Țara Gugulanilor ; Part 2

ȚARA GUGULANILORPART 2

This material is published in :

Gh Lazarovici and Adrian Ardeţ, Eds., 2015 Țara Gugulanilor ; Studii de etnoarheologie, etnografie şi etnoistorie.Vol 1. Acta Musei Caransebesiensis. Cluj-Napoca : Mega.ISBN 978-606-543-605-3.

… which is the first volume outlining a fieldwork collaboration in Comparative Ethnoarchaeology between GheorgheLazarovici and John Nandris, going back over at least three decades, primarily in the mountains of the Banat in south-western Romania : the Retezat [or Hewn Mountains], Godeanu, Cerna, Țarcu, et al. One of these north of Caransebes is the mountain of Gugu, which gives its name to the inhabitants, TheGugulani.

Although the logistical difficulties were not inconsiderable it is noteworthy that ultimately we arrived at a recording average of a site a day. This included the time taken to drive a long wheelbase Land Rover across Europe, and the detailed description and mapping of each of the sites at ascale of at least 1:200.

The volume includes chapters both in Romanian and English.

John Nandriş[email protected]

1

PROIECTELE PENTRU SURSELE DE SILEX. CERCETĂRI ETNOARHEOLOGICE ÎN

ZONA SITURILOR

Gornea.

La Gornea echipe engleze conduse de J. Nandriş au flotat

resturi pentru analize antracologice din săpăturile lui Gh.

Lazarovici din aşezarea Vinča A în anii 1973 şi 1974. Cu acest

prilej au fost descoperite în bordeiele B16 şi B21a (Datate în

Vinča A2-A3)1 resturi care indică cultivarea cerealelor şi

folosirea unor specii de plante: triticum dicocum, hordeum vulgare

medium - găsite în toate probele analizate; la care se adaugă

cele cărbune de la cornus mas, vicia latrhiros şi de la cruciefere2

Analizele C14pe cărbune B16, considerat la acea Vreme

Vinča A, efectuate la British Museum (BM 1124) au dat 5871 ±

54 considerate ca eronate, inf. J. Nandriş şi J. Chapmann şi

alţii3. Acestea ne-au determinat să re analizăm materialele din

bordeiul B21c, cu prilejul studiilor pentru Preistoria

Banatului II, cu care prilej am constatat că de fapt

materialul din bordei aparţine de fapt fazei Vinča C.

1 Frenţiu M., Lazarovici Gh. 1993, p. 207 şi urm. tab. 1, 3-52 Lazarovici Gh. 1977, p. 106, determinări Richard Hubard. 3 Chapmann J., 1981; Horvath 1991, p. 264-265, pl. VI

2

În bordei au fost găsite mai multe fragmente ceramice

negre şi cenuşii, din care doar unul cu formă de vas (fig. 5

tipul B3, B64). Este ştiut că în Vinča C revin o serie de

forme, tehnici şi tehnologii de ardere care erau şi în Vinča

A. Acum lipseau formele ascuţite (care apar în B7-8, B9, B10,

B11, B155) , ceramica blacktopped de bună calitate şi altele.

Fig. 4-5 Gornea Bordei 21c; Fig. 5, fragment Vinča C▲

Sursele de silex din zonă.

La Gornea au fost vizitate cu echipele lui J. Nandris

sursele de silex de la Ogaşul lui Udrescu, Ogaşul lui Senti,

unde cele două ogaşe au rupt din deal ducând la vale bolovani

de silex. Cu acel prilej au fost vizitate şi sursele de silex

de pe dealul Greda înaltă. Ne fiind silex de bună calitate nu

au continuat cercetările. Tot atunci în valea râului Cameniţa,

în dreptul casei lui Ioan Dragomir, în albia râului şi în zona

morii au fost găsiţi galeţi de silex.

De altfel cu prilejul unor clasificări calitative, mai

vechi, pe baza formelor acest complex nu intra în seria cu

4 Lazarovici Gh. 1979, p. 108, Tab. 9 -115 Lazarovici Gh. 1977, pl. XXXV.

3

bordeiele din faza Vinča A6. Considerăm că respectivul complex

ţine de Vinča C aşa cum datele C14 o presupun. Locuiri Vinča C

în zonă sunt la Liubcova la cca. 3 km aval pe Dunăre şi

Moldova Veche, la cca. 24 km în amonte pe Dunăre. Cu toate

acestea rămâne o problemă în discuţie7.

