-
S U M A R U L * : /F
REDACŢIA: Facultatea teologică unită. V - 4 Dr. ZENOVIE
PÂCLIŞANU : Qninqtiagesima Vaîïè SEPTIMIU POPA[ Cuminecarea
bolnavilor. Dr. VICTOR MACAV&tU^Mantsêaa ««dreptăţii". ION
GEORQESCU:' Seminarul di* Oradë pe timpul episcopilor
Ignatz üara*«n| | ţ Şa^âil Vulcan. ÎNSEMNĂRI: Mănăstire
de"călugărite ("Seniori. Cate parohii avem
" . ,In America? XI- Giorgeacu)..' O anomalie (Dr. .J»
-
Abonamentul anu#l: 50 cor. (25 lei), pe Va KL 25 cor. (12*50
lei). Numirui 5 cor. (2'50 lei).
Redacţia şi Administraţia : Blaj (Transilvania). (
Citiţi şi răspândiţi ziarul
:Afè$*$:r#e doué;vor1 pe iăptămână, Marţta •şi^ââmfeăt»*
Redactor' Dr ZENOVIE PÄCLJŞ^Pi JU. Abonamentul anual 80 c # r lei)'
pe jam* an 40 &m (20 lei).
-
A n u l I X . Blaj, Martie 1*20. Nr< 3 .
C U L T U R A
Revistă lunară. — Redactor: Ör! Zcnovie Pâclişanu.
Redacţia şi admiaislraţifr ffiaj ( 1 ^ ^
F a c u l t a t e a t e o l o g i c l ^ t í ^ i ^
Ministrul de culte şi instrucţiune fühltet a présentai
Corpurilor legiuitoare up proiect de, lege privitor la organizarea
învăţământului* su-perior din Románia întregită* Acest proiect-dş
lege prevede înfiinţarea pe lângă universitatea din Bucureşti a
unei facultăţi teologice catolice. Se va realiza deci o dorintÏÏ a
Bisericii noastre exprimată cu atâta însufleţire de congresul
preoţesc din öluf şi de sinodul arhidiecesa,n ţinut tn ll—lS~Iunie
1919 la Blaj ş' care răspunde unei mari necesităţi de ordin
bisericesc şi naţional.
Clericii noştri îşi vor face educaţia ştiinţi*^ fică şi morală
acasă, pe pdmăntut ţării, in aerul ţării şi potrivit împrejurărilor
şi nevoilor Bisericii ţării. s In toate studiile7 cari te vor,
fact, în toate sfaturile, cari le vor primi.şi în toate
îndrumările, de orice ordin, .cari h şe vor daK se vor avea în
vedere condiţiile specific 4 româneşti, între cari îşi vor•
(îesvolta activitateai\ duţă ce vor părăsi băncţlş universităţii,
şi s*\ va avea in vedere sufletul poporului fe çar#:ï . vor
păstori, şi care_ frin^originea sa şi prin trecutul sautße apfpapt\
deug mii de ani^ * d*o^ sebit de sufletul tuturor neamurilor din
lume*
-
P a g . 8 4 . CUI .TU KA j;KKŞT1NA. Nr. 3.
Educaţia clericilor noştri va fi adaptată nevoilor noastre,
intereselor şi idealurilor noastre.
Statul îşi &a face datorinţa, va da banii, va da localul
necesar pentru cursuri şi seminar, va da sumele necesare pentru
susţinerea lor şi pentru plata profesorilor. Va face deci tot ce.
poate face el şi ce se ţine d e c o m p e t i n ţ a lui
Faţă de această înaltă instituţie de cultură bisericească şi
naţională Biserica noastră, reprezentanţii oficiali ai ei, au, şi
dânşii, mari datorinţe morale şi delà feliül cum vor înţelege
rostul unei facultăţi teologice şi delà feliül cum îşi vor şti
conforma influinţa acestui rost, va atârna în cea mai mare măsură
viitorul ci, reputaţia, activitatea şi roadele pe cari le va aduce
pentru desvoltarea şi întărirea vieţii noastre bisericeşti.
Cea dintâi şi una dintre cetea mai grele probleme, care se
impune în legătură cu înfiinţarea facultăţii teologice catolice
delà Bucureşti este a l e g e r e a p r o f e s o r i l o r .
Pentru ori cine îşi dă samă de rostul universităţilor în vieata
cultu-rală a unui popor, e limpede, că profesorii universitari
trebuie să fie cea mai înaltă espresie a progresului reálisat d e ş
t i i n ţ a pe care-o reprezintă la catedră. Astfel singurul şi
unicul criteriu la alegerea lor sunt — pe lângă vieaţa
inescepţionabilă preoţească — aptitudinile ştiinţifice d o v e d i
t e . Universitatea este sanctuarul ştiinţei, la care pot servi
numai p r e o ţ i i ş t i i n ţ e i . Pe-o catedră universitară se
poate urca numai acela, care a dovedit că ştie face ştiinţă şi v r
e a să facă ştiinţă. Dovada aceasta nu se poate /ace nici prin
prietinii, nici prin vrâsta ori cât de înaintată ar fi, nici prin
isteţimea dovedită
-
1 ^ft'- 3 _CUl/rUKA CREŞTINA. f a g . 85 .
în alte manifestări ale vieţii, ci numai şi numai prin lucrări
de adevărate ştiinţă. Şi nici faptul că cineva a fost titularul
Unei catedre într'un seminar eparhial decenii de-afândul fără să fi
produs nimic pe teren şHenţific, nia-l poate îndreptăţi să ocupe
aceeaş 'catedră şi la universitate, ci din contră tocmai neputinţa
aceasta d o v e d i t ă în seci de ani de profesorat, este un
criteriu absolut sigur împotriva admiterii lui în învăţământul
universitar.
Catedrele, pentru cari ne lipsesc forţele d o v e d i t e
româneşti vor trebui ^oferite învăţaţilor
r străini. Recursul, acesta la ajutoriul străinilor nu este şi
nu poate fi o ruşine pentru Biserică, mum n'a fost şi nu este o
ruşine pentru statut nostru chemarea la universitatea din Cluj a
atâtor învăţaţi din Apus.
înfiinţarea facultăţii teologice^ catolice delà Bucureşti va fi
şi trebuie să fie începutul unei noue epoce, o epocă de înflorire
şi avânt, şi de apropiere de Apus, în desvoltarea literaturei
noastre teologice. Epoca aceasta nouă o pot însă face numai
adevăraţii oameni de ştiinţă. Căutarea şi alegerea lor este
datorinţa principală, pe care o au faţă de viitorul şi reputaţia
bisericii noastre, aceia la a căror prepunere se vor face numirile
la noua facultate.
• Redacfia.
Cuvinte alese. C o m u n i c a t e de / . Geergtscu.
După cum se cuvine ea un general să meargă în fruntea armatei,
tot aşa oamenii politici trebuie să meargă în fruntea afacerilor,
astfel ca să nu aştepte evenimentul spre a şti ce, măsură trebuie
să ia, ci măsurile luate de ei să' aducă evenimentul.
(Demottcne)
-
Pag. 86.
Q u i n q u a g e s i m a V a l a c h o r u m .
Românii din Ardeal şi Unga r i a aveau tn decursu l evulu i med
iu o s i tua ţ ie pa r t i cu la ra , ca re se d e o s e b i a de s
i tuaţ ia ce lora la l te p o p o a r e ale ţării . Deoseb i rea
acea s t a se manifes ta nu numai tn faptul, c i aveau o organ iza
ţ ie s o c i a l i p ropr ie în c h i n t t a t e şi voevoda te ,
că e rau împăr ţ i ţ i , tn unele locuri , tn dis t r ic te româneş
t i , se j u d e c a u de s c a u n e propr i i de j u d e c a t !
( s edes jud ic i a r i ae V a l a h o r u m ) d u p ă d rep tu l r
o m â n e s c (jus va lach icun i ) ci şi t i faptul, că Românii nu
erau supuş i con t r i buţi i lor genera le , pe cari le p l i t i
a u ceilalţi cetăţeni ci p lă t iau o dare specif ică numi tă
quinquagesima, pe care n'o mai p l i t i a nici un alt popo r al
ţării . De aceea cont r ibuţ ia a cea s t a se ş i n u m e ş t e
quinquagesima olacalis ( 1331) 1 ) , p r o v e n a i s nosir i
quinquagesimales de p o s s e s s i o n i b u s et Olachis i p so
rum (1357) 2 ) , quinquagesima . . . de posses s ione olahali...
(1366)*), q u i n q u a g e s i m a . . . «x pa r t e . . . Va
lachorum (1377)*), q u i n q u a g e s i m a e de medio ipso rum
(Va lachorum 1494)°). Mai târziu s'a i n t rodus In Ardeal , d u p
ă c e aces ta s'a desfăcut de Ungaria , n u m i r e a quinquagesima
nobilium. Astfel o n u m e s c comisar i i B o r n e misza, ep i s
copu l Vespr imului şi Oh. Werne r , tr imişi de Fe rd i nand I tn
Ardeal în rapor tu l lor din 1552: quinquagesima no-* hilium a d ă
u g â n d , că txigitur a solis Valachis ").
Şi fi indcă con t r ibu ţ i a a cea s t a cons ta dintr 'un a n
u m i t r u m â r de oi se numia şi quinquagesima ovium. Astfel o n
u m e ş t e Ludovic cel m a r e tnt r 'un d o c u m e n t din 1366
' ) , în citul din 1377") şi tot astfel o numeş t e fi d ie ta ţ
inută la
') Barabás Samu, Erdélyi káptalani tizedlajstromok In Történelmi
Tár din 1911 p. 407.
Î) Varjú Elemér, Oklevéltár a Tormaj nemzetségben Losonczi Báafi
. tsaiád törtenetéhez I. Budapest 1908 p. 212—3.
') Hurmuzachi I, 2 p. 130. *) Engel, Geschichte d. ungr. Reiches
III, 47- 51; Hurmuzachi II,
2 p. 340. *) Hunyadmegyei történelmi és régészeti társulat
érkönyve II (1884)
p 36 -7 . •j Raportul e publicat de Engel In o. cit. II, 21 42
şi HI 6 31.
Hurmuzachi II, 4 p. 734. ') Hurmuzachi I, 2 p. 130. 8) Ibidem
II, 2 p. 340.
-
P a g . 87.
T u r d a In 1 Augus t 1544 Acee?.a ntfmire o gi*ftn f i 1h
arbüríttl4ttn 1 5 5 3 * 1 cetăţi i Cicetriui (ov ium q a i n q ă a
g e i t i f t ţ ţ Ş .
C o n t r i b u ţ i a de oi a Români lor a rdeleni făcea p a r t
ţ ţ n a venitele regeşti; t* *t p t i t i a regelui ch ia r şi a
tunc i cândlRi r» mânii locuiau pe moşii de -a l e par t icu lar i
lor , în, cel mal vech ie d o c u m e n t , t a c a r e găsim
cuvântu l q u l a q u a g e s i m a , ea e tnJgv r a t i Intre veni
te le regeşt i . Ş i a n u m e la 1293 Andre iu m . • c u t e ş t e
pe Români i din comunele Fileşti ş l f e l e i u d , a b OTrtni e x
a c t i o n s seu collecta regali sc i l icet quinqaagtslma . . , '
) • Li»-d a v i c c e i mare o n u m e ş t e Intr'un ac t , din 4
Iul ie 1357 „pro-v e n t a s noştri qu inquages ima te***) ,
Intr'un ac t din 1366 quin» q u a g e s i m a ovium nobis a n n u a
t i m per veni re d e b e n s * ) , In altul din 1377 „qu inquages
i tná ov ium nebis ex p a r t e huiu«modi Va l aho rum pervertire"
d e b e n s " S i g i s m u n d d e L u x e m b u r g Ia sc r i soa
rea din 1404 v o r b e ş t e de „ c e n s i b u s s t u d a t i s
ov ium . . . nobis pe rven i re d e b e n t i b u s H 7 ) . Regele
Albert î n Secretul din 1439 vorbind ( a r t . 7) d e s p r e
venitele regeşti a m i n t e ş t e „h ie rum c a m e r a e in r
egno Hungá r i áé , qmnquagetimù in pártibus T r a n s i l v a n i
e n s i b u s * 8 ) . Mihail Szilágyi, guvernóru l Ungar ie i , In
sc r i soarea a d r e s a t a l'a 1458 v icevoevodulu i Arda*-lean
loan Geréb , o n u m e ş t e „ p r o v e n t u s q ú i n q u a g e
s i m a l e é fisco regio provenire détentes'% Mat ia Corvinul o n
u m e ş t e Intr 'un ac t din 1461 „ p r o v e n t u s noştri*"),
Io altul, din 146$, „solutfo q i i inqűages iaaal i s nobis et
fisco nostro regio p e r v e n i r e d e b e n s " 1 1 ) . Vladis
lav 11 vorbeş t e Intr 'un ac t din 1494 d e s p r e olle „qüas i p
s i (Va la . ch î ) nobis et successoribusnostris regibus
') Monuments cóssitália regni Tranailvaniae I, 189. - ') Orig.
în architel* statului din Budapesta „kincstári osatàty, Ttan-
eylvanica? fasc. 9 nro 69. Publicat după copia lui Kemény In
TranaUvaaia din 1876 p. 153 6. Ctr. Hurmuxachi 11. 5 p. 150^55.
