Argumentare Enigma OtilieiGeorge CalinescuGeorge Calinescu este
o personalitate culturala romaneasca de tip enciclopedic. El isi
desfasoara activitatea la sfarsitul perioadei interbelice si
inceputul celei contemporane, fiind deopotriva critic si istoric
literar, biograf, monografist,eseist, romancier, poet , dramaturg.
Opera sa de capatai ramane insa Istoria literaturii romane de la
origini pana in prezent. , o lucrare ampla de referinta a culturii
romanesti.Enigma Otiliei este un roman citadin , o fresca a
burgheziei bucurestene de la inceputul secolului trecut. El apare
in 1938, la sfarsitul perioadei interbelice si prezinta, in maniera
realista, viata burgheziei bucurestene de la inceputul secolului al
XX-lea , dezvoltand problema mostenirii si pe cea a paternitatii.
El se claseaza pe coordonatele tematice ale realismului balzacian:
motivul mostenirii, al paternitatii, al familiei, al casatoriei si
al parvenirii. Dintre acestea, doua motive sunt dezvoltate in mod
deosebit in romanul lui George Calinescu : motivul mostenirii si
cel al paternitatii.Ca specie literara a genului epic , Enigma
Otiliei este un roman, cu personaje numeroase, actiune coplexa,
desfasurate pe mai multe planuri narative, avand spatii temporale
bine conturate si conflicte puternice. In centrul actiunii se
situeaza lupta pentru mostenirea averii unui batran avar.
Confruntarea se disputa intre doua familii: pe de o parte Costache
Giurgiuveanu si fica lui vitrega , Otilia, iar pe de alta parte
clanul Tulea. Conflictul aduce la lumina pasiuni oarbe, rautate,
avaritie si porniri rudimentare. Telul final , acela al obtinerii
mostenirii , devine treptat o adevarata obsesie, pentru o parte din
personajele cartii.Initial , Calinescu intentiona sa-si intituleze
romanul Parintii Otiliei , dar a renuntat din cauzainterventiei
editorului sau. Critica literara a remarcat faptul ca aproape toate
personajele cartii pot fi considerate parinti ai Otiliei, pentru ca
atitudinea lor depinde intr-un fel sau altul destinul tinerei fete.
Tot de inspiratie balzaciana este si descrierea amanuntita a
cadrului, utilizata ca mijloc de descriere a personajelor. Un
exemplu elocvent este ampla expozitiune a romanului, in care cadrul
se restrange treptat de la strada la casa, la interioare, la
fizionomia si gesturilor personajelor aceasta fiind tehnica
focalizarii. Alte doua particularitati de inspiratie balzaciana
sunt : situatia exacta a aciunii in timp si spatiu si concentrarea
vocatiei pentru realizarea scopului propus.Enigma Otiliei poate fi
considerat romanul unei familii si istoria unei mosteniri. Din
punct de vedere structural, lucrarea este construita pe mai multe
planuri narative care urmeaza destinul unor personaje. Astfel
primul plan surprinde eforturile clanului Tulea pentru obtinerea
averii lui Giurgiuveanu, iar al doilea plan urmareste destinul
tanarului Felix sosit la Bucuresti pentru a studia medicina.
Acestor planuri narative principale li se adauga mai multe planuri
secundare, ce completeaza imaginea societatii bucurestene din acea
vreme.Competitia pentru mostenirea batranului avar este un bun
prilej de a observa efectele degraduate ale obsesiei banului.
Alaturi de avaritate si parvenitism, romanul infatiseaza si alte
aspecte ale familiei burgheze: relatia dintre parinte si copii,
relatia dintre soti, casatoria, conditia orfanului.Relatia dintre
parinti si copii este surprinsa din doua perspective prima dintre
acestea , urmareste atitudinea ezitanta a lui Costache Giurgiuveanu
de a legaliza infierea Otiliei din cauza avaritiei. A doua
perspectiva surprinde relatiile din cadrul familiei Tulea din care
Aglaie conduce cu autoritate destinele copiilor sai.Banul este cel
care erodeaza si relatia dintre soti. Astfel , Stanica Ratiu se
insoara pentru a-si face o situatie materiala, dar nu isi asuma
serios nici rolul de sot , nici cel de tata. Pentru Aglaie, sotul
ei, Siman, este doar un batran ramolit de care se debaraseaza usor,
abandonandu-l intr-un sanatoriu.Casatoria este privita ca un
aranjament social. Atunci cand nu produce benificii materiale
acceptabile , ea se destrama sau devine o preocupare obsesiva
pentru cei incapabili sa se realizeze altfel de exemplu cazul
Auricai si a lui Titi.Conditia orfanului este strict legata de
influenta nefasta a unei societati degradate moral. Felix si otilia
sunt amandoi orfani , dar au doi protectori: mos Costache si
Pascalopol. Ceilalti insa ii privesc cu ostilitate din cauza
mostenirii batranului avar.Cel de-al doilea fir narativ urmareste
formarea si maturizarea tanarului Felix, experientele de viata
traite in casa unchiului sau si in mod special iubirea
adolescentina pentru Otilia. Desi este convins de profunzimea
sentimentelor sale, eroul nu este capabil sa ia o decizie , fiindca
interesul sau dominant este legat de cariera medicala. Dupa moartea
lui mos Costache, Otilia , Chair daca il iubeste pe Felix, ii lasa
libertatea de a-si desavarsi cariera si se marita cu Pascalopol,
barbat matur, care-i poate oferi intelegere si protectie. In epilog
aflam ca Pascalopol i-a redat libertatea de a-si trai tineretea iar
Otilia a devenit sotia unui conte dintr-o tara exotica. Ea ramane
pentru Felix o imagine a eternului feminin iar pentru Pascalopol o
enigma.Simetria incipitului cu finalul se realizeaza prin
descrierea strazii si a casei lui mos Costache, din perspectiva lui
Felix, strainul din familia Giurgiuveanu, in momente diferite, ale
existentei sale (adolescenta si aproximativ zece ani mai tarziu
dupa razboi ). Simetria este sustinuta si de replica pe care i-o
adreseaza lui Felix, in momentul in care tanarul pare in poarta
casei sale si pe care doctorul Sima de mai tarziu si-o aminteste in
finalul romanului: nu-nu sta nimeni aici, nu cunosc.
