.Rezoluţia Adunării Generale a ONU 1721/1963.Rezoluţia Adunării Generale a ONU 1722 (XVI) asupra dezarmării.Rezoluţia Adunării Generale a ONU 1884/XVIII din 17 octombrie 1963.Rezoluţia Adunării Generale a ONU 1911 (XVIII) asupra denuclearizării Americii Latine.Rezoluţia Adunării Generale a ONU 1962 (XVIII) din 1963.Rezoluţia Adunării Generale a ONU 3235/1974.Rezoluţia Adunării Generale a ONU 49/33 din 9 decembrie 1994.Rezoluţia Adunării Generale a ONU nr. 2153/1966.Rezoluţia asupra Principiilor ce guvernează teledetecţia prin satelit din spaţiul extraatmosferic, 1986.Rezoluţia U.N.G.A. 2345, 19 decembrie 1967.Tratatul asupra Antarcticii, 1 decembrie 1959.Tratatul asupra interzicerii testelor cu arme nucleare în atmosferă.United Nations Space Activities of the United Nations and International Organizations, New York, 1986.United Nations, Space Activities of the United Nations and International Organizations, New York, 1986.Site-uri Internethttp://web.rosa.ro/romanian/general/News/1999/rUNISPACE_Buc.htmhttp://books.google.rohttp://cimss.ssec.wisc.eduhttp://dsostenibile.com.ar/situacion-interhttp://earthobservations.nasa.govhttp://embacuba.cubaminrex.cuhttp://enwikipedia.orghttp://ggt.conae.gov.arhttp://icesatgsfc.nasa.gov/intro.htmlhttp://internacional2007.umag.googlepages.comhttp://serviciaf.igac.gov.clhttp://strategia.ncsd.rohttp://tesionline.com/http://usuarios.lycos.eshttp://web.Rosa.Ro/romanian/Documents/rNational_Papers99htmhttp://web.rosa.ro/romanian/general/http://web.rosa.ro/romanian/general/rchronology.htmhttp://www.glen.orghttp://coello.ujaen.es/asignaturas/teledeteccion/html48http://omega.i/ce.edu.mxhttp://pe.news.yahoo.comwww.acronim.org.ukwww.alfa.redi.orgwww.animatedsoftware.comwww.anuarioasiapacifico.eswww.aster.orgwww.atic.org.rowww.belspo.bewww.bibliojuridica.orgwww.cce.gov.co,8080www.cdep.rowww.cede.org/boletines/numero10/derecho.htmwww.centenialofligh.gov

www.cinu.org.mxwww.cinu.org.mx/temas/Derint/espacios.htmwww.cooperativa.clwww.copslocales.comwww.derecho.usmp.edu.pewww.diputados.gov.mxwww.diputados.govwww.editorial.unca.edu.arwww.eecs.umich.edu/Kyotowww.epa.gov/geosswww.eumetsat.intwww.fas.orgwww.financiarul.rowww.hysyorycentral.comwww.igac.gov.co.8080www.itu.intwww.itu.int/phorum/www.jornada.unam.mxwww.juridicas.unam.mxwww.law.berkley.eduwww.lexureditorial.comwww.mag.gobwww.mappinginteractivo.comwww.onu.comwww.onu.govwww.realinstitutoelcano.orgwww.referatele.comwww.ro.wikipedia.orgwww.sbda.org.brwww.scaifraundhofer.dewww.scielo.org.vewww.space4peace.orgwww.spacefuture.comwww.spacelaw.comwww.spacelaw.com.au/content/telecom.htmwww.state.govwww.telecomunicatii.rowww.um.es/geograf/sigmur/teleder/intro/pdfwww.un.org/events/unispacewww.uncosa.unvienna.orgwww.unode.org/documents/commisionswww.unoosa.orgwww.unosa.org/pdf/reports

www.wmo.ch

s de geografie. Teledetectia (Mar Dec 18, 2007 8:11 pm)

Curs de geografie. Teledetectia

1. Definitia teledetectiei Teledetectia este procesul de captare de la distanta mare a semnalelor emise sau remise de catre

obiecte si procese si de descifrare a acestor semnale pt obtinerea de informatii despre obiectele si procesele respective.