') Hurmuzachi 1, 523. ') Varju Elemér o. cit. p. 212 3.
•IHurmuaachi 1..2 p. 130 •) Ibidem II, 2 p. 340. ') Kemény, M
afyarorixági oláhok hajdani vajdaságaik tu Uj-Jflagyar
múzeum din 1*54. II, p. 126—7 •) Corpus juris hungarici (sd
milenară ; I, 282. Cfr. Hufmuiachi I,
2 p. 657. •) A. Sxeredai, Notltia veteria et novi capituli
Albsnsi*. Albae Ca
rolina* 1791 p 98. " ) Hurmuxachi II, 2 p. 134 5. »•) IbMem II,
2 p. 170.
-
Pag. S8. • CULTURA CREŞTINA Nr. 3.
r i t i o n e q u i n q u a g e s i m a t . . . so lvere ob l
igan tu r " ')• în 1525 tn t r e veni tele regelui Ludovic al Ungar
ie i găs im „ q u i n q u a ges ima Trans i lvan ia»" '). Intre
veni te le regeşt i o găs im şi tn 1542')> Şi î n * " e ' e 0 a
m i n t e ş t e şi dieta ţ inu tă Ia 1 Augus t 1544 In T u r d a .
. . proventus regales cerţi et ordinarii . . . q u i n -q u a g e s
i m a e ov ium) ' ) . In d ie t a din 24 Maiu ţ inută tot a co lo
in 1548, membr i i dietei se obl igă că vor da . q u i n q u a g e
s i m a m . . . Majestati reginali ejusque illustrissimo filio* (e
vorbă de Isabela , v ă d u v a lui 1. Zápolya şi de fiul ei S i g i
s m u n d ) 6 ) . In 1552 comisar i i Bornemiaza şi W e r n e r , r
apo r t ează regelui F e r d i n a n d , că tn Ardeal „ q u i n q u
a g e s i m a . . . habe tu r pro ordinario regis provcntii'"). în
13 Iulie 1553 dieta delà T u r d a o roagă pe regina fsabela să
abzică de q u i n q u a g e s i m a acelui an, f i indcă locuitori
i au suferit mari p a g u b e tn urma răsboiu lu i 7 ) .
Regii Ungariei r enun ţau de mult» ori la con t r ibu ţ ia a c e
a s t a în semn de răsp la tă a mer i te lor locui tor i lor , cari
se d is t ingeau în luptă sau o cedau a n u m i t o r pe r soane şi
inst i tuţ i i ca dar regesc. In cazul aces t a locuitori i p l l t
i au con t r ibu ţ i a d e oi p e r s o a n e l o r sau ins t i tu
ţ i i lor pr ivi legiate . Astfel d. p. p e baza unui vechiu
privilegiu Români i cari locuiau tn sa te le apa r ţ i nă toa re
capi t lu lu i r o m a n o - c a t o l i c din Alba-Iul ia , p lă t
i au q u i n q u a g e s i m a nu regelui ci capi t lu lui . Pr ivi
legiul aces t a a fost confirmat la 1453 şi de loan Hunyadi iar în
1458 de g u -vernorul Mihail Szi lagyi") . Acelaş pr ivi legiu l'a
avut şi capi t lu l r omano-ca to l i c din O r a d e a - m a r e ,
cum o dovedeş te un ac t de ia începu tu l seci . XVI.?).
In 1357 Ludovic cel Mare dă magis t ru lu i Torna şi fiilor lui
, apoi fiilor lui Stefan şi Dezső ( D e s e w ) t n t r eagă q u i
n q u a g e s i m a de pe moşi i le lor a rde lene '"). Ace laş
rege cedează ta 1366 magis t rului . D e s e n de Czege" şi u rmaş
i lor Iui q u i n q u a ges ima sa tu lu i r o m â n e s c Mohai
din jude ţu l D o b â c a (de q u a -
') Hunyadmegyei tört. é» rég. társulat évkönyve II (1884) p. 36
7. *< Hurmuzachi II, 3 p. 531 h. 1. *) Ibidem 11. 4 p. 314. \i
Monumenta comitiala regni Transylvaniae I, 189. •) Ibidem 1, 240.
") Hurmuzachi II, 4 p 734. 7) Monumenta eomitialia regni
Transilvanie 1, 494 8) Sseredai, Notitia veteris et novi capituli
Albensis p. 9 7 - 8 .
Bunyitai Vince, A váradi káptalan legrégibb statútumai.
Nagyvárad 188fl p. 4 4 - 5 .
'") Vsrju Elemér o. cit p. 213 3.
-
Nr. 3. _ CUI.TUKA_CkEŞTlNA_ Pag. 89._
d a n possessions olafiàli. Mbhal : vocala in diclo' cottifiätü
Dobocà) ' ) ; in 1377 dă oraşului Cluj satul romlnèW F ^ e î ţ
Împreună cu qufnquagésima 1 ovium*). Mstia\CorvioùI dlrùè| i të; tn
1461. Margaretei, văduvei lui Mihail Szilagyi, ' castrul• Dj/öff**
„simul cum.. . proventibus quinquagesimalibus" ' ) .
Pe lingă cazutile acestea de donaţîune a quinquigësîtnéH găsim
şi cazuri, când regii scufiau pelocui lor i - de plătirea' éf ori
cui. Astfel loan Hunyadi scuteşte la 1461 pe loan fiulluV Gândea
(Kendet şi pe fii săi Ladislaii | í*C61á'dris: (KertdéVei^ din
satul Rtú-de-mori (Malbfflviz) d e l à jplaiïrèà quinqüagesiáseí^
de pe posesiunile lor Rtu-de^möri, < Undi te '
(Wanchöíik-falifa) S. Petru, Galaţi şi Rea (jatt. Hunedparer) *). h
1466 regele'
# Mafia scuteşte posesiuaile şi pe iobagii 'nobililor români
Ladislaus şi Sandrin j,de Cholnok w , DaÉÍ şi loarr .similiter de
Cholnok", Nicola* Supra „de Lengene", Dragotă, Minai şi Dumitru .de
Zyívasi" pentru credinţa-şi serviciile lor credincioase de plătirea
quinquagesiméí 5 ) . • In* 1468 Matia scuteşte satul Feleac de
quinquagesima, pe care tn urma privilegiului amintit mai sus o
ptófia oraşului Cluj, pentrucă locuitorii lui erau datori să ape
re- drumul de hoţi 7 ) . In 1494 régele Via- ' dislav scuteşte pe
Românii din. districtul Haţegului s i mai deie anual. 200 de oi, pe
cari înainte le dideau „ratfone quia-quagesimae" -r«|!.•'tfcinéMè
U
-
V*g.90. CULTUKA i KKŞ'i'LNA. Nr. 3 n u * " 1 ) - Regele Fe rd
inand a Încredinţa t in 1542 aceas tă slujbă lui Benedic t B a y o
n y - ) . Dieta ţ i n u ţ i In 24 Maiu 1548 Ia T u r d a s tabi leş
te fi p l a ţ i co lec tor i lor fi a n u m e vor primi de là
fiecare chinez (cnez) scut i t de q u i n q u a g e s i m a un caf
şi o t r a i s t i şi de là f iecare preot — preoţi i toţi erau
scutiţ i de q u i n q u a g e s i m i — o t r a i s t i şi o c ingă
toa re (b r âu ) pen t ru cai ") şi, cum apare din rapor tu l lui B
o r n e m i s z a şi W a r n e r din 1552, preoţi i le mai p lă t
iau şi un anumi t q u a n t de cea ră pen t ru lumini . Delà f
iecare sat , tn ca re nu înop tau colectori i luau 1 fi. numi t
abroz pénz, pe care Engei îl t r aduce cu a l imenta t ion i s bon
i -f i c a t i o 4 ) . D u p ă des facerea Ardealului de Ungar ia
colectori i e rau însoţi ţ i de pre tor i ( jud ices nob i l ium) ,
car i pr imiau ll, din p e d e a p s a ce se da acelora, cari nu s
p u n e a u adevă ra t câ te oi au f ) .
Q u i n q u a g e s i m a Români lor , cari locuiau pe ter i tor
iul c e tă ţ i lor regeşt i o s t r ingeau, de obiceiu, cas te lani
i ')•
Uneori q u i n q u a g e s i m a se da în a r ândă . Pre ţu l
obic inui t al a rândei era de 4000 fl. Regina I sabe ia a da t -o
şi pent ru 3000 fl.; sumă , pe care comisar i i amint i ţ i mai s u
s o c redeau p rea mică, a ră tând , că în 1537 numai din judeţu l
T u r d a , c a r e nu era mare , s'au s t r ins 1008 miei şi 585
de o i 7 ) .
Con t r ibu ţ i a a c e a s t a specific r o m â n e a s c ă
cons ta , cum o a r a t ă şi numele , din oi şi a n u m e Români i
t r ebu iau să plă-t i a scă regelui tn f iecare an din 50 de oi
una . De-ac i numi rea quinquagesima. Aceas ta era regula genera lă
, delà care se făceau o mu l ţ ime de aba te r i după loc şi
împrejurăr i . D o c u men te , cari s ă de te rmine mai d e - a p
r o a p e aces t fel de con t r i bu ţ i e sunt foarte pu ţ ine da
r to tuş i des tu le pen t ru a o pu tea c u n o a ş t e cel pu ţ
in în t r ă să tu r i l e ei fundamen ta l e .
Conventu l din Clu j -Mănăş tur s tab i l ind la 1446 veni te le
domin iu lu i Sajó care era p r o p r i e t a t e a familiei Torna
şi Dezső , car i , tn u rma privi legiului din 1357, amin t i t mai
sus , Incassa
>) Történelmi Tir . din 1011 p. 407. ') Horm. II, 4 p. 314.
') .mantica izsak et naum heveder". Monumente somitialia ragnt
Traaiilvaniae I, 241. *) Hurmuzachi II, 5 p. I— 2. ») Ibidem II,
4 p. 734. *) Pestjr Frigyes, A szöréayvánsiegyei £ia{4aa< oláh
kerületek;, ôpea»
876, p. 51 2. ') Hnrmazacbi, II, 4 p. 734.
-
*a qu inquages ima , zice, că Români i d a c i au o su t ă ,
zece s au mai mulţi porci t r ebu ie sä deie un porc , d a c i au m
i i pu ţ in d e zece porci p lă t iau pen t ru f iecare porc doi
dena r i , d in cincizeci de oi d ă d e a u una cu mie l 1 ) - Q u
i n q u a g e s i m a R o m â nilor din distr ictul Haţegului c o n
s t a în 1494 din d o u ă su t e d e oi. Insă afară de a c e s t e
a d o u ă su te de oi, Români i din d i* str ictul Haţegulu i mai p
lă t iau 60 mărc i da a rg in t „ r a t i one d ic tae q u i n q u
a g e s i m a e * *). Capi t iu l latin din O r a d e a - m a r e
lua de là Români „ ra t ione q u i n q u a g e s i m a e " din zece
oi una*)» In 1512 locuitorii de pe ter i tor iu l cetăţ i i Muncac
iu iu i d ă d e a u din zece porc i unu, car i aveau maj pu ţ in de
z t c e d ă d e a u „por t iones so l i t a s" , cari nu se
precizează, , p robab i l î n să 2 d e na r i de f iecare p o r c 4
) . Români i din dis t r ic tul Bosor ( jud. C a r a s u l u i ) d
ă d e a u la î ncepu tu l veacu lu i al XVI- lea d in 25 porci unu,
s u b 25 de f iecare 2 d e n a r i . Ch inezu l da d in 100 unu, da
r şi din 10 unu. T n d i s t r i c tu l M o n o s t o r ( ace la ş
j ude ţ ) d in 100 porci unu, d in 10 i a r ă ş unu, s u b 10
de> fiecare doi denar i . Asemenea q u i n q u a g e s i m a p
lă t i au şi cei d in d i s t r i c tu l Stigya»). _ ' /
in 1525 s u m a în t regei q u i n q u a g e s i m e a r d e l e
n e făcea 4 0 0 0 'fl.*). Die ta d e l à T u r d a d in 24 Maiu
1548 s t a b i l e ş t e e x a c t ce şi cât t r ebu ia să deie f
iecare locui tor r o m â n . A n u m e
*din 25 oi o oie cu miel , d in 50 d e oi una cu miel şi o
mioară , din 75 d o u ă oi cu miei şi o mioară , din 100 d e oi a s
e m e n e a d o u ă oi cu miei şi o mioa ră . S u b 25 de oi pen t
ru fiecare 2 d e a á r i , a s e m e n e a d a c ă c ineva a v e a
mai mult de 25 , 50, 75 sau 100 de oi, pen t ru f iecare oa ie doi
d e n a r i 7 ) .
Comisar i i Bornemisza şi W e r n e r ne dau în rapor tu l lor d
i n 1552 ace leaş i informaţi i cu a d a u s u l că d a c ă oile nu
a u fost t unse d e d o u ă ori s i lua u n a cu l i n i , d a c ă
oile au fost t u n s e de d o u ă ori, a tunci pen t ru l i n ă p
rópr ie ta r iu l p lă t ia 2
•) Varjú Elemér o. cit. p. 2 1 2 - 3 . *) Hunytdm. tört. és rég.
társ. érk. H, (1884) p. 3 6 - 7 *) Buoyitai Vince, A nagyváradi
káptalan legrégibb statútumai p .