Eu nu strivesc corola de minuni a lumii De Lucian BlagaLucian
Blaga este unul dintre marii poeti interbelici modernisti a carei
opera se incadreaza in expresionism. Modernismul reprezinta un
curent in arta si literatura secolului al XX-lea , caracterizat
prin negarea valorilor traditionale si conservatoare . In sens larg
, se poate spune ca toate curentele post-romantice inovatoare au
trasaturi moderniste : simbolismul , expresionismul , avangardismul
, suprarealismul etc. Principiul de baza al modernismului se
regaseste in afirmatia lui William Fleming : Singurul lucru
permanent este schimbarea. Poezia Eu nu strivesc corola de minuni a
lumii deschide volumul Poemele luminii (1919) si reprezinta o
veritabila arta poetica in care L . Blaga isi expune viziunea
asupra menirii poeziei si a poetului . Tema lucrarii o reprezinta
atitudinea ( contemplativa) eului liric in fata marilor taine ale
Universului . Titlul reluat in incipit ca prim vers , este
constituit dintr-o metafora ce semnifica ideea cunoasterii
luciferice . Blaga isi exprima atitudinea fata de tainele
universale , alegand descoperirea lor prin contemplare si nu prin
cunoasterea rationala . Atitudinea eului liric fata de procesul
cunoasterii trebuie legata de conceptia lui filosofica . Blaga face
distinctie intre cunoasterea paradisiaca (rationala) si cunoasterea
luciferica (contemplativa si poetica) . Daca prima forma de
cunoastere risipeste misterul , inlocuindu-l cu forma impersonala
si rece a deductiei logice , cea de-a doua forma il adanceste si il
amplifica prin poezie . Pentru Blaga creatia poetica este un
mediator intre sine insusi si lume , avand rolul de a converti
misterul . Din punct de vedere compozitional , lucrarea este
realizata in trei secvente poetice . Prima secventa exprima
atitudinea eului liric fata de tainele lumii al caror mister nu il
doreste descoperit .Eu nu strivesc corola de minuni a lumii si nu
ucid cu mintea tainele ce le intalnesc in calea mea in flori , in
ochi , pe buze ori morminte . Este evidenta opozitia fata de
gandirea rationala vinovata de destramarea farmecului lumii .
Marile taine ale existentei precum viata , sufletul sau moartea nu
pot fi intelese in profunzime decat prin iubire . Aceasta se arata
omului intruchipata in flori , ochi , buze , ori morminte . Fiecare
dintre aceste patru simboluri devin un arhetip . Astfel , cuvantul
flori sugereaza frumosul vegetal absolut , ochii devin expresia
cunoasterii , buze sugereaza atat rostirea cat si sarutul iubirii ,
iar mormintele duc cu gandul la eternitate . Se poate spune ca cele
patru simboluri au valoare duala , apartinand atat lumii materiale
cat si a lumii spirituale . Fiecare devine astfel o diferentiala
divina , un fragment al Marelui Anonim , care este suma tuturor
diferentialelor divine si misterul ultim. In viziunea lui Blaga ,
lumea este o corola de mistere ascunse sub aparenta cotidiana . Din
subiect cunoscator , omul poate deveni subiect creator daca va
alege iubirea ca unica modalitate de cunoastere . Aceasta va fi
numita de Blaga in scrierile sale filosofice drept minuscunoastere.
A doua secventa poetica se structureaza pe baza unei relatii de
opozitie Eu-altii si lumina mea-lumina altora. In acest context
lumina mea semnifica o cunoastere poetica de tip intuitiv
(luciferica) , in timp ce lumina altora semnifica o cunoastere de
tip rational ( paradisiaca) . Cunoasterea luciferica sporeste ,
mareste , imbogateste si iubeste , taina lumii in opozitie cu
cealalta forma de cunoastere paradisiaca , ce sugruma vraja
nepatrunsului ascuns. In relatia eu-altii , eul liric se defineste
pe sine ca fiinta solitara , opusa celorlalti . Blaga sugereaza o
forma de cunoastere prin care tainele lumii sunt induse fiintei
umane prin iubire . Poetul stie ca inteligenta , in absenta emotiei
, are efecte profanatoare asupra corolei de minuni a lumii .
Refuzul cunoasterii rationale si aderarea la cunoasterea
contemplativa reprezinta atitudinea ce garanteaza eului liric
statutul de fiinta creatoare . Cea de-a treia secventa a poeziei
are valoare conclusiva : Caci eu iubesc / si flori si ochi si buze
si morminte , confirmand optiunea eului liric pentru cunoasterea
luciferica . De altfel , ideile exprimate in poezia Eu nu strivesc
corola de minuni a lumii se vor regasi ulterior in Cunoasterea
luciferica , volumul integrat in Trilogia cunoasterii.
