UNIVERSITATEA LIBERĂ INTERNAŢIONAL! DIN REPUBLICA MOLDOVA Cu titlu de manuscris C. Z. U. 658.012.4:343.82(498) (043.2)=135.1 N.15 NĂDRAG DUMITRU TEZA DE DOCTORAT STRATEGII DE CRE$TERE A EFICIENŢEI MANAGEMENTULUI ÎN PENITENCIARE SPECIALITATEA 08.00.05 Economie §i management ( în instituţii publice) Conducător ^tiinţific:
This document is posted to help you gain knowledge. Please leave a comment to let me know what you think about it! Share it to your friends and learn new things together.
Transcript
UNIVERSITATEA LIBERĂ INTERNAŢIONAL! DIN
REPUBLICA MOLDOVA
Cu titlu de manuscris C. Z. U.
658.012.4:343.82(498) (043.2)=135.1 N.15
NĂDRAG DUMITRU
TEZA DE DOCTORAT
STRATEGII DE CRE$TERE A EFICIENŢEI
MANAGEMENTULUI ÎN PENITENCIARE
SPECIALITATEA 08.00.05 Economie
§i management ( în instituţii publice)
Conducător ^tiinţific:
Dr. Conf. univ. Svetlana GOROBIEVSCHI
Chi^inău - 2007
CUPRINS
Introducere 2
Cap. 1 Suportul metodologic al managementului penitenciar în viziunea doctrinelor economice şi teoriilor contemporane manageriale
1.1 Managementul ca neofactor în dezvoltarea economiei.1.2 Concepţia managerial în administratia publică. Analiză comparative Tntre managementul public şi privat.................'........................................................1.3 Managementul strategic - probleme metodologice.......................................1.4 Sistemul penitenciar în România. Managementul penitenciar şi analizăSWOT................................................................................................................
8 8
2132
41
Cap. 2
Cap. 3
conditiile tranziţiei şi globalizării2.1 Sc'enariile dezvoltării economice a României pentru perioada 2005-2014.
Cerinţele către serviciile publice la etapa aderării României la U.E.2.2. Sistemul indicatorilor de evaluare a performantelor managementului penitenciar...............................................................'.........................................2.3. Analiza personalului din cadrul penitenciarelor şi rolul acestuia în prestarea serviciilor respective.......................................................................
2.4. Suportul financiar al activitatilor penitenciare în România
2.5. Asigurarea tehnico-materială ca factor important de detenţie2.6. Siguranţa deţinerii, aplicării regimului şi tratamentului penitenciar
Căile de eficientizarea managementului penitenciar în România
3.1 Prezentarea proiectului strategiei de reformă a sistemului penitenciar din România pentru perioada 2006- 2014………………………………………..3.2. Politica managerială a Administraţiei Naţionale a Penitenciarelorreferitoare la materializarea strategiei pentru 2006-2010……………………...3.3. Direcţii de eficientizare a posibilităţilor de reintegrare a deţinuţilor însocietate prin utilizarea metodelor economico-matematice:…………………
a) model matematic de evaluare a eficienţei proceselor manageriale din sistemul penitenciar prin intermediul consideraţiilor probabilistice….
b) model matematic de evaluare a factorilor ce contribuie la resocializarea deţinuţilor…………………………………………….
58
58
70
808797103
113
113
126
129
129
134
Analiza
142 145 149 159 162 163
Foaia de sintezăConcluziiBibliografieAdnotareaCuvinte cheie §i abrevieriAnexe
1
Introducere
Actualitatea temei cercetate. Dezvoltarea socio-economică a României în etapa actuală
este marcată printr-un şir de realizări şi probleme, caracteristice economiei de tranziţie.
România este pe primul loc în Europa la reforme favorabile mediului de afaceri, iar la
nivel mondial a urcat 51 de locuri în ultimii doi ani, arată Raportul Băncii Mondiale „Afacerile
în 2007. Cum se face reforma”, făcut public recent la Bucureşti.
Economia românească se găseşte Tntr-un ciclu dinamic de creştere de aproximativ 5,5%
Tncepând cu anul 2000 şi ajungând la 7% în anul 2006. intr-un Comunicat de presă recent,
Călin Popescu-Tăriceanu a arătat că previziunile economice depasesc ritmul de creştere de 6%
pentru anul 2007. Premierul a mai subliniat că în viitor una dintre prioritatile Guvernului va fi
domeniul cercetare/dezvoltare ca factor dominant în asigurarea creşterii economice. Premierul
a propus realizarea de parteneriate public-private pentru inovare, cercetare şi dezvoltare.
Jnvestiţia majoră în inteligenţa umană, în cercetare şi dezvoltare este cheia pentru accelerarea
dezvoltării economice".
Indiferent de realizable socio-economice obţinute, unele aspecte sociale ale României
rămân în continuare nerezolvate. Sub impactul schimbărilor, în principal al “aculturaţiei”,
există pericolul creşterii fenomenelor antisociale. Din perspectiva arătată se deschide o nouă
abordare, aceea a penitenciarelor. Pentru penitenciarele româneşti - aflate Tntr-o perioadă
intensă de restructurare şi reformă de la vechile structuri Tnchise, supercentralizate şi
birocratice la cele descentralizate, deschise, în care orientarea şi conducerea Tntregii activitati se
face prin noi metode juridice, economice şi financiare - este extrem de necesară adoptarea
unor noi reguli de executare a pedepsei privative de libertate. Această problemă capătă o
nouă pondere în contextul integrării României în Uniunea Europeană. Perspective^ integrării
avansează necesitatea armonizării legislaţiei persoanelor aflate în executarea pedepselor privative
de libertate cu jurisdicţia Curţii Europene a Drepturilor Omului.
Penitenciarele din România nu s-au integrat în Uniunea Europeana, deoarece, spun
specialişts, nici unul nu Tndeplineşte condiţiile impuse. La fel ca şi în anii trecuţi, şi în 2007,
cele 45 de Tnchisori se confruntă cu suprapopularea, lipsa de igienă şi personalul insuficient.
Chiar dacă în fiecare an se fac investiţii pentru Tmbunătatirea condiţiilor de detenţie, puşcăriile
din România nu se ridică Tncă la standardele europene.
"Exista un număr de penitenciare care sunt aproape de respectarea standardelor, există
penitenciare modernizate, există şi penitenciare care nu arată foarte bine", - a declarat directorul
ANP.
2
Având în vedere statutul special al acestor instituţii publice, care asigură societatii servicii
cu destinaţie specială, este necesar de elaborat conceptul actualizat al managementului
organizaţiei date în condiţiile unei societati democratice şi instrumentele respective (indicatorii)
manageriale pentru evaluarea performanţelor acesteia. Impactul trecerii la reforma sistemului
penitenciar, care este mai puţin susţinută de o bază materială şi financial din partea statului, este
resimţit în mod direct atât în planul execuţional, cât şi în eel managerial.
Capacitatea de a se adapta noilor realitati a instituţiilor menţionate este dependents de
gradul de pregătire profesională al conducătorilor şi funcţionarilor publici, şi anume, de
Tnsuşirea atributelor profesionale, posedarea iniţiativei şi dinamismului suficient Tntr-un cadru
juridic şi economic dinamic. Şansele reformei, Tndeosebi în sfera socială, depind în măsură
hotărâtoare, de starea penitenciarelor din România, de capacitatea şi performanţa acestora de a
dobândi valenţe certe de legalitate, echitate, vitalitate, modernitate şi europenitate.
Pe fondul acestor idei generate, se pot evidenţia principalele raţiuni care au determinat
elaborarea actualei lucrări. in primul rând, dorinţa de a contribui la com-pletarea unui gol
puternic resimţit în literatura penitenciară, determinat de conducerea pe principii exclusiv
militare a acestei instituţii. in al doilea rând, subliniem cerinţa puternic resimţită de societate la
etapa democratizării de a dispune de informaţii care să ofere o imagine integrală, transparent şi
reală, şi în acelaşi timp, suficient de detaliată a registrului larg al problemelor cu care se
confruntă managements penitenciarelor, a modalitatilor de abordare şi soluţionare a acestora.
Scopul §i sarcinile cercetării. Conducerea unui penitenciar prezintă un specific aparte fata
de oricare institute sau organizaţie, datorită faptului că ea se exercită asupra a două categorii
distincte de oameni cu interese aparent divergente: în primul caz, asupra personalului angajat, care
are ca principal misiune păstrarea în custodie şi resocializarea persoanelor condamnate la
executarea unei pedepse şi, în al doilea caz, asupra deţinuţilor care trebuie să-şi execute pedeapsa.
De cele mai multe ori, Tntre scopurile urmărite de aceste categorii de persoane există o
neconcordanta, care are tendinţa de a Tngreuna bunul mers al activitatilor pe care penitenciarul este
obligat să le desfasoare De aceea, scopul cercetării constă în elaborarea mecanismului de
eficientizare a managementului sistemului penitenciar prin prisma strategiilor manageriale,
care ar permite racordarea acestuia la nivelul european.
Scopul cercetării este concretizat prin următoarele sarcini:
• specificarea esenţei şi conţinutului managementului penitenciar;
• determinarea punctelor forte şi slabe în activitatea penitenciarelor, oportunitatilor şi
3
constrângerilor în domeniul abordat prin tehnica SWOT;
• identificarea elementelor descrise mai sus şi cuantificarea situaţiei actuale, prin prisma
indicatorilor economici cantitativi şi calitativi a performanţelor penitenciarelor româneşti şi
determinarea poziţiei acestora în context european şi mondial;
• optimizarea cheltuielilor guvernamentale pentru asigurarea detenţiei prin modelare
economico-matematică;
• evaluarea impactului managementului penitenciarelor în asigurarea resocializării şi
integrării în societate prin muncă a persoanelor private de libertate prin intermediul teoriilor
probabilistice;
• determinarea misiunii, scopurilor şi strategiilor de activitate ale penitenciarelor prin
prisma reformelor, în contextul evaluărilor efectuate anterior de autor.
Ca obiect de cercetare au servit sistemul penitenciar din România, Republica Moldova, al
altor tari foste totalitare precum şi al tarilor dezvoltate din lumea occidental! Pe parcursul
Tntregii lucrări a fost utilizată analiza comparative a acestor sisteme în spaţiul european şi
mondial, care a permis autorului să determine locul sistemului penitenciar românesc, direcţiile şi
posibilitatile de adaptare a acestuia la cerinţele europene.
Structura §i volumul tezei constau din introducere, trei capitole, concluzii şi
recomandări, foaie de sinteză, bibliografie, lista abrevierilor cu un volum de 162 pagini.
În capitolul 1 al tezei “Strategii de creştere a eficienţei managementului în
penitenciare”, autorul analizează conceptele contemporane existente în domeniul
managementului penitenciar, caracteristicile managementului serviciilor publice din tarile
dezvoltate, cu accent pe prezentarea modelului european şi a modalitatilor de cuantificare ale
acestuia, concepţia managementului public comparativ cu eel privat. in finalul acestui capitol se
prezintă elementele managementului penitenciar cu particularitatile sale în domeniul cercetat.
În capitolul 2 al tezei, „ Analiza diagnostic a managementului penitenciarelor din
România în condiţiile tranziţieV', autorul analizează dezvoltarea şi evoluţia sistemului
penitenciarelor din România, impactul integrării în Uniunea Europeană asupra mediului
legislativ naţional şi internaţional ca variabile exogene care influenţează procesele manageriale
din cadrul penitenciarelor.
Ca variabilă endogenă deosebit de importantă, cu impact asupra eficienţei
managementului penitenciar, autorul identifică şi analizează funcţia managementului resurselor
umane. Una din prioritatile sistemului penitenciar o constituie necesitatea raţionalizării
structurilor organizatorice în acord cu obiectivele dezirabile. Din această perspective, s-au
analizat elementele principale ale managementului penitenciar: funcţiile
4
principale de siguranta a detenţiei şi cele de caracter logistic şi secundar la un număr
reprezentativ de penitenciare din România în comparaţie cu cele din Uniunea Europeană.
Corolarul cercetării se regăseşte în capitolul 3, intitulat „Eficientizarea managementului
penitenciar în România”, unde pe baza unor analize ale mediului intern §i extern ale
penitenciarelor din România se identified punctele vulnerable din sistem. Pe baza diagnosticului
se elaborează unele direcţii strategice de eficientizare a managementului penitenciar. Implicit, se
scot în evidenta şi soluţii de realizare a acestui obiectiv. Tot în acest capitol, se realizează o
modelare economico-matematică a eficienţei cheltuielilor publice utilizate în cadrul
managementului penitenciar.
in încheierea lucrării este prezentată sinteza rezultatelor obţinute, sunt expuse concluziile şi
recomandările derivate din cercetările efectuate de autor, în vederea realizării performanţelor
managementului penitenciar în condiţiile economiei deschise şi integrării României în UE.
Baza metodologică §i teoretico-§tiinţifică a lucrării se fundamentează atât pe teoriile
doctrinelor economice clasice (F. Hayek, G. Becker, M. Keynes etc.), referitoare la rolul,
funcţiile statului în condiţiile economiei de piata şi esenţa managementului clasic ( F.Taylor,
H.Fayol, H. Ford, M.Weber etc.); cât şi pe teoriile manageriale contemporane regăsite în
lucrările specialiştilor străini (R.Aron; P.Drucker; R.Mathis; J.Maxwell; H.Mintzberg etc.) şi
autohtoni din domeniul economiei şi managementului contemporan: A.Androniceanu; E.
ORGANIZAREA - determind structura resurselor (structure organizatorică; structure funcţional*; sistem informaţional) precum şi interdependenţele dintre ele
COORDONAREA - determind armonizarea deciziilor şi acţiunilor la nivelul firmei şi activitdtilor ei (organizare dinamică; comunicare formal* şi informal*; comunicare bilateral* şi multilateral*)
ANTRENAREA (MOTIVAREA)
- determind implicarea operaţionald şi efectivd a resurselor firmei în realizarea obiectivelor (motivarea este fundamental*; motivarea este pozitivă sau negativă; scara motivaţional ă: necesitati-satisfacerea lor)
CONTROL -EVALUARE -
REGLARE
- determind evaluarea rezultatelor (control preventiv; analiză cauză-efect) şi stabilirea abaterilor în vederea realizării corecţiilor pentru aducerea sistemului la limitele obiectivelor vizate
Sursa: elaborată de autor
După cum s-a demonstrat, în rândul specialiştilor din ţar* şi din străinătate exist* concepţii
diferite asupra funcţiilor managementului. Autorul nu exprimă rezerve asupra acestor puncte de
vedere, dar doreşte să exprime unele puncte de vedere asupra cerinţelor ce trebuie avute în
vedere la formularea şi delimitarea funcţiilor:
♦ funcţiile managementului sunt acţiuni universale, tipice care sunt efectuate în mod
obligatoriu de orice subiect de conducere ce exercită o influent* raţional* asupra obiectului
condus;
♦ acţiunile componente ale funcţiilor managerial urmeaz* una dup* alta Tntr-o anumit*
succesiune logic* şi de timp;
♦ fiecare funcţie, ca de altfel fiecare ciclu managerial, are un Tnceput şi un sfârşit şi, în
consecint*, funcţiile sunt relativ independente, îns* fiecare funcţie exercită o influent* asupra
celorlalte, fiind influenţat* la rândul ei de celelalte funcţii;
♦ trecerea de la funcţia „control, evaluare” la funcţia „previziune” sau la oricare alta în
ciclul managerial are loc continuu, prin leg*turile feed-back, în m*sura necesit*tilor
organizaţional;
♦ acţiunile componente ale funcţiilor sunt dinamice, ele se schimb* în timp sub
influenţa unor factori ai mediului intern şi extern, cum sunt: progresul tehnico-ştiinţific;
dezvoltarea ştiinţei managementului, obiectivele organizaţional Tntr-o anumit* etap* de
dezvoltare, jocul cererii şi ofertei pe piat* etc.
18
in viziunea autorului ar fi simplistă concepţia de a vorbi despre funcţiile managementului
separat una de alta. Autorul recunoaşte faptul că funcţiile sunt interdependente şi este extrem de
greu de estimat rolul uneia în detrimental alteia.
Managementul, ca o component esenţială a ştiinţelor organizaţiei, se concretizează mtr-un
ansamblu de demersuri creative, având ca fmalitate realizarea unei gestiuni eficiente, utilitare şi
clar operaţional. Ambiţia sa este de a defini clar regulile, normele, perceptele care permit
organizaţiilor să atingă obiectivele pe care şi le-au propus cu maximum de eficacitate.
Se distinge Tnsă de simplele practici empirice şi de primele formulări ale ştiinţei
organizaţiilor printr-o formalizare mai accentuată: dimensiunea teoretică şi conceptual* este
esenţială în management, având tendinţa de a combina practica cu o reprezentare a realitatii
care se vrea ştiinţifică. Este vorba de un ansamblu de practici unde se combină pragmatismul şi
rigoarea ştiinţifică. Procesul de management are un caracter ciclic şi se desfasoară în etape.
Acest proces Tncepe cu stabilirea obiectivelor pentru o anumită etapă şi se Tncheie cu evaluarea
rezultatelor finale. Pe baza informaţiilor asupra realizării obiectivelor se stabilesc sarcini noi, se
lansează noi obiective şi ciclul se reia.
Autorul n-ar dori să fie simplist, reducţionist, dar consideră necesară menţionarea faptului
că orice gestiune se finalizează printr-un ansamblu de decizii care sunt folosite de-a lungul
procedurii de aplicare. Această viziune va deveni tot mai complexă prin asimilarea "contextelor
organizaţionale": managementul nu este de fapt decât un ansamblu de reguli generate care sunt
susceptibile a urma variante diferite, în funcţie de organizaţia în cauză.
Contextele organizaţionale constituie, în opinia autorului, determinant majori ai formelor
specifice de management care variază aşadar după configuraţia mediului, natura organizaţiei şi
strategiile urmate. Astfel, un sistem "mecanic" de management, caracterizat de reguli formale şi
o centralizare puternică va fi [25 p.136] mai bine adaptat unui mediu stabil, în timp ce un sistem
"organic", în care regulile formale au o importanta mai mică, iar descentralizarea este mai
accentuată, corespunde mai bine unui mediu instabil.
Modificările frecvente şi bruşte ale variabilelor mediului extern şi intern conduc
permanent la reconfigurări ale funcţiilor. Indiferent de maniera de abordare a funcţiilor
managementului, în opinia autorului, managementul este deci un ansamblu de acţiuni care au în
vedere conducerea, într-un context dat, a unui grup de oameni cu scopul de a atinge în comun
obiective în conformitate cu finalitatile organizaţiei de apartenenta.
Deci managementul şi organizaţia sunt elemente care pot exista numai Tmpreună. Din
definiţia pe care am formulat-o mai sus se pot desprinde următoarele concluzii:
19
1. Managementul este o artă a armonizării: deci o activitate practică ce regrupează un
ansamblu de experienţe, cunoştinţe tehnice şi relaţional. Nu este vorba aici nici de un proces
abstract, nici de teorie. Această meserie are, în raport cu alte meserii, două caracteristici proprii:
• se exercită cu şi asupra altor persoane (colaboratori, angajaţi, superiori ierarhici,
colegi), nefiind deci o meserie solitară;
• datorită aspectelor specifice este legată de practica propriu-zisă, de "teren".
2. Această meserie constă în a conduce. "A conduce" trebuie perceput ca un termen
generic pentru a desemna diferite stiluri de management care sunt posibile. Poate semnifica "a
dirija", "a comanda", "a coordona", "a face să participe", "a anima". Termenul reţinut nu este
important pentru moment; ceea ce contează este sensul: a avea responsabilitatea unei echipe
care trebuie să atingă în comun anumite obiective.
3. Meseria în cauză se exercită Tntr-un context dat; este vorba aici de mediul economic,
politic, social, tipul de cultură dominant, mentalitatile, tradiţiile ce determină apariţia unor
constrângeri/oportunitati specifice. Acest context este dat. Se poate acţiona în ideea de a-1 face
să evolueze, să se modifice, dar trebuie ţinut Tntotdeauna cont de existenta lui, iar practica
managerial* trebuie să se adapteze în funcţie de realitatea existentă.
4. Managementul presupune totodată a conduce un grup de oameni. Nu trebuie deci
confundat managementul cu simplul fapt de a avea un grup de oameni în subordine.
5. Managementul vizează atingerea în comun a unor obiective conforme cu finalitatile
organizaţiei. Pornind de la această observaţie, în acord cu tematica lucrării, se impune şi
prezentarea unor elemente esenţiale ale managementului public: pentru a atinge un obiectiv
trebuie, în primul rând, să Tl ai. Parafrazând filosoful chinez Sun-Tzu, se poate spune că: "Cel
ce nu are obiective nu riscă să le atingă". Ori, Tntr-o organizaţie, obiectivele nu sunt Tntotdeauna
clar definite; chiar dacă ele există uneori la nivelul organizaţiei în ansamblu, nu sunt disponibile
la nivelul fiecărui subansamblu. Este deci necesar un efort de a realiza această "transcriere".
Un alt element deosebit de important se referă la stimularea ansamblului membrilor
echipei fata de obiectivul stabilit, chiar dacă aceştia au iniţial obiective personale divergente,
chiar opuse.
in toate cele trei ipostaze, managementul ca ştiinta, concept şi neofactor al dezvoltării
economice este estimat nu numai ca proces sau ca sistem de relaţii în afara căruia este
imposibilă dezvoltarea oricărei organizaţii, dar este şi o artă, determinată de rolul factorului
uman în realizarea elementelor manageriale.
20
1.2. Concepţia managerială în administraţia publică. Analiza comparative între
managementul public şi eel privat
Din multiplele semnificaţii atribuite termenului de administrate, preocupările
teoreticienilor secolelor al XIX- lea şi al XX-lea s-au axat, în principal, pe clarificarea noţiunii
de administrare publică.
Pentru a defini administraţia publică, este necesar, în primul rând, să se stabilească care
sunt graniţele generate ale acesteia şi să se enunţe principalele concepte ale disciplinei şi
practicii administraţiei. in al doilea rând, defmirea administraţiei publice trebuie să-i releve locul
şi rolul acesteia în contextul public, economic şi social al statului, plecând de la acceptarea
principiului separaţiei puterilor în stat.
Reieşind din aceste constante, autorul tezei prezintă o succintă trecere în revistă a
eforturilor făcute în doctrina de specialitate pentru defmirea noţiunii sus-citate. Astfel, în
lucrarea sa „ Public administration: concepts and cases”(Boston, Houghton Mifflin, 1078)
autorul Richard Stillman prezintă, în sinteză , definiţiile formulate de diferiţi autori americani,
[131, p 65-66 ] astfel:
1.John J. Corson şi J.P.Harris definesc administraţia publică drept „ activitatea prin care se
realizează scopurile şi obiectivele guvernului”;
2. John Pfiffner şi Robert Presthus consideră ca „administraţia publică, ca domeniu de
activitate, este în principal preocupată de mijloacele pentru implementarea valorilor politice”;
3. James W., Davis apreciază că „administraţia publică poate fi eel mai bine identificată ca
ramură executivă a guvernării”;
4. Nicolas Henrz formulează în mod complex defmiţia administraţiei publice, „aceasta
diferind de tendinţele politice atât prin accentuarea comportamentului birocratic, cât mai ales,
prin sistemul structurilor proprii şi metodologiilor aplicate pentru realizarea scopurilor
guvernamentale”.
Citând aceste enunţuri şi fără a Tncerca deocamdată a defini administraţia publică, autorul
constată doar faptul că diversitatea lor relevă un element de complexitate a acesteia.
A administra Tnseamnă a acţiona neîntrerupt. Nu se obţine nimic fără acţiune şi nimic nu
se păstrează ca atare din momentul în care efortul a Tncetat, filozofia administraţiei constatând
în activitatea ei.
Profesorul francez Andre de Laubadere defineşte administraţia ca fiind „ ansamblul de
autoritati, agenţi şi organisme, Tnsărcinate, sub impulsul puterii politice, de a asigura intervenţii
ale statului modern”. [26, pll;]
intr-o altă opinie, cea a prof. Jean Rivero, conceptul de administrate are în limbajul curent
21
două sensuri, şi anume: cuvântul administraţia desemnează o activitate - aceea de a administra,
altfel spus, de a ghida o afacere, iar pe de altă parte, desemnează organele care exercită această
activitate, primul fund sensul material, iar eel de-al doilea, sensul organic [128, pll-14;]
Pentru a delimita conţinutul şi sfera administraţiei publice, autorul tezei delimitează
administraţia atât fata de alte forme de activitate publică (activitatea legislative şi activitatea de
exercitare a justiţiei), precum conţinutul şi cea a particularilor, persoanelor fizice şi/sau juridice.
in ceea ce priveşte scopul administraţiei, autorul relevă că acesta Tl reprezintă satisfacerea
interesului public.
