Tabel comparativ al modificărilor legislative propuse în cadrul analizei compatibilității legislației Republicii Moldova cu prevederile Convenției Consiliului Europei privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice Nr. d/o Norma în vigoare Noua redacție Codul penal al Republicii Moldova nr. 985-XV din 18 aprilie 2002 1. Articolul 11. Aplicarea legii penale în spaţiu […] (3) Cetăţenii străini şi apatrizii care nu domiciliază permanent pe teritoriul Republicii Moldova şi au săvîrşit infracţiuni în afara teritoriului ţării poartă răspundere penală în conformitate cu prezentul cod şi sînt traşi la răspundere penală pe teritoriul Republicii Moldova dacă infracţiunile săvîrşite sînt îndreptate împotriva intereselor Republicii Moldova, împotriva drepturilor şi libertăţilor cetăţeanului Republicii Moldova, împotriva păcii şi securităţii omenirii sau constituie infracţiuni de război, precum şi pentru infracţiunile prevăzute de tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte, dacă aceştia nu au fost condamnaţi în statul străin. Articolul 11. Aplicarea legii penale în spaţiu […] (3) Cetăţenii străini şi apatrizii care nu domiciliază permanent pe teritoriul Republicii Moldova şi au săvîrşit infracţiuni în afara teritoriului ţării poartă răspundere penală în conformitate cu prezentul cod şi sînt traşi la răspundere penală pe teritoriul Republicii Moldova dacă infracţiunile săvîrşite sînt îndreptate împotriva intereselor Republicii Moldova, împotriva drepturilor şi libertăţilor cetăţeanului Republicii Moldova ori apatridului cu domiciliu permanent sau altei persoane cu drept de ședere pe teritoriul Republicii Moldova, împotriva păcii şi securităţii omenirii sau constituie infracţiuni de război, precum şi pentru infracţiunile prevăzute de tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte, dacă aceştia nu au fost condamnaţi în statul străin. 2. Articolul 77. Circumstanţele agravante (1) La stabilirea pedepsei se consideră circumstanţe agravante: […] m) săvîrşirea infracţiunii profitînd de starea excepţională, de calamităţile naturale, precum şi de dezordini de masă; n) săvîrşirea infracţiunii cu folosirea încrederii acordate. Articolul 77. Circumstanţele agravante (1) La stabilirea pedepsei se consideră circumstanţe agravante: […] m) săvîrşirea infracţiunii profitînd de starea excepţională, de calamităţile naturale, precum şi de dezordini de masă; n) săvîrşirea infracţiunii cu folosirea încrederii acordate. o) săvârșirea repetată a infracțiunii de violență în familie ori infracțiunii privind viața sexuală.
48
Embed
Tabel comparativ al modificărilor legislative propuse în cadrul ...antiviolenta.gov.md/wp-content/uploads/2019/08/Tabel...Tabel comparativ al modificărilor legislative propuse în
This document is posted to help you gain knowledge. Please leave a comment to let me know what you think about it! Share it to your friends and learn new things together.
Transcript
Tabel comparativ al modificărilor legislative propuse în cadrul analizei compatibilității legislației
Republicii Moldova cu prevederile Convenției Consiliului Europei privind prevenirea și combaterea
violenței împotriva femeilor și a violenței domestice
Nr.
d/o
Norma în vigoare Noua redacție
Codul penal al Republicii Moldova nr. 985-XV din 18 aprilie 2002
1. Articolul 11. Aplicarea legii penale în spaţiu
[…]
(3) Cetăţenii străini şi apatrizii care nu domiciliază permanent pe teritoriul
Republicii Moldova şi au săvîrşit infracţiuni în afara teritoriului ţării poartă
răspundere penală în conformitate cu prezentul cod şi sînt traşi la răspundere
penală pe teritoriul Republicii Moldova dacă infracţiunile săvîrşite sînt
îndreptate împotriva intereselor Republicii Moldova, împotriva drepturilor şi
libertăţilor cetăţeanului Republicii Moldova, împotriva păcii şi securităţii
omenirii sau constituie infracţiuni de război, precum şi pentru infracţiunile
prevăzute de tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte,
dacă aceştia nu au fost condamnaţi în statul străin.
Articolul 11. Aplicarea legii penale în spaţiu
[…]
(3) Cetăţenii străini şi apatrizii care nu domiciliază permanent pe teritoriul Republicii
Moldova şi au săvîrşit infracţiuni în afara teritoriului ţării poartă răspundere penală în
conformitate cu prezentul cod şi sînt traşi la răspundere penală pe teritoriul Republicii
Moldova dacă infracţiunile săvîrşite sînt îndreptate împotriva intereselor Republicii
Moldova, împotriva drepturilor şi libertăţilor cetăţeanului Republicii Moldova ori
apatridului cu domiciliu permanent sau altei persoane cu drept de ședere pe teritoriul
Republicii Moldova, împotriva păcii şi securităţii omenirii sau constituie infracţiuni de
război, precum şi pentru infracţiunile prevăzute de tratatele internaţionale la care
Republica Moldova este parte, dacă aceştia nu au fost condamnaţi în statul străin.
2. Articolul 77. Circumstanţele agravante (1) La stabilirea pedepsei se consideră circumstanţe agravante:
[…]
m) săvîrşirea infracţiunii profitînd de starea excepţională, de calamităţile
naturale, precum şi de dezordini de masă;
n) săvîrşirea infracţiunii cu folosirea încrederii acordate.
Articolul 77. Circumstanţele agravante (1) La stabilirea pedepsei se consideră circumstanţe agravante:
[…]
m) săvîrşirea infracţiunii profitînd de starea excepţională, de calamităţile naturale,
precum şi de dezordini de masă;
n) săvîrşirea infracţiunii cu folosirea încrederii acordate.
o) săvârșirea repetată a infracțiunii de violență în familie ori infracțiunii privind
viața sexuală.
3. Articolul 90. Condamnarea cu suspendarea condiţionată a
executării pedepsei
(1) Dacă, la stabilirea pedepsei cu închisoare pe un termen de cel mult 5
ani pentru infracţiunile săvîrşite cu intenţie şi de cel mult 7 ani pentru
infracţiunile săvîrşite din imprudenţă, instanţa de judecată, ţinînd cont de
circumstanţele cauzei şi de persoana celui vinovat, va ajunge la concluzia că
nu este raţional ca acesta să execute pedeapsa stabilită, ea poate dispune
suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate vinovatului, indicînd
numaidecît în hotărîre motivele condamnării cu suspendare condiţionată a
executării pedepsei şi perioada de probaţiune sau, după caz, termenul de
probă. În acest caz, instanţa de judecată dispune neexecutarea pedepsei
aplicate dacă, în perioada de probaţiune sau, după caz, termenul de probă pe
care l-a fixat, condamnatul nu va săvîrşi o nouă infracţiune şi, prin
respectarea condițiilor probațiunii sau, după caz, a termenului de probă, va
îndreptăţi încrederea ce i s-a acordat. Controlul asupra comportării celor
condamnaţi cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei îl exercită
organele competente, iar asupra comportării militarilor – comandamentul
militar respectiv.
[…]
(5) În caz de condamnare cu suspendarea condiţionată a executării
pedepsei, pot fi stabilite pedepse complementare.
[…]
Articolul 90. Condamnarea cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei
(1) Dacă, la stabilirea pedepsei cu închisoare pe un termen de cel mult 5 ani pentru
infracţiunile săvîrşite cu intenţie şi de cel mult 7 ani pentru infracţiunile săvîrşite din
imprudenţă, instanţa de judecată, ţinînd cont de circumstanţele cauzei şi de persoana celui
vinovat, va ajunge la concluzia că nu este raţional ca acesta să execute pedeapsa stabilită,
ea poate dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate vinovatului,
indicînd numaidecît în hotărîre motivele condamnării cu suspendare condiţionată a
executării pedepsei şi perioada de probaţiune sau, după caz, termenul de probă. În acest
caz, instanţa de judecată dispune neexecutarea pedepsei aplicate dacă, în perioada de
probaţiune sau, după caz, termenul de probă pe care l-a fixat, condamnatul nu va săvîrşi o
nouă infracţiune şi, prin respectarea condițiilor probațiunii sau, după caz, a termenului de
probă, va îndreptăţi încrederea ce i s-a acordat. Controlul asupra comportării celor
condamnaţi cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei îl exercită organele
competente, iar asupra comportării militarilor – comandamentul militar respectiv.
[…]
(5) În caz de condamnare cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei, pot fi
stabilite pedepse complementare.
(51) În caz de condamnare cu suspendare condiționată a executării pedepsei a
persoanei recunoscute vinovate pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute în art. 2011 CP
și 3201 CP, instanța va obliga condamnatul să participe la un program special de
tratament sau de consiliere în vederea reducerii comportamentului violent.
[…]
4. Articolul 96. Amînarea executării pedepsei pentru femei gravide
şi persoane care au copii în vîrstă de pînă la 8 ani
(1) Femeilor condamnate gravide şi persoanelor care au copii în vîrstă de
pînă la 8 ani, cu excepţia celor condamnate la închisoare pe un termen mai
mare de 5 ani pentru infracţiuni grave, deosebit de grave şi excepţional de
grave, infracțiuni prevăzute la cap. I, II, III, VII, VIII, XIII și XVII, instanţa
de judecată le poate amîna executarea pedepsei pînă la atingerea de către
copil a vîrstei de 8 ani.