Caracterizare Harap-Alb
Ion Creanga este unul dintre marii clasici alaturi de Mihai
Eminescu, Ion Luca Caragiale si Ioan Slavici. Ion Creanga a scris
povesti , povestiri si Amintiri din copilarie.Povestea lui
Harap-Alb a fost publicata pentru prima data in 1877 in revista
Convorbiri literare, din 1866 basmul capata circulatie
internationala. Tema este lupta dintre bine si rau finalizata cu
victoria binelui.Basmul este opera literara in proza , uneori in
versuri in care personajele cu puteri supranaturale dar si
personaje reale trec prin intamplari fabuloase pentru a impune
ordinea valorica a binelui.Despre basm, George Calinescu spunea ca
acesta este o oglindire a vietii in moduri fabuloase. In Povestea
lui Harap-Alb Ion Creanga preia anumite caracteristici ale basmului
popular. Astfel, din tiparul narativ caracteristici ale basmului
popular. Astfel, din tiparul narativ al acestuia, autorul pastreaza
conflictul dintre fortele binelui si cele ale raului precum si
tipologia dintre fortele binelui si cele ale raului precum si
tipologia generala a personajelor pozitive si negative. Astfel
aproape toate categoriile de personaje mentionate de Vladimir Propp
in Morfologia basmului se regasesc si in naratiunea lui Creanga:
protagonistul Harap-Alb, ajutoarele si donatorii Sfanta Duminica,
Calul nazdravan, Craiasa furnicilor, Craiasa albinelor, cei cinci
tovarasi de drum, antagonistul Spanul, personajul cautat fata
imparatului Ros.Titlul in care Harap-Alb este un personaj eponim,
intrucat da numele operei. Harap inseamna sluga iar Alb nobil, de
unde rezulta sluga nobila.Fat-Frumos din basmele populare
ilustreaza un ideal de frumusete, putere si curaj. Spre deosebire
de acesta , Harap-Alb din basmul lui Creanga nu are puteri
supranaturale, compotindu-se ca un om obisnuit : poarta caciula
taraneasca, vorbeste in graiul moldovenesc si se plange ori de cate
ori trebuie sa treaca una din probele Spanului. Autorul dezvolta o
relatie de complicitate cu cititorul, stand de vorba cu aceste
despre defecte omenesti si despre lipsa de experienta a fiului de
Crai.Chiar de la inceputul basmului este subliniata naivitatea
protagonistului, fiul craiului fiind boboc in felul sau la treburi
de aistea. Sfanta Duminica remarca si ea calitatile si defectele
mezinului, apreciind milostenia si inima cea buna, dar reprosandu-i
faptul ca este slab de inger si mai fricos decat o femeie. Tot
Sfanta Duminica este cea care justifica ritualul de initiere,
necesar pentru ca atunci cand fiul de crai va ajunge mare si tare
sa creada in suferinta celor asupriti si necajiti.La fel ca in
basmele populare , este subliniata superioritatea mezinului. El
este singurul dintre frati care se rusineaza de reprosurile tatalui
si tot el este singurul care trece de proba curajului. Fiind
neinitiat, mezinul se rataceste in padurea-labirint si este nevoit
sa-l ia pe Span ca sluga uitand de sfaturile parintesti. Tot din
naivitate accepta sa intre in fantana racoroasa cazand astfel in
capcana Spanului. Acesta ii da numele de Harap-Alb, ceea ce
sugereaza dublul statut al eroului. In limbajul popular, Harap
inseamna rob cu tenul masliniu. Tot spanul ii ia armele, pentru ca
nu de forta fizica are nevoie ,fiul de crai ci sa mai prinda la
minte.Odata ajuns la Curtea imparatului Verde, Harap-Alb este supus
la trei probe, prin care trebuie sa dovedeasca primele semne de
maturitate: rabdare si curaj (proba aducerii salatilor), prezenta
de spirit si loialitate (proba in care aduce capul cerbului), tarie
de caracter (proba petitului fetei imparatului Ros). Aceasta ultima
proba consemneaza maturitatea deplina a protagonistului desi
singurul sau rol este acela de a coordona actiunile ajutoarelor si
donatorilor.Desavarsirea maturizarii lui Harap-Alb se petrece odata
cu parcurgerea ultimelor doua experiente ale vietii: dragostea si
moartea. Invierea miraculoasa inseamna trecerea intr-o alta etapa a
existentei, aceea a barbatului vrednic sa-si intemeieze a familiei
o familie si sa conduca imparatia unchiului sau. Intregul proces de
initiere este legat de conflictul fundamental al basmului, acela
dintre conditia obisnuita a fiului de crai si destinul sau de a
ajunge imparat. In consecinta tensiunea majora nu apare intre
protagonist si Span ci intre natura sa umana si incercarea de a-si
depasi limitele. Reactiile naivului fiu de crai sunt uneori
cosmice, daca le comparam cu vitejia si curajul lui Fat-Frumos din
basmele populare. Defapt, Creanga isi concepe eroul dupa modelul
unui tanar taran care, conform traditiei stravechi, inainte de a-si
intemeia o familie si-a deveni gospodar la casa lui, trebuie sa
demonstreze comunitatii din care face parte ca este om vretnic,
curajos, bun si intelegator cu cei slabi, ca are cuvant si asculta
de sfaturile parintilor si ale celor invarsta.Drumul initierii lui
Harap-Alb reprezinta un model de urmat pentru ca omul tanar sa fie
capabil sa recunoasca diferenta dintre bine si rau, dintre adevar
si minciuna.Povestea lui Harap-AlbIon Creanga Eseu despre
particularitatile basmului cult, prin referire la o opera literara
studiata.
Ion Creanga este unul dintre marii clasici alaturi de Mihai
Eminescu, Ion Luca Caragiale si Ioan Slavici. Ion Creanga a scris
povesti , povestiri si Amintiri din copilarie.Povestea lui
Harap-Alb a fost publicata pentru prima data in 1877 in revista
Convorbiri literare, din 1866 basmul capata circulatie
internationala. Tema este lupta dintre bine si rau finalizata cu
victoria binelui.Basmul este opera literara in proza , uneori in
versuri in care personajele cu puteri supranaturale dar si
personaje reale trec prin intamplari fabuloase pentru a impune
ordinea valorica a binelui.Despre basm, George Calinescu spunea ca
acesta este o oglindire a vietii in moduri fabuloase. In Povestea
lui Harap-Alb Ion Creanga preia anumite caracteristici ale basmului
popular. Astfel, din tiparul narativ al acestuia, autorul pastreaza
conflictul dintre fortele binelui si cele ale raului precum si
tipologia generala a personajelor pozitive si negative. Astfel
aproape toate categoriile de personaje mentionate de Vladimir Propp
in Morfologia basmului se regasesc si in naratiunea lui Creanga:
protagonistul Harap-Alb, ajutoarele si donatorii Sfanta Duminica,
Calul nazdravan, Craiasa furnicilor, Craiasa albinelor, cei cinci
tovarasi de drum, antagonistul Spanul, personajul cautat fata
imparatului Ros.Titlul in care Harap-Alb este un personaj eponim,
intrucat da numele operei. Harap inseamna sluga iar Alb nobil, de
unde rezulta sluga nobila.Basmul lui Creanga isi demonstreaza
caracterul cult si prin modalitatea ingenioasa a constructiei
subiectului. Astfel, autorul limiteaza spatiul fabulos, incercand
sa creeze o lume cat mai apropiata de universul taranesc al
Humulestiului. Formulele tipice sunt adaptate si ele pentru a
sublinia factorul social. De exemplu , formula traditionala de
inceput: A fost odata ca niciodata .. este inlocuita cu: Amu cica
era odata, care, prin limbajul regional, ancoreaza cititorul intr-o
realitate rurala. Aceeasi particularitate o are si formula finala
in care Creanga satirizeaza societatea contemporana lui: Si a tinut
veselia ani intregi si acum mai tine inca ; cine se duce acolo bea
si mancanca iar pe la noi, cine are bani bea si mananca, iar cine
nu se uita si rabda.Modul de expunere al basmului este si el
original, pentru ca imbina naratiunea cu descrierea si dialogul,
creand iluzai vietii reale. Astfel realismul in Povestea lui
Harap-Alb este completat de o serie de simboluri mai putin
intalnite intr-un basm popular. Astfel, apare ca noutate simbolul
ursului, care ne trimite cu gandul la casta razboinicilor. Numele
imparatului Verde este si el simbolic, dar sugereaza in mod ironic
ofilirea , pentru ca personajul este batran si nu are urmasi la
tron. Un simbol relevant este cel al fantanii, interpretat atat ca
loc al unei morti ritualice (coborarea in infern), cat si ca loc de
botez, atunci cand fiul de crai primeste numele de Harap-Alb.Un alt
aspect original al povestii lui Ion Creanga se refera la statutul
abiguu al personajului. De exemplu : Calul nazdravan nu estedoar o
aparitie miracoloasa, ce indeplineste rolul de ajutor, ci si un
complice al spanului. El ar fi putut interveni de la bun inceput in
favoarea lui Harap-Alb, dar prefera sa-l lase sa infrunte
primejdiile vietii pentru a se maturiza. Chiar si fiintele
fabuloase (Gerila, Flamanzila, Setila, Ochila, Pasari-Lati-Lungila)
isi depasesc statutul pentru ca intruchipeaza defecte omenesti
intalnite destul de des la taranii din comunitatea humulesteana.