2. Semnalele emise -sunt acele manifestari pe care obiectele le pun in evidenta ca urmare a modului lor specific de existenta in spatiu si de manifestare.

4. De cate feluri pot fi semnalele emise si de ce - active produsul unor emisii programate intr-un sistem tehnic si dirijate de la bordul aeronavelor in directia suprafetelor care sunt sau vor fi prospectate - pasive produse in mod instantaneu de catre obiecte, exprimand caracteristicile proprii

5.-7. Spectrul electromagnetic Def.: . este o alcatuire complexa fizico-chimica care include o multitudine de categorii de radiatii vizibile, radiatii invizibile, microunde, sunete, ultrasunete; este sursa de provenienta a semnalelor emise si remise. Are 2 surse naturale de provenienta: - Soarele cea mai importanta sursa, difuzata atat in spatiile extraterestre cat si pe Pamant prin intermediul atmosferei. - Pamantul in urma dezintegrarii din interiorul scoartei realizeaza emisii de radiatii gamma, radiatii calorice, si care ajung la suprafata scoartei terestre incarcand cu aceasta energie toate obiectele existente.

8. Ferestre atmosferice Alte radiatii ale semnalelor in masura sa strabata fara a fi alterate in spatiul atmosferic, care permit trecerea semnalelor prin atmosfera se numesc �ferestre atmosferice�.

9. Imaginile neconventionale sunt rezultatul sistemului complex de cartare a semnalelor emise si remise de diferite intensitati de la diferite distante si in concordanta cu sursele lor de provenienta care au condus la obtinerea imaginii aerospatiale.

10. Imaginea digitala este imaginea primara � in procesul de inregistrare din teledetectie creaza o infatisare de imagini codificate abstracte, de aceea pe suprafata ei nu reperam infatisari sau fizionomii obisnuite; acest tip de imagine, printr-o prelucrare tehnica adecvata, realizeaza o diversitate de imagini aerospatiale cu o multitudine de aspecte si selectii de continut.

11. Tipuri de imagini de teledetectie color - color natural cand toate structurile de obiecte si componente sunt retinute pe imagini aerospatiale prin cromatica lor caracteristica - color spectro-zonal cromatica naturala suporta unele schimbari conditionate de benzile spectrale care au fost utilizate astfel ca unele dintre obiecte si componente se pot infatisa prin pozitia si forma lor dar prin nuante cromatice modificate - color fals-color culorile sunt integral substituite astfel : verde prin rosu, albastru prin galben,

rosu prin verde si galben prin albastru ; sunt conditionate de retinerea pe aceste imagini a unor informatii de un anumit grad de existenta. Ex pt bazine hidrografice � stabilirea cu precizie a adancimilor, a chimismului, etc.

12. Aerofotogrammetria Este ramura teledetectiei care vizeaza prospectarea arealelor geografice di spatiul atmosferic prin diferite modalitati de zbor; produsul final reprezinta fotografia conventionala (propriu-zisa) Surse: *producerea de fotografii aeriene prin prospectarea din atmosfera Pamantului; *prelucrarea ehnica mai avansata a imaginii de teledetectie.

13. Imaginile conventionale Sunt rezultatul aerofotogrammetriei. Aerofotograma este o imagine statica instantanee si obiectiva a suprafetei terestre. Inregistreaza si reda starea obiectelor si proceselor de pe suprafata terestra pe o durata de ordinul sutimilor de secunda. Cum in general majoritatea obiectelor nu sufera schimbari vizbile intr-un timp atat de scurt, se poate aprecia ca aerofotograma ofera o imagine statica a suprafetei terestre asa cum arata ea la momentul fotografierii.