[…]
Articolul 96. Amînarea executării pedepsei pentru femei gravide şi persoane care
au copii în vîrstă de pînă la 8 ani
(1) Femeilor condamnate gravide şi persoanelor care au copii în vîrstă de pînă la 8 ani,
cu excepţia celor condamnate la închisoare pe un termen mai mare de 5 ani pentru
infracţiuni grave, deosebit de grave şi excepţional de grave, infracțiuni prevăzute la cap. I,
II, III, VII, VIII, XIII și XVII, a celor condamnate pentru comiterea infracțiunii în
privința unui copil sau asupra membrului familiei, instanţa de judecată le poate amîna
executarea pedepsei pînă la atingerea de către copil a vîrstei de 8 ani.
[…]
5. Articolul 98. Scopul şi tipurile măsurilor de siguranţă (1) Măsurile de siguranţă au drept scop înlăturarea unui pericol şi
preîntîmpinarea săvîrşirii faptelor prevăzute de legea penală.
(2) Măsuri de siguranţă sînt:
a) măsurile de constrîngere cu caracter medical;
Articolul 98. Scopul şi tipurile măsurilor de siguranţă (1) Măsurile de siguranţă au drept scop înlăturarea unui pericol şi preîntîmpinarea
săvîrşirii faptelor prevăzute de legea penală.
(2) Măsuri de siguranţă sînt:
a) măsurile de constrîngere cu caracter medical;
b) măsurile de constrîngere cu caracter educativ;
c) expulzarea;
d) confiscarea specială;
e) confiscarea extinsă.
b) măsurile de constrîngere cu caracter educativ;
b1) măsurile probaționale în cazul violenței în familie și a infracțiunilor privind viața
sexuală;
c) expulzarea;
d) confiscarea specială;
e) confiscarea extinsă.
6. Articolul 103. Aplicarea măsurilor de constrîngere cu caracter medical
alcoolicilor şi narcomanilor sau punerea lor sub curatelă
(1) În caz de săvîrşire a infracţiunii de către un alcoolic sau un narcoman,
dacă există avizul medical corespunzător, instanţa de judecată, din oficiu ori
la cererea colectivului de muncă sau a organului de ocrotire a sănătăţii,
concomitent cu pedeapsa pentru infracţiunea săvîrşită, poate să aplice
acestei persoane tratamentul medical forţat.
[…]
Articolul 103. Aplicarea măsurilor de constrîngere cu caracter medical alcoolicilor
şi narcomanilor sau punerea lor sub curatelă
(1) În caz de săvîrşire a infracţiunii de către un alcoolic sau un narcoman, dacă există
avizul medical corespunzător, instanţa de judecată, din oficiu ori la cererea procurorului,
a părții vătămate ori reprezentantului ei sau a organului de ocrotire a sănătăţii,
concomitent cu pedeapsa pentru infracţiunea săvîrşită, poate să aplice acestei persoane
tratamentul medical forţat.
(11) În cazul săvârşii infracţiunii prevăzute la art. 201
1 și 320
1 Cod penal de către o
persoană dependentă de alcool, droguri sau ce suferă de o boală/tulburare psihică,
instanţa de judecată, din oficiu sau la cererea procurorului, a părții vătămate sau a
reprezentantului ei, concomitent cu pedeapsa pentru infracţiunea săvârșită, aplică în
privința acestei persoane tratamentul medical forţat.
[…]
7. Articolul 1041. Aplicarea măsurilor probaționale în cazul violenței în familie și a
infracțiunilor privind viața sexuală
(1) În cazul săvârșirii infracțiunilor de violență asupra membrului familiei și a
infracțiunilor privind viața sexuală, instanța de judecată, concomitent cu pedeapsa pentru
infracțiunea săvârșită, va obliga inculpatul să participe la programe probaționale.
(2) În privința persoanelor menționate la alin.(1), condamnate la pedeapsa cu
închisoare, aplicarea în timpul executării pedepsei a programelor probaționale este
asigurată de către administrația penitenciarului.
(3) Eschivarea cu rea-voință a persoanelor menționate la alin.(1) de la îndeplinirea
obligațiilor stabilite de instanța de judecată, exclude posibilitatea liberării condiționate de
pedeapsă înainte de termen sau de înlocuire a părții neexecutate din pedeapsă cu o
pedeapsă mai blândă.
(4) În privința persoanelor menționate la alin.(1), condamnate la pedepse neprivative de
libertate sau condamnate cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, precum și a
celor liberate condiționat de pedeapsă înainte de termen sau în privința cărora a fost
înlocuită partea neexecutată din pedeapsă cu o pedeapsă mai blândă, dacă nu au
participat în perioada detenției la programe probaționale din motive obiective sau nu au
finalizat programul stabilit, aplicarea programelor probaționale de corecție a
comportamentului agresiv este asigurată de către organul probațiunii, în condițiile legii.
(5) Eschivarea cu rea-voință a persoanelor menționate la alin.(4) de la îndeplinirea
obligațiilor stabilite, atrage înlocuirea, de către instanța de judecată la propunerea
organului de probațiune, a pedepsei neprivative de libertate cu închisoare, după caz,
trimiterea condamnatului pentru executarea termenul de pedeapsă neispășit.”.
8. Articolul 109. Împăcarea (1) Împăcarea este actul de înlăturare a răspunderii penale pentru o
infracţiune uşoară sau mai puţin gravă, iar în cazul minorilor, şi pentru o
infracţiune gravă infracţiuni prevăzute la capitolele II – VI, la art. 264 alin.
(1) din Partea specială, precum şi în cazurile prevăzute de procedura penală,
dacă persoana nu are antecedente penale pentru infracţiuni similare comise
cu intenţie sau dacă în privinţa sa nu a mai fost dispusă încetarea procesului
penal, ca rezultat al împăcării, pentru infracţiuni similare comise cu
intenție în ultimii cinci ani.
[…]
(4) Împăcarea nu se aplică în cazul persoanelor care au săvîrşit asupra
minorilor infracţiuni prevăzute la art. 171–175/1, 201, 206, 208, 208/1 şi
208/2.
Articolul 109. Împăcarea (1) Împăcarea este actul de înlăturare a răspunderii penale pentru o infracţiune uşoară
sau mai puţin gravă, iar în cazul minorilor, şi pentru o infracţiune gravă infracţiuni
prevăzute la capitolele II-III, V–VI, la art. 264 alin. (1) din Partea specială, precum şi în
cazurile prevăzute de procedura penală, dacă persoana nu are antecedente penale pentru
infracţiuni similare comise cu intenţie sau dacă în privinţa sa nu a mai fost dispusă
încetarea procesului penal, ca rezultat al împăcării, pentru infracţiuni similare comise cu
intenție în ultimii cinci ani.
[…]
(4) Împăcarea nu se aplică în cazul persoanelor care au săvîrşit asupra minorilor infracţiuni
prevăzute la art. 171–175/1, 201, 206, 208, 208/1 şi 208/2.
(3) În cazul în care prezența martorului la judecarea cauzei va fi imposibilă din motivul
plecării peste hotarele țării sau din alte motive întemeiate, precum și pentru a reduce
sau a exclude supunerea martorului unui vădit pericol sau pentru a reduce
revictimizarea martorului, procurorul poate solicita audierea acestuia de către
judecătorul de instrucție, cu asigurarea posibilității bănuitului, învinuitului,
apărătorului acestuia, părții vătămate și procurorului de a pune întrebări martorului
vătămate şi procurorului de a pune întrebări martorului audiat.
[…] audiat. La audierea martorilor infracțiunilor îndreptate împotriva membrilor familiei,
infracțiunilor privind viața sexuală, participarea apărătorului și a psihologului este
obligatorie.
[…]
23. Articolul 111. Declaraţiile şi audierea părţii vătămate
(1) Partea vătămată se audiază privitor la fapta penală şi la alte
circumstanţe care au importanţă pentru cauză.
(2) Declaraţiile şi audierea părţii vătămate se fac conform dispoziţiilor ce
se referă la declaraţiile şi audierea martorilor, fiind aplicate în mod
corespunzător.
[…]
Articolul 111. Declaraţiile şi audierea părţii vătămate
(1) Partea vătămată se audiază privitor la fapta penală şi la alte circumstanţe care au
importanţă pentru cauză.
(2) Declaraţiile şi audierea părţii vătămate se fac conform dispoziţiilor ce se referă la
declaraţiile şi audierea martorilor, fiind aplicate în mod corespunzător.
(21) La audierea victimei/părții vătămate a infracțiunilor de violență în familie și
infracțiuni privind viața sexuală, participarea apărătorului și a psihologului este
obligatorie.
[…]
24. Articolul 113. Confruntarea
(1) În cazul în care există divergenţe între declaraţiile persoanelor audiate
în aceeaşi cauză, se procedează la confruntarea acestor persoane, inclusiv cu
cele ale căror declaraţii sînt defavorabile bănuitului, învinuitului, dacă este
necesar, pentru aflarea adevărului şi înlăturarea divergenţelor.