4 4 - 5 . Cfr. »i Ideni, A várádi püspökség története Ili.
Nagyvárad 181»; §). 300—4. /
4) Történelmi Tár din 1890 p. 488 -3 . ») Resty Frigyet,
Krassómegye törtenete ill, 50S-7. «) Huramzacfci II, 3 p. 531 a. t.
^Monuments comttiatia regnl Traasilvaniae I, 241.
-
Hag.
-
diete par a nu fi provocat imediat o schimbare a situaţiei
Românilor, pentrucă dieta delà Pej on din 1559 spune în propunerea
făcută regelui Ferdinand, că „Valah i . . . hactenus immunes esse
consueverunt" delà dările obicinuite ')• In sfârşit dieta din 1563
hotăreşte, că Românii cari nu au case ci locuiesc tn colibe, dar în
schimb, au vite multe, Să p l l -tiască jumătate din contribuţiile
pe cari Ie plătiau ceilalţi locuitori ai ţării*).' Aceeaşi hotărîre
o aduce în urma intervenţiei camerei fiscale şi dieta din
1567*).
In jurul contribuţiei Românilor se începe în curând o luptă
interesantă între Curtea vieneză şi dieta Ungariei. La
•propunerea regelui Maximilian dieta din Ppjon delà | | 6 Ş
jreyAp« asupra hotărîrei din 1567, supunându-i pe Românii cari
locuiau Intre iobagi la^piâ'tirea întregii contribuţii obicinuite,
iar pe cei, cari locuiau la munte şi se ocupau teu cultura vitelor
numai la jumătate, afară de dişmele pë cari catojicii Ie plătiau
episçopilor lor.' In 1572 Maximilian merge §1 maj(>d«-parte şi
cere dietei să oblige pe. Români şi la plătirea diţme-tor. Dieta nu
acceptă propunerea regească, ci hotăreşte, ca privitor la dişme să
r9mână In vigoare decretele Togilor : M * $ -Corvinul şi Vladislav
II, cari îi scutesc delà plătirea lor, privi-, tor la celelalte
contribuţii dieta rămâne pe lângă hoiărirea din 1569. Regele decide
amânarea resolvirei chestiunei. I« 1574 revine din nou urgitând o
hotărjre dictait conform pro% punerei lui din 1572. Dieta în adresa
sa cătră MaximilijMi fac* o contra propunere tn sensul hptărtrilor
din 1569. ţjjp-conflictul dintre regele şi dietă intervine
principele d* coroană Rudolf propunând regelui să aproabe proiectul
dietei cu adau-sul, ca Românii, cffeiocuesc în sate, a căror
populaţie a fqşt oare cândva x a t ó f i K s a - plătiască şi
dişme. Maximilian In răspunsul său la âwesa dietei acceptă
propunerea lui RudoLf; n'a acceptat-o însă dieta, care într'o nouă
adresa, cere s l nu fie supuşi ia plătirea dişmelor nici Românii
din satele, cart au fost cândva catolice, fiindcă trebuie să-fi
susţină preoţii proprii.
Archiducil Rudolf şi Ernest propun împăratului să accep-itit
proectul dietei, deşi nu li-se părea just, sau să amâne
') Ibidem p. 451—2. •) Ibidem p. «25. •) Ibidem p. 626.
-
P a g . 94 C U L T U R A CREŞTINA
-
nune liberi sunt (Românii) quinquagesima m (notum históriaié
studlosis tributi genus) Saxohibus fuisse pensltatum ex vtfè-ribus
(Uteris docere promptum est*1).
Avrigul pe baza statutului din 1541 trebuia Să deie oraşului
Sibiiu quinquagesima de oi şi porci; asemenea şi comunele'Moh,
Sacadate şi Veştem 2 ). Pe baza aceloraşi statute trebuia să
plătiască Btirgermeisterului din Sibiiu quinquagesima şi comuna
Răşinari. După o conscripţie din 1721/22 locuitorii acestei comune
plătiau din 100 oi doi berbeci Şi două oi cu miel 9 ) . Tot aşa
luau Saşii quinquagesima fi delà comuna Poplaca, Gurartului şi Sad
şi sigur şi delà alte comune româneşti 4 ), până târziu tn veacul
ai XV! II-le a, când In alte părţi ale ţării locuitorii nu o mai
cunoşteau nici după nume.
Dr. Zenovie Pâclişanu.
C u m i n e c a r e a b o l n a v i l o r .
'Provederea bolnavilor cu sf. Taine e una dintre principalele
datorinţe ale preotului şi putem să zicem, că e cea ca mai grea^
răspundere. Dacă un bolnav a murit nespoyedit şi «ecuminecat din
vina directă a preotului, acel preot cu drept cuvânt poate să fie
neliniştit în conştiinţă tot restul vieţii sale. De-aceea preotul e
dator să alerge ia fiecare bolnav ta momentul când e chemat, câci
faţă de respectivul bolnav provederea cu sf. Taină eventual e
ultimul caz când îşi de prinde oficiul pastoral: cazul cel mai
rnomentuos.
Spovedania e împăcarea omului cu Dumnezeu şi în cazul omului
bolnav e împăcarea definitivă, care, dacă s'a făcut
•cum se cade, influinţează hotărîtor asupra clipelor din urmă
ale lui. Iar cuminecarea e merindea sufletului pentru yieaţa care
începe dincolo de mormânt, neceaarâ necessitate prae-cepti, dar
după o poruncă atât de lămurită, încât putem s ă zicem că e vorbă
aici de o necesitate aproape medii. Din
l) Notei aluiEdsr laLupplexLibellusValachorum. ClaudiopoU 1791.
. *) O. Müller, Die ursprüngliche Rechtslage der Rumänen im
sieben-
bürger Sachsenlande. Hermanastadt 1912 pp. 122-4 fi 127. '•)
Ibidem pp. 41 şi 45. ') Ibidem pp. 32, 34-5, 55 | i 57.
-
C O L I URA C R E Ş T I N A Nr. 3
«cest motiv biserica face toate înlesnirile posibile pentru-caţ
^olnavii s i şe p o a t i împărtăşi cu merindea vieţii de veei, ,
f
)şbyip]y4ndH-i de obligamentuj ajunului natural, care pentru
cei" t tnă toş i e o lege strictă, obligatoare şubt greutatea
păcatului „şrortal.
După Liturgica păr. Dr. Marcu sunt scutiţi de ajunul na* tuţat
jbolnavli cari se află „în pericolul .ori articolul morţii," c.ici
atunci se pot cumineca şi neajunaţi". In astfel de pericol i e
^consideră jşi .omul greu bolnav, care lo t la intervale scurte (e
silit s i i e a medicină*. •
Trebue s i constatăm, că din curata^ reverinţi faţa de Sf.
Eucharistie poporul nostru ţine foarte mult la legea ajunului
natural, ba putem să zicem că e chiar rigorist. De-açeea şi
bolnavii, cari aşteaptă pe preot ajuna până la sosirea lui şi snle
adeseori mi-s'a întâmplat, că chemat fiind după-amiaza la cutare
bolnav mi-s'a spus: „se poate şi cumineca, părinte, pentrucă n'a
mâncat şi n'a beut nimica". — Acest rigorism Insă trece câte-odati
tn extreme; adeseori se întâmplă, că credincioşii nu chiamă pe
preot la patul cutirui bolnav, din motivul că n'a ajunat in ziua
respectivi, ci amână chemarea până a doua zi,-iar peste noapte
bolnavul moare. '
Acest rigorism şi-l'au însuşit şi unii preoţi, fie din
hi-perzel, fie din o greşită înţelegere a principiului enunţat mai
•us , fie... din alte motive. Astfel de preoţi apoi, când sunt
chemaţi la cutare bolnav se interesează dacă bo lnavula mâncat sau
nu ? — şi dacă primesc răspuns afirmativ, atunci amâni cercetarea
bolnavului până în ziua următoare, iar peste noapte se tntâmplă
eventual ca bolnavul să moară, nu numai •ecuminecat, ci chiar
nespovedit. Sunt cazuri, când preotul spovedeşte pe bolnav, dar
cuminecarea o amână până tn dimineaţa'zilei următoare, pentrucă
i-se pare că nu-i destul de greu bolnav pentru a-1 putea cumineca
fără ajun natural, sau —'nu- i în „arţiclul" morţii. — Se întâmplă
aj)oi şi In astfel de cazuri că bolnavul moare.
In timpurile mai recente s'a întâmplat apoi un caz care-1
descriu aici. In timpul când preotul unei parohii lipsea de acasă,
un preot din vecini s'a abătut pe acolo în unele afaceri. Cum tn
sat bântuia gripa spanioli , preoteasa s'a folosit de ocazie şi l'a
rugat s i cerceteze pe un bolnav. Preotul s'a dus şl l'a spovedjt,
dar cuminecarea i-arefuzaţ-o pe motivul lipsei ajunului natiral,
„nefiind în articlul morţii nici în boal i atât
-
=
NI-.;3- ._. GULŢUHA CRltSTlNÀ. _ _ _ Pag. y7 _
de geta, c i t i i nu fie speranţă de, însăaătoşaxe". Notez, că
şi tn cazul de faţă a urmat moarteş in dimineaţa următoare* înainte
de întoarcerea acasă a parohului loca l
Acestea şi altele asemenea cazuri çe îndeamnă să încercăm a da o
interpretare corectă principiului enunţat îp „Liturgica" lui Dr.
Marcu, notând 4ireste,î.çà cele cupnnae^aci sunt părerile,
autorului. Ne silim bine înţeleg să nu alunecară In laxism, deşi
împrejurările actuale,, cu lipsa cea mar* de preoţi,, ar îndreptăţi
poate liberalismul cel mai larg în interpretarea numitului
principiu.
Cari sunt morburile acele grele, în. cari tot 1^/interval»
scurte omul e silit să iea medicină? Asta nu trebuie să o luăm în
senz literal când e vorbă de ţăranii deţa sate In' stare mai
mizeră, căci aceştia sermanii bolesc şi fără medic şi medicină din
q sută şi una de cauze, suplinind linguriţele de medicină cu câte-o
g,ură de apă sau — samă de prune. v
Credem, «el toate boalele cari silesc pe om să r a c ă j p pat
sunt a-se consjdera de boale grele dacă sunt împreunate cu
ridicarea peste normai a temperaturii. Aşa morbul, spaniol,
aprinderea de plumSni, tifosul, etc. : Acestea sunt boale grele,
cari într'a anumită parte a zilii se pare că n'ar fi primejdioase^
la carr însă e destul o noapte pentrucă să te. facă schimbări
repentine ni să aducă desnodământul final. Asemenea ţ i
tuberculoza, când ajunge la actul al IV-lea şi sileşte pe bolnav să
zacă în pat. ' •
Aceste suni consideraţiile de cari trebue să fie condus un
^ec4^ind%' t^ee j iză pè un CŞolaav,. fiind Vtírtel M^imaţr necare.
Nefiind el trtedţe, au, va ^putea ^ constate aprinderea de plumâhi,
tifosul, etc. — dar atâta ştiinţă medicală are i i e -c*re^eb% ! c
t t • • • ' * l^*k^ t l r l6^'^afc*re ' %e-U*^e>«gâ«e1»sr- a
teWpéWit í rT^hi i í r ş l - ' ^ : : ; t » ^ n ^ . : \ ï k r - 4 B
^ i ô ^ - 4 d t « i l . . . l A Î v i i l ^ M ^lê'tMîlMeriiéS'fTMi
inlewnaţii dis t i la te i dWa casen t *unï i l ^sftnfft- - t o M a
W h în nöaptfea - * r a t t f f ă # ' ş ţ W n 1 • ^ t e : A t ó m %
í f l *oate t* l htiip^tös&mi kiOţfyU**' vHfe Afà d i r î i
toate * izu*Şe^de tempera tu r l r l â ica tâ pe l te nwmal a b W n
f v ^ i !ce iaéê ^ pat, preotul ţwâte gă-1 e u M -
Vor zice unii: de c» nu m& chemat a*i dimineaţa? Oar această
întrebare nu are loc când e vorbă de provederea-cu s ^ ; 1 * A f l
) ^ o i i ^ o H ^ ) ( É ! ( Í V a ^ - doar i 'ar pede f i t «ietul
bolnav penfw nt$ffifritâţîfc%a|b1,atëra\iaV a c e ^ ţ o n i i -
}
-
C U L T U R A CREŞTINA
deraţii de natura asta trebue să cadă pe al treilea plan tn faţa
scopului măreţ: împăcarea cu Dumnezeu a omului care se gată de
drumul cel din urmă. Nu se întâmplă oare, că preotul e chemat din
bună vreme Ia bolnov, de dimineaţa? Dar el nu e acasă, ci vine mai
târziu. Atunci să nu alerge tndată la bolnav? Iar dacă nu l'a
cuminecat şi bolnavul moare peste noapte, oare nu se va cutremura
tn dimineaţa zilei viitoare, la glasul jalnic al clopotului?