Opiniile autorilor germani, ce recunosc influenţele Franţei în evoluţia administraţiei
publice germane [68,p53], s-au Tncadrat şi ele în curentul de gândire care a promovat separaţia
puterilor statale în: legislative, judecătorească şi executivă.
in România, perioada care a urmat adoptării Constituţiei din 1923 a fost cea mai fertilă în
fundamentarea teoriilor şi conceptelor statului de drept. Varietatea opiniilor manifestate în
doctrina europeană, în privinţa separaţiei sau respingerii teoriei separaţiei puterilor de stat, şi-a
pus amprenta asupra autorilor români, majoritatea dintre ei acceptând teza separaţiei celor trei
puteri, subliniind în acelaşi timp, şi necesitatea colaborării dintre ele.
Unul dintre reprezentanţii de seamă ai acestei perioade a fost profesorul Paul Negulescu,
care considera statul ca fiind o colectivitate aşezată pe un anumit teritoriu, organizat sub formă
de guvernanţi şi guvernaţi, care are o activitate continuă prin care caută să-şi Tndeplinească
scopurile sale, activitate organizată prin lege, denumită „ administraţiune”.[104, p38-42, 44-72]
Acceptând punctul de vedere exprimat în doctrina germană, prof. Paul Negulescu
consideră că administraţia cuprinde Tntreaga activitate a statului, care Tnsă nu este nici legiferare
şi nici justiţie. in privinţa criteriului de referinta care delimitează sfera administraţiei, consideră
că „administraţia cuprinde activitatea statului reglementată prin lege” [104, p38-42, 44-72]. Cu
referire la activitatea administraţiei, autorul citat menţionează că aceasta cuprinde activitatea
tuturor serviciilor publice destinate să asigure satisfacerea intereselor generate. Ea este organul
care, prin continua aplicare a legilor, asigură principalele nevoi ale societatii ( servicii de poliţie,
serviciul apărării naţionale, serviciul educaţiei naţionale, serviciul de comunicare, serviciul
finanţelor publice etc.).
Plecând de la aceste consideraţii, prof. Paul Negulescu defmeşte administraţia publică ca
fiind o instituţie complexă care reuneşte toate serviciile publice destinate să satisfacă anumite
interese generate, regionale sau comunale. Autorul citat mai relevă, de asemenea, faptul că
22
administraţia publică (statul, judeţul, comuna) „sunt personificate”, adică sunt persoane juridice
„ politico-teritoriale”, ceea ce Tnseamnă că au iniţiativă, răspundere şi capacitatea juridică de a
face acte de putere publică, care, la nevoie, pot fi puse în executare prin forţa de constrângere a
statului.
in literatura de specialitate contemporană, noţiunea de administrate publică este definite
Tntr-un dublu sens, respectiv [105, pp.51]:
a) o accepţiune formal organică - prin care sunt evocate organele (autoritatile) publice
prin care se realizează (Preşedintele României, Guvernul; organe centrale de
dacă Tntreprinderea privată are un scop clar (maximizarea profitului) în funcţie de care ea Tsi
poate organiza acţiunile şi modela organizarea, situaţia nu este identică în cazul administraţiei
publice; misiunea ei de a urmări realizarea "interesului general" este echivocă. "Interesul
general" este susceptibil a cunoaşte interpreted diferite şi de multe ori contradictorii. in opinia
autorului se manifestă o dublă egalitate a scopurilor [ 176, p.283]:
firma privată = maximizarea profitului
organizaţia publică = interes general
Egalitatile arătate mai sus implică formularea următoarelor nuantari: fmalitatile firmei
private sunt diverse (maximizarea profitului, dar şi căutarea unor informaţii satisfăcătoare,
nevoia de realizare a conducătorilor, obţinerea adeziunii membrilor, etc.).
Scopul managementului public în cadrul sistemului de autoritati ce aparţin administraţiei
publice nu poate fi altul decât satisfacerea nevoilor generate ale societatii, altfel spus,
satisfacerea interesului general, public, spre deosebire de eel al organizaţiei private care
urmăreşte realizarea profitului. Se impune Tnsă precizarea că nu orice activitate, deşi utilă, este
de interes public. Acreditarea unei nevoi sociale la „categoria” de interes public implică în mod
obligatoriu şi o constrângere pentru acţiunea administraţiei.
Atâta vreme cât nu există o minimă reglementare legală, nu ne vom găsi în prezenţa
interesului public şi, în consecinta, autoritatilor administraţiei publice nu se impune nici o
obligaţie juridică.
in opinia unor autori (H. Ford, O.Nicolescu ş.a.) managementul presupune deţinerea de
către organizaţie a unei capacitati de acţiune strategică, care Ti permite să atingă obiectivele de
lungă durată pe care şi le-a fixat. La nivelul firmelor private, managementul a cunoscut o
tendinta accentuată de depasire a cadrului "gestiunii operaţionale", fondată pe o logică a
optimizării de-a lungul activitatii cotidiene, pentru a se implica în ambiţia de a atinge un
24
"management strategic" ce integrează Tntr-o strategie globală un ansamblu de variabile:
proiectele conducerii, mediul economic, posibilitatile şi resursele Tntreprinderii, obligaţiile şi
presiunile sociale interne şi externe.
Această capacitate de acţiune este redusă la organizaţiile publice care se caracterizează
prin interdependenţa acţiunilor lor, dependenţa de puterea politică (de care depinde fixarea
marilor obiective, a pachetelor de activitati, nivelul tehnologic, resursele, relaţiile sociale) şi
supunerea fata de drept.
Pe de altă parte, "interesul general" este un termen la fel de incert. Deci finalitatea
Tntreprinderii private este introvertită (ea găseşte în ea Tnsasi raţionalitatea proprie de a
funcţiona), în timp ce organizaţia publică este constituită pentru satisfacerea unor interese care o
depasesc: finalitatea ei este extravertită.
Aceste elemente le privează de flexibilitatea necesară, interzicând posibilitatile de
reorganizare şi de reorientare în funcţie de dificultatile Tntâlnite. Pentru administraţia publică,
primul criteriu de organizare nu este eel de eficacitate socială, ci acela de conformitate politică:
alegeri ce par "iraţionale" în termeni de management se pot dovedi necesare datorită dorinţei şi
acţiunii exprimate de către aleşii politici.
Managementul privat este construit în funcţie de o lege: cea a pieţei - Tntreprinderea
privată este inserată Tntr-un sistem concurenţial, care o obligă la un efort permanent de
raţionalizare şi modernizare; administraţia publică se află însă parţial sustrasă disciplinei pieţei.
Deşi administraţia publică are la baza funcţionării şi criterii economice, este dotată cu
privilegii care Ti permit să elimine eventuala presiune a concurenţei (alocarea specifică a
resurselor elimină practic toate relaţiile directe Tntre preţ şi serviciile puse la dispoziţie). Când
nu beneficiază de dreptul de monopol, ea oricum dispune de o poziţie care Ti asigură o "piata
captivă" şi Ti garantează competitivitatea. De fapt, firma privată este, In ultimă instanta, reglată
"în aval", de către clienţii săi, care Ti determină rezultatele. Organizaţia publică este reglată "In
amonte", In funcţie de constrângerile statului.
Managementul în administraţia publică este prerogativa instituţiilor publice, fiind
important de precizat că obiectivul unei instituţii publice este servirea interesului public. Există
Tnsă cerinţe pe care iniţiativa particulară nu le-ar putea satisface şi care sunt esenţiale pentru
societate, în general, şi pentru fiecare membru în parte. Asemenea cerinţe, care alcătuiesc
interesul public, constituie domeniul propriu al managementului în administraţia publică.
Conţinutul interesului public variază în raport de perioadele istorice ale societatii, formele
sociale, tehnice folosite în fiecare perioadă. Concluzionăm prin a releva faptul că interesul
25
public variază prin conţinutul său în raport de vointa politică la un anumit moment. Deşi
conţinutul variază, obiectivul managementului public rămâne acelaşi.
Există o multitudine de defmiţii ale serviciului public, dar în opinia autorului tezei cea mai
recunoscută şi-a găsit oglindire în cadrul legislativ al României şi este cea formulată de A.
Iorgovan şi A. Androniceanu. Prin serviciu public ei defmesc „activitatea organizată sau
autorizată de o autoritate a administraţiei publice pentru a satisface nevoi sociale de interes
public”[ 84, vol. II, p.91] sau „un ansamblu de activitati organizate şi autorizate de administraţia
publică pentru a satisface nevoi sociale de interes public” [ 25, p53-54 ]. in viziunea autorului,
defmiţiile formulate sunt identice.
Nevoile sociale din oricare societate cunosc o Tntindere nelimitată şi diferă în funcţie de
cele mai variate criterii: culturale, geografice, economice, vârstă, sex etc. Managementul public
Tşi propune satisfacerea la un nivel cât mai ridicat a acestor nevoi, care particularizează la un
moment dat interesul public.
Pentru satisfacerea diferitelor cerinţe ale membrilor unei colectivitati umane (hrană,
locuinta, transport, cultură, sănătate, pază şi ordine publică, asistenta socială etc.), statul sau
colectivitatea locală Tnfiinţează anumite activitati, denumite servicii publice.
Semnificaţia noţiunii de serviciu public, modul de organizare şi funcţionare, sfera
serviciilor publice, instrumentarul de conducere al acestora sunt mult dependente de tipul de
servicii şi de gradul de intervenţie a statului în economie.
Analizând evoluţia economiilor moderne, reiese în mod indubitabil la iveală faptul că
serviciile constituie un sector distinct al acestora, caracterizat printr-o mare diversitate şi un
dinamism ridicat, care Tsi pune amprenta asupra celorlalte sectoare economice, influenţează în
mod direct valorificarea resurselor umane şi materiale, având o contribuţie majoră la progresul
economic şi social.
Potrivit teoriilor contemporane, economia se Tmparte în trei sectoare, care se deosebesc
Tntre ele printr-un comportament economic diferit, respectiv sectorul primar, sectorul secundar
şi sectorul terţiar, ultimul incluzând sfera serviciilor.
Se consideră că în sectorul primar (agricultură, vânătoare, pescuit şi industria extractivă)
nivelul de creştere a productivitatii muncii şi dinamica acesteia se situează la cote medii,
sectorul secundar în care sunt incluse industriile prelucrătoare fiind eel în care productivitatea
muncii cunoaşte cele mai ridicate cote, spre deosebire de sectorul terţiar, în care acest indicator
Tnregistrează cea mai modestă evoluţie. De asemenea, sectorul secundar este apreciat ca
Tnregistrând eel mai Tnalt grad de pătrundere a progresului tehnic, spre deosebire de sectorul
26
terţiar, care se apreciază ca fund puţin receptiv fata de acesta.
in mod evident, acest criteriu este infirmat astăzi de realitatea care demonstrează
pătrunderea progresului ştiinţifico-tehnic în toate domeniile vieţii economico-sociale, inclusiv în
sfera serviciilor. Mai mult chiar, anume diversitatea şi expansiunea serviciilor pot fi apreciate ca
fund consecinţe directe ale progresului tehnic, iar pe de altă parte, acesta este intercondiţionat şi
impulsionat la rândul său de o serie de servicii (unele dintre ele denumite „ servicii publice”).
Explozia serviciilor, creşterea rolului pe care Tl au acestea în viaţa societatii au determinat
economişts să denumească etapa actuală ca fund „societate a serviciilor”, importanţa crescândă
a serviciilor în economie, ascensiunea rapidă şi evoluţia spectaculoasă din ultimele decenii
intensificând preocupările pentru cunoaşterea acestui sector.
Pentru servicii, liniile directoare ale unui sistem al calitatii sunt stabilite în Standardul
internaţional ISO 9004-2. Standardul menţionat Tmparte caracteristicile serviciului în două
categorii:
• observabile;
• susceptibile de a fi evaluate de către client.
in standardul internaţional SR-ISO-9004-2, care actualmente se află la etapa de
implementare în România şi este destinat standardizării serviciilor publice, se menţionează că "o
caracteristică a unui serviciu poate fi cantitativă (măsurabilă) sau calitativă (comparabilă) în
funcţie de modul în care aceasta este evaluată şi după cum evaluarea este efectuată de către
organizaţia prestatoare de servicii sau de către client.
Referitor la gradul de intervenţie a statului în economie, inclusiv în sectorul terţiar, autorul
tezei consideră că se impune apelul la doctrinele economice despre intervenţia statului în
activitatea economico-socială. Unii autori vorbesc despre “managements guvernamental” care
în opinia lor constituie sfera mai largă a managementului public [38]. Problematica intervened
sau nonintervenţiei statului în activitatea economico-socială se pune cu acuitate după primul
război mondial 1.
1 Este cunoscută politica dirijismului practicată sub o formă liberală în SUA sub numele de New-Deal (noul curs) de esenta keynesistă. Rămân de asemenea cunoscute în istorie ca forme anacronice de dirijism, naţional-socialismul german'(pe timpul lui Hitler) sj eel de tip corporatist practicat de Musolini. Autorul face apel la istorie §i arată că sub impactul marilor probleme generate de criza din 1929-1933 mitul “mâinii invizibile” a lui A Smith s-a prăbu§it ca §i de altfel teoria debu§eelor pieţelor a lui J. B. Say. in mediul academic continua să domine economia neoclasică ostilă amestecului statului în diferite afaceri ale agenţilor particulari, în politica economică internă §i externă efectiv practicată de tarile dezvoltate de tarile dezvoltate. Totu§i în paralel, încep să se manifeste alături de politicile protecţioniste practicate de toate marile puteri îndeosebi de Marea Britanie §i politica externă protecţionistă (practicată de SUA); încep să apară noi forme de intervenţionism din partea statului în probleme economice interne. Autoritatea statului §i pârghiile de politică economică pe care le are acesta (bugetul de stat,
27
Coroborând inovaţiile parţiale şi izolate ale unor economişt eterodocşi de la Tnceputul
secolului XX (Wicksell, Schumpeter, Bernacer etc.), cu schimbarea rapidă şi masivă a
problematicii gândirii economice, sub presiunea desfasurării crizei economice din anii 1929-
1933, se poate afirma că la mijlocul deceniului 4 al acestui secol au fost create condiţii pentru o
prezentare Tnchegată a noului punct de vedere privind cheia Tnţelegerii şi rezolvării problemelor
actuate acute propulsate în atenţia specialiştilor (economişt şi oameni politici) de această
puternică criză.
Dintre toate Tncercările de sinteză s-au impus cele Tntreprinse de economistul britanic John
Maynard Keynes2.Curentul dirijist de inspiraţie keynesistă a dominat politica economică a
Europei Occidentale (excepţie făcând R.F.Germania) timp de două decenii de la cea de-a doua
conflagrate mondială.
impotriva teoriilor de origine keynesistă s-a ridicat un grup de reprezentanţi ai şcolii
neoliberale dintre care se desprind F. A Hayek şi M Friedman, amândoi laureaţi ai premiului
Nobel pentru economie. Adept al ideilor formate la §coala Vieneză de sorginte neoliberală,
Hayek, este un adept convins al ideii că în atenţia cercetătorilor trebuie să stea individul activ în
cadrul unui stat de drept care are rolul de a asigura o serie de servicii publice. El este adeptul
unui stat activ în limite strict determinate de lege. Care sunt aceste domenii? in concepţia sa
acestea sunt: crearea cadrului juridic pentru desfasurarea concurenţei dintre agenţii economici;
furnizarea de servicii necesare societatii, dar pentru care agenţii economici nu obţin nici un
profit corespunzător, serviciile din care fac parte ordinea publică, respectiv apărarea naţională.
in acest sens el afirmă: „Un sistem concurenţial real are nevoie ca oricare alt sistem de un cadru
legal conceput în mod inteligent şi adaptat în mod continuu. Chiar şi cele mai esenţiale condiţii
politica fiscală etc.) sunt solicitate tot mai mult atât în legătură cu atenuarea §omajului cronic de masă, cât §i în legătură cu reducerea dezechilibrelor economice §i a dificultatilor în desfacerea mărfurilor.
Apelul la intervenţia statului în funcţionarea economiilor în perioada interbelică s-a făcut în forme foarte diverse, de la o ţară la alta, în funcţie de tradiţiile social-politice din ţara respectivă, dar §i sub influenţa unor experienţe din alte tari, chiar din tari cu o organizare social-economică diametral opusă.
2 Dintre trăsăturile paradigmei keynesiste, autorul enumeră: respinge ideea ordinii naturale §i a unor legi naturale (obiective) capabile să realizeze spontan echilibrele economice generale §i parţiale; teoria economică “pura" este nesatisfăcătoare deoarece urmăre§te procesele economice numai în expresie naturală sau materials §i insistă asupra necesitatii unei mai temeinice studieri a rolului banilor în funcţionarea economiei de piata, deci asupra necesitatii studierii'proceselor economice în dublă expresie naturală §i bănească; deplasează central de greutate al cercetării economice în domeniul macroanalizei §i operează cu indicatori macroeconomici; sustine inevitabilitatea şomajului involuntar în cadrul economiei de piata; este preocupată de trei manifestări ale' dezechilibrelor în economia contemporană: §omajul involuntar, dificultatile în desfacerea mărfurilor, dezechilibrele în balanţa platilor externe ale tarilor lumii; este orientată către analizele pe termen scurt §i în consecinta face o analiză statistică; consideră că pentru a supravieţui §i a funcţiona eficient, economia trebuie sprijinită de stat; admite o politică economică de intervenţie limitată a statului în economie.
28
ale funcţionării lui corecte, prevenirea fraudei şi amăgirii (inclusiv exploatarea ignoranţei) oferă
un obiect Tnsemnat şi Tncă nici pe departe pe deplin realizat al activitatii legislative” [38].
Deoarece statul recurge la comandă şi la reglementări care impun folosirea aparatului
represiv, autorul Tsi pune în opinia sa legitim Tntrebarea: care este raportul dintre libertatea pe
care o propovăduieşte Hayek şi existenţa statului?
Autorul tezei afirmă că există deplină compatibilitate Tntre libertate şi statul de drept. in
opinia autorului, nu este nici o incompatibilitate Tntre libertate, ordinea în societate şi aplicarea
legii. Oamenii - consideră Hayek - sunt liberi să-şi determine comportamentul, dar prin regulile
de comportament care se formează treptat, ei ajung la consens datorită faptului că prin motivaţie
intrinsecă se ajunge la generalizarea acestora sub formă de valori. Iată că în acest mod nu se
Tncalcă libertatea individual* a persoanelor.
Doctrinarii au acceptat ideea impusă de practică a prestării unor servicii de interes general
şi prin intermediul unor firme private, dar sub controlul administraţiei, Tntrucât se aprecia că
persoana privată exercită în astfel de situaţii prerogativele puterii publice. Astfel, în literatura de
specialitate a fost formulată teza conform căreia statul poate organiza două categorii de servicii
publice:
a) cu titlu de monopol, situaţii în care statul nu permite particularilor, persoane fizice şi
persoane juridice, să presteze astfel de servicii, ele putând fi doar beneficiarii acestora ( stare
civilă, protecţie civilă, eliberarea certificatelor de identitate etc.);
b)fără titlu de monopol , situaţii în care este admisă iniţiativa privată ( universitati; teatre,
asigurări, asistenta socială etc.), autorizările pentru prestarea serviciilor fund tot mai frecvent
Tntâlnite în legislaţie.
Aprofundând problema, autorul tezei ajunge la concluzia că eficienţa managementului
public se va cuantifica prin modul în care oamenii consimt să adere la un sistem de valori.
Trecerea la această etapă implică Tnsă, în primul rând, o etapă de transformări profunde în
mentalul oamenilor, în al doilea, crearea unui management performant care ar asigura nivelul de
calitate al serviciilor publice oferite societatii conform cerinţelor standardizate.
Sistemele, metodele, tehnicile, procedurile şi regulile folosite în exercitarea elementelor
de management în cadrul instituţiilor publice alcătuiesc instrumentarul managerial. Cele mai
complexe şi mai răspândite sisteme de management, abordate ca instrumente, citate în literatura
de profil sunt: managementul prin obiective; managementul prin bugete; managementul prin
excepţii; managementul prin interese etc.
G. Moldoveanu apreciază că managementul prin obiective (MBO), care poate susţine
29
strategia oricărei organizaţii publice, îi corespunde sectorului public, inclusiv serviciilor publice,
deoarece este mult mai flexibil la schimbări decât oricare alt sistem managerial [101, p.51].
Tabelul 3 Analiza comparativă a M.B.O. şi M.B.I.
Nr.
Crt.
M.B.O.Managementul prin obiective
M.B.I.
Managementul prin interese
1 Luarea deciziilor într-o structură ierarhizată de autoritate şi responsabilitate
Luarea deciziilor într-o reţea flexibilă de conexium personale şi interorgamzaţionale
2 Integrare prin linii verticale de comunicare şi/centralizare în procesul de luare a deciziilor chele
Integrare prin comunicare intensivă în cadrul reţelei , în sensuri multiple
3 Se aplică în cazul problemelor clar definite, pentru care se presupune că există soluţii
Se aplică pentru problemele parţial definite, pentru care se inventează soluţii
4 Politici derivate dintr-o analiză comprehensivă şi dirijate către o soluţie optimă
Politici derivate dintr-o analiză parţială şi dirijate către o soluţie eficientă acceptabilă pentru interesele celor implicaţi
5 Relaţii de muncă determinate de poziţia în ierarhia birocratică
Relaţii de muncă determinate de interesul pentru a rezolva problema
6 Comunicare şi evaluare după proceduri normative şi mijloace finite de realizare
Comunicare şi evaluare în cadrul unui sistem deschis, evolutiv, cu puţine mijloace definite de realizare
Sursa: G. Moldoveanu , Analiza organizaţional^ Bucure§ti, Editura Economică, 1998, p. 51
Analizând cele două metode din punctul de vedere al subsistemului decizional, integrării,
aplicării, politicilor şi soluţiilor, relaţiilor de muncă, comunicării şi evaluării, rezultă în mod
evident flexibilitatea superioară a managementului prin interese, neexaminând Tnsă diferenţe de
fond Tntre cele două metode.
in opinia I. Verboncu , se consideră că managementul prin obiective (M.B.O.), conceput şi
testat în SUA în perioada anilor 1960, utilizat în combinaţie cu alte instrumente ale
managementului, este eel mai recomandat a fi aplicat în organizaţiile publice, având menirea să
asigure ordine, disciplină şi rigurozitate în domeniul selectat pentru studiu [ 147, pl77-178].
Autorul citat apreciază că M.B.O. ”constă în defalcarea obiectivelor până la nivelul
executanţilor şi corelarea recompenselor/ sancţiunilor cu rezultatele obţinute din realizarea
obiectivelor” [ 147, pi77-178].
Autorul tezei cade de acord, în principiu, cu opiniile expuse mai sus, dorind să mai
concretizeze că importanţa M.B.O. ca metodă managerială, aplicată în studiul subiectului
selectat, rezultă din valenţele sale pragmatice, din nefericire ignorate la noi în ţară, care se
manifestă prin următoarele particularitati:
■ dimensiunea managerială, în sensul descentralizării deciziei în interiorul organizaţiei
publice prin diferite metode(delegare, prin acordarea autonomiei juridice, autonomiei financiare
etc.);
30
■dimensiunea economică, asigurată de utilizarea bugetului ca important instrument
managerial, cu implicaţii asupra tuturor pârghiilor economice ale organizaţiei publice( salarii,
cheltuieli, costuri, eficienta etc.);
■dimensiunea motivaţional, care asigură corelaţia recompense şi/sau sancţiuni cu gradul
de realizare a obiectivelor, cu eficienta şi/sau eficacitatea muncii fiecărui angajat;
■dimensiunea participative, în sensul că această metodă permite antrenarea în procesul
decizional a mai multor „actori”( şefi de departamente, servicii, birouri, consultarea ONG-urilor,
a cetatenilor etc.), ceea ce este foarte solicitat în domeniul serviciilor publice la etapa
democratizării societatii umane.
Operaţionalizarea şi aplicarea M.B.O. sunt argumentate şi din punctul de vedere al
perspectivelor integrării României în UE, care trasează un şir de obiective importante, cu grad
de responsabilitate Tnalt şi de lungă durată.
Din aceste puncte de vedere, instituţia penitenciară este chemată să readucă în limitele
entropiei comportamentele deviante de la sistemul axiologic al societatii, la Tnceput prin
coerciţie, iar apoi prin managementul realizat la formarea în aceştia a convingerilor interioare.
Deşi libertatea este chiar mai important decât prosperitatea economică, asigurarea acesteia
impune existenţa ordinii legale.
Sistemul penitenciar al României, propus ca subiect de studiu al tezei date, prezintă un
element material-funcţional al administraţiei publice din România ce acordă servicii cu
destinaţie specială: menţinerea în custodie a persoanelor private de libertate [166, p. 208-213].
BineTnţeles, tema este generoasă şi vastă, permite dezvoltarea teoriei managementului
cunoscut în literatura de specialitate ca parte componentă a managementului public.
Gradul de specificitate al managementului public este contestat: pentru unii lucrurile sunt
fundamental identice, doar alegerile strategice diferă în funcţie de finalitati. in viziunea
autorului, managementul public trebuie să dezvolte propriile modele şi propriile mijloace de
gestiune, să se ferească a imita Tntreprinderea privată. Problema principală se referă la conceptul
de "eficacitate" care, pentru administraţie, este ireductibil la simpla "eficienta".