[…]
(6) Nici un minor nu va fi obligat să participe la confruntarea cu persoana
învinuită de infracţiuni contra integrităţii lui fizice şi/sau morale.
Articolul 113. Confruntarea
(1) În cazul în care există divergenţe între declaraţiile persoanelor audiate în aceeaşi
cauză, se procedează la confruntarea acestor persoane, inclusiv cu cele ale căror declaraţii
sînt defavorabile bănuitului, învinuitului, dacă este necesar, pentru aflarea adevărului şi
înlăturarea divergenţelor.
[…]
(6) Nici un minor nu va fi obligat să participe la confruntarea cu persoana învinuită de
infracţiuni contra integrităţii lui fizice şi/sau morale.
(7) Prin derogare de la prevederile alineatului (1), confruntarea victimei/părții
vătămate cu persoana bănuită, învinuită pe cauzele de violență în familie și infracțiuni
privind viața sexuală se desfășoară cu acordul victimei/părții vătămate. În lipsa
acordului victimei/părții vătămate, confruntarea poate avea loc în baza ordonanței
motivate a organului de urmărire penală, cu invocarea circumstanțelor importante
pentru stabilirea adevărului, care nu pot fi soluționate în alt mod.
25. Secţiunea a 6-a
Constatarea tehnico-ştiinţifică şi medico-legală
Secţiunea a 6-a
Constatarea tehnico-ştiinţifică şi medico-legală și evaluarea psihologică
26. Articolul 1411. Condițiile și modul de evaluare psihologică. Raportul de evaluare
psihologică
(1) În cazul în care este necesară explicarea particularităților individual-psihologice ale
persoanei, prezența indicatorilor traumei și suferinței psihice, altor circumstanțe
importante pe cauză, în special în cazuri de violență în familie sau infracțiuni privind
viața sexuală, cazuri de neglijare sau exploatare a persoanei, organul de urmărire
penală, procurorul sau instanța de judecată poate folosi cunoștințele unui specialist
psiholog, recunoscut în mediul profesional, dispunând, la cererea părților, iar organul de
urmărire penală și procurorul și din oficiu, evaluarea psihologică a persoanei.
(2) Solicitarea de evaluare psihologică trebuie să conțină date despre persoană,
descrierea generală a circumstanțelor cazului, aspectele/întrebările care se cer a fi
cercetate și descrise de către psiholog.
(3) Specialistul psiholog stabilește orarul ședințelor de evaluare, durata evaluării și
metodele psihodiagnostice care vor fi utilizate în dependență de specificul cazului
examinat și relevanța acestora pentru oferirea răspunsurilor la întrebările incluse în
solicitarea de evaluare psihologică.
(4) În situația în care ordonatorul evaluării cere investigarea unor aspecte care
depășesc limitele competenței psihologului, instituția, după caz, specialistul care a primit
solicitarea expediază un răspuns în care stipulează limitele competenței sale ce nu permit
realizarea evaluării și recomandă instituția relevantă pentru studierea problemelor
respective.
(5) Raportul de evaluare psihologică indică: specialistul care a efectuat evaluarea
(numele, prenumele, numărul licenței, specializarea în care este calificat, gradul de
calificare, vechimea în muncă în specialitatea respectivă); datele privind actul de
dispunere a evaluării psihologice și datele ordonatorului evaluării; mențiunea despre
informarea privind drepturile și obligațiile prevăzute de prezentul cod și privind
răspunderea pentru încălcarea prevederilor art.312 Cod penal; data întocmirii raportului
de evaluare psihologică; datele persoanei supuse evaluării și, după caz, a celor care au
asistat la efectuarea evaluării; expunerea succintă a circumstanțelor cazului; problemele
înaintate spre soluționare; metodele de cercetare utilizate în procesul de evaluare, forma
de lucru cu persoana, termenii de realizare (numărul de ședințe sau de ore); analiza,
interpretarea și fundamentarea științifică a rezultatelor aplicării tehnicilor și
procedurilor psihodiagnostice; circumstanțele relevante identificate de specialist, în
privința cărora nu au fost adresate întrebări; răspunsurile la întrebările formulate de
către ordonatorul evaluării, formulate exact care exclud interpretări echivoce, concluziile
și recomandările în baza rezultatelor evaluării. Raportul de evaluare psihologică este
semnat de psihologul evaluator.
(6) Organul de urmărire penală, procurorul aduc la cunoștință părților rezultatele
raportului de evaluare psihologică, întocmind un proces-verbal în acest sens.
(7) Specialistul psiholog care a efectuat evaluarea psihologică poate fi solicitat să
participe în ședința de judecată pentru a oferi explicații și concluzii pe marginea
raportului de evaluare psihologică, care se consemnează în procesul-verbal.
27. Articolul 166. Temeiurile pentru reţinerea persoanei bănuite de
săvîrşirea infracţiunii
(1) Organul de urmărire penală are dreptul să reţină persoana, dacă există
o bănuială rezonabilă privind săvîrşirea unei infracţiuni pentru care legea
Articolul 166. Temeiurile pentru reţinerea persoanei bănuite de
săvîrşirea infracţiunii
(1) Organul de urmărire penală are dreptul să reţină persoana, dacă există o bănuială
rezonabilă privind săvîrşirea unei infracţiuni pentru care legea prevede pedeapsa cu
prevede pedeapsa cu închisoare pe un termen mai mare de un an, numai în
cazurile:
1) dacă aceasta a fost prinsă în flagrant delict;
2) dacă martorul ocular, inclusiv victima, indică direct că anume această
persoană a săvîrşit infracţiunea;
3) dacă pe corpul sau pe hainele persoanei, la domiciliul ei ori în unitatea
ei de transport sînt descoperite urme evidente ale infracţiunii;
4) dacă la locul săvîrşirii infracţiunii sînt descoperite urmele lăsate de
către această persoană;
5) dacă aceasta a încercat să se ascundă ori nu i s-a putut constata
identitatea.
închisoare pe un termen mai mare de un an, numai în cazurile:
1) dacă aceasta a fost prinsă în flagrant delict;
2) dacă martorul ocular, inclusiv victima, indică direct că anume această persoană a
săvîrşit infracţiunea;
3) dacă pe corpul sau pe hainele persoanei, la domiciliul ei ori în unitatea ei de transport
sînt descoperite urme evidente ale infracţiunii;
4) dacă la locul săvîrşirii infracţiunii sînt descoperite urmele lăsate de către această
persoană;
5) dacă aceasta a încercat să se ascundă ori nu i s-a putut constata identitatea.
6) dacă din circumstanțele stabilite la locul faptei există o bănuială rezonabilă că a
fost săvârșită o infracțiune de violență în familie și persistă pericol iminent de repetare a
acțiunilor violente.”.
28. Articolul 185. Arestarea preventivă
[…]
(2) Arestarea preventivă poate fi aplicată în cazurile şi în condiţiile
prevăzute în art.176, luînd în considerare și dacă:
[…]
3) învinuitul, inculpatul a încălcat condiţiile altor măsuri preventive
aplicate în privinţa sa ori a încălcat ordonanţa de protecţie în cazul violenţei
în familie;
[…]
(3) La soluţionarea chestiunii privind arestarea preventivă, judecătorul de
instrucţie sau instanţa de judecată are obligaţia să examineze prioritar
oportunitatea aplicării altor măsuri preventive, neprivative de libertate, apoi
a celor alternative arestului preventiv, și să respingă demersul privind
aplicarea arestării preventive atunci cînd acesta nu este motivat suficient sau
dacă motivele invocate nu sînt susţinute prin probe care confirmă temeiurile
rezonabile de aplicare. Judecătorul de instrucţie sau instanţa de judecată are
dreptul să dispună oricare altă măsură preventivă prevăzută la art. 175.
[…]
Articolul 185. Arestarea preventivă
[…]
(2) Arestarea preventivă poate fi aplicată în cazurile şi în condiţiile prevăzute în art.176,
luînd în considerare și dacă:
[…]
3) învinuitul, inculpatul a încălcat condiţiile altor măsuri preventive aplicate în privinţa
sa ori agresorul familial, indiferent dacă are sau nu statut procesual pe cauză, a încălcat
ordonanţa de protecţie în cazul violenţei în familie;
[…]
(3) La soluţionarea chestiunii privind arestarea preventivă, judecătorul de instrucţie sau
instanţa de judecată are obligaţia să examineze prioritar oportunitatea aplicării altor
măsuri preventive, neprivative de libertate, apoi a celor alternative arestului preventiv,
excepție făcând situațiile de încălcare a ordonanței de protecție în cazul violenței în
familie, specificate în alin. (2) punctul 3), şi să respingă demersul privind aplicarea
arestării preventive atunci când acesta nu este motivat suficient sau dacă motivele
invocate nu sunt susţinute prin probe care confirmă temeiurile rezonabile de aplicare.
Judecătorul de instrucţie sau instanţa de judecată are dreptul să dispună oricare altă
măsură preventivă prevăzută la art.175.
