SUPORT SEMINAR macroeconomie

SUPORT SEMINAR. PARTEA A II-A

Decalajele de producție: Cerere agregată-ofertă agregată pe termen scurt – ofertă agregată pe termen lung

Echilibrul macroeconomic cu preţuri variabile

Cererea agregată (figura dreapta)

Cag = C + I + G + Exp net IGP = indicele general al preturilor sau deflatorul PIB Y = producţie/ venit național sau PIB

Potrivit figurii alăturate, o modificare a preţurilor determină o deplasare pe aceeaşi curbă a cererii agregate, de la A la B, şi nu creşterea/scăderea cererii agregate (adică o deplasare a întregii curbe spre dreapta sau spre stânga).

Astfel, o scădere a IGP conduce la o creștere a cantității cerute la nivel naţional, de la YA la YB. Invers, când IGP crește, cantitatea cerută se reduce.

Factorii care explică panta negativă a cererii agregate (pent ru o variantă extinsă : http://economics.about .com/od/aggregate-supply-demand/a/T he-Slope-Of-T he-Aggregate-

Demand-Curve.htm)

Efectul de avuție: atunci când Indicele General al Prețurilor crește are loc o scădere a puterii de cumpărare, care se traduce apoi în mai puține bunuri cumpărate, deci cantitatea cerută se reduce; Altfel zis, are loc o scădere a puterii de cumpărare a averii pe care o deţin indivizii și, cu

aceeași sumă, pot achiziționa mai puține bunuri.

Efectul ratei de dobândă: o creștere a nivelului general al prețurilor tinde să ducă la o scădere a economiilor pe care indivizii le fac, ceea ce diminuează oferta de fonduri pe piața monetară, majorând ratele reale ale dobânzii, și diminuând nivelul investițiilor. Evident, o reducere

a investițiilor duce apoi și la o scădere a cererii agregate. Invers, când IGP scade, indivizii au mai mult venit real disponibil și, prin urmare, pot aloca o

mai mare parte pentru economisire. Crescând economisirea (un număr mai mare de depozite plasate în bănci), crește și oferta de fonduri disponibile, scade rata reală a dobânzii și investițiile cresc, ceea ce duce și la o creștere a cererii agregate.

Efectul cursului de schimb: când nivelul general al prețurilor scade, rata dobânzii în

economie tinde să scadă, așa cum am explicat mai sus, datorită creșterii fondurilor disponibile pe piața monetară. Această scădere a ratei de dobândă face ca economisirea prin intermediul activelor interne să fie însă mai puțin atractive cu privire la economisirea prin intermediul unor active din alte

state, astfel că o să crească cererea pentru active străine. În scopul de a achiziționa aceste active străine, oamenii trebuie să schimbe monedă națională în valută străină, iar o creștere a cererii de

valută străină duce la o apreciere a acesteia și la o depreciere a monedei națională, deci la o creștere a cursului de schimb. Acest lucru face ca moneda națională să devină relativ mai ieftină (cu același euro să spunem, se pot achiționa mai mulți lei). Această scădere a nivelului prețurilor relative face

ca bunurile interne să devină mai ieftine decât erau înainte pentru consumatorii străini. Totodată, deprecierea monedei naționale face importurile mai scumpe pentru consumatorii interni față de cum

erau înainte. Astfel, o scădere a nivelului prețurilor interne duce la creșterea exporturilor și la scaderea importurilor, rezultând la o creștere a exporturilor nete. Dacă exporturile nete cresc, cererea agregată va crește.

Invers, atunci când nivelul prețurilor crește, are loc o creștere a ratelor de dobândă, ceea ce duce la o cerere mai mare din partea investitorilor străini pentru active naționale și, prin extensie, la

IGP

Y

Cag

YA

YB

IGPA

IGPB

A

B

IGP

Y

Cag0

Cag1

Cag2

IGP0

Y0

Y1

Y2

o creștere a cererii de lei. Această creștere a cererii de lei face ca nivelul cursului să scadă și leul să se aprecieze, moneda națională devenind mai scumpă, iar moneda străină să se deprecieze.

Reducerea cursului de schimb descurajează exporturile (bunurile românești devin mai scumpe relativ la bunurile din zona euro) și încurajează importurile. Prin urmare, va avea loc o scădere a

exportului net, ceea ce duce la o reducere a cererii agregate.

Factorii care determină creşterea/reducerea cererii

agregate:

Creşterea Cag se reprezintă grafic prin deplasarea acesteia

căt re dreapta

Scăderea Cag se reprezintă grafic prin deplasarea acesteia

căt re stânga

1. Consumul Consumul ↑ => Cag ↑

Consumul ↓ => Cag ↓

2. Investiţiile

Investițiile ↑ => Cag ↑

Investițiile ↓ => Cag ↓

3. Cheltuielile guvernamentale

G↑ => Cag ↑

G ↓ => Cag ↓

4. Exportul net (Expnet = Exp – Imp)

Principalii factori care influenţează exportul

1. Cererea externă– relaţie directă cu veniturile (Y*) pe care le încasează agenții economici din țările partenere la export.

Dacă Y* ↑ => cererea pent ru produsele obţ inute în România ↑ => Exp ↑ => Expnet ↑ => Cag ↑

Dacă Y* ↓ => cererea pent ru produsele obţ inute în România ↓ => Exp ↓ => Expnet ↓ => Cag ↓

2. Cursul de schimb Dacă moneda se depreciază, cursul de schimb crește, iar bunurile și serviciile produse intern se ieft inesc în monedă

st răină. Acest lucru duce la creșterea exporturilor.

P e de altă parte, dacă moneda națională se apreciază, cursul de schimb scade, iar bunurile și serviciile produse intern se

scumpesc în monedă st răină. Acest lucru duce la reducerea exporturilor.

Principalii factori care influenţează importul 1. Veniturile interne

Dacă veniturile interne ↓ => Importurile ↓ Dacă veniturile interne ↑ => Importurile ↑

2. Cursul de schimb

Dacă moneda se depreciază, cursul de schimb crește, iar bunurile și serviciile produse în exterior, exprimate în monedă

națională, se scumpesc. Acest lucru duce la reducerea importurilor.

Comment [S1]: Creșterea consumului poate fi generată de: -Politică monetară expansionistă: reducere a ratei dobânzii la creditele de consum

-Politică fiscală expansionistă, prin reducerea ratei de taxare, nivelului fiscalității - Creșterea gradul de încredere în evoluţia

economiei

Comment [S2]: Reducerea consumului

poate fi generată de:

-Politică monetară restrictivă, printr-o majorare a ratei de dobândă la creditele de consum - politică fiscală restrictivă, prin creșterea

nivelului fiscalității -Scăderea gradul de încredere în evoluţia economiei

Comment [S3]: Creșterea investițiilor

poate fi generată de: -Politică monetară expansionistă: reducere a ratei dobânzii la creditele pentru investiții

-Politică fiscală expansionistă, prin reducerea ratei de taxare, nivelului fiscalității - Creșterea gradul de încredere în evoluţia

economiei

Comment [S4]: Scăderea investițiilor

poate fi generată de: -Politică monetară restrictivă, printr-o

majorare a ratei de dobândă la creditele pentru investiții - politică fiscală restrictivă, prin creșterea nivelului fiscalității

-Scăderea gradul de încredere în evoluţia economiei

IGP

Y

IGP0

IGP1

Oag

TS

Zona I Zona II

Zona III

Y0

Y1

IGP

Y

IGP0

Oag

TS1

Y0

Y1

Oag

TS0

Oag

TS2

Cresterea OagTSScaderea OagTS

Y2

P e de altă parte, dacă moneda națională se apreciază, cursul de schimb scade, iar bunurile și serviciile externe se

ieft inesc în monedă națională. Acest lucru duce la creșterea importurilor.

... con clu zi i legate de cu rsu l de sch imb:

Dacă leu l se depreciază Exportul ↑

Importul ↓

Dacă leu l se apreciază Exportul ↓

Importul ↑

Oferta agregată pe termen scurt (OATS) Oferta agregată reprezintă cantitatea de bunuri pe care producătorii interni sunt dispuşi să o producă

şi să o ofere la un anumit nivel general al preţurilor. TS(termenul scurt) -> situaţia în care factorul capital (K) este constant (capacităţile de producţie ale firmelor rămân nemodificate).

Explicarea formei OATS

Zona I: OATS este perfect elastică (partea

orizontală), adică firmele interne pot mări producţia până la Y0, chiar dacă preţurile nu cresc. Această situaţie poate avea loc atunci când firmele au capacitate de producţie neutilizată. Zona II: OATS are pantă pozitivă, adică firmele îşi măresc cantitatea produsă deoarece există o creştere a preţurilor.

Zona III: OATS perfect inelastică (partea verticală): chiar dacă există o creştere a preţurilor, firmele nu

mai dispun de resurse pentru a-şi majora producţia.

Factorii care influenţează OATS

Factorii care influenţează OagT S (în afara de IGP )

determină:

Creşterea OagTS prin deplasare căt re dreapta

Scăderea OagT S prin deplasare căt re stânga

Analiza factorilor care influenţează oferta a) Evolu ţia preţurilor factorilor de produ cţie

Daca preţul unui factor de producţ ie ↑ (de exemplu

majorarea preţului mondial al pet rolului) => costul de

producţ ie ↑ => cant itatea produsă de căt re firmele

interne ↓ => OAT S se deplasează căt re stânga.