Remarcam de asemenea relatia ambigua dintre protagonist si
antagonist ( Harap-Alb si Spanul), care nu se afla in termenii unei
opozitii depline. Spanul nu este doar personaj negativ, ci si
mijlocul prin care fiul de crai ajunge sa parcurga etapele
initierii. Chiar calul nazdravan ii spune stapanului ca: SI unii ca
acestia sunt trebuitori pe lume cateodata, pentru ca ii fac pe
oameni sa prinda la minte. In acelasi timp, tovarasia cu spanul il
face pe Harap-Alb sa-si constientizeze defectele.Avand in vedere
aceste particularitati ale naratiunii lui Creanga, se poate afirma
ca principala trasatura a acestui basm cult este formula inovatoare
a miraculosului imbinat cu ralitatea, ceea ce este in evidenta
opozitie cu fantasticului tipic basmelor populare.
Eseu despre lumea basmului refelctata intr-un basm cult
studiat.
-Se incepe cu introducerea de mai sus....
Actiunea in Povestea lui Harap-Alb urmareste formarea unui tanar
care trebuie sa infrunte greutatile vietii inaintate de a cunoaste
avantajele maturitatii. Eroul este chemat sa devina mostenitorul
unchiului sau dar nu inainte de a dovedi ca merita aceasta cinste.
Se poate spune ca basmul lui creanga este un bildungsroman ce
urmareste un traseu al devenirii morale. Harap-Alb parcurge
succesiv trei etape: etapa naivitatii( cand este doar meziunl)
etapa drumuli initiatic (cand eroul este un ucenic al vietii) si
rasplata ( atunci cand eroul este deja initiat si matur.Basmul
incepe prin valorificarea motivului imparatului fara urmas. Craiul
primeste carte de la imparatul Verde care cere un fiu sa-l urmeze
la tron. Ce-i trei feciori ai craiului au de trecut o proba a
curajului, care se dovedeste prea grea pentru doi dintre ei, doar
mezinul reusind sa-si infrunte curajos tatal deghizat in urs.Odata
plecat la drum , fiul de crai se rataceste cu usurinta in
padurea-labirint si dupa ce Spanul ii iese de trei ori in cale, il
accepta ca sluga, incalcand astfel sfatul parintesc. La fel de
naiv, eroul accepta sa intre in fantana racoroasa si devine robul
spanului. Din momentul in care jura credinta noului stapan, el
primeste o alta identitate (este numit Harap-Alb) si incepe un
anevoios drum al initierii.Ajuns la curtea imparatului Verde,
Spanul isi asuma identitatea fiului de crai, pe care incearca sa-l
trimita la pieire supanandu-l la trei probe. Primele doua (aducerea
salatilor din gradina ursului si a capului de cerb) sunt incercari
pe care eroul le trece cu teama si ezitari, ajutat insa de
sfaturile Sfintei Duminici. Prima dintre probe ii solicita curajul,
iar cea de a II-a ii incearca rabdarea si puterea de a-i respecta
juramantul.Cea de-a III a proba reprezinta cea mia complexa etapa a
initierii tanarului erou. Drumul spre imparatul Ros incepe cu un
pod ( simbol al trecerii intr-o alta etapa a cunoasterii).
Rasplatit pentru bunatatea sa, atunci cand nu striveste alaiul
furnicilor si atunci cand gaseste adapost albinelor, Harap-Alb
dovedeste si intelepciune, intelegand ca in viata pana si cele mai
ninemnate fiinte pot fi de folos. Pentru ca este prietenos, eroul
isi gaseste cu usurinta tovarasi de drum si astfel, ceata celor
cinci monstrii simpatici il insoteste galagioasa si vesela pana la
curtea imparatului Ros.Petitul fetei de imparat, despre care se
auzise ca este o farmozoana nu pare a fi o treaba usoara. Harap-Alb
este supus unor probe grele , pe care nu le-ar fi putut trece fara
puterile supranaturale ale tovarasilor sai. Abia scapati din casa
de arama inrosita de foc, eroii sunt invitati la un ospat fabulos,
apoi trebuie sa identifice adevarata fata de imparat si sa o
pazeasca pana dimineata. Numai dupa ce calul nazdravan aduce apa
vie, apa moarta si cele trei smicele de mar ducle, fata imparatului
se invoieste sa-l insoteasca pe Harap-Alb.Odata ajunsa la curtea
imparatului Verde , fata il demasca pe Span iar acesta ii reteaza
capul lui Harap-Alb semn ca-l dezleaga de juramant. Cel ce readuce
echilibrul pedepsindu-l pe rau facator este calul nazdravan, care-l
arunca pe Span din inaltul cerului. Reinvierea miraculoasa a lui
Harap-Alb pune in lumina un alt motiv popular frecvent in basm,
acela al mortii ca stare de somn. Este un mod de a demonstra ca
binele invinge raul, chiar si dincolo de viata. Actiunea basmului
se desfasoara linear, prin succesiunea secventelor narative.