Două zeci de ani mai târziu, cu prilejul unor expediţii în

cadrul unui proiect româno-austriac cu prof. Gerhard Trânka,

nu am mai găsit nici un bolovan de silex în râu, a rămas

Fig. Harta resurselor preistorice folosite şi identificate în zonaarheologică

doar unul în livada lui Ioan Dragomir, cules în urmă cu 20 de

ani8. Învăţătura etnoarheologică arată că expediţiile trebuiesc

repetate în aceleaşi locuri în diferite perioade ale anului şi

ani diferiţi. Alte surse în zonă se întind până la izvoarele

Văii Cameniţa şi afluenţii ei. Expediţii pentru identificarea

6 Lazarovici Gh. Frenţiu M. 1990, tab. 10 Lazarovici Gh. Nica M. 1991, p.13, tabl. 2. Dar formele şi pasta din Vinča A şi Vinča C uneori seaseamănă eroarea era posibilă.

7 Lazarovici Gh., Lazarovici C.-M. 2014, p. 115, fig. 3.8 Proiect prof. Gherhard Trnka, Cer.Şt. Magda Lazarovici, prof. Gh.

Lazarovici expediţia din 2005. Mai în glumă, mai în serios ne-a explicatcă la amiază îşi odihnea capul pe el când lucra la livadă.

4

surselor de silex, începute cu John Nandriş, au continuat în

Banat în colaborare cu Iuliu Boboş, geolog din Timişoara,

acesta făcând şi primele analize mineralogice şi petrografice

privind determinarea şi

clasificarea geologică a surselor9.

În anii 2005.19.5 cu în drum spre cătunul Gârnic, cu

prilejul expediţiilor cu Gh. Trânka unde mai locuia un bătrân

care lucra pietre de moară din silex, am găsit pe drum un

galet de calcedonie în vecinătatea unei cariere de caolin.

Fig. Livada lui I. Dragomir Fig. Sicheviţa Cariera de caolin şi drumul cusilex

9 Boboş I. 1988; Boboş - Radu I. 1991; Boboş I., Avram M. Fl. 1990; Altecercetări în zonă au fost ale lui Octavian Popescu () şi FlorentinaMarţiş cu Crandell O.: Marţiş Fl. et alii 2011.

5

Fig. ** Păzărişte aşezări paleolitice, deepoca bronzului, cultura Vatina şi mină

preistorică

Fig. ** Gârnic, ţăranul meşter şi IonDragomir;

In nordul comunei Sicheviţa, pe muncelul ce străjuieşte

satul Gârnic este o carieră

de silex, un conglomerat silicios de unde un ţăran, un meşter

local cioplea pietre de moară pentru ţăranii şi unele mori

casnice sau comunale din zonă.

Pe vremea primelor noastre săpături şi la moara din

Gornea piatra de moară era din silex. Acesta este unul dintre

meşteşugurile ţărăneşti dispărute. O piatră de moară a rămas

ne terminată deoarece ajutorul meşterului plecase la muncă în

străinătate, iar meşterul nu mai putea roti singur piatra de

moară pentru a fi prelucrată, fiind bătrân.

Toate lucrările la piatră le făcea cu două scule: o mare

daltă şi un ciocan pe care meşterul şi-a marcat numele.

La Gârnic este singurul loc în care în vremurile noastre

se mai prelucra silexul de către meşterii locali.

6

a b

Fig. ** Gârnic, a )bloc silicios din care a tăiat piatra de moară; b) piatră de moară casnicăcu piatră de silex; d) sculele meşterului (Marcaj LD)

Pe vremuri meşterii olari foloseau silexul la decorarea

vaselor, în zonă fiind undeva un asemenea atelier10.

Gârnic, moară casnică realizată de meşterul în silex.

Meşterul, un ţăran inventiv, era şi un bun cunoscător al

prelucrării fierului recuperate de la staţiunile de maşini şi

tractoare din zonă diferite resturi pe care le-a folosit

pentru a construi propria moară, tot cu piatră de silex, care

era în funcţie, fiind mânată de un motor electric. Interesantă

este realizarea din metal a unei instalaţii de moară care în10 Informaţii amabile Ioan Dragomir care avea la Muzeul local asemenea

vase. 7

alte părţi este din lemn. Nu este cazul să insistăm asupra

acestei instalaţii deoarece ar trebui comparat cu ceea ce

există la morile de lemn.

Dar, din observaţiile noastre, observăm că meşterul a

imitat toate elementele de bază ale unei structuri de lemn de

la moară, dar unele le-a realizat din metal. Din păcate am

omis o cercetare mai largă chestionând unde a mai construit

asemenea instalaţii.