Să recapitulăm. Părerea acelora, cari susţin ajunul natural
absolut, fără nici o escepţie, o socotim drept o părere a cărei
păcătoşenie nici nu se poate măsura. Dar e un rigorism păcătos şi
socotirea tn senz literal a articlului morţii ca singură escepţie
delà legea ajunului natural.
In epoca asta nouă, când avem motive să sperăm că şi autoriţile
noastre superioare se vor interesa de astfel de chestii, nu ne
îndoim că vor urma îadrumări speciale ţi In detail în această
privinţă din partea forurilor competente.
Trăim vremuri cu un popă la două-trei sate şi între astfel de
împrejurări interpretarea greşită şi rigoroasâ a legii ajunului
natural, — care e cu mult mai lăţită de-cum s'ar crede — e
deadreptul periculoasă şi mult păgubitoare Intereselor mari ale
mântuirii sufletelor.*)
Septimiu Popa.
„ M a m m o n a n e d r e p t ă ţ i i " ( L u c a , 1 6 . 9 ) .
— Notiţă exegetică. —
Stihul întreg suni , tn traducerea lui Sam. Gain, astfel: „Şi eu
zic vouă: faceţi-vă vouă prieteni din mammona nedreptăţii, că dacă
v e ţ i s ă r ă c i , să vă primească pe voi întru corturile cele
de veci". — Tot cam aşa şi în Biblia, ediţia sfântului Sinod,
Bucureşti, 1914. — cu deosebirea: „că d a c ă v e ţ i fi l i p s i
ţ i . . . — Câţi-va din cei mai buni codici greceşti (N, B D) au:
txXuţq şi exleUi/l (CU subiectul (tuguvâç rt]ç àStxiaç sss dacă se
va isprăvi avuţia!). Vulgata are: „si defeceritis" — dacă veţi
muri!
*j Punctul de vedere al autorului priritor la ajunul natural tn
caz de boali eate tn oea mal deplini araonie cu dispoziţiile
positiva ala bi-serieei catolic* REDACŢIA.
-
Xr. 3. CULTURA CREŞTfNA Pag. 99. _
„Mammons", numele unui idol syriac := Pluto .al Cră cilor 5 =
avuţie, „mimmoni nedreptăţii" (cu gen. qual. « idiotism hebraic!)
== a v u ţ i e n e d r e a p t ă ! — Se dă avuţiei acest atribut,
pentrucă, foarte, adese-ori, chiar inconscient, ~ câştigarea ei sau
folosirea ei este Împreunată eu nedreptate, cu vătămarea bunului
altuia, i n i u s t i t i a e a u c t o r e m o numeşte
Tertullian!
Care este Înţelesul adevărat al acestui st ih? Ne putem oare
închipui, ca DI Hristos să Îndemne pe învăţăceii Ia folosirea
bogăţiei agonisite cu nedreptate, ca prin acest mijloc, ei să-şi
asigure prieteni în împărăţia cerească? — Ori e c u putinţă ca DI
Hristos să recomande învăţăceilor tăi să fie credincioşi în
nedreapta avuţie? aşa cum s e p a r e , tn stihul 11 al aceleiaşi
Evanghelii: st. 11: „Deci de nu aţi fost credincioşi în n e d r e a
p t a a v u ţ i e ( = à Sixit) ftajiiuv^ st-in iniquo mammona),
întru cea adevărată cine ve va crede pe voi?"
Răspunsul este l impede: cuvintele citate nu pot avea tnţelesnt
pe care 11 îmbie la prima privire.
Să lăsăm la o parte, de o cam dată', gramatica şt lexiconul,
adecă primul criteriu ar ori-cârei interpretări: Uzul át vorbire!
la cazul de faţă acest criteriu nu pare a ne lămuri. Pentrucă
însemnarea cea dintăiu şi o b i c i n u i t a a lut äötxog esté:
nedrept! 4i*>) •= drept, dreptate, àttixia = nedreptate, prin
urmare ufoxoç wm>vàç e? avuţie nedreaptă. ,-i
Să vedem, ce ne spune al doilea criteriu: contextul Dacă citim
cu atenţiune stihurile vecine, cari premerg
ori urmează stihului nostru,, facem constatarea, că: 1) In
stihurile Luca 16, 1—8 se cuprinde parabola
I s p r a v n i c u l u i c e l u i n e d r e p t , care pe cale
nepermisi îş i asigură prietini între datoraşii stăpiaului său,
pentru cazul c i va fi dat afară din slujba ce o avea, şi a Cirui
isteţime — nu fapta însăşi! — i-o laudă stăpânul său!
2) Iar în stihurile Luca, 16, 10—12. Mântuitorul face aplicarea
parabolei, pe sama ascultătorilor, mai ales a învăţăceilor săi.
In stihurile amintite aci observăm, de o cam dată, antitezele,
în cari vorbeşte Isus : st. 10:... credincios întru puţin.»
credincios întru mult.
„.nedrept (aSlxoç) întru puţin... nedrept întru mult at» 12:
...în cel străin... ce et té al vostru.
-
In stih 11 însă: ....nedreaptă avuţie .... cea adevurată
(avuţie!)
Este evident, că mai ales în stihul 11 cuvântul nedrept nu este
la locul lai, ci trebue înlocuit cu altul: cu antiteticul
cuvântului „adevărat". Deci vom înţelege stihul aşa: „de nu aţi
fost credincioşi întru cea — neade vârâtă (= falşă = înşelătoare
mincinoasă) avuţie, întru cea adevărata, cine vă va crede pe
voi?"
„Atributul: neadevărat", „falşă", înşelătoare se potriveşte şi
se poate da avuţiei tot aşa de uşor, ca şi atributul de
„nedreaptă". Nu avnm decât să deschidem cartea sf. script-turi. Ps.
38, 9: „Inzădar se turbură (omul). Strânge comori şi nu ştie cui le
adună pe ele'1. Pilde, 11, 4: Nu vor folosi averile In ziua mâniei,
iar dreptatea va izbăvi din moarte. Tot acolo, 28, 11: omul bogat
se pare lui-şi că este înţelept, iar săracul cel înţelept tl va
defăima pe dânsul. In Testamentul Neu, I. Tim. 6. 10: Rădăcina
tuturor răutăţilor este iubirea de argint; care unii poftindu-o au
rătăcit dtn credinţă şi sau pătruns cu dureri multe. — Poate mai
pregnant arntă aceasta calitate = defect al avuţiei Inţ. lui Is.
Sirahul 5, 10: Nu nădăjdui în avuţiile nedrepte, (— y.=.rmz«
èéôtxa), că nimic nu-ţi vor folosi în ziua judecăţii.
Va să zică: nefolositoare, amăgitoare, netrebnică sunt tot
atâtea atribute, ce se dau avuţiei.
Reveaind acuma la lexicon, vedem că aSixoç; mai poate avea şi
altă nuanţă de înţeles, afară de nuanţa şi însemnarea primară, de:
„nedrept". Aşa: Lexiconul grecesc-german a lui lacobvtz şi Seiler,
(Leipzig. Hinrieh 1850) reproduce şt următoarele nuanţe de senz ale
cuvântului uSixoç: überhaupt nicht von der rechten
Beschaffenheit... «öixoi olxi-rai = unbrauchbare Sklaven. Ori:
Lexiconul lui Suhle şi Schneide win (Leipzig, Hahn 1875):
ungerecht, unrechtmässig, nicht von der richtigen Beschaffenheit:
unbrauchbar, adecă netrebnic. La Fr. W. Riemer găsesc: kèf&4
dix&toţ, kai. aSixoş === die wahre und falsche Beredsamkeit. —
In Lexiconul greco-latin, în libros Novi Testansenti, a lui Wilke
ed. Loch (Regensburg, Manz 1858) găsesc direct stihul nostru
nauviorâç iïjç ùdtwiaç i. e. «âtxbş, divitiae vanae fidem
fallen-tes, iar mai jos:• iïdixoç — qui fidem fallit (opp.
.-noroc).
Văzând nuanţele multe ale acestui cuvânt ce ni le prezentă acest
lexicon, care este un lexicon al sfintei scripturi,
-
Nr. 3 .__ ^ J_ CULTURA CREŞTINA. Pag. 101,
mă întreb, dacă repeţirea aceluiaşi cuyânt (aotxoç) în trei
stihuri vecine ale Evangeliei, — a v â n d înşă tot atâtea nuanţe
deosebite Ca senz, — nu cumva se poate pune în sarcina ' sărăciei
de limbă a scriitorilor evangejici ? a căror limbă nu este cea,
classică grecească, ci este, mai mult p limbă he-braică gre cizată:
sau. idei concepte . hebraice îmbrăcate greceşte. Despre limba
hebraică, în generaly.se ştie, că nu/este prea bogată în termini. —
O singură pildă va.ajunge spre ilustrare: "721 este terminul
corespunzător pentru cuvânt §i pentru lucru, faptă; în tocmai cum:
l e g e , a d e v ă r , d r e p t a t e c a l e a D o m n u l u i ,
şi contrarele lor: n e d r e p t a t e , f ă r ă -d e - I e g e , m
i n c i u n ă sunt concepte identice In mintea Evreului (Vezi d. p.
şi Ps. 118!)
Chiar- ş> în stihul 10 ubixoç — ar trebui redat, m a i c u r
â n d cu Mxţjstoi: = infidelis, judecând adecă după content. In
mintea Evreului şi aceste două concepte sunt identice. Cei nedrept,
cei ce face altuia nedreptate, p r a c t i c e tăgă-dueşte~pe
Dumnezeu şi este deci: necredincios. • -..
De cât aci, în acest stih, „nedrept", cel puţin, nu priçi-nueşte
buclucul, ce îl face „mammona nedreptăţii".
Concluzia notiţei. Contextul pretinde şi uzul de vorbire, chiar
al classicităţii greceşti, tngidue, ca adixoç [mftfu-nt'ç să fie
tradus româneşte cu ,.avuţie netrebnică" şi avuţia „nedreaptă" să
fie scoasă afară din textul Scripturii româneşti.
Dr. Victor Macaveiu.
S e m i n a r u l d i n O r a c j e p e t i m p u l î n t e m e
i e t o r u l u i I g n a t i e D a r a b a n t . •>
. ' • . I. - • -
/ Seminarul din Orade s'a deschis în Octomvri« 1792 cu 16
seminarişti.
Din 'pricina unor reparaţii, ce au trebuit să şe facă la Seminar
în anul următor (1793), numărul seminariştilor eră încă destul de
redus: 24 gratuit („alumni") şi 2 pe "plată („convictari*).
Împrejurarea aceasta a determinat pe cel delà
*) Din „literi* Seminarului român unit din Orade", lucrare ce se
va tiplrl tn „Analele Academiei Române* din Bucureşti.
http://generaly.se
-
Pag. 102.
Consiliul regesc locţiitor să fixere numărul 26 al elevilor ce
sunt a se primi gratuit. ')
Mai însemnate sunt hotărîrile şedinţelor consistoriale din anii
următori.
Aceste hotărîri le cunoaştem bine, fiindcă până în 1844 se
ţineau nu în curtea episcopului, ci în seminar şi se lua proces
verbal deosebit, nu deavalma cu procesele verbale ale celorlalte
şedinţe consistoriale.
Din ele ştim o mulţime de lucruri ce ating foarte de aproape
vieaţa institutului, de aceea trebuie să le cunoaştem mai
deaproape.
Astfel sunt foarte însemnate şi interesante hotărîrile aduse în
şedinţa consistorului din 3 Octomvrie 1795, la care au participat
episcopul Ignatie Darabani, ca preşedinte, canonicii Pavel Bereghi,
Samuil Vulcan şi Iosif Szilágyi, directorul seminarului, protopopul
loan Radnóti, directorul şcolilor primare, mai târziu canonic, loan
Corneli, corespondentul, prietenul şi tovarăşul de muncă şi de
ideal al lui Gain, Şincai şi Maior, apoi preotul din Olosig Nicolae
Erdélyi şi cel din Nogiorid, mai târziu canonic şi el, Nicolae
Vitéz, ca asesori, iar acest din urmă ca notar.
Hotărîrile s'au adus, în partea cea mai mare, la propunerea
directorului de atunci losif Szilágyi.
Dupăce s'au întregit locurile vacante ale seminariştilor 3.
Szilágyi şi Grigorie Baraconi, la propunerea directorului, fiindcă
mulţi tineri nu ştiu preţui binefacerile Seminarului şi sunt fiii
unor părinţi destul de bogaţi, aşa că ar putea aduce multe lucruri
de acasă, s'a hotărît:
1. Seminariştii să primească de aici înainte două perechi de
ghete nouă (duo quidem paria novorum calceorum) pe an şi obele
(supplantatura) tot două perechi: una în jumătatea dintâi a anului,
ceealaltă în jumătatea a doua;
2. Ce se ţine de rufărie, haine de pat, saltele etc. s'a
hotărît, ca numai orfanii şi cei mai săraci să le aibă gratuit delà
Seminar, ceialalţi, mai înstăriţi, să le aducă de acasă, delà
părinţi;
') In a n e x e l e lucrării d e faţă c o m u n i c ă m n n m e
l e şi numărul seminariştilor din ace l an ş i din anii următori .
Sunt contribuţi i la istoria »oasträ cul tarală .
-
Nr. 3 . CULTURA CREŞTINA. Fag.