Momentul subiectului sunt adaptate la structura tipica basmului
popular: o situatie initiala de echilibru (expozitiunea), un
element ce deregleaza echilibrul initial (intriga), actiunea
reparatorie (conflictul), refacerea echilibrului initial (punctul
culminant) si rasplatirea eroului (deznodamantul) . Creanga urmeaza
acest tipar narativ al basmului popular, dupa cum urmeaza si
tiparul personajelor.Povestea lui Harap-Alb pastreaza numeroase
atribute al modelului popular, dar se diferentiaza de acesta prin:
implicarea subiectiva a autorului, complexitatea personajelor,
nuantelor suptile ale umorului, particularitatile de limbaj si
bogatia de proverbe si zicatori.
In gradina Ghetsemani De Vasile Voiculescu
Vasile Voiculescu este unul din reprezentantii
traditionalismului iar ortodoxismul sau la precedat pe acel al
revistei.Poezia In gradina Ghetsemani apare in 1921 si este
cuprinsa in volumul Parga publicata in 1923. Tema poeziei este
religioasa , ruga lui Isus in gradina maslinilor. Traditionalismul
cuprinde totalitatea tendintelor literare conservatoare ce isi
propune sa apere sufletul national in fata influentei accidentate.
Din vechile doctrine traditionaliste a fost preluata ideea ca
istoria , folclorul si natura patriei sunt domenii relevante ale
specificului romanesc . La acestea se adauga si credinta ortodoxa
considerata un element esential al sufletului national. In gradina
Ghetsemani este o poezie de inspiratie religioasa relevanta pentru
latura traditionalista a liricii lui V. Voiculescu . G. Calinescu
il incadra pe poet in capitolul ortodoxisti , alaturi de Nechifor
Crainic , precizand ca ortodoxismul sau este aceluia de la
Gandirea. Sursa de inspiratie a poemului este motivul biblic al
rugaciunii lui Iisus pe Muntele Maslinilor , dupa Cina cea de taina
. Scena este mentionata in Evangheliile dupa Matei , Marcu si Luca
. Numele Ghetsemani provine din limba ebraica , in care Gat shemen
inseamna gradina unde se preeaz maslinele . Aici conform Bibliei
si-a petrecut Iisus ultima noapte de libertate si tot aici a primit
sarutul lui Iuda inainte de a fi arestat. Din punct de vedere
compozitional poezia este alcatuita din patru strofe . Primele trei
suprind planul subiectiv dominat de suferinta lui Iisus iar ultima
strofa rasfrange durerea asupra planului exterior al naturii. Prima
strofa suprinde impotrivirea in fata destinului : Iisus lupta cu
soarta si nu primea paharul. Imaginea christica si tragica : Cazut
pe branci in iarba se-mpotrivea intruna . Gestul ingenunchierii nu
semnifica atitudinea unui invins ci invocarea prin rugaciune a
spiritului divin , pentru a-si putea depasi slabiciunea omeneasca .
Versul Curgeau sudori de sange pe chipu-i alb ca varul , sublineaza
contrastul dintre albul fetei si rosul sangelui . Acestea sunt
simboluri biblice unul al puritatii chipului christic si celalalt
al suferintei trupesti . Textul pune in evidenta metafora-simbol a
paharului , care are doua semnificatii . Prima dintre ele este cea
de Cupa a Graalului , considerata izvorul tuturor adevarurilor .
Este vorba despre cupa din care a baut vin Iisus si ucenici sai la
Cina cea de taina . Cuvintele Sale acesta este sangele Meu care
pentru multi se varsa intru iertarea pacatelor confera cupei
atribute sacre . Cea de a doua semnificatie a cupei se refera la
simbolul patimilor ce aveau sa vina . Strofele a II-a si a III-a
formeaza impreuna o secventa poetica realizata in jurul
metaforei-simbol : grozava Cupa . Dramatismul este sugerat printr-o
enumerare de sintagme cu valoare simbolica : mana neindurata (semn
al destinului) , sete uriasa (simbol al dorintei de jertfa) ,
infama bautura . Trairile devin intense iar lupta impotriva ispitei
pacatului are valoarea unei personificari : Si-o sete uriasa sta
sufletul sa-i rupa / Dar nu voia s-atinga infama bautura .
Alternanta dintre benefic si malefic are rolul de a sublinia jocul
amagitor al ispitei pacatului : In apa ei verzuie jucau sterlici de
miere / Si sub veninul groaznic simtea ca e dulceata . Strofa a
IV-a alcatuieste ultima secventa poetica , in care suferinta
interioara este proiectata asupra naturii inconjuratoare . Imaginea
este apocaliptica iar miscarile sunt contorsionate : Deasupra ,
fara tihna , se framantau maslinii / Pareau ca vor sa fuga din loc
, sa nu-l mai vada . Textul este dominat de impresia unui haos
general (vraistea gradinii) iar bataile de aripi sugereaza prezenta
mesagerilor divini-ingerii . Ultimul vers intareste ideea de moarte
: Si ulei de seara dau roate dupa prada . Poemul valorifica ideea
cunoasterii adevarului printr-un act de sacrificiu , in care
refuzul ispitei pacatului inseamna alegerea credintei in Dumnezeu
chiar si dincolo de moarte.
Argumentare Ionde Liviu RebreanuLiviu Rebreanu este
intemeietorul romanului romanesc modern si unul din scriitorii
interbelici. Debuteaza in 1912 cu nuvela Framantari, iar in volum
mai apar nuvelele Rafuiala , Catastrofa. Romanele sale se
incadreaza in rumatoarele tipologii sociale Ion Rascoala Craisorul.