Daca preţul unui factor de producţ ie ↓ => costul de

producţ ie ↓ => cant itatea produsă de cat re firmele

interne ↑ => OAT S se deplasează cat re dreapta.

Exp net ↑ => deficitul comercial ↓

Exp net ↓ => deficitul comercial ↑

Comment [S5]: Panta pozitivă a OATS

se explică prin:

SN: salariul nominal = suma de bani primită de salariat pentru munca depusă SR: salariul real = puterea de cumparare a salariului nominal

SR =

P ↑ => SN nu creşte imediat (nu creşte în aceeaşi proporţie cu majorarea preţurilor) => SR ↓ => costul firmelor scade => profitul creşte => firmele îşi măresc

producţia P r = VT – CT = (P - CTM)Q P ↑ => CTM nu creşte imediat (nu creşte în

aceeaşi proporţie cu majorarea preţurilor) => profitul mediu creşte => Y ↑

b) Raportu l din tre salari i şi produ ctivi tate la n ivel n aţion al

Cheltuielile salariale medii =

Cum WL => Cheltuieli salariale medii =

Dacă salariile ↑ mai mult decât WL => costurile medii de producţ ie ↑ => OAT S ↓.

Dacă salariile ↑ mai puţ in decât WL => costurile medii de producţ ie ↓ => OAT S ↑.

c) Con diţi i le n atu rale din econ omie

Exemplu : în cazul unor condiţ ii nefavorabile în agricultură se înregist rează o scădere a O AT S.

d) Nivelu l fi scal i tăţi i su portate de către firmele in tern e

Dacă se reduce fiscalitatea, atunci costurile firmelor vor scădea, iar OAT S ↑.

Daca taxele cresc, atunci costurile firmelor vor creşte, iar OAT S ↓.

Echilibrul macroeconomic pe termen scurt Se realizează atunci când cererea agregată este egală cu oferta agregată pe termen scurt.

Cag = OagTS IGP

(Ri)

Y

IGP0

Oag

TS

E0

Y0

Cag

Modificările echilibrului macroeconomic pe termen scurt:

Variaţia cererii agregate Variaţia ofertei agregate

Ri

Y

Cag0

Cag1

Cag2

Ri0

Y0 Y1Y2

Ri1

Ri2

E0

E1

E2

Y

Oag

TS1

Y0

Y1

Oag

TS0

Oag

TS2

Y2

Cag

Ri

Ri1

Ri0

Ri2

E0

Efecte ale creșteri i Cereri i agregate Efecte ale ofertei agregate pe TS

- Are loc t recerea de la E 0 la E1

- P roducţ ia ↑ => veniturile ↑ => rata

şomajului ↓; Ri ↑

- Economia se deplasează de la E 0 la E2

- Y ↑ => rata şomajului ↓ (şomajul const ituie un

dezechilibru al pieţ ei muncii caracterizat prin existenţa

unei oferte de muncă superioare cererii de munca); Ri

↓ (Ri0 – Ri1)

Efecte ale scăderi i Cereri i agregate Efecte ale scăderi i ofertei agregate pe TS

- Economia se deplasează de la E 0 la E2 - Economia se deplasează de la E 0 la E1

Ri = IGP – 100%

- P roducţ ia ↓ => rata şomajului ↑ => Ri ↓ (are

loc reducerea ritmului de creştere a

preţurilor, proces de dezinflaţie). Ex: Ri ↓

8% -> 6% => P au crescut cu 8%, apoi cu

6%, adică prețurile tot au crescut , dar cu o

rată mai mică;

- Atunci când variază Cag, există o relaţ ie

inversă înt re Ri şi rata şomajului

- Y ↓ => rata şomajului ↑ => Ri ↑

- Atunci când variază OAT S există o relaţ ie directă

înt re Ri şi rata şomajului.

Inflaţia prin cerere şi inflaţia prin ofertă 1.Inflaţia prin cerere este rezultatul creşterii cererii

agregate, ca urmare a promovării unor polit ici

macroeconomice expansioniste (de exemplu,

creşterea ofertei de monedă sau creșterea cheltuielilor

bugetare).

Ri

Y

Cag0

Cag1

Ri0

Y0

Y1

Ri1

E0

E1

OAgTS

2.Inflaţia prin ofertă este rezultatul scăderii ofertei

agregate (determinate de ↑ costurilor de producţ ie,

majorarea salariilor înt r-o proporţ ie mai mare

comparat iv cu product ivitatea, creşterea fiscalităţ ii

suportată de căt re firme).

Y

Oag

TS1

Y0

Y1

Oag

TS0

Cag

Ri

Ri1

Ri0

E0

E1

3.Spirala inflaţionistă – apare atunci cand şocurile

negat ive pe latura ofertei (care determină scăderea

OAT S) sunt acomodate monetar, ceea ce generează

creşterea cererii agregate.

Exemplu . Presupunem că are loc o creştere a preţului

mondial al materiilor prime care se reflectă în

majorarea costurilor de producţ ie şi în România.

P reţurile bunurilor finale vor creşte => puterea de

cumpărare scade => salariaţ ii, prin intermediul

sindicatelor, solicită şi primesc venituri mai mari

mari pent ru a recâşt iga din puterea de cumpărare =>

cererea acestora creşte => inflaţ ia creşte.

Însă, dacă majorările salariale acordate nu au fost

susţ inute de creşterea product ivităţ ii => costurile de

producţ ie cresc => inflaţ ia creşte => din nou se

solicită venituri mai mari mari.... => se int ră înt r-o

spirală inflaţ ionistă.

Y

Oag

TS1

Y0

Y1

Oag

TS0

Cag0

Ri

Ri1

Ri0

E0

E1

E3

E2

Oag

TS2

Cag1

Ri2

Ri3

Scăderea ofertei agregate de la OagT S0 la OagT S1, este

determinată de creşterea preţului mondial la materiile prime;

Scăderea ofertei agregate de la OagT S1 la OagT S2, este

determinată de creşterea salariilor mai mult decât majorarea

product ivităţii, care duce la o creștere și mai mare a prețurilor;

Oferta agregată pe termen lung (OATL) (Long Run Aggregate Supply)

Sursa: The Economist

Ofertă Agregată pe Termen Lung reprezintă acel volum al producţiei care ar putea fi obţinut

la nivelul PIB-ului potenţial.

PIB potenţial – 3 interpretări:

- reprezintă acel nivel al producţ iei care poate fi obţ inut în condiţ iile

ut ilizării resurselor la capacitatea normală (ut ilajele sunt folosite conform

fişei tehnice; lucrătorii muncesc câte 8 ore pe zi etc);

- reprezintă acel nivel al producţ iei obţ inut fără a genera o creştere a

preţurilor;

- reprezintă t rendul P IB-ului real.

*economia (PIB real) creşte mai mult decât PIBpotenţial

**economia creşte mai puţ in decât P IBpotenţial

***

Trend = PIB potential

timp

Δ%Y

Oag

TL1Oag

TL

YYp1Yp

Ri

IGP

crestere

Factori care determină creşterea PIB potenţial (sau OATL):

Putem pleca în analiza factorilor care determină PIB potenţial de la o funcție de tip Cobb Douglas: Ypotențial=f(PTF,K,L), unde PTF=productivitatea totală a factorilor, K=factorul capital,

L=factorul muncă.

Astfel, ghidându-ne după funcția de mai sus, putem avea ca factori principali: a) Creşterea stocului de capital la nivelul unei economii (firmele fac mai multe investiţii); b) Creşterea numărului de lucrători (ca urmare a investiţiilor efectuate); c) Creşterea productivităţii muncii - WL (prin îmbunătăţirea calificărilor forţei de muncă; creşterea

investiţiilor); d) Îmbunătăţirea tehnologiilor utilizate la nivelul unei economii.

De reținut ar fi și faptul că potențialul economiei este o variabilă neobservabilă, care trebuie estimată. Estimarea se poate face prin diferite metode econometrice: filtrul Hodrick-Prescott,

Kalman, funcția de producție Cobb-Douglas prezentată mai sus, etc. Diferite studii privind estimarea PIB-ului potențial se pot găsi pe site-ul Comisiei Europene, pe cel al OECD sau la BNR.

Echilibrul macroeconomic pe termen lung Se realizează atunci când echilibrul macroeconomic pe termen scurt coincide cu PIB-ul potenţial, deci OATS=Cag=OATL

Ri

Y

Cag

Ri0

Yp

Ep

Oag

TL Oag

TS

Situaţii de dezechilibru macroeconomic pe TL (decalajele de producţie)

1. Decalajul recesionist de producţie: situaţia în care producţia efectivă (actuală) –Yreal este

mai mică decât PIB-ul potenţial (Yp). Dacă Yreal <YP, atunci vom avea o rată a şomajului > rata şomajului existentă la nivelul PIB

potenţial.

Rata somajului care corespunde PIB potenţial se numeste rata naturală a şomajului (o rată a şomajului cu care funcţionează economia în condiţii normale). Rata naturală a şomajului NAIRU

(acea rată a șomajului care nu generează ↑ Ri). Deoarece se produce mai puţin decât în condiţii normale => cererea de resurse scade =>

preţul resurselor tinde să scadă la nivelul unei economii.

Decalajul de producţie recesionist poate fi eliminat în 2 moduri:

I. Creşterea CAg până când economia se

va afla la nivelul de echilibru macroeconomic E2,prin:

- Politica fiscal-bugetară expansionistă: adică printr-o reducere de Taxe, creștere de cheltuieli guvernamentale sau majorare a

transferurilor => deficitul bugetar creşte (sau, în cazul unui surplus bugetar, acesta scade).

- Politica monetară expansionistă (scăderea ratei dobânzii la credite).

Efectele ↑ CAg :

- Y ↑ (de la Y1 la YP)

- Şomajul ↓ - Ri ↑ (de la Ri0 la Ri1)

Măsurile de stimulare a cererii agregate (politica fiscală/monetara expansioniste) pot determina revenirea mai rapidă a economiei (ieşirea mai rapidă din recesiune), dar cu costul unei inflaţii mai ridicate. De asemenea, dacă guvernul promovează o politică expansionistă, are loc

creşterea deficitului bugetar.

II. Creșterea OAgTS (de la E1 la E0) Aceasta creştere se poate produce în mod automat, datorită ieftinirii resurselor. Atunci când

economia se află într-un decalaj recesionist, cheltuielile materiale şi salariale se reduc (deoarece scade cererea pentru factorii de producţie), ceea ce duce și la o diminuare a costurilor de producție pentru firme. Normal, prin reducerea costurilor de producție, firmele pot produce mai mult, oferta

agregată se poate majora, iar șomajul va scădea:

Concluzie:

Revenirea economiei prin creşterea ofertei agregate, generează efecte mai bune comparativ cu creşterea cererii, însă se poate realiza într-o perioadă mai mare de timp. În plus, este posibil să

existe o rigiditate la scădere a costurilor de producţie (ca urmare a reducerii cererii de factori de producţie, preţurile acestora scad într-o mai mică măsură) astfel încât va exista o creştere redusă a

ofertei agregate. În teoria economică există 2 abordări privind eliminarea decalajului recesionist (ieşirea din

recesiune): - Keynesiştii - consideră că economia îşi va reveni numai prin stimularea cererii agregate

(deoarece costurile sunt rigide la scădere, ceea ce va genera o creştere lentă a ofertei agregate pe termen scurt)

- Neoclasicii/liberalii – susţin că economia are capacitatea de a-şi reveni de la sine dintr-o

recesiune.

Politicile macroeconomice (monetare și fiscale) care generează eliminarea /reducerea

decalajului de producţie se numesc politici anticiclice.

Politicile macroeconomice (monetare și fiscale) care accentuează/sporește decalajul de

producţie se numesc politici prociclice.

Ri

Y

Ri0

Yp

E0

Oag

TL

E2

E1

Y1

Ri1

Oag

TS0

Oag

TS1

Cag1

Cag2

2. Decalajul inflaţionist de producţie: situaţia în care Yreal (efectiv) > Yp

Cererea de resurse creşte => resursele vor fi utilizate peste capacitatea normală => are loc

scumpirea resurselor (a factorilor de producţie). Rata şomajului este mai redusă decât NAIRU.

APLICAȚII 1. O economie ipotetică se caracterizează prin următoarele valori ale cererii și

ofertei agregate:

a. Reprezentați grafic curbele cererii și ofertei agregate pe termen scurt. b. Care sunt valorile de echilibru pe termen scurt ale

PIB real și ale nivelului prețurilor? c. Dacă PIB real potențial al acestei economii este de

500 mld. $, reprezentați grafic curba ofertei pe termen lung și caracterizați decalajul din economie. d. Dacă oferta agregată scade cu 100 mld. $, care sunt

noile valori de echilibru pe termen scurt ale PIB real și nivelului prețurilor?

a)

Nivelul prețurilor

PIB real cerut (mld. $)

PIB real

oferit pe TS (mld.

$)

90 450 350

100 400 400

110 350 450

120 300 500

130 250 550

140 200 600

Ri

Y

Ri0

Yp

E0

Oag

TL

E2

E1

Y1

Ri1

Oag

TS0

Oag

TS1

Cag1

Cag2

Ri2

b) Valorile de echilibru pe termen scurt ale PIB real și ale nivelului prețurilor sunt cele la care cererea și oferta sunt egale. Potrivit tabelului și graficului alăturat, cererea și oferta sunt egale

atunci când P este 100 (Pe), iar Pib-ul real de echilibru este 400.

c) Oferta agregată pe termen lung (sau PIB-ul potențial) reprezintă ceea ce poate produce economia în condițiile utilizării normale a tuturor resurselor/

factorilor de producție. Pe grafic aceasta este la dreapta PIB-ului real de

echilibru, prin urmare decalajul PIB ce caracterizează economia este unul recesionist (PIBreal actual < PIB potențial).

Decalajul măsoară valoarea de piață a acelor bunuri și servicii care ar fi putut fi produse dacă

resursele ar fi fost utilizate deplin, dar în realitate nu au fost produse (pierderi datorate neutilizării resurselor). (Vezi Lipsey, cap.21, pag. 462)

d)

Noul echilibru se formează la Pe=110 și un PIB real de echilibru de 350. Se observă că la o scădere a ofertei agregate PIB-ul de echilibru s-a redus, în

timp ce nivelul prețurilor a crescut.

2. Care este efectul modificărilor variabilelor enumerate mai jos asupra cererii agregate?

Reprezentați grafic!

a. Scăderea veniturilor viitoare anticipate

b. Reducerea ratei viitoare anticipate de variație a prețurilor c. Politică fiscală expansionistă d. Politică monetară (pe variabila de control rata dobânzii) restrictivă

e. Deprecierea monedei naționale f. Reducerea veniturilor disponibile ale nerezidenților

3. Pe baza graficelor următoare, care prezintă evoluția PIB real efectiv și a PIB

potențial al României și Zonei Euro (valori ajustate sezonier) în perioada 1998Q2-2012Q3.

Indicați zonele în care economiile înregistrează un decalaj de producție inflaționist și,

respectiv, un decalaj recesionist. Caracterizați cele două decalaje înregistrate și precizați și

situațiile de ocupare deplină a forței de muncă. Cum ar trebui să fie politicile

macroeconomice în cele două economii?

Nivelul prețurilor

PIB real cerut (mld. $)

PIB real oferit pe TS (mld. $)

90 450 350-100=250

100 400 400-100=300

110 350 450-100=350

120 300 500-100=400 130 250 550-100=450

140 200 600-100=500

84

88

92

96

100

104

108

1998 2000 2002 2004 2006 2008 2010 2012

ZE_serie ajustata ZE_pib potential

70

80

90

100

110

120

130

1998 2000 2002 2004 2006 2008 2010 2012

ROM_serie ajustata ROM_pib potential

(Sursa datelor: Eurostat, 2013; Anul 2005=100)

4. Pentru următoarele patru cazuri reprezentați impactul pe care îl are fiecare șoc

asupra cererii agregate și ofertei agregate, răspunzând în fiecare caz la următoarele întrebări:

1. Ce se întâmplă cu prețurile și producția pe termen scurt? 2. Ce se întâmplă cu prețurile și producția pe termen lung dacă economia se ajustează singură?

3. Dacă decidenții hotărăsc să intervină pentru a muta producția spre potențial, în loc să permită economiei să se ajusteze singură, în ce direcție ar trebui aceștia să deplaseze cererea agregată?

a. Cererea agregată se deplasează la stânga R: Prețurile scad, producția scade. Prețurile scad și producția se întoarce spre nivelul potențial.

Ar trebui să deplaseze cererea agregată spre dreapta. b. Cererea agregată se deplasează la dreapta

R: Prețurile cresc, producția crește. Prețurile cresc și producția revine la nivelul potențial. Ar trebui să deplaseze cererea agregată spre stânga.

c. Oferta agregată pe termen scurt se deplasează spre stânga R: Prețurile cresc, producția scade. Prețurile revin la nivelul inițial și producția se întoarce spre

nivelul potențial. Ar trebui să deplaseze cererea agregată spre dreapta.

d. Oferta agregată pe termen scurt se deplasează spre dreapta R: Prețurile scad, producția crește. Prețurile revin la nivelul inițial și producția se întoarce spre

nivelul potențial. Ar trebui să deplaseze cererea agregată spre stânga.

6. Presupunem că economia este într-o perioadă de recesiune. Decidenții de politici

estimează există un deficit de cerere agregată de aproximativ 100 miliarde de euro pentru ca

economia să ajungă la un nivel potențial al producției. Prin urmare, ei consideră că dacă

cererea agregată ar fi deplasată spre dreapta cu 100 miliarde, economia va atinge echilibrul

pe termen lung.

S

Sursa: The Economist

a. Dacă guvernul alege să utilizeze politica bugetară pentru a stabiliza economia, cu cât ar trebui să crească acesta cheltuielile guvernamentale (G) dacă funcția consumului C(Yd)=25+0,75Yd și dacă nu există un efect de evicțiune semnificativ care să afecteze investițiile private? (pentru

simplificare considerăm rata taxării t=0).

R: MG = =

Cum t=0, vom avea : MG = 1/(1 – 0,75) = 4 ΔG =ΔY/MG= €100/4 = €25 miliarde.

În contextul unei înclinații marginale spre consum (c') de 0,75, pentru a elimina decalajul recesionist și pentru a readuce economia la nivelul pontențial, guvernul va trebui să majoreze

cheltuielile guvernamentale cu 25 de miliarde.

b. Aceeași întrebare de la punctul a, dar în cazul unei c' de 0,8.

R: MG = 1/(1 – 0,80) = 5; €100/5 = €20 miliarde. ΔG =ΔY/MG= €100/5 = €20 miliarde.

c. Dacă există un efect de evicțiune semnificativ, guvernul va trebui să cheltuiască mai mult

sau mai puțin față de valorile obținute mai sus la punctele a și b? De ce?

R: Mai mult, deoarece cu cât guvernul intervine mai mult cu atât investitorii privați vor cheltui/ investi mai puțin și, prin urmare, cererea agregată nu va crește atât de mult precum o sugerează

multiplicatorii.

d. Dacă investițiile sunt foarte senzitive la modificările ratei de dobândă, efectul de crowding-

out are un efect mai pronunțat sau mai redus asupra dinamicii cererii agregate? De ce? R: Are un efect mai puternic, deoarece cheltuielile guvernamentale majorează ratele de dobândă.

Cu cât investițiile reacționează mai puternic la modificările ratei dobânzii, cu atât acestea sunt influențate, în sensul scăderii, de creșterea cheltuielilor guvernamentale.

e. Dacă decidenții știu că lag-ul politicii bugetare este de doi ani, acest lucru ar trebui să-i facă pe aceștia să apeleze la acest instrument de stabilizare sau este de preferat să lase economia să se

auto-ajusteze? De ce?

R: Este de preferat a doua variantă pentru că, dacă economia se ajustează singură înainte ca impactul politicii bugetare să fie resimțit, atunci politica adoptată va avea un impact opus față de

cel așteptat.

f. Dacă guvernul alege să utilizeze politica fiscală pentru a stabiliza economia, cu cât ar trebui să reducă taxele autonome pentru a elimina decalajul recesionist?

R: MF = =

MF= -0,75/0,25=-3 ΔTa=ΔY/MF= 100 / -3= -33,3 miliarde.

INFO Șocuri pe latura ofertei - Creșterea prețurilor barilului de petrol: de ce în anii 2000 a fost

diferit față de anii 1970?

De ce creșterile de prețuri ale barilului de petrol au fost asociate cu stagflația în anii

1970, însă au avut un impact relativ redus asupra economiei mondiale în anii 2000?

În anii 1970 creșterea prețurilor petrolului a fost asociată cu mari majorări ale ratei șomajului, însă acest lucru nu s-a mai întâmplat în cazul situațiilor similare din ultimul deceniu,

respectiv în anii 2000. Stagflația este un fenomen care se înregistrează atunci când economia se află într-un decalaj

recesionist, există scăderi de producție și șomaj ridicat, precum și o creștere a prețurilor. În perioadele de stagflație se poate spune că nu se mai aplică compromisul pe termen scurt dintre inflație și șomaj (celebra curbă Phillips)

Prima ipoteză ar fi faptul că, astăzi, lucrătorii sunt mai puțin puternici în negocieri față de cum erau în urmă cu 40 de ani. Astfel, cum prețurile petrolului au crescut, lucrătorii au fost

mult mai dispuși să accepte o reducere a salariilor, limitând scăderea curbei ofertei agregate și, prin urmare, limitând efectul negativ asupra nivelului prețurilor și asupra producției.

Creșterea prețurilor la barilul de petrol și nivelul ratei șomajului după anul 1970 în Marea Britanie.

A doua ipoteză privește politica monetară. Când prețurile la petrol au crescut în anii 70, oamenii au început să se aștepte la prețuri din ce în ce mai ridicate, iar anticipațiile

inflaționiste (un canal destul de important în controlul inflației) au crescut mult. Rezultatul a fost o modificare și mai mare a ofertei agregate în sensul scăderii, ducând la o creștere a nivelului

prețurilor și la o și mai puternică reducere a producției. În prezent, politica monetară este foarte diferită de ceea ce se întâmpla în anii 70 și așteptările agenților economici sunt că băncile centrale nu vor permite ca majorările prețurilor barilului de

petrol să conducă la o inflație și mai mare. Chiar dacă așteptările inflaționiste au crescut, acest lucru a dus însă la o modificare a producției mult mai redusă decât în anii 70.

A treia ipoteză vizează evoluția utilizării energiei în ultimele trei decenii. Figura de

mai sus prezintă trendul intensității energetice a economiei (care măsoară cât de multă energie este necesară pentru a produce o unitate de PIB) în mai multe state și economii regionale între anii 1990-

2005. Toate țările au înregistrat reduceri, cu excepția Braziliei. Acest lucru înseamnă că pentru realizarea unei unități de PIB energia necesară s-a redus în aproape fiecare țară precizată și, prin urmare, impactul creșterii prețurilor petrolului este mai redus în prezent decât era în 1970, când

gradul de intensitate energetică era mult mai ridicat. În general, în țările OECD reducerea a fost mai puțin rapidă decât în țările non-

OECD. În multe state aceste reduceri pot fi atribuite îmbunătățirii semnificative a eficienței energetice ca urmare a introducerii unor tehnologii și procese de producție moderne (cazurile Chinei și Indiei)

PIAȚA MUNCII

Cererea de muncă provine din partea firmelor (care oferă locuri de muncă celor apţi de muncă). Se măsoară prin numărul de locuri de muncă existente la nivelul unei economii.

Oferta de muncă provine din partea populaţiei active (sau forţa de muncă).

Categorii de populaţie în trimestrul IV 2012 - mii persoane -

Populatia totala (21317)

Populatia de 15 ani si peste (18125)

Populatia activa (9898)

Populatia ocupata (9214)

Salariati (6181) Alte categorii (3033)

Ind.+constr.

(2395)

< 15 ani (3192)

Populaţia inactivă de 15 ani

şi peste (8227)

Someri (684)

Agricultura (186)Servicii

(3600)

Sursa: INS

Delimitarea termenilor: Populaţia totală a unei ţări = populaţia activă + populaţia inactivă (peste 15 ani) + populaţia sub 15 ani

Populaţia activă = populaţia ocupată + şomeri

Populaţia activă din punct de vedere economic (sau forţa de muncă) cuprinde toate persoanele de 15

ani şi peste, care furnizează forţa de muncă disponibilă pentru producţia de bunuri şi servicii, incluzând populaţia ocupată şi şomerii. Rata de activitate a populaţiei de 15 ani şi peste reprezintă proporţia populaţiei active de 15 ani şi peste în populaţia totală în vârstă de 15 ani şi peste (%). Populaţia ocupată cuprinde toate persoanele de 15 ani şi peste care au desfăşurat o activitate economică sau socială producătoare de bunuri sau servicii, în scopul obţinerii unor venituri sub formă de salarii, p lată în natură sau alte beneficii. Rata de ocupare: raportul dintre populaţia ocupată în vârstă de 15 ani şi peste şi totalul populaţiei de aceiaşi grupă de vârstă, exprimat procentual. Populaţia ocupată = salariaţi + alte categorii (lucrători pe cont propriu, lucrători în agricultură etc) Rata şomajului: raportul dintre numărul şomerilor definiţi conform criteriilor Biroului Internaţional al Muncii (BIM) şi populaţia activă totală, exprimat procentual. Şomajul de lungă durată: situaţia când şomerul nu are de lucru şi este în căutare timp de un an şi mai mult.

Populaţia inactivă din punct de vedere economic cuprinde toate persoanele, indiferent de vârstă, care n-au lucrat cel puţin o oră şi nu erau şomeri în perioada de referinţă. Populaţia (dpdv economic) inactivă include următoarele categorii de populaţie: − elevi sau studenţi;

− pensionari (de toate categoriile); − casnice (care desfăşoară numai activităţi casnice în gospodărie); − persoane întreţinute de alte persoane ori de stat sau care se întreţin din alte venituri (chirii, dobânzi, rente etc.); − persoanele declarate plecate peste hotare la lucru sau în căutare de lucru (această categorie de populaţie convenţional este atribuită la populaţia economic inactivă). Rata de inactivitate a populaţiei de 15 ani şi peste reprezintă proporţia populaţiei inactive de 15 ani şi peste în populaţia totală în vârstă de 15 ani şi peste (%). Persoane descurajate sunt persoanele inactive, disponibile să lucreze în următoarele 15 zile, care nu au un loc de muncă şi au declarat că sunt în căutarea unui loc de muncă, dar nu au întreprins nimic în acest scop în ultimele 4 săptămâni sau că nu caută un loc de muncă din următoarele motive: − au crezut ca nu există locuri libere sau nu au ştiut unde să mai caute; − nu se simt pregătite profesional; − cred că nu vor găsi de lucru din cauza vârstei; − au căutat altă dată şi nu au găsit.

Echilibrul pieţei muncii Observaţie: în realitate nu există o piaţă a muncii unitară la nivelul unei economii, ci una puternic segmentată în funcţie de calificări şi profesii. Preţul care se formeaza pe piaţa muncii este salariul real (SR), care reflectă puterea de cumpărare a

salariului nominal (SN, adică suma de bani cu care este remunerat un angajat): SR = ;

Indicele salariului real: ISR =

Dacă salariul real este superior SRE, atunci apare

şomajul (reflectat grafic de L0 si L1).

Şomajul reprezintă un dezechilibru al pieţei muncii determinat de existenţa unei oferte de muncă superioare cererii de muncă.

Şomajul şi formele acestuia

Pentru a identifica numărul de șomeri din economie, în România se aplică 2 metodologii:

1. Metoda BIM (Biroul Internaţional al Muncii): conform acesteia, o persoană este considerată a fi şomer dacă indeplineşte cumulativ următoarele condiţii:

- are între 15-74 ani şi nu are loc de muncă; - s-a aflat în ultimele 4 săptămani în căutarea unui loc de muncă;

- este disponibilă să ocupe un job în următoarele 2 săptămâni. 2. Metoda ANOFM: conform acesteia, şomerii sunt doar acele persoane care primesc

indemnizaţie de şomaj sau sunt înregistraţi la agenţiile de ocupare a forţei de muncă (după ce

încetează plata indemnizaţiei).

O bsevaţie. În România numărul de şomeri s-a redus în 2011 comparativ cu 2010 cu aproximativ 200.000 în condiţ iile

în care numărul locurilor de muncă din economie s-a redus. Adică a scăzut şi numărul de locuri de muncă, dar a scăzut

şi şomajul! Expl icaţia: şomajul s-a redus nu prin găsirea unui loc de muncă, ci prin ieşirea din evidenţele agenţ iilor de

plasare a fortei de muncă (o parte dintre şomerii cărora le-a expirat perioada de acordare a indemnizaţiei de şomaj nu s-

au mai înregist rat că sunt în căutarea unui loc de muncă (adică nu mai sunt şomeri conform metodei ANOFM).

SRE

SR1

somajOferta de munca

Cererea de munca

E0

LEL0 L1 L(nr de lucratori)

SR

Rata şomajului se calculează ca raport procentual între numărul de şomeri şi populaţia activă (forţa

de muncă).

Rș =

Rş conform BIM (România, iunie 2011) =

Rş conform ANOFM (România, iunie 2011) =

Formele şomajului 1. Şomajul ciclic (conjunctural) - șomajul cauzat de reducerea cererii în economie ca urmare a

recesiunii economice (decalajul recesionist).

2. Şomajul sezonier – șomajul determinat de activităţile sezoniere. De exemplul scăderea

activității economice din construcţii pe timp de iarnă, care generează o creștere a șomerilor din acest sector, sau a serviciilor hoteliere de la mare în perioadele din afara sezonului estival, etc.

3. Şomajul fricţional – este rezultatul fricţiunilor de pe piaţa muncii (în care există atât someri cât

şi locuri de muncă vacante). Aceşti şomeri sunt în tranziţie între 2 job-uri, căutându-şi un loc de muncă mai bine plătit într-un domeniu în care există locuri de muncă vacante.

Şomajul – surplus de ofertă de muncă Locuri de muncă vacante - surplus de cerere de muncă

În literatura economică există un instrument care evidenţiază relaţia dintre rata șomajului şi rata

locurilor de muncă vacante, instrument reprezentat de curba BEVERIDGE. Conform acesteia, există o relaţie inversă între cele două variabile. Astfel, în perioadele de expansiune, rata şomajului se reduce şi

rata locurilor de munca vacante creşte. Şomerii pot căuta şi pot găsi mai uşor locuri de muncă mai bine plătite. Pe de altă parte, în perioadele de recesiune, rata şomajului creşte şi rata locurilor de muncă vacante se reduce. O parte dintre şomeri vor ocupa şi locuri de muncă mai prost plătite.

4. Şomajul structural – este rezultatul dezechilibrului dintre structura cererii şi structura ofertei de muncă (diferenţe între competenţele lucrătorilor, oferite şi cerute pe piaţa muncii). Dintre

cele 4 forme de somaj enunţate, şomajul structural se elimină cel mai greu deoarece şomerii trebuie să se recalifice (în condiţiile în care profesiile deţinute anterior nu mai sunt cerute pe piaţa muncii).

În general, şomajul ciclic se reduce mai uşor decât şomajul structural. Astfel, politicile

macroeconomice expansioniste în perioada de recesiune conduc la scăderea somajului ciclic. Politicile de stimulare a ofertei agregate (noi investiţii, creşterea nivelului de educaţie/a calificărilor forţei de muncă determină scăderea şomajului structural.

5. Şomajul natural - este acel şomaj care există în condiţiile în care economia produce la nivelul său potenţial. Este format din şomaj fricţional + şomaj structural. NAIRU – rata naturală a

şomajului, adică acea rată a şomajului care există atunci când economia produce la nivelul său potenţial.

APLICAȚII

1. În tabelul de mai jos sunt sintetizate date privind populația și piața muncii din

România în anii 2011 și 2012. Folosiți datele din tabel pentru a răspunde la următoarele

întrebări:

România (milioane persoane) 2011 2012

Populația totală 21,43 21,317 Populația activă 9,76 9,89

Număr șomeri 0,71 0,68 Număr salariați 6,10 6,18

a) Care este populația ocupată în 2011 și 2012?

Populația activă= Populația ocupată + Număr de șomeri

Populația ocupată= Populația activă - Număr de șomeri 2011: Pop. ocupată =9,76-0,71=9,05 milioane persoane.

2012: Pop. ocupată=9,89 - 0,68=9,2 milioane persoane

b) Care este rata de activitate în anul 2012, în contextul în care populația sub 15 ani este egală

cu 3,19? Rata de activitate= (Populația activă/ Populația totală peste 15 ani) *100

Știm că Populația totală = populația activă peste 15 ani +populația inactivă peste 15 ani + populația sub 15ani Deci, Populația totală peste 15 ani = Populația totală – populația sub 15 ani

Pt anul 2012, avem: Populația totală peste 15 ani= 21,317-3,19=18,12 Rata de activitate în 2012 va fi: Ra=(9,89/18,12)*100=54,5%

c) Care este rata șomajului în 2011 și 2012?

Rata șomajului= (Număr de șomeri/ Populața activă)*100 2011: Rș= (0,71/9,05) *100=7,2% 2012: Rș= (0,684/9,214)*100=6,9%

d) Dată în economia României se estimează o rată naturală a șomajului (NAIRU) de 6%, cât de

mult șomaj ciclic exista în 2011 și 2012? Bazându-ne pe rata șomajului ciclic, ce tip de decalaj de producție există în economie?

Rș=Șomaj ciclic + NAIRU Șomaj ciclic=Rș – NAIRU 2011=7,2%-6%= 1,2%

2012=6,9%-6%= 0,9%

În ambii ani avem un decalaj de producție recesionist, rata șomajului fiind peste rata naturală a șomajului, cel corespunzător PIB-ului potențial. Fiind decalaj recesionist, respectiv un deficit ce cerere agregată, se înregistrează un șomaj ciclic pozitiv.

2. Presupunem că piața muncii din România este segmentată în 2 piețe distincte:

i. O piață a lucrătorilor cu calificări reduse, pe care există un salariu real de echilibru de 750 de lei

ii. O piață a lucrătorilor cu calificări înalte, unde salariul real de echilibru este de 1600

de lei.

Dacă pe piață guvernul hotărăște să majoreze salariul minim de la 700 la 900 de lei, pe ce piață se va înregistrat un șomaj mai ridicat? Reprezentați grafic.

Pe piața lucrătorilor cu calificări reduse se va înregistra un șomaj mai ridicat ca urmare a deciziei guvernului de a majora salariul minim, pentru că va exista un exces de ofertă de muncă (sau un deficit cerere).

Potrivit graficului de mai sus se observă că, în cazul pieței lucrătorilor cu calificări reduse și la un salariu de 900 lei – peste cel de echilibru - cantitatea de muncă cerută este mai mică decât cea oferită. Există un exces de ofertă pentru că firmele doresc să angajeze mai puține persoane la un

nivel impus al salariului 900 lei. De cealaltă parte, pe piața lucrătorilor cu calificări înalte, se observă că majorarea salariului minim nu are niciun efect, pentru că salariul de echilibru se situa

oricum peste nivelul impus de guvern.

Sursa: The Economist

INFO Rata naturală a șomajului în diferite state din Uniunea Europeană

Câteva explicații privind șomajul din UE

Conform Eurostat (link), în luna martie 2013, rata armonizată a șomajului în zona euro a ajuns la 12,1%, în timp ce rata înregistrată în UE27 era la un nivel de 10,9%. Una din principalele

cauze ale șomajului din Europa, alături bineînțeles de recesiunea/stagnarea din regiune și măsurile de austeritate luate, este reprezentată de rigiditățile de pe piața muncii. Atunci când ne referim la

rigidități, ne referim în principal la câțiva factori (mai pot fi și alții):

Un sistem generos de acordare a ajutoarelor de șomaj – În Europa există o pondere mare a

ajutoarelor de șomaj în salariul net și o durată relativ ridicată în care acestea se acordă (cel puțin până în 2010-2011, perioadă în care mai multe state au început să implementeze diferite reforme pe

piața muncii, în special țările cu probleme: Grecia, Italia, Spania, Portugalia, etc.)

De cele mai multe ori ajutoarele de șomaj sunt o necesitate, însă acordarea unor beneficii

generoase, necondiționate și de alte elemente complementare, poate duce la o creștere a șomajului pe cel puțin două căi: se reduc stimulentele șomerilor de a-și căuta un loc de muncă și pot crește

salariile pe care firmele trebuie să le plătească – cu cât beneficiile de șomaj sunt mai mari, cu atât firmele trebuie să plătească salarii mai mari pentru a-și motiva angajații și pentru a-i păstra pe

aceștia. Elemente complementare ar putea fi reprezentate de condiționalități impuse pentru primirea ajutorului de șomaj (înscrierea la cursuri de pregătire profesională, recalificare, nerefuzarea ofertelor de joburi corespunzătoare cu pregătirea persoanei respective, elaborarea unui plan de

carieră care să fie urmat, etc.)

Un grad ridicat de protecție a angajaților – prin protecția angajaților economiștii se referă la setul de reguli ( legistlația muncii) care duce la creșterea costurilor pentru firme atunci când acestea recurg la concedieri. Aici se pot include plata unui număr de salarii compensatorii, necesitatea de a

se justifica atunci când concediază persoanele, posibilitatea lucrătorilor de a contesta decizia, etc. care îngreunează capacitatea de ajustare a firmelor atunci când se confruntă cu o situație economică

ce necesită o reducere a producției. Scopul protecției salariaților este de a reduce concedierile și, prin urmare, să protejeze angajații

de riscul de a deveni șomeri. Totodată, aceasta crește și costurile cu forța de muncă ale firmelor,

reducând astfel numărul angajărilor și îngreunând sarcina șomerilor de a-și găsi un loc de muncă.

În același timp, evidențele empirice arată faptul că, deși protecția angajaților nu duce neapărat la o creștere a șomajului, aceasta schimbă natura șomajului – dinamica fluxului de șomeri

se reduce, însă durata medie a șomajului crește. Această durată mai mare a șomajului crește riscul ca persoanele care au rămas șomere să-și piardă în timp abilitățile sau/și să fie descurajate, reducându-se astfel șansele de angajare.

Salariile minime – cele mai multe dintre statele membre ale UE au stabilite praguri ale

salariului minim. În unele state, ponderea salariului minim în salariul median (salariul median este diferit de salariu mediu, fiind salariul din mijloc, dintr-o listă a salariilor ordonate în ordine

crescătoare) poate fi destul de ridicată. Așa cum am arătat mai sus, prin stabilirea unor salarii minime la niveluri ridicate se sporește riscul diminuării locurilor de muncă cel puțin în cazul

lucrătorilor cu abilități reduse, crescând astfel rata șomajului.

Regulile de negociere – În majoritatea statelor europene, există înțelegeri/contracte de

muncă colective – negociate între firme (patronate) și sindicate (reprezentanții angajaților), iar un contract agreat la nivelul unui subset de firme și sindicate poate afecta toate firmele din sector

(inclusiv pe cele care nu fac parte din sindicatele respective ce negociază contractul), ceea ce, din nou, poate duce la un șomaj mai ridicat. Se poate considera că șomajul mai ridicat este necesar

pentru a reconcilia cererile angajaților cu salariile pe care firmele doresc să le plătească. Un șomaj ridicat reduce din puterea de negociere a sindicatelor în favoarea puterii de negociere a firmelor.

PIAȚA MONETARĂ

Agregatele monetare

Agregatele monetare reprezintă activele ce îndeplinesc funcţiile banilor şi care circulă la nivelul

unei economii. După gradul de lichiditate (uşurinţa activelor de a se transforma în numerar), agregatele monetare se clasifică astfel: M0 (baza monetară) = numerar + rezerve obligatorii

M1 (masa monetară în sens restrâns) = M0 + depozite la vedere (lei/valută) M2 (masa monetară intermediară) = M1 + depozite la termen (cu durata iniţială de maxim 2 ani)

M3 (masa monetară în sens larg) = M2 + alte instrumente financiare Oferta de monedă este creată de către banca centrală prin emisiune monetară şi de către băncile

comerciale prin acordarea de credite. Rolul bancii centrale este acela de a supraveghea şi reglementa sistemul financiar – bancar, respectiv de a elabora politica monetară (influenţarea ofertei

de bani în funcţie de nevoile economiei).

Instrumentele politicii monetare a) Rata dobânzii de politică monetară (d’pm)– este acea rată a dobânzii pe care BNR o

plătește pentru depozitele pe o săptămână atrase de la băncile comerciale. Dacă d’pm ↑ => depozitele atrase de BNR de la băncile comerciale ↑ => resursele disponibile ale

băncilor comerciale pentru acordarea de credite ↓ => oferta de moneda ↓ Dacă d’pm ↓ => depozitele pe care le fac băncile comerciale la BNR↓ => resursele disponibile pentru acordarea de credite ↑ => creditele acordate ↑ => oferta de monedă ↑

b) Operaţiunile repo şi reverse repo (REPO – repurchase agreement)

În cazul operaţiunilor repo, BNR, cumpără de la băncile comerciale active eligibile (în special titluri de stat), pentru a injecta lichiditate în sistemul bancar. Exemplu: presupunem ca BCR are nevoie de 50 u.m. şi dispune de titluri de stat în valoare de 50

u.m. BNR cumpără titlurile de stat ale BCR şi oferă în schimbul lor, cele 50 u.m. La scadenţă, BCR va răscumpăra titlurile de stat plătind 50 u.m. plus dobânda repo.

În cazul operaţiunilor reverse repo, rata dobânzii pentru reverse repo este cea practicată în situaţia în care BNR vinde obligaţiuni băncilor comerciale pe care le va răscumpăra la scadenţă.

BNR absoarbe astfel excesul de lichiditate de pe piaţa monetară. Exemplu: presupunem că BNR oferă titluri de stat în valoare de 50 u.m. către BCR-ului, în

schimbul a 50 u.m. La scadenţă, BNR răscumpără titlurile de stat plătind către BCR 50 u.m. plus dobânda reverse repo.

c) Operaţiunile pe piaţa valutară

Dacă BNR cumpără valută – oferă lei în schimb => oferta de monedă creşte

Dacă BNR vinde valută – cumpăra lei => oferta de monedă scade

d) Facilităţile permanente de depozit / creditare oferite de către BNR băncilor comerciale

Rolul lor este de a regla funcţionarea pieţei monetare pe termen foarte scurt, overnight. Facilitatea de creditare – BNR oferă credite overnight băncilor comerciale pentru a acoperi

deficitul temporar al acestora. Rata dobânzii la facilitatea de creditare = rata dobânzii de politică monetară + 3puncte procentuale (valoarea de 3p.p. este aplicată începând cu luna mai 2013, până atunci existând valoarea de 4 p.p.)

Facilitatea de depozit – BNR atrage surplusul de resurse al băncilor comerciale, rata dobânzii la facilitatea de depozit = rata dobânzii de politică monetară – 3pp.

Luna mai 2013

Faci l i tatea de depozi t Rata dobân zi i de pol i tică mon etară Faci l i tatea de creditare

Rata dobânzii la facilitatea de

depozit : 2,25%

Rata dobânzii de polit ică

monetară:5,25%

Rata dobânzii la facilitatea de

creditare: 8,25%

Sursa: bnro.ro

e) Rezervele minime obligatorii (RMO) – sunt disponibilităţi ale băncilor comerciale la BNR şi se calculează in funcţie de r (rata RMO) care se aplică depozitelor (pasivelor) în lei şi valută.

Exemplu:

r (la depozitele în lei) = 15% (pentru depozitele cu scadenţa < 2 ani)

= 0 % (pentru depozitele cu scadenţa > 2 ani) La un depozit de 100 u.m. => RMO = 15 u.m. => creditele acordate sunt de 85 u.m.

r (la depozite în valută) = 20% (pentru depozitele cu scadenţa < 2 ani) = 0 % (pentru depozitele cu scadenţa > 2 ani)

Dacă: r (RMO) ↑ => resursele disponibile pentru acordarea de credite de către băncile comerciale ↓ => d’la credite ↑ => oferta de monedă ↓

r (RMO) ↓ => resursele disponibile pentru acordarea de credite de către băncile comerciale ↑ => d’ la credite ↓ => oferta de monedă ↑

În funcţie de instrumentele analizate, rezultă:

a) Politica monetară este expansionistă (oferta de monedă ↑) daca: - d’de politică monetară ↓

- BNR cumpăra titluri de stat (operaţiuni repo) - r (RMO) ↓ - BNR cumpără valută

b) Politica monetară este restrictivă (oferta de monedă ↓) dacă: - d’de politică monetară ↑

- BNR vinde titluri de stat (operaţiuni reverse repo) - r (RMO) ↑ - BNR vinde valută

Cererea de monedă Reprezintă cantitatea de active pe care populaţia doreşte să o deţină sub formă de bani.

Mobilurile (motivele) cererii de monedă:

a) Mobilul tranzacţional (trebuie să deţinem bani pentru a realiza anumite tranzacţii) Conform acestui mobil, există o relaţie directă între volumul tranzacţiilor şi deţinerile de bani. Y ↑ => tranzacţiile ↑ => L (cererea de monedă) ↑

b) Mobilul prudenţial (precauţional) – indivizii tind să îşi constituie anumite rezerve pentru a

face faţă unor cheltuieli neprevăzute, suplimentare. Y ↑ => tranzacţiile ↑ => sumele pe care indivizii trebuie să le păstreze sub formă de rezerve ↑ => L ↑ (în scop prudenţial)

Există o relaţie directă între nivelul Y (producţia, venitul naţional) şi L (cererea de monedă),

ca urmare a mobilurilor tranzacţional şi prudenţial.

c) Mobilul speculativ - indivizii tind să pastreze anumite sume de bani sub formă de numerar

pentru a compensa eventualele pierderi generate de fluctuaţia cursurilor – titlurilor financiare

(obligaţiuni sau acţiuni), pe care le deţin. Dacă d’ în sistemul bancar ↑ => rentabilitatea deţinerii de numerar scade (deoarece se pot obţine

câştiguri mai mari din plasarea banilor în depozite) => cererea de monedă ↓. Dacă d’ în sistemul bancar ↓ => rentabilitatea deţinerii de numerar ↑ => L↑

Cererea de monedă se află într-o relaţie directă cu Y şi într-o relaţie inversă cu rata dobânzii

(d’) => L = f(+Y;-d’)

Echilibrul pieţei monetare Se realizează atunci când cererea de monedă este egală cu oferta de monedă.

Ipoteze ale echilibrului pieţei monetare:

a) Oferta de monedă este influenţată de către banca centrală şi nu depinde de rata dobânzii;

b) Cererea de monedă este influenţată în sens invers de rata dobânzii; c) Agenţii economici deţin numerar şi obligaţiuni.

d'

d’1

d’E

d’2

E0

Surplus de oferta

Deficit de ofertaL

M (cantitatea de moneda)

M (oferta de moneda)

a) Dacă d’1 > d’E => surplus de ofertă de monedă care va fi plasat pe piaţa financiară => cererea de obligaţiuni* ↑ => cursul obligaţiunii ↑ => d’↓ până la d’E.

b) Dacă d’2 < d’E => deficit de ofertă de monedă, care va fi compensat prin vânzarea unor obligaţiuni pe piaţa financiară => oferta de obligaţiuni ↑ => cursul obligaţiunilor ↓ => d’↑ până

la d’E. Determinarea în acest fel a ratei dobanzii de echilibru, poartă denumirea de teoria

preferinţei pentru lichiditate (Keynes).

* O bligaţiunea – reprezintă un t it lu financiar care atestă un împrumut pe care îl face emitentul. De exemplu, dacă

guvernul are nevoie de resurse financiare, atunci acesta poate emite obligaţ iuni (adică se va împrumuta). Emitenţ ii de

obligaţ iuni sunt debitori, iar cumpărătorii vor fi creditori. Cumpărătorii de obligaţ iuni beneficiază de un venit fix pe

înt reaga durată de existenţă a obligaţ iunii (până la scadenţa acesteia).

Canale de transmitere a politicii monetare Acestea explică modul în care o decizie de politică monetara se transmite în economia reală.

a) Canalul ratei dobânzii

- Dacă rata dobânzii practicată de către BNR (de politică monetară) ↓ => rata dobânzii la

credite ↓ (după un anumit interval de timp) => creditele pentru consum, investiţii ↑ => cheltuielile pentru investiţii ↑ => CAg ↑ => Y↑ şi Ri ↑.

b) Canalul cursului de schimb

- Dacă rata dobânzii practicată de către BNR (de politică monetară) ↓ => rata dobânzii din

sistemul bancar ↓ => randamentele în lei (ale speculatorilor valutari) devin mai nerentabile (↓) => o parte din valuta speculatorilor va pleca din ţară => oferta de valută va scadea (speculatorii vor căuta

randamente mai bune în alte ţări) => leul se va deprecia => Expnet ↑=> CAg ↑ =>Y↑ - Daca rata dobânzii practicată de către BNR (de politică monetară) ↑ => rata dobânzii din sistemul bancar ↑ => depozitele în lei devin mai atractive, inclusiv pentru speculatorii străini => vor

intra capitaluri în ţară => oferta de valuta ↑ => leul se va aprecia => Expnet ↓ => Y ↓

Conform canalului cursului de schimb, există o relaţie directă între rata dobânzii şi

cursul de schimb (adică leul se apreciază când rata dobânzii ↑ şi se depreciază atunci când rata dobânzii ↓).

Teoria cantitativă a banilor

e. Teoria clasică

Conform acesteia, masa monetară se află într-o relaţie directă cu PIB-ul nominal şi într-o

relaţie inversă cu viteza de circulaţie a banilor. Viteza de circulaţie a banilor se măsoară prin numărul de tranzacţii la care este folosită o unitate monetară.

M =

M = masa monetară Y = PIBreal

V = viteza de circulaţie a banilor

PIBreal =

P x Y = PIBnominal

b. Varianta tranzacţională (ecuaţia lui Fischer)

M =

T = volumul tranzacţiilor P x T = valoarea tranzacţiilor

V = viteza de circulație a banilor

c. Varianta venitului (ecuaţia Cambridge)

M = => M = => M = K x P x Y

K = inversul vitezei de circulaţie a banilor P x Y = PIBnominal

K – arată proporţia din PIBnominal pe care agenţii economici o deţin sub formă de moneda. K = 0,4 => se deţine sub formă de monedă 40% din PIBnominal

d. Noua teorie cantitativă a banilor (monetaristă)

Spre deosebire de teoria cantitativă, monetariştii susţin că majorarea masei monetare

determină o creştere a producţiei numai pe termen scurt. Pe termen lung, economia produce la nivelul său potenţial, iar moneda este neutră.

De exemplu, dacă se promovează o politică monetară expansionistă (M↑), economia fiind la nivelul său potenţial => economia intră într-un decalaj inflaţionist => resursele din economie devin suprautilizate => preţul resurselor creşte => cresc costurile de producţie => oferta agregată pe

termen scurt ↓ => Y ↓ la nivelul său potenţial => preţurile cresc.

Explicarea procesului de inflaţie pe baza ecuaţiei cantitative a banilor

M = => P =

Inflaţia presupune creşterea generalizată a preţurilor şi scăderea puterii de cumpărare a

banilor.

Creşterea preţurilor este rezultatul creşterii raportului , care evidenţiază existenţa unui

dezechilibru între cantitatea de bani aflată în circulaţie şi cantitatea de bunuri produse. PCB = cantitatea de bunuri ce poate fi achiziţionată cu o unitate monetară.

PCB =

Rata inflaţiei constituie procentul de modificare a preţurilor = ∆%P = Ip – 100% Dezinflaţia = reprezintă procesul de scădere a ratei inflaţiei (care se menţine pozitivă).

Exemplu : Ri ↓ de la 8% la 6%. În condiţii de dezinflaţie preţurile cresc mai puţin comparativ cu perioada anterioară. (Preţurile NU scad)! Deflaţia = procesul de scădere a preţurilor

Daca P ↓ => Ip < 100% => ∆%/P < 0 => Rinflaţiei < 0

Rata nominală a dobânzii. Rata reală a dobânzii

Rata nominală a dobânzii reprezintă rata dobânzii care apare în contractele de depozit sau

de credit (cea afişată de către bănci). Rata reală a dobânzii ia în considerare şi evoluţia inflaţiei și surprinde câştigul/pierderea reală a deponentului (adică în funcţie de puterea de cumpărare).

d’reală= d’nominală - Rinflației

Relaţia dintre piaţa monetară şi piaţa bunurilor. Modelul IS – LM

Care este influenţa unei politici fiscale expansioniste asupra pieţei bunurilor şi asupra pieţei monetare?

Dacă se promovează o politică fiscală expansionistă (T↓; TR↑; G↑) => CAg↑ => Y↑ =>

L↑ => d’↑ => costul creditelor ↑ => C şi I ↓ => CAg↓ => Y↓

Grafic:

d'

d’1

d’0

L0

M

oferta de moneda

L1

Care sunt efectele unei politici monetare expansioniste? Politică monetară expansionistă => oferta de monedă ↑ => d’↓ => costul creditelor ↓ =>

CAg↑ => Y↑ => L↑ => d’↑

Rata dobânzii corelează piaţa monetară cu piaţa bunurilor, iar Y corelează piaţa bunurilor cu piaţa monetară.

Piaţa monetară

Piaţa

bunurilor

Piaţa bunurilor

Piaţa monetară

Piaţa

bunurilor

Piaţa

monetară

Modelul IS – LM (reprezentat în funcţie de d’ şi Y)

Permite evidenţierea relaţiilor dintre echilibrul pieţei monetare şi echilibrul pieţei bunurilor.

a) Dreapta IS – corespunde echilibrului de pe piaţa bunurilor (în contextul în care se

presupune o economie mixta şi închisă)

CAg = Y => C + I + G = Y S + Tn = I + G => S + Tn – G = I

Determinarea ecuaţiei dreptei IS

CAg = Y => C + I + G = Y => Ca +c’Yd + Ia – bd’ + G = Y I = Ia – bd’ = funcția investițiilor

Ia = investitiile influenţate de alţi factori, în afară de rata dobânzii (d’) b = elasticitatea investiţiilor în funcţie de rata dobânzii

Ca + c’(Y – Ta – tY + TR) + Ia – bd’ + G = Y Ca – c’Ta + c’TR + c’Y – c’tY + Ia – bd’ + G = Y

Ca – c’Ta + c’TR + Ia + G – bd’ = Y – c’Y + c’tY => A –bd’= Y [1-c’(1-t)]

Y = +

Y = – bd’Mi + AMi => IS are pantă negativă, (Mi = multiplicatorul investiţiilor într-o economie

mixtă) Atunci când se modifică rata dobânzii (d’), are loc deplasarea pe aceeaşi dreaptă IS.

Deplasarea IS către dreapta sau către stânga este determinată de modificarea A (elementelor

autonome). În A există şi instrumentele politicii fiscale (transferuri, taxe autonome, cheltuieli guvernamentale) A = c’TR - c’Ta + G + Ca + Ia

Forma dreptei IS

d'

d’1

d’0

IS

Y

A

B

Y0Y1

SPrivate + Spublice = S naţionale

O politică fiscală expansionistă conduce la deplasarea IS către dreapta, în timp ce o politică

fiscala restrictivă va determina scăderea IS (deplasare către stânga).

d'

d’0

Y Y0 Y1Y2

E2 E0 E1

IS0

IS1

IS2

Politică fiscală expansionistă => A↑ => Y↑

Politică fiscală restrictivă => A↓ => Y↓

b) Dreapta LM – corespunde echilibrului de pe piaţa monetară

Condiţia de echilibru de pe piaţa monetară: cererea de monedă = oferta de monedă

L =

L = Y (y;d’) L = hY – Kd’ h = reacţia (elasticitatea) cererii de monedă în funcţie de modificarea Y

K = reacţia cererii de monedă în funcţie de modificare d’

La echilibru: hY – Kd’ = => hY = Kd’+ => Kd’ = hY - => relaţie pozitivă între Y şi

d’(dacă Y↑=>L↑=>d’).

Conform relaţiei hY = Kd’+ , dacă ↑ => politica monetară devine expansionistă => Y↑ la

aceeaşi rată a dobânzii (d’). Forma dreptei LM

Y Y1Y0

d’1

d’0

d'

LM

E0

E1

Dacă se promovează o politică monetară restrictivă => LM se deplasează către stânga. Dacă se promoveaza o politică monetară expansionista => LM se deplasează către dreapta.

Y Y1Y0

d’0

d'LM0

E0E1

LM1

LM2

Y2

E2

c) Reprezentarea grafică a modelului IS – LM

Punctul E reprezintă un nivel de echilibru simultan pe piaţa monetară şi pe piaţa bunurilor. Conform

modelului IS – LM, echilibrul se modifică prin promovarea politicilor fiscale şi monetare.

Modelul IS-LM

Y YE

d’E

d'LM

E

IS

APLICAȚII 1. Se cunosc următoarele corelații între indicatorii monetari și variabilele independente:

- Cererea de bani pentru mobilul tranzacțional și prudențial este exprimată prin ecuația

CB(Y)=0,4Y+10, unde Y este venitul național - Cererea de bani pentru mobilul speculativ este CB(d)=100-100d, unde d reprezintă

rata dobânzii

- Oferta de monedă (M) este inelastică în raport cu rata dobânzii, stabilită de banca

centrală la nivelul de 50

Se cere:

a) Determinați nivelul ratei dobânzii care asigură echilibrul pieței monetare în cazul în care venitul național (Y) este 100. Reprezentați grafic echilibrul printr-o diagramă cerere-ofertă.

b) Care va fi efectul creșterii cu 50% a venitului național asupra cererii de monedă?

Reprezentați grafic acest efect. Care va fi nivelul ratei dobânzii care va echilibra piața monetară?

c) Determinați acomodarea monetară pe care va trebui să o întreprindă banca centrală pentru a reduce rata dobânzii la nivelul său anterior (cel de la punctul a )

d) Explicați efectul pe care îl are măsura de acomodare monetară decisă de banca centrală

asupra nivelului prețurilor, producției și ratei șomajului.

a) Funcția cererii totale de bani (CBT) = CB(Y)+CB(d) = 0,4Y+10 + 100-100d = 0,4Y + 110 – 100d. Cum Y=100, atunci CBT=0,4*100+10+100-100d=150-100d La echilibru M=CBT, deci 50=150-100d, iar d=1 (sau 100%).

Grafic:

M=50

Cererea de bani la un nivel de 100 al venitului național este: CBT=150-100d.

Când CBT=0, avem d=1,5, iar când d=0, avem CBT=150. La echilibru d=1.

b) Y1=Y0+05,Y0=100+50=150. Inițial am avut CB(Y)= 0,4*100+10= 50 Ca urmare a creșterii lui Y la 150, noua cerere de bani funcție de Y devine:

CB(Y)=0,4*150+10=70. Prin urmare, cererea de bani crește cu 20 de unități.

Totodată, ca urmare a creșterii venitului național vom avea și o nouă funcție a cererii totale de bani: CBT=0,4*150+10+100-100d=170-100d, iar la echilbru noua rată a dobânzii va fi : 50=170-

100d, de unde rezultă că d=1,2 (sau 120%).

Grafic:

M=50

Cererea de bani la un nivel de 150 al venitului național este: CBT=170-100d.

Când CBT=0, avem d=1,7, iar când d=0, avem CBT=170. La echilibru d=1,2

c) Pentru ca rata dobânzii să revină la nivelul inițial de 100% (sau 1), banca centrală trebuie să

majoreze oferta de bani, de la M la M'. M'=0,4*Y+10+100-100*d. Dacă d=1, atunci M'=0,4*150+10+100-100*1, de unde rezultă că M'=70.

d) Prețurile cresc, producția crește, rata șomajului se reduce

2. Presupunem că România exportă un bun (o sticlă de șampanie) al cărui preţ intern

este de 1000 lei/bucată. Dacă are loc creşterea cursului de schimb de la 2 la 4 lei pentru

1 €, cum vor evolua exporturile României de sticle de șampanie?

P intern =1000 lei

În T 0: Cursul €/leu = 2 lei pent ru 1€;

Cursul nominal de schimb = prețul intern / prețul extern

(P rețul extern=P rețul intern/Cursul nominal de schimb)

P rin urmare, în T 0, prețul exprimat în euro al st iclei de șampanie va fi 1000lei/2lei=500€

În T 1: Cursul €/leu = 4 lei pent ru 1€

T 1: prețul exprimat în euro al st iclei de șampanie va fi 1000lei/4lei=250€

Dacă are loc o creștere a cursului nominal de schimb, bunurile produse în România se vor ieftini în moneda st răină =>

exporturile ↑

3. Presupunem că în România se importă un bun (celebrul laptop Sony Vaio roșu) al

cărui preţ extern este 1500 de €. Între timp, cursul de schimb crește de la 2 la 3 lei

pentru 1 €. Ce evoluţie vor înregistra importurile din acel bun? P extern = 1500 €

În T 0: Cursul €/leu = 2 lei pent ru 1€;

Cursul nominal de schimb = prețul intern / prețul extern

(P rețul intern=P rețul extern*Cursul nominal de schimb)

P rin urmare, în T 0, prețul exprimat în euro al laptopului va fi 1500*2=3000 lei

În T 1: Cursul €/leu = 3 lei pent ru 1€

T 1: prețul exprimat în euro al laptopului va fi 1500*3=4500€

Dacă are loc o creștere a cursului nominal de schimb, bunurile produse în exterior se vor scumpi în monedă

națională => importurile se reduc.

4. Un individ face un depozit de 100 lei, la o rată a dobânzii de 7% , pe un an. În acel an,

preţul bunurilor de consum ↑ cu 10% . Cum se va modifica puterea de cumpărare a

sumei existente după un an?

Rata nominală a dobânzii = d’n = 7%

S0 (suma iniţială din depozit) = 100 lei P↑10% => Ri = 10% n = 1 an (perioada depozitului)

S1(nominală) = S0(1+d’n) = 107 lei – suma din depozit după 1 an Pentru a calcula puterea de cumpărare a sumei nominale, aceasta trebuie raportată la indicele

preţurilor.

S1reala = => S1reala = = 97,2 lei

Faţă de momentul constituirii depozitului, puterea de cumpărare s-a redus cu 2,8 u.m. (97,2 – 100). Adică peste un an, se mai pot cumpăra bunuri doar în valoare de 97,2 lei, comparativ cu

100 lei la începutul perioadei.

S1reala =

Dacă rata reală a dobânzii este > 0, atunci deponenţii câştigă în termeni reali (este încurajată

economisirea). Dacă rata reală a dobânzii este < 0, atunci deponenţii pierd în termeni reali (este încurajat consumul).

5. Explicaţi și reprezentați grafic efectele unei politici fiscale expansioniste în modelul IS

– LM.

Y YE0

d’E0

d'LM

E0

IS0 IS1

E1d’

E1

YE1

Dacă nu folosim modelul IS – LM , aceleaşi efecte pot fi explicate astfel:

PFexp =>CAg↑ => Y↑ => L↑ => d’↑ Efectele unei politici fiscale expansioniste (T↓, G↑, TR↑)

Veniturile bugetare se reduc, deoarece în urma scăderii taxelor, guvernul obţine încasări bugetare mai mici (pe termen scurt; pe termen lung poate avea loc majorarea bazei de

impozitare, iar încasările bugetare pot creşte) Cheltuielile bugetare cresc Deficitul bugetar creşte sau surplusul bugetar se reduce

CAg↑ => Y↑ => Ri↑ => L↑ => d’↑ => I↓* => Y↓ *se manifestă efectul de crowding out - scăderea investiţiilor private ca urmare a finanţării

deficitului bugetar din surse interne

6. Explicaţi și reprezentați grafic efectele unei politici monetare expansioniste în modelul

IS – LM.

Y YE0

d’E0

d'LM0

E0

IS

E1d’E1

YE1

LM1

Dacă nu folosim modelul IS – LM , aceleaşi efecte pot fi explicate astfel:

PMexp => d’↓ => CAg↑ => Y↑

INFO Structura rezervelor valutare la nivel internațional (2012 vs 2001)

Sursa: www.imf.org