Importantă este însă

realizarea, priceperea

şi înţelepciunea

meşterului. Adesea

meşterii ţărani au

realizat din lemn

lucruri impresionante,

dacă ar fi să ne gândim

doar la marile prese de

ulei din muzeele

etnografice în aer

liber. La unele au

realizat şuruburi

impresionante din

lemn, de o mare

precizie.

Interesante şi

apropiate de cele de la Gârnic sunt uneltele pietrarilor şi

8

Meşteri din Polonia cioplind pietre de moară, Muzeuldin Crosno

modul de lucru din prima jumătate a sec. XX din Polonia de la

Osifa Tarbaja.

Balta Sărată şi expediţii în zonă la Tincova.

Pe şantierul de la Balta Sărată, în afară de cantitateaimpresionantă de unelte de obsidian, mai ales din nivelurile

BS II şi III, în primele niveluri predomina silexul. Pentru a

depista posibile surse am verificat unele balastiere din albia

Timişului fără a găsi galeţi. Împreună cu Ionuţ Bălteam am

vizitat sursele de la Tincova, unde era un sit paleolitic care

folosea sursele locale. Noi nu am găsit însă un loc geologic

separat de situl paleolitic. De regulă paleoliticenii îşi

aşează atelierele de cioplit tocmai in zona surselor.

Realizarea unei litoteci la Cluj.

Împreună cu Zoia Maxim, Tarcea Crina, Luminiţa Hrineac şi Magda Lazarovici am pus bazele unei litoteci in care am depus mostrele adunate din diferite expediţii inclusiv cele cu Gerhard Trnka, la MNIT, muzeul din Cluj-Napoca (vezi mai jos).

PROIECT ROMÂNO-AUSTRIAC PRIVIND SURSELE DE SILICOLITE

Cornelia – Magda Lazarovici

Pentru arheologi şi mai ales pentru preistoricieni

cunoaşterea surselor folosite de comunităţile preistorice

pentru procurarea materiilor prime este deosebit de

importantă. În acest fel, prin studierea pieselor descoperite

în cadrul cercetărilor arheologice se pot aprecia tipurile de

materii prime utilizate. Pasul următor implică verificarea

surselor (prelevarea probelor) aflate în perimetrul aşezărilor

umane sau mai îndepărtate şi gradul lor de cunoaştere,9

respectiv de exploatare. Analizele efectuate prin intermediul

unor tehnici speciale (din domeniul geologiei, chimiei) oferă

informaţii pe baza cărora se pot face aprecieri cu privire la

elementele comune între sursele identificate şi piesele

arheologice. Aceasta ar fi pe scurt descrierea unui proces

îndelungat, care oferă date cu privire la cunoaşterea surselor

de materii prime, exploatarea acestora, relaţiile de schimb

dintre comunităţi şi amploarea lor, atât la nivel local cât şi

la nivel regional, ca şi impactul acestora asupra vieţii

sociale şi economice a comunităţilor.

Preocupările pentru acest domeniu nu sunt noi, ele au

avut anumite etape de evoluţie, urmate de perioade mai puţin

dinamice şi pot fi urmărite în literatura de specialitate în

aproape toate zonele României. În acelaşi timp preocupările de

acest gen interesează specialişti din mai multe ţări, iar unii

au reuşit să obţină rezultate remarcabile11.

Astfel, începând din anul 2002 am început un proiect de

cercetare care are ca scop identificarea surselor de materii

prime pentru teritoriul României şi a zonelor învecinate (dacă

avem în vedere că graniţele în preistorie nu existau).

Conducătorii acestui proiect sunt Cornelia - Magda Lazarovici

(Institutul de Arheologie Iaşi), Gheorghe Lazarovici

(Universitatea „Lucian Blaga”, Sibiu) şi Gerhard Trnka

(Institut für Urgeschichte und Historische Archäologie, Wien

University, unde a organizat şi cea mai complexă colecţie de

11 O prezentare mai amplă a problematicii pentru România şi ţărileînvecinate: Lazarovici C.-M. 2014, p. 80-87.

10

probe pentru industria cioplită din Europa şi nu numai:

Lithotek).

a

Fig. 1a-b. O parte a zonelor investigate de noi şi alţii în România şi ţările învecinate.

b

11

Avem în vedere completarea bazelor de date şi informaţii

(care au pornit de la colectivul Muzeului Naţional de Istorie

a Transilvaniei, Cluj-Napoca, sub conducerea lui Gheorghe

Lazarovici şi Zoia Maxim), prin prelevarea de noi probe pentru

completarea unei litoteci de referinţă (cu sediul la muzeul

amintit); urmează analizarea probelor (prin metode specifice)

şi în ultimă instanţă publicarea unei monografii pe această

temă. Datele din teren au fost înregistrate conform

coordonatelor GPS.