Romane psihologice Padurea spanzuratilor Adam si Eva.Romanul Ion a
aparut in 1920, este considerat , primul nostru roman modern
apartinand realismului obiectiv. Lucrarea surprinde universul rural
transilvanean de la inceputul secolului trecut. Despre acest roman,
Eugen Lovinescu afirma ca Ion e cea mai puternica creatie obiectiva
a literatiroo romane .Tema o reprezinta problema pamantului in
comunitatea rurala transilvaneana. Romanul cuprinde doua volume ce
urmaresc doua coordonate simbolice opuse: Glasul pamantului si
Glasul iubirii . Apeland la tehnica planurilor paralele, autorul
prezinta aspecte fundamentale din viata taranimii ardelenesti si a
intelectualitatii rurale.Titlul este dat de numele personajului
eponim si este un substantiv propriu des intalnit in lumea satului,
astfel sugerandu-se faptul ca personajul ar putea fi unul
reprezentativ pentru feciorii de tarani.Ca specie literara a
genului epic , Ion este un roman, cu personaje numeroase, actiune
coplexa, desfasurate pe mai multe planuri narative, avand spatii
temporale bine conturate si conflicte puternice.Romanul se
caracterizeaza prin simetria incipitului cu finalul, realizata prin
descrierea drumului care intra si iese din satul Pripas. Asemenea
ramei unui tablou, el delimiteaza viata reala de viata imaginara a
personajelor.Romanul pune in evidenta puternice antagoniste sociale
dezvoltate pe fundalul unui univers ruralAdanc diferentiat. In
afara conflictului principal, generat de lupta apriga pentru
pamant, lucrarea urmareste cu obiectivitate aspecte specifice
satului romanesc. Stfel, Rebreanu evoca ceremonii stravechi legate
de cele trei mari momente din viata omului: nasterea, nunta si
moartea. La acestea se adauga scene obisnuite surprinse la hora, la
biserica , ori la muncile campului. In afara legilor oficiale,
satul traditional ardelenesc isi duce existenta dupa propriile legi
stravechi si nescrise.Timpul, spatiul si personajele principale
sunt prezentate inca de la inceput. In satul Pripas sunt doar
cativa oameni bogati si numerosi taranii saraci care trudesc fara
spor pe loturi mici de pamant. Hora duminicala infatisata in
primele scene surprine o realitate sociala in care ierarhiile sunt
foarte clar delimitate. La mijlocul horei sunt tineri care joaca
dupa muzica lautarilor. De o parte stau fruntasii satului:
primarul, preotul si bogatanii, care sunt separati de taranii
mijlocasi, asezati pe prispa casei. De cealalta parte sunt oamenii
saraci, care nu indraznesc sa intre-n vorba cu cei avuti. Hora are
rolul de a aduna laolalta membrii comunitatii si de a facilita
cunoasterea tinerilor necasatoriti. Totul se desfasura insa in
deplinul respect al stratificarii sociale. Pe fondul acestei
realitati are loc un conflict tragic intre tarani si o forta mai
presus de el: pamantul.Ion, personaj principal din roman,
intruchipeaza drama taranului fara pamant in conditiile satului
transilvanean de la inceputul veacului trecut. Eroul este un flacau
harnic si dornic sa ajunga gospodar respectat in satul sau (Era
harnic si istet ca ma-sa! Unde punea el mana punea si Dumnezeu
mila.) Destinul ii este potrivnic, pentru ca tatal sau Alexandru
Glanetasul desi casatorit cu o fata bogata isi pierduse toata
averea din cauza lenei si a bauturii. Cu timpul, dorinta lui Ion de
a avea pamant devine o adevarata obsesie. Autorul precizeaza:
Iubirea pamantului la stapanit de mic copil De atunci , pamantul
i-a fost mai drag ca o mama.Umilit in fata satului de catre Vasile
Baciu care-l numeste fleandura , hot si talhar Ion reactioneaza mai
apoi inpulsiv dar se stapaneste si mai tarziu, pune la cale un plan
viclean, prin care o seduce pe Ana pentru a-i lua pamanturile.
Intre cele doua glasuri care ii definesc destinul (glasul
pamantului si glasul iubirii) , el il alege pe primul , urmarindu-l
cu o vointa iesita din comun. Nimic nu i se poate impotrivi: nici
atitudinea ostila a lui Vasile Baciu, nici uratenia Anei, nici
dragostea pentru Florica. Grabit de patima, eroul isi indreapta
intreaga energie pentru implinirea casatoriei necinstite.
Inteligenta este inlocuita de viclenie, tenacitatea se transforma
in cruzime, iar sentimentele omenesti sunt calcate in picioare cu
cinism.Dupa ce obtine pamanturile, ion isi schimba atitudinea,
simtind ca a intrat in randul celor avuti. Acum calca mai apasat,
iar in privire i se citeste o adevarata betie a fericirii. Toate
gandurile si faptele lui se concentreaza intr-un singur gest
simbolic, atunci cand, fara sa-si dea seama, se lasa in genunchi si
saruta pamantul. Se petrece astfel un ritual aproape mistic, care-i
trezeste o trufie fara margini. Posesia pamanturilor ii multumeste
orgoliul ranit candva, dar pretul platit este prea mare. Glasul
pamantului se razbuna, impingandu-l pe erou spre violenta. Ion
devine brutal cu parintii, cu nevasta si chiar cu vecinii. Ana
ajunge un adaos jalnic la zestre, iar nefericirea o impinge la
spanzuratoare. Dupa ce se prapadeste si copilul, Ion traieste drama
esecului. Conform intelegerii initiale pamanturile revin acum
bisericii, ceea ce aduce eroul la conditia de la care plecase:
aceea de om sarac.O ultima tresarire a glasului iubirii dovedeste
evidenta stare de ratacire si de rupere fata de realitate. In
cercarea tardiva de a se intoarce la Florica il duce catre un
sfarsit tragic. Pedepsit pentru trufie, Ion este repede uitat de
oamenii din sat, care-si duc mai departe existenta ca si cum nimic
nu s-ar fi intamplat.Personajul principal al romanului dobandeste
si pierde pamantul in imprejurari violente, calcand in picioare
sentimente si principii, urmarind doar pornirile primare,
instinctuale. Moartea lui tragica nu face decat sa consfinteasca
implinirea unui destin previzibil.