Desigur, precum Tntreprinderile private, administraţia publică trebuie să folosească cât mai
bine mijloacele ce Ti sunt afectate; dar eficacitatea sa se apreciază, în primul rând, prin
raportarea la gradul de realizare al obiectivelor fixate de către aleşi şi nu în funcţie de simpla
"rehabilitate" financiară. in practică, managementul public vizează să amelioreze calitatea
serviciilor prin exploatarea a noi mijloace de gestiune, să atenueze anumite rigiditati de
organizare, să utilizeze anumite metode şi tehnici manageriale şi să Tmbunătatească sistemul de
comunicare cu exteriorul.
31
Realizând o analiză comparative a eficienţei şi eficacitatii din orice organizaţie, inclusiv a
serviciilor penitenciare, autorul tezei a ajuns la concluzia că eficienţa se măsoară prin
compararea (raportarea) rezultatelor (ieşirilor) cu eforturile la intrări (costurile), iar eficacitatea
presupune atingerea standardelor, a obiectivelor organizaţiei şi se măsoară prin compararea
rezultatelor obţinute cu cele planificate.
Având în vedere faptul că raţiunea de a fi a serviciilor publice este satisfacerea interesului
general (naţional sau local), o lungă perioadă de timp s-a considerat că organizaţiile care
prestează servicii publice realizează activitati non-profit. in acest context, organizaţiile publice
erau apreciate ca fund eficiente în măsura în care asigurau servirea publicului, spre deosebire de
organizaţiile private, care Tsi probau eficienţa prin mărirea profitului.
Sectorul public a fost unul al non-pieţei, care excludea competiţia prin crearea unor situaţii
monopol, fără a permite concurenţa agenţilor privaţi care puteau oferi aceleaşi servicii, dar la un
nivel superior calitativ şi la preţuri mai scăzute.
Finanţarea serviciilor publice în penitenciare se asigură din Bugetul de Stat şi sursele
extrabugetare, care suportă tot mai greu diversitatea serviciilor publice cu destinaţie specială
oferite persoanelor în detenţie.
Având în vedere faptul că principalele surse de venituri constituie impozitele şi taxele
Bugetului de Stat percepute de la populaţie, care au tendinţa de micşorare, administraţiile
penitenciarelor sunt puse în situaţii să găsească eel mai bun raport Tntre costul şi cantitatea/
calitatea serviciilor „prestate” persoanelor private de libertate.
Reieşind din conceptul managementului ca neofactor propus de autorul tezei, pentru
organizaţiile publice, eficienţa poate fi măsurată nu numai prin gradul deservire a deţinutului, ci
şi prin plasarea acestuia în centrul atenţiei în ipostază de client.
Responsabilitatea penitenciarelor în ceea ce priveşte modul de gestionare a fondurilor
publice şi extrabugetare este esenţială atât sub aspect legal, cât şi pentru stabilirea nivelului de
eficienta (optimizare) a cheltuielilor publice. Pe de altă parte, eficacitatea obligă administraţiile
penitenciare să realizeze satisfacerea nevoilor sociale Tntr-un grad cât mai ridicat, prin
asigurarea unor servicii publice diversificate, astfel că în cele mai multe situaţii cheltuielile
bugetare sunt insuficiente. Această realitate impune studierea problemei în cauză şi determină
- financiar-contabilă - planificarea financiară; execuţia financiară; controlul financiar
intern; analiza economico-financiară a rezultatelor;
- administrativă - asigurarea condiţiilor materiale pentru executarea pedepsei şi Tnde-
plinirea sarcinilor de către personalul penitenciarului;
- medicală - asigurarea stării de sănătate a deţinuţilor şi a personalului penitenciarelor. Este de
evidenţiat faptul că, din gama activitatilor enumerate mai sus lipsesc patru: relatii interne şi
Internaţionale, juridică, informatică şi tehnică de calcul, control penitenciar, a căror implicare
echilibrată în toate funcţiunile, Tmpiedică adoptarea unei poziţii tranşante cu privire la
53
apartenenţa lor la una sau alta dintre funcţiuni. Conceptul de funcţiune serveşte ca instrument în
analiza sistematică a mecanismului complex a managementului penitenciar, fund elementul
cheie în studierea şi proiectarea strategiilor acestuia.
Instituţie publică complexă şi dinamică, penitenciarul are un caracter deschis, acest fapt
devenind o realitate numai din 1990. Integrarea penitenciarelor în viaţa economică şi socială a
României, în mediul în care Tsi desfasoară activitatea, se realizează prin multiple legături care
reflectă că această relaţie permite manifestarea rolului său deosebit de important în societate,
constituind un factor esenţialmente condiţionat al valabilitatii sale. in calitate de instituţie
deschisă, penitenciarul se dovedeşte a fi organic adaptiv, în sensul că modificările propuse în
activitatea sa sunt un rezultat al transformărilor propuse de mediu.
Noţiunea de mediu exterior al penitenciarului este deosebit de complexă Tntrucât include
un ansamblu de elemente de natură foarte diferită - politică, socială, economică, juridică,
culturală, psihologică, ecologică etc., manifestată pe plan naţional şi internaţional, care
acţionează asupra penitenciarelor nu în mod izolat, ci în strânsa lor interdependent!
Relaţiile penitenciarului cu mediul său de acţiune pot fi puse în evidenta şi analizate în
câteva moduri: tratând penitenciarul ca un sistem integrat în mediu prin intrările (persoanele
condamnate la executarea unor pedepse, bunuri materiale, materii prime etc.) şi ie§irile sale
(persoanele care au executat pedeapsa Tnchisorii, produse realizate de aceiaşi persoană, forta de
muncă etc.); considerând penitenciarul ca operând în cadrul unui ansamblu de oportunitati şi
situaţii politice, sociale, economice, etc., căruia trebuie să i se adapteze în permanenta.
Caracteristica principals a mediului exterior penitenciarului este dinamismul său tot mai
accentuat, concretizat în creşterea spectaculoasă a frecvenţei schimbărilor produse în cadrul lui,
Tndeosebi în perioada aderării României la U.E.
Influenţele dintre penitenciar şi mediul exterior sunt reciproce. Pe de altă parte,
penitenciarul influenţează mediul prin: persoanele care şi-au executat pedeapsa la care au fost
condamnate şi sunt puse în libertate; produsele şi serviciile sale pe care le difuzează în cadrul
acestuia; nucleul de salariaţi specializaţi pe care Ti cuprinde şi care contribuie la formarea unei
culturi profesionale şi la difuzarea acesteia în mediu; faptul că asigurând locuri de muncă
propriilor salariaţi, Tsi extinde efectele benefice şi asupra familiilor acestora; informaţiile pe care
le furnizează privitoare la propria activitate; fondurile băneşti care i se percep sub formă de taxe,
achitarea cheltuielilor de Tntreţinere, etc.
in altă ordine de idei, mediul exterior influenţează penitenciarul care acţionează în cadrul
acestuia, prin informaţiile pe care i le furnizează, resursele pe care i le pune la dispoziţie, com-
plexitatea şi amplitudinea schimbărilor, necesitatea multiplicării punctelor de contact Tntre
54
compartimentele şi salariaţii penitenciarului şi celelalte instituţii care formează mediul respectiv
Odată conturate obiectul de studiu şi necesitatea elaborării strategiilor managementului
penitenciar, se impune continuarea cercetării prin utilizarea tehnicii SWOT, pentru efectuarea
analizei preliminare de identificare a factorilor de influenta a mediului intern §i extern în
activitatea penitenciarelor, care vor constitui baza de plecare în cercetările următoare.
Utilizând tehnica managerial de analiză S.W.O.T, a fost identificată situaţia actuală a
managementului penitenciar determinate de factorii mediului exterior şi interior ai acestuia.
Mediul intern
S- “strenghts” (puncte forte):1. structura organizatiei bine formalizată;2. cultura , tradiţiiie româneşti , toleranţa
lucrătorilor de penitenciare;3. cadrul legislativ adaptat la cerinţele U.E.4. gradul de organizare;5. dăruirea de sine a personalului;6. politica de personal;
W- “weaknesses” ( puncte slabe):1. resursele insuficiente alocate;2. organizarea slabă a procesului logistic;3. lipsa de personal calificat;4. insuficientă dotare tehnică;5. cultură organizaţională slabă;
Mediul externO- “opportunities” (oportunitati):1. asimilarea filozofiei drepturilor omului la
nivelul societatii;2. relaţiile cu structurile de profil din Uniunea
Europeană;3. asistenta tehnică din partea tarilor membre
UE în vederea parcurgerii cât mai rapide aetapelor tranziţiei;
4. racordarea sistemului juridic la sistemul dedrept european;
5. Creşterea economică resimţită în ultimaperioadă
T- “threats” (amenintari):1. impactul globali'zării şi influenţa
negativă asupra valorii şi culturiinaţionale;
2. deosebirile economico-culturale şi dedrept ale altortari;
3. nivelul scăzut de educaţie managerialăşi civică;
4. trecerea la valuta europeană;5. pericolul discriminării pozitive;6. resocializarea dificilă determinată de
mentalitatile comunitatii;
Sursa: elaborată de autor în baza sondajului deţinuţilor Figura 9. Analiza-diagnostic SWOT a managementului penitenciarelor din România
Din informaţia figurii 9, resursele financiare insuficient alocate constituie eel mai
important factor în evoluţia sau involuţia sistemului penitenciar. Resursele financiare sunt
dependente, în principal, de gradul de colectare a taxelor şi impozitelor de la populaţie şi agenţii
economici. Aici intervin o serie de paradoxuri: din motive electorate sau de stimulare a agenţilor
economici, asigurării la nivel microeconomic a unei valori adăugate cât mai mari a produsului,
autoritatile publice, bazându-se pe reacţia pozitivă a economiei reale, pot reduce o
55
serie de taxe şi impozite cum ar fi: taxa pe valoarea adăugată, rata impozitului pe venit ş.a..
Dacă reacţia economiei este pozitivă, atunci gradul de colectare a resurselor atrase de
organizaţia publică va create; dacă, dimpotrivă, reacţia economiei este negativă, atunci gradul
de colectare a acestor resurse este redus.
Din această perspective, în acest moment, prin realizarea unui demers de acest tip (de
scădere a impozitului pe profit la 16%), a coborât gradul de colectare a resurselor fmanciare şi
în acest mod s-a ajuns la realizarea unui deficit bugetar. Aceste evoluţii negative sunt accentuate
şi de imperativele scăderii treptate a accizelor pentru bunurile importate din Uniunea European!
Fondul Monetar Internaţional, în ideea de a ne determina menţinerea în limitele ţintelor de
inflaţie propuse, ne recomandă un deficit bugetar extrem de mic (sub 1%), fapt care obligă în
circumstanţele respective la constrângeri fmanciare în ceea ce priveşte alocarea resurselor.
Factorii de natură managerial* cum sunt: structura organizaţiei bine formată, cultura,
tradiţiile româneşti, toleranţa lucrătorilor de penitenciare, cadrul legislativ adaptat la cerinţele
U.E., gradul de organizare; dăruirea de sine a personalului, politica de personal, se pot constitui
în puncte forte ale organizaţiei publice. Alţii, precum resursele alocate insuficiente, organizarea
slabă a procesului logistic, performanţele echipei, lipsa de personal calificat, insuficienta dotare
tehnică, cultura organizaţională slabă se constituie în factori care frânează evoluţia instituţiei, în
amenintari în evoluţiile dezirabile ale sistemului penitenciar şi, implicit, ale managementului
acestuia deci, în puncte slabe. Studiile realizate de Institutul European din România arată o serie
de consecinţe pozitive şi negative pe termen scurt ale integrării, pentru care se impune un
adevărat proces de “aculturaţie”. Autorul, studiind aceste evoluţii, atenţionează asupra faptului
că frustrările generate de schimbările organizaţionale profunde conduc la posibilitatea adaptării,
dar frustrarea după frustrare poate conduce la destructurare organizaţională, deci un factor
negativ derivat din cei de ordin managerial.
La tarile ce parcurg procesul de tranziţie se constată, de asemenea, ca factor ce ameninta
reintegrarea în societate a celor care au săvârşit fapte antisociale, apariţia unui fenomen de
respingere din partea societatii civile.
in capitolul 2 al cercetării vor fi supuse analizei resursele alocate (umane, fmanciare,
tehnico-materiale) în vederea eficientizării managementului penitenciar.
Ca oportunitati, autorul scoate în evidenta o serie de factori externi cum sunt: structurile şi
organismele internaţionale care monitorizează aceste schimbări organizaţionale, asistenţa
tehnică din partea tarilor membre ale U.E., racordarea sistemului juridic la sistemul de drept
european, nu în ultimul rând asimilarea filozofiei drepturilor omului la nivelul societatii. O
56
menţiune aparte face autorul la acest ultim factor enumerat; acest demers trebuie să conducă la
“umanizarea” activitatilor în penitenciarele româneşti, concept care este diferit eel de
“umanitarism”. Sigur că aceşti factori ce se constituie în oportunitati ale sistemului pot fi
“slăbiţi” de o serie de variabile mondoeconomice şi sociale care acţionează independent, de cele
mai multe ori, de voinţa autoritatilor publice naţionale şi internaţionale.
De exemplu, o serie de probleme de natură economico-socială apărute în cadrul Uniunii
Europene după primul val al aderării a declanşat o serie de confuzii în rândul factorilor de
decizie ai organismelor Uniunii Europene referitoare la extinderile ulterioare.
Ca amenintari, se pot distinge impactul globalizării şi influenţele sale asupra culturii
naţionale. In opinia autorului, care este şi în concordanta cu cea a cvasiunanimitatii
specialiştilor care s-au ocupat de problemele globalizării, trecerea la această etapă va fi marcată
de una de tranziţie denumită “globalism”, în care Tndeosebi problemele de management cultural
se pot constitui în amenintari la adresa sistemului socio-economic naţional şi, implicit, asupra
organizaţiilor publice. Prin elaborarea acelor strategii şi politici adecvate situaţiei create se
poate redresa această situaţie.
Se constată că trecerea de la un sistem socio-economic la altul este Tnsoţită de o serie de
elemente de turbulenta de ordin sociopsihologic care se reflectă în comportamente atipice în
raport cu cele dezirabile. Din acest motiv, valorile manageriale şi cele civice se asimilează mai
greu datorită acestui proces denumit de autor “aculturaţie”.
Un alt factor ce se poate constitui Tntr-o ameninţare la adresa instituţiei este trecerea la
valuta europeană, fenomen ce presupune nu doar avantaje, ci şi unele eforturi din partea
societatii. Procesul integrării în U.E., în opinia autorului, poate fi delimitat în eel puţin două
etape: o primă etapă în care are loc admiterea în Uniunea Europeană, proces care s-a Tncheiat în
ianuarie 2007; a doua, mai dură, este trecerea la zona euro, proces care se va Tncheia în 2012-
2014. Pentru realizarea acestui obiectiv, România trebuie să Tndeplinească o serie de criterii
precum: un deficit bugetar care să nu depasească 3% din PIB; datoria publică să nu depasească
60% din PIB; rata inflaţiei să nu depasească maximum 2,4%; rata dobânzii pe termen lung circa
5,2%.
Toate aceste “criterii de convergenta" presupun o serie de sacrificii în zona publică, fapt
care se poate constitui Tntr-o ameninţare dacă managementul public aplicat nu va fi unul
eficient. Hotărârea aprobată de Guvern completează cadrul normativ referitor la organizarea şi
funcţionarea Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, prin care se urmăreşte atât
eficientizarea activitatii serviciilor asigurate, cât şi alinierea sistemului penitenciar din România
la standardele impuse de Uniunea Europeană.
57
C A P I T O L U L II
ANALIZA DIAGNOSTIC A MANAGEMENTULUI
PENITENCIARELOR ÎN ROMÂNIA ÎN CONDIŢIILE TRANZIŢIEI ŞI
GLOBALIZĂRII
2.1. Scenariile dezvoltării economice a României pentru perioada 2005-2014.
Cerinţele către serviciile publice la etapa aderării României la U.E.
Analizând scenariile alternativelor de prognoză privind dezvoltarea României efectuate de
Institutului Naţional de Cercetări şi Studii în domeniul Muncii şi Protecţiei Sociale (2005-2014)
(Anexa 3) variabilele din cadrul fiecărui scenariu sunt analizate mai jos.
Ritmul de creştere economică eel mai mare este asigurat de scenariul de tip FMI - 4,23%
urmat de scenariul IV -1,81%, scenariul I - 1,7% respectiv scenariul II - 0,6%.
Din punctul de vedere al salariilor Tnsă, situaţia este următoarea: eel mai mare ritm de
creştere este asigurat de scenariul II: 7,92% salariu minim, respectiv 14,82% salariu mediu;
urmează scenariul I cu 7,77% salariu minim, respectiv 14,6% salariu mediu; pe locul III se
situează scenariul de tip FMI cu un ritm de creştere al salariului minim de 5,96%, respectiv
salariu mediu de 11,77%; pe ultimul loc, la valori absolute foarte joase, se situează scenariul IV.
Pensiile medii se situează în zone aproximativ constante ca ritmuri, dar la cote joase în
valori absolute; iar ocuparea şi rata şomajului au ritmuri descrescătoare cu excepţia scenariului
FMI(Anexa 3).
in toate scenariile, salariile sunt legate de productivitate; în ultimul scenariu chiar sunt
menţinute la cote joase în raport cu productivitatea marginală, aceste măsuri având ca scop
creşterea productivitatilor marginale şi asigurarea, pe această cale, de randamente de scară
crescătoare Tntr-o economie restructurată. Pensiile medii sunt evident legate de salariul mediu şi
implicit de productivitate, cu excepţia ultimului scenariu. Rata şomajului descreşte peste tot,
mai puţin în cazul scenariului de tip FMI; de asemenea, ritmul de ocupare este descrescător cu
excepţia celui al FMI (Anexa 3).
Autorul exprimă opinia că eel mai echilibrat scenariu este eel al FMI (Anexa 3). Pentru a-
şi produce efectele, se impune un efort substanţial pentru restructurarea economică şi crearea de
locuri de muncă generatoare de productivitate şi cu efect multiplicator în economie. Scenariul
de tip FMI ar asigura pe termen scurt (doi ani) efecte pozitive prin creşterea veniturilor şi a
ocupării cu implicaţii asupra stării sociale (de care autorul se ocupă în această lucrare). El ar
trebui să atenueze şi şocurile integrării de care ne vom ocupa în continuare.
58
Analiza histogramelor anterioare coroborată cu judecatile de valoare emise permite
Piaţa forţei de muncă poate experimenta fenomene distorsionante în anii următori Tnainte
de a resimţi favorabil efectele dezvoltării generatoare de locuri noi de muncă. Un factor esenţial
în asigurarea creşterii economiei româneşti pe termen lung va fi reprezentat de programele de
dezvoltare a capitalului uman, implicând costuri în sfera sectorului educaţional, cercetare-
dezvoltare, sănătate şi al infrastructurii. in privinţa cercetării-dezvoltării, raportul semnalează
dificultatea şi costurile mari necesare pentru a impulsiona sectorul privat să crească investiţiile
în domeniu, dar avertizează că nerealizarea acestui obiectiv implică pierderi incomparabil mai
mari pe termen lung.
Beneficiile se vor vedea global, mai ales după momentul integrării, prin suplimentarea şi
diversificarea resurselor financiare şi prin statutul de membru al UE. Studiul legat de
mecanismele fenomenului de migraţie arată că, pentru prima dată, se poate vorbi de imigraţie în
România ulterior anului 1990. Problema imigraţiei având ca destinaţie finală România va deveni
una foarte acută în scurt timp.
Reducerea decalajelor economice va transforma România Tntr-o ţară-ţintă pentru
imigranţi, în special pentru cei din Asia, iar în anii de după aderare la noi în ţară ar putea intra
până la 60.000 de persoane anual, ceea ce va pune probleme complexe şi va necesita punerea la
punct a unui sistem de gestionare a imigraţiei, care va costa statul român, Tntr-o estimare medie,
în jur de 6.000.000 de euro anual.
Specialişts IER apreciază că politica de securitate şi apărare a tarii noastre ar trebui să se
bazeze pe certitudini, cum ar fi calitatea de membru al NATO şi Parteneriatul Strategic
Intensificat cu Statele Unite, dar fără să adopte o atitudine ostentativă sau exclusivă de raliere la
punctele de vedere ale Alianţei Nord-Atlantice sau ale Washingtonului. Studiul realizat de IER
analizează noul mediu internaţional de securitate din perspectiva europeană şi românească,
estimează o serie de posibile scenarii în ceea ce priveşte politica europeană de securitate şi
apărare, relaţiile transatlantice şi raportarea României la acestea şi oferă câteva concluzii şi
recomandări pentru o posibilă abordare pe termen scurt a situaţiei.
Un studiu al sistemelor de pensii din România a scos în evidenta principalele deficienţe
ale acestuia. Conform celor prezentate, tranziţia din aceşti ani a dus la afectarea gravă a
sistemului. Neregulile merg de la inechitatea calculării pensiei pentru beneficiari pensionaţi în
perioade diferite, instabilitatea legislaţiei şi amânarea reformelor, micşorarea numărului de
contribuabili (de la peste 8 milioane în 1990 la aproximativ 4,5 milioane în prezent, ceea ce a
cauzat o criză importantă a finantarii fondurilor de pensii), creşterea numărului de pensionari
până la 6,11 milioane în ianuarie 2005, includerea în sistem a peste 1.500.000 de pensionari din
agricultură până la numeroasele pensionări anticipate aprobate de guvernele din ultimii 14 ani
61
şi, nu în ultimul rând, amânarea introducerii pensiilor complementare şi administrate privat.
Studiul arată că, din cauza creşterii populaţiei vârstnice şi a diversificării nevoilor
specifice acesteia, se impun o serie de măsuri urgente, printre care elaborarea unei strategii pe
termen mediu şi lung, informatizarea sistemului de pensii, creşterea numărului de contribuabili
la sistem, politici de creştere a natalitatii, creşterea vârstei medii reale de pensionare (acum de
doar 52 de ani), introducerea pensiilor administrate privat, acoperirea muncitorilor cu asigurări
de pensie şi adoptarea reglementărilor Uniunii privind transferul beneficiilor.
Cu toate că, de peste patru ani, UE a alocat României o serie de fonduri structural, prin
Programele SAPARD, PHARE şi ISPA, nu au fost absorbite nici jumătate din ele. Numeroasele
scandaluri şi procesele din instanta în care erau implicaţi funcţionarii din instituţiile abilitate cu
implementarea fondurilor au adus o bilă neagră tarii noastre.
Conform studiului, gestiunea fondurilor structurale va fi o mare provocare a anilor imediat
următori datei aderării României la Uniunea European! Costurile implementării planului de
acţiune privind depozitarea deşeurilor industrial, în vederea conformării cu legislaţia europeană,
sunt foarte greu, dacă nu imposibil de estimat în acest moment. in ciuda faptului că în ultimii ani
s-a reuşit transpunerea în totalitate a acquis-ului comunitar privind gestiunea deşeurilor,
implementarea legislative mai are de aşteptat.
Şi asta din cauză că transpunerea legislative s-a realizat cu o viteză foarte mare, chiar
nerealistă, ceea ce a dus la un decalaj important Tntre prevederile legale şi capacitatea reală de
implementare efectivă a legislaţiei. De asemenea, transpunerea cu viteză mare a documentelor
comunitare a făcut ca unele acte normative să necesite, chiar după publicare, o serie de revizuiri
şi completări, pentru a fi armonizate cât de cât cu realitatile existente în ţara noastră.
Conform ultimelor date ale IER, numai 73% din legislaţia românească este compatibilă cu
acquis-ul comunitar. Potrivit aceloraşi date, gradul de concordanta Tntre legislaţia română şi
legislaţia Uniunii Europene este de 73,4%. Autorii studiului au constatat că gradul de
concordanta dintre legislaţia română şi acquis-ul comunitar este mai mare la capitolele Tnchise
provizoriu în comparaţie cu cele deschise, în curs de negociere.
Studiul IER arată că gradul de transpunere a acquis-ului comunitar în legislaţia
românească este de 82,60%, iar gradul de concordanta dintre legislaţia română şi acquis-ul
comunitar este de 78,60%. in ceea ce priveşte capitolele aflate în curs de negociere, gradul de
transpunere este de 68,33%, iar gradul de compatibilitate este de 71,32%.
Studiul detaliat pe fiecare capitol cu privire la concordanţa dintre legislaţia românească şi
acquis-ul comunitar arată că libera circulate a mărfurilor, politicile industrial, ştiinţa şi
cercetarea, cultura, audiovizualul şi controlul fmanciar sunt capitolele care au 100% grad de
62
transpunere, în timp ce gradul de compatibilitate variază la acestea Tntre 50 şi 90%. Cele mai
mici grade de transpunere au fost constatate de experţii IER la capitolele PESC (57%), Politica
în domeniul transporturilor (70,80%) şi Protecţia consumatorilor şi a sănătatii (72%). Cu toate
acestea, în ceea ce priveşte gradul de compatibilitate, cele trei capitole au fost cotate peste
medie. La protecţia consumatorilor şi a sănătatii, compatibilitatea este de 100%, iar la politica în
domeniul transporturilor este de 84,4%.