În etapa următoare vom realiza şi schimburi cu colecţia

de referinţă12 realizată de M. Cârciumaru la Universitatea

Valahia din Târgovişte, unde pe lângă baza de documentare bine

pusă la punct se pot face şi o parte din analizele privind

identificarea surselor.

A fost realizată o bază de date despre silex şi

obsidian, mai ales a analizelor pe obsidian. O a doua bază de

date şi informaţii pentru uneltele realizate din piatră

şlefuită există deja la Cluj o structură, cataloage cu câteva

sute de linii care trebuie completată cu informaţii şi

analize13.

Investigaţiile noastre au vizat în primul rând o mare

parte din teritoriul României, ca şi zone din Basarabia

12 Cârciumaru M. et alii 1985; 2000-2001; 2008 ş.a.13 Intenţia noastră este de a continua completarea codurilorşi cataloagelor pentru încărcarea bazei de date şi despre :Lazarovici Gh. 1998a; Maxim Z. 1999 vezi codurile pentruunelte cioplite şi şlefuite, cataloage, dicţionare şibibliografia. Există o bază de date care are cca. 30 decampuri şi 1000 de înregistrări.

12

(afluenţi ai Prutului şi Nistrului), Ucraina (de-a lungul unei

părţi a Nistrului), Bulgaria (partea nordică) şi Ungaria (zona

Tokaj). Până în prezent au fost verificate peste 100 de puncte

cu posibile surse folosite pentru industria litică cioplită.

Am avut în vedere în primul rând râurile mai importante şi

afluenţii lor, diferite pâraie. Uneori aceleaşi zone au fost

verificate de mai multe ori, mai ales după precipitaţii

abundente. Trebuie să precizăm faptul că exploatările intense,

mai ales din a doua jumătate a secolului XX au schimbat de

multe ori aspectul zonelor cu materii prime ce prezentau

interes pentru populaţiile preistorice.

Fig. 2. Mitoc - Cotu Mare: nivel cenomian cu calcare, silex şi pietriş.

În rândurile de mai jos vom ilustra câteva din

cercetările noastre care s-au dovedit a fi mai spectaculoase.

Prima zonă pe care am investigat-o a fost cea a Prutului

mijlociu, cercetările de la Mitoc (fig. 2) şi Miorcani (fig.

3) oferind cele mai încurajatoare rezultate. Zona este

13

cunoscută atât de geologi14, dar mai ales de arheologi datorită

descoperirilor paleolitice de la Ripiceni şi Mitoc15.

Calcarul este exploatat astăzi mai ales de localnici şi

folosit la diferite construcţii gospodăreşti. Zona de la

Miorcani a fost exploatată intens pentru producerea

industrială a porţelanului şi sticlei la Dorohoi (1976- 2007).

În acest scop chiar a fost amenajată o mină pe malul Prutului,

cu scopul de a extrage nodulii de silex din albia Prutului.

Fig. 3. Miorcani, noduli de silex de pe malul Prutului şi detalii.

Cercetările din Transilvania16 au vizat în primul rând

râurile Mureş, Someş dar şi zonele adiacente lor. Din acest

areal, cea mai interesantă zonă a fost în opinia noastră

Topliţa, unde pe cursul pârâului Baicului, au fost

identificate fragmente foarte mari de opal (fig. 4).

Trebuie de asemenea să menţionăm că în anumite părţi din

Transilvania zonele cu astfel de materii prime erau greu

accesibile şi de multe ori în poziţie secundară. Este necesar14 Băcăuanu 1961 ş.a.15 Păunescu 1993; Băcăuanu, Chirica 1987; Chirica 2001; ş.a.16 Ciupagea et alii 1970; Bobos, Avram 1990; Kalmar, Stoicovici 1990;

Dumitrescu, Lazarovici Gh. 1990; Tarcea C., Tarcea L. 1996; Păunescu2001.

14

să menţionăm şi faptul că pe lângă literatura de specialitate

de un real ajutor în cercetările noastre au fost şi

informaţiile primite de la diferite persoane, pornind de la

arheologi, geologi, dar şi de la persoane pasionate de

călătorii sau localnici.