Argumentare si caracterizare IonaMarin Sorescu
Marin Sorescu este un scriitor surprinzator. Apreciat si tradus
in strainatate , considerat mai ales de catre antologiile franceze,
unul dintre cei mai importanti romani, preocupat in permanenta sa
se reinventeze.Teatrul lui Marin Sorescu prezinta un ameste
surprinzator de absurd, existentialism, expresionism si
suprarealism. Creatiile sale se impart in doua categorii : drame
istorice si piese parabola.Trilogia : Setea muntelui de sare
contine parabola: Iona; Paracliserul; Matca. Dintre acestea Iona
are un pronuntat caracter existentialist ilustrand un conflict
frecvent in teatrul modern confruntarea omului cu moartea.Tema
piesei o constituie libertatea individului de a-si infrunta
destinul. Geneza porneste de la mitul biblic al pescarului Iona,
pedepsit pentru ca a ignorat porunca divina. El este inchis patru
zile in burta unui peste urias unde se roaga si se caieste. In cele
din urma este eliberat si isi asuma menirea de profet al cuvantului
divin. Dramaturgul nu a intentionat sa scrie o drama crestina ci sa
reactualizeze un vechi mit biblic intr-o perspectiva
moderna.Structura piesei , subintitulata Tragedie in patru acte,
este constituita din patru tablouri ce contin un lung monolog.
Lucrarea este o parabola despre conditia umana iar textul reproduce
monologul personajului principal cu sine insusi.Primul tablou
prezinta personajul inca de la inceput in gura pestelui. Iona este
un pescar ghinionist care nu a prins niciodata un peste mare. De
multe ori se intoarce din larg fara sa prinda nimic. Atunci pentru
a-si infrunta ghinionul, pescuieste dintr-un acvariu pestii care au
mai fost prinsi odata. Lipsa lui de sansa culmineaza cu momentul in
care este este inghitit de un peste urias.Tabloul al doilea se
petrece in interiorul Pestelui I in intuneric. Pentru a-si infrange
teama de intuneric si singuratate eroul vorbeste tot timpul. La un
moment dat, incearca sa se opreasca, dar renunta repede: Fac ce
vreau. Vorbesc. Sa vedem daca pot sa si tac,,, Nu mi-e frica!
ratacind in burta pestelui gaseste un cutit si se mira de
imprudenta vietatii care i-a lasat la indemana un obiect taios. In
cele din urma devine visator, gandindu-se ca ar putea sa
construiasca o banca de lemn in mijlocul marii(un simbol al
stabilitatii intr-o lume aflata in permanenta miscare). Aici s-ar
putea odihni pescarii si vantul, dar si omul rezemat cu capul in
maini , in mijlocul sufletului.Tabloul al treilea se desfasoara in
interiorul Pestelui II . Langa personaj se afla o mica moara de
vant, simbol al iluziilor zadarnice, al trecerii si macinarii
timpului. Constanta surprins ca scena este traversata de doua
personaje, care duc in spate cate o barna grea (simbol al efortului
zadarnic). Iona se bucura sa-i vada, incearca sa vorbeasca cu ei,
dar cei doi raman surzi si muti. Brusc devine increzator (O scot eu
la capat intr-un fel!) si sfinteca burta pestelui. Constata insa
surprins ca se gaseste in burta unui al III-lea peste mai mare:
Altul! Ma miram eu sa se termine asa de repde.Cuprins de deznadejde
, Iona simte ca are nevoie de ajutor si ii scrie mamei sale pe un
ton umoristic: Mama, mi s-a intamplat o mare nenorocire... mai
nastema odata! sugestie a unei noi existente care sa-l scape de
destinul ghinionist.Tabloul al patrulea il prezinta pe Iona in gura
ultimului peste. Aparent se afla din nou afara aproape de marea pe
care nu o vede dar o simte, din nefericire insa la orizont zareste
burtile altor pesti uriasi. Iona pare resemnat atunci cand spune :
Traim si noi cum putem inauntru. Eroul incearca sa se refugieze in
trecut amintindu-si de parinti, de scoala si de lucrurile
familiare. Este un prilej pentru a incerca sa defineasca metaforic
viata: Dracia aceea frumoasa si minunata si nenorocita si
caraghioasa formata prin om.Descoperirea propriei identitati
echivaleaza cu gasirea solutiei pentru iesirea din labirint, iona
intelege ca este prizonierul propriului destin si spera ca a gasit
modalitatea de a-l infrunta (Razbim noi cumva la lumina) dupa care
isi sfinteca burta incheindu-si tragic calatoria prin lume.
Tragicul nu consta doar in moartea sa ci si in faptul ca odata
intrat fara voie in labirintul existentei, singura libertate care-i
mai ramane este gestul sinuciderii. Moartea este astfel asumata ca
destin individual si ca afirmare a revolutiei. Prabola dramei
prezinta individul ca prizonier al conditiei sale. Viata apare ca o
succesiune de lumini inchise, un spatiu sufocant din care singura
iesire o reprezinta moartea. Iona ca personaj, este o metafora si
un simbol al omului carui voce se aude din neant. Spre deosebire de
teatrul clasic personajele se initiaza in maorte nu in viata.
Joc secund ( Din ceas dedus) De Ion Barbu
Modernismul reprezinta un curent in arta si literatura secolului
al XX-lea , caracterizat prin negarea valorilor traditionale si
conservatoare . In sens larg , se poate spune ca toate curentele
post-romantice inovatoare au trasaturi moderniste : simbolismul ,
expresionismul , avangardismul , suprarealismul etc. Principiul de
baza al modernismului se regaseste in afirmatia lui : William
Fleming : Singurul lucru permanent este schimbarea. Ion Barbu ,
alaturi de Tudor Arghezi si Lucian Blaga a contribuit fundamental
la definirea prin creatie a conceptului de poezie modernista . Joc
secund face parte din etapa ermetica a creatiei lui Ion Barbu si
deschide volumul cu acelasi titlu. Acest poem este considerat o
arta poetica prin care Ion Barbu isi defineste propria modalitate
de a scrie versuri. Asezand lucrarea in fruntea volumului sau ,
poetul intentioneaza sa il initieze pe cititor in descifrarea
versurilor sale. Titlul element de paratextualitate format dintr-o
sintagma, primul lexem Joc avand sens de transformare iar cel de-al
doilea sugerand catharsisul. Tema acestei arte poetice exprima
convingerea ca poezia reprezinta o lume ideala , rezultat al
reflectarii lumii reale in oglinda adica in constiinta poetului .