Studiul a avut în vedere acquis-ul comunitar şi legislaţia română la nivelul anului 2006,
cercetătorii menţionând că au analizat peste 90.000 de pagini conţinând legislate europeană.
Numeroasele restructured şi privatizări de care am avut parte în ultimii ani şi companiile
care au beneficiat de ajutoare de stat şi scutiri de taxe către bugetul statului scot în evidenta
riscul unui faliment în bloc în anumite sectoare economice. Mai mult, s-a constatat că ponderea
ajutoarelor pentru scutiri, reduceri şi reeşalonări ale datoriilor şi penalitatilor este în creştere,
ceea ce arată o cronicizare a incapacitatii de plată pentru datoriile trecute cu mult de scadenta.
Iar trecerea de la ajutorul prin subvenţii directe la sprijin prin scutiri şi reeşalonări duce la o
transparent scăzută şi la faptul că statul nu poate planifica în avans volumul ajutorului de stat.
Acest lucru este în evidentă contradicţie cu acquis-ul comunitar.
Banca Naţională a României ar trebui să se concentreze doar asupra inflaţiei şi, mai întâi
de toate, să Tsi stabilească nivelul-ţintă, arată studiul, care precizează că ţintirea inflaţiei este
condiţional de corectitudinea previziunilor. in practică, băncile centrale care adoptă ţintirea
inflaţiei au nevoie de unul sau mai multe modele macroeconometrice stabile cu ajutorul cărora
să poată previziona inflaţia şi care să le permită să simuleze impactul asupra traiectoriei inflaţiei
a oricărei schimbări intervenite în setul de instrumente economice. Autorii studiului consideră
că o asemenea metodă nu există Tncă.
Deşi admite că pentru nici o ţară din lume nu se pot concepe modele econometrice corecte,
studiul arată că există diferenţe mari Tntre un model pentru o economie relativ stabilă (de
exemplu, Marea Britanie sau Suedia) şi o economie a cărei structură şi politici se schimbă
permanent. Modelarea econometrică devine aproape imposibilă atunci când structura economiei
se schimbă, ceea ce se Tntâmplă în mod evident în cazul tarilor în tranziţie. Această dificultate
i-a determinat pe oficialii Băncii Centrale Europene să nu ia în considerare la modul serios
posibilitatea creării unui model macroeconometric pentru zona euro.
Până în momentul de fata, Banca Naţională a României (BNR) nu a avut la Tndemână nici
măcar un mijloc elementar de previzionare, de pildă o curbă a randamentului obligaţiunilor,
astfel meat trasarea unei traiectorii a inflaţiei devine foarte dificilă, arată studiul. Ca substitut,
Tnainte ca o bază largă de obligaţiuni cu scadenţe diferite să fie disponibilă, BNR poate
63
implementa o formă de studiu de piata al analiştilor pentru previzionarea inflaţiei. Trebuie ţinut
cont de faptul că în România este dificil de previzionat nu numai cererea monetară, dată fund
ponderea sectorului economic "neoficial".
Comisia Europeană consideră un adevărat test aplicarea criteriilor europene privind
controlul ajutoarelor de stat şi, totodată, o grea misiune pentru Consiliul Concurenţei. Acordarea
ajutoarelor de stat în industria neprofitabilă a fost de multe ori criticată de reprezentanţii
europeni. Una dintre acuzaţiile aduse în acest sens a fost făcută chiar de un oficial al Băncii
Mondiale, care preciza: "Aţi alocat mai mulţi bani în industria neprofitabilă decât în educaţia
copiilor voştri".
Un exemplu în acest sens Tl reprezintă industria siderurgică, unde în ultimii zece ani,
ajutoarele de stat s-au ţinut lanţ, fiind acordate pentru a evita falimentul, cu speranţa de a se găsi
un investitor, respectiv ajutoare acordate la momentul privatizării.
in procesul de pregătire a aderării României la Uniunea Europeană, subiectul agricol a fost
Tntotdeauna considerat unul sensibil. Principala cauză ce a dus la starea actuală în care se află
agricultura se datorează în cea mai mare parte nenumăratelor schimbări ale politicilor agricole şi
implementării lor. Factorii cu cea mai mare influenta negativă asupra agriculturii româneşti sunt
subutilizarea factorilor de producţie existenţi şi slaba complementaritate.
Ca principale măsuri pentru recuperarea handicapului, studiul scoate în evidenta unele
obiective ce trebuie sa rămână în atenţia Guvernului, pentru ca România să poată fi un
beneficiar net al politicii agricole comunitare, nu un contribuitor.
Toate aspectele prezentate anterior ne permit să formulăm următoarele concluzii:
> schimbările structural ce vor urma în perioada următoare pot declanşa o serie de
procese de alienare socială din partea anumitor segmente ale populaţiei rezidente din
România, motiv pentru care se impune organizarea aparatului de prevenire a unor
aspecte de natură antisocială;
> din perspectiva arătată, este necesară abordarea unor coordonate considerate de noi ca
fiind semnificative pentru managementul serviciilor publice;
> scenariul FMI, care prevede creşterea şomajului determinate de restructurările masive
ale economiei, respectiv de restricţia menţinerii indicilor de inflaţie la cote acceptabile,
va influenţa negativ păturile „vulnerabile” ale societatii, le va provoca spre un
comportament infracţional.
Caracteristicile managementului serviciilor publice din tarile dezvoltate. "Intrarea în
Europa " pentru administraţia publică o percepem ca pe o aliniere la standardele europene, fără
să se facă Tnsă abstracţie de tradiţiile şi succesele remarcabile româneşti .
64
in viziunea autorului, recunoaşterea managementului ca neofactor, ne permite să
concluzionăm că reforma în economie trebuie să Tnceapă cu administraţia publică, ca fiind
dominantă şi responsabilă pentru efectuarea schimbărilor respective în societate, urmărindu-se
scopul ca acest domeniu să fie pus în slujba cetateanului. Această poziţie revine şi din celebra
maximă a savantului american Peter Drucker, care menţiona că „ nu sunt popoare bogate şi
popoare sărace...ci sunt state bine conduse şi state prost conduse”.
Utilizând metoda managementului prin obiective (M.B.O.), demonstrate în subcapitolul
1.2 al acestei teze ca fiind optimală pentru realizarea managementului performant în domeniul
serviciilor publice, la baza procesului de reformă în administraţia publică trebuie să se afle
următoarele obiective:
■ definirea precisă a relaţiei dintre decizia politică şi cea administrative ;
■ Tntărirea autonomiei şi descentralizarea sistemului administrativ prin deplasarea
treptată a centrului de greutate al activitatii guvernului şi instituţiilor administraţiei
centrale de stat dinspre gestionarea vieţii economice şi sociale spre elaborarea
strategiilor de dezvoltare şi protejare a intereselor naţionale;
■ optimizarea managementului în administraţia centrală prin dezvoltarea economiei de
piata şi implicarea structurilor reprezentative ale societatii civile în domenii până nu
de mult “interzise,, sau mai puţin cercetate, cum este studiul pe care-1 facem asupra
sistemului penitenciar.
Dintr-o observare atentă, rezultă că nu există un model european de administrate publică
anume pentru România sau oricare altă ţară aflată în procesul de tranziţie. in concepţia
autorului, integrarea europeană a administraţiei publice româneşti, concepută ca o aspiraţie către
perfecţiune, ar urma să identifice un pachet de caracteristici comune diferitelor administraţii
europene, stabilite ştiinţific şi care să reprezinte, în final, nucleul unui model propriu, compatibil
cu “modelul european” [176, p. 285].
Sub aspectul structurilor, mecanismelor de acţiune şi sistemelor de control, administraţia
de tip" european" ar putea viza următoarele obiective şi modalitati de acţiune:
• considerarea relansării autonomiei ca factor important al evoluţiei instituţiilor
administrative contemporane;
• conceperea democraţic administraţiei (autonomiei) ca un corolar al democraţic politice;
• problemele tehnice privitoare la nivelurile administraţiei publice, resursele financiare şi
umane, controlul puterii centrale vor fi concepute în conformitate cu interesele şi aspiraţiile
poporului;
65
• funcţia ministerelor sub aspectul coordonării fund peste tot aceeaşi, multiplicarea
structurilor de decizie trebuie să reprezinte un alt punct comun al autoritatilor administraţiei
publice din statele europene;
• relaţiile generate de progresul informaticii, pe baza asemănării mecanismelor de
acţiune prin mijloace umane şi cele juridice implică o formă de administrate mai puţin autoritară
şi mai puţin rigidă;
• deşi diverse şi cu sarcini variate, sistemele de control sunt necesare, iar rolul eel mai
important revine controlului jurisdicţional.
Schimbările care au loc în sistemul de nevoi al clienţilor determină mutaţii importante în
strategiile organizaţiilor prestatoare de servicii. O analiză atentă a evoluţiei fenomenelor ne
poate permite identificarea unei anumite tendinţe în evoluţia serviciilor: diversificarea acestora.
Analiza SWOT a activitatilor penitenciare efectuată de autor în subcap. 1.4 a demonstrat
prezenţa aproximativ egală a avantajelor şi dezavantajelor mediului intern, la fel egalitatea
dintre oportunitatile şi riscurile mediului extern în asigurarea serviciilor penitenciare în
România. Reieşind din conceptul managementului strategic, referitor la strategiile manageriale
utilizate în combinaţia factorilor depistaţi ai mediului intern şi extern, expuşi în analiza SWOT,
autorul determină eficienţa utilizării strategiilor de diversificare a serviciilor în penitenciarele
româneşti.
Din perspectiva diversificării cu referire concretă la serviciile organizaţiilor penitenciare,
autorul va fundamenta pe parcursul cercetării ideea că reforma sistemului penitenciar trebuie
orientatd într-o asemenea direcţie, încdt penitenciarul să îndeplinească pe lângă funcţia de
deţinere şi pe cea de prestator de servicii pentru diverşi beneficiari [111. p98-101]
Fundamentul conceptului de diversificare a serviciilor penitenciare argumentate de
metodologia managementului strategic este totodată argumentată şi de efectul sinergic, care
lămure§te faptul cum s-ar putea obţine un plus de valoare în condiţiile folosirii aceloraşi
resurse de care dispune penitenciarul.
Cea mai frecventă modalitate de diversificare este determinate de schimbările apărute în
sistemele de nevoi ale clienţilor, în preferinţele acestora şi/sau în relaţiile cu organizaţiile de
servicii. Alegerea momentului pentru obţinerea diversificării, modalitatile de acţiune şi
cuantificare a resurselor necesare aplicării depind de abilitatea, competenţa managerial şi
profesională a managerilor din aceste organizaţii prestatoare de servicii.
Sistemul indicatorilor de performanţă utilizaţi în organizaţiile serviciilor publice din
tarile dezvoltate. Sistemul de indicatori de performanta face posibilă
66
evaluarea consumului de resurse în raport cu rezultatele obţinute după Tncheierea proceselor
de realizare şi furnizare a serviciilor şi compararea acestora cu nivelurile stabilite ca obiective.
Rezultatele obţinute de managerii organizaţiilor de servicii au condus la Tntărirea Tncrederii
acestora în noul sistem, pe care 1-au apreciat ca având o Militate practică deosebită, eel puţin
din următoarele considerente:
• Contribuie la cunoaşterea situaţiei reale a fiecărui tip de serviciu public;
• Permite identificarea disfuncţionalitatilor în procesul de realizare şi de furnizare a
serviciilor;
• Oferă informaţii despre reacţiile clienţilor fata de serviciile oferite;
• Creează posibilitatea reorientării parţiale a unor servicii sau chiar renunţarea la cele
care nu sunt cerute pe piaţa serviciilor;
• Permite identificarea gradului de eficacitate a managerilor §i executanţilor implicaţi
în procesul de executare şi furnizare de servicii;
• Sprijină managerii organizaţiilor de servicii să descopere care este eel mai eficient
sistem de realizare şi furnizare a acestora;
• Permite o corelare a efortului personalului cu rezultatul obţinut şi cu nivelul de
performanta realizat.
De altfel, evaluarea performanţelor în organizaţiile de servicii reprezintă o condiţie
prealabilă oricărui efort de Tmbunătatire a gestionării serviciilor publice. Aceasta permite
Tntărirea controlului autoritatilor centrale asupra gestionării serviciilor publice şi, ceea ce este
foarte important în orice sistem normal, asumarea răspunderii managerilor şi executanţilor
pentru calitatea deciziilor şi pentru modul de implementare a acestora, favorizând transparenţa
activitatilor de interes public şi colaborarea cu beneficiarii serviciilor oferite.
Desigur, în toate tarile procesul de introducere a indicatorilor de performanta pentru serviciile
publice a fost unul coordonat , pentru care s-a creat în timp util cadrul legislativ care să permită
aplicarea lui şi, pe de altă parte, capacitatea managerială a organizaţiilor de servicii pentru
implementarea şi Tmbunătatirea mecanismelor interne de perfecţionare continuă a acestuia. De
exemplu, în Franţa se utilizează tablouri de bord care conţin peste 40 de indicatori pentru
aprecierea calitatii şi eficienţei serviciilor publice oferite de instituţiile publice dintr-o unitate
administrativă. in Norvegia, Guvernul prezintă în Parlament anual un raport în care sunt analizaţi
indicatorii de performanta referitori la serviciile publice oferite de diferite organizaţii publice. in
Marea Britanie există o Comisie de Verificare la nivel naţional care urmăreşte, compară şi
analizează permanent, din punct de vedere economic şi calitativ, diferite tipuri de servicii publice
oferite de organizaţiile care Tsi desfasoară activitatea în acest domeniu.
67
in toate aceste tari, indicatorii de performanta sunt utilizaţi pentru a evalua rezultatele
unei activitati desfasurate şi, în acelaşi timp, pentru a exprima acest rezultat sub diverse forme:
• Volum şi calitate a prestaţiei;
• Eficienta economică;
• Rentabilitate economică;
• Eficacitate;
Procesul de determinare a indicatorilor de performanta este unul complex tocmai datorită
faptului că serviciile publice, din care face parte sj serviciul penitenciar, se situează undeva la
graniţa dintre logica concurenţiald şi logica sociald, Tntre care este necesară obţinerea unui
echilibru. Evaluarea eficienţei serviciilor publice trebuie să se bazeze pe următoarele elemente:
■ Identificarea corectă a nevoilor clienţilor;
■ Determinarea obiectivelor şi programelor corelate cu nevoile constatate;
■ Realizarea unei calitati a prestaţiilor apropiată de nevoile cetatenilor;
■ Asigurarea celei mai bune productivitati şi a celui mai mic preţ al serviciilor. Aplicarea
unui sistem de indicatori de performanta în sfera serviciilor publice este
posibilă în orice context naţional, dacă sunt respectate eel puţin următoarele condiţii:
• Existenţa unui cadru legal care să stabilească limitele legale pentru defmirea unor astfel
de indicatori;
• Exprimarea unitară şi transmiterea aceloraşi concepte, defmiţii, abordări referitoare la
indicatorii de performanta;
• Adaptarea instrumentului managerial de analiză la diversitatea serviciilor publice;
• Continuitatea şi Tmbunătatirea continuă a sistemului indicatorilor de performanta
pentru serviciile publice;
• Monitorizarea permanent a sistemului şi acordarea de consultants pentru aplicarea,
analiza, şi evaluarea indicatorilor de performanta.
Sistemul indicatorilor de performanta aplicabil pentru serviciile publice cuprinde
două categorii de indicatori de performanta:
- indicatori economici ( cantitativi);
- indicatori de calitate.
Categoria indicatorilor economici ( cantitativi) autorul Ti prezintă mai jos. Costul serviciului -
ca indicator de performanta, constituie punctul de plecare în studiile de productivitate, unde este
comparat în timp şi ponderat cu un indice, pentru a
68
elimina influenţa inflaţiei. Frecvent, indicatorul se foloseşte pentru a compara şi analiza evoluţia
productivitatii pentru un serviciu public şi pe baza acestor informaţii se poate face o analiză
atentă a cauzelor care determină nivelul serviciului public oferit.
Tariful serviciului reprezintă preţul de vânzare al serviciilor publice, ţinând seama de
costul investiţiilor şi de eel al cheltuielilor (exemplu: costul unul metru cub de apă potabilă,
costul unui KWT energie, costul forţei de muncă în cadrul serviciilor publice etc. ).
Eficienţa serviciilor publice de monopol, cum ar fi randamentul unei reţele de apă
măsurată şi facturată şi cantitatea totală de apă produsă.
Pentru cea de-a doua categorie, cea a indicatorilor de calitate, sunt necesare menţiuni
speciale. Calitatea serviciului public este apreciată, în cele mai multe situaţii, de măsura în care
acesta şi-a îndeplinit obiectivele sau cum răspunde aşteptărilor clienţilor. Importante în acest
sens sunt următoarele aspecte:
• Oportunitatea serviciului public;
• Accesibilitatea serviciului public;
• Continuitatea în furnizarea serviciului public;
• Gradul de contort şi interes manifestat de furnizorii de servicii fata de clienţi. Deoarece
calitatea este mai greu de măsurat şi cuantificat, în instituţiile publice din
tarile dezvoltate au fost elaborate şi implementate sisteme de control al calitatii serviciilor, care
urmăresc realizarea calitatii în fiecare din fazele procesului prin care se realizează serviciul
public, potrivit unor reguli şi proceduri specifice. Indicatorii de calitate sunt de mai multe feluri:
• Indicatori tehnici, care se referă în principal la volumul serviciilor, cum ar fi: numărul de
persoane care frecventează bibliotecile publice, numărul de cereri primite pentru acordarea de
ajutoare sociale, presiunea apei calde etc.;
• Indicatorii de mediu: gradul de poluare fonică; gradul de poluare chimică; gradul de
Tncărcare cu noxe a mediului ambiant etc.;
• Indicatori specifici de calitate: calitatea apei potabile; gradul de puritate al apei potabile;
temperatura la client a apei calde furnizate; gradul de confort în mijloacele de transport în
comun;
• Indicatori de servire a consumatorului:
- gradul de satisfacere a beneficiarului serviciului: nivelul de pregătire
profesională a absolvenţilor de liceu;
69
- eficacitatea managerilor organizaţiei de servicii: capacitatea managerilor de a
realiza obiectivele stabilite ale organizaţiei de servicii;
- eficienţa economică şi managerial a organizaţiei de servicii: valoarea resurselor cu
care au fost obţinute rezultatele şi calitatea deciziilor managerial.
Indicatorii de performanta prezentaţi demonstrează că există suficiente forme de determinare
a gradului în care serviciile publice oferite satisfac nevoile sociale de Meres general [178,
p.165] şi, în acelaşi timp, permit determinarea contribuţiei fiecărui angajat, manager şi executant
dintr-o institute publică la realizarea şi furnizarea serviciilor oferite.
2.2. Sistemul indicatorilor de evaluare a performanţelor managementului penitenciar
În opinia autorului, sistemul indicatorilor de performanta reprezintă în acelaşi timp o
bază concretd şi obiectivd de motivare diferenţiatd a resurselor umane din organizaţiile de
servicii, în funcţie de gradul de realizare a obiectivelor stabilite şi nivelul performanţelor
obţinute. Conform conceptului eficienţei managementului penitenciar elaborat de autor în cap.l
şi reieşind din necesitatea elaborării ulterioare a strategiilor în realizarea managementului
penitenciar, autorul propune un punct de plecare - sistemul de indicator! de evaluare a
performanţelor penitenciare, cum ar fi: numărul de evadări; raportul cadru-deţinu; recidiva;
gradul de suprapopulare; rata de supraaglomerare a penitenciarelor etc., din care s-ar putea
argumenta indicatorii de evaluare a eficienţei managementului penitenciar.
Autorul consideră că este oportună prezentarea principalilor indicatori din sistemul
penitenciar românesc comparativ cu sistemele penitenciare din tarile europene. Indicatorii
privind persoanele care au comis fapte penale nu sunt de regulă cunoscuţi de opinia publică şi
chiar de către persoanele care adoptă legile (politicienii) sau practicienii care le aplică
(judecători, procurori).
Consiliul Europei, în cadrul Statisticilor penale anuale (SPACE I - care se referă la
populaţia penitenciară, respectiv SPACE II - care se referă la măsuri şi sancţiuni executate în
comunitate), scoate în evidenta o serie de indicatori care sunt relevanţi pentru abordările
aspectelor manageriale din penitenciare.
Autorul Tnaintează o metodă de analiză a managementului penitenciar din punct de vedere
calitativ şi cantitativ pe baza unor indicatori de performanta cuantificabili, specifici
penitenciarelor. Pentru a realiza acest demers, el foloseşte un set de indicatori dintre care Ti
enumără pe cei prezentaţi mai jos.
1. Rata persoanelor private de libertate la 100.000 locuitori. Prin “populate privată de
libertate” Tnţelegem, în literatura de specialitate, categoriile de persoane - arestate preventiv,
condamnate în prima instanta sau condamnate definitiv - care au fost deţinute Tntr-un
70
penitenciar în cursul anului calendaristic menţionat.
Indicatorul prezentat reprezintă numărul persoanelor private de libertate raportat la
numărul locuitorilor din ţară:
nr. pers. private de libertateRata pop/100.000 loc
nr. loc.
Pentru a vedea dinamica acestui indicator avem la dispoziţie următoarele date statistice
din 2003-2005, tab 4.
Tabelul 4
Rata creşterii nr. persoanelor private de libertate, % (2003/2005)
Ţara Anii % de credere
2003 2005
România 197 225 114,2
Portugalia 145 132 91,03
Marea Britanie 120 126 105
Spania 113 117 103,5
Franţa 90 77 85,55
Germania 90 96 106,6
Olanda 87 95 109,2
Italia 86 95 110,47
Austria 86 85 98,83
Belgia 82 85 103,7
Luxemburg 80 81 101,3
Irlanda 68 80 117,65
Danemarca 62 59 95,16
Suedia 59 68 115,3
Finlanda 56 59 105,35
Grecia 54 79 146,3
Sursa: SPACE I -2005 §i calculele autorului
Datele prezentate scot în evidenta faptul că în 2003 -2005 România deţinea primul loc
după rata creşterii persoanelor private de libertate Tntre tarile europene. Singurele tari care au
Tnregistrat scăderi în acest interval de timp sunt Franţa şi Portugalia. in general, conform
statisticilor mondiale se păstrează tendinţa de creştere a numărului de deţinuţi.
(1)
71
2. Rata de supraaglomerare a penitenciarelor. Indicele de supraaglomerare reprezintă
raportul dintre numărul de persoane private de libertate şi capacitatea legală de deţinere a unui
penitenciar (care se calculează, ca fiind raportul dintre numărul de deţinuţi şi numărul de paturi
instalate).
Regulile europene în materie nu prevăd în mod expres mărimea spaţiului destinat unui
deţinut, în afară de menţiunea ca acesta “să fie rezonabil”. in practică, variaţiile sunt
considerabile, unele tari prevăzând, în legislaţia naţional, 2 mc, 5 mc. sau chiar mai mult. in
România, prevederile legale menţionează un volum de aer de 6 mc. pentru fiecare deţinut. in
conformitate cu legea României 23/1969 acest raport se calculează prin relaţia:
efectiv de detinuti
nr. paturi la 6 mc de aer
Dinamica numărului de pături la 6 m.c. de aer (2003-2005)
2003 2004 2005
La 6 m.c. de aer – necesar nr. paturi 33277 34687 37363
Număr de paturi instalate 47151 47145 46512
Devierea de la norme +13874 +12458 +9149
Sursa: Anuare statistice 2003, 2004, 2005 ale Ministerului Justiţiei
Cum vedem din datele tabelului 5, se menţionează o tendinta pozitivă în penitenciare de
micşorare a devierii de la norme a numărului de paturi instalate. Această schimbare influenţează
pozitiv indicele de supraaglomerare a penitenciarelor, care se micşorează.
Indicele de supraaglomerare-%
00, \
Q 50>
»-
139,
20
114,
60Ii xlOO (2
)
Tabelul 5
2003 2004 2005
Sursa: calculele autorului conform Anuarelor statistice 2003, 2004, 2005 ale Ministerului Justiţiei Figura 7. Valorile indicelui de supraaglomerare a penitenciarelor (2003-2005)
72
Cu toate că valoarea acestui indicator cunoaşte o tendinta de scădere, supraaglomerarea
penitenciarelor în România rămâne în continuare una din cele mai mari din Europa.
O analiză comparative scoate în evidenta că acest indicator în alte tari ale Europei era în
2005 după cum urmează:
200
150
100
50
0
□ Nr. Det/100 loc
Sursa: SPACE 1-2005Figura 8. Analiza comparative a indicelui de supraaglomerare
Cu excepţia Greciei care, în perioada 2003-2005 s-a situat pe primul loc în Europa §i a
României care în aceea§i perioadă a ocupat locul doi după rata medie de supraaglomerare, în
majoritatea tarilor Uniunii Europene nu s-au Tnregistrat variaţii Tnsemnate.