[…]
29. Articolul 2151. Măsuri de protecţie aplicate victimelor violenţei în familie
[…]
(3) Instanţa de judecată, prin încheiere, emite, în 24 de ore de la primirea
cererii, o ordonanţă de protecţie, prin care poate oferi protecţie victimei şi
copiilor ei, aplicînd bănuitului, învinuitului, inculpatului una sau mai multe
dintre următoarele măsuri:
a) obligarea de a părăsi temporar locuinţa comună ori de a sta departe
de locuinţa victimei, indiferent de dreptul de proprietate asupra bunurilor;
Articolul 2151. Măsuri de protecţie aplicate victimelor violenţei în familie
[…]
(3) Instanţa de judecată, prin încheiere, emite, în 24 de ore de la primirea demersului
procurorului, o ordonanţă de protecţie, prin care poate oferi protecţie victimei şi copiilor
ei, aplicînd bănuitului, învinuitului, inculpatului una sau mai multe dintre următoarele
măsuri:
a) obligarea de a părăsi temporar locuinţa comună ori de a sta departe de locuinţa
victimei, indiferent de dreptul de administrare și dreptului de dispoziție asupra bunurilor;
b) obligarea de a sta departe de locul aflării victimei, la o distanţă ce ar
asigura securitatea victimei, excluzînd şi orice contact vizual cu ea sau cu
copiii acesteia, cu alte persoane dependente de ea;
[…]
e) limitarea dispunerii unilaterale de bunurile comune;
[…]
g) obligarea de a finaliza un program special de tratament sau de
consiliere dacă o asemenea acţiune este determinată de instanţa de judecată
ca fiind necesară pentru reducerea violenţei sau dispariţia ei;
[…]
(5) Ordonanţa de protecţie este expediată imediat organului afacerilor
interne de la locul aflării bănuitului, învinuitului, inculpatului şi a victimei.
(6) Încheierea judecătorului privind aplicarea sau prelungirea ordonanţei de
protecţie este executorie imediat, cu drept de recurs în instanţa ierarhic
superioară.
b) obligarea de a sta departe de locul aflării victimei, la o distanță ce ar asigura
securitatea victimei, excluzând orice contact vizual cu ea sau cu copiii acesteia, cu alte
persoane dependente de ea;
[…]
e) limitarea drepturilor în privința bunurilor comune cu victima;
[…]
g) obligarea de a finaliza un program special de tratament sau de consiliere dacă o
asemenea acţiune este determinată de instanţa de judecată ca fiind necesară pentru
reducerea violenţei sau pentru eliminarea ei;
[…]
(5) Ordonanța de protecție se remite de îndată poliției, prin intermediul procurorului
care a făcut demersul, și altor instituții responsabile de implementarea măsurilor de
protecție, pentru organizarea imediată a executării, în condițiile legii. Copia încheierii
privind aplicarea ordonanței de protecție, instanța de judecată o expediază agresorului
pentru ai asigura dreptul la recurs.
(6) Încheierea judecătorului privind aplicarea sau prelungirea ordonanţei de protecţie
este executorie imediat, cu drept de recurs în instanţa ierarhic superioară. Contestarea
încheierii nu suspendă executarea ordonanței de protecție
30. Articolul 219. Acţiunea civilă în procesul penal
(1) Acţiunea civilă în procesul penal se intentează prin depunerea unei
cereri, adresate procurorului sau instanței de judecată, de către persoanele
fizice sau juridice cărora le-au fost cauzate prejudicii materiale sau morale
nemijlocit prin fapta (acţiunea sau inacţiunea) interzisă de legea penală sau
în legătură cu săvîrşirea acesteia.
(2) Persoanele fizice şi juridice cărora le-a fost cauzat prejudiciu
nemijlocit prin acţiunile interzise de legea penală pot intenta o acţiune civilă
privitor la despăgubire prin:
1) restituirea în natură a obiectelor sau a contravalorii bunurilor pierdute
ori nimicite în urma săvîrşirii faptei interzise de legea penală;
2) compensarea cheltuielilor pentru procurarea bunurilor pierdute ori
nimicite sau restabilirea calităţii, aspectului comercial, precum şi repararea
bunurilor deteriorate;
3) compensarea venitului ratat în urma acţiunilor interzise de legea
penală;
4) repararea prejudiciului moral sau, după caz, a daunei aduse reputaţiei
profesionale.
(3) Prejudiciul material se consideră legat de săvîrşirea acţiunii interzise de
legea penală dacă el se exprimă în cheltuieli pentru:
1) tratamentul părţii vătămate şi îngrijirea acesteia;
Articolul 219. Acţiunea civilă în procesul penal (1) Acțiunea civilă în procesul penal se intentează prin depunerea unei cereri,
adresate procurorului sau instanței de judecată, de către persoanele fizice sau juridice
în privința cărora există suficiente temeiuri de a considera că în urma infracțiunii le-au
fost cauzate prejudicii materiale sau morale nemijlocit prin fapta (acțiunea sau
inacțiunea) interzisă de legea penală sau în legătură cu săvârșirea acesteia. (2) Persoanele fizice şi juridice care pretind că le-a fost cauzat prejudiciu nemijlocit
prin acţiunile interzise de legea penală pot intenta o acţiune civilă privitor la despăgubire
prin:
1) restituirea în natură a obiectelor sau a contravalorii bunurilor pierdute ori nimicite
în urma săvîrşirii faptei interzise de legea penală;
2) compensarea cheltuielilor pentru procurarea bunurilor pierdute ori nimicite sau
restabilirea calităţii, aspectului comercial, precum şi repararea bunurilor deteriorate;
3) compensarea venitului ratat în urma acţiunilor interzise de legea penală;
4) repararea prejudiciului moral sau, după caz, a daunei aduse reputaţiei profesionale.
(3) Prejudiciul material se consideră legat de săvîrşirea acţiunii interzise de legea penală
dacă el se exprimă în cheltuieli pentru:
1) tratamentul părţii vătămate şi îngrijirea acesteia;
2) înmormîntarea părţii vătămate;
3) plata sumelor de asigurare, indemnizaţiilor şi pensiilor;
4) executarea contractului de depozit al bunurilor.
2) înmormîntarea părţii vătămate;
3) plata sumelor de asigurare, indemnizaţiilor şi pensiilor;
4) executarea contractului de depozit al bunurilor.
(4) La evaluarea cuantumului despăgubirilor materiale ale prejudiciului
moral, instanţa de judecată ia în considerare suferinţele fizice ale victimei,
prejudiciul agrement sau estetic, pierderea speranţei în viaţă, pierderea
onoarei prin defăimare, suferinţele psihice provocate de decesul rudelor
apropiate etc.
[…]
(4) La evaluarea cuantumului despăgubirilor materiale ale prejudiciului moral, instanţa
de judecată ia în considerare gravitatea și întinderea suferințelor psihice, inclusiv
determinate de afectarea sentimentului de demnitate, care conduce la starea de umilire,
frică, frustrare în legătură cu incapacitatea de a se apăra pe sine sau alte persoane de
violență, suferinţele fizice ale victimei, prejudiciul agrement sau estetic, pierderea
speranţei în viaţă, pierderea onoarei prin defăimare, suferinţele psihice provocate de
decesul rudelor apropiate etc.
[…]
31. Articolul 221. Intentarea acţiunii civile în procesul penal
(1) Acţiunea civilă în procesul penal se intentează în baza cererii scrise a
părţii civile sau a reprezentantului ei în orice moment de la pornirea
procesului penal pînă la terminarea cercetării judecătoreşti.
(2) Acţiunea civilă se intentează faţă de bănuit, învinuit, inculpat, faţă de
o persoană necunoscută care urmează să fie trasă la răspundere sau faţă de
persoana care poate fi responsabilă de acţiunile învinuitului, inculpatului.
(3) În cererea de intentare a acţiunii civile se arată cauza penală în
procedura căreia urmează să fie intentată acţiunea civilă, cine şi către cine
intentează acţiunea, valoarea acţiunii şi cerinţa de despăgubire. Dacă este
necesar, partea civilă își poate concretiza pretențiile.
[…]
Articolul 221. Intentarea acţiunii civile în procesul penal
(1) Acţiunea civilă în procesul penal se intentează în baza cererii scrise a părţii civile
sau a reprezentantului ei în orice moment de la pornirea procesului penal pînă la
terminarea cercetării judecătoreşti.
(2) Acţiunea civilă se intentează faţă de bănuit, învinuit, inculpat, faţă de o persoană
necunoscută care urmează să fie trasă la răspundere sau faţă de persoana care poate fi
responsabilă de acţiunile învinuitului, inculpatului.
(3) În cererea de intentare a acţiunii civile se arată cauza penală în procedura căreia
urmează să fie intentată acţiunea civilă, cine şi către cine intentează acţiunea, valoarea
acţiunii şi cerinţa de despăgubire. Dacă este necesar, partea civilă își poate concretiza
pretențiile.
(31) Acțiunea civilă în interesul persoanei vătămate care se află în stare de
imposibilitate sau de dependență față de bănuit, învinuit, inculpat ori care din alte
motive nu-și poate realiza singură dreptul de recuperare a prejudiciului cauzat prin
infracțiune, poate fi depusă de procuror în perioada specificată la alin.(1), inclusiv în
lipsa cererii scrise a persoanei vătămate.