-
Paj;. 104.
şl dintre neuniţi1), 1" schimbul1 taxei anuale de 65 floreni.
S'au primit 11 elevi pe plată. Banii acestora îi va incassà
subdirectorul seminarului.
In şedinţa consistorului din 3 Octomvrie 1796 ţinută sub
prezidenţia directorului-canonic losif Szilágyi s'a scos din
fon-daţie tânărul loan Vancea din Vaşad, fiind prunc bogat şi s'a
dat locul lui altora mai săraci. Curatorul al doilea ai bisericii
din Orade, Pop a fost avertizat să-şi scoată mai rar pe fiul său
loan din Seminar fiindcă aşa nu se poate ţinea disciplina.
Curatorul nu s'a ţinut de cuvânt şi aşa în anHl următor fiul său a
fost datafară din seminar. Din 18 petenţi s'au primit gratuit 8
inşi. Afluenţă destul de mare în al pa-trălea an!
De sine înţeles, că» se purta evidenţă despre toţi cei ce
primiau veşminte (pallia) delà Seminar sau remáneau datori
Seminarului. Datoraşi de aceştia sunt însemnaţi în 1797: Samuil
Borbola cu 5 floreni; Gavril Borbola din Sânt-andreiu cu 15 fi. şl
Samuil Vulcan, canonic pentru fratele sin Petru cu 55 fl.
Ca să se poată împărtăşi apoi cât mai mulţi de binefacerile
Seminariului, în şedinţa consistorială din 1 Octomvrie 1798,
prezidată de episcopul Darabant, s'a statorit principiul să se
primiască pe viitor tineri din astfel de locuri, de unde nu s'au
primit încă. Asemenea s'a adus hotârîrea foarte- igienică: de-a
purta Seminariştii iarna nu ghete, ca până acum, ci cisme (coturnos
loco tapaneorum dari) şi alta practici, de a se da Seminariştilor
veşminte de coloare vânătă în locul celor albe de până atunci, cari
tocmai din această pricină se murdăriau curând.
Interesant o şi fenomenul ce-l présenta absolvenţii de teologie
din această vreme, fenomen ce s'a repetat până în zilele noastre.
Fiindcă mulli teologi nu se puteau hotărî după terminarea studiilor
nici pentru celibat nici-pentru căsătorie
') Hotărirea a c e a s t a , ca sa s e v a d ă cá inst i tuţ i i
le imite au fost l o curi dc b ine facere şi pentru reuni ţ i ,
iarâs o transcriem ţi iu originalul la t in : „Si d e e s s e n t j
u v e n e s grcco-eat t io l ic i (quorum s e m p e r potior ratio
e s t h a b e a d a i qui ad s e m i n a r i u m in v ictum susc ip
i p o s t u l è r e n t , ut etiaiu e x non unit is o b rat ionem
boni publici crga Solutionen» per consistoriun! pro convic tor ib i
i s annue d e t e r m i n a t a m susc ipr va leaat" . Sevniearului
a c e stuia nu i - s e p o a t e reproşa ea ar fi fos t into lerant
. A încălzit doar calvini şi evrei la sinul s ă u !
-
Nr. 3 CULTURA CKKŞTljjA. - Pag. 105.
şi «tau astfel arii" întregi fără nici o ocupaţie, spre
greutatea Seminarului, care avea datorinţa să-i susţină şi afară
ale Seminar, s'a hotărît, că dacă citricii nu se hirotonesc tn timp
de un an după terminarea studiilor să nu mai primiască nici un
ajltor din cassa seminarului.
'< Din şedinţa consistorului ţinută sub prezidenţia
episcopului" Ignatie Darabant în 2 Octomvrie 1799 vedem că clericii
români câtă vreme urmau teologia în Seminarul catolic din Orade nu
aveau profesor de scrisul, cetit ul, cantul şi tipicul bisericesc,
românesc, — de aceea s'a hotărît în numita şedinţa să se dea
teologilor noştri câte 15 fl. Ia încheierea anului şcolar, să poată
călători în vacanţele de vară şi să poată învăţa acşste materii
delà preoţii, pe cari'ei îi vor alege.
Episcopul Darabant purtă tot timpul vieţii salé o grijă cu
adevărat părintească tlne.rimei române. In 3 Octomvrie 1,800 primi
în casa sa pe zece tineri, cari nu încăpură în Seminar spre a-şi
putea urma studiile. Aceştia au fost: Gavriluţ din Vad, Vidoviei
din Rogoz, Kiein din Copăcel, Pák dia Pbeeiu, Balint din HidaşUlec,
Luţaş din Leta mare, Topai din Feehi-tău, Moruţ din Petrani, Pasca
din Binş, Marian din Spinuş (Hagymádfalva); iar în 'aceeaş zi a
anului următor (1801) chemă şi mustra înaintea consistorului pentru
purtare rea şi lipsă de progres în studii pe seminariştii Mihail
Bandici, Moiae Şteft George Nyisztor, Nicolae Pop, Mihail Tólnaciu
si Mihail Beikéi «), "~
[I\J2 Oct. 1803, fiind scumpete mare din cauza , râsboa-ielor cu
Napoleon, s'au pus taxa de câte 10 sj 20 fl. şi pentru elevii
primiţj, până atunci gratuit în SemiBar. Tot atunci s'a hotărît,-ca
părinţii Seminariştilor mai bine înstăriţi să plâ-tiască ceva mal
mult, să se,ajungă şi pentru pruncii celor mai săraci. - -
') Măsuri d e a c e s t e a pedagogice s'au luat si d u p ă
aceea de mai multe ori. Astfel in şedinţa censisforului din 27
Februarie 1808 s!a croit următoarea p e d e a p s ă tinerilor Ilie
Ltţaş şi IosiiHofvat, fugiţi din Seminar, dar Întorşi mái p e urmă
plini de căinţă : Luţaş va şedea o lună întreagă cel din urmă la
masă, iar Horvát nu o lună, ci până la Paşti şi în trei Vineri să
nu mănânce decât pâac şi a p ă şi să se roage de iertare îaaintea
Seminarului înlrsg. La cea dintâiu greşată vor fi daţi afară fără
milă. Pedeapsa lt-s'a croit tn' felul acesta din considerare faţă
ide pariaţi. Tot aşa e luat la ochi şl un anume Qavril Vlaicti.
-
Hag. 106. .sr. »:
In Octomvrie anul următor (1804) episcopul erà aşa de bolnav,
încât n'a mai putut veni în Seminar la şedinţa con-sistorului, ci
aceasta a trebuit sà se ţină în reşedinţa lui.
Murind apoi bunul episcop în 31 Octomvrie 1805 nu s'a, ţinut în
toamna aceea nici o şedinţă consistorială şi nici un: elev nou n'a
fost primit în Seminar. — Cu moartea episcopului s'a schimbat şi
medicul Seminarial. Pe timpul lui Darabant, medicul său de curte,
losif Sándorfi erà medicul Seminarului. —
Ajungând insă în 25 Octomvrie 1806 canonicul Samuil Vulcan
episcop la Orade, medicul înaintaşului fu înlocuit prin medicul său
de casă, losif Büki. Celui dintâi i-s'a plătit din: cassa
Seminarului un onorar'de 50 fl.
Aşa s'a desvoltat Seminarul orădan în zilele întemeie--torului
şi primului său dătător de legi şi datini., Ignatie Darabant.
Nici la moarte nu si-a uitat de Seminar, ci a făcut o-fondaţie,
din a cărei venit să se susţină doi elevi în Seminar. Fondaţia
există şi azi, reprezentând un capital de 6604 cor, şi e
administrată de Consistorul unit din Orade.
II.
S e m i n a r u l în z i l e l e e p i s c o p u l u i S. V u l
c a n . Episcopul Samuil Vulcan, deşi a păstorit în vremuri-
foarte grele, când vieaţa şi avutul oamenilor erau în cea mai
mare nesiguranţă din pricina răsboaielor necurmate împotriva, lui
Napoleon cel Mare, totuş a făcut foarte mult bine. Parecă anume 1-a
trimis Dumnezeu pe acest mare fiu al Blajului în părţile cele mai
întunecate ale Ungariei de pe vremuri să eucă lumina învăţăturilor
şi binefacerilor româneşti. Iţi e mai-mare dragul să urmăreşti şi
aici, în mic, jertfele neîncetate ale marelui arhiereu! Păstoria
lui, şi din punctul acesta de. vedere, e una din cele mai
binecuvântate. Tot e adevărat, prin urmare, că unde şi când e lipsa
mai mare, acolo şi atunci e mai aproape şi ajutorul lui
Dumnezeu.
Astfel In şedinţa consistorului din 3 Octomvrie 1810,. ţinuta
sub conducerea episcopului Vulcan, în loc de patru seminarişti.,
câţi ar fi trebuit să se primiască gratuit, s'au primit nouă.
Adevărat că se cerea, să plătiască şi ei ceva adaos de scumpete,
ca, de exemplu, fiul preotesei văduve din .
-
Nr. 3 . CULTURA CREŞTINA Pag. 107.
Cocad, Qrigorie Boer 50 floreni, dar taxa aceasta, luând tn»
considerare Cursul scăzut al bancnotelor de atunci, nu era/'deloc
mare şj se putea plăti în trei rate: întâia iá t n t r a f « t n «
Seminar, a doua la Sâfi-Georgiu şi á treia la serbătoareâ»
sfântului Laurenţiu. ,
In anul următor (1811), fiind scumpete şi mai mare, .s'a»
hotărlt, să nu se mai dea haine seminariştilor, ci să şi le aducă
ei toate de acasă, fiindcă banii fundaţiilor nu ajungeau nici
pentru pâne — Câtă asemănare Intre vrtmurile de atunci şi de acum!
— tot asemenea -să aducă şi bieţii cei mai săraci, dacă nu grâu,
cel puţin o găleată (un „cubul") de fasole, ca, de pildă, loan
Szilágyi, fiul cantorului din Ntr-rabram.
Elevii primiţi cu plată aveau să achite 150 fi. valoare reală
sau 750 fl. valoare nominală, — cifre care arată^ maţ limpede decât
orice enorma devalvare de bani, de acum" simt 100 de a n f ş i mai
bine. * ' ''
Fiind scumpeteaatâ t de mare, nu-i mirare că mulţi seminarişti
n'au fost în stare să-şi plătiască stimeie ce datorau şt aşa
episcopul* Vulcan a trebuit să le plătiaacă dintr'al săa-penîlru a
nu păgubi seminarul. Aşa citim în procesul verbal; luat în şedinţa
consistorului din 28 Octomvrie 1815.
In anul următor (1816) aflăm, că scumpelea a crescut şr mai
mult. A trebuit să se reducă numărul elevilor cari aveau, să fie
primiţi gratuit în seminar. Tot din acest timp sunt şr aşa-numiţ i
i „medialişti", adecă elevi primiţi tu' j i îmă ta te - .
beneficiu, având să plătiască ei ceealaltă jumătate a taxei de
întreţinere/ Asemenea s'a hotărît, dacă. cineva c bolnav timp mai
îndelungat şi se spesează cu lecuirea lui mai mult de cinci (5)
floreni, ce trece de această sumă, să plătiască bpl~ navul.
In acest timp s'a Introdus însă şi un obiceiu rău, după. părerea
mea, şi anume de a se dà elevilor, cari plătiau mai mult, masă
deosebită de a celor săraci, — obiceiu păstrat până îh anii din
urină ai Seminarului. Cei dintâi mâncau la masa superiorilor,
ceialalţi la masa „alumniler", adecă i" ceîor primiţi gratuit. Ne
putem închipui, ce ură şi nemulţumire a putut stârni faptul acesta
Intre sessinarişti. Ura stomacului.. E ceva mai grozav decât
aceasta?
Multe din procesele verbale ale şedinţelor consistoriale-din
anii următori nu conţin altceva decât taxele ce aveau să le
plătiască cei primiţi în seminar la masa domnilor şi ceh
-
primiţi la masa a doua, a „alumnilor". Sunt interesante ca
contribuţii Ia istoria scumpetei. In 30 Oct. 1819 cei delà masa
întâi plătiau 250 fl., cei delà masa a doua 15Ö fl. In 1823,
ieftinindu-se ceva traiul, a'au redus din aceste taxe 25 fl. In
anul u-tmător (1824) s'au redus alţi 25 fl., aşa încât cei delà
masa întâi plătiau 200 fl., cei delà a doua 100 fl. In 1825 se
reduce iarăş taxa, dar numai a celor dintâi cu 20 fl. In 1830 se
urcă taxele cu 20 fl., fiind, la masa dintâi 200 fl.. la a doua*
120 fl.
Meritul cel mare al/episcopu!ui Vulcan este nu numai că a
jertfit el din greu pentru seminar, ci a ştiut însufleţi cu
exemplul său şi pe alţii la asemenea jertfe folositoare neamului.
Astfel Demeiriu Meciu, diregătorul domeniului din Binş, face în 1
Ian. 1826 fondaţie pentru un tinăr care va aveà să crească în
seminarul din Orade. Gavril Caba, locuitor în Orade, încă lasă la 5
April 1837 sun,a de 10.000 fl., fondaţie. seminarului. Apoi Teodor
Tarta, magaziner (frumentarius?) la moşia episcopească din Binş
asemenea îşi testează întreagă averea seminarului orădan.