Conform statisticilor cantitative, principalele caracteristici ale populaţiei penitenciare sunt
următoarele:
• După sex:
□ Barbati
□ Femei
96%
Sursa: Prelucrarea autorului după datele prezentate de Emilian Stănişor ş.a., Universul carceral, Bucureşti, Editura „Oscar Print”, 2005.
Figura 9. Structura populaţiei penitenciare după sex
Din figura 10 se constată că reprezentanţii sexului masculin reprezintă 96%, iar cei ai
sexului feminin numai 4% din populaţia penitenciară.
73
• După vârstă:
1%n 43%
26%
■ 14-18 ani ■ 18-21 ani D 21-30 ani D
31-40 ani ■ 41-60 ani D peste 60 ani
Sursa: Prelucrarea autorului după datele prezentate de Emilian Stănişor ş.a., Universul carceral, Bucureşti, Editura „Oscar Print”, 2005
Figura 10. Structura populaţiei penitenciare după vârstă
Din analiza figurii 10 se constată că segmentele majoritare ale deţinuţilor sunt reprezentate
de cei cu vârsta cuprinsă Tntre 21-30 ani aproape jumătate, urmaţi de cei cuprinşi Tntre 31- 40 de
ani.
După tipul de detenţie:
1% 11%
77%arest preventiv condamnati de finitiv
condamnati prima inst co ntra v e nie nti
Sursa: Prelucrarea autorului după datele prezentate de Emilian Stănişor ş.a. , Universul carceral, Bucureşti, Editura „Oscar Print”, 2005
Figura 11. Structura populaţiei penitenciare după tipul de detenţie
Cel mai mare procent de persoane este reprezentat de cei condamnaţi definitiv, în timp ce
persoanele care sunt în arest preventiv se află pe locul secund. • După antecedente penale:
74
■ nerecedivisti cu antecedente penale
□ nerecedivisti fara antecedente penale
40%recidivisti42%
Sursa: Prelucrarea autorului după datele prezentate de Emilian Stăni§or §.a. ,Universul carceral, Bucure§ti, Editura „Oscar Print”, 2005
Figura 12. Structura populaţiei penitenciare după antecedente penale
in segmente relativ egale, recidivi§tii §i nerecidivi§tii fără antecedente penale, formează peste
80% din totalul deţinuţilor. • După studii:
□ analfabeti
■ studii primare D
studii gimnaziale
□ studiiprofesionale
Sursa: Prelucrarea autorului după datele prezentate de Emilian Stănişor ş.a. , Universul carceral, Bucureşti, Editura „Oscar Print”, 2005
Figura 13. Structura populaţiei penitenciare după antecedente penale
Se constată că există o corelaţie indirectă Tntre nivelul studiilor §i procentul de deţinuţi. •
După tipul de infracţiuni:
1% 8%12%
17%15%
47%
6%
24%
infractiuni contra persoaneiinfractiuni contra proprietatiialte infractiuni
Sursa: Prelucrarea autorului după datele prezentate de Emilian Stănişor ş.a. , Universul carceral, Bucureşti, Editura „Oscar Print”, 2005.
Figura 14. Structura populaţiei penitenciare după tipul de infracţiuni
75
Este important de menţionat că în totalul infracţiunilor contra persoanei - 16% sunt omucideri;
din totalul infracţiunilor contra proprietatii jumătate sunt furturi şi tâlhării. • După durata
pedepsei aplicate:
21%
6%
7% 10% 8%
36%
sub 1 an inchisoare
1-3 ani inchisoare
3-5 ani inchisoare
5-10 ani inchisoare
10-15 ani
inchisoare 15-20
ani inchisoare peste
20 de ani
inchisoare pe viata
21%
Sursa: Prelucrarea autorului după datele prezentate de Emilian Stăni§or §a. ,Universul carceral, Bucure§ti, Editura „Oscar Print”, 2005
Figura 15. Structura populaţiei penitenciare după durata pedepsei aplicate
Se constată că procentele cele mai mari sunt reprezentate de durata de pedeapsă cuprinsă
Tntre 3-5 ani (36%) respectiv 5-10 ani (21%).
• Rata dintre numărul total al persoanelor care lucrează în penitenciare şi numărul
persoanelor private de libertate:
Numărul total al persoanelor care lucrează în penitenciare prezintă relevanta când este
raportat la numărul deţinuţilor. Prezentăm în tabelul următor date statistice referitoare la
numărul de personal şi numărul de deţinuţi în penitenciarele româneşti:
Tabelul 63
Raportul deţinuţi/personal în penitenciarele din România
Sursa: calculele autorului conform Anuarelor statistice 2003, 2004, 2005 ale Ministerului Justiţiei.
După cum reiese din datele existente, în România raportul dintre numărul total de personal
şi numărul persoanelor private de libertate era de 1/6 comparativ cu tarile Uniunii Europene
unde media era de V2.4 (vezi tabelul 14).
in cadrul lucrării va fi extinsă analiza dinamicii personalului §i structurii acestuia.
76
Pentru România, situaţia prezentată a impus declanşarea unei reforme profunde a
Tntregului sistem penitenciar, vizând toate sectoarele de activitate şi a fost concretizată în
"Programul de urgenta privind construirea §i modernizarea unor penitenciare", aprobat
de Guvernul României în august 1991. Acesta prevedea suplimentarea, în 5-10 ani, a spaţiilor de
cazare, până la o capacitate maximă de 45.000 de locuri şi a numărului personalului până la
20.000, ajungându-se la un raport deţinuţi-cadre ce s-ar fi apropiat de media europeană. Din
păcate, situaţia economică dificilă şi costul general al tranziţiei au impus restrângerea
cheltuielilor guvernamentale, în consecinta, sistemul penitenciar a fost nevoit să Tncerce
realizarea transformărilor dorite în contextul unor resurse financiare care, ani la rând, nu au
permis decât supravieţuirea.
in ideea adaptării la regulile internaţional în materie execuţional-penală şi de respectare a
drepturilor omului, în conformitate cu recomandările adoptate de Comitetul Consiliului Europei
privind Regulile penitenciare, considerăm ca o sarcină importantă, în această direcţie,
informarea permanent a opiniei publice cu privire la rolul sistemului penitenciar şi importanţa
muncii desfasurate de personal pentru educarea deţinuţilor şi reintegrarea lor în cadrul societatii
democratice.
Administraţia Generală a Penitenciarelor, cu toate unitatile subordonate, se constituie
Tntr-un serviciu public destinat să ţină în custodie pe toţi cei care au comis infracţiuni şi au fost
condamnaţi de o instanta să execute pedepse privative de libertate, pentru a proteja societatea.
Scopul principal ale sistemului penitenciar derivă din datoria statului democratic de a-i
trata pe cei lipsiţi temporar de libertate cu umanitate şi de a-i ajuta să se reintegreze în societate.
Realizarea acestui obiectiv fundamental impune următoarele sarcini:
• custodia deţinuţilor;
• menţinerea ordinii, controlului, disciplinei şi siguranţei locului de deţinere;
• acordarea unor condiţii decente pentru deţinuţi, inclusiv de asigurare a sănătatii;
• aplicarea unor programe care să contribuie la recuperarea deţinuţilor ca cetateni ai
statului democratic.
4 Este de menţionat faptul că în unele tari ale Uniunii Europene pe lângă personalul care lucrează cu norma întreagă există §i persoane care lucrează'cu jumătate de normă. Astfel în Olanda lucrau 1985 de persoane cu jumătate de normă, în Belgia 336, în Spania 260, în Italia 87 §i în Irlanda 25 (după datele statistice din septembrie 2005). Aceste persoane i§i desfa§urau activitatea în sectoarele supraveghere, tratament §i administraţie.
77
Tabelul 7
Date statistice privind personalul din penitenciare şi raportul deţinuţi/personalla nivel mondial(2005)
Ţările lumii a b (c) = (a) / (b)
AlbaniaAndoraArmeniaAustria
Belgia Bosnia-HerţegovinaSerbiaBulgariaCroaţiaCinru
Sursa: Datele statistice Administraţia Naţională a Penitenciarelor sj calculele autorului
88
Din perspectiva resurselor fmanciare, pe care le considerăm principalele restricţii ale
acestui moment, vom comenta prin reprezentări grafice detaliate, datele din tabelul de mai sus.
Cheltuielile de personal, materiale şi de capital, au cunoscut următoarele ritmuri de creştere:
Rch pers-% Rch mat -% Rch cap -%
50
40
30.
20
10 0
-10. -
20. -
30. -
40
a
Sursa: calculele autorului în baza datelor tabelului 8 Figura 24. Ritmul de creştere al cheltuielilor de personal, materiale şi de capital
in valoare relativă, transferurile neconsolidabile şi consolidabile au cunoscut următoarele
evoluţii:
D R-%- neconsolidabile D Ri-%- consolidabile
10
0
80
60
40
20
0
-20
-40
Sursa: calculele autorului Figura 25. Ritmul de creştere a cheltuielilor neconsolidabile şi consolidabile
Să analizăm datele procesate din fig. 29, respectiv 30. Cheltuielile de personal au cunoscut
următoarele ritmuri de creştere : 33% în 2002; 16% în 2003; 40% în 2004; 25% în 2005. in
comparaţie cu acestea, cheltuielile materiale au cunoscut următoarele ritmuri: 9,8% în 2002;
49% în 2003; - 2%, în 2004; -14% în 2005. Cheltuielile de capital ( preponderent de investiţii)
au cunoscut următoarele evoluţii: 11% în 2002; -14% în 2003; -20% în 2004; -35% în 2005.
Din cifrele prezentate se desprinde concluzia că s-a acordat prioritate cheltuielilor cu
89
personalul, unde ritmurile se menţin pozitive chiar dacă sunt şi unele ritmuri mai mici în raport
cu celelalte, în timp ce evoluţiile cheltuielilor materiale şi de capital sunt în reducere.
Cheltuielile neconsolidabile au cunoscut următoarele evoluţii -28,26 % în 2002; 1,6% în
2003, 30% în 2004, 71% în 2005; ele reprezintă de fapt alocaţii bugetare pentru finanţarea
parţială a spitalelor penitenciar, precum şi asigurarea cotei de cofinanţare pentru programele cu
finanţare nerambursabilă. Cheltuielile consolidate au cunoscut, de asemenea, următoarele
evoluţii: 100% în 2002; 30,6% în 2003; -12,9% în 2004; 1,14% în 2005. Ele reprezintă creditele
bugetare pentru plata asigurărilor sociale de sănătate aferente persoanelor private de libertate. Se
constată, de asemenea, scăderea debitelor către furnizori în 2005 fata de perioada 2004 cu circa
6%.
Evoluţiile prezentate sunt influenţate şi de politicile guvernamentale la nivel macrosocial
şi au influenţat evident şi demersurile strategice din sistemul penitenciar. O parte din sursele
financiare provin şi din rezultatele muncii deţinuţilor apţi de muncă, desfasurate în diverse
activitati cu caracter economic [170, p.45-49].
Pentru a analiza aportul acestora, vom face apel la datele statistice oferite de Administraţia
Naţională a Penitenciarelor din România.
Tabelul 10
Ponderea deţinuţilor care activează în câmpul muncii (regim detenţie)
2003 2004 2005
Număr % Număr % Număr %
Efectiv mediu lunar 52.470 100 49.857 100 46.224 100Efectiv mediu apt de muncă*
39.384 75,06 37.963 76,14 35.592 77,00
Efectiv mediu lunar folosit la muncă**
15.255 38,73 14.425 38,00 13.525 38,00
Folosiţi la muncă plătită***
9.141 59,92 8.315 57,64 7.710 57,01
În interesul locului de deţinere****
6.114 40,08 6.110 42,36 5.815 56,01
Total nefolosiţi la muncă*****
37.215 70,92 35.432 71,67 32.699 70,74
Total venituri –mil. lei 90.235 X 121.922 X 164.737 X
Sursa: Datele statistice Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor din România
se raportează la efectivul mediu lunar;se raportează la efectivul mediu apt de muncă;se raportează la efectivul mediu lunar folosit la muncă;se raportează la efectivul mediu lunar folosit la muncă;se raportează la efectivul mediu lunar.
90
Tabelul ne permite formularea următoarelor aprecieri:
• efectivul mediu de deţinuţi cunoaşte o tendinta uşoară de reducere;
• se constată o creştere a ponderii efectivelor de deţinuţi apţi de muncă, dar ponderea
deţinuţilor folosiţi la muncă plătită, are o uşoară tendinta de reducere în perioada 2003-2004 şi
de stabilizare în perioada 2004-2005; concomitent create ponderea deţinuţilor folosiţi în
interesul locului de deţinere. Explicaţia reducerii numărului de deţinuţi folosiţi la munca plătită
este dependents de cererea de forta de muncă din acest sector de către agenţii economici;
• există, în acelaşi timp, şi un număr mare de deţinuţi nefolosiţi la muncă care se menţine
în limita a 70%.
• veniturile obţinute de pe urma activitatilor deţinuţilor de către agenţi economici, în
valoare nominală, cunoaşte un ritm mediu anual de creştere de circa 16%, dar el trebuie raportat
la valoarea inflaţiei pentru a avea mai multă veridicitate.
O concluzie preliminary pe care o putem formula este aceea că trebuie evaluat potenţialul
de deţinuţi ce poate fi folosit la muncă şi stimulat să participe la activitati economice. Acest
obiectiv implică organele publice respective în accentuarea demersurilor de sensibilizare a
agenţilor economici în a solicita efective de deţinuţi pentru diferite prestări.
Datele pe care le-am prezentat şi analizat critic constituie sfera de preocupare a structurilor
corespunzătoare funcţiei financiar - contabile din sistemul penitenciar care, din perspective
sistemică, poate fi denumită cu sintagma “managementul activitatilor financiar-contabile din
penitenciare”
Reforma economică Tncepută imediat după decembrie 1989, desfasurată cu o viteză şi
perseverenta demne de invidiat, Tndeosebi sub aspect practic, aplicativ şi-a pus o amprentă
hotărâtoare asupra activitatii unitatilor subordonate Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor,
cu toate gradele sale de libertate necesare dintre care enumerăm: organizarea conducerii,
autonomiei, drepturi în mdnuirea resurselor, toate Tnsă sporindu-le deopotrivă şi respons-
abilitatile. in perimetrul economiei de piata, aceste aspecte se reflectă financiar-contabil în
rentabilitatea eficienţei utilizării resurselor, protecţia socială a salariaţilor, folosirea la muncă
a unui efectiv cât mai mare de deţinuţi etc. in faţa acestor cerinţe, managerilor penitenciarelor le
revin sarcini exprese de mare importanta, cu privire la gestionarea conturilor, finalizarea
bilanţurilor, a controlului de gestiune.
Dacă vom “cupla” toate acestea cu autonomia, cu liberalizarea preţurilor, a angaja-
mentelor şi relaţiilor comerciale, în general cu Tnscrierea fiecărei unitati în „concertul"
economiei de piata, ne dăm seama că acum, cu adevărat, gestionarea financiar-contabild atinge
complexitatea sa maximă la nivelul locurilor de deţinere ca suport material şi instrument
managerial.
91
De altfel, exigenţele deosebite pe care le-a satisfăcut până acum contabilitatea în epoca
calculatoarelor, Tntr-o economie în creştere accelerată, confirmă că izvoarele contabilitatii mo-
derne provin din practica gestiunii (management) şi nu din practica financiar-contabilă însasi.
Aceasta reflectă ideea contabilitatii drept un instrument (deocamdată inegalabil) prin care
trebuie să se realizeze un obiectiv bine definit, teoriile şi tehnicile contabile fiind subordonate
acestuia.
Experienţa contabilă de până acum pe de o parte, şi realizable de excepţie sub forma
„contabilitatii computerizate" sau a modelelor complexe de mare fineţe pe de altă parte, vin să
reliefeze cu pregnanta că toate perfecţionările introduse în timp în domeniul contabilitatii sunt
destinate să servească, în primul rând, intereselor financiar-fiscale şi managerial. Studiile de
prognoză „sponsorizate" de contabilitate, elaborarea de modele Gocuri de Tntreprindere), studiile
de analiză secvenţială postoperativă „in extenso" prin intermediul contabilitatii analitice,
conturile de exploatare, conturile de profit şi pierderi, studiile comparate în dinamică etc., sunt
numai câteva din posibilitatile pe care contabilitatea le oferă specialistului economic, dar şi
cenzorilor sau consiliului de administrate.
Dacă pentru contabilitatea clasică era suficientă prezentarea în sinteză a situaţiei
patrimoniale şi a rezultatului global al activitatii interne, în organizarea unei contabilitati
moderne, care să răspundă sarcinilor noii etape cu privire la realizarea simbiozei „evidentd-
management-eficienta", şi totul în deplină ordine economică şi fiscală, trebuie să se aibă în
vedere conceptele noi cu privire la realizarea aşa-numitei ^contabilitati manageriale", ceea ce
avansează ideea de a nu accepta un management „oarecare", ci un management eficient.
Conform prevederilor „legii contabilitatii", agenţii economici şi oricare alte organisme cu
personalitate juridică au obligaţia să conducă contabilitatea în partidă dublă şi să Tntocmească
bilanţul contabil Tmpreună cu componentele sale după „modelele" elaborate de Ministerul
Finanţelor. in mod concret, obligaţia organizării şi conducerii contabilitatii proprii revine Admi-
nistraţiei Naţionale a Penitenciarelor în general şi aşezămintelor de deţinere (penitenciarelor) în
particular.
Desigur, multe unitati penitenciare, dar mai ales contabilii cu vechi state de serviciu din
acestea, au experienţa lor în organizarea şi funcţionarea contabilitatii (chiar manageriale), dar
sunt numeroase reguli de contabilitate publică pentru care nu-i suficientă doar „acroşarea" lor, ci
este vorba de a le cunoaşte, de a le rezolva concret, integral şi mai ales respectându-se cerinţele
fiscalitatii şi concurenţei actuate. Dintre acestea trebuie menţionate [172, p.245]:
1. Sistemele de organizare a contabilitatii sunt numeroase, relevând astfel oferta pe care
ştiinţa contabilă o pune la dispoziţie, dar şi posibilitatea de a acoperi cele mai diverse „câmpuri"
de complexitate, mărime, obiect, cerinţe etc. din partea agenţilor economici.
92
2. Obiectul contabilitdtii patrimoniului Tl constituie reflectarea în expresie bănească a
bunurilor materiale şi imobiliare, inclusiv solul, alte bunuri cu potenţial economic, dispo-
nibilitatile băneşti, drepturile şi obligaţiile unitatilor, precum şi mişcările şi modificările
intervenite în urma operaţiilor patrimoniale efectuate, cheltuielilor, veniturilor şi rezultatele
obţinute de acestea.
Deţinerea de valori materiale şi băneşti sub orice formă şi cu orice titlu a oricăror drepturi
şi obligaţii patrimoniale, precum şi efectuarea de operaţii patrimoniale fără Tnregistrarea lor în
contabilitate sunt interzise, Tntrucât ocolesc circuitul normal fmanciar prevăzut de legislaţia în
vigoare.
in realizarea acestor cerinţe, toate unitatile penitenciare au obligaţia să asigure:
• Tnregistrarea cronologică, prelucrarea, publicarea şi păstrarea informaţiilor cu privire la
situaţia patrimoniului atât pentru necesitatile proprii ale unitatii, cât şi în relaţiile acesteia cu
asociaţii şi acţionarii, clienţii, furnizorii, băncile, organele fiscale şi alte persoane juridice sau
fizice;
• controlul operaţiilor patrimoniale efectuate şi exactitatea datelor contabile, precum şi a
materială a penitenciarului constă în procurarea şi gestionarea bunurilor (echipament,
cazarmament, mijloace de transport, armament, mijloace de legătură, produse alimentare,
birotică etc.) necesare desfasurării de ansamblu a activitatilor sale. in penitenciare, Tntreaga
problematic^ a planificării, organizării şi desfasurării activitatii de Tntreţinere, producţie
interioară şi aprovizionare tehnico-materială revine personalului auxiliar, pe care Tl găsim
organizat sub forma unui serviciu sau a unui compartiment. in structura actuală, serviciul
logistică funcţionează la nivelul Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, iar câte un
compartiment în cadrul fiecărui penitenciar.
Organizarea managementului serviciului logistică şi a compartimentului asigurării
tehnico-materiale include: determinarea obiectului de activitate în fiecare loc de deţinere, având
în vedere „specializarea" acestuia; stabilirea domeniului de responsabilitate la nivelul A.N.P. şi
a fiecărui aşezământ penitenciar; precizarea modalitatilor de asigurare cu materii prime şi
materiale; conceperea structurii organizatorice, a fişelor posturilor şi a relaţiilor reciproce dintre
diferitele birouri subordonate managerului pentru asigurarea tehnico-materială; stabilirea
activitatilor ce vor fi coordonate direct de şeful biroului asigurare tehnico-materială.
in aşezământul de deţinere, aprovizionarea tehnico-materială se desfasoară după sistemul
de organizare pe grupe sau nuclee de aprovizionare - depozitare, potrivit căruia fiecare din
grupul sau nucleul de aprovizionare şi depozitare (echipament, auto, alimente, cazarmare,
transmisiuni, Gospodării Agro Ajutătoare(G.A.Z.), se ocupă de materialele pe care le
coordonează, cu realizarea tuturor operaţiilor de aprovizionare şi depozitare.
Conducerea activitatii de aprovizionare a penitenciarului. Aprovizionarea
penitenciarului cuprinde procurarea şi aducerea la timp a mijloacelor şi materialelor necesare
pentru desfasurarea activitatii acestuia, organizarea depozitării corespunzătoare şi distribuirea
lor în cadrul locului de deţinere şi la personalul interesat, gestionarea raţională a stocurilor de
materii, materiale, combustibili, echipament etc. Aprovizionarea tehnico-materială,
indispensabilă în orice aşezământ penitenciar trebuie făcută având în vedere parcurgerea
următoarelor etape:
5 Managementul ca sistem poate fi delimitat în mai multe subsisteme care la rândul lor pot deveni sisteme pentru alte subsisteme. Din această perspectivă am folosit sintagma de “management al asigurării tehnico –materiale”.
100
a) Previziunea aproviziondrii. Constă în planificarea cantitatilor de bunuri care vor trebui
achiziţionate, a preţurilor de cumpărare, a termenelor de achiziţionare, precum şi în alegerea
furnizorilor şi a formelor de aprovizionare, toate acestea integrându-se în politica de asigurare
tehnico-materială a fiecărui loc de deţinere. in prevederea bunurilor materiale, alimentelor,
combustibililor, echipamentului, cazarmamentului ce trebuie cumpărate sau aprovizionate
centralizat prin intermediul serviciului logistică din A.N.P, se au în vedere necesitatile unitatii
pe o anumită perioadă de timp (trimestru, semestru, an), cuprinderea acestora în „Planul de
aprovizionare tehnico-materială " şi stabilirea următoarelor date:
• planificarea cantitatilor de aprovizionare pe fiecare sortiment în parte în funcţie de
cererile tuturor birourilor din compartiment, având în vedere fluctuaţia preţurilor pe piata, rata
inflaţiei, costul mobilizărilor determinate de stocarea materialelor, disponibilitatea materialelor
pe piata, reglementările A.N.P;
• termenele de achiziţionare care trebuie corelate cu necesitatile penitenciarului în anu-
mite perioade de timp;
• alegerea furnizorilor se face în funcţie de nivelul de preţ şi de condiţiile de livrare oferite
de aceştia, criterii completate şi cu alte considerente: necesitatea unei aprovizionări sigure
(pâine, carne, orez, tomate, fasole etc.); apelarea la furnizori cu reputaţie consolidate mai ales în
cazul materialelor sau bunurilor de calitate deosebită (cazarmament, echipament, combustibili)
ce trebuie achiziţionate sau obţinerea unor produse prin compensare de la beneficiarii forţei de
muncă.
• formele de achiziţionare uzitate depind de evoluţia „vietii în penitenciar" şi sunt stabilite
prin politica managerială a consiliului de administraţie. Distingem:
- aprovizionarea pentru o perioadă determinate, aplicabilă pentru bunurile de consum
relativ constant (făină, orez, fasole, zahăr, pastă de tomate, brânzeturi, semipreparate din carne);
- aprovizionarea în ritmul apariţiei cerinţelor, aplicabilă pentru bunurile de consum
intermitent (materiale de construcţii, igienico-sanitare, piese auto);
- aprovizionarea frecventă, în cantitati mici, în perioadele de instabilitate a preţurilor,
aplicabilă pentru materialele la care nevoile penitenciarului sunt inerente, iar preţurile fluctuează
în limite largi (unele produse alimentare, materiale de construcţii);
- aprovizionarea în scopuri speculative; când se achiziţionează cantitati mai mari de
materiale decât cele necesare în perioadele când se consideră că preţurile sunt la nivel scăzut, în
scopul realizării unor economii; această formă de aprovizionare implică un rise sporit fata de eel
normal şi ca atare managerul trebuie să o aplice cu prudenta.