Fig. 4. Pârâul Baicului, cu diverse fragmente de opal şi unul din fragmentele recuperate deaici.

În ceea ce priveşte zona sudică a României17,

verificările noastre au vizat mai ales zonele apropiate de

cursul Dunării, ca şi văile adiacente.

Interesul

nostru a fost

legat de

identificarea

unor zone cu

silex din

arealul

Platformei

Moesice (de

culoare bej,

17 Păunescu 1999; 2000; Ciornei 2013 ş.a.15a

bc▼

Fig. 5. Zona Hârşova: resturi de terasă (a) şi descoperiri in situ (b,c).

culoarea mierii, uneori cu mici spoturi albe). Punctual au

fost verificate mai multe zone în apropiere de Hârşova (Celea

Lac, Celea Mare, Celea Mică, Dealul Băroi, Cariera cu fosile,

fig. 5), dar şi complexul arhitectonic de la Basarabi. Resturi

de noduli din silex au fost descoperiţi in situ sau în poziţie

secundară şi în judeţul Teleorman, la Ciuperceni şi Seaca

(fig. 6).

Fig. 6. Jud. Teleorman, noduli de silex, in situ şi exemplare reprezentative.Investigaţiile noastre de până acum nu au fost suficient

de elocvente pentru Banat18, chiar dacă descoperirile de aici

pot fi considerate încurajatoare. Au fost verificate mai multe

microzone, precum Gornea (bazinul Sicheviţei, Ogaşul lui

Senti, Ogaşul lui Sau, Valea Gornii), Gârnic (fig. 7), fiind

descoperiţi noduli de silicolit/silex (fig. 8).

18 Mogoşanu 1978; Stoicovici 1985-1986.16

Fig. 7. Zonele Gornea şi Gârnic, harta geologică.

a b

Fig. 8. Zona Gornea: a, Ogaşul lui Udrescu, silicolit; b, Cameniţa - Sicheviţa, calcedonie.

Credem că este interesant de amintit şi utilizările mai

puţin comune ale silicolitului din această parte a ţării. Ne

referim la folosirea acestui gen de materie primă pentru

17

realizarea pietrelor folosite la moară. Astfel, în cadrul unei

gospodării din satul Gârnic am descoperit un meşter pietrar de

etnie cehă care realiza astfel de pietre (fig. 9).

Fig. 9. Pietre de moară în diferite stadii de prelucrare: Gh. Lazarovici testează uneltele

Conform investigaţiilor geologice, reflectate de

literatura de specialitate (ca de exemplu fig. 10), dar şi a

propriilor noastre cercetări, aproape majoritatea zonelor

României oferă zone cu interesante materii prime ce au fost

utile populaţiilor preistorice pentru realizarea uneltelor şi

armelor. Dintre acestea până acum prin cercetările noastre

ocurenţa cea mai redusă o prezintă obsidianul, chiar dacă

acesta constituie o categorie importantă a inventarului

18

arheologic în unele situri (de exemplu Peştera Ungurească19 de

la Cheile Turzii, peste 50% din totalul pieselor, la Balta

Sărată c\teva mii de obsidiene). Nu este exclus însă ca acesta

să provină doar prin intermediul schimburilor cu alte

comunităţi mai îndepărtate, aşa cum sugerează unele analize

până acum, deşi analize şi noi interpretări sunt necesare20.

Iată că, resursele de materii prime pentru realizarea

industriei pietrei cioplite se înscriu alături de avantajele

oferite de climă, diversitatea reliefului, calitatea solului

printre condiţiile care au atras comunităţile umane pentru

stabilirea aşezărilor şi care explică şi numărul mare de

aşezări din spaţiul românesc.

19 Biagi, Voytek 2006; Biagi et alii 2007.20 Nandris 1975; 1977; Dumitrescu, Lazarovici Gh. 1990; Constantinescu et

alii 2002. Sistemul de clasificare cu diagrame trebuie înlocuit cuanaliza mzltidimensională, cu normalizarea şi dispersia datelor.

19

Fig. 10. Unităţile morfostructurale ale României, după L. Ionesi 1994.

APA ŞI PUŢURILE PENTRU APĂ.