Intr'adevăr, ce mare-i puterea exemplului! Dar despre aceste şi
alte fondaţii e vorba în. altă parte a lucrării de faţă.
Vulcan mai are şi meritul, că, desmembrându-se 72 parohii
româneşti din eparhia ruteană de Munkács şi incorpo-rându-se
eparhiei româneşti de Orade, s'au transpus şi o parte a fondaţiilor
Melchior Lonyay făcute pentru ajutorarea acestor parohii, precum şi
din fondaţiile preoţilor deficienţi împreună cu interesele acestor
fondaţii, începând delà 1825. Câştigul seminarului pe urma acestei
afaceri a fost de 2805fl. 14 cruceri.
Dar cine a arătat atâta interes în vieaţă pentru acest seminar,
nu putea să-şi uite de el, fireşte, nici la moarte. In testamentul
său, pe ca re-1 publicăm în întregime la anexele lucrării de faţă,
ca documentul cel mai grăitor despre mărimea sufletului său, la
punctul 8° testează o vie nepotului său de soră Alexandru Qálbory,
locotenent în regimentul de călăraşi ai principelui Lichtenstein,
aflătoare între viile vopsitorului Vidrai şi tunarului Szabó
András, s'o folosiască el cit va trăi. Iar dacă o va vinde, să
depună banii la bancă şi interesele lor să fie ale lui, până când e
în vieaţă. După moartea nepalului său din interesele capitalului să
se creasta doi tineri în seminar. Episcopul roagă pe urmaşii săi,
să aibă grijă de vie
-
ori de preţul ei, să nu piară, ci să se folosiască "după dorinţa
lui. ,
Fondaţia Iui şi astăzi e cea mai mare între micile fondaţii, de
cari dispune seminarul, represcntând suma de 14,536 cor. Şi dacă
mai socotirii, că şi fondaţia Giroldi-Gálbory s t datoreşte, în
urma urmelor, tot dărniciei episcopului Vulcan; putem zice, cu
drept cuvânt, c i é i e cei mai mârelîinefăcăfbr şi al seminarului
orădan, nu numai al HceVlui din Binş, al cărui întemeietor -şi
binefăcător a fost. x
Nu emi ra r e , deci, dacă la moartea episcopului Vulcan „Foaia
pentru minte, inimă şi literatură" anul ,1843 No. 22 laudă cu
cuvinte alese milostenia episcopului, cu care ajută „silinţele
tinerilor întreprinzători, fie fost aceia uniţi sau rie-uniţi fără
osebire", ba într^o „Dechiaraţie,doriïâ , f Dr. P. VŰÍ/CÍ (No. 25
acelaş an- al foii) spune, că nu vrea să înmulţiască meritele
nemuritorului său mecenat (l-a t ipăr i fb dietetică populară),
căci „aceasta atâta ar fi, cât a dă soarelui lumină* 1)..
Ion Oeorgescu. _
î n s e m n ă r i .
Mănăst ir i de că lugă r i ţ e . In August 1915 am încercat în
2. rânduri, să-mi aşez copila în şeoata normală cu internat a
Maicelor.franciscane din Sibiiu. Eram şi sunt de cenvÄi-' gerea, că
cea mai bună educaţie o poate da unei fete o mamă bună, ap t i un
ordin "religios femeiesc, fiindcă şi in uo cJâustru bun se face
educaţi» mai ' malt, prin 'exemplul bun, prin iubire şi încurajare
nemijlocită, delăturându-se acşre trândl"via, suprimânda-se
afectarei , 1 polilögia, faiistHimuf.fi v i »Starte« fetelor ţ i
întărindu-se religiosftatea adâncă, care t temtinl puternic al*
fericirii. • - '
Marcă rmityimşe à reflectanteţor rom.-rCatöHce de o parte» de
altă parte numărul restrâns (30), statbrit prin lege pentru
»),LuararHe aee>rtt ,spi«e de c»jli*i8p«raui * bit» să le
amintirii cât,(Je 4e», fiindcă «'au dat uijajji,' ţ*"" 1»' 3*a ae
pot .explica^iftatrile violeift» împotrivi áceatúf epis^QP d*ín
diacuraul festiv rostit « t "directorul Se-ttirnafülufnfeuhit aia
Arad Ti serbările ceattaare. Vezi „Româhiuî*' d e ' atunU • '- ' :
; r •
http://faiistHimuf.fi
-
Fay. 110 Nr. 3.
UH cur» preparandial, mi-au zădărnicit planul. Sacrificiile de
bani şi osteneala însă, ce le-a reclamat escursiunea mea la Sibiiu,
au fost răsplătite prin ceeace am văzut tn mănăstirea, care tocmai
tn anul acela avea jubileu) de 50 ani. Directorul şcolilor m'a
condus în toate părţile puternicului institut cultural, afară de
camerele rezervate pentru maicele şi surorile religioase, Era o
linişte sfântă, care încurajează pe om. In toate ungherele
curăţenie exemplară şi ordine frumoasă. Sala festivă era bogat şi
artistic decorată. Cabinetul de fizică şi chimic şi muzeul de
naturale provăzute cu toate -şi eu cele mai nouă mijloace şi
recvizite de învăţământ, iar biserica, din mijloc, cu toate ale ei,
îţi da puternice impulzuri, ca să-ţi înalţi sufletul spre Creatorul
tău.
Păr. director rai-a comunicat, că în mănăstirea aceea,
împrejmuită cu ziduri mari, ale cărei tereştri toate se deschid în
grădini cu pomi, ori de legume, sunt 57 maice şi surori, cari se
îngrijesc de întreagă bucătăria materială, morală şi intelectuală a
şcolilor de fete, cari funcţionează acolo (şcoala elementară şi
civilă şi şcolile normale pentru elementare şi pentru civile) cum
şi a internatului, care adăposteşte mai multe sute de eleve. La
întrebare, păr. director mi-a mai spus, că înainte cu 50 ani au
venit patru călugăriţe din Bavaria la Sibiiu şi au închiriat o casă
mai modestă, care era tn acel loc. In aceea au deschis o şcoală
elementară, din care s'a desvoltat tot ce era atunci acoîo. ca
proprietatea orduiui, servindu-le ca singurele mijloace: cruţarea
şi mila creştinească.
De câteori mă cuget ia altruismul şi la conştienţiositatea rară,
cu cari lucrează călugăriţele ca surori de caritate prin spitale,
mângâind şi alinând dureri sufleteşti şi trupeşti, de câteori îmi
amintesc iubirea de mamă, cu care îngrijesc şi tratează
călugăriţele băieţii fără tată şi fără mamă prin orfelinate şi de
câteori mă cuget la onestitatea, amabilitatea, modestia şi zelul,
cu cari călugăriţele îşi împlinesc datoria de educatoare şi
institutoare în şcolile lor, lipsite de lux şi vanitate: mă doare,
că noi Românii gr.-catolici nici acum n'avem mănăstiri de
călugăriţe. Qolui acesta se datoreşte de sigur nu nepriceperii
importanţei şi însemnătăţii acestei instituţiuni din partea
noastră, nici lipsei spiritului de cruţare, ori a milei creştineşti
la poporul nostru, în mijlocul căruia toţi mizerii îşi au pânea de
toate zilele şi nu se poate datori nici lipsei
-
Nr. 3 . CULTURA CREŞTINA
«de aplicare pentru o astfel dé vie aţă la femeile române,
fiindcă sunt foarte multe, çari cu bucurie s'ar refugia în o
mănăstire; şi şi-ar închina acolo toată vieaţa în serviciul lui
Dumnezeu, al celor ce sufer şi al binelui obştesc. Eu cred, că n'a
vera mănăstiri de călugăriţe active, fiindcă n é lipseşte omul,
care să înceapă cu curaj şi cu un plaţi bine lucrat, pe care « l -
i execute cu răbdare de m u c e n i c . — B a n u l Dumnezeu ne va
trimite şi un astfel de om, care va umplea golul, ce ne cau->
zează mari daune sufleteşti şi trupeşti. (Senior.)
* C â t e paroh i i avem în A m e r i c a ? Credem că nu
aunt
de prisos» pentru informarea cetitorilor noştri, următoarele^,
date statistice privitoare la numărul, trecutul şi starea materială
a parohiilor noastre româneşti unite din America. Le împrumutăm din
lucrarea tipărită cu .un lux, astăzi aproape neobişnuit în Europa,
a părintelui Aurel Bungărdean: „Spicuiri şr amintiri din pribegia
vieţii mele americane din Statele Unite ale Amer ice fde Nord delà
1914-1919". Ele sant acestea:
1. Biserica Sf. Elena din W. Cleveland, înfiinţată ta 19 Nov.
1905 de Dr. Ep. Lucaciu, a costat 9000 dolari; azi fără datorii şi
cu un deposit de 4000 dolari; 2. Biserica .sfânta Treime din E.
Cleveland înfiinţată şi sfinţită de Aurel Haţie-gan la 4 Iulie
1916, în valoare de 18,000 dolari. Azi fără datorii; 3. Biserica
Sf. Maria din Scalp Level Pa., Înfiinţaţi şi sfinţită de Alexandru
Pop la 28 Ianuar 1908 cu 4000 do
l a r i ; azi fără datorie şi 2000 bani gata depuşi; 4. Biserica
Sf. Maria din Joungstown, Ohio, înfiinţată de Dr. Alex. Nico-lescu
la 12 Ianuar 1908, iar sfinţirea fundamentului In 25 Iulie 1909, cu
22,000 dolari, azi fără datorie Şi cu un capital de 6000 dolari
depunere; 5. Biserica Sf. Mihaiu din Aurora, 111., înfiinţată de
Dr. Ep. Lucaciu în. 17 Ianuar 1908, sfinţită în 4 Iulie 1909, iar
cea nouă la 15 Iulie 1917. Biserica, şcoala şi casele parohiale
sunt în preţ de 118,900 dolari. Mai are o datorie de 28,000 dolari;
6 V Biserica Sf. Vasile di» Trenton N. I., înfiinţată de Dr. Ep.
Lucaciu la 19 Sept. 1909 cu - 2 * $ » dolari; azi ar» o datorie de
7000 dolari; 7. Biserica Sf. Maria^ din Roebling N. I., înfiinţată
de Dr. Ep. Lucaciu la 12 Nov. 1912 cu 16.000 dolari; azi nu are
nici o datorie; 8. Biserica St. George din Canton, Ohio, înfiinţată
de Aurel Haţiegan la
-
Pag. 112. C U L T U R A CREŞTI INA. Nr.- 3^g
1912, cu case parohiale, în preţ de 10,000 dolari; azi fără
datorie şi cu o depunere de 6000 dolari; 9. Biierica Sf. Nicolae
din East Chicago, Ind., întemeiată de îoan Pop la 7 Decenv-vrie
1913, sfinţită la 10 Iunie 1914 de A. Bungărdean, cu case
parohiale, în preţ de 30,000 dolari, astăzi fără datorie şi cu o
depunere de 4000 dolari. 10. Biserica Sf. Dumitru din Indiana
Harbor, Ind., înfiinţată la 1914 şi sfinţită la 4 Iulie 1915 de
Aurel Bungărdean cu 26,000 dolari, azi fără datorie; 11, Biserica
Sf. loan Botezătorul din Detreit. Michigan, înfiinţată la 15 August
1915 de Aurel Bungărdean, şi sfinţită la 6 Mai» 1917 costă cu case
parohiale cu tot 23.000 dolari; astăzi fără datorie şi cu 1000
dolari depuşi; 12. Biserica Sf. George din Erie, Pa., înfiinţată de
Aurel Bungărdean Ia 16 Dec. 1917, sfinţită la 30 Maiu 1919, costă
15,000 dolari; azi fără datorie; 13. Biserica Sf. Teodor din
Ailiance, Pa., înfiinţată de Aurel Haţiegan la 1909, costă 6000
dolari, astăzi cu capital de 25000 dolari; 14. Biserica Sf. Vasile
din Lorain, Ohio, înfiinţată de Aurel Haţiegan.
. (I. G e o r g e s c u . ) *
O anomalie. „Patria" din Cluj publică în numărul său delà 8
Martie o dare de seamă despre meditaţiunile religioase, pe cari au
început a le ţinea câţiva oameni de inimă pentru tinerimea noastră
universitară din Cluj în acest sfânt şi mare post al Paştilor.
Felicităm cu toată căldura sufletului nostra pe iniţiatorii acestei
fapte bune şi le dorim cel mai mare şi mai binecuvântat spor.
Ţinerea acestor meditaţii religioase din partea mirenilor pentru
mireni este o dovadă puternică a unui nou spirit, care începe a
stăpâni psichicul clasei noastre culte....
Citind raportul entusiast al „Patriei" gândul ni s'a îndreptat
involuntar la autorităţile noastre bisericeşti de ambele confesiuai
şi sufletul ni s'a umplut de-o adâncă durere când ám cercat să ne
dăm seama de ce jac autorităţile acestea pentru educaţia
sufletească, pentru lămurirea şi spulberarea nedumeririlor cari în
mod fatal se ivesc în sufletul unui tinăi universitar de 20—25 de
ani privitor la adevărurile profesate de biserică. Ori cât am lăuda
bunele intenţiuni ale d. dr. Tripon şi ale d. dr. Mariu Stefanescu,
noi credem, că na dânşii sunt datori să ţină tinerimei universitare
meditaţii religioase ci oamenii bisericii. Oamenii bisericii au
misiunea
-
Nr. 3 CUl.TUKA CRKSTINÁ Pag 113
de-a purta în lume, înaintea tuturor, făclia aprinsă a adevăruri
lordumnezeeşt i nu advocaţii «ici profesorii.
Faptul, că nu s'a găsit ni me din reprezentanţii m ă r i ş i
mici ai bisericii, care să se gândească serios fa problema
educaţiei religioase a tineretului universitar, faptul, că în faţa
atitudinei de absolută passivitate şi indolenţă a cercurilor
bisericeşti mirenii au fost cer dintâi, cari s'au gândit şi au
început a face ceva în direcţia aceasta constituie o anomalie din
celea mai supărătoare. Cât de mult îi onorează anomalia aceasta pe
cei, cari nu erau datori să facă şi totuşi fac, atât de mult nu
onorează pe aceia, cari ar fi fost datori să faci-şi n'au făcut. Ce
uşor s'ar fi putut trimite din centrele noastre episcopeşti în
fiecare Duminecă cineva, cel mai cult, mai modern preot pentru a
săvârşi opera sfântă, pe cari acum o săvârşesc mirenii, dacă i-ar
fi venit cuiva în minte! Să vede însă că nouă multe nu ne vin în
minte.
Dr. I. Volbură. ' * ~
Cea mai veche s ta t i s t ică b i se r i cească a Români lo r a
rde len i . In arhivele statului din Budapesta se păstrează -cea
mai veche statistică bisericească a Românilor ardeleni, pe care o
cunosc până acum. E delà începutul veacului al XVIIl-lea, sigur
dinainte de 1716 sau chiar din acest an. Din statistica aceasta,
pe. care voi publica-o Intr'un număr viitor al acestei revista în
legătură cu p studiu mai mare despre statisticile bisericeşti
ardelene din atât de sbuciumatul şi. interesantul veac al XVIII,
estrag de-ocamdată următoarele date.
Sate cu populaţie românească se aflau la începutul acelui veac
2064. Sate curat româneşti erau 1110, mixte 804, iar sate despre
cari statistica spune, că nu ştie: sunt curat româneşti sau mixte,
143. Numărul familiilor româneşti era 85,857. Românii erau
împărţiţi din punct de vedere bisericesc în 44 protopopiate.
Numărul preoţilor era 2747 dintre cari uniţi 2260, neuniţi restul.
Preoţi' bigami erau 279. Cei mai mulţi preoţi bigami ii avea
protopopiatul Hunedoarei (23 din 128) şi î l Odorheiului (jud.
Solnooului de mijloc, 22 din 96).
\ Dr. Zenovie f'âclisanu. *
Cum n e ju rau Ungur i i? Un preot de-al nostru mi-a trimis
zilele trecute o formula de jurământ, care, cum arată scrisoarea, e
din primele decenii ale veacului trecut* Titluel
-
Pag. 114. CULTURA CKKS I INA Nr 3. \ 4?
R u b r i c ă p a s t o r a l ă .
Antifoanele. După eotenia cea mare urmează cântarea
antitoanelor. împărţite în trei părţi prin cele două ectenii mici.
Antifoanele sunt compuse din stihuri alese din psalmi şi profeţi şi
Întrerupte cu cântări imploratoare cătră Isus Mântuitorul, Fiul lui
Dumnezeu, provocându-ne la vrednicia Preacuratei şi a Sfinţilor.
Antifoanele se ivesc în liturgie in veacul; ai lV-lea, luându-şi
originea delà două choruri, cari pe rând cântau stihurile; urma
acestor două choruri sunt cele două strane. La început cântarea
antifonică a însemnat cântare în difetînţă octavală, când p. e. un
chor bărbătesc şi unul day băieţi se părânda în, cântare, căci
diferinţa între cele două choruri este o octavă '). Originea
cântării antifonice, '"- niv át-Ttífófir i'iiror, se spune a fi în
Antiochia; l'a Constantinopol; a fost introdusă prin sftul loan
Gură de Aur, în Apus de sftu! Ambrosiu. Deşi numai în veacul al
IV-lea avem urmă de cântarea antifonică, se atribue întroducerea ei
— tocmai din
'i P e t e r W a g n e r : Einführung în die Gregorianischen M e
l o d i e n 12. Mihályf i : Ny i lv . istentisztelet, p. 61.
unguresc: az oláh nemzeten lévőknek eskettetése (jurământutsl
celor de naţie românească). Formula aceasta e interesantă. | prin
străşnicia ei şi prin conservarea atâtor elemente de su- â
perstiţie poporală, latâ-o transcrisă cu ortografia de azic $ „Aşa
să ajute Dumnezeu Tatăl, Fiul, Duhul sfânt, un Dumne- | zeu
adevărat, sfânta Troiţă, Maica Preacurată, toţi Sfinţii Iu»
Dumnezeu, sfânta Cruce, sfânta Biserică, sfânta Evanghelie* v pita,
sarea, lumina şi Cuminecătura cea delà moarte, patru ^ posturi
tntr'un an, două zile de post într'o săptămână, toate £ zilele de
rugăciune, toate Duminecile, llie şi Palia, car» , poartă tunul şi
fulgerile, Toaca şi Foca, Comendaria (?), de- i slegarea,
doisprezece Apostoli, aşa să rabde pământul, aşa să i ai parte de
lăsate (?), de muere, de copil, precum ce şti, ce ; ai auzit, ce ai
văzut, ce ai pomenit vei spune cu mare de- ; reptate fără frăţie,
fără părtinire, fără kedvelat şi fără manie. ^ Aşa să ajute
Dumnezeu şi aşa să deie spesaaie sufletului tău". 1
Dr. Z e n e m é P â c l i ş a n u .
1 - 1
-
Nr :; CUI,TU KA C R E Ş T I N A í'ag. 1*8
motivul că s'a i v i t în Antiochia — sftului martir Ignaţie,
mort cu moarte de mucenic l a Roma sub Trăiau, la 20 Dec. 107, la
care zi se şi săvârşeşte amintirea lui: .amintirea sfântului Martir
Ignaţie purtătorul de Dumnezeu" 1)- Se spune acest lucru după
Foţiu: „începutul antifoanelor este delà Ignaţie purtătorul de
Dumaezeu, carele i-a imitat prin aceste pe îngerii, cari slujesc
lui Dumnezeu" 2 ) . Celea două ehoruri în-chipuesc Testamentul
Vechiu şi cel Nou, cari îl salută pe Hristos întrupat. Pentru aceea
chorul cântă stihurile psalmilor, al doilea răspunde cu cântări de
ale legii nouă, în cari se pomenesc Mântuitorul, Preacurata şi
Sfinţii i).
Despre însemnătatea simbolică a antifoanelor Nicolae Cabasilas
(f 1371) mitropolitul Tesalonicei în opul său k'ofojfi-.iK
•/.:•
-
Pag. 116. C U i / T U R A C R E Ş T I N A . Nr. 3.
Ca antifon 111. se cântă Fericirile cu stihurile sale
schimbătoare, ce se află în Octoihul cel mare.
II, //; sărbătorile sfinţilor mai mari asemenea se cântă psalmii
închipuitoarelor şi fericirile intercalate cu cântarea III. şi VI.
din canonul zilei, cari de regulă constau din 8 stihuri şi se
însoţesc cu cele 8 fericiri1).
Sărbătorile împărăteşti şi ale Născătoarei de Dumnezeu îşi au
cele trei antifoane construite din stihurile psalmilor. La
antifonul I. strana a doua la tot stihul cântat de strana întâi
răspunde cu cântarea: „Pentru rugăciunile Născătoarei de
Dumsezeu..." La antifonul II. asemenea strana a doua răspunde:
„Măntuieşte-ne pe noi, Fiule alui Dumnezeu...'' cu un adaus
special, ce se refereşte la sărbătoare. La antifonul III. se
răspunde cu troparul sârbătoarei.
III. In zilele de rând asemenea se cântă antifoanele şi anume la
antifon I. se răspunde: „Pentru rugăciunile Născătoarei de
Dumnezeu..." La antifon II. „Pentru rugăciunile sfinţilor tăi,
Doamne, mâniuieşte-ne pe noi". La antifun III-rMântuieşte-ne pe
not, Fiule a lui Dumnezeu, cel ce eşti minunat între sfinţi..."
Totdeauna la antifonul II (ps. 145) cu „Şi acum" se cântă „Unule
născut, Fialt..." cântarea dogmatică a împăratului lu-stinian, cum
se zice de comun. Traditiune veche, trăgându-si originea delà sftul
German, spune, că. „orr W í ; h « I U T I I - l»mfaxai
.\ixf.')n)v>>\ adecă că losif şi Ni codim ia îngroparea lui
Isu-s au cântat acest cântec. Autorul- cântării însă a trăit pe
timpul lui lustinian şi e foarte probabil că esîe însuşi
Itisti-nian. Argumentul logic alui Maximilian'2) este meritoriu şi
anume, că Hristos se zice în acest imn „unul fiind din sfânta
Treime", care formă la lustinian se află întâia oară in edictul său
in contra monofiziţilor. Monofiziţii ziceau că Dumnezeu -s'a
restignit pentru noi, afirmaţie condemnată de ortodocşi; împăratul,
ca să afle o modalitate şi să precizeze credinţa adevărată, în
edictul pomenit spune, că Hristos unul fiind din sfânta Treime,
adecă o persoană din sfânta Treime s'a restignit şi a murit pentru
noi. Celelalte argumente sunt numai bănueli de-ale istoricilor.
George Cedrenos -din veacul al XI-lea spune, că autorul acestei
cântări este împăratul Iusti-
') M a x i m i l i a n u s o . c. p . 74 . *) M a x i m i l i a
n u s o . c. p. 23 .
-
Nr. 3. r^ag. 117
nian, care a compus aceasta cântare la zidirea bisericii Sofia
în contra lui Nestoriu, pentrucâ în ea Preacurata se numeşte
„Născătoare de Dumnezeu" ')• Asemenea şi F i la ras din Atena
atribue aceasta cântare lui lustinian, în ace laş î n ţ e l e s 2 )
.
In antifoane totdeauna locurile potr iv i te din psalmi sunt
alese In spiritul sărbătoarei, şi ca toa te ale ritului grecesc,
sunt una din podoabele slujbei' dumnezeeşti. E pagubă numai, că pe
lângă toată orânduirea măiastră a s i s temului antifoanelor în
cele mai multe biserici , mai cu samă rurale, totdeauna se cântă în
forma duminecilor cu fericirile. Nu ar fi oare mai bine, să se
observe minuţios prescr i se le cărţilor liturgice? Cantorii pot fi
ignoranţi, în aceasta materie, ignoranţa preoţilor însă e
inadmisibilă. Să lăsăm deci curs liber sistemului măreţ al
antifoanelor!
losif Sângeorgean.
Proiect de ledje peatrn combaterea alcoolisnulai. Mulţumită
Domnului, am ajuns departe: Camera română a primit pentru
desbateri* un proiect pentru combaterea unei mari şi primejdioase
epidemii: a alcoolismului. Proiectul 1-a presentat deputatul Haneş,
un învăţător de profesiune, pe care 1-a determinat la acest pas
însemnat, cu siguranţă, studiul, ce-1 va fi făcut în şcoală şi în
societate asupra urmărilor dezastruoase ale consumaţiei de beuturi
alcoolice, urmări, ce le-a întâlnit în vieaţa fizică, morală şi
intelectuala a. elevilor săi, cum şi în cortejul de nenorociri,
cari sunt inhérente acestei plăgi ca mizerie, morburi, certe,
bătăi, omoruri, procese, divorţuri, case de săraci, spitale, case
de nebuni, temniţe Ş: a.
Ne-a înveselit totdeauna ori ce vorbă cuminte,..-ori ce predică,
ori conferenţă temeinică spusă pentru combaterea alcoolismului, ori
ce pastorală, ori articol, ori broşură scrisă bine în scopul
ridicării moralului poporului nostru prin cumpăt şi mai ales prin
abstinenţă, ori ce prdinaţiune, ori lege,.
•) Dr. ls. Marcu, Teologia pastorală vol. II. p. 226. ') Szabó,
o. c. p. 16*.
-
Nr. 3 .
care a cuprins disposiţiuni chiar şi mai neînsemnate pentru
împuţinarea relelor, cari urmează diu producerea şi vinderea
necontrolată a beuturilor spirtuoase. Deosebit ne umple de bucurie
proiectul de acum, pe care nu-1 cunoaştem, ce e drept, dar
presupunem, cä e superior ori cărei legi, ori , ordonanţe, aduse în
trecut la noi în materia aceasta şi dacă n'ar fi aşa, avem toată
încrederea, că multele elemente bune din Camere vor lucra, ca
legea, ce se va vota să fie asemenea legilor din Statele Unite, din
Anglia, din Dania, din Norvegia, din Şvedia, din Finlanda şi din
Elveţia, suprimând interesele private la vindere, oprind ori ce
credit în debitele spirtuoase, pedepsind exemplar pe oamenii beţi,
cum şi pe cei ce le-au dat beuturi, împiedecând pe cârciumari de a
fi cei mai agili agenţi electorali, oprind, sub grele pedepse,
vinderea beuturilor spirtuoase în Dumineci şi sărbători,
interzicând petrecerile şi jocurile tinerirnei la cârciume şi
întrebuinţând venitul curat pentru ajutorarea săracilor ori pentru
promovarea unui scop cultural. In rezumat dorim şi aşteptăm, ca în
interesul neamului şi al ţării să se proceadă cât mai radical la
extirparea alcoolismului şi prin aceasta la bunăstarea şi luminarea
poporului, (şr.)
* C o n c o r d a t u l n o s t r u . După o notiţă publicată în
„La
Croix", părintele Dr. Vasile Lucaciu a sosit la Roma, ca să
tracteze cu Sfântul Scaun concordatul. Dânsul a şi fost primit deja
în audienţă de Sfântul Părinte şi a întrat în contact cu cercurile
din Vatican, cari au dispoziţiile cele mai bune faţă de ţara
noastră.
Ne bucurăm, că măcar în ceasul ak 11-lea, s'a găsit un guvern,
care să îndrăznească a începe tratativele asupra concordatului,
necesitatea lui fiind admisă de toţi oamenii pricepuţi în trebile
politice, chiar de cei mai distinşi prelaţi ortodocşi din vechiul
regat. Noi venim cam târziu la Roma, pe eând Polonia, Ceho-slovăcia
şi Jugoslavia îşi au deja de mult 'aşezaţi la lucru oamenii lór.
Chiar Ungurii s'au îngrijit să se pună în legătură cu Sfântul Scaun
din primăvara trecută, iar Austriecii au trimis ca încredinţat al
lor pe directorul marelui ziar catolic „Reichspost", Dr. Funder. Ne
bucurăm şi acum, când ne comunică gazetele, în frunte cu „Neamul
românesc"» că dl ministru Penescu ar fi indicat să facă cel dintâiu
relaţ ie diplomatică cu Sfântul Scaun.
-
t'a*. U i
Lucrul trebuia făcut mai de muit, de o parte ca să vază Sfântul
Scaun, că vorbele spuse Monsignorelui Ceretti au fost sincere;
iar-de altă parte, ca să putem trage din concordat toate foloasele,
ce putea să le aibă ţara românească. Oamenii cu pricepere şi-au dat
foarte bine seama, că deplin înţeleşi cu Sfântul Scaun, chestiunea
minorităţilor nu ar fi apăsat cu atâta greutate asupra noastră, şi
chiar în celelalte chestiuni, ne-am fi bucurat de puternicul
sprijin al Papei, a cărui putere au văzut-o la Pans . El,
concordatul, ar fi aranjat de mult chestiunea unor oameni, cari
compromit catolicismul, confundându-1 cu maghiarismul. Episcopii
recalcitranţi tncă şi astăzi, nu ar mat putea trimite memorii
tendenţioase şi inexacte la conferinţă, ci ar fi deja în brazda
ţării, indem-nându-şi credincioşii la ascultare şi la muncă
cinstită.
Când Statul risipeşte atâta groază de bani cu biurouri de presă,
oare despre misiunea părintelai Lucaciu de ce nu s'a publicat nici
un comunicat? (ib.)
* S p i r i t d e j e r t f ă . Nu e la noi, nici în vechiul
regat, nici
în provinciile alipite, unde boala banului face încă groaamice
ravagii, începând cu parlamentarii. E vorba de profesorii delà
Universitatea catolică din Paris, cari, şi în 1920 au încă
'ace-ieaş lefuri, pe cari le-au avut la 1914. Cardinalul Amette,
archiepiscopul Parisului, socotind acest lucru, ordonă colectă
publică în toată eparhia. Iar distinsul rector, Monseigneurui
Baudrillart publică un călduros apel către catolici ca să sară în
ajutorul Universităţii, (ib.)
A e u i s á fie P a l e s t i n a ? Cât a ţinut răsboiul, şi mai
ales după ce întrase şi America în acţiune, lucrul părea definitiv
stabilit: a Evreilor. Azi — când influinta lui Wilson a scăzut —•
şi acţiunile Sioniştilor par a fi cazat cu totul, acum îşi aruncă
ochii asupra locurilor sfinte cele trei puteri mart din Europa,
cari pipăie terenul prin multe misiuni. Anul trecut a fost vizitată
Palestina de un cardinal englez şi de unul italian, iar anul acesta
a vizitat-o, cu un mai mare fast, un cardinal francez. Cine o să o
stăpânească, încă nu e hotărît; se poate î a s i spune de pe acum,
cine nu o să o stăpânească: cei ce nu vor să se ducă la locul lor,
ca s l formez» şi ci o naţiune tn adevăratul sens al cuvântului,
(ib)
-
Pag. 120.
A u s t r i a . Ţara, care sufere mai mult şi mai pe
n'edreptut"* pe urma răsboiului, e de, sigur Austria. Oameni
muncitori şt-» cu frica lui Dumnezeu, Austriacii au fost cu totul
streini'de*?' politica ce se clocea ia Ballplatz. Ei doriau să
trăiască înM? relaţiuni prieteneşti cu naţiunile, cari , împreună
cu ei alcătuiau»:"f imperiul şi monarhia. Vina răsboiului nu i-se
poate imputa-poporului austriac.
Aceste idei îe desfăşură un catolic austriac în un me--, moriu
trimis conferinţei delà Versailles, care aruncă t o a t i -vina
răsboiului asupra Kaiserului prusac şi asupra Ungurilor.-Austria ar
fi făcut pace mai de mult, dacă o ar fi lăsat Kai-serul şi slabul
împărat Carol ar fi avut mai multă inteligenţi şi energie şi nu
s'ar fi lăsat în ghiarele păcătosului de Czer-nin, pe care memoriul
îl prezintă în culorile cele mai negre. Prea multă dragoste faţă de
popoarele sale îi atribuie împăratului Carol, care era un maghiaron
destul de exprimat.
Autorul memoriului dă foarte mare atenţiune cărţii lui AupeJ
Popovici despre Austria mare, pe care o crede necesară şi astăzi,
căci Cehoslovacia, Jugoslavia şi Fiume nu pot să existe ca state a
parte. (Ne miră faptul, că ÎB tot memoriul nu este o vorbă mai
legănată la adresa Românilor, nici măcar • o îngrijorare pentru
biserica unită). Uită, ori nu ştie, că Aurel Popovici, în decursul
răsboiului mondial, au se mai
-gladia la soluţia chestiunii române prin Grossösterreich,
prevăzând alta mai fericita, pe care, înainte cu 15 ani, — nu o
putea indica nimic.
Austria poate conta pe sprijinul oamenilor de bise în refacerea
sa. Dovadă zorul, cu carè îi întinde Italia ajutoare a ş a de
însemnate, şi graba, cu care au răspuns statele apusene la apelul
Papei pentru ocrotirea aenorociţilor de copilaşi, cari nu pot.fi
făcuţi vinovaţi de răsboiu, dar cari sunt victimele cele mai
grozave ale unei păci fără nici un Dumnezeu.
-
Nr. 3 Fag. 121
Luptătoarele pentru drepturile politice ale femeii, s'au
organizat bine. In ţările apusene este o frumoasă organizaţie
catolică. Aceasta a întrebat mai întâiu pe Sflntul Părinte, dacă
aprobă mişcarea lor, care le-a răspuns: „Da, da, noi o aprobăm. Noi
dorim ca femeile să aleagă pretutindeni". Englezoaicele, adunate în
Catholic Woman's Suffrage Society au deschis cursuri pregătitoare
pentru femei, ca să le Introducă în politică şi să studieze toate
problemele actuale. Ele sunt organizate după circumscripţiile
electorale.
De sigur, că femeea, care poartă a t l tea greutăţi pe urne-rele
ei, are şi dreptul să-şi spună cuvântul, şi unde şi l'a spas, ca în
Belgia şi Luxemburg, şi l'a spus mai bine decât bărbaţii. De aceea
biserica numai câştiga poate din votul femeilor. Cel ce se opune
acestui vot, dă prilej socialismului anarhist să-şi adune sub
drapelul său tot mai multe femei. Organizaţi deci conferinţe
creştine pentru drepturile femeii!
Neamul şi biserica vă vor fi, la rândul lor, nespus ái
recunoscătoare, (ib.)
C ă r ţ i , r e v i s t e , z i a r e . o
Dr. Gheorghe Comşa şi Gheorghe Maior, Predici pentru toate
duminecile de peste an şi alte ocaziuni. Arad 1918. Editura
librăriei diecezane. Preţul 15 cor. Format 8° mare, pagini 329.
Intovărăşindu-se aceşti doi autori au tipărit laolaltă 74
predice, dintre care 45 se datoresc celui dintâiu, iar 29 celui de
al doilea. înainte de a le dà la tipar le-au trimis spre aprobare
consistorului din Sibiiu. caic pe baza censurârix profesorului
seminarial, Dr, Nicolae Bălan, de present mitropolitul Românilor
oitodoxi. k - a şi dat încuviinţarea bisericească.
In general autorii dovedesc mult zel şi bunăvoinţă ia vestirea
cuvântului. Ici-colo însă se abat deia calea adevărului. Astfel nu
numai în predica I. din post, care c in flagranta contradicţie cu
adevărul istoric, ci şi in predica î,i Dumineca IV. după Rusalii,
unde se afirmă «snorsiitatea c i „credinţa e o parte a sufletului
omenesc* (ca minte* ori voinţa, bună oară) şi că „nimic n'o poate
st n*e,
-
Pau. Î22 C U L T U R A CKKŞl ' INA
nimic n'o poa te s m u l g e " fnici erezii le , nici păca te le
directe-c o n t r a vir tuţ i i credinţei!) In t r ' adevăr . te c
u p r i n d e mi ra rea , cum au putu t t r e ce neobse rva t e de
censu ra bisericească-, greşe l i le aceste» atât de e l e m e n t
a r e ? In p red ica Ia Dumineca XX. Jupă Rusalii se invoacă drept
cr i ter i i s igure ale credinţei în Dumnezeu câ teva fapte d ive
r se scoase din cine ştie ce ziar:: în tâmplarea ciudată cu podul
rupt de T â r n a v a mare , pe ca re însă nu s'a pr imejdui t nici
un om şi un gest gene ros făcut de-un t ână r z ida r delà Par i s
. Aceste să rie fapte în s ta re de a de te rmina credin ţă absolu
tă în D u m n e z e u ? — Dar i-â nu ne-mirăm de astfel de defecte
. IR volumul de cuvântăr i funebra le, apă ru t în a c e e a s
editura, un p ro topop cu mare nume vine ca r ep rezen tan t au to
r iza t al biser icei şi p ropovădueş t e supers t i ţ i i popu la
re . „După credinţa poporu lu i nos t ru , z ice aces t domn pro
topop , sufletul ce lo r plecaţ i d in t re noi c e r c e tează
adeseor i pe cei mai deapro^pe prietini ori vine chiar să- i cheme
şi pe ei din vâ l toa rea aceste i vieţi că t re t ă râmur i le
veşn ic ie i " .
De a l tmint re lea unele predici nu au nimic comun cu d u m i n
e c a , ' p e ca re sunt puse. aşa încât toată împăr ţea la
autoiHorpe dumineci şi săi b â t o n e mai mult sau mai puţin a rb
i t ra ră .
Autor i i au însă şi cal i tă ţ i . F o l o s e s c , sp r e
onoa rea lor fie zis, o mui ţ ime de i zvoare , a tâ t or ienta le
, cât şf o c c i d e n tale. Semn bun. ea nu se feresc de autor i
catoiici , ca Segneri,.. Maller , Sch lauch , l ' rohászka . Hock .
B m g a ş. a. Adevăra t , că telul cum se c i tează e de mul te-or
i supă ră to r . Mai a les la
.sfinţii părinţ i , pe car i nu i-au consul ta t în or iginal ,
ci în izv o a r e de a doua şi de a treia mână. Influenţa b inefăcă
toare a i zvoa re lo r se r e s imte în multe locuri , ca fond şi
ca formă. Une-or i şi la formă lasă mult de dori t ap l i ca rea e
x e m p l e l o r bau a i s to r ioa re lo r ce se aduc . Al te-or
i se repetă , c e e a c e f ireşte const i tue un defect .
L imba e destul de îngriji tă. în t rebuin ţează insă şi s t ră
i n i sme ca, de pildă, „ copă r şeu" p. 143. . .abzis" pen t ru „
renunţa t" p. 168, . . apotecar" p. 253 ş. a. ncadmis ib i l e în
limba l i te rară
Mai mult lasă de dor i t 'ortografia Biata ortografie român e a
s c ă ! Verbele şi p ronume le r a r sunt sc i i se , cum se cade.
De pi ldă, verbul auxi l ia r din vi i tor . .veţi" autor i i il s
c r iu a p r o a p e regula t „ v e ţ i " ş. a. (i u .)
-
Nî JI CULTURA K̂HîjTlNA tŞg^ 1^
Liturgica Bisericei ortodoxe române pentru şcolile secundare.
Arad. Tipografia diecezană 1919. Preţul 7 cor.
Sentimentele ce le nutrim pentiu deaproapele nostru, le
;>rătăm zilnic prin diferite se