In felul acesta constiinta devine act de autocunoastere . Lucrarea
este construita din doua strofe . In prima strofa apare ideea
cautarii frumosului artistic in realitatea imediata . Aceasta se
resfrange in constiinta poetului si genereaza o alta lume mai pura
. Noua realitate este sugerata prin structura inecarea ciresilor
agreste / In grupurile ape , iar rezultatul transformarii sale este
creatia un joc secund mai pur . Poezia (adancul acestei calme
creste) nu se poate realiza decat prin iesirea din timp ( din ceas
, dedus ) si prin reflectarea realitatii in constiinta (intrata
prin oglinda in mantuit azur). In strofa a doua poezia este vazuta
ca un nadir latent , reprezentand rasfrangerea lumii exterioare (in
mantuit azur). Poetul incearca sa dea coerenta acestei lumi noi ,
mai pure prin adunarea harfelor rasfirate ce-n zbor invers le
pierzi . Poezia se obtine nu prin coborarea in real (In zbor
invers) ci prin inaltarea in imaginar (in nadir latent) . Ion Barbu
sugereaza ideea ca orice creatie artistica este supusa riscului
risipirii mesajului (cantec istoveste) daca autorul ei nu reuseste
sa transmita cititorului trairile interioare profunde . Textul
valorifica simboluri des intalnite in literatura romana si in cea
universala al oglinzii , al zenitului , al nadirului si al apei .
La Ion Barbu oglinda sugereaza arta ca reflectare a realitatii si
patrunderea intr-o lume ireala . Zenitul simbolizeaza realitatea
iar nadirul simbolizeaza poezia . Apa ca simbol , apare in ambele
strofe , insemnand in prima strofa oglindirea , iar in strofa a
doua fiind asociata cu geneza creatiei poetice . Poezia se remarca
prin concizie si prin densitatea de idei fara a elimina insa
profunzimea trairilor interioare , manifestate prin subiectivitate
si muzicalitate .
Luceafarul De Mihai Eminescu
Eseu despre trasaturi ale romantismului reflectate intr-un text
poetic apart. lui Eminescu.
Mihai Eminescu este unul dintre marii clasici ai literaturii
romane alaturi de Ioan Slavici, Ion Luca Caragiale si Ion Creanga.
Mihai Eminescu este considerat centrul canonului literar romanesc.
Romantismul a aparut la sfarsitul secolului al XVIII-lea si s-a
dezvoltat in prima jumatate a secolului al XIX-lea . Curentul se
manifesta ca reactie impotriva clasicismului si a promovat libera
expresie precum si innoirea limbajului artistic . Romantismul este
caracterizat prin urmatoarele trasaturi si anume ca el promoveaza
originalitatea si libertatea expresiei artistice. De asemenea
acesta valorifica specificul national , limbajul popular ,
promoveaza tipul eroului exceptional surprins in imprejuriri
exceptionale si desigur cultiva misterul si legendele . O alta
caracteristica este natura care devine cadru sugestiv pentru
trairile interioare , totodata manifesta atractie spre absolut ,
spre spatiu si timp infinite si nu in ultimul rand procedeul
artistic dominant este antiteza . Poemul Luceafarul a aparut in
1883, reprodus in revista Convorbiri literare. Luceafarul este o
creatie lirica remarcabila ce poate sta alaturi de marile lucrari
ale perioadei romantic . Dupa aprecierea lui T. Ghianu , Luceafarul
este un poem filosofic , o sinteza a categoriilor lirice pe care
poezia lui Eminescu le-a produs mai inainte . Recunoastem in
aceasta meditate filosofica teme si motive romantice familiare
marelui poet : timpul si spatiul , natura si dragostea , vis si
realitate , inger si demon . Geneza poemului releva doua coordonate
ce confirma apartenenta la romantism . Prima coordonata romantic
este cea mitologica si folclorica . La originea capodoperei
eminesciene a stat basmul popular Fata in gradina de aur , din care
poetul a pastrat cadrul feeric , motivul frumusetii unice si
alegoria iubirii dintre o pamanteanca si un nepamantean . Mitul
Zburatorului este prelucrat in poem ca element ce declanseaza
visarea si aspiratia catre ideal . El innumeaza natiuni contrarii :
viata-moarte ; inger-demon , trecator-etern . In mitologia greaca
Hyperion insemna cel care merge deasupra . Dupa Heiad el era fiul
cerului , tatal Soarelui si al Lunii , iar dupa Homer era Soarele
insusi . Filosofia populara se contopeste in poem cu filosofia
mitica referitoare la nasterea lumii si la originea elementelor
primordiale . Astfel la chemarea fetei de imparat Luceafarul apare
mai intai intr-o ipostaza neptunica (intrupandu-se din cer si mare)
si apoi intr-o ipostaza demonica (intrupandu-se din noapte si
soare) . Tot pe linia romantica a inspiratiei din folclor se
incadreaza si formula de descantec stilizat : Cobori in jos ,
luceafar bland / Alunecand pe-o raza / Patrunde-n casa si in gand /
Si viata-mi lumineaza . A doua coordonata romantic este cea
filosofica avandu-si originea in lucrarile ganditorilor germani :
Kant , Schopenhauer si Hegel . Eminescu nu face insa filosofie pura
, ci valorifica teoria schopenhaueriana referitoare la conditia
omului de geniu , singurul capabil sa aspire la adevarul absolut .
Geniul intruchipat de luceafar nu este inzestrat doar cu atributele
cunoasterii rationale , ci si cu cele ale cunoasterii afective . De
factura romantica este si motivul marilor calatorii , figurat in
poem de zborul luceafarului plecat in cautarea demiurgului . Tot
romantic este si motivul visului sugerat de comunicarea dintre fata
de imparat si luceafar . La toate aceste elemente romantice mai
adaugam : alternanta planului terestru cu cel cosmic , folosirea
antitezei si amestecul speciilor literare ( elegie , meditