SUPORT CURS Școala Postliceală Sanitară Iași România, Iaşi, str. Nicolae Bălcescu, nr. 19 Tel.: 0232.219.516 web: www.scoalasanitara-iasi.ro Modulul 44 CERCETARE ÎN NURSING Suport curs realizat după curriculum aprobat prin OMEdCT nr. 2713/29.11.2007 Domeniul: Sănătate și Asistenţă Pedagogică Nivelul: 3 Avansat Valoare Credite: 1.0 Calificare Profesională: Asistent Medical Generalist Profesor: Ruxandra Ofelia RADU
65
Embed
Suport Curs - Cercetare in Nursing (Anul III, Competenta 1 Cu Sublinieri) 65 Pag
This document is posted to help you gain knowledge. Please leave a comment to let me know what you think about it! Share it to your friends and learn new things together.
Transcript
SUPORT CURS
Ș c o a l a P o s t l i c e a l ă S a n i t a r ă I a ș i
R o m â n i a , I a ş i ,
s t r . N i c o l a e B ă l c e s c u , n r . 1 9
T e l . : 0 2 3 2 . 2 1 9 . 5 1 6
w e b : w w w . s c o a l a s a n i t a r a - i a s i . r o
Modulul 44
CERCETARE ÎN NURSING
Suport curs realizat după curriculum aprobat prin OMEdCT nr.
2713/29.11.2007
Domeniul: Sănătate și Asistenţă Pedagogică
Nivelul: 3 Avansat
Valoare Credite: 1.0
Calificare Profesională: Asistent Medical Generalist
CONCEPTUL DE SĂNĂTATE Așa cum este el definit de către Organizația Mondială a Sănătății, se refera la „o bună stare
fizică, psihică și socială”, lărgind astfel sfera noțiunii din domeniul biologic în cel social.
Sănătatea exprimă capacitatea adaptativă a individului la mediul natural și social. Munca, ca și
modalitate specific umană de adaptare la mediu, este și cel mai elocvent criteriu de apreciere a stării
de sănătate, condiționând atât starea biologică, cât și cea de integrare socială.
Exista o relatie birecționala între starea de sănătate și capacitatea de muncă, individul sănătos
prezentând o adaptare la muncă și o productivitate optimă, iar pe de altă parte munca reprezintă sursa
bunăstării sociale și de asemenea influențează starea fizică.
Prevenirea îmbolnăvirilor profesionale și promovarea sănătății angajatilor reprezintă scopul
principal al medicinii muncii, ceea ce în final se traduce și în productivitate și beneficii economice.
Promovarea sănătății este definită ca fiind știința și arta de a ajuta oamenii sa ajungă la o stare
optimă de sănătate prin creșterea conștientizării, adoptarea de schimbari benefice în stilul de viață și în
mediul de viață.
Un exemplu simplu și elocvent în ceea ce privește bolile profesionale: una din bolile legate
de profesie determinate de expunerea la zgomotul profesional peste limitele legale admise este
hipertensiunea arteriala; dar aceasta boala poate trece neobservata în fazele initiale și fără un program
de screening la grupele de angajati expusi la zgomot, hipertensiunea arteriala evolueaza și poate
conduce la pierderea capacitatii de munca (invaliditate).
Printr-o atitudine activă se pot depista precoce anumite boli și se pot lua măsuri de
contracarare a evoluției și complicațiilor acestora.
Legislaţia în vigoare privind prevenirea îmbolnăvirii şi promovarea sănătaţii presupune
cunoaşterea Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 107/24.10.2003, pentru modificarea și
completarea Legii nr. 346/2002, privind asigurarea pentru accidente de muncă și boli profesionale
(Publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 747 din 26/10/2003), dar şi Legea nr. 307/28.06.2004
privind exercitarea profesiei de asistent medical și a profesiei de moașă, precum și organizarea și
funcționarea Ordinului Asistenților Medicali și Moaselor din România.
Este dificilă definirea stării de sănătate, dar este îndeobşte agreat că a fi sănătos este mult mai
mult decât „a nu fi bolnav”. Starea de sănătate include, de asemenea, și “starea de bine” şi abilitatea
persoanei de a-şi atinge potenţialul. Organizaţia Mondială a Sănătăţii defineşte promovarea sănătăţii
ca: procesul care permite unei persoane să îşi controleze și să îşi îmbunătăţească starea de sănătate.
Sănătatea este influenţată de mai mulţi factori, precum stilul de viaţă și comportamentul (ce
pot fi controlaţi de către individ), dar și de factori asupra cărora oamenii au puţin control precum
veniturile, condiţiile de locuit, reţelele de transport sau calitatea aerului.
Promovarea sănătăţii ia în considerare și nevoia de a crea mediul favorabil unor alegeri
benefice pentru sănătate. De asemenea, recunoaşte și nevoia de a furniza informaţii potrivite şi la timp
pentru a ajuta oamenii să facă „alegeri sănătoase”. Sănătatea nu este o stare pe care o ai în întregime sau o pierzi în întregime. Starea de sănătate completă
este aproape la fel de iluzorie ca şi cea a fericirii.
Ruxandra RADU Suport curs Cercetare în Nursing
Page | 5
Complexitatea stării de sănătate este dată de dimensiunile, componentele şi gradele diferite pe care le
presupune:
I. Dimensiunile sănătăţii: biologică (anatomică, fiziologică și biochimică);
cresterea calitatii vietii pacientului acordind sprijin psihic pacientului și familiei acestuia.
În concluzie:
Preventia primara urmareste preintimpinarea aparitiei bolii prin masuri aplicate mediului și
individului: de exemplu:
- grija pentru calitatea apei potabile, pentru evacuarea gunoiului, pentru poluarea aerului,
pentru locuinte corespunzatoare .
- consilierea cu privire la incetarea fumatului, cresterea activitatii fizice, dieta adecvata,
consumului de alcool și droguri, folosirea centurilor de siguranta.
- Instituirea imunizarilor.
Preventia secundara consta de fapt în identificarea și tratarea personelor asimptomatice,(
utilizind metode clinice și paraclinice inclusiv metoda screeningului), care prezinta factori de risc
sau boala în stadiul preclinic și care deci nu a necesitat prezentarea la medic. De exemplu:
- Consultul sugarilor în vederea depistarii luxatiei congenitale de sold, anemiei feriprive, a
rahitismului( ca exemplu de metode clinice)
- Investigatii efectuate în vederea depistarii TBC, examinarile medicale periodice din cadrul
intreprinderilor și din cadrul serviciului militar facute în vederea depistarii bolilor de inima,
de plamini, diabet zaharat (prin metode paraclinice)
- Mamografia și testul Papanicolau pentru depistarea precoce a neoplasmului de san și a
celui cervical( ca exemplu de test screening).
Ruxandra RADU Suport curs Cercetare în Nursing
Page | 9
METODA SCREENINGULUI Folosita frecvent în cadrul preventiei secundare necesita anumite precizari:
- Screeningul reprezinta examinarea initiala a unui individ care nu este inca sub ingrijiri
medicale, cu scopul de a depista activ o boala.
- Scopul: acest test separa indivizii aparent sănătosi în doua grupuri: cu risc crescut sau
scazut de a dezvolta o anumita boala pentru care testul a fost utilizat.
- Tipurile de boli care pot fi investigate cu aceasta metoda:
o boli acute transmisibile (de exemplu rubeola)
o boli cronice transmisibile (de exemplu tuberculoza)
o boli acute netransmisibile (de exemplu intoxicatii)
o boli cronice netransmisibile (de exemplu glaucomul)
- Criterii pentru ca un test screening sa fie eficient:
o populatia supusa testului ar trebui sa se incadreze în grupa cu risc crescut pentru boala
pentru care se efectueaza testul.
o boala pentru care se efectueaza screeningul trebuie sa reprezinte un real interes pentru
indivizii care sunt supusi testului.
o boala care se urmareste a fi descoperita mai timpuriu este necesar sa aiba mijloace de
tratament sau control mai eficiente, decit boala în stadiul simptomatic.
o indivizii pentru care testul screening a fost gasit pozitiv vor fi asigurati ca, li se va
continua evaluarea.
- Caracteristicile testului screening:
o testul trebuie sa fie sensibil și specific( sa depisteze indivizii suspecti, și sa-i
diferentieze pe acestia de cei bolnavi).
o testul trebuie sa fie aplicabil și acceptat de un mare numar de indivizi.
o testul trebuie sa fie simplu: astfel incit sa ajunga la finalitate usor și repede.
o testul trebuie sa fie inofensiv pentru indivizii testati.
o testul trebuie sa fie putin costisitor.
Și în sfarsit preventia terțiară încearcă să impiedice agravarea factorilor care au dus la
imbolnavire (practic intervine în prevenirea aparitiei complicatiilor).
CAUZELE PRINCIPALE DE MORBIDITATE PE GRUPE DE VÂRSTĂ 1. Nou născut și sugar:
- prematuritatea
- dismaturitatea
- anomalii congenitale și traumatisme la naștere
- asfixia la naștere
- infecțiile de tract respirator
- boala diareică
- alte infecții
- accidente
2. Prescolar și scolar:
- infecțiile acute de tract respirator inclusiv astmul bronsic
- mai nou există un interes pentru asa numitele: cauze noi de morbiditate, cum ar fi:
tulburări emoționale și de comportament, deficit școlar.
3. Vârsta 13-18 ani:
- afecțiuni ORL și de tract respirator superior
- infecții virale, bacteriene și parazitare
- abuzul sexual
- afecțiuni ale tractului digestiv
- afecțiuni ale tractului urinar
- accidente mai ales cu interesare osteo-articulară și a țesuturilor moi.
Ruxandra RADU Suport curs Cercetare în Nursing
Page | 10
4. Vârsta 19-39 ani:
- afecțiuni ORL și de tract respirator superior
- infecții virale, bacteriene și parazitare
- afecțiuni ale tractului urinar
- accidente
5. Virsta 40-64 ani:
- boli cardiovasculare
- osteoporoza
- artrita
- afecțiuni degenerative la nivelul aparatului osteoarticular
- afecțiuni ORL și oftalmologice
6. Virsta peste 65 ani:
- HTA
- osteoporoza
- artrita
- boli cardiace
- incontinența urinară
- afecțiuni ORL și oftalmologice
- accidente la nivelul aparatului osteoarticular și a țesuturilor moi
CAUZELE PRINCIPALE DE DECES PE GRUPE DE VÂRSTĂ 1. Nou născut și sugar:
- majoritatea cauzelor de mortalitate neonatală sunt determinate de anomalii de dezvoltare
intrauterină, anomalii congenitale și accidente la naștere.
- infecții de tract respirator inferior: bronșită, pneumonie
- boala diareică
- alte infecții
- anomalii congenitale
- moartea subită
- accidente
- părinți dezavantajati socioeconomic
2. Prescolari și scolari:
- SIDA
- anomalii congenitale
- cauze oncologice
- infecții respiratorii
- gastroenterite
- accidente
3. Virsta 13-18 ani:
- accidente rutiere
- sinucideri
- omucideri (crima)
- leucemie
4. Vârsta 19-39 ani:
- accidente rutiere
- boli cardiovasculare
- omucideri
- SIDA
- boala vasculara cerebrala
- cancer de sân și col uterin
Ruxandra RADU Suport curs Cercetare în Nursing
Page | 11
5. Vârsta 40-64 ani:
- boli cardiovasculare
- cancer de sin
- cancer pulmonar
- cancer colorectal
- cancer ovarian
- BPOC
- boala vasculara cerebrala
6. Vârsta peste 65 ani:
- boli cardiovasculare
- boli vasculare cerebrale
- infecții respiratorii
- BPOC
- cancer colorectal
- cancer de sin
- cancer pulmonar
- accidente
CONSILIEREA CU PRIVIRE LA MENȚINEREA STĂRII DE SĂNĂTATE In cursul evaluarilor periodice pacienții trebuie consiliati cu privire la aspectul preventiv al
bolilor în functie de vârsta lor și de prezenta anumitor factori de risc.
Obezitatea, abuzul de alcool și fumatul au întodeauna impact major și pe termen lung asupra
sănătatii, de aceea pacienții trebuie consiliati cu privire la evitarea acestor situatii și stoparea anumitor
practici. Conduita cu aspect pozitiv ca de exemplu exercitiul fizic regulat, nutritia adecvata și
mentinerea unei greutati corporale corespunzatoare trebuie incurajata.
Cunoasterea problemelor legate de alimentatie, activitate fizica și igiena psiho-socială, va ajuta
pacienții să se orienteze catre obiceiuri sănătoase care vor conduce la prevenirea unui numar esential
de boli și în final daca nu la o durata mai lunga de viata atunci sigur la un nivel de trai sănătos.
În medicina de familie se incepe cu consilierea omului sănătos pentru a realiza ceea ce
preventia primara ne cere dar, în acelasi timp trebuie consiliate și persoanele cu risc crescut pentru
anumite boli astfel incit sa se previna sau sa se intirzie aparitia bolilor respective.
S-a constatat că cele mai eficiente metode pentru a scădea gravitatea și incidența cauzelor de
boală sunt cele care actioneaza prin modularea comportamentelor individuale care prezinta factori de
risc pentru sănătate.
Voi prezenta mai jos pacienții cu factori de risc pentru aparitia anumitor boli și testele de
screening minime ce se pot face pentru aprecierea status-ului acestor pacienți. Desigur ca selectarea
acestor teste în cadrul asistentei primare se face de catre medicul de familie în functie de virsta,
sexul, particularitatile individuale ale cazului respectiv și nu în ultimul rind de costul testului, medicul
fiind responsabil de ceea ce indica a fi facut. Nu trebuie uitat în acest context faptul ca în cadrul
activitatii preventive primare un rol major ii revine și pacientului care trebuie sa-si pastreze starea de
sănătate prin modificarea comportamentului individual.
PERSOANE CU RISC CRESCUT DE ÎMBOLNĂVIRE 1. Persoane cu diabet zaharat: se fac teste pentru determinarea bacteriuriei, eventual
proteinuriei și glicozuriei.
2. Persoane cu istoric familial de diabet zaharat (rude de gradul intii sau doi), cu obezitate, cu
istoric de diabet zaharat gestational: la 3 sau la 5 ani testul glucozei a jeun.
3. Persoane cu istoric personal de boala inflamatorie intestinala sau polipoza colonica și cele
cu istoric familial de polipoza familiala, cancer colorectal sau cancere cu alte localizari
sunt supuse colonoscopiei.
4. Sugarii, copii, adolescentii și persoanele care traiesc în zone cu apă insuficient fluorinată
sunt tratati cu supliment de fluor.
Ruxandra RADU Suport curs Cercetare în Nursing
Page | 12
5. Femeile de vârsta fertila expuse la agenti teratogeni, cele care doresc sarcina peste vârsta
de 35 ani precum și cele cu istoric familial de boala genetica sau alte anomalii genetice
sunt supuse unei consilieri genetice.
6. Paciente tinere care au menoragii sau indivizii provenind din America Latina, Caraibe,
Asia, bazinul mediteranean sau Africa, tuturor li se va face hemoglobinemia și
electroforeza hemoglobinei. 7. Personalului din sistemul sanitar ce lucreaza cu produse din singe, indivizii care primesc ca
tratament constant transfuzii, contactii permanenti ai unei persoane cu Ag Hbs +,
persoanele cu parteneri sexuali multipli în ultimile 6 luni și persoanelor care folosesc
droguri intravenos li se va administra vaccinul anti-hepatita B.
8. Pacienții cu boli respiratorii, cardiace, renale cronice, copii, batrinii și cei imunosupresati
vor primi vaccinarea antigripala.
9. Persoanelor cu diabet zaharat, fumatori, cu nivel crescut de colesterol, cu istoric familial de
boala coronariana la vârsta < de 50 ani sau cu nivel de cholesterol > de 240 mg/dl li se va
- femeile de vârsta fertila se vaccineaza contra rubeolei.
- vaccinarea antihepatitică B se face la pacienții cu risc crescut.
- vaccinarea antigripală se face la pacienții cu risc crescut, iar de la vârsta de 55 ani se
face anual.
- vaccinarea antipneumococica și antihaemophilus influenzae tip B se face la pacienții cu
risc crescut.
Alte masuri luate de catre medicul de familie pentru persoanele care prezinta factori de risc vor
fi expuse mai jos pe grupe de virsta.
Ceea ce este și mai important este consilierea în probleme de nutritie, de activitate fizica și mai
ales în ceea ce priveste comportamentul sănătos al indivizilor asimptomatici, fără probleme medicale
actuale și care realizeaza preventia primara.
Ruxandra RADU Suport curs Cercetare în Nursing
Page | 13
GRUPELE PRINCIPALE DE BOLI CRONICE CE NECESITĂ PREVENȚIE Bolile cronice care necesita preventie sunt acele boli care determina cea mai mare rata
a mortalitatii, și sunt reprezentate de:
1. Boala cardiovasculară - reprezinta cauza cea mai frecventa de mortalitate.
2. Cancerul - reprezinta a doua cauza.
3. Alte cauze care sunt reprezentate de:
boala cerebrovasculara
boala pulmonara cronica obstructiva
diabetul zaharat și obezitatea
suicidul
ciroza
crima
boli renale
alte cauze
Boala cardiovasculară
Boala arteriala coronariana(Coronary heart disease-CHD) este cauza principala de moarte în
S.U.A. în jur de 4,6 milioane de americani au CHD. Exista tendinta actuala de aparitie a mortii prin
CHD la indivizi sub 65 de ani .Populatia alba este mult mai afectata decit cea neagra.
În ceea ce priveste tratamentul CHD un rol esential pe lângă medicatie îl are controlul
factorilor de risc sau a cauzei care produce CHD. Ereditatea, sexul, și îmbătrânirea explică
aproximativ 50% din cazurile de moarte prin CHD. Ceilalți factori de risc modificabili prin
schimbarea stilului de viata sau prin tratament medicamentos justifica restul de moarte prin CHD.
FACTORII DE RISC AI CHD
- Sexul: barbatii apartinind rasei albe sunt mult mai afectatidecit femeile de aceeasi rasa.
Barbatii albi sufera mai curind de infarct miocardic și moarte subita pe cind femeile albe de
angina pectorala.
- Vârsta: la barbat cu varsta mai mare de 45 ani riscul de aparitie a CHD creste.
La femeie cu varsta mai mare de 55 ani riscul de aparitie a CHD creste.
- Fumatul de țigări este cauza majora și bine cunoscuta a unor boli ce pot fi prevenite, de
aceea pacienții trebuie incurajati sa renunte la acest prost obicei. Fumatul plaseaza
individul în grupa pacienților cu risc de a dezvolta și ulterior a muri prin CHD. Fumatul
omoara aproape tot atit de multi indivizi prin boli cardiovasculare cit prin cancer
bronhopulmonar. Eficacitatea programelor de stopare a fumatului variaza, și s-a constatat
ca 95% dintre fumatori reusesc acesta performanta prin vointa proprie. Pentru a ajuta
pacientul se pot folosi: plasture transdermic cu nicotina sau guma de mestecat cu nicotina.
- Valoarea crescuta a colesterolului sanguin și a LDL(low-density lipoprotein) precum și
HDL(high- density lipoprotein)< 35 mg/dl sunt strins legate de frecventa aparitiei CHD cel
putin la maturitate. Se poate spune ca riscul de aparitie a CHD creste cu 1% pentru fiecare
1 mg% crestere a colesterolului.
- HTA (TA>140/90 gasita o data pe saptamina la aceasta valoare și cel putin doua saptamini
la rind) este un factor important care contribuie la cresterea riscului de a dezvolta CHD. în
S.U.A. exista mai mult de 40 milioane persoane hipertensive cu vârsta cuprinsa intre 18-
75 ani; incidenta acestei afecțiuni creste cu vârsta și depinde de rasa: negrii au un risc de
doua ori mai mare de a deveni hipertensivi decit albii; HTA conduce mai frecvent la negrii
la insuficienta cardiaca congestiva decit la rasa alba. HTA este mai frecvent legata de
virsta. Aproximativ 50% din populatia geriatrica este hipertensiva; dupa vârsta de 50 ani
incidenta HTA creste la femei.
- Sedentarismul este una din cauzele responsabile de moarte prin CHD.
- Obezitatea, în special în rindul indivizilor sedentari pare a fi o cauza minora a aparitiei
CHD.
Ruxandra RADU Suport curs Cercetare în Nursing
Page | 14
- Consumul de contraceptive orale în special în rindul femeilor mai mari de 35 ani,
fumatoare, este incriminat(desi legatura nu este foarte puternica) în cresterea riscului de
aparitie a CHD.
- Absenta terapiei substitutive cu estrogeni la menopauza constituie un factor de risc
minor.
- Instalarea prematura a menopauzei (fiziologic sau chirurgical) în absenta terapiei
substitutive cu estrogeni.
- Diabetul zaharat.
- Istoricul familial de CHD la vârsta tinara este un bine cunoscut factor de risc.( de
exemplu: infarct miocardic sau moarte subita inainte de 55 ani la o ruda de gradul intii de
sex masculin, sau inainte de 65 ani la o ruda de gradul intii de sex feminin).
Preventia primara a CHD include: - Screening pentru HTA: se recomanda masurarea TA anual, și la persoanele cu
TA>140/90(dar nu mai mare de 160/95-100) se instituie schimbarea stilului de viata+
reevaluare la doua luni. Atunci cind modificare stilului de viata nu este suficienta pentru
scaderea valorilor tensionale sau cind TA>160/100 se instituie terapia medicamentoasa+
controlul TA și reevaluare la fiecare 3-6 luni. Cind valorile tensionale nu scad satisfacator,
cind apar simptome aditionale( de afectare a unui organ terminal:insuficienta renala sau
insuficienta cardiaca congestiva), sau se suspecteaza HTA secundara, sau cind TA are
valori de 180/120 mm Hg se recomanda consult de specialitate(medic boli
interne).Medicul de familie este cel care recomanda schimbarea stilului de viata.
- Consider necesar a expune mai jos examenele paraclinice care trebuie facute unui pacient
hipertensiv pentru a exclude din start HTA secundara (aceasta constituind preventie
secundara):
o hemograma
o examen sumar de urina
o creatinina și ionograma serica
o colesterol total, HDL, trigliceride
o EKG( se face și la persoanele normotensive în anumite circumstante și este considerata
în acest caz ca metoda screening: la barbati peste 40 de ani care au mai mult de doi
factori de risc, la cei ce urmeaza sa inceapa un program de exercitii viguros, sau cei a
caror meserie trebuie sa ofere siguranta publica ca de exemplu pilotii).
- Controlul nivelului de colesterol în singe. Medicul de familie ar trebui sa- și sfatuiasca toti
pacienții , urmarirea consumului de grasimi din dieta precum și reducerea consumului de
lapte integral, unt, oua, și a grasimilor animale care au ca efect scaderea nivelului de
colesterol din singe și deci o protectie eficienta impotriva aparitiei CHD și a aterosclerozei.
o determinarea colesterolului sanguin este foarte importanta mai ales la maturitate și în
special daca exista evidenta de CHD. Tinind cont de variatiile valorilor de colesterol
obtinute, pentru ovaloare relativ reala trebuie respectate anumite reguli pe care
pacientul trebuie sa le cunoasca de la medicul sau, și anume:
Evitarea cofeinei (aceasta interfera cu valorile lipoproteinelor și deci trebuie
evitata cu 12 ore inainte de recoltarea singelui).
Evitarea exercitiilor fizice sustinute cu 12 ore inainte de recoltare.
Recoltarea dupa 12 ore de post alimentar
Mentinerea fumatului în limitele obisnuite ale pacientului.
Consum moderat de apa.
Determinarea la un laborator acreditat.
- Prevenirea fumatului sau stoparea lui este imperios necesara constituind al treilea factor de
risc al bolii cardiovasculare.
- Controlul diabetului zaharat și al obezitatii. Diabetul zaharat constituie al patrulea factor
favorizant al bolii cardiovasculare. în mod obisnuit nu exista o preventie primara; în
schimb o preventie secundara este posibila în cadrul grupelor cu risc crescut, prin
Ruxandra RADU Suport curs Cercetare în Nursing
Page | 15
determinarea glicemiei a jeun iar cind aceasta este normala se poate face testul oral de
toleranta la glucoză (75g) urmatoarelor persoane:
o Cu istoric familial de diabet mai ales diabet zaharat noninsulinodependent.
o La gravide cu glicemii la limita superioara a normalului
o La pacienți cu vârsta mai mare de 40 ani
o La pacienți care au disfunctii vasculare
o La pacienți cu tesut adipos în exces sau cu obezitate
o La pacienți cu infecții recurente cutanate, genitale sau ale tractului urinar și în special
candidoze.
o Pacienți cu semne și simptome clasice de diabet( poliurie, polidipsie, polifagie și
scadere ponderala)
o Paciente cu istoric obstetrical de macrosomie
o Grupuri etnice cu risc crescut: americani nativi, femei negre, afro-americani, hispano-
americani, indieni Pima.
- Obezitatea este considerata o boala cronica la fel ca diabetul zaharat și HTA, și de aceea
este greu de tratat și are un mare risc de a recidiva, chiar dupa ce s-au obtinut scaderi
ponderale de mare succes. Marea majoritate a obezilor prezinta o obezitate primara prin
exces de aport caloric care depaseste necesitatile metabolismului bazal în conditii normale.
Rarele cazuri de obezitate secundara trebuie tratate în colaborare cu unul sau mai multi
specialisti. Medicul de familie se intilneste cel mai frecvent cu obezitati primare.
Obezitatea primara implica ca și cauze atit factori ereditari cit și factori de mediu.
Tratamentul obezitatii primare este greu de efectuat pe termen scurt. Indiferent de cauza
obezitatii, medicul de familie trebuie sa faca preventie primara persoanelor predispuse și
atunci cind obezitatea exista va propune: restrictie calorica, exercitiul fizic regulat și
sustinut și modificarea comportamentului alimentar(foarte important la indivizii cu
tulburari afective). Toate acesta masuri sunt interdependente. Tratamentul farmacologic și
chirurgical este abordat de catre specialist eventual în colaborare cu medicul de familie. în
ciuda tuturor eforturilor pacienților regulile de frustrare impuse de tratament exaspereaza
pacientul și citeodata și medicul; trebuie retinut ca indiferent de gradul pierderii ponderale
pacientul trebuie incurajat caci pierderi ponderale chiar minime au efect benefic în
scaderea morbiditatii.
- Estrogenoterapia la femeile aflate în postmenopauza: terapia de substitutie hormonala
protejeaza impotriva bolilor cardiovasculare: CHD și AVC( accident vascular cerebral-
stroke); estrogenii reduc cu 50% riscul de AVC și IM(infarct miocardic).
Mecanismul prin care estrogenii actioneaza este:
o reducerea nivelului sanguin de LDL și cresterea nivelului de HDL, avind ca rezultat
final scaderea colesterolului total.
o au efecte evidente asupra vaselor sanguine prevenind ateroscleroza: estrogenii au efect
antioxidant, minimalizind oxidare LDL ce reprezinta mobilul formarii placii de aterom
la nivelul vaslor.
o au efect vasodilatator prin actiune directa la nivelul celulelor endoteliale vasculare.
o scad coagulabilitate sanguina, efect ce este evident numai la doze mici de estrogeni(
0,625mg estrogeni conjugati); efectul este contrar la doze mari, cade exemplu cele care
se gasesc în contraceptivele orale.
Boala cerebrovasculară Factorii de risc sunt reprezentati de:
- vârsta avansată este cel mai important factor de risc.
- HTA cu valori mari implica riscul de accident vascular cerebral. Se stie ca HTA este una
dintre cauzele majore ale aterosclerozei mai ales cind se combina cu hiperlipidemia, și ca
este cel mai important factor de risc modificabil astfel incit scaderea valorilor tensionale la
limite normale are un rol benefic de preventie a AVC.
- Fumatul de țigări.
Ruxandra RADU Suport curs Cercetare în Nursing
Page | 16
- CHD, fibrilatia atriala, și diabetul zaharat sunt toti, factori independenti demonstrati în
cresterea riscului de AVC.
- Consumul de contraceptive orale, și în mod special mai ales de catre femeile care
fumeaza se asociaza cu risc crescut de AVC.
Preventia AVC: - Preventia primara:
o modificarea comportamentului: cu privire la dieta, exercitiul fizic, și renuntarea
la fumat.
o consumul de aspirina s-ar spune ca protejeaza, însă nu a fost demonstrat.
- Preventia secundara:
o include screeningul pentru HTA care deja a fost prezentat, și care trbuie facut regulat la
barbati și femei cu vârsta cuprinsa intre 16-64 de ani. Unii medici recomanda ca la
persoanele cu risc crescut sa se faca screening pentru stenoze carotidiene prin examene
noninvazive( de exemplu Doppler pe carotide) sau pur și simplu auscultarea carotidelor
pentru depistarea de sufluri de stenoza.
Cancerul Reprezinta a doua mare cauza de mortalitate dupa bolile cardiovasculare. Aproximativ 50%
din cancere apar la persoane peste 65 de ani și sunt reprezentate de: cancerul de plamini, de sin, de
colon și rect, de col uterin, și de prostata. Dintr factorii de risc cei mai importanti pentru dezvoltarea
cancerului, indiferent de localizarea acestuia este vârsta avansata. Aceasta se datoraza acumularii în
timp a mutatiilor genetice critice, care culmineaza cu transformarea neoplazica.
Cele mai frecvente localizari vor fi analizate mai jos:
Plamin: Factorii de risc:
- Fumatul reprezinta factorul de risc major, și este probabil cel mai cunoscut exemplu de
expunere la un agent mutagen asociat cu aparitia cancerului pulmonar.
- Expunerea profesionala la azbest, radon, nichel, crom, sau alti agenti industriali mai ales
cind aceasta se asociaza cu fumatul. Cresterea riscului depinde și de durata sau tipul de
expunere.
- Poluarea aerului în zonele urbane a fost propus ca factor de risc, însă nu afost demonstrat
cu certitudine din cauza dificultatilor de masurare a poluarii.
- Iradierea: expunerea la radiatii a fost considerata agent mutagen exterior care creste riscul
aparitiei cancerului, însă aceasta expunere trebuie sa fie semnificativa pentru a fi luata în
discutie. Expunerea secundara în urma investigatiilor radiodiagnostice nu este asociata cu
un risc crescut de cancer.
- Istoricul familial: cele mai recente studii demonstreaza o scazuta asociere intre acest factor
de risc pe linie paterna și dezvoltarea cancerului.
Preventia primara și screening:
- Screeningul pentru cancerul preclinic( asimptomatic) include efectuarea citologiei
pulmonare sau radioscopie pulmonara( ori una ori alta, pentru ca acestea sunt costisitoare
chiar daca se efectueaza la persoanele cu risc crescut, și în plus efectuarea lor nu micsoraza
rata de mortalitate prin acest tip de cancer ci numai ajuta a-l detecta în stadii incipiente).
Cancerul de san: Factorii de risc:
- Graviditatea: Femeile care ramin gravide pentru prima oara dupa vârsta de 30 de ani au
risc crescut pentru dezvoltarea acestui tip de cancer comparativ cu femeile care ramin
gravide sub vârsta de 30 de ani. Aceasta este valabil numai în cazul în care sarcina este
dusa la termen și femeia naște; sarcinile terminate cu avort nu asigura protectie.
- Istoricul familial: de cancer de san, indiferent de natura sa creste riscul global de aparitie a
cancerului de san. Totusi, riscul nu creste semnificativ la femeile ale caror mame sau surori
au avut cancer de san dupa menopauza.
Ruxandra RADU Suport curs Cercetare în Nursing
Page | 17
- Dieta: bogata în grasimi și proteine animale. Aceste date sunt inca controversate, nefiind
evident daca o dieta bogata în grasimi reprezinta un factor de risc specific. Este cert însă
ca, ingestia crescuta de grasimi și proteine animale influenteaza endocrinologic pacienta în
sensul unei promovari a cresterii, dezvoltare sexuala, menarha la vârsta mica și cresterea
perioadei reproducatoare a femeii care cu cit este mai lunga cu atit riscul de a dezvolta
cancer este mai mare. Consumul de alcool poate creste riscul de cancer însă nu exista
dovezi concludente.
- Deficienta de vitamina C din dieta este corelata cu un risc crescut de neoplazie în general.
- Lactatia: nu influenteaza incidenta cancerului de san, dar femeile nulipare și femeile care
nu au alaptat decit putin sau deloc au un risc mai mare de a dezvolta cancer de san
comparativ cu femeile multipare.
- Administrarea de contraceptive orale nu creste riscul de cancer indiferent de durata
administrarii acestora.
- Tratamentul estrogenic postmenopauzal: utilizarea prelungita a estrogenilor pentru
ameliorarea simptomelor legate de menopauza mai mult de 10 ani sau folosirea dozelor
mari, zilnice, și pe cale orala(1,25mg estradiol sau mai mult) creste riscul de dezvoltare a
cancerului de san. Pentru a contracara acest efect se recomanda utilizarea dozelor relativ
mici (0,625mg), bisaptaminal, în produse percutanate și în combinatie cu progesteron ciclic
12-14 zile pe luna.
- Radiatiile: expunerea la radiatiile ionizante mai ales în adolescenta creste riscul dezvoltarii
cancerului, aceasta depinzind de doza.
- Alte cauze: dezvoltarea cancerului de san este de asemeni asociata cu: statusul
socioeconomic ridicat, varsta peste 40 de ani, și instalarea timpurie a menarhei.
Preventie primara și screening:
- Preventia implica controlul factorilor de risc mai sus mentionati.
- Mamografia care poate ajuta la diferentierea unei forme benigne de o forma maligna,
inainte de a deveni palpabila și care poate fi potential curabila. Totusi 10-20% din cancere
nu se vizualizeaza prin mamografie, astfel incit devine necesara autopalparea lunara care se
poate dovedi afi de un real folos. Mamografia se efectueaza la 2-3 ani pentru femeile cu
vârsta intre 40-50 de ani, anual pentru femeile cu vârsta peste 50 de ani, și mai frecvent
daca este nevoie la femeile care se incadreaza în grupa cu risc crescut.
- Examinarea fizica prin palpare efectuata de femeie lunar, de regula postmenstrual.
Cancerul de col uterin: acest tip de cancer este considerat o afecțiune pentru care exista intr-
adevar posibilitatea unei preventii eficiente, deoarece acesta prezinta un stadiu preinvaziv de lunga
durata și care poate fi tratat precum și datorita existentei screeningului pentru citologia cervicala.
Factorii de risc:
- Activitatea sexuala: partenerii sexuali multipli și existenta actuala sau trecuta a bolilor cu
transmitere sexuala, ca: herpesul, sifilisul, gonoreea creste riscul pentru neoplazia
cervicala. Nu este inca clar daca acesti factori actioneaza separat sau prin acelasi mecnism
fiziopatologic.
- Contraceptivele orale: exista numai o asociere redusa intre utilizarea OC și cancerul
cervical. Ceea ce s-a demonstrat prin studii este, ca marea majoritate a femeilor care au
utilizat OC si-au inceput activitatea sexuala la o vârsta mai tinara, și au mai multi parteneri
sexuali. Folosirea alternativa de metode de contraceptie de tip bariera reduce riscul de
cancer cervical.
- vârsta primului contact sexual: Femeile care si-au inceput viata sexuala la o vârsta mai
tinara de 20 de ani au un risc de doua până la trei ori mai mare de a dezvolta cancer
cervical decit cele cu debut mai tardiv al vietii sexuale, chiar daca nu au mai avut și alti
parteneri sexuali dupa aceea; acest fapt pare legat de expunerea timpurie la papilomavirus
uman.
- Deficienta de acid folic și vitamina A și C au fost asociate cu dezvoltarea displaziei
cervicale.
Ruxandra RADU Suport curs Cercetare în Nursing
Page | 18
- Fumatul: asocierea intre fumatul tigaretelor și dezvoltarea cancerului cervical este
cunoscuta de mult timp, și este cert ca agentii mutageni din fumul de tigara se concentreaza
selectiv în mucusul cervical. Aceasta asociere este și mai puternica la grupele de vârsta
tinara( 20-29 de ani).
- Factori etnici și rasiali: negrii și hispanicii au un risc crescut de a dezvolta acest cancer.
- Factori socioeconomici: s-a demonstrat ca acest tip de localizare este în legatura cu igiena
sexuala la barbat, și ca femeile casatorite cu barbati carora li s-a practicat circumcizie din
motive religioase sau alte motive(de exemplu femeile evreice) dezvolta foarte rar sau deloc
neoplasm cervical.
- Menarha și menopauza: vârsta de instalare a acestora și caracterul menstrelor nu par a fi
un risc. Intervalul intre menarha și primul contact sexual constituie un indicator mai bun al
riscului decit vârsta la primul contact( cu cit intervalul este mai mic cu atit mai mare este
riscul).
Preventie primara și screening:
- Preventia consta în masuri de educatie sanitara la adolescenti și mai ales în grupurile cu
risc crescut și inlaturarea pe cit posibil a acestor factori de risc.
- Screeningul se efectueaza la persoanele cu risc crescut, și este reprezentat de testul
Papanicolau (de citologie cervicala) care identifica modificari displazice cervicale. Se
recomanda efectuarea testului cind o femeie devine sexual activa, apoi la fiecare 1-3 ani
sub vârsta de 35 de ani și în sfirsit la fiecare 5 ani dupa aceasta virsta. Este de la sine
inteles ca la persoanele cu risc crescut testul se poate face oricind. Femeile cu risc crescut
sunt reprezentate de:
Cele cu vârsta cuprinsa între 25-60 de ani
Statut socioeconomic defavorizat
Detinute și prostituate
Trecut sau prezent de boli cu transmitere sexuala
Contact sexual la vârsta tinara
Cu avorturi în antecedente
Cu istoric de displazie scuamoasa cervicala
Cele cu mame necasatorite
GRUPELE PRINCIPALE DE BOLI ACUTE CARE NECESITA PREVENTIE Difteria, tetanosul și tusea convulsiva se previn prin administrarea de rutina a vaccinului DTP
incepind din a doua luna de viata. DTP se face la copii până la vârsta de 7 ani. La copii mai mari de 7
ani și la persoanele adulte se face vaccinul anti-difteric-tetanic( DT).
- Difteria este o boala rara datorita faptului ca imunizarea este obligatorie. Cazurile care
apar, sunt datorate lipsei sau a unei inadecvate imunizari. Imunizarea nu elimina prezenta
bacilului Corynebacterium diphtheriae din nazofaringe și de pe piele. Analiza serica
demonstreaza ca multi adulti nu sunt protejati impotriva difteriei. Difteria poate sa nu
induca imunitate deoarece anumite particule care determina boala sunt nontoxicogene.
Imunizarea activa trebuie efectuata imediat dupa insănătosire.
- Tetanosul: Sporii de Clostridium tetani sunt ubicuitari.
Ruxandra RADU Suport curs Cercetare în Nursing
Page | 19
PROBLEME DE NUTRIȚIE Pacienții trebuie informati în ceea ce priveste dieta ideala, adecvata virstei și necesitatilor
metabolice la modul general și atunci cind exista o afectiune metabolica sau o boala care presupune
respectarea unei anumite diete ei trebuie indrumati catre un nutritionist.
Regimul alimentar este foarte important pentru sănătate; există o tendință actuală mai ales în
țara noastra a unui consum bogat în grasimi, colesterol și zahar, și a unei ingestii relativ scazute de
fructe și vegetale proaspete consum care se asociaza mai devreme sau mai tirziu cu aparitia uneia din
urmatoarele boli: ateroscleroza, boli cardiovasculare, cancer, diabet zaharat, obezitate care reprezinta
cauzele actuale de morbiditate și mortalitate.
Tendinta actuala este de a consuma de preferinta cereale integrale, vegetale, fructe, pește și
carne de pasăre (continutul în fibre al dietei protejeaza mai ales impotriva cancerului de colon, fiind
recomandat ca dieta medie sa contina 20-30 g de fibre pe zi; alimentele care contin fibre sunt: piinea
integrala, vegetalele verzi și galbene, anumite legume, citricele și cerealele).
Scăderea consumului de carne de porc, miel și vaca, ouă și alimente cu continut crescut de
colesterol precum și inlocuirea partiala a grasimilor saturate cu grasimi polinesaturate( aportul total de
grasimi (consumul de grasimi trebuie redus, și sa reprezinte cel mult 30% din calorii; aportul de acizi
grasi saturati sa fie mai mic de 10% din calorii iar aportul de colesterol sa fie mai mic de 300 mg/zi).
Evitarea obezitatii.( o metoda sensibila și uzuala de detectare a obezitatii, implica calcularea
indicelui masei corporale - BMI care se obtine prin raportarea greutatii corporale la înălțimea
AALLCCOOOOLLUULL –– AA TTRREEIIAA PPRROOBBLLEEMMĂĂ DDEE SSĂĂNNĂĂTTAATTEE PPUUBBLLIICCĂĂ Alcoolul este substanţa de abuz cea mai larg disponibilă și cea mai acceptabilă din punct de
vedere cultural. Conform Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS), în Europa alcoolul ocupă locul
trei în ierarhia celor mai importanţi factori de risc pentru decesele premature și îmbolnăviri evitabile
(după fumat și hipertensiune arterială). Un ghid OMS din 1986 privind dependenţa de droguri şi
alcool, clasifica alcoolul în categoria droguri sedative, alături de hipnotice și tranchilizante.
Problemele legate de alcool apar la aproximativ 30% din băutori.
Cel mai bine "merge" alcoolul. Este stupefiantul nr. 1 în Germania şi are o istorie
multimilenară. Denumirea de "alcool" provine din limba arabă și înseamnă "cel mai nobil". Efectele
sale nu sunt însă tocmai nobile: 2,5 milioane de dependenţi în Republica Federală Germania, 40.000
de morţi anual, din care aproape 1.500 decedaţi în traficul rutier. Băuturile alcoolice sunt considerate
"mijloace ce oferă plăcere".
Alcoolul este un factor de risc mai important decât nivelul crescut al colesterolului şi obezitate,
de trei ori important decât diabetul și de cinci ori mai important decât astmul. Una din 10 îmbolnăviri
și decese premature din Europa este cauzată de alcool.
Se estimează că produsele pe bază de alcool sunt răspunzătoare pentru aproximativ 9% din
totalul de boli. Consumul de alcool duce la accidente şi violenţă și este responsabil pentru reducerea
speranţei de viaţă. Consumul de alcool a crescut în ultimul timp ca volum şi frecventă, iar vârsta
debutului pentru băut a scăzut.
Deşi în ultimii ani s-au îmbunătăţit semnificativ informaţiile referitoare la consumul de alcool și
efectele asupra sănătăţii publice, totuşi mai sunt multe de aflat în acest domeniu. În multe ţări din Europa,
decidenţii politici se plâng de lipsa informaţiilor despre consumul real de alcool, despre obiceiurile
consumului de alcool în funcţie de sex, vârstă și alte caracteristici populaţionale relevante, ca și de efectele
negative ale consumului, în diversele sale forme. Deşi media consumului de alcool, ca şi incidenţa cirozei,
continuă să fie indicatori importanţi pentru situaţia actuală a consumului de alcool, acestea nu sunt
suficiente pentru a estima realitatea și a elabora politici sociale adaptate realităţii. De aceea este nevoie de
un program de acţiune pentru prevenirea și reducerea consumului abuziv de alcool.
CAUZELE CREŞTERII CONSUMULUI DE ALCOOL - creşterea producţiei şi diversitatea băuturilor alcoolice
- disponibilitatea şi accesibilitatea largă
- percepţia culturală de ingredient festiv a alcoolului;
- creşterea nivelului de trai, a venitului pe cap de locuitor;
- promovarea sa drept scop recreaţional, detensionant, de creştere a bunei-dispoziţii, de
“liant social”, pentru umplerea timpului liber sau din “plictiseală”, lipsa de ocupaţie,
pasivitate;
- modelele (părinţi, profesori, staruri de muzică sau cinema, sportivi etc.) ce oferă această
imagine/atitudine;
- tradiţia consumului (bere în Danemarca, vin în Romania).
Studiile efectuate de OMS arată că obiceiul consumului de alcool începe din adolescentă şi la
debutul vârstei adulte, dar consecinţele patologice nu apar decât după mai mulţi ani. Adolescenţii sunt
rareori consumatori cronici de alcool; mai degrabă au tendinţa de a ceda ocazional tentaţiei unui
consum excesiv de alcool. Dependenţa de alcool se instalează după mai 30 ani.
În numeroase ţări, consumul de alcool de către tineri este considerat drept o consolidare a
imaginii masculine de virilitate și maturitate.
Pentru a îmbunătăţii calitatea vieţii, este necesară reducerea efectelor negative ale consumului
de alcool, acţiune care trebuie privită ca o importantă problemă de sănătate publică.
Ca și în cazul altor politici publice, acţiunile pentru prevenirea și reducerea consumului de
alcool trebuiesc fondate pe informaţii reale.
Ruxandra RADU Suport curs Cercetare în Nursing
Page | 46
ACŢIUNEA ALCOOLULUI Alcoolul acţionează predominant pe sistemul nervos al omului, mai ales pe centrii ce
coordonează funcţiile cerebrale complexe cum ar fi conştienţa și emoţiile, și mai puţin pe funcţiile
inferioare, vegetative. Cât de tare este şi cât de mult ţine acest efect, depinde de concentraţia de alcool
din organism, ce se determină din sânge (alcoolemia) şi se măsoară în grame de alcool la litrul de
sânge. Cele mai multe decese survenite în urma unei intoxicaţii etanolice au evidenţiat o alcoolemie
cuprinsă între 1,8 și 6,7 grame/l. Concentraţiile letale sunt cuprinse între 5,0 și 8,0 g/l; 90% dintre
persoanele ce prezintă aceste valori decedează.smittel)
Mahmureala Consecinţele unei nopţi lungi de petrecere sunt cu siguranţă cunoscute de toată lumea: o
mahmureală puternică. Aceasta se caracterizează prin senzaţia de presiune la nivelul creierului, cefalee
intensă, nervozitate și iritabilitate crescută, sensibilitate la stimuli externi, oboseală precoce în cazul
efortului fizic, precum și transpiraţia profuză și o stare generală de epuizare, ca după o răceală zdravănă.
FAZELE ALCOOLISMULUI 1. Faza prealcoolică: obiceiul de a se relaxa cu băutura, cu tendinţa de a creşte cantitatea
ingerată;
2. Faza prodromală: consumul, în secret, de alcool, gândire orientetată mereu spre consum,
apariţia sentimentelor de vinovăţie, "rupturi ale filmului";
3. Consumul prin constrângere: pierderea controlului! Deraierea totală în relaţiile sociale,
accese de furie, gelozie, milă faţă de propria persoană, preocupare pentru asigurarea unor
cantităţi suficiente, băutul de dimineaţă;
4. Faza cronică: decăderea personalităţii, tulburări cognitive. Individul bea împreună cu
persoane din medii sociale inferioare. Pierderea toleranţei la alcool, tremurături, stări de
anxietate, stări de colaps
CONSECINŢE fizice/biologice - gastrită, ulcer gastric, tulburări de absorbţie a vitaminei B12
- ficat de stază (ficat gras), ciroză hepatică cu varice esofagiene
- impotenţă, polineuropatie (afectarea tuturor nervilor periferici)
- leziuni cerebrale toxice (modificări de caracter, scăderea performanţelor intelectuale)
SEVREAJUL și ÎNTRERUPEREA CONSUMULUI DE ALCOOL Nu este niciodata usoara, cu precadere daca este vorba despre cantitati mari și perioade lungi
de timp. Astfel, tinand cont de faptul ca organismul necesita administrarea acestei bauturi pentru a
functiona în parametrii normali, primele saptamani ale perioadei de sevraj sunt decisive pentru
recuperarea pacientului. Dependenta de alcool se manifesta dupa consumul unei cantitati tot mai mari
de alcool pentru o perioada indelungata de timp. în asemenea cazuri organismul necesita doza zilnica
de alcool pentru ca functiile sale sa poata fi desfasurate în conditii normale. în caz contrar persoana în
cauza poate experimenta stari de irascibilitate, depresii, nervozitate, tremuratul mainilor sau dureri de
cap, toate acestea fiind specifice perioadei de sevraj.
Fenomene de sevraj Hipertensiunea arterială, transpiraţia profuză, tremurături, dureri la nivelul întregului corp (la
nivelul trunchiului), anxietate, predelir, tulburări de somn.
Un sindrom acut de sevraj reprezintă întotdeuana o indicaţie pentru internarea în spital. Aici,
se urmează un tratament cu medicamente psihotrope anxiolitice, hipotensoare şi perfuzii pentru
corectarea pierderii de lichide.
Simptomele perioadei de sevraj
Simptomele perioadei de sevraj pot fi moderate sau severe în functie de durata dependentei de
alcool, precum și de gradul de afectare al sistemului imunitar și a altor functii ale organismului.
Ruxandra RADU Suport curs Cercetare în Nursing
Page | 47
2. Simptome moderate ale perioadei de sevraj includ:
o stare de nervozitate și agitatie;
o anxietate; irascibilitate;
o stare de oboseala;
o episoade de depresie;
o transpiratie abundenta și cresterea ritmului cardiac;
o stare de greata și varsaturi;
o tremuratul mainilor;
o miscari rapide ale globilor oculari; insomnii;
o scaderea poftei de mancare;
o confuzie și incapacitate de concentrare;
o paloare la nivelul fetei și al pielii.
3. Simptomele severe ale perioadei de sevraj includ:
o delirium tremens, caracterizat de prezenta halucinatiilor, cosmarurilor și a starii de
confuzie;
o agresivitate, convulsii și agitatie;
o febra mare;
o pierderi de memorie, cu precadere în ceea ce priveste perioadele în care pacientul a
consumat alcool.
Durata perioadei de sevraj
Durata perioadei de sevraj este acea perioada de timp în care simptomatologia specifica
sevrajului afecteaza organismul pacientului, în momentul în care acesta a inceput programul de
reabilitare. în mod normal, sevrajul se manifesta timp de 2-3 zile de la consumul ultimului pahar cu
bauturi alcoolice. în cazul persoanelor cu forme blande ale dependentei de alcool, durata perioadei de
sevraj poate fi chiar mai mica. Cazurile severe de alcoolism necesita admiterea intr-un centru
specializat astfel incat pacientul sa poata fi tinut sub observatie medicala. Astfel, în aceste centre
fiecare pacient trebuie sa fie tratat cu blandete și compasiune, precum și sa fie incurajat sa participe la
sedinte de terapie, individuala sau de grup. în acelasi timp, suportul familiei și al persoanelor apropiate
joaca un rol extrem de important în procesul de recuperare al pacientului. Desi perioada medie a
sevrajului a fost stabilita (confrom datelor oferite de pacienți) pentru 2-3 zile, durata acesteia variaza
în functie de severitatea dependentei, precum și de particularitatile fiecarui organism.
În anii ’90, în ţările europene, în baza a trei acorduri s-au stabilit acţiunile menite să reducă și
să prevină consumul de alcool. Aceste acorduri sunt: „Sănătate pentru toţi” (Health for All), „Politica
Europeană în privinţa alcoolului” (European Alcohol Action Plan), „Acordul European referitor la
alcool” (European Charter on Alcohol). În 2001 a fost adoptată de ţările membre ale UE, Declaraţia:
tinerii şi alcoolul. (Declaration on young people and alcohol).
Ele subliniază faptul că problemele cauzate de consumul de alcool, la nivel internaţional,
reprezintă o problemă de sănătate publică. De asemenea stabilesc principalele strategii de combatere a
efectelor negative produse de consumul de alcool.
Acordul „Sănătate pentru toţi” (Health for All)
Acest acord a fost iniţiat în 1979 de către OMS. La baza acestui acord era o politică globală de
sănătate care intenţiona să producă schimbări substanţiale în sănătate în deceniile trecute.
În 1998, acest acord a fost întărit de o nouă declaraţie a OMS, cu o nouă politică de sănătate:
„Sănătate pentru toţi în secolul 21”. Acestă declaraţie identifică 21 de obiective pentru secolul 21;
obiectivul 12 al acestei declaraţii se referă la reducerea efectelor nocive ale alcoolului, drogurilor
şi tutunului: „Până în anul 2015, trebuie reduse semnificativ, în toate statele membre ale UE, efectele
negative ale consumului de substanţe adictive cum ar fi tutunul, alcoolul şi alte droguri psihoactive”.
(sesiunea din septembrie1998 a WHO - comitetul regional pentru Europa).
Ruxandra RADU Suport curs Cercetare în Nursing
Page | 48
SSTTRREESSUULL Stres sau stress, reprezintă sindromul de adaptare pe care individul îl realizează în urma
agresiunilor mediului; ansamblu care cuprinde încordare, tensiune, constrângere, forță, solicitare,
mobbing.
Pornind de la conceptul de stres, menționăm că termenul aparține lui Hans Hugo Bruno
Selye care consideră că stresul se leagă de sindromul de adaptare reacția la stress pe care individul îl
realizează în urma agresiunilor mediului. Hans Selye definește stresul ca ansamblu de reacții al
organismului uman față de acțiunea externă a unor agenți cauzali (fizici, chimici, biologici și psihici)
constând în modificări morfo-funcționale, cel mai adesea endocrine. În cazul în care agentul stresor
are o acțiune de durată vorbim de sindromul general de adaptare care presupune o evoluție stadială.
Stresul a fost denumit "boala secolului XX". În 1998, OMS a realizat un raport prin care arată
că stresul profesional şi cel din viaţa personală sunt factorii determinanţi ai unei sănătăţi şubrede.
Acest raport concluziona că stresul profesional măreşte riscul îmbolnăvirilor. Acesta nu depinde
numai de caracteristicile psihologice ale individului, ci şi de mediul în care munceşte.
Un studiu celebru "Whitehall Study" (citat în Burrow, 2000), care pe parcursul a 15 ani a
urmărit starea sănătăţii a peste 10000 de englezi, a confirmat faptul că starea sănătăţii se află în
legătură cu poziţia noastră în cadrul societăţii. Cei din executiv sunt mai puţin afectaţi decât cei din
managementul de mijloc, iar aceştia suferă mai puţin decât simpli muncitori.
Cu cât pătrundem mai jos în ierarhie cu atât creşte numărul problemelor de sănătate. Studiul a
măsurat efectele caracteristice ale muncii: puterea de decizie (control), cerinţele slujbei şi sprijinul
social de la locul de muncă şi a descoperit că munca inegală duce la rezultate inegale asupra sănătăţii.
Aceasta este independentă de ceilalţi factori de risc.
CONSECINŢELE MEDICALE Când ne simţim ameninţaţi sau când ne confruntăm cu anumite cerinţe externe sau stresori,
corpul, automat, dă un răspuns fizic și biochimic. Adrenalina și alţi hormoni, colesterolul și acizii
graşi sunt lansați în sange, inima bate mai repede, transpirăm mai mult, muşchii se tensionează și
respirăm accelerat şi superficial. Stresul întins pe o perioadă mai lungă afectează sănătatea. Stresul
cronic duce la o acumulare în artere a colesterolului şi grăsimilor, ceea ce reprezintă un risc crescut
pentru boli cardiovasculare. Incapacitatea de a ne manifesta frustrarea și furia, neputinţa de a schimba
situaţia stresantă sau de a o părăsi este un indicator al apariţiei problemelor cardiace.
Stresul cronic este cel care dăuneaza cel mai mult sănătăţii, fiind tipic pentru locurile de muncă
în care angajaţii nu au control asupra diferitelor situaţii, au cerinţe copleşitoare şi nu întreved nici un
semn de uşurare. Efectele asupra stării fizice includ: tensiune mare, transpiraţie, dificultăţi de
respiraţie, tensiune musculară și tulburări gastrointestinale. Stresul conduce la boli coronariene, dureri
de spate, migrene, dureri de abdominale şi o varietate de probleme psihice. Este dificil de precizat în
ce masura stresul influenţează sănătatea, dar foarte multe îmbolnăviri sunt legate de stres.
Îmbolnăvirile din cauza stresului reprezintă o povară pentru oameni şi organizaţii, costurile fiind mai
evidente la nivelul indivizilor decât la nivelul organizaţiilor.
Stresul profesional acţionează și asupra sistemului imunitar. Sheldon Cohen de Universitatea
Carnegie Mellon USA (citat în Burrow, 2000) a arătat că angajaţii care suferă de stres cronic sunt de la trei
până la cinci ori mai predispuşi la infecţii virale respiratorii decât ceilalţi. Acelaşi studiu a descoperit că cei
care se confruntă doar cu un singur eveniment stresant pe parcursul unui an nu sunt vulnerabili.
Principalele probleme de sănătate identificate ca fiind datorate în mare măsura stresului
profesional sunt următoarele: astmul, psoriasis, ulcer gastro-duodenal, tulburări digestive și sindromul
colonului iritabil, probleme sexuale, depresii, consum de alcool, de droguri sau abuz de medicamente.
Indiferent că se aplică sau nu un management ştiinţific al securităţii şi sănătăţii în muncă, două
operaţii sunt strict necesare în activitatea preventivă: identificarea şi evaluarea riscurilor.
Importanţa lor este relevată şi de faptul că sunt statuate ca obligatorii prin Normele generale de
protecţie a muncii, iar răspunderea realizării lor este atribuită atât conducerii firmei, cât şi personalului
din cadrul compartimentelor de protecţie a muncii.
IIDDEENNTTIIFFIICCAARREEAA FFAACCTTOORRIILLOORR DDEE RRIISSCC ŞŞII AA SSUUBBSSTTRRAATTUULLUUII CCAAUUZZAALL Identificarea factorilor de risc şi a substratului lor cauzal este o acţiune complexă, care necesită
îmbinarea mai multor procedee, adaptate de fiecare dată condiţiilor respectivei firme.
În principiu, se procedează astfel:
- se analizează vizual, prin studiu de caz, simulare etc., pentru fiecare loc de muncă, pe rând,
toate elementele sistemului de muncă aferent şi se stabilesc, pe această bază, ce deficienţe,
abateri, caracteristici ş.a. ar putea conduce la accidente sau îmbolnăviri profesionale;
- se efectuează determinări cu ajutorul metodelor şi mijloacelor specifice, în cazul factorilor
comensurabili sub aspectul nivelului sau concentraţiei sau pentru care se pot realiza analize
ale naturii elementelor componente;
- se analizează starea de morbiditate sau diversele simptome care ar putea indica prezenţa
unei afecţiuni datorate condiţiilor de muncă;
- se identifică elementele depistate în listele prestabilite de factori de risc şi factori de
substrat cauzal.
Ordinea de executare a acestor operaţii nu este predeterminată, dar trebuie parcurse toate
pentru a se obţine un rezultat corect.
În continuare vom încerca să prezentăm fiecare grupă de factori de risc, cu modalităţile
concrete de manifestare și efectele acţiunii lor asupra executantului, iar acolo unde s-a impus s-au dat
explicaţii suplimentare pentru factorii de substrat cauzal, ca suport pentru analizele pe care le au de
efectuat proiectanţii sistemului de MSSM.
Factorii de risc proprii executantului Studiile și analizele efectuate privind fenomenul de accidentare și îmbolnăvire profesională au
relevat incidenţa majoră a factorilor de risc proprii executantului. În raport cu factorii de risc obiectivi,
cu excepţia unor cazuri reduse ca număr (calamităţi naturale), factorii subiectivi – proprii
executantului – se situează și la originea acestora, deoarece omul este elaboratorul şi totodată cel care
verifică şi poate interveni asupra celorlalte elemente ale sistemului de muncă: mijloacele de producţie,
mediul și sarcina de muncă.
Indiferent de repartiţia sarcinilor între om şi maşină, activitatea de muncă pe care o desfăşoară
executantul cuprinde patru secvenţe principale:
- recepţionarea și constituirea informaţiei;
- elaborarea și adoptarea deciziilor;
- execuţia;
- autoreglarea.
Ruxandra RADU Suport curs Cercetare în Nursing
Page | 56
Ponderea acestor secvenţe în structura diferitelor posturi de muncă sau a unuia și aceluiaşi
post, în perioade de timp diferite, poate varia , dar prezenţa tuturor este obligatorie. Modul cum
executantul realizează aceste secvenţe defineşte comportamentul său de muncă – totalitatea faptelor,
actelor, reacţiilor (motorii, verbale, afective) prin care o persoană răspunde solicitărilor sarcinii de
muncă. Din punctul de vedere al securităţii muncii distingem un comportament normal, care nu
conduce la periclitarea sănătăţii sau integrităţii anatomo-funcţionale a executantului şi un
comportament inadecvat, care poate favoriza sau declanşa un accident sau o îmbolnăvire profesională.
Comportamentul normal presupune două componente:
- evitarea riscurilor prin respectarea prescripţiilor tehnice și a reglementărilor privind
securitatea și sănătatea în muncă referitoare la modul în care trebuie îndeplinită sarcina;
- neutralizarea situaţiilor de risc create, ceea ce implică sesizarea rapidă a acestora (chiar
anticiparea lor), a elementelor critice, prelucrarea rapidă a informaţiilor, decizia şi execuţia
ei prompte și rapide.
Comportamentul inadecvat sub aspectul securităţii şi sănătăţii în muncă se manifestă prin conduite
nesigure sau necorespunzătoare situaţiilor obişnuite sau neobişnuite de muncă. Altfel spus, el reprezintă
abaterea executantului de la modul ideal de îndeplinire a celor patru secvenţe ale activităţii prin care se
realizează sarcina de muncă, abatere care poate consta într-o omisiune sau o acţiune greşită.
În consecinţă, factorii de risc de accidentare și îmbolnăvire profesională proprii executantului
se pot subsuma unei erori la nivelul verigilor de bază ale activităţii de muncă:
- erori de recepţie, prelucrare și interpretare a informaţiei;
- erori de decizie;
- erori de execuţie;
- erori de autoreglaj.
Deosebit de importantă pentru stabilirea măsurilor de prevenire este cunoaşterea substratului
cauzal al comportamentului inadecvat din punctul de vedere al securităţii şi sănătăţii în muncă. La
modul general, comportamentul în muncă reprezintă concretizarea capacităţii de muncă a individului
şi reflectă relaţia dintre nivelul exigenţelor adresate executantului (sub forma sarcinii de muncă) și
capacitatea sa de a le răspunde.
Factorii de risc proprii sarcinii de muncă Sarcina de muncă se încadrează printre noţiunile cu ajutorul cărora se defineşte orice activitate
de muncă: funcţii, sarcini, activitate, operaţii, procese, comportament, cerinţe etc. Dintre acestea,
funcţiile care constituie unităţi majore ale muncii, pot cuprinde una sau mai multe sarcini şi sunt foarte
variate, corespunzător scopului proceselor de muncă.
Funcţia implică responsabilitatea în raport cu scopurile sistemului, are o anumită frecvenţă în
ciclul de muncă, include sarcini şi operaţii care cer cunoştinţe, deprinderi specifice, realizează unul
sau mai multe scopuri prin folosirea unor metode, procedee, strategii şi, chiar în cadrul unor cerinţe de
viteză, precizie, cantitate, calitate etc.
Un executant poate îndeplini o funcţie singur sau împreună cu maşina. Aceeaşi funcţie poate fi
îndeplinită de executanţi aflaţi în posturi diferite, pe linii diferite sau în cadrul aceleiaşi instalaţii.
Sarcina este eprezentată de un grup de acţiuni legate temporar și realizate cu aceleaşi elemente
informaţionale și mijloace de muncă; este o unitate subordonată funcţiei, are o anumită frecvenţă, un
scop (subordonat scopului funcţiei), necesită anumite cunoştinţe și deprinderi şi trebuie să se
încadreze unor cerinţe restrictive: viteză, precizie etc.
Operaţia este cea mai mică unitate a muncii şi este subordonată sarcinii; se poate caracteriza în
chimice, presiunea mediului, factori biologici etc.), iar pe de altă parte, mediul social (relaţiile,
atitudinile, interacţiunile, modurile de comportament etc.). Influenţa condiţiilor de mediu asupra
celorlalte elemente poate să fie considerabilă; mai ales asupra executantului pot produce atât efecte
fiziologice, cât și psihologice, sub formă de vătămări sau stări patologice.
Factorii de risc proprii mediului fizic de muncă se clasifică astfel: Factori de risc de natură fizică. Această primă grupă de factori include mai multe subgrupe.
Microclimatul locului de muncă cuprinde:
temperatura excesivă a aerului (ridicată / scăzută);
umiditatea necorespunzătoare a aerului (ridicată / scăzută);
viteza mare a curenţilor de aer.
Factorii de microclimat acţionează asupra mijloacelor de producţie, caz în care îndeplinesc rolul de
factori de risc indirecţi şi asupra executantului ca factori direcţi. În calitate de factori indirecţi, influenţa lor
se concretizează în ansamblul transformărilor termochimice care se produc la nivelul mijloacelor de
producţie, transformări care perturbă funcţionarea normală a acestora și pot genera accidente sau boli
profesionale. Influenţa asupra executantului se traduce într-o serie de transformări fiziologice.
Temperatura mediului ambiant determină fenomenul de termoreglare a organismului, care
are drept rol menţinerea stării de echilibru termic al acestuia.
Umiditatea relativă a aerului poate afecta direct organismul uman. Scăderea acesteia sub 30%
produce uscarea mucoaselor oculare şi respiratorii. Munca în aer uscat sporeşte riscul de îmbolnăvire,
din cauza scăderii capacităţii de apărare a organismului faţă de flora microbiană din aer. Creşterea
umidităţii relative peste 70% devine dăunătoare prin împiedicarea eliminării normale a transpiraţiei,
perturbând procesul de termoreglare. Viteza curenţilor de aer are o influenţă deosebită asupra stării de
confort termic; la aceeaşi temperatură, în funcţie de viteza lor, curenţii de aer pot provoca disconfort,
iar la depăşirea anumitor limite perturbă termoreglarea.
Presiunea excesivă a aerului (ridicată / scăzută), precum și supra-presiunea în adâncimea
apelor. În condiţii normale, presiunea atmosferică exercitată asupra organismului uman este
echilibrată de contrapresiunea din interior (a plasmei sanguine, a ţesuturilor, cavităţilor organismului
etc.) și de ea depind schimburile de gaze dintre organism şi atmosferă. La creşterea sau scăderea
presiunii atmosferice, proporţia gazelor din aer nu se modifică, în schimb variază numărul moleculelor
pe unitatea de volum (creşte la presiuni ridicate şi scade la presiuni reduse). Aceste modificări au
consecinţe asupra solubilităţii gazelor în ţesuturile organismului, generând tulburări specifice.
Zgomotul excesiv: ultrasunetele. Din punct de vedere al perceperii lor de către organul
auditiv, oscilaţiile acustice se clasifică în: infrasunete, cu frecvenţa sub 20 Hz, sunete, cu frecvenţe
între 20 și 20.000 Hz și ultrasunete, cu frecvenţa peste 20.000 Hz. În mediul industrial, infrasunetele,
sunetele și ultrasunetele se supra-pun atât în ceea ce priveşte componenţa spectrului oscilaţiilor
generate de maşini şi utilaje, cât şi în privinţa acţiunii lor asupra organismului executanţilor. Numai în
mod excepţional se întâlnesc exclusiv oscilaţii cu frecvenţa sub 20 Hz sau peste 500 Hz, frecvenţă
care reprezintă limita superioară de percepere a analizorului acustic. Zgomotul este definit, cel mai
des, ca un sunet nedorit. Sunetul este senzaţia auditivă provocată de vibraţia acustică (deci în
domeniul audibil) a particulelor unui mediu elastic în jurul unei poziţii de echilibru. El apare ca
urmare a vibraţiilor unui corp, aşa încât sursele sonore pot fi grupate în raport cu natura forţelor care
produc aceste vibraţii, surse producătoare de zgomot prin acţiune aerodinamică, în această grupă fiind
cuprinse curgerile laminare de fluid prin orificii sau curgerile turbulente, surse producătoare de
zgomot prin acţiune electromagnetică, surse producătoare de zgomot prin acţiune termică.
Iluminatul necorespunzător. Cercetările experimentale au demonstrat că 80% din solicitarea
nervoasă umană se poate atribui excitaţiilor optice. Cantitatea cea mai mare de informaţii primite de
către om în procesul muncii o formează semnalele luminoase recepţionate de analizorul optic. Întrucât
Ruxandra RADU Suport curs Cercetare în Nursing
Page | 63
purtătorul de mesaj în transmiterea și recepţionarea semnalelor optice îl constituie semnalele
luminoase, calitatea transmisiei și recepţiei informaţiilor este condiţionată de calitatea iluminatului.
Radiaţiile neionizante care interesează în mod deosebit din punctul de vedere al securităţii şi
sănătăţii în muncă sunt: undele radiometrice de înaltă frecvenţă, microundele, radiaţiile infraroşii,
ultraviolete și laser. Radiaţiile de înaltă frecvenţă reprezintă partea din spectrul radiaţiilor
electromagnetice care corespunde undelor radio de la câţiva kilometri la 50 cm.
Microundele au lungimi de undă cuprinse între 0,04 cm și 50 cm. Orice obiect care se găseşte
în câmpul electromagnetic care se formează în jurul instalaţiilor de înaltă frecvenţă absoarbe o parte
din energia acestuia. Energia absorbită de organismul uman depinde de caracteristicile câmpului
electromagnetic (intensitate, frecvenţă), de durata de expunere, de distanţa faţă de sursa de energie, de
microclimat (temperatura, umiditatea și viteza aerului) şi de particularităţile organismului (regiunea
iradiată, rezistenţa electrică). Acţiunea undelor de înaltă frecvenţă şi a microundelor asupra
organismului este cu atât mai puternică cu cât intensitatea și frecvenţa acestora sunt mai mari ,
respectiv cu cât lungimea de undă este mai mică. Durata de expunere are o importanţă deosebită
deoarece efectul microundelor este cumulativ.
Radiaţiile infraroşii sunt radiaţii electromagnetice cu lungimi de undă cuprinse între 0,76 și
425 µ. Ele sunt emise de obiectele calde, motiv pentru care se mai numesc şi radiaţii termice sau
calorice. În funcţie de acţiunea lor biologică, radiaţiile infraroşii pot fi împărţite în două categorii:
radiaţii de undă scurtă (0,76 – 1,4 µ), care pătrund adânc în organism și radiaţii de undă lungă (1,4 –
25 µ), care sunt absorbite de straturile superficiale ale epidermei. Radiaţiile infraroşii cu lungimea de
undă peste 25 µ sunt nepericuloase pentru organism, având o intensitate mică şi fiind practic absorbite
de aer. Acţiunea biologică a radiaţiilor infraroşii se manifestă prin efecte locale asupra epidermei şi
mucoaselor expuse, precum şi prin efecte generale asupra întregului organism. Radiaţiile ultraviolete –
acţiunea cea mai puternică asupra organismului o prezintă radiaţiile cu lungimi de undă scurte (2000 –
2800 Å). Radiaţiile cu lungimi de undă între 2800 şi 3150 Å influenţează tegumentele, iar peste 3150
Å acţiunea biologică este foarte slabă. În cazul unor expuneri masive, radiaţiile ultraviolete pot să
producă arsuri la nivelul pielii şi mucoaselor mergând până la gradul II, iar la doze foarte mari de
ultraviolete are loc o degenerescenţă a ţesuturilor. La nivelul ochilor, expunerea excesivă la radiaţii
ultraviolete conduce la apariţia unor leziuni acute ale conjunctivelor sau corneei, cunoscute sub
denumirea de electro-sau fotooftalmie.
Radiaţiiile laser – laserul (“Light Amplification by Stimulated Emission of Radiation”) este o
sursă de lumină coerentă , ale cărei unde sunt în acord de fază între ele. Lungimea de undă a razelor
este în general cuprinsă între 0,30 µ şi 0,60 µ în regiunea spectrului de unde electromagnetice,