[…]
32. Articolul 230. Noţiunea de termene procedurale şi consecinţele
nerespectării lor
(1) Termene în procesul penal sînt intervale de timp în cadrul cărora sau
după expirarea cărora pot fi efectuate acţiuni procesuale conform
prevederilor prezentului cod.
(2) În cazul în care pentru exercitarea unui drept procesual este prevăzut
un anumit termen, nerespectarea acestuia impune pierderea dreptului
procesual şi nulitatea actului efectuat peste termen.
(3) Dacă o măsură procesuală nu poate fi luată decît pe un termen
prevăzut de lege, expirarea acestuia impune încetarea efectului acestei
măsuri.
Articolul 230. Noţiunea de termene procedurale şi consecinţele
nerespectării lor
(1) Termene în procesul penal sînt intervale de timp în cadrul cărora sau după expirarea
cărora pot fi efectuate acţiuni procesuale conform prevederilor prezentului cod.
(2) În cazul în care pentru exercitarea unui drept procesual este prevăzut un anumit
termen, nerespectarea acestuia impune pierderea dreptului procesual şi nulitatea actului
efectuat peste termen.
(3) Dacă o măsură procesuală nu poate fi luată decît pe un termen prevăzut de lege,
expirarea acestuia impune încetarea efectului acestei măsuri.
(4) Nerespectarea termenelor procesuale la judecarea cauzei, constituie temei pentru
adresarea, în condițiile legii, cu cerere de constatare a încălcării dreptului la judecarea
în termen rezonabil a cauzei.
33. Articolul 273. Organele de constatare, competenţa şi acţiunile acestora
[…]
(2) Organele menţionate la alin.(1) au dreptul, în condiţiile prezentului cod,
să reţină făptuitorul, să ridice corpurile delicte, să solicite informaţiile şi
documentele necesare pentru constatarea infracţiunii, să citeze persoane şi să
obţină de la ele declaraţii, să dispună efectuarea constatărilor tehnico-
științifice și medico-legale, să procedeze la evaluarea pagubei şi să efectueze
orice alte acţiuni care nu suferă amînare, cu întocmirea proceselor-verbale,
în condiţiile prevăzute de art. 260–261 din prezentul cod, în care se vor
consemna acţiunile efectuate şi circumstanţele constatate. Actele de
constatare întocmite de aceste organe constituie mijloace de probă.
[…]
Articolul 273. Organele de constatare, competenţa şi acţiunile acestora
[…]
(2) Organele menţionate la alin.(1) au dreptul, în condiţiile prezentului cod, să reţină
făptuitorul, să ridice corpurile delicte, să solicite informaţiile şi documentele necesare
pentru constatarea infracţiunii, să citeze persoane şi să obţină de la ele declaraţii, să
dispună efectuarea constatărilor tehnico-științifice și medico-legale, să procedeze la
evaluarea pagubei şi evaluarea riscului de comitere sau repetare a acțiunilor de violență,
la sesizarea cazului de violență în familie, să efectueze orice alte acţiuni care nu suferă
amînare, cu întocmirea proceselor-verbale, în condiţiile prevăzute de art. 260–261 din
prezentul cod, în care se vor consemna acţiunile efectuate şi circumstanţele constatate.
Actele de constatare întocmite de aceste organe constituie mijloace de probă.
[…]
34. Articolul 276. Pornirea urmăririi penale în baza plîngerii victimei
(1) Urmărirea penală se porneşte numai în baza plîngerii prealabile a
victimei în cazul infracţiunilor prevăzute în articolele: 152 alin.(1), 153, 155,
Articolul 73. Participarea autorităţii tutelare la examinarea litigiilor privind educaţia
copilului
(1) La examinarea de către instanţa judecătorească a litigiilor privind educaţia
copilului este obligatorie participarea autorităţii tutelare teritoriale.
(2) Autoritatea tutelară teritorială este obligată să examineze condiţiile de trai ale copilului
şi ale persoanei care pretinde la educaţia copilului şi să prezinte instanţei judecătoreşti
avizul respectiv.
(3) Autoritatea tutelară indică în aviz, în mod obligatoriu, despre toate cazurile de
violență în familie, comise de către persoana care pretinde la educația copilului.
Legea nr. 397 din 16.10.2003 privind finanțele publice locale
69. Articolul 8. Cheltuielile bugetelor locale
(1) În bugetele locale se prevăd alocații necesare pentru realizarea
funcțiilor autorităților administrațiilor publice locale.
[…]
Articolul 8. Cheltuielile bugetelor locale
(1) În bugetele locale se prevăd alocații necesare pentru realizarea funcțiilor
autorităților administrațiilor publice locale, precum și alocații pentru contractarea
lucrărilor și serviciilor sociale, potrivit necesităților.
[…]
Legea nr. 45 din 01.03.2007 cu privire la prevenirea și combaterea violenței în familie
70. Articolul 2. Noţiuni principale
În sensul prezentei legi, următoarele noţiuni semnifică:
[…]
victimă - persoană, adult sau copil, supusă actelor de violenţă în
familie, în concubinaj;
[…]
ordin de restricţie de urgenţă – măsură provizorie de protecţie a victimei
violenţei în familie, aplicată de poliţie, prin care are loc înlăturarea imediată
a agresorului din locuinţa familiei şi stabilirea unor interdicţii prevăzute de
lege, în vederea prevenirii repetării/comiterii acţiunilor violente, asigurînd
astfel victimei şi altor membri ai familiei siguranţă în locuinţa lor.
Articolul 2. Noţiuni principale
În sensul prezentei legi, următoarele noţiuni semnifică:
[…]
victimă - persoană, adult sau copil, supusă actelor de violenţă în familie, în
concubinaj;
[…]
ordin de restricție de urgență – act emis de poliție, prin care sunt aplicate măsuri de
protecție menite să asigure înlăturarea imediată a agresorului din locuința familiei și
stabilirea unor interdicții prevăzute de lege, în vederea prevenirii repetării/comiterii
acțiunilor violente, asigurând astfel victimei și altor membri ai familiei siguranță în
locuința lor și în afara acesteia.
violență împotriva femeilor – orice acțiune de violență bazată pe gen, care cauzează
sau pot cauza femeilor o suferință fizică, sexuală, psihologică sau economică, inclusiv
amenințarea cu asemenea acțiuni, forțarea sau privarea de libertate arbitrară, comisă în
sfera publică sau privată.
71. Articolul 3. Subiecţi ai violenţei în familie
(1) Subiecţi ai violenţei în familie sînt agresorul şi victima membri ai
aceleiaşi familii.
(2) Membri de familie, în sensul prezentei legi, sînt:
a) în condiţia de conlocuire: persoanele aflate în căsătorie, în divorţ, sub
tutelă şi curatelă, rudele, afinii lor, soţii rudelor, persoanele aflate în relaţii
asemănătoare celora dintre soţi (concubinaj) sau dintre părinţi şi copii;
b) în condiţia de locuire separată: persoanele aflate în căsătorie, în divorț,
rudele, afinii lor, copiii adoptivi, persoanele aflate sub curatelă, persoanele
care se află ori s-au aflat în relaţii asemănătoare celora dintre soţi
(concubinaj).
Articolul 3. Subiecţi ai violenţei în familie
(1) Subiecţi ai violenţei în familie sînt agresorul şi victima membri ai aceleiaşi
familii.
(2) Membri de familie, în sensul prezentei legi, sînt:
a) în condiţia de conlocuire: persoanele aflate în căsătorie, în divorţ, sub tutelă şi
curatelă, în privința cărora a fost instituită măsură de ocrotire, rudele, afinii lor, soţii
rudelor, persoanele aflate în relaţii asemănătoare celora dintre soţi (concubinaj) sau dintre
părinţi şi copii;
b) în condiţia de locuire separată: persoanele aflate în căsătorie, în divorț, rudele, afinii
lor, copiii adoptivi, persoanele aflate sub curatelă, în privința cărora a fost instituită
măsură de ocrotire, persoanele care se află ori s-au aflat în relaţii asemănătoare celora
dintre soţi (concubinaj).
72. Articolul 7. Autorităţile şi instituţiile abilitate cu funcţii de prevenire şi
de combatere a violenţei în familie
[…]
(4) Autoritatea publică locală abilitată cu funcţii de implementare a
politicilor de prevenire a violenţei în familie şi de asistenţă socială a
victimelor şi agresorilor este secţia/direcţia raională de asistenţă socială şi
protecţie a familiei, în cadrul căreia se desemnează un specialist responsabil
Articolul 7. Autorităţile şi instituţiile abilitate cu funcţii de prevenire şi de combatere
a violenţei în familie
[…]
(4) Autoritatea publică locală abilitată cu funcţii de implementare a politicilor de
prevenire a violenţei în familie şi de asistenţă socială a victimelor şi agresorilor este
secţia/direcţia raională de asistenţă socială şi protecţie a familiei, în cadrul căreia se
instituie un serviciu responsabil de domeniul prevenirii şi combaterii violenţei în familie.
de domeniul prevenirii şi combaterii violenţei în familie.
73. Articolul 8. Competenţele autorităţilor administraţiei publice centrale
şi locale
(1) Organele centrale de specialitate ale statului (Ministerul Sănătății,
Muncii și Protecției Sociale, Ministerul Educației, Culturii și Cercetării,
Ministerul Afacerilor Interne, Ministerul Justiţiei), în limitele competenţei
lor:
[…]
c) asigură accesul la informare a persoanelor privind mecanismul,
măsurile de prevenire şi combatere a actelor de violenţă în familie şi
contribuie la actualizarea paginii web oficiale privind violenţa în familie
prin transferarea informaţiilor cu caracter general privind activităţile
desfăşurate și proiectele implementate, precum şi a datelor statistice
colectate;
d) colectează sistematic date statistice pe domeniu dezagregate pe sexe,
oferă suport în realizarea cercetărilor privind fenomenul de violenţă în
familie;
[…]
(3) Secţiile/direcţiile de asistenţă socială şi de protecţie a familiei, prin
intermediul specialistului responsabil de domeniul prevenirii şi combaterii
violenţei în familie:
[…]
f) apără drepturile şi interesele legitime ale victimelor, inclusiv ale
victimelor minore;
[…]
(6) Organele de poliţie, la nivel de structură specializată:
[…]
c) sesizează, în cazul copiilor victime ale violenţei în familie,
autorităţile tutelare;
[…]
(7) Autorităţile menţionate la art. 7 alin. (4) şi alin. (5):
[…]
d) informează asistentul social despre cazul constatat şi măsurile luate, iar
despre cazurile de violenţă asupra copiilor informează şi autoritatea tutelară
locală;
[…]
Articolul 8. Competenţele autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale
(1) Organele centrale de specialitate ale statului (Ministerul Sănătății, Muncii și
Protecției Sociale, Ministerul Educației, Culturii și Cercetării, Ministerul Afacerilor
Interne, Ministerul Justiţiei), în limitele competenţei lor:
[…]
c) asigură accesul la informare a persoanelor privind mecanismul, măsurile de
prevenire şi combatere a actelor de violenţă în familie şi contribuie la actualizarea paginii
web oficiale privind violenţa în familie prin transferarea informaţiilor cu caracter general
privind activităţile desfăşurate și proiectele implementate, precum şi a datelor statistice
colectate în baza unor indicatori unici pentru toate autoritățile incluși în programele
lucrărilor statistice aprobate de Guvern;
d) colectează sistematic date statistice pe domeniu dezagregate pe sexe, oferă suport
în realizarea cercetărilor privind fenomenul de violenţă în familie;
d/1) efectuează sondaje la intervale regulate privind fenomenul violenței în familie;
[…]
(3) Secţiile/direcţiile de asistenţă socială şi de protecţie a familiei, prin intermediul
serviciului responsabil de domeniul prevenirii şi combaterii violenţei în familie:
[…]
f) se adresează, în condițiile legii, cu cerere de eliberare a ordonanței de protecție;
participă în calitate de persoană interesată în procesele de solicitare a măsurilor de
protecție a victimei violenței în familie; prezintă, la solicitarea instanței de judecată,
materiale informative de caracterizare a familiei vizate și a presupusului agresor, alte
informații pe care instanța le consideră necesare la examinarea cauzei; contribuie, în
condițiile legii, la executarea măsurilor din ordonanța de protecție; realizează alte
activități de apărare a drepturilor și intereselor legitime ale victimelor, inclusiv ale
victimelor minore;
[…]
(6) Organele de poliţie, la nivel de structură specializată:
[…]
c) sesizează autoritatea tutelară locală despre fiecare caz de violență în familia cu
copii minori;
[…]
(7) Autorităţile menţionate la art. 7 alin. (4) şi alin. (5):
[…]
d) informează asistentul social despre cazul constatat și măsurile luate, iar despre
cazurile de violență în familii cu copii minori informează și autoritatea tutelară locală;
[…]
74. Articolul 91. Competențele Administrației Naționale a Penitenciarelor
Administrația Națională a Penitenciarelor coordonează și asigură controlul activității
instituțiilor penitenciare ce ține de:
a) realizarea programelor probaționale a agresorilor în penitenciare;
b) conlucrarea cu alte autorități abilitate în domeniu.
75. Articolul 12. Sesizarea cazurilor de violenţă în familie
[…]
(4) Profesioniştii cărora, prin lege, le sînt impuse reguli de
confidenţialitate sînt obligaţi să raporteze autorităţilor competente orice
bănuieli rezonabile despre comiterea actului de violenţă asupra copiilor.
Raportarea actelor de violenţă în privinţa persoanelor adulte se face cu
acordul victimei. Acordul victimei nu este necesar în cazurile de vătămare
medie sau gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii, în cazurile de folosire
a armei, în cazurile în care victimele sînt deosebit de vulnerabile pe motiv de
dizabilitate sau capacităţi intelectuale reduse.
Articolul 12. Sesizarea cazurilor de violenţă în familie
[…]
(4) Persoanele cu funcții de răspundere și profesioniștii cărora le este impusă
asigurarea confidențialității sunt obligați să raporteze autorităților competente despre
acțiunile de violență în familie periculoase pentru viața sau sănătatea victimei ori despre
pericolul iminent de a se produce asemenea acte de violență. În celelalte cazuri,
raportarea se va efectua doar cu acordul victimei. Pentru raportarea cazurilor de
violență sau bănuială rezonabilă de violență asupra copiilor, nu este necesar acordul
victimei.
76. Articolul 121. Eliberarea ordinului de restricţie de urgenţă
(1) În caz de stabilire la locul faptei, ca urmare a evaluării riscurilor, a
circumstanţelor din care rezultă o bănuială rezonabilă că au fost comise acte
de violenţă în familie şi/sau persistă un pericol iminent de repetare sau
comitere a acţiunilor violente, organul de poliţie este obligat să dispună
imediat eliberarea ordinului de restricţie de urgenţă în privinţa agresorului
pentru înlăturarea situaţiei de criză şi, concomitent, întreprinde acţiunile
necesare de constatare a comiterii infracţiunii de violenţă în familie.
(2) Ordinul de restricţie de urgență se eliberează pentru o perioadă de
pînă la 10 zile şi se pune îndată în aplicare, agresorul şi victima (în cazul
copiilor – reprezentantul legal al victimei) fiind informaţi despre restricţiile
aplicate, drepturile şi obligaţiile care le revin şi despre răspunderea pentru
neexecutarea cerinţelor ordinului de restricţie.
[…]
Articolul 121. Eliberarea ordinului de restricţie de urgenţă
(1) În caz de stabilire la locul faptei, ca urmare a evaluării riscurilor, a
circumstanţelor din care rezultă o bănuială rezonabilă că au fost comise acte de violenţă în
familie şi/sau persistă un pericol iminent de repetare sau comitere a acţiunilor violente,
organul de poliţie este obligat să dispună imediat eliberarea ordinului de restricţie de
urgenţă în privinţa agresorului pentru înlăturarea situaţiei de criză şi, concomitent,
întreprinde acţiunile necesare de constatare a comiterii infracţiunii de violenţă în familie.
(11) Organul de poliție este în drept să aplice în privința agresorului una sau mai multe
dintre următoarele măsuri:
a) obligarea de a părăsi temporar locuința comună ori de a sta departe de locuința
victimei;
b) interzicerea de a se apropia de victimă, excluzând și orice contact vizual cu
victima;
c) interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic sau în orice alt mod, cu victima și
copiii comuni;
j) interdicția de posesie a armei.
(2) Ordinul de restricţie de urgență se eliberează pentru o perioadă de pînă la 10 zile şi
se pune îndată în aplicare, agresorul şi victima (în cazul copiilor – reprezentantul legal al
victimei) fiind informaţi despre restricţiile aplicate, drepturile şi obligaţiile care le revin şi
despre răspunderea pentru neexecutarea cerinţelor ordinului de restricţie.
[…]
77. Articolul 15. Măsurile de protecţie
(1) Instanţa de judecată emite, în 24 de ore de la primirea cererii, o
ordonanţă de protecţie, prin care poate oferi asistenţă victimei şi copiilor ei,
aplicînd agresorului următoarele măsuri:
a) obligarea de a părăsi temporar locuinţa comună ori de a sta departe de
locuinţa victimei, fără a decide asupra modului de proprietate asupra
bunurilor;
b) obligarea de a sta departe de locul aflării victimei, excluzînd și orice
contact vizual cu victima sau cu copiii acesteia, cu alte persoane dependente
de ea;
[…]
g) limitarea dispunerii unilaterale de bunurile comune;
h) obligarea de a participa la un program special de tratament sau de
consiliere dacă o asemenea acţiune este determinată de instanţa de judecată
ca fiind necesară pentru reducerea violenţei sau dispariţia ei;
[…]
(2) Ordonanţa de protecţie se comunică imediat subdiviziunii teritoriale
ale poliţiei din raza unităţii administrativ-teritoriale în care îşi are domiciliul
agresorul, care asigură informarea neîntîrziată a agresorului despre măsurile
aplicate. În cazul eliberării ordonanţei de protecţie în privinţa copilului, este
informată şi autoritatea tutelară teritorială.
[…]
(41) Pe perioada acţiunii ordonanţei de protecţie, exercitarea drepturilor
părinteşti rămîne pe seama părintelui-victimă. La solicitarea părintelui-
agresor, vizitarea copilului poate avea loc în temeiul unui program aprobat
de către autoritatea tutelară teritorială.
(5) Supravegherea îndeplinirii măsurilor stabilite în ordonanţa de
protecţie ţine de competenţa organului de poliţie în modul prevăzut de lege.
(7) Contestarea ordonanţei de protecţie se face în conformitate cu
legislaţia în vigoare.
Articolul 15. Măsurile de protecţie (1) Instanţa de judecată emite, în 24 de ore de la primirea cererii, o ordonanţă de
protecţie, prin care poate oferi asistenţă victimei şi copiilor ei, aplicînd agresorului
următoarele măsuri:
a) obligarea de a părăsi temporar locuinţa comună ori de a sta departe de locuinţa
victimei, fără a decide asupra modului de administrare și dreptului de dispoziție asupra
bunurilor;
b) obligarea de a sta departe de locul aflării victimei, la o distanță ce ar asigura
securitatea victimei, excluzând orice contact vizual cu ea sau cu copiii acesteia, cu alte
persoane dependente de ea; […]
g) limitarea drepturilor în privința bunurilor comune cu victima; h) obligarea de a participa la un program special de tratament sau de consiliere dacă o
asemenea acţiune este determinată de instanţa de judecată ca fiind necesară pentru
reducerea violenţei sau pentru eliminarea ei;
[…]
(2) Ordonanţa de protecţie se comunică imediat subdiviziunii teritoriale ale poliţiei din
raza unităţii administrativ-teritoriale în care îşi are domiciliul agresorul, care asigură
informarea neîntîrziată a agresorului despre măsurile aplicate. În cazul eliberării
ordonanței de protecție în privința copilului sau a victimei care are copii minori, este
informată și autoritatea tutelară teritorială.
[…]
(41) Pe perioada acțiunii ordonanței de protecție în privința victimei cu copii minori,
indiferent dacă copiii sunt incluși sau nu în ordonanța de protecție, copiii se vor afla cu
părintele-victimă. Contactele agresorului cu copiii săi minori sunt interzise în lipsa
acordului autorității tutelare teritoriale. Dacă rezultatele evaluării admit posibilitatea
întrevederilor agresorului cu copiii minori, autoritatea tutelară teritorială din oficiu sau
la solicitarea părintelui-agresor poate cere, în condițiile legii, aplicarea măsurii de
protecție – stabilirea unui regim temporar de vizitare a copiilor minori.
(42) Luarea copilului cu încălcarea prevederilor alin.(4
1) constituie răpire a
minorului și atrage răspundere conform legislației.
(43) Dacă prin ordonanța de protecție sunt stabilite măsurile – stabilirea unui regim
temporar de vizitare a copiilor minori sau/și obligarea de a contribui la întreținerea
copiilor pe care îi are în comun cu victima, autoritatea tutelară va decide neîntârziat
asupra unui program de vizitare a copiilor, în condițiile legislației. La întocmirea
programului de vizitare a copiilor autoritatea tutelară va lua în considerație incidentele
de violență anterioare și relațiile dintre agresor și părintele-victimă. Programul de
vizitare a copiilor poate să prevadă, după caz, în afară de periodicitatea (zilele) vizitelor
și alte condiții – locul întâlnirii, prezența anumitor persoane, inclusiv a
reprezentantului autorității tutelare sau angajatului poliției etc. Încălcarea de către
părintele-agresor a condițiilor prevăzute în programul de vizitare a copilului, atrage
răspundere pentru neexecutarea măsurilor din ordonanța de protecție. Restricția de
vizitare a copilului, aplicată concomitent în asemenea cazuri de către autoritatea
tutelară, nu-l scutește pe agresor de obligația de a contribui la întreținerea copiilor pe
care îi are în comun cu victima. Agresorul își poate realiza obligațiile, inclusiv cu
concursul autorității tutelare.
(5) Supravegherea îndeplinirii măsurilor stabilite în ordonanţa de protecţie ţine de
competenţa organului de poliţie în modul prevăzut de lege. În cazul aplicării măsurii
specificate la alin.(1) lit.j), organul de poliție ridică neîntârziat armele și munițiile de la
agresor.
(7) Contestarea ordonanţei de protecţie se face în conformitate cu legislaţia în vigoare.
78. Articolul 153. Evaluarea și managementul riscurilor de comitere/repetare a violenței
în familie
(1) Procesul de evaluare și management al riscurilor de violență este destinat
răspunsului cu măsuri neîntârziate și adecvate nevoilor victimei sau potențialei victime
care rezultă din interrelația cu agresorul. Acest proces implică autoritățile și structurile
capabile să ofere îngrijire și siguranță persoanei în privința căreia există pericol de
violență.
(2) Organizarea și desfășurarea evaluării și managementul riscului de violență are
loc în modul și condițiile stabilite în regulamentul-cadru.
79. Articolul 16. Finanţarea
(1) Activităţile de implementare a prezentei legi se finanţează de la
bugetul de stat, de la bugetele unităţilor administrativ-teritoriale, în limita
mijloacelor financiare stabilite anual, din alte surse neinterzise de lege.
(2) Finanțarea centrelor/serviciilor de asistență și protecție a victimelor
violenței în familie şi a copiilor lor şi a centrelor/serviciilor de asistenţă şi
consiliere pentru agresorii familiali se efectuează din alocațiile prevăzute la
bugetul de stat, din donații, granturi, din alte surse, conform legislației în
vigoare. În cazul unor resurse limitate, prioritate va avea alocarea fondurilor
pentru susţinerea centrelor/servicii de asistenţă şi protecţie a victimelor
violenţei în familie.
Articolul 16. Finanţarea
(1) Activităţile de implementare a prezentei legi se finanţează de la bugetul de stat, de
la bugetele unităţilor administrativ-teritoriale, în limita mijloacelor financiare stabilite
anual, din alte surse neinterzise de lege.
(11) Resursele necesare pentru implementarea și realizarea activităților de prevenire
și de combatere a violenței în familie se includ de către autorități într-o linie bugetară
separată, parte integrantă a bugetului.
(2) Finanțarea centrelor/serviciilor de asistență și protecție a victimelor violenței în
familie şi a copiilor lor şi a centrelor/serviciilor de asistenţă şi consiliere pentru agresorii
familiali se efectuează din alocațiile prevăzute la bugetul de stat, din donații, granturi, din
alte surse, conform legislației în vigoare. În cazul unor resurse limitate, prioritate va avea
alocarea fondurilor pentru susţinerea centrelor/servicii de asistenţă şi protecţie a victimelor
violenţei în familie.
(3) Organele centrale de specialitate abilitate cu funcții de prevenire și combatere a
violenței în familie finanţează programe de interes naţional în domeniul prevenirii şi
combaterii violenţei în familie, utilizând fondurile alocate de la bugetul de stat cu
această destinaţie, precum şi alte resurse pentru:
a. instruirea personalului de specialitate care desfăşoară activitate de prevenire şi
combatere a violenţei în familie;
b. dezvoltarea sistemului de identificare, înregistrare, evaluare a riscurilor,
raportare şi management al cazurilor de violenţă în familie;
c. informarea şi sensibilizarea opiniei publice privind fenomenul violenţei în
familie.
Legea nr. 198 din 26.07.2007 cu privire la asistența juridică garantată de stat
80. Articolul 12. Competenţa Consiliului Naţional
(1) Consiliul Naţional are următoarele sarcini:
a) realizarea politicii în domeniul asistenţei juridice garantate de stat;
b) asigurarea instruirii iniţiale şi continue, inclusiv prin intermediul
Institutului Naţional al Justiţiei, a persoanelor antrenate în sistemul de
acordare a asistenţei juridice garantate de stat;
[…]
Articolul 12. Competenţa Consiliului Naţional (1) Consiliul Naţional are următoarele sarcini:
a) realizarea politicii în domeniul asistenţei juridice garantate de stat;
b) asigurarea instruirii iniţiale şi continue, inclusiv prin intermediul Institutului Naţional
al Justiţiei, a persoanelor antrenate în sistemul de acordare a asistenţei juridice garantate de
stat;
b1) asigurarea instruirii continue a persoanelor antrenate în sistemul de acordare a
asistenţei juridice garantate de stat în domeniul egalității de gen și a prevenirii și
combaterii violenței în familie;
[…]
81. Articolul 19. Persoanele care au dreptul la asistenţă juridică
calificată
(1) Au dreptul la asistenţă juridică calificată persoanele specificate la
art.6, care:
a) au nevoie de asistenţă juridică pe cauze penale, şi interesele justiţiei o
cer, însă nu dispun de suficiente mijloace pentru a plăti acest serviciu;
b) au nevoie de asistenţă juridică de urgenţă în cazul reţinerii în cadrul
unui proces penal sau al unei proceduri contravenţionale;
[…]
(11) Au dreptul la asistenţă juridică calificată copiii victime ale
infracţiunilor şi victimele violenţei în familie.
Articolul 19. Persoanele care au dreptul la asistenţă juridică
calificată
(1) Au dreptul la asistenţă juridică calificată persoanele specificate la art.6, care:
a) au nevoie de asistenţă juridică pe cauze penale, şi interesele justiţiei o cer, însă nu
dispun de suficiente mijloace pentru a plăti acest serviciu;
b) au nevoie de asistenţă juridică de urgenţă în cazul reţinerii în cadrul unui proces penal
sau al unei proceduri contravenţionale;
b1) au nevoie de asistență juridică de urgență în cazul depunerii cererii privind
aplicarea măsurilor de protecție în condițiile art.2786 Cod de procedură civilă sau în
cazul depunerii plângerii despre săvârșirea violenței în familie, infracțiunii privind viața
sexuală sau trafic de ființa umane;
[…]
(11) Au dreptul la asistență juridică calificată copiii victime ale infracțiunilor,
victimele violenței în familie, victimele infracțiunilor privind viața sexuală, indiferent de
venituri.
82. Articolul 26. Înaintarea cererii sau solicitării de acordare a asistenţei Articolul 26. Înaintarea cererii sau solicitării de acordare a asistenţei juridice
juridice calificate
[…]
(31) În cazul prevăzut la art. 19 alin. (1
1), copilul victimă a infracţiunii sau
reprezentantul legal al acesteia şi victima violenţei în familie pot să depună
cerere la oficiul teritorial, la organul de urmărire penală sau la instanţa
judecătorească. Organul de urmărire penală sau instanţa judecătorească va
remite cererea şi documentele anexate oficiului teritorial în cel mult 3 zile
lucrătoare de la data recepţionării. Decizia de acordare a asistenţei juridice
calificate se emite de către coordonatorul oficiului teritorial şi se aduce la
cunoştinţa solicitantului în cel mult 3 zile lucrătoare.
[…]
calificate […]
(31) În cazul prevăzut la art. 19 alin. (1
1), copilul victimă a infracţiunii sau reprezentantul
legal al acesteia cu excepția cazurilor care necesită asistență juridică de urgență, poate
să depună cerere la oficiul teritorial, la organul de urmărire penală sau la instanţa
judecătorească. Organul de urmărire penală sau instanţa judecătorească va remite cererea
şi documentele anexate oficiului teritorial în cel mult 3 zile lucrătoare de la data
recepţionării. Decizia de acordare a asistenţei juridice calificate se emite de către
coordonatorul oficiului teritorial şi se aduce la cunoştinţa solicitantului în cel mult 3 zile
lucrătoare.
[…]
83. Articolul 28. Asistenţa juridică de urgenţă (1) În cazul în care persoana necesită asistenţă juridică de urgenţă, în
conformitate cu art.19 alin.(1) lit.b), la solicitarea persoanei sau a organului
care a efectuat reţinerea, oficiul teritorial este obligat să acorde asistenţă
juridică de urgenţă prin numirea unui avocat de serviciu. Oficiul teritorial
poate delega funcţia de numire a avocaţilor de serviciu în alte localităţi decît
cele de reşedinţă, altor persoane, informînd despre acest fapt instanţele
judecătoreşti, organele de urmărire penală, alte autorităţi interesate.
(2) Avocatul înscris în lista avocaţilor care acordă asistenţă juridică
calificată, prevăzută la art.33, este înscris în lista avocaţilor de serviciu, dacă
şi-a dat acordul, care poate fi pentru cel puţin o lună, şi exprimă
disponibilitatea de a fi numit în calitate de avocat de serviciu în orice timp în
decursul a 24 de ore.
(3) Fiecare oficiu teritorial dispune de o listă proprie a avocaţilor de
serviciu.
(4) Solicitarea de a numi un avocat de serviciu va fi prezentată oficiului
teritorial în scris, inclusiv prin fax, sau la telefon.
(5) Avocatul de serviciu acordă asistenţa juridică în perioada reţinerii
persoanei.
Articolul 28. Asistenţa juridică de urgenţă (1) În cazul în care persoana necesită asistenţă juridică de urgenţă, în conformitate cu
art.19 alin.(1) lit.b), la solicitarea persoanei sau a organului care a efectuat reţinerea,
oficiul teritorial este obligat să acorde asistenţă juridică de urgenţă prin numirea unui
avocat de serviciu. Oficiul teritorial poate delega funcţia de numire a avocaţilor de serviciu
în alte localităţi decît cele de reşedinţă, altor persoane, informînd despre acest fapt
instanţele judecătoreşti, organele de urmărire penală, alte autorităţi interesate.
(11) În cazul în care persoana necesită asistență juridică de urgență, în conformitate
cu art.19 alin. (1) lit. b1), la solicitarea persoanei sau a organului care a fost sesizat cu
referire la săvârșirea infracțiunii privind viața sexuală, violență în familie sau trafic de
ființe umane, oficiul teritorial este obligat să acorde asistență juridică de urgență prin
numirea unui avocat de serviciu, din lista avocaților specializați în asistența victimelor.
(2) Avocatul înscris în lista avocaţilor care acordă asistenţă juridică calificată, prevăzută
la art.33, este înscris în lista avocaţilor de serviciu, dacă şi-a dat acordul, care poate fi
pentru cel puţin o lună, şi exprimă disponibilitatea de a fi numit în calitate de avocat de
serviciu în orice timp în decursul a 24 de ore.
(3) Fiecare oficiu teritorial dispune de o listă proprie a avocaților de serviciu și
asigură includerea în graficul de serviciu a avocaților specializați în asistența
victimelor, cu asigurarea echilibrului gender a avocaților incluși în graficul de serviciu.
(4) Solicitarea de a numi un avocat de serviciu va fi prezentată oficiului teritorial în
scris, inclusiv prin fax, sau la telefon.
(5) Avocatul de serviciu acordă asistența juridică în perioada reținerii persoanei, în
perioada procesului de examinare a cererii pentru eliberarea ordonanței de protecție și
la etapa depunerii plângerii și acțiunilor procesuale efectuate cu participarea victimei
infracțiunii privind viața sexuală, violență în familie sau trafic de finite umane.
Legea nr. 1260 din 19.07.2002 cu privire la avocatură
84. Articolul 39. Competenţa Consiliului Uniunii Avocaţilor
Consiliul Uniunii Avocaţilor are următoarele atribuţii:
a) asigură executarea hotărîrilor Congresului;
b) soluţionează, în perioada dintre sesiunile Congresului, problemele
privind exercitarea profesiei de avocat, cu excepţia celor date în competenţa
Congresului;
b1) asigură accesul avocaţilor la secretul de stat şi decide asupra
perfectării dreptului de acces la secretul de stat, potrivit prevederilor Legii
nr. 245-XVI din 27 noiembrie 2008 cu privire la secretul de stat;
c) ţine Lista avocaţilor care au dreptul de a exercita profesia de avocat;
d) adoptă hotărîri în problemele privind pregătirea şi perfecţionarea
profesională a avocaţilor; aprobă programul de formare iniţială pentru
avocaţii stagiari şi de formare continuă pentru avocaţi; aprobă lista
instituţiilor care oferă servicii de instruire profesională;
[…]
Articolul 39. Competenţa Consiliului Uniunii Avocaţilor
Consiliul Uniunii Avocaţilor are următoarele atribuţii:
a) asigură executarea hotărîrilor Congresului;
b) soluţionează, în perioada dintre sesiunile Congresului, problemele privind exercitarea
profesiei de avocat, cu excepţia celor date în competenţa Congresului;
b1) asigură accesul avocaţilor la secretul de stat şi decide asupra perfectării dreptului de
acces la secretul de stat, potrivit prevederilor Legii nr. 245-XVI din 27 noiembrie 2008 cu
privire la secretul de stat;
c) ţine Lista avocaţilor care au dreptul de a exercita profesia de avocat;
d) adoptă hotărîri în problemele privind pregătirea şi perfecţionarea profesională a
avocaţilor; aprobă programul de formare iniţială pentru avocaţii stagiari şi de formare
continuă pentru avocaţi; aprobă lista instituţiilor care oferă servicii de instruire
profesională;
d1) adoptă hotărâri în problemele privind pregătirea şi perfecţionarea profesională a
avocaţilor; aprobă programul de formare iniţială pentru avocaţii stagiari şi de formare
continuă pentru avocaţi care vor include și subiecte ce vizează egalitatea de gen și
prevenirea și combaterea violenței în familie.
[…]
Legea nr. 5 din 09.02.2006 cu privire la asigurarea egalității de șanse între femei și bărbați
85. Articolul 2. Noţiuni principale
În sensul prezentei legi, următoarele noţiuni principale semnifică:
[…]
Articolul 2. Noţiuni principale
În sensul prezentei legi, următoarele noţiuni principale semnifică:
[…]
violență împotriva femeilor – orice acțiune de violență bazată pe gen, care cauzează sau
pot cauza femeilor o suferință fizică, sexuală, psihologică sau economică, inclusiv
amenințarea cu asemenea acțiuni, forțarea sau privarea de libertate arbitrară, comisă în
sfera publică sau privată.
Legea nr. 137 din 29.07.2016 cu privire la reabilitarea victimelor infracțiunilor