Păstorii... apa nu cunoşteau, păstorii nu beau apa libaţiilor:

(Kramer S.N. 1956/1962, p. 228, mitul zeiţei Inanna şi soţul zeul păstor Dumuzi)

Cu prilejul

expediţiilor în

Munţii Cerna Vâr şi

a vizitării puţului

de la Cuptoare

Sfogea John Nandriş

ne-a sugerat nevoia

20

Kovačevo puţul de apă

de a analiza şi această problemă, fiind vitală pentru oameni

şi animale.

Noi am cercetat mai multe puţuri de apă, făcând adesea

referiri despre ele, mai mult ca conţinut decât ca

funcţionalitate, dar şi sinteze privind bothros-urile. Apa

necesară deopotrivă oamenilor şi animalelor a jucat un rol

deosebit la stabilirea locurilor de aşezare. Odată cu

fortificarea aşezărilor, lucru care se petrece în neoliticul

timpuriu construirea de puţuri era necesară, altfel duşmanul

care asedia aşezarea tăia resursele de apă. La Cuptoare –

Sfogea am descoperit un puţ pentru apă, cel mai mare de la noi.

Din aceste motive era necesară analiza funcţionalităţii de a

construi puţuri. Descoperirea unui puţ pentru apă la Cuptoare

– Sfogea (mai jos) ne-a pus o problemă de funcţionalitate21: nevoia

analizării şi folosiri surselor de apă neolitice; se punea

întrebarea dacă au fost create puţuri speciale pentru apă,

când încep să fie construite, care sunt relaţiile lor cu

staţiunile, semnificaţii cultice ş.a. Cel mai timpurii puţuri

sau bothros-uri cu rol cultic provin de la Cristian. Trebuie

să precizăm că acolo predomină elemente legate de sacru22. Mai

amintim acolo un şănţuleţ care apare în aceeaşi vreme şi în

alte staţiuni neolitice timpurii din vestul Bulgariei, la

Ohodene, tot cu rol sacru23. Este posibil ca unele din ele să

21 Radu A. Puţurile eneolitice rituale, comunicare la sesiunea de etno-religie de la Caransebeş, 2005. Lazarovici Gh. et alii 2010a, p. 39,pentru Ilidia vezi nota 12, sondaj D. Țeicu.

22 Luca S.A. et alii 2012, Cristian I, p. 70-99. E drept că în vecinătatevenea un şănţuleţ din spre deal, o râpă, posibil să dreneze o sursă deapă dar e necesar să aşteptăm publicarea exhaustivă a monografiei.

23 Ganecovski G. 2009, p. 22-26, 98-99.21

fie legate şi de cultul lichidului sacru apa, mai ales că un

canal fie că separa cimitirul de aşezare, fie putea aduce apă

din zona unui ogaş aflat la câteva zeci de metri pe coastă,

spre nord.

Transportul luchidului în vase rucsac. Magiari: ape mari în zonă (sec. XIX.1);▲

22

Cel mai timpuriu puţ cu apă, după cunoştinţele noastre, a

fost descoperit la Kovačevo24, din Starčevo-Criş Ic (vezi p. 73

), puţ placat cu pietre de râu.

La Magiari, dar şi în alte staţiuni din Macedonia au fost

descoperite o serie de vase pentru transport pe spate. Erau

vase cu 4 sau 5 toarte, pentru oameni mari dar şi pentru

copii. În unele complexe au fost descoperite un număr mare de

asemenea vase (peste 20 de piese), socotit de V. Sanev a fi

sanctuar25.

Colegii Draghisa Zdravkovsky şi Elena Kanzurova consideră

că aceste vase erau pentru transportul apei. Locuirea de la

Magiarii avea iniţial formă de tell, iar la inundaţii mari

telul era înconjurat de apă, atunci trebuia adusă apa de la

distanţă în asemenea vase transportate în spate26. Noi

considerăm că aceste vase puteau servi şi la transportul

slatinei de la distanţe mari, gaura de la gâtul vasului oferea

o stabilitate în plus27.

24 La Kovačevo: Marion Lichardus 2010, fig. 925 Sanev 1988, 9-10; Lazarovicii 2006.26 Informaţii amabile de la cei doi colegi in 201227 Lazarovici Gh., Lazarovici C.-M. 2008/2010

23

La Zdubravlje, în Starčevo – Criş târziu este un puţ

adânc de 5 m28. In aceeaşi vreme la Trestiana C L6 este un puţ

în casă29.

Argumente pentru transportul apei sunt şi din inventarul

puţului, de fapt o adevărată fântână cu structuri de lemn, de

la Schkeuditz - Aqltscherbitz, din Saxonia de nord unde sunt

numeroase vase cu mai multe toarte, din nivelurile mijlocii

ale fântânii potrivite pentru scosul sau transportul apei.

28 Minichreiter C. 2006, p. 8229 Popuşoi 1990-1992, 22

24

Parţa puţul 1 şi 2 de apă Cuptoare – Sfogea, puţ de apă

Acestea sunt contemporane cu cele de la Parţa sunt cele

din LBK din Germania şi zonele învecinate unde sunt semnalate

şi cercetate puţuri în peste 20 de localităţi cu inventare

deosebite din materii organice, piatră şi ceramică30.

Am insistat adesea despre puţurile rituale de la Parţa, de

bothros – urile de acolo şi din alte părţi, cele mai multe cu

rol cultic, unele mai adânci de forma unor puţuri31, deşi o

graniţă între diferite tipuri de puţuri uneori este greu de

definit. Pentru apă sunt puţurile 1 (G9) şi 2 de la Casa

Tribului 1 32 (fig. **). Asemenea puţuri in sanctuare sunt la

Jrichon, în cel mai timpuriu neolitic33.

30 Ingao Kampen, Stäuble Harald, 1998/1999; Stäuble Harald 2012; WillyTegel et alii 2012: vezi la acestia şi bibliografia mai veche.

31 Szarvas 38: Makkay J.1982, p. 45-57, 349 fig. 1 349-350 Ilidia: LazaroviciGh. 1988; Iclod de intemeiere: Lazarovici Gh. 2009, p. 244; Parţa – Şaitoş: - Puţul 1,Puţul (G9): Lazarovici Gh., Kalmar/Maxim Z. 1995, p. 61, Abb. 62-63;Lazarovici et alii 2001, 268, 285-287; Radu A. 2005, Lazarovici C.-M.,Lazarovici Gh. 2006, p. 287, 359-359; Ch. Popa 2009, p. 774; Lazaroviciet alii 2001, 283, fig. 260; Füzesabony Radu A. 2005;

32 Lazarovici Gh., Kalmar/Maxim Z. 1995, p. 61, Abb. 62-63; Lazarovici etalii 2001, 268, 285-287; Lazarovici Gh. et alii 2010a, p. 39:Lazarovici Gh. et alii 2010a, p. 39; Lazarovici C.-M., Lazarovici Gh.2006, fig. 52, p. 359; Radu A. 2005,

33 Eliade 5 46 , n. 3125

Puţul medieval de la Parţa

Puţul de la Cuptoare – Sfogea, în Epoca Cuprului, puţul

avea 10,5 m adâncime, poate mai mult (panta dealului fiind

erodată). Spre şeaua dealului era un şanţ, spre pantă trebuie

să fi fost o palisadă. În fundul puţului au fost depuse vase

şi obiecte ca ofrandă34. Depuneri de ofrande la izvoare sacre

cunoaştem la popoarele germanice35. Resturi organice au fost la

baza puţului, în apă, la Sfogea, dar s-au degradat foarte

rapid s-au păstrat cele din os, corn ceramică şi silex. Puţul

fiind situat în marginea dealului credem că era în interiorul

34 Lazarovici C.-M., Lazarovici Gh. 2007, p. 75-76, fig. Vb.14; Radu A.2005

35 Rubel Al. 2011, p. 95, 9726

unei aşezări fortificate, promontoriul spre nord avea urma

unui şanţ, parţial cercetat36, dar o palisadă este necesară pe

margini, de jur împrejurul promontoriului, chiar dacă panta

este abruptă, aceasta nu constituie un impediment pentru

atacatori şi nici pentru unele animale. Deci, puţul era

necesar să fie în interiorul incintei fortificate, altfel răul

cu apă limpede curgea la 30-40m distanţă.

Trebuie să remarcăm că la acea perioadă, ne fiind digurile

albia Timişului era mai ridicat şi deci nivelul apelor

freatice era mai sus. Date C14 pentru puţurile de la Parţa

sunt între 5300-5100 CAL BC. Puţul mare din G5 de la Parţa

este practicat după o perioadă rece şi umedă. Foarte probabil

era necesar pentru limpezirea apei.

O fântână din perioada medievală din zona sitului neolitic

de la Parţa (mai sus)37.

Locuirea medievală din care au fost cercetate mai multe

bordeie şi locuinţe se data până în sec. XII-XIII. Este

posibil ca in acea vreme să se construiască fântâna, dar

materialele din umplerea sa sunt mai târzii de sec. XIV-XVI.

După profilul puţului credem că avea un ghizd de lemn până la

adâncimea de -3 m, adâncime la care are loc abandonarea ei.

Alte umpleri se observă la 4 m. De la 4 la 6 m sunt umpleri

lente. Aceasta ne arată că adâncimea este mai mare decât la

cele din neolitic, apa freatică fiind mai jos. De altfel şi

36 Radu A. 2002, p. 35-3637 Lazarovici Gh. et alii 2001, p. 196, fig. 161

27

fluctuaţiile râului Timiş au avut un rol important pentru

apele freatice, braţe ale Timişului sunt la cca. 4-6 km sud.

LBK profil de puţ Fig. ** Gr. 168 Loc. LXXXVI, 140.18 , 181aGr. 80 Hăbăşeşti,cultura Cucuteni

Din Epoca Cuprului avem câteva puţuri în cultura Cucuteni.

La Hăbăşeşti Puţul 80 în vecinătatea anexei locuinţei 4338,

avea adâncimea de 6m, gura ovală avea 2 x 2,8 m. Din descrieri

autori au unele rezerve de a le considera fântână, sub rezerva

că apa freatică era la adâncime mai mare39.

Din cercetările etnoarheologice am observat că în zonele

de carst (zona de la nord de Caraşova unde pe dealuri este

criză de apă se fac gropi în care se adună apele pluviale prin

scurgeri fără a fi apă freatică). De altfel săparea în argilă

duce la o purificare naturală. De la Truşeşti groapa 168 din L

CXXXVI are dimensiunile de 1,2 x 1,2 x 6 m, la 5 m se lăţeşte

38 Dumitrescu et alii 1954, p. **; Lazarovici Gh. et alii 2010a, p. 39; 39 Dumitrescu et alii 1954, p. 165-168, pl. LII.

28

(Fig. **), are în compoziţie chirpici cărbune, cenuşă puţină

ceramică40.

Poate servi ca puţ de apă, baza mai largă permitea

acumulare mai mare de apă, dar putea servi si ca groapă de

lut, cum avem informaţii din Mali41. Groapa 181a, tot de la

Truşeşti avea aspect de fântână (p. 77)42, având aceeaşi

umplutură ca G168. O groapă similară ca formă, cu profil „T”

mai puţin adîncă este la Ariuşd-Tisk, ingropat mai apoi un

schelet uman43.

O groapă – izvor, de la Păuleni – Ciuc, a fost

descoperită la parterul locuinţei 21, parte a unui „bloc de

locuinţe”( împreună cu L5, L5A), care avea şi un etaj o groapă

– izvor44.

Groapa a fost săpată în podeaua locuinţei uşor adâncită

în sol avea podeaua acoperită cu câteva straturi de lipitură.

În podea a fost săpată o groapă adâncă săpată şi în stâncă, de

cca. 50 cm în care a fost depus un mare vas. Vasul avea fundul

crăpat, iar pe fund avea un strat de argilă cu pietriş, gros

de peste 10 cm. Gura vasului se ridica puţin deasupra podelei,

după calculele noastre. Vasul avea drept capac o mare

40 Petrescu – Dâmboviţa. M, et alii 1999, p. 211 fig. 140.1841 Informaţii Facko Traore şi date în teza de doctorat; Lazarovici Gh. et

alii 2010a, p. 39 42 Petrescu – Dâmboviţa. M, et alii 1999, p. 212, fig. 140.23 1,9 x 1,4 x

4,6 m43 Stáncsuj S. 2010, p. 257, fig. 92.44 Buzea D., Lazarovici Gh. 2005, pl. XXVIII-XXIX; Lazarovici Gh.,

Lazarovici C.-M. p. ** fig. 53-54.29

strachină. Vasul şi capacul aveau un decor în formă de floare,

după reconstituirile lui D. Buzea45.

Vasul crăpat avea menirea de a colecta apa de pe stâncă

şi din fisurile stânci, argila avea rostul de a filtra şi

purifica apa, capacul de a feri conţinutul vasului (de praf,

gângănii, soareci) şi în acelaşi timp de a ţine apa rece. Este

o invenţie ingenioasă pentru acea vreme, dar după

cunoştiinţele şi măiestria pe care le aveau cucutenienii

dovedite în ceramică şi arhitectură nu pare un lucru

neobişnuit. Trebuie doar ca arheologii să se aplece mai mult

asupra funcţionalităţii.

Păuleni – Ciuc, locuinţa 21 cu groapa – izvor

45 Buzea D. 2010, p. 112 şi urm, fig. 1-430

31