101
Achiziţionarea materialelor necesare se poate face în mai multe moduri, urmând ca
managerul asigurării tehnico-materiale să stabilească Tmpreună cu colaboratorii forma de
adoptat. Acestea pot fi:
1. pe bază de contract, care oferă aprovizionarea continuă şi cu avantaje de preţ;
2. prin asigurarea achiziţiilor în cazul materialelor ce se cumpără în cantitati mici;
3. prin programarea achiziţiilor care se comunică furnizorului.
in toate situaţiile prezentate este obligatorie organizarea licitaţiilor şi obţinerea mai multor
oferte de preţ de la diferiţi furnizori pentru a putea achiziţiona produsele cele mai bune şi la
preţurile cele mai mici.
b) Organizarea activitatii de aprovizionare. În cadrul a§ezămintelor penitenciare,
activitatea de aprovizionare nu este Tncredinţată unui compartiment de sine stătător, ea făcându-
se de fiecare compartiment în parte pentru bunurile pe care le foloseşte şi le gestionează.
Având în vedere perioada de tranziţie pe care o parcurgem, în viziunea autorului, tendinţa
de descentralizare a aproviziondrii tehnico-materiale, creşterea independenţei în activitate a
fiecdrui aşezdmânt de deţinere, este necesar ca în fiecare penitenciar să se constituie un birou
care să aibd numai atribuţii de aprovizionare constdnd în:
• culegerea, prelucrarea şi analiza informaţiilor privind situaţia activitatii economice în
general;
• determinarea celor mai indicate game de materiale ce trebuie achiziţionate, surse de
aprovizionare, preţuri de cumpărare, planificare în funcţie de nevoile penitenciarului a
cantitatilor de aprovizionat şi a celorlalte elemente conexe (termene, furnizori, forme etc.);
• stabilirea procedurilor de lucru folosite în domeniul aprovizionării;
• procurarea propriu-zisă a tuturor materialelor necesare potrivit planurilor şi programelor
stabilite;
• urmărirea aprovizionărilor efectuate şi ţinerea evidenţei materialelor aprovizionate.
Forma structurală care ar putea fi adoptată pentru aprovizionarea biroului cuprinde:
• achiziţii - recepţie, eventual Tmpărţite în grupe de specialitate pe echipament, alimente,
materiale de construcţii, combustibili, piese de schimb etc.;
• transporturi, cuprinzând: tarife şi documente de transport, de expedite (când este cazul),
ambalaje etc.;
• lucrări de birou, cuprinzând grupele de evidenta, oferte, preţuri şi facturi, licitaţii,
urmărirea aprovizionării;
Sistemul informaţional şi procedurile de lucru specifice activitatii de aprovizionare se
bazează pe câteva documente esenţiale şi anume:
102
• specificaţiile de materiale, în care se face descrierea riguroasă a celor ce urmează a fi
achiziţionate, standarde de calitate tolerante admise, utilizarea materialelor respective;
• cererile de materiale, Tntocmite de celelalte birouri ale penitenciarului în care se speci-
fică toate elementele necesare achiziţionării corecte de către biroul de aprovizionare a bunurilor
solicitate;
• specificaţiile furnizorilor, păstrate în arhiva biroului şi care se analizează în raport cu
cererea de materiale;
• cererile pentru trimiterea de oferte, pentru anumiţi furnizori, în care se specifică felul
materialului, cantitatea şi termenul de organizare a licitaţiilor;
• ofertele furnizorilor trimise penitenciarului;
• comenzile de aprovizionare trimise furnizorilor selectaţi în urma licitaţiilor organizate
sau a ofertelor făcute.
c) Controlul §i evidenţa aproviziondrilor. Se analizează de către directorul adjunct §i şeful
biroului asigurare tehnico-material ă, precum şi de către membrii biroului de aprovizionare în
părţile ce Ti privesc. Controlul cantitativ şi calitativ al materialelor primite se face de către
comisiile stabilite sau beneficiarii produselor cumpărate sau primite.
in actuala etapă de trecere la economia de piata şi de reformă a sistemului penitenciar,
accentuarea rolului factorului uman în procesul de asigurare tehnico-materială este o necesitate
imperativă. Directorul adjunct, Tmpreună cu colaboratorii săi adoptă decizii, fixează scopuri,
acţionează pe multiple planuri. După opinia autorului, compartimentul de asigurare tehnico-
materială a unui penitenciar trebuie să constituie o echipă de specialişt, iar rezultatele muncii pe
care o desfasoară sunt determinate de modul cum reuşesc să conştientizeze relaţia dintre
statutul, rolul şi eficienţa lor comportamentală.
2.6 Siguranţa deţinerii, aplicării regimului şi tratamentului penitenciar
O funcţie importantă a managementului penitenciar, care poate constitui un subsistem de
management, este cea care se referă la problematica enunţată în titlul subcapitolului de mai sus.
Din perspectiva problematicii pe care dorim să o abordăm în acest capitol, vom face o
analiză diagnostic la fel ca şi în subcapitolele anterioare a sistemului penitenciar românesc.
in ultimii patru ani, recomandările Consiliului Europei sunt modalitatile concrete de
rezolvare a problemelor inerente aplicării reformei sistemului. Criteriul principal de
performanta, analizat în statistica Consiliului Europei, se referă la ţinerea în custodie sigură a
persoanelor private de libertate, prin indicatorul ”evadări ale deţinuţilor”, cu care suntem de
acord. Datele statistice din ultimii ani scot în evidenta faptul că penitenciarele româneşti au
devenit unele dintre cele mai sigure penitenciare din Europa.
103
in datele prezentate în anexa 4, sunt evaluate evadările de tip a) a deţinuţilor evadaţi
(arestaţi preventiv, condamnaţi aflaţi în custodia administraţiei penitenciare) dintr-un penitenciar
cu regim Tnchis sau de sub escortă; de tip b) - alte forme de evadare (de exemplu dintr-un
penitenciar cu regim deschis - colonie agricolă - în regim semideschis, pe perioada unei Tnvoiri
etc.).
Din datele prezentate rezultă că în anul 2005, din penitenciarele româneşti a evadat un
singur deţinut, în timp ce din sistemele penitenciare din tarile europene comparabile ca număr de
deţinuţi cu tara noastră au evadat, spre exemplu: 38 de deţinuţi din penitenciarele franceze, 22
din Anglia, 8 din Spania, ca să nu mai vorbim de situaţia unor tari care au în custodie până la
5.000 de deţinuţi: Danemarca - 65 de evadări, Finlanda - 28, Norvegia - 27, Suedia - 34,
Macedonia - 29, Austria - 34. La fel s-a prezentat situaţia evadărilor şi în anii 2003 şi 2004, când
Administraţia Penitenciarelor din România s-a Tnregistrat cu o singură evadare pe an.
Diferenţele sunt de-a dreptul spectaculoase, dacă ne referim la cifrele menţionate în
Raportul statistic al Consiliului Europei sub titlul „alte forme de evadare". in practica
penitenciară românească, acestea sunt de fapt „părăsirea locurilor de muncă" din exteriorul
unitatilor de detenţie. Astfel, chiar dacă în perioada 2002-2005, Tnsumăm părăsirile Tnregistrate
în penitenciarele din România (2002-7 părăsiri, 2003-6, 2004-6, 2005-8), numărul acestora (27)
este nesemnificativ în raport cu situaţia din 2005 a tarilor de referinta: Franţa-172, Anglia-1044,
aflate în executarea pedepselor privative de libertate cu jurisdicţia Curţii Europene a Drepturilor
Omului.
Autorul scoate în evidenta faptul că managementul unui penitenciar prezintă un specific
aparte fata de orice institute sau organizaţie datorită faptului că el se exercită asupra a două
categorii distincte de persoane: asupra personalului angajat care are ca principal* misiune
păstrarea în custodie şi resocializarea persoanelor condamnate la executarea unei pedepse, şi în
al doilea rând asupra deţinuţilor care trebuie să-şi execute pedeapsa.
Un management penitenciar, în opinia autorului, trebuie să armonizeze obiectivele celor
două categorii de persoane asupra cărora se exercită.
Pornind de la această observaţie care se constituie Tntr-o temă, autorul realizează o
cercetare al cărei scop constă în eficientizarea managementului sistemului penitenciar prin
prisma elaborării strategiilor fundamental, care poate permite racordarea acestuia la nivelul
european. Penitenciarul are aşadar un rol important în resocializarea şi integrarea în societate a
persoanelor care au fost condamnate la executarea unei pedepse cu Tnchisoarea în determinarea a
ceea ce autorul denume§te gradul de integrabilitate, un concept prin care se deschide
posibilitatea evaluării eficienţei managementului penitenciar, acesta fiind invers proporţional
cu gradul de recidivă. Evaluarea eficienţei managementului penitenciar poate fi de asemenea
determinate şi prin modelul matematic prezentat pe larg în ultimul capitol.
Analiza de tip SWOT realizată de autor a permis identificarea variabilelor exogene
respectiv endogene care acţionează asupra sistemului penitenciar. Raţionamentele autorului sunt
continuate Tntr-o incursiune firească şi logică spre afirmaţia că managementul strategic trebuie
142
abordat ca un proces organizaţional pe termen lung.
Autorul a ajuns la unele concluzii în aparenta contradictorii: în penitenciarele din Uniunea
Europeană deşi resursele alocate sunt mai mari, rata evadărilor este mai mare decât în tarile
fostului bloc comunist. Aşadar, în acestea din urmă siguranţa detenţiei este mai bine realizată.
Astfel, dintr-o perspective strict managerială, sistemul penitenciar din tarile foste totalitariste se
poate constitui Tntr-un model de eficienta dacă aceasta ar fi măsurată prin indicatori moderni,
deoarece practic nu existau evadări, cei ce Tncercau erau condamnaţi la moarte, nu existau
agresiuni asupra personalului, represaliile fund foarte aspre iar prioritatea penitenciarelor era să
obţină o producţie cât mai mare.
in concluzie, nu este suficient să se măsoare eficienţa simplist, doar prin termeni
manageriali sau coeficienţi strict tehnici, luaţi separat, fără să se ţină cont de efectul pe care
asemenea abordări Tl au asupra deţinuţilor şi a personalului angajat. Ipotetic, problema aceasta se
poate rezolva repede şi simplu printr-o amnistie generală, dar numai pentru moment şi fără a se
acţiona cumva asupra reeducării persoanelor private de libertate. Rezultă aşadar că în baza
analizelor-diagnostic se impune elaborarea unor strategii globale şi sectoriale care trebuie în
mod firesc Tnsoţite de politici funcţional.
Noutatea §tiinţificd a cercetării noastre este exprimată în lucrarea de fata prin: elaborarea
conceptului de management penitenciar; elaborarea metodei de analiză sistemică a
performanţelor managerial; diagnosticarea sistemului penitenciar românesc şi stabilirea locului
acestuia în ierarhia mondială; elaborarea modelului economico-matematic de evaluare a
eficienţei economice cu care are loc reintegrarea în societate, recuperarea şi resocializarea
persoanelor private de libertate; propuneri privind politicile guvernamentale în domeniile juridic,
învatamânt, economie, protecţie socială, etc., în condiţiile recuperării şi resocializării deţinuţilor;
determinarea gradului de integrabilitate al deţinuţilor, ceea ce va ajuta celelalte instituţii publice
la punerea în practică a activitatilor legate de ajutorarea acestor persoane pentru revenirea la
normele sociale; elaborarea strategiilor activitatilor din penitenciare în condiţiile reformei.
Consider că se impune elaborarea unui model de funcţionare eficientă a unui
penitenciar bazat pe două componente distincte, care se Tntrepătrund la nivel managerial:
(1) unitate de detenţie, de utilitate socială şi
(2) unitate economică care oferă produse şi servicii clienţilor săi pe bază de contract.
in primul caz, activitatea managerială se poate evalua pe baza numărului de zile-deţinut
prestate societatii de fiecare unitate penitenciară, având în vedere normele comune de detenţie,
iar în al doilea caz, pe un alt plan conceptual, unitatea penitenciară poate şi trebuie să fie văzută
ca o unitate economică prestatoare de servicii şi producătoare de bunuri, care intră în relaţii de
colaborare cu ceilalţi agenţi economici, dar şi cu celelalte unitati penitenciare.
143
CONCLUZII §1 RECOMANDĂRI
Pe parcursul celor trei capitole, autorul a prezentat Tntr-o viziune personală problematica
managementului penitenciar, pornind la dezvoltarea subiectului, de la problemele generate la
cele specifice temei abordate.
Coroborând informaţiile oferite de acest studiu cu cercetările efectuate de Institutul
European din România, autorul semnalează faptul că ne aflăm Tntr-o situaţie de tip “break even”
(punct critic), când toate evoluţiile anterioare pot să conducă la o relansare a activitatii
economico-sociale sau, dimpotrivă, la o “cddere”, situaţie care poate să genereze o serie de
aspecte negative.
Ca rezultat al investigaţiilor managementului din penitenciare şi al căutării căilor de
eficientizare a acestuia, autorul trage următoarele concluzii:
1. Societatea românească se afld într-o situaţie de provocare, care impune parcurgerea
unui proces de “aculturaţie” la noile realitati social-economice care pot să declanşeze o serie de
tensiuni antisociale: se impune deci prevenirea şi gestionarea unor asemenea situaţii printr-un
set de măsuri de ordin educaţional, dintre care nu lipseşte detenţia pentru cei care se abat de la
normele de comportament instituţionalizate şi legiferate în societate.
2. Obiectul managementului penitenciar este în mod firesc penitenciarul cu toate
funcţiile lui. Considerăm, că pentru penitenciarele româneşti - aflate Tntr-o perioadă de intensă
restructurare şi reformă de la vechile structuri Inchise, supercentralizate şi birocratice la cele
descentralizate, deschise în care orientarea şi conducerea Tntregii activitati se fac prin noi pârghii
juridice, economice sj fmanciare - este extrem de necesară adoptarea unor noi paradigme ale
executării pedepsei privative de libertate. Problemele existente capătă o nouă pondere în
contextul integrării în Uniunea Europeană.
3. Elaborând conceptul managementului penitenciar şi utilizând Managementul orientat
spre obiective ca cea mai potrivită metodă pentru dezvoltarea sectorului public, autorul reuşeşte
să-i dea caracteristicile respective comparativ cu organizaţiile orientate spre profit.
4. Misiunea sistemului penitenciar constă în asigurarea custodiei sigure a deţinuţilor,
menţinerea ordinii, disciplinei şi controlului, a unui mediu sigur în locurile de deţinere şi
aplicarea normelor regimului de deţinere în condiţii care să respecte demnitatea umană şi să
uşureze reintegrarea în societate, în strânsă concordanta cu normele internaţionale în materie
execuţional penală.
5. Printre problemele stringente nesoluţionate, le identificăm pe acelea care ţin de
managementul penitenciarelor: în termeni manageriali, este necesar ca activitatile §i rezultatele
din penitenciare să fie la nivelul aşteptărilor guvernului şi societatii, iar managerii din sistemul
144
penitenciar să privească dincolo de considerable tehnice şi manageriale.
6. Perspectivele integrării avansează necesitatea armonizării legislaţiei persoanelor aflate
în executarea pedepselor privative de libertate cu jurisdicţia Curţii Europene a Drepturilor
Omului.
7. Dintr-o observare mai atentă, rezultă Tnsă că nu există un model european de
administrate publică anume pentru România sau oricare altă ţară aflată în procesul de
tranziţie. in concepţia autorului, integrarea europeană a administraţiei publice româneşti,
concepută ca o aspiraţie către perfecţiune, ar urma să identifice un pachet de caracteristici
comune diferitelor administraţii europene, stabilite ştiinţific şi care să reprezinte, în final,
nucleul unui model propriu, compatibil cu modelul european.
8. Este evident faptul, că managementul unui penitenciar prezintă un specific aparte fata
de orice institute sau organizaţie, datorită faptului că el se exercită asupra a două categorii
distincte de persoane cu interese aparent divergente: asupra personalului angajat care are ca
principal misiune păstrarea în custodie şi resocializarea persoanelor condamnate la executarea
unei pedepse şi, în al doilea rând, asupra deţinuţilor care trebuie să-şi execute pedeapsa.
9. Managementul penitenciar trebuie să armonizeze obiectivele celor două categorii de
persoane asupra cdrora se exercită. Pornind de la această observaţie care se constituie Tntr-o
lemă, autorul constată că eficientizarea managementului sistemului penitenciar, prin prisma
elaborării strategiilor fundamentale, permite racordarea acestuia la nivel european, astfel meat
resocializarea şi reintegrarea în societate a persoanelor private de libertate să se desfasoare în
mod civilizat, dar cu grad diferit de integrabilitate.
10. Analiza SWOT a permis doar identificarea preliminară a variabilelor exogene,
respectiv endogene care acţionează asupra sistemului penitenciar. Demersul autorului este
continuat prin aprofundarea analizei diagnostic a lucrării, unde se analizează cadrul legislativ şi
gradul de corespondenta cu legislaţia europeană în domeniu, personalul Tncadrat în
penitenciare ca resursă fundamentală a managementului penitenciar, resursele financiare şi
tehnico-materiale din cadrul penitenciarelor care se constituie în factori restrictivi de natură
economică pentru realizarea obiectivelor propuse.
Sigur, puteau fi utilizate şi alte tehnici de analiză, unele din ele chiar mai simple cum ar fi
chestionarul, dar ne adresăm unui sistem relativ Tnchis şi mai mult, putem veni în contradicţie
cu drepturile omului.
11. Pentru evaluarea performanţelor, autorul propune utilizarea următorilor indicatori:
■ rata persoanelor private de libertate la 100.000 locuitori;■ indicele de supraaglomerarea a penitenciarelor;■ raportul cadru /deţinut;■ evaluarea structurii populaţiei penitenciare pe diverse criterii;
145
■ evadările la 10.000 de deţinuţi;■ recidiva ş.a.
12. Utilizând indicatorii de evaluare a performanţelor, autorul efectuează analiza
sistemului penitenciar din România, determinându-i rolul şi locul acestuia pe scară mondial!
Autorul ajunge la concluzia că sistemul penitenciar are, aşadar, un rol important în resocializarea
şi integrarea în societate a persoanelor care au fost condamnate la executarea unei pedepse cu
Tnchisoarea, în determinarea a ceea ce autorul denumeşte gradul de integrabilitate, un concept
prin care se deschide posibilitatea evaluării eficienţei economico-socială a managementului
penitenciar.
13. Indicatorii de performanta prezentaţi în detaliu pe parcursul lucrării demonstrează că
există suficiente forme de determinare a gradului în care serviciile publice cu destinaţie specială
permit determinarea contribuţiei fiecărui angajat, manager şi executant dintr-o institute publică
la realizarea şi furnizarea serviciilor oferite.
14. Indicatorii de performanta a managementului penitenciar din diferite tari oricum vor
diferenţia după valoare, deoarece se resimte impactul culturilor naţionale în cadrul
managementului penitenciar.
15. Derivă din conceptul autorului, că indicatorii de evaluare a eficienţei managementului
penitenciar nu pot fi calculaţi în variantă cantitativă deoarece sunt greu de cuantificat serviciile
publice, se propune de a fi evaluate în variantă calitativă, şi anume:
■in funcţie de realizarea obiectivelor acestuia;
■De corespunderea standardelor internaţionale;
■De implementarea strategiilor şi politicilor guvernului adecvate în acest domeniu de
activitate cu funcţie de monopol al statului.
16. Eficienţa penitenciarelor reiese, prioritar, din gradul de realizare a obiectivelor acestora,
şi anume din procesul de asigurare a deţinerii şi reeducării/resocializării a persoanelor private de
libertate. Astfel, pentru evaluarea eficienţei managementului penitenciar este propus gradul de
integrabilitate a persoanelor private de libertate cuantificat prin numărul de evadări raportate
atdt la numărul total de deţinuţi, cât şi la numărul de cadre implicate în proces.
Reintegrarea în societate, de asemenea ca factor de evaluare a eficienţei, rezultă din
numărul recidivărilor.
17. Reiesjnd din conceptul propus, autorul constată că în eficientizarea managementului
sistemului penitenciar, prin prisma elaborării strategiilor fundamental care pot permite
racordarea acestuia la nivelul european, ca resocializarea şi integrarea în societate a persoanelor
private de libertate să parcurgă în mod diferit educaţia cdtre integrabilitate.
18. Evaluarea eficienţei managementului penitenciar poate fi determinate şi prin
modelarea matematică a proceselor educaţionale care decurg în penitenciare. Folosirea
146
consideraţiilor probabilistice asupra indicatorilor de performanta calitativi, Tntr-o abordare
pragmatică, reprezintă atât o bază concretă şi obiectivă de motivare diferenţiată a managerilor
din penitenciare în funcţie de gradul de realizare a obiectivelor, cât şi nivelul performanţelor
obţinute ca urmare a managementului practicat. Ipoteza de la care pleacă primul model este
aceea că deţinutul va fi considerat educat pozitiv, dacd atitudinea acestuia în prezenţa, cât şi
în absenţa educatorului, va fi acceptată de societate.
19. Modelul matematic propus de autor pentru evaluarea factorilor ce contribuie la
resocializarea deţinuţilor a demonstrat că majorarea cheltuielilor guvernamentale pentru
Tntreţinerea sistemului penitenciar, ca sursă de asigurare a stimulentelor, nu contribuie implicit
şi la eficientizarea managementului penitenciar, ceea ce confirmă necesitatea optimizării
cheltuielilor guvernamentale în dependents de situaţie.
20. Procesul de reeducare este complex şi implică Tncadrarea cu personal calificat în
domeniu. in acest mod nu apare nici o contradicţie Tntre libertatea individului invocată de Hayek
şi acţiunea statului pentru realizarea obiectivelor de asigurare a libertatii acestuia în cadrul
statului de drept. Din contră, apare necesitatea elaborării strategiilor cu caracter complex, care ar
prevede acţiuni concrete şi adresabile autoritatilor publice de diferit nivel pentru asigurarea
reintegrării în societate.
21. in condiţiile posibilei „aculturaţii” la etapa postaderării la U.E., se impune, în viziunea
autorului, elaborarea unor strategii de identificare a prioritatilor sistemului penitenciar unde
managementul strategic trebuie abordat ca un proces organizaţional pe termen lung. Se impune,
aşadar, necesitatea utilizării strategiilor de creştere/diversificare a serviciilor penitenciare, ceea
ce necesită crearea unui cadru organizatoric adecvat implementării strategiilor.
22. Autorul a ajuns §i la unele concluzii în aparentd contradictorii. în penitenciarele din
Uniunea Europeană, deşi resursele alocate sunt mai mari, rata evadărilor este mai mare decât în
tarile fostului bloc comunist. Aşadar, în acestea din urmă, siguranţa detenţiei este mai bine
realizată. Astfel, dintr-o perspectivă strict managerială, sistemul penitenciar din tarile foste
totalitariste se poate constitui Tntr-un „model de eficienta,\ dacă aceasta ar fi măsurată prin
indicatori moderni, deoarece practic nu existau evadări. Cei ce Tncercau erau pedepsiţi la
moarte, nu existau agresiuni asupra personalului, represaliile fund foarte aspre, iar prioritatea
majoră a penitenciarelor era să obţină o producţie cât mai mare; la ispasirea pedepsei persoana
deţinută este mai bine integrată în societate; gradul de integrabilitate este mai mare sau mai
mic?
23. Nu este suficient să se măsoare eficienţa simplist, doar prin termeni manageriali sau
coeficienţi economici, luaţi separat, fără să se ţină cont de efectul pe care asemenea abordări Tl
147
au asupra deţinuţilor şi personalului angajat. Ipotetic, problema aceasta se poate rezolva repede
şi simplu printr-o amnistie generală, dar numai pentru timp scurt şi fără efecte asupra reeducării
persoanelor private de libertate.
24. in final, prin management penitenciar, se înţelege acel concept prin care se asigură
conducerea tuturor proceselor din unitatile penitenciare şi din unitatile, de regulă economice,
cu care acestea vin în contact, în toate funcţiile acestora, avdnd în atenţie, în principal,
participarea motivată a personalului angajat şi a deţinuţilor, iar ca obiective principale
deţinerea sigură şi recuperarea socială a persoanelor private de libertate în contextul creşterii
eficienţei economico-sociale.
Propuneri.
1. in baza analizelor-diagnostic, propunem elaborarea unor strategii globale §i
sectoriale Tnsoţite de politici funcţional, demers realizat în capitolul trei, managementul
penitenciar ca ramură a managementului public care, prin eficienţa combinării resurselor avute
la dispoziţie, în condiţii de mediu extern ce se constituie în restricţii ale acţiunii sale, realizează
obiective derivate din cele ale societatii care trebuie să meargă pe calea progresului economic şi
social.
2. Analizele efectuate în prezenta lucrare ne-au permis să formulăm şi să propunem
principalele obiective strategice şi modalitdtile lor de realizare care, în opinia autorului, vor
permite optimizarea proceselor managerial în cadrul penitenciarelor (p. 128 -130).
3. Se propune eficientizarea activitdtilor penitenciare să fie orientatd pe doud
componente distincte, care se întrepdtrund la nivel managerial. - unitate de detenţie, de
utilitate socială şi - unitate economicd care oferă produse şi servicii clienţilor sdi, pe bază de
contract. in primul caz, activitatea managerială se poate evalua pe baza numărului de zile-
deţinut prestate societatii de fiecare unitate penitenciară, având în vedere normele comune de
detenţie, iar în al doilea caz, pe un alt plan conceptual, unitatea penitenciară poate şi trebuie să
fie văzută ca o unitate economicdprestatoare de servicii şi producătoare de bunuri, care intră în
relaţii de colaborare cu ceilalţi agenţi economici, dar şi cu celelalte unitati penitenciare.
4. in vederea adoptării acestui concept de funcţionare a unitatilor penitenciare, propunem
pregdtirea unui cadru juridic corespunzdtor, fiind necesar ca echipele manageriale ale
unitatilor penitenciare să Tnţeleagă necesitatea acestui lucru şi să Tnceapă o colaborare curajoasă
în acest sens cu Administraţia Naţională a Penitenciarelor.
5. Propunem modificarea normelor de muncd în scopul cre§terii motivaţiei persoanelor
private de libertate în vederea ieşirii la muncă dar şi atractivitatii fata de această categorie, ca
fiind „forţa de muncă cea mai ieftina" , pentru agenţilor economici. in viziunea autorului, atât
sistemul penitenciar românesc, cât şi eel al altor tari este “continuu reformabil”.
148
BIBLIOGRAFIE I. Acte legislativ-normative, hotărâri
ale Parlamentului, Guvernului României, decretele Preşedintelui si reguli Europene
1. Ansamblul de reguli minime ale Naţiunilor Unite cu privire la administrarea justiţiei
pentru minori ("Regulile de le Beijing"), Rezoluţia Adunării Generale a ONU nr.
40/33 din 29.11.1985.
2. "Ansamblul de reguli minime privind tratamentul deţinuţilor ", Rezoluţia Consiliului
Economic şi Social a Guvernului României, Nr.663 c (XXIV) din 31.07.1997 ,
publicată în Monitorul Oficial, nr.205/15.08.1997
3. Anuarul statistic al României, Institutul Naţional de Statistics, Bucureşti, 2000-2005.
4. Constituţia României, adoptată de Adunarea Constituantă şi aprobată prin
referendumul naţional desfăşurat la 08,12.1991.
5. Codul de procedură penală - adoptat în 1968 şi modificat ulterior prin Legea nr.
141/05.11.1996, publicat in Monitorul Oficial, nr.289/14.11.1996
6. Convenţia privind transferul persoanelor condamnate, ratificată de România la
23.08.1996, publicată în Monitorul Oficial, nr. 268/05.09.1996
7. "Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi libertatilor
fundamentale" (CEDO), adoptată la 4.11.1950, intrată în vigoare din 03.09.1953.
8. "Declaraţia universal a drepturilor omului", adoptată de Adunarea Generală a ONU
la 10.12.1949.
9. Hotărdrea Guvernului nr. 65/10.03.1997 privind organizarea şi funcţionarea
Ministerului Justiţiei(modificată ulterior) nr. 487 din 14.08.1998 şi nr. 631 din
05.08.1999, publicată în Monitorul Oficial, nr.379/09.08.1999
10. Legea nr. 23 privind executarea pedepselor - adoptată la 18.11.1969, Buletinul
Oficial nr. 132/18.11.1969.
11. Legea privind executarea pedepselor, HOTĂRÂREA Guvernului RM Nr. 1052 din 4
septembrie 2003, Monitorul Oficial Nr. 13-15 din 16.01.2004.
12. Ordonanţa Guvernului nr. 68/26.08.1999 privind finanţarea Direcţiei Generale a
Penitenciarelor din subordinea Ministerului Justiţiei din România.
13. Regulile europene pentru penitenciare, adoptate de Comitetul Miniştrilor al
Consiliului Europei la 12 02.1987[ Recomandarea nr. R(87) .
14. Recomandarea nr. R(82)17 privind deţinerea şi tratamentul deţinuţilor periculoşi,
adoptată de Comitetul Miniştrilor al Consiliului Europei la 24.09.1982.
15. Recomandarea nr. R(84)12 privind deţinuţii străini, adoptată de Comitetul de
Miniştri al Consiliului Europei la 21.06.1984.
149
16. Recomandarea 1326/1997 şi Rezoluţia 1123/1997 ale Adundrii Parlamentare ale
Consiliului Europei (APCE), adoptate în aprilie 1997.
17. Regulile europene pentru penitenciare, adoptate de Comitetul Miniştrilor al
Consiliului Europei la 12 02.1987[Recomandarea nr. R(87) 3].
18. Strategia naţională de dezvoltare economică a Romdniei pe termen mediu, Guvernul
României, Bucureşti, Ziarul Adevărul din 12.05.2000.
19. Proiecţiile Institutului Naţional de Cercetări şi Studii în domeniul Muncii şi
Protecţiei Sociale (INCSMPS ), 2005 -2014.
20. inchisorile noastre - Grupul pentru dialog social. Bucureşti: Editura Pitagora, 1998. II.
Monografii, manuale, teze de doctor, bro§uri
21. Ansoff, L. Corporate Strategy. McGraw Hill Company. New York, 1965. 590 p.
22. Alexandru, I. Administraţia publică. Editura Lumina Lex, Bucureşti, 1999.178 p.
23. Alexandru, I. Criza administraţiei. Bucureşti: Editura All Beck, 2001. p.163.
24. Alexandru, I. Ştiinţa administraţiei. Bucureşti : Editura Economică, 2001. p.164.
25. Androniceanu, A. Management public. Bucureşti: Editura Economică, 1999. 240 p.
26. Andre de Laubadere, Traite de droit administrati/, 6-e edition, I.G.D.J., Paris, 1973,
vol.1, p.11
27. Aner, A. La fonction publique dans I'Europe de 15. Realties et Perspectives.
Maastricht : Ed. IEAP, 2000. p.67-88.
28. Aner, A., Demmke, Ch., Roler, R. La fonction publique dans I Europe de 15. Realites
et Perspectives. Maastricht : Ed.IEAP, 1996. p.76-78.
29. Baird, L., Post, 1, Mahon, J. Management - Functions and Responsabbilities.
London: Ed. Harper and Row, 1990. p.39.
30. Becker, G. Capitalul uman. O analiză teoretică şi empirică cu referire specială la
educaţieftraducere. Bucureşti: Editura All, 1997. p.65.
31. Becker, G. Comportamentul uman - o abordare economică. Bucureşti:Editura ALL,
1994. p.74.
32. Bowen, H. Investment in Human Capital and Economic Growth. Perspectives of
Economic Growth. New-York, 1968. 23 lp.
33. Bowen, H. Investment in Learning. San Francisco, 1978. 196p.
34. Braibant, L. Existe-t-il un systeme europeene de fonction publique. Paris,1996. 611 p.
35. Bryson, J. Planificarea strategică pentru organizaţiile publice şi nonprofit
(traducere). Chişinău : Editura ARC, 2004. 353 p.
36. Burduş E., Căprărescu G. Fundamentele managementului organizaţiei. Bucureşti :
ynpaneHua, CTpaTeruu ynpaneHua, pecbopMa, ypoBeHb HHTerpai(HH 3aKjiiOHeHHbrx B oGmecTBe,
HHTerpauua B EBpocoios.
Abrevieri
A.N.P. - Administraţia Naţională a PenitenciarelorINCSMPS - Institutul Naţional de Cercetări şi Studii în domeniul Muncii şi
Protecţiei Sociale
BNR - Banca Naţională Română
UE - Uniunea Europeană
USD - dolari SUA
FMI - Fondul Monetar Internaţional
IER - Institutul Europeano-Român
DSE - Departamentul de Studii Europene
O S - Ofiţer de serviciu
Sal. Med. - Salariul mediu
Pens. Med - Pensia medie
Seen - Scenariu
162
ANEXA 1
Principalele reglementări juridice din cadrul penitenciarelor în plan internaţional (sistemul ONU)
• "Declaraţia universald a drepturilor omului" - adoptată de Adunarea Generală a ONU la 10.12.1918, ia care România a aderat, eel puţin formal, o dată cu dobândirea calitatii de membru al organizaţiei la 15.12.1955.
• "Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice", adoptat de Adunarea Generală a ONU la 16.12:1966 şi intrat în vigoare la 22.03.1976, România a semnat acest tratat la 27.06.1968 Şi 1-a ratificat prin Decretul nr. 212 din 31.10.1974. De asemenea, prin Legea nr. 7/25.01.1991, statul român a ratificat eel de al doilea Protocol facultativ la Pact, vizând abolirea pedepsei cu moartea;
• "Ansamblul de reguli minime privind tratamentul deţinuţilor", adoptat de ConsiliulEconomic şi Social prin Rezoluţia 663 c (XXIV)/31.07.1957;
• "Recomanddrile privind aşezdmintele corecţionale deschise", adoptate la primul Congres ONU pentru prevenirea crimei şi tratamentul delincvenţilor,- Geneva, 25.08:1955;
• "Recomanddrile privind recrutarea şt pregdtirea personalului de penitenciare", adoptate în cadrul aceluiaşi Congres ONU de la Geneva, la 01.09.1955.
• "Declaraţia asupra protectiei tuturor persoanelor contra torturii sau altor pedepsesau tratamente crude, inumane sail degradante", adoptată, de Adunarea Generală a ONU la09.12.1975, prin Rezoluţia 3452 (XXX);
• "Codul de conduitd pentru responsabilii' cu aplicarea legilor”, adoptat de Adunarea, Generală a ONU în şedinţa plenară din 17.12.1979 (Rezoluţia 34/169);
• Ansamblul de reguli minime ale Naţiunilor Unite cu privire la administrarea justitiei pentru minori ("Regulile de le Beijing"), elaborat în cadrul Reuniunii inter-regionale preg'atitoare de li Beijing (14-18.05.1984) şi adoptat de Adunarea Generală a ONU prin Rezoluţia nr. 40/33 din 29.11.1985;
• "Convenţia împotriva torturii şi altor pedepse ori tratamente crude, inumane oridegradante", adoptată la New York, la 10.12.1984. România a aderat la acest tratat prin Legeanr. 19/09.10.1990;
• Dispoziţiile privind asigurarea aplicdrii efective a "Ansamblului de reguli minimepentru tratamentul deţinuţilor", aprobate de Adunarea Generală a ONU la 2505.1984(Rezoluţia 39/118);
• "Ansamblul de principii privind protejarea tuturor persoanelor supuse unei formeoarecare de detenţie sau de încarcerare", adoptat de Adunarea Generală a ONU la09.12.1988;
În plan regional - sistemul Consiliului Europei• "Statutul Consiliului Europei" semnat la Londra, la 05.5.1949, §i intrat în vigoare la
03,08.1949. Aderarea României s~a realizat prin Legea nr. 64/04,10.1993.• "Convenţia europeand pentru apdrarea drepturilor omului şi libertdtilor
fundamentale" (CEDO), adoptată la Roma la 4.11.1950, intrata în vigoare la 03,09.1953, amendată prin Protocoalele nr. 3 din 06.05.1963, nr. 5 din 20,01.1985 şi completată cu Protocolul nr. 2 din 06.05.1963. A fost ratificată de România prin Legea nr. 30/18.05.1994
• "Convenţia europeand pentru prevenirea torturii şi a tratamentelor sau pedepselor inumane ori degradante", adoptată în 1987 şi intrată în vigoare în anul 1989 România a semnat convenţia la 04.11.1993 şi a ratificat-o la 04.11.1984, prin Legea nr. 80. Au fost ratificate, concomitent, şi Protocoalele nr.l şi 2 la Convenţie, adoptate la Strasbourg la 04.11.1993,
• Recomandarea 1326/1997 şi Rezoluţia 1123/1997 ale Adundrii Parlamentare ale Consiliului Europei (APCE), adoptate în aprilie 1997, când APCE a luat hotărârea de a Tnceta, condiţional monitorizarea României în ceea ce priveşte angajamentele asumate la admiterea ca membru (07.10,1993).
163
• Regulile europene pentru penitenciare, adoptate de Comitetul Mini§trilor al Consiliului Europei la 12 02.1987[ Recomandarea nr. R(87) 3].
• Conventia privind transferal persoanelor condamnate. A fost ratificată de România la 23.08'.1996.
• Recomandarea nr. R(82)17 privind deţinerea şi tratamentul deţinuţilorpericuloşi, adoptată de Comitetul Miniştrilor al Consiliului Europei la 24.09.1982.
• Recomandarea nr. R(84)12 privind deţinuţii strdini, adoptată de Comitetul deMiniştri al Consiliului Europei la 21.06.1984.
Ca reglementări interne distingem: Cu incidents asupra condiţiilor şi regimului de detenţie
• Constituţia României, adoptată de Adunarea Constituantă care şi-a desfăşurat activitatea în intervalul 1990-1991 şi aprobată prin referendumul naţional desfăşurat la 08,12.1991. Poate fi apreciată ca singurul act normativ cu incidenţă asupra regimului persoanelor private de libertate şi care răspunde, în aspectele esenţiale, cerinţelor unei societati democratice.
• Codul de procedurd penald - adoptat în 1968 şi modificat de mai multe ori, ultima oară prin Legea nr. 141/05.11.1996. Reglementează, în Titlul IV al Părţii generate, masurile preventive (reţinerea, arestarea preventivă), modalitatile de liberare provizorie sub control judiciar şi pe cauţiune, în Titlul III al Părţii speciale - executarea hotărârilor penale (ex.: amânarea executării pedepsei cu Tnchisoarea, Tntreruperea executării) precum şi proceduri speciale referitoare la infractorii minori (Titlul IV- partea specială).
• Legea nr. 23 privind executarea pedepselor - adoptată la 18.11.1969 §i publicata în Buletinul Oficial nr. 132/18.11.1969.
• Hotărârea Consiliului de Miniştri nr. 2282 din 15 decembrie 1969 pentruaprobarea Regulamentului privind executarea unor pedepse şi a măsurii arestării preventive.Acest act normativ nu a fost publicat, nici anterior anului 1989, nici după aceea.
Actele normative care reprezintd cadrul instituţional al executării pedepselor privative de libertate sunt:
• Legea nr. 21 din 15 11.1990 privind trecerea Direcţiei Generate a Penitenciarelor dincadru! Ministerului de Interne în subordinea Ministerului Justiţiei Prin articolele 2 şi 3,această lege stabileşte menţinerea organizării militare a personalului D.G P. aPenitenciarelor, iar ofiţerii, maiştrii militari şi subofiţerii Tsi păstrează toate drepturile caredecurg din calitatea de militar.
164
ANEXA 2
Principalele acte normative referitoare la resursele alocate sistemuluiPenitenciar în România
• Decretul-lege nr. 58/14.01,1990 privind desfiinţarea Penitenciarului Bucureşti-Jilava pe motiv că dispune de condiţii improprii executării pedepselor privative de libertate;
• Hotdrârile de Guvern nr. 256/10.04.1996, 220/10.05.1997, 79/16.02.19S8, 827/19,11.1998, 347/30.04.1999, prin care au fost preluate mai multe imobile (clădiri, spaţii de producţie, terenuri agricole) ;
• Hotdrârile de Guvern nr. 257/08.06.1993 şi nr. 263/25.06.1995 prin care se suplimentează numărul de posturi al D.G.P. cu 1795 şi, respectiv, 1051;
• Ordonanţa Guvernului nr. 68/26.08.1999 privind finanţarea Direcţiei Generale a Penitenciarelor din subordinea Ministerului Justiţiei.
in vederea armonizării legislaţiei cu prevederile Convenţiei europene a drepturilor omului au fost modificate următoarele documente:
• Modificarea Codului de procedurd penaldPrin modificarea adusă recent Codului de procedură penală au fost sporite garanţiile
procesual penale, îndeosebi cele privind măsurile privative sau restrictive de libertate. Astfel, s-au adus Codului de procedură penală modificări şi completări substanţiate cu privire la următoarele instituţii:
- Măsurile privative şi restrictive de libertateCea mai important modificare în această materie o constituie atribuirea dispunerii
arestdrii preventive în cursul urmdririi penale în competenţa procurorului, pe o perioadd de maximum 3 zile, iar după acest termen, în competenţa exclusivă a instanţei de judecată, spre deosebire de reglementarea actuală care conferă această competenta numai procurorului. Această soluţie legislative este în concordanta cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului;
- Sporirea garanţiilor acordate învinuiţilor sau inculpaţilor minoriLa capitolul destinat măsurilor preventive a fost inclusă o nouă secţiune care cuprinde
reglementări privind: drepturi proprii şi un regim special de detenţie preventivă în raport cu particularitatile vârstei lor, termene speciale pentru durata măsurii reţinerii sau arestării preventive, precum şi un termen maxim în care minorii pot fi menţinuţi în arest preventiv.
- Extinderea dreptului la repararea pagubei a fost realizată, pe de o parte, prin Tnlăturarea limitărilor prevăzute în textele în vigoare, iar pe de altă parte, prin vizarea nu numai a persoanelor private de libertate, ci şi a celor cărora li s-a restrâns libertatea.
- Trebuie menţionat că proiectul Legii de revizuire a Constitutiei reprezintă un progres fata de aceste ultime modificări ale Codul de Procedură Penală în se'nsul că măsura arestării preventive va putea fi dispusă numai de instanţa de judecată, fiind limitată ca durată.
• Reglementarea drepturilor persoanelor aflate în executarea pedepselor privativede libertate
Condamnarea statului român de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului a impus adoptarea Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 56/2003 privind unele drepturi ale persoanelor aflate în executarea pedepselor privative de libertate.
165
ANEXA 3
Scenariile alternativelor de prognoză privind dezvoltarea României efectuate deInstitutului Naţional de Cercetări şi Studii în domeniul Muncii şi
Protecţiei Sociale(2005-2014)
I. Scenariul având drept punct de plecare momentul atingerii masei criticeAcest scenariu porneşte de la premisa că toate evoluţiile anterioare acestui moment au de-a
face exclusiv cu procesul tranziţiei, de la economia de comandă către economia deschisă. Ele sunt, în consecinta, “irepetabile” şi nu pot fi luate în analiză pentru prognoză. Rata inflaţiei este fixată normativ, dar ia în consideraţie menţinerea unei expectaţii de variaţie anuală a preţurilor ceva mai ridicată decât cea prevăzută de BNR, dorindu-se astfel menţinerea unui stimul puternic pentru creşterea economică.
Majorările de salarii nu sunt fundamentate doar pe creşterea preţurilor de consum, din ce în ce mai mici de la un an la altul, ci şi pe castigurile de productivitate care trebuie să apară în anii următori.
Creşterea pensiilor ia în considerare impactul recalculării lor, dar şi le indexează apoi progresiv folosind un mecanism în care se regăsesc ca variabile atât rata inflaţiei, cât şi creşterile salariului mediu.
Salariul minim ia în considerare inflaţia, dar este legat Tntr-o oarecare măsură şi de creşterile salariului mediu, preluând o parte din variaţiile crescătoare ale acestuia, Tnsă cu o tendinta descendentă a raportului dintre cele două “praguri” ale pieţei muncii. Aşa după cum ne sugerează caracteristicile expuse mai sus, este un scenariu prin definire “expansiune”.
II. Scenariul de prognoză ce foloseşte evoluţiile pe ultimii zece ani ai economieiromâneşti (2005-2014)
Scenariul foloseşte evoluţiile pe ultimii zece ani pentru a realiza prognoza pe următorii zece ani. Fata de scenariul prezentat anterior, ritmul de creştere al economiei este sensibil "Tncetinit” fata de scenariul precedent, dar el capătă o anumită “stabilitate”, creşterile fiind doar implementate de la un an la altul, ceea ce adaugă valoare “predictibilitatii mediului economic şi de afaceri”. Conform acestui scenariu, rata inflaţiei fixată normativ şi mai aproape de ţintele Băncii Naţionale a României rămâne ancoră a Tntregului scenariu. Creşterile salariale şi ale pensiilor respectă acelaşi mecanism din scenariul precedent: variaţiile preţurilor de consum Tntr-o marjă descrescătoare şiproductivitatile marginale ( plusurile de productivitate pe unitatea de efort), respectiv variabilele inflaţiei şi ale salariului mediu. Spre deosebire de celălalt scenariu, prezentat anterior, atât ocuparea cât şi şomajul sfârşesc intervalul de prognoză la valori ceva mai scăzute, fiind complet “dependente” şi în acest scenariu de ritmul creşterii economice.
Cursul valutar şi în acest caz este un trend de apreciere iniţială şi în final de depreciere uşoară. in primul caz, se urmăreşte ţintirea inflaţiei, iar în faza următoare, când aceasta va atinge valori rezonabile, creşterea competivitatii unei economii care se presupune că va fi restructurată Tntr-o manieră care să permită o combinare optimală a factorilor de producţie existenţi.
III. Scenariul tip FMI sau eel luând în considerare evoluţiile economiei româneşti peîntreaga perioadă a tranziţiei .Se porneşte de la ipoteza că se va realiza un ritm de creştereeconomică susţinută. Conform acestui scenariu, se pleacă de la necesitatea “răcirii” economieiromâneşti spre a atinge cu orice preţ ţintele inflaţioniste şi a Tntări astfel senzaţia de“predictibilitate” chiar cu preţul sacrificării, Tntr-o oarecare măsură, a dezvoltării cererii şi,implicit, a pieţei muncii.
Pentru prognoza creşterii economice sunt luate In considerare evoluţiile pe întreaga perioadă a tranziţiei, ceea ce conduce la o Tncetinire a creşterii economice până la intrarea în UE. Apoi, economia va reveni la un ritm mediu anual de creştere în jurul a 5%. Maximul se mută în anii 2011-2012. Rata şomajului se apropie de valorile celorlalte tari din centrul Europei, fără a atinge extremele din Polonia, Slovacia şi Bulgaria. Veniturile salariale sunt ţinute sub control, astfel meat să existe un ecart rezonabil Tntre ritmul de creştere al salariilor şi eel al
166
productivitatii muncii în scopul micşorării costurilor salariale pe unitatea de efect util. Totuşi, către sfârşitul intervalului, creşterile devin semnificative, nemaifiind decât diferenţe minore fata de celelalte scenarii.
IV. Varianta "incetinita" a scenariului ce porneşte de la momentul “masei critice”.Acest scenariu are aceleaşi premise ca şi eel prezentat în deschidere, cu diferenţa că în
proiectarea evoluţiilor salariale nu se ţine seama deloc de creşterile de productivitate. Acest scenariu mai este numit şi “chinezesc”, deoarece combină un ritm rapid de dezvoltare a economiei, poate chiar prea rapid cu o creştere mai mult decât moderate a veniturilor salariale. Se porneşte astfel de la premisa conform căreia, productivitatea poate creşte fără a fi influenţate foarte mult veniturile salariale, deoarece există o abundenta a “ ofertei de munca" pe piaţa românească. Se poate constata că acest scenariu ignoră efectele migraţiei pentru munca în străinătate, ca debuşeu alternativ al “ofertei de munca". in principiu, acest scenariu are în vedere menţinerea stabilitatii doar prin controlul creşterilor salariale care devin principalul canal de “răcire” a economiei.
Cele patru scenarii pornesc de la proiectarea ratei inflaţii pentru cinci cazuri:• cazul de bază (base case);• cazul favorabil (best case);• cazul nefavorabil (worst case);• cazul eel mai nefavorabil (the extremely worst case);• cazul eel mai favorabil (the best ever case).
Continuare ANEXA 3
Evoluţiile proiectate normativ ale variabilei ancora (rata inflaţiei, 2005-2014)
10
8 6
4 2
V\K^#
^f^l^^^^ - —_A■'>—y v-
0 2005 2006 2007 2008 2009 2011 2012 2013 2014
—4— Base case scenario 7 5 4 3,8 3,6 3,1 3 2,8 2,7
HI^The best ever case 6,9 3,8 2,5 2 1,8 1,9 2 2,1 2
Sursa: Proiecţiile Institutului Naţional de Cercetări §i Studii în domeniul Muncii §i Protecţiei Sociale(INCSMPS,2005-2014)
167
Comentariul autorului:
Toate scenariile prevăd o scădere considerable a ratei inflaţiei pentru perioada 2005-2006, urmată ulterior de o aproximativă stabilizare a acesteia pentru perioada 2008 -2014.
Prima perioadă, 2005-2006, este poate cea mai dramatică perioadă pentru sistemul socio-economic din România, ca de altfel pentru orice ţară aflată în tranziţie, care va fi caracterizată, de o serie de conflicte sociale şi efecte adverse, deoarece economia va trece printr-un veritabil “purgatoriu”. Perioadele următoare vor permite o serie de ajustări ale variabilelor economice care vor determina o serie de mutaţii pozitive în economia românească.
Continuare ANEXA 3
Cre§terea economică (variaţia % anuală a PIB) în cele patru scenarii
in varianta atingerii masei critice, creşterea economică este implementată anual de la circa 9,7% (2005) la 11,5% (2014), deci Tntr-un ritm de 1,7% . Aşa cum am arătat, este un scenariu de “expansiune”, caracterizat printr-o creştere economică extensivă care, în opinia autorului, are puţine şanse de reuşită datorită evoluţiilor interne nefavorabile determinate de catastrofele naturale prin care a trecut România în 2005 şi evoluţiilor variabilelor mondoeconomice care determină o serie de fenomene de Tncetinire a creşterii.
in varianta scenariului ce foloseşte evoluţiile pe ultimii zece ani ai economiei româneşti în scopul prognozării evoluţiilor pe următorii zece ani, creşterile economice sunt mai mici 6,37% (2005) respectiv 6,8% ( 2014), de circa 0,6% anual.
Este, după cum se vede, un ritm mai reţinut, având în vedere grija permanent pentru o “supraîncălzire” a economiei. Ritmurile de creştere sunt mici, deoarece se ia în calcul o perioadă lungă de recesiune din anii 1996-2000, când au fost restabilite unele echilibre economice, chiar dacă ritmul de creştere economică a Tnregistrat valori negative.
168
Scenariul de tip FMI este mai reţinut şi susţine created anuale ce pornesc de la 3,7% (2005) la 5,6% (2014), deci increments de circa 4,23%. Realitatea economică a anului 2005 1-a depart, dar după evoluţiile estimate viitoare, se pare că România se poate Tncadra în acest scenariu de creştere economică.
Scenariul în varianta "incetinita", ce porneşte de la momentul “masei critice”, porneşte de la 9,77% (2005) şi ajunge la 11,3% (2014), deci ritmuri de creştere de 1,46%. Se porneşte de la un ritm prea rapid, în opinia autorului, 9,7% fapt confirmat şi de realitate, chiar dacă ritmurile de creştere sunt mici.
Continuare ANEXA 3
Evoluţia pensiei medii în USD, în cele patru scenarii de prognoză
in varianta scenariului având drept punct de plecare momentul atingerii masei critice, pensia medie exprimată în dolari creşte de la 119 USD (2005) la 423 USD (2014). Deci o creştere anuală medie de circa 13,5%
in varianta scenariului ce foloseşte evoluţiile pe ultimii zece ani ai economiei româneşti în scopul prognozării evoluţiilor pe următorii zece ani, pensia medie exprimată în aceiaşi unitate monetară, creşte de la 157 USD (2005) la 302 USD (2014). Aceasta Tnseamnă un ritm de creştere de circa 6,7%.
in varianta scenariului de tip FMI, pensia medie exprimată în dolari creşte de la 119 USD (2005) la 432 USD (2014) Tntr-un ritm de creştere de 13,7%.
in varianta "Tncetinita" a scenariului ce porneşte de la momentul “masei critice”, pensia medie porneşte de la 110 USD (2005) şi ajunge la 452 USD (2014) Tntr-un ritm mediu anual de 13,7%.
Se constată că In varianta scenariilor I, II şi III se pleacă de la valori absolute relativ apropiate şi se ajunge la valori la fel de apropiate. Excepţie face scenariul FMI care deşi porneşte de la o valoare mai Tnaltă, ajunge la o pensie medie sub valoarea celorlalte. Pensia porneşte în mod firesc de la evoluţia preţurilor de consum, care se estimează că prin măsurile
169
luate vor scădea, precum şi a salariului mediu, care la rândul său, ca de altfel şi salariul minim este determinat de productivitate.
Continuare ANEXA 3
Evoluţia salariului minim pe economie pentru cele patru scenarii alternativede prognoză(în USD)
Conform primului scenariu având drept punct de plecare momentul atingerii masei critice, salariul minim ar trebui să crească de la 139 USD (2005) la 294 USD (2014), deci un ritm de creştere de 7,77%.
Conform celui de-al doilea scenariu care foloseşte datele pentru zece ani de evoluţie a economiei pentru a prognoza evoluţiile pentru următorii zece ani, salariul minim va creşte de la 139 USD (2005) la 298 USD (2015), deci un ritm de creştere anual de circa 7,92%.
Conform celui de-al treilea scenariu de tip FMI salariul minim are o evoluţie de la 139 USD (2005) la 248 USD (2014), deci un ritm de 5,96%.
in fine, al patrulea scenariu, eel al variantei Tncetinite a scenariului ce porneşte de la momentul masei critice, se pleacă de la 137 USD (2005) şi se ajunge la 164 USD (2014), cu o creştere anuală de 1,81%.
170
Continuare ANEXA 3
Evoluţia estimată a salariului mediu pentru cele patru scenarii alternativede prognoză(USD)
Sursa: INCSMPS
Comentariul autorului:
in primul scenariu, salariul mediu create de la 355 USD (2005) Tntr-un ritm mediu de 14,6 % anual până în 2014, când ajunge la valoarea de 1389 USD; în al doilea scenariu salariul mediu creşte de la 355 USD (2005) Tntr-un ritm mediu, până la valoarea de 1415 USD; în al treilea scenariu creşte de la valoarea de 366 USD (2005) Tntr-un ritm mediu anual de 11,77% până la valoarea de 1081 USD (20014); In varianta a patra creşte de la 250 USD (2005) la 469 USD (2014), ritmul anual fiind de 1,87%.
Veniturile salariale sunt determinate în principal de creşterea productivitatii, dar scenariul IV face o notă discordant în sensul că prin măsurile luate acestea trebuie să fie menţinute în limite joase în raport cu productivitatea, absorbind astfel efectele inflaţiei.
171
Continuare ANEXA 3
Evolutia ratei somajului (%) pentru cele scenarii alternative deprognoza
in primul scenariu, rata şomajului cunoaşte evoluţii de la 10,3% (2005) la 7,7% (2014) Tntr-un ritm mediu anual de descreştere de 2,8%; în varianta a doua, rata şomajului descreşte de la 10,3% ( 2005) la 8,1% (2014), deci Tntr-un ritm asemănător; în al treilea scenariu, rata şomajului creşte cu 1% anual de la 10,3% (2005) la 11,4% (2014); în ultimul scenariu asistăm la o descreştere de la 10,3% (2005) la 7,8% (2014) Tntr-un ritm de 2,8%.
Se constată din nou că scenariul de tip FMI are o notă discordant In raport cu celelalte trei: este singurul care are în vedere creşterea şomajului determinată de restructurările masive ale economiei, respectiv de restricţia menţinerii indicilor de inflaţie la cote acceptabile.
172
Continuare ANEXA 3
Evoluţia ocupării forţei de muncă pentru cele patru scenarii alternativede prognoză (mil. pers.)
1
2
1
0
8
6
4
2
02005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2
• "Critical mass" scenari
10,4 10,3 10,2 9,8 9,8 9,1 9,33 8,8 9 9,2
10 years scenario
10,4 10,4 10,4 10,5 10,4 9,14 9,37 8,95 9,12 10,2
IMF like scenario 10,4 10,4 10,5 11,1 11,2 11,2 11,2 11,3 10,9 11,2
■ Slow "critical mass"scen.10,4
10,3 10,2 9,88 9,92 9,17 9,47 8,96 9,1 9,46
Sursa: Proiecţii INCSMPS
Comentariul autorului:
in cazul primului scenariu, se evidenţiază faptul că populaţia ocupată va scădea de la 10,4 mil. pers (2005) la 9,2 mil. pers (2014) Tntr-un ritm mediu anual de 1,2%; în al doilea scenariu se apreciază faptul că populaţia ocupată va scădea de la 10,4 mil. pers (2005) la 10,2 mil. pers (2014), deci Tntr-un ritm de 1,92%; în al treilea scenariu a crescut de la 10,4 mil. pers (2005) la 11,2 mil. pers (2014) deci cu un ritm mediu anual de 0,7%; în fine, ultimul scenariu scoate în evidenta faptul că populaţia ocupată a scăzut de la 10,4 mil. pers la 9,46 mil. pers, deci cu circa 0,95% anual. Se constată că singurul scenariu care estimează o creştere a ocupării este eel de tip FMI. Explicaţia dată de autor este aceea că deşi pare o contradicţie Tntre creşterea şomajului şi creşterea ocupării, datorită restructurării va creşte ponderea sectoarelor generatoare de productivitate marginal!
173
ANEXA 4Numărul evadărilor deţinuţilor în lume (2005
Legendă : 1- Procent calculat din numărul total al ofiţerilor încadraţi; 2 Procent calculat din numărul total al subofiţerilor încadraţi; 3- Procent calculat din numărul total al mai§trilor militari încadraţi; 4- Procent calculat din numărul total al personalului civil încadrat; 5- Procent calculat din numărul total al personalului încadrat.
Sursa: Anuarul Statistic, Ministerul Justiţiei, Direcţia Generală a Penitenciarelor, 2003
177
Încadrarea personalului după profesie ANEXA 8
Profesia/specialitatea Ofiţeri Subofiţeri Maiştri militari Salariaţi civili TotalBărbaţi Femei Bărbaţi Femei Bărbaţi Femei Bărbaţi Femei Nr. %5
Nr. Vo1 Nr. Vo1 Nr. %2 Nr. %2 N r. %3 Nr. %3 Nr. %4 Nr. %4
0EconomiştiAnalişti nrogramatoriAlte spec. (studii superioare) Subingineri, Auto absolvenţi colegii
AlieTOTAL
rceoWi
Constructori
erinari
Autoam.
Altă specialitateTOTAL
watori
ilitariMuncitori
TOTAL GENERAL
140415
16
240,40,41,7
JL2
it1,8
331
43,40,10,3 6
17
iLiL
10
I32
74305
¥_LiL
S655
60,08
0,08
^0,2
zi1L4HA
0,1
ZHA
JLQdILQ60,93,9
ZJ!LL
3£83,6
LH11
ZI_L2
6486
ZIit^1285
80,1
0,01 0,04
Z0,1
IZJL2
ZI0,06
^Hill
ZI0,8
1,1
It
itft16,4
9
H3
zZ1626
^454
186
10
12,1
ZI1,5
ZI8,213,3
Z27,7
95,4
11
z1
z
Z5
9
12
IZ0,5
ZI
H
ft
1313
3
^2_
_66__2£_
6
z
17
242
560
141,2
0,3
10,7
IZJLiAfiJL20,5
ZI
IZ0,5
1,5
IZftft54,6
161,7
0,2
ft0,5
ZIJL3J1AUL
ftZI0,51,0
ZIitft
498 45,4
17118
632
I63
ZIJil
_L10£!24
Z3J_
2H166445
z_LMD_
^t10.043
JZ6
52_
Tehnicieni
alificaţi
15
19
2
11
S
Legendă:1 - Procent calculat din numărul total al ofiterilor Tncadraţi; 2- Procent calculat din numărul total al subofiţerilor Tncadraţi; 3- Procent calculat din numărul total al maiştrilor militari Tncadraţi"; 4- Procent calculat din numărul total al personalului civil Tncadrat; 5-- Procent calculat din numărul total al personalului Tncadrat
Sursa: Anuarul Statistic, Ministerul Justiţiei, Direcţia Generală a Penitenciarelor, 2003
179
Încadrarea personalului pe sectoare de activitate ANEXA 9
Sectorul de activitate Ofiţeri Subol iţeri Maiştri militari Salariaţi civili TotaBărbaţi Femei Bărbaţi Femei Bărbaţi Femei Bărbaţi Femei Nr. %5
Nr. o/o1 Nr. o/o1 Nr. %2 Nr. %2 Nr %3_ Nr. %3 Nr. %4 Nr. %4
Legendă: 1- Procent calculat din numărul total al ofiţerilor încadraţi; 2 Procent calculat din numărul total al subofiţerilor încadraţi; 3- Procent calculat din numărul total al mai§trilor militari încadraţi; 4- Procent calculat din numărul total al personalului civil încadrat; 5- Procent calculat din numărul total al personalului încadrat.
Sursa: Anuarul Statistic, Ministerul Justiţiei, Direcţia Generală a Penitenciarelor, 2004
180
Încadrarea personalului după profesie ANEXA 10
Profesia/specialitatea Ofiţeri Subofiţeri Maiştri militari Salariaţi civili TotalBărbaţi Femei Bărbaţi Femei Bărbaţi Femei Bărbaţi Femei Nr. %5
Nr. %* Nr. %* Nr. %2 Nr. %2 N r. %3 Nr. %3 Nr. %4 Nr. %4
Alte spec. (studii superioare) Subingineri, Auto absolvenţi colegii
AlleTOTAL
rceoWi
Constructori
erinari
Autoam.
Altă specialitateTOTAL
watori
ilitari
Muncitori
TOTAL GENERAL
1551032
12
z
z:
848
24,80,92,8
JLD9
ii10,5
zz
zi
74,4
345813
292
43,90,71,1
25,6
511
4
2_L24
¥ii25
zz_LD6J826
114397
ZIjy__Q£
s715
60,1
0,05
ZZH20,3
ziitJL2
0,3
ZaUL
iiJIM
1,34,6
IZJ1A15JL^83,0
721
12
ZI
3863
Zz9J_
^1462
80,2
0010,06
nn2
ss0,1
HIZ0,03
IZ
Sffi^0,4
0,7
ZI_L_LDJ)9
ii17,0
9
z:4
Z
3044
H^4
172
10
IZii2,8
zi2,2
n116,924,7
ZIliLl
96,6
11
z
Z6
12
ZI
ZI3,4
1312
3
6533_
z
12
zz
2 ML
5775
141,2
0,3
S0,6
HiiJL3
0,4
ZI
H0,21,2
Hn
ft57,4
nm
zTehnicieni
15
21
1
63
46
45
^
1716519
58 i£62
^
3£36
H 3£J5
21L188522
ZI_L43
147JL^10943
181,50,2
0,5JLQA ii
0,6S ii
0,3ft ii
JL2
1,74,8
Legendă: Procent calculat din numărul total al ofiţerilor încadraţi; 2- Procent calculat din numărul total al subofiţerilor încadraţi; 3- Procent calculat din numărul total al mai§trilor militari încadraţi; 4- Procent calculat din numărul total al personalului civil încadrat; 5- Procent calculat din numărul total al personalului încadrat
Sursa: Anuarul Statistic, Ministerul Justiţiei, Direcţia Generală a Penitenciarelor, 2004
182
Încadrarea personalului pe sectoare de activitate ANEXA 11
Sectorul de activitate Ofiţeri Subol iţeri Maiştri militari Salariaţi civili TotaBărbaţi Femei Bărbaţi Femei Bărbaţi Femei Bărbaţi Femei Nr. %5
Nr. •/o1 Nr. o/o1 Nr. %2 Nr. %2 Nr %3_ Nr. %3 Nr. %4 Nr. %4
Legendd:1 - Procent calculat din numărul total al ofiţerilor încadraţi; 2- Procent calculat din numărul total al subofiţerilor încadraţi; 3- Procent calculat din numărul total al mai§trilor militari încadraţi; 4- Procent calculat din numărul total al personalului civil încadrat; 5- Procent calculat din numărul total al personalului încadrat
Sursa: Anuarul Statistic, Ministerul Justiţiei, Direcţia Generală a Penitenciarelor, 2005
185
Anexa 13
Hotărârea Guvernului Republicii Moldova cu privire la reforma sistemului penitenciar (HGRM nr. 1624/31.12.2003 pubhcată în Monitorul Oficial al R. Moldova N 13-15 din 16.01.2004) - prezentare selectivă
1. Dispoziţii generaleConcepţia reformării sistemului penitenciar reprezintă un complex de idei,
obiective, direcţii, principii, sarcini şi mecanisme de perfecţionare a activitatii în acest domeniu pe parcursul anilor 2004-2013.
Activitatea organelor sistemului penitenciar constă în realizarea unui ansamblu de măsun social-politice, economice şi ideologice de influenţare a condamnaţilor şi persoanelor arestate preventiv, în condithle reducern libertatn acestora, lzolărn lor de societate, precum şi ale aplicărn altor restncth la dreptun. in procesul desfasurărh reformelor sistemului penitenciar Departamentul Institutnlor Penitenciare a preluat funcţiile de pază şi escortare a detinuţilor, de asistenta medicală, construcţie capitală, de asigurare matenală şi tehnică S'I de pregătire a cadrelor etc., care anterior erau de competenţa altor instituţii de slat acţiunile întreprinse având ca scop schimbarea opiniei publice despre sistemul penitenciar, acesta devenind deschis către societate şi mai accesibil pentru multe organizatu naţionale şi Internaţionale.
2. Scopurile reformei sistemului penitenciar moldovenesc sunt:- asigurarea cadrului juridic de funcţionare a sistemului penitenciar în conditu noi,
ce prevede executarea pedepsei sub formă de închisoare;- elaborarea şi realizarea unui program în domeniul sistemului penitenciar, care
va include mecamsmele de aplicare a Legu cu privire la sistemul penitenciar, a Codului de executare, etapele stabilizărn şi perspective^ dezvoltani, acţiunile concrete ce urmează a fi întreprinse;
- reducerea fluxului de încarcerare prin aplicarea pedepselor alternativeprivaţiunn de libertate;
- reprofilarea treptată a coloniilor de corecţie în penitenciare de tip deschis,semiînchis şi închis;
- crearea condiţiilor decente de detenţie prin respectarea normelorInternaţionale;
- reformarea procesului de educare a condamnaţilor şi resocializarea lor;- perfecţionarea resurselor umane prin cursun de specialitate pentru a activa în nolle
conditn;- îmbunătatirea condiţiilor de muncă şi de trai pentru personalul sistemului
penitenciar;- studierea posibilitatii şi raţionalitatii demilitarizării parţiale a unor servicn ale
sistemului penitenciar, cu menţinerea remuneraţiei, asiguranlor obligatorn de stat şi a înlesmnlor;
3. Căile de reformare a sistemului penitenciar moldovenesca. Perfecţionarea cadrului normativ
in scopul reformării sistemului penitenciar prin aplicarea standardelor europene minime de detenţie, se va perfecţiona cadrul legislativ pnvind:
- executarea pedepsei cu închisoarea, conform noului Cod penal şi Codului deprocedură penală, în penitenciare de tip deschis, semiînchis şi închis, stabihtă prinsentinţa mstanţei judecătoreşti, şi trecerea treptată la detenţia în celule separate;
186
- crearea condiţiilor salubre de ispasire a pedepsei, respectând normelelgienico - sanitare, de iluminare şi climatence in locunle de detenţie;
- reducerea fluxului de încarcerare prin aplicarea măsurii arestuluipreventiv,
4. Perfecţionarea activitatii serviciului de pază, supraveghere, escortă şisecuritate în institute penitenciare moldoveneştiAcest deziderat se va realiza concret prin: - Evaluarea rolului fiecărui colaborator al serviciului de pază, supraveghere, escortă şi secuntate, stabilirea obiectivelor comune ale elementelor sistemului de justiţie penală (poliţie, instanţele judiciare, penitenciare) şi intensificarea colaborării dintre personalul sistemului penitenciar şi instituţiile de supraveghere statale, organismele Internaţionale şi non-guvernamentale.
- Asigurarea Departamentului Instituţiilor Penitenciare cu un imobil şi cu tehnică specială pentru crearea unui centru paramilitar.
- Reformarea activitatii serviciului de pază şi supraveghere, prin orgamzarea sistemului intensiv de exercitare a acesteia, compus din gărzi (echipe) ale serviciului operativ.
- Implementarea aparaturii radioelectronice şi video - moderne, pentru ţinerea evidenţei,controlul şi supravegherea deţinuţilor.
- Asigurarea securitatii colaboratorilor sistemului penitenciar prin dotareaacestora cudispozitive de detectare a armelor, explozivilor, drogunlor, telefoanelor mobile şi a altor aparate radioelectronice.
5. imbunătatirea conditiilor de detenţieConform pre'vedenlor r'egulilor minime standard Internaţionale de tratament al
deţinuţilor, sunt necesare:- crearea condiţiilor decente de detenţie a condamnatilor şi persoanelor aflate
sub anchetă, respectând normele de cazare, satisfacere a 'necesitatilor de hrană şi îmbrăcăminte;
- executarea măsurilor de ordin tehnico-genistic, modernizarea sistemului de încălzire, iluminare, aerisire, aprovizionare cu apă şi canalizare, igienizarea celulelor.
6. Asistenţa medicală- Conlucrarea în permanenta cu Ministerul Sănătatii pentru ndicarea mvelului
de asistenta curativ-profilactică a personalului şi condamnaţilor prin implementareastandardelor medicale şi metodelor moderne de diagnosticare şi tratament.
- Ameliorarea situaţiei epidemiologice a tuberculozei in penitenciare prin implementarea unor programe speciale.
- Introducerea măsurilor moderne de profilaxie a contaminărh personalului şi deţinuţilor cu tuberculoză, alte maladii infecţioase, respectarea cermtelor sanitaro-igiemce.
- imbunătatirea condiţiilor de întreţinere şi tratament al bolnavilor detuberculoză şi a altor sufermzi în instituţiile curativ-profilactice ale sistemuluipenitenciar.
187
- Implementarea sistemului de informare a instituţiilor medicale teritorialedespre eliberarea deţinuţilor la care s-au înregistrat maladii infecţioase pe parcursul aflani lor în detenţie.
- Crearea unui sistem medical individual de protecţie a sănătatiipersonalului. Asigurarea realizărn programelor naţionale.
7. Reorganizarea activitatii educative cu condamnaţii din Republică- Continuarea activitatii educative cu condamnatii în vederea eficientizării
proceselor de corectare şi adaptare socială după eliberare şi'pentru prevenirea s&vârşim de noi crime.
- Asigurarea prioritatii valorilor social-umane în cadrul tuturor directnlor de activitate educativă desfasurată cu condamnaţii.
- Asigurarea unui tratament individual diferenţiat (pe regimun de detenţie), ţinându-se cont de gradul de pencol pe care îl prezintă condamnaţii pentru societate şi de rebutul pedagogic.
- Implementarea metodelor de reeducare şi psihologice moderne în procesul educaţional, orientate spre coryarea condamnaţilor.
- Crearea condiţiilor şi posibilitatilor pentru realizarea necesitatilorcondamnaţilor de reeducare şi autoperfecţionare prin conştientizarea vinovatiei şidaunei aduse altor persoane în vederea corectani propnului comportament.
- Păstrarea, consolidarea şi menţinerea legăturilor sociale ale condamnaţilor§1 satisfacerea cermtelor lor spintuale.
- Organizarea orientării şi pregătirii profesionale a condamnaţilor fără pregătire profesională §1 a învatamântului mediu de cultură generală, diryarea lucrului educativ spre formarea si dezvoltarea aptitudimlor pentru activitatile social-utile.
- Direcţionarea întregului potenţial al colaboratonlor instituţiei spre utilizarea permanentă a metodelor psiho-pedagogice de influenţare a condamnaţilor prin diferite activitati: muncă, instruire, odihnă, creaţie (pictură, sculptura...).
- Îmbunktatirea lucrului bibliotecilor din cadrul institutiilor penitenciare prin asigurarea lor cu literatură jundică, artistică şi religioasă, care 'contribute la ndicarea nivelului de cunoştinţe jundice, la dezvoltarea intelectuală şi cultural-artistică a deţinuţilor.
8. Perfecţionarea formelor de reeducare prin muncă a condamnaţilor.Organizarea activitatii de producţie în sistemul pemtenciar se va întemeia pe
respectarea cermtelor legislatiei nationale şi a regulilor mimme standard Internaţionale detratament al deţinuţilor. ' '
- Munca în detenţie va fi considerată un element pozitiv în tratamentuldeţinuţilor şi pregătirea lor pentru reintegrare socială, ţinându-se cont de calificareaşi aptitudimle fiecăruia.
- Susţinerea programelor de muncă destinate formării profesionale adeţinuţilor pentru a devem utili social după liberare.
- Organizarea muncii în detenţie la fel ca în comunitate, pentru a pregăti deţinutu să respecte regimul de muncă în libertate.
- Asigurarea reabilitării şi reintegrării profesionale a persoanelor eliberate din instituţiile de detenţie prin intermediul agentnlor teritoriale pentru ocuparea forţei de muncă
- Crearea centrelor zonale de reabilitare şi reintegrare profesională.
188
9. Informatizarea sistemului penitenciar- Crearea sistemului automatizat informaţional integrat pentru instituţiile
penitenciare.- Organizarea schimbului de informatii între Departamentul Institutnlor
Penitenciare al Ministerului Justiţiei, Ministerial' Afacenlor Interne, Departamentul Tehnologn Informaţional şi alte organe publice abilitate.
10. Resursele umane şi pregătirea cadrelor pentru penitenciareObiectivele principale:
- perfecţionarea activitatii de recrutare şi încadrare în sistemul penitenciar a personalului;
- crearea unei imagini veridice privind activitatea sistemului penitenciar şi a unei opinii publice favorabile;
- formarea personalului calificat pnn implementarea unor noi metodologn în pregătirea miţială, perfecţionarea, schimbul de expenenta şi instruirea în diverse instituţii de învatamânt din tară şi de peste hotare în special în România care a trecut prmtr-o expenenta similar*;"
- educarea spirituals şi crearea condiţiilor de muncă şi de trai pentru personal;
- crearea cabinetelor specializate pentru asistenta psihologică şi tratament recuperatonu pentru personalul sistemului penitenciar.