14. Diferenta dintre imaginile conventionale si cele neconventionale In structura imaginii conventionale sunt prezente toate fizionomiile obiectelor si fenomenelor din spatiile survolate fara a se face nici o selectie sau codificare.

15. Fotointrepretarea si aerofotointerpretarea Aerofotointerpretarea = metoda de baza din aerofotogrammetrie cu sprijinul careia cu ochiul liber dar mai ales cu instrumente si obiecte adecvate sa fie extrase informatii de ordin calitativ si cantitativ pe care le detin fotografiile aeriene. Fotointerpretarea = prima intentie de acest gen s-a aplicat imaginilor fotografice, de aceea se numeste fotointerpretare. Imaginile se folosesc in scopuri practice, utilitare.

17. Aerofotointerpretarea tematica are doua sensuri: 1) aplicarea adecvata a acestei metode de lucru in diferite domenii de activitate tehnica, sociala, economica; 2) specializarea adecvata si diferentiata in cadrul aceluiasi domeniu de lucru al acestei metode.

18. Teledetectia prin mijloace pasive - se bazeaza pe captarea de la mari distante a categoriilor de semnale pasive emise in mod natural de obiecte si fenomene; - se refera la captarea unor semnale remise ca urmare a unei transmisii pregnante catre spatiile survolate care dupa ce vin in contact cu obiectele din spatiile prospectate isi modifica insusirile initiale ; - provin din prelucrarea unor fluxuri naturale de emisii din spectrele electromagnetice si din trimiterea acestora in directia spatiilor de investigatie.

19. Teledetectia prin mijloace active - in teledetectie pot fi folosite nu numai radiatiile solare si cele emise de suprafata terestra si obiectele de pe ea, ci se poate recurge la radiatii generate in mod artificial si care sa fie trimise

spre suprafata terestra si captate dupa ce au fost reflectate de ea; este vorba de o �iluminare� artificiala a suprafetei terestre, ca in cazul fotografierii nocturne cu ajutorul parasutelor luminoase.

20. Obtinerea imaginilor prin televiziune - este vorba despre adaptarea sistemului TV in teledetectiee - se bazeaza pe doua insusiri: - insusirea de a retine vizual pe retina pentru un anumit timp imaginea unui obiect - o imagine de obiect alcatuita dintr-o multitudine si diversitate de puncte poate fi perceputa ca un mod global de imagini; - consta in captarea la bordul aeronavelor preponderent de tip satelitar a semnalelor emise pasiv de catre fiecare obiect component al fenomenelor spatiale prospectate.

21. Obtinerea imaginilor prin fototeleviziune - imbina prospectarea imaginilor de tip neconventional de pe ecranul TV printr-un proces de baleiaj care consta in transmisia de la bordul satelitului prin semnale emise in directia unor statii de primire si captarea de la sol a intregii structuri a acestor imagini de TV. 22. Obtinerea imaginilor prin termografiere Termografiere = procesul tehnic de teledetectie care se bazeaza pe captarea de la distante mari a unor semnale termice emise pasiv de catre elementele componente spatiului geografic. Dinspre suprafata terestra sunt emise spre atmosfera radiatii infrarosii care provin din doua surse. Radiatiile din infrarosul apropiat provin numai din reflectarea de catre suprafata terestra a radiatiilor care vin de la Soare; radiatiile din infrarosul mijlociu si indepartat provin din reflectia de catre suprafata terestra si a obiectelor de pe ea infrarosii reflectate. Se poate realiza si noaptea insa nu si cand este innorat.

23. Obtinerea imaginilor prin radiometrie Radiometrele receptioneaza radiatiile electromagnetice cu ajutorul unor sisteme de baleiere optice sau cu antene. Radiatiile receptionate sunt dirijate spre detectori adecvati lungimii de unda; alternativ se trimite spre detectori si un flux de radiatii de referinta ai caror parametri sunt determinati cu precizie. Dupa amplificare semnalele electrice sunt inregistrate sau transmise la sol, unde pot fi vizualizate pe un tub catodic si fotografiate.

24. Obtinerea imaginilor cu scanere multispectrale Scanerele multispectrale aparate care exploreaza prin baleiere terenul, radiatia captata fiind dispersata si desompusa astfel in diverse benzi spectrale care sunt trimise catre detectori specifici. Semnalele electrice furnizate sunt inregistrate pe benzi magnetice si apoi transmise de la sol.

25. Obtinerea imaginilor cu radiolocatorul (radarul) Radio Detection and Ranging � radarul � este un sistem de detectie si localizare prin undele radio. Principiul de functionare: emiterea de microunde, cu intermitenta, si receptionarea lor dupa ce au fost reflectate de obiecte. Dupa timpul scurs de la emitere si pana la receptia semnalului reflectat se poate calcula distanta pana la obiectul respectiv.

Sistemul operativ de radar pentru teledetectie se numeste SLAR (Slide Looking Airborne Radar), radar aeropurtat cu emisie laterala.

26. Obtinerea imaginilor cu LIDARul (radar laser) Principiul laserului consta in emiterea unui fascicul de lumina coerenta de catre un cristal sau o masa gazoasa atunci cand acestea sunt supuse unei excitatii externe. Lumina emisa este monocromatica; fasciculul de raze luminoase este ingust, ducand la o mare concentrare de energie pe suprafata pe care este proiectat.

27. Obtinerea imaginilor cu sonarul Pentru explorarea fundului bazinelor acvatice nu pot fi folosite decat undele sonore si ultrasunetele, care se propaga prin apa. In sistemul SONAR (= radar cu ultrasunete) un generator de ultrasunete este lansat in apa la mica adancime si emite ultrasunete care se propaga pana la fundul bazinului acvatic. Aici ele sunt reflectate si, in parte, se intorc spre suprafata, unde sunt captate de microfoane speciale (geofoane). Semnalele electrice modulate de microfon sunt amplificate si vizualizate intr-un cinescop, putand fi fotografiate. Trimitand ultrasunetele orientat, se poate baleia fundul bazinului acvatic pe linii perpendiculare pe directia de deplasare a navei care poarta aparatura. In felul acesta se obtine o imagine fotografica a fundului bazinului acvatic pe care se individualizeaza relieful submers si alcatuirea litologica.

28. Aerofotograma, imagine statica instantanee Intrucat mijloacele de transport ale camerelor fotografice se deplaseaza cu viteze mari, pentru a evita trenarea imaginii pe materialul fotografic, este necesar ca timpul de expunere sa fie cat mai scurt. Expunerea tb sa fie insa suficient de indelungata pentru ca radiatiile sa �impresioneze� materialul fotografic in asa fel incat imaginea obtinuta sa redea cat mai bine detaliile din teren. S-a ajuns astfel ca timpul de expunere sa fie de ordinul sutimilor de secunda.Cum in general majoritatea obiectelor si proceselor nu sufera schimbari vizibile intr-un timp atat de scurt, se poate aprecia ca aerofotograma ofera o imagine statica a suprafetei terestre, asa cum arata ea in momentul fotografierii.

29. Aerofotograma imagine obiectiva Obiectivitatea imaginii fotografice are mare valoare pt fotointerpretare caci, in felul acesta, aerofotograma reda destul de fidel realitatea incat o poate inlocui pentru a permite efectuarea observatiei indirecte.

30. Ce sunt datele de identificare pt imaginile fotoaeriene Aerofotogramele se prezinta de obicei sub forma de copii pozitive de contact realizate pe hartie fotografica. De obicei sunt de forma patrata, de 23/23 cm. Pe aerofotograme sunt marcate unele date informative. Pe colturi sau pe mijlocul laturilor sunt �indiciile fotogramei�, sub forma unor crestaturi, cruciulite sau puncte care permit aflarea punctului central.

31. Claritatea imaginilor fotoaeriene - caracteristica importanta a imaginilor fotoaeriene, poate fi exprimata prin contururi nete ale

obiectelor si detaliilor. Depinde de calitatile obiectivului camerei aerofotogrammetrice, de corectitudinea punerii la punct, de asezarea corecta a filmului si de planeitatea lui.

32. Puterea de rezolutie Reprezinta caracteristica ce arata limita celor mai fine detalii liniare care pot fi detectate pe aerofotograme. Ca si pentru obiectivul camerei, ea se exprima prin numarul de linii albe si negre care pot fi observate pe distanta de 1 mm. In cazul unui contrast puternic marimea detaliului ce poate fi detectat pe o aerofotograma cu putere de rezolvare de 20 linii/mm poate ajunge la 0,2 mm, dar pentru un contrast mai mic aceasta marime ajunge la 0,5 mm.

33. Imaginile fotoaeriene nadirale si inclinate 34. Imaginile fotoaeriene oblice si panoramice 35. Procedee de aerofotointerpretare

36. Criterii de aerofotointerpretare: forma si marimea FORMA se refera la aspectul imaginii ob reprezentat pe aerofotograma. Este unul dintre cele mai importante criterii de aerofotointerpretare, precum si de identificare obiectelor reale prin observatia directa. In recunoasterea obiectelor dupa acest criteriu un rol importanta il are scara. Destul de complicata este identificarea formelor dupa de relief, intrucat adancimile si inclinarea versantilor sunt exagerate. MARIMEA ob si a imaginilor. Desi marimea imaginii nu permite singura identificarea obiectelor, imppreuna cu forma poate duce la identificare. De exemplu, imaginea casei si cea a custii sunt asemanatoare ca forma, insa dimensiunile arata evident deosebirile dintre cele doua. Acest criteriu se poate aplica corect in functie de scara imaginilor, caci daca scara devine prea mica, odata cu pierderea formei, obiectele isi pierd si caracteristicile dimensionale.

37. Criterii de aerofotointerpretare: culoarea si tonul CULOAREA in cazul fotogr color si TONUL in cazul fotogr alb/negru. CULOAREA este un criteriu sigur si usor de folosit, dar se impune ca redarea culorilor sa fie cat mai fidela si sa se cunoasca data aerofotogramei � unele obiecte de ex vegetatia isi modifica culoarea dupa sezon. In cazul fotogr fals-color, fotointrepretatorul tb sa stie bine corespondenta reala a culorilor de pe aerofotograma sau stereomodel (verde=>rosu, albastru=>galben, rosu=>verde, galben=>albastru) TONUL are o valoare relativa, depinde de mai multe variabile. Diferite parti ale aceluiasi obiect pot sa apara in tonuri diferite, in functie de gradul de iluminare si de directia in care reflecta lumina. De exemplu fetele unui acoperis apar cu tonuri diferite si acest fapt isi are valoarea lui intrucat tocmai diferentierile de ton sugereaza forma obiectului.

38. Criterii de aerofotointerpretare: umbra si pozitia UMBRA = criteriu indirect de mare importanta, ea reda destul de bine forma unor obiecte izolate. Forma umbrei se aseamana adesea cu forma siluetei obiectului care o genereaza, de ex in cazul arborilor, caselor, etc.Lungimea umbrei indica inaltimea obiectului iar orientarea ei permite stabilirea punctelor cardinale sau a orei de fotografiere. POZITIA imaginii obiectului in raport cu imaginile altor obiecte poate ajuta la identif obiectului. Asadar, pozitia unei cladiri mari langa o cale ferata si legata printr-o strada sau sosea de o localitate duce la concluzia ca este vorba de o o gara, in timp ce o cladire asemanatoare dar

situata la marginea unui oras, fara cale ferata in preajma, poate duce cu gandul la un spital sau la o cazarma. Modelele stereoscopice sunt mai potrivite decat aerofotogramele singulare pentru analiza pozitiei unui obiect, deoarece ele redau si pozitia in plan vertical exprimand mai bine raporturile dintre obiecte.

39. Criterii de aerofotointerpretare: densitate si dispersie DENSITATEA imaginilor unei categorii de obiecte poate servi drept criteriu de intrepretare si identificare a acestora. De ex, densitatea arborilor dintr-o plantatie este mai mica decat intr-o padure naturala de aceeasi specie. Densitatea retelei hidrografice poate exprima gradul de permeabilitate al rocilor care alcatuiesc regiunea, dar si informatii climatice. DISPERSIA, adica gradul si modul de impprastiere a obiectelor pe o anumita suprafata poate fi un crit de aerofot. De ex existenta unor bolovani mari dispersati pe un relief slab ondulat permite sa se traga concluzia ca este vb de blocuri eratice.

40. Criterii de aerofotointerpretare: textura si structura TEXTURA reprezinta marimea punctelor care redau obiectele prea mici pentru a apara cu imagini distincte la scara fotogramei. Deci ea depinde de marimea obiectelor si de scara fotogramei. Se pot stabili scari de textura, deosebindu-se texturi foarte fine, fine, mijlocii, grosiere, foarte grosiere, eventual si cu grade intermediare. Permite sa se deosebeasca intre ele culturile agricole, deoarece paioasele si pl furajere apar cu txt fina sau f fina, prasitoarele au txt mijlocie, cartofii si sfecla de zahar au txt grosiera, vita de vie cu txt f grosiera. STRUCTURA poate servi la identificarea unor categ de obiecte si procese geografice. De ex structura divergenta a retelei hidrografice poate indica o miscare de ridicare a scoartei terestre; o structura radiara centrifuga poate trada existanta straveche a unui con vulcanic etc. In multe cazuri la identificarea obiectelor individuale sau a gruparilor de obiecte este suf un sg criteriu, dar mult mai facila si mai exaca devine identificarea prin utilizarea mai multor criterii deodata.

43. Aerofotointerpretarea reliefului Pt a realiza o fotointerpretare cat mai corespunzatoare a reliefului este necesara respectarea unor masuri si operatii de lucru, acestea vizand o serie de cerinte cu specific tehnic fotogrammetric, o anumita pregatire geografica generala, cat si una speciala in domeniul geomorfologic. -alegerea materialului fotogrammetric se face in functie de unele caracteristici tehnice specifice: categoria de imagine in functie de pozitia axului optic de aerofotografiere; scara aerofotogramelor; tonul sau culoarea filmului sau aerofotogramelor. Aceste cerinte sunt determinate de scopurile aerofotointerpretarii: analiza reliefului la nivel de forme majore sau microforme; gradul de fragmentare al reliefului, etc. -intocmirea tipului de fotoasamblaj se face in raport de metodologia fotointerpretarii, folosind diferit cuplurile de imagini stereoscopice. -echiparea fotoasamblajelor cu diferiti coeficienti matematici necesari efectuarii de masuratori si calcule pe imaginile aerofotogrammetrice. Aici se includ calcularea scarii proprii, stabilirea punctului central sau de baza, determinarea punctelor principale pe cupluri, etc -alegerea instrumentelor pt fotointerpretare se stabileste in functie de scopul urmarit in analiza reliefului. Pot fi utilizate stereoscoape de diferite fabricatii si conditii de dotare, interpretoscoape, etc. -fotointerpretarea reliefului se face in conditi de laborator cand necesita un sistem complex de

analiza si pe teren unde identificarile directe permit o cunoastere detaliata.

44. Aerofotointerpretarea elem de hidrografie Aerofotograma reda fidel prezenta apei la suprafata terestra. De asemenea, datorita caracterului indicator al unor obiecte si fenomene, exista posibilitatea de a depista, pe aerofotograma, apa freatica. Cursurile de apa din albie sau apa bazinelor lacustre se imprima in imagine in geneeral in nuanta mai inchisa a cenusiului, deoarece coeficientul de remisie a apei este mic si chiar foarte mic. Numai apa brizanta a valurilor sau a repezisurilor apare in culoare mai deschisa sau alba. In fotointerpretarea elem hidrologice ale s terestre se utilizeaza, in functie de problemele urmarite, imagini luate in diferitele domenii spectrale ale radiatiei electromagnetice.

45. Aerofotointerpretarea conditiilor climatice si meteorologice In fotointerpretarea aspectelor climatice si meteorologice, fotointerpretatorul se bazeaza pe analiza elementelor componente ale peisajului aerofotografiat si pe legatura acestora cu conditiile climatice si meteorologice. Pe aceasta cale, fotointerpretatorul poate ajunge sa deduca o serie de informatii asupra caracteristicilor unor factori climatogeni, cat si asupra valorii si regimului unor elemente climatice. Indicatorul cel mai important este vegetatia, indeosebi cea spontana, dar si cea cultivata. Se cunosc in general cerintele climatice ale diferitelor specii de plante si formatiuni vegetale, incat prezenta lor permite sa se deduca, cu aprozimatie, valori medii si extreme ale temperaturii, cantitatea si regimul precipitatiilor. Unele aspecte ale activitatii umane pot furniza de asemenea informatii climatice. Astfel din arhitectura cladirilor se pot trage unele concluzii: acoperisurile cu inclinare mare indica precipitatii si indeosebi zapada abundenta; cosurile numeroase si cladirile indistriale bine inchise atesta existanta perioadelor geroase, la fel si prezenta serelor; prezenta sistemelor de irigatii indica frecventa secetelor si insuficienta precipitatiilor, etc.

46. Aerofotointerpretarea vegetatiei spontane si cultivate Fotointerpretarea vegetatiei are doua aspecte tematice fundamentale: a) de cercetare si evaluare geobotanica stiintifica b) de aplicatie practica in economie a comp si calitatii masei vegetale Vegetatia apare nemijlocit in imagine, in special in stereograma. Ca atare, putem analiza la stereoscop, in detalii, in functie de scara, fizionomia, aranjamentuls spatial, forma si culoarea sau nuantele specifice diferitelor formatiuni vegetale. La fotointerpretarea vegetatiei e f importanta calitatea materialului aerofotogrammetric. Criteriile de identificare a speciilor vegetale sunt configuratia (forma) si umbra, culoarea si tonul, textura, structura sau modelul.

48. Aerofotointerpretarea cailor de comunicatie Pe fotogramele aeriene pot fi detectate cu usurinta caile ferate. Desi sunt inguste ele apar vizibile pe aerofotograme la scara mare, datorita contrastului cu mediul inconjurator. Unele caracteristici ca ramblee, deblee, tuneluri etc pot si observate mai ales pe modelul stereoscopic. Se pot identifica usor garile, dupa cladirile de pe marginea cailor ferate, dupa localitaile care se afla in apropiere. Caile rutiere se pot vedea bine pe fotogramele aeriene, se pot identifica si tipuyrile acestora.

Atat pentru caile ferate cat si pt cele rutiere se pot face aprecieri exacte asupra conditiilor geografice din lungul traseului lor si din vecinatate. Se observa relieful si problemele pe care le genereaza, raurile pe care le traverseaza, reteaua de localitati si pozitia cailor fata de asezarile omenesti.

49. Aerofotointerpretarea activitatilor de profil agricol Din analiza elementelor componente ale peisajului agrar se desprind doua grupuri speciale de de elemente: elemente relativ constante (elemente de nivelment ale reliefului, elemente de planimetrie) si elemente variabile (structura si textura solului, conditiile de umiditate, etc.). Principalele grupe de utilizare a teritoriului sunt descifrabile pe stenogramele simple pancromatice pe baza texturii, nuantei, formei si dimensiunilor. D. Steiner distinge 3 grupe mari de suprafete agricole cultivate: - cerealiere, cu ton gri, cu habitus laptos si granulatie fina - plante prasitoare, cu aspect aranjat ordonat, cu granulatie groasa - terenuri proaspat recoltate, in care textura este foarte fina, tonul luminos si deschis

50. Aerofotointerpretarea activitatilor de profil industrial Fotointerpretarea nu poate oferi informatiile exacte pe care le furnizeaza statisticile despre felul, volumul si valoarea productiei, nr de angajati, etc, dar poate pune la indemana geografului unele informatii precise despre localizarea si tipul intreprinderilor industriale, relatiile cu diverse elemente geografice, precum si unele aprecieri asupra intensitatii activitatii industriale. Intreprinderile industriale apar pe fotogramee aeriene prin cladirile si instalatiile lor, caile si mijloacele de transport pe care le servesc, etc. Detectarea si identificarea intrep industriale se face utilizand diverse criterii. Forma si marimea cladirilor pot sugera tipul de intrep ind pe care o adapostesc. Astfel in ind siderurgica si metalurgica caracteristice sunt halele mari, adesea larg deschise pentru aerisire, cu cosuri care scot fum si gaze; Utilajele exterioare sunt vizibile pe fotogramele aeriene si aspectul lor poate sugera tipul de intreprindere industriala. Instalatiile anexe pot fi criterii sigure: turnurile de racire sunt caract pt termocentrale, dar pot fi gasite si la intrep siderurgice. Caile si mijloacele de transport pot sugera felul intreprinderilor. Cisternele indica ind chimica, uneori chiar si tipul de ind chimica. Degajarea de fum, gaze si praf poate fi observata pe fotog aeriene. Fumul abundent e caract termocentralelor care folosesc carbuni sau pacura, dar si de la cocserii.

                                                             AdBot

Robotelul cu reclame

Ce este AdBot ?

Cazul RoswellFBI confirma existenta extraterestrilor Credeti in existenta extraterestrilor ? Credeti ca exista OZN-uri care au vizitat planeta noastra ? Credeti ca americanii stiu mai multe despre aceste lucruri ? Cazul Roswell revine iar in prim plan, dupa publicarea unor documente secrete din arhiva FBI -.... »

Nemultumita de violatorN-a violat-o cum trebuie … L-a reclamat pe violator la Politie, pentru ca “nu si-a facut treaba” cum trebuie, adica n-a satisfacut-o … Daca ar fi violat-o “cum trebuie”, n-ar mai fi zis nimic, ar fi tacut … Probabil o fi uitat insa ar fi trebui sa-l reclame.... »

Telefonie mobilă 4G în RomâniaTelefonia mobilă 4G în România este foarte aproape de … “realitate”, cel putin in teorie … Este foarte probabil ca in 2012 sa avem telefonie mobilă 4G, ceea ce ne va permite accesul la un internet mobil mult mai rapid pe telefoanele mobile, putand astfel viziona stream-uri v.... »

Benzina a ajuns la 6.04 lei pe litruBenzina a ajuns la 6.04 lei pe litru Pretul litrului de benzina, a depasit deja pragul psihologic de 6 RON pe litru. PETROM a mai adaugat 9 bani pe litru, la toate sortimentele de carburanti, astfel ca sortimentele mai scumpe de combustibil au ajuns la peste 6 lei/litru. Va spuneam intr-un articol .... »

Ziarul Gândul – Ultima editie tiparitaZiarul Gândul – Ultima editie tiparita Editia tiparita a ziarului Gândul a aparut azi, 08 Aprilie 2011 pentru ultima oara la chioscurile de ziare urmând ca de azi incolo să apară exclusiv online. Cotidianul “Gândul” fondat (printre altii) de Cristian Tudor Popescu, a renuntat la e.... »

Powered by Feed Informer

Adauga stiri pe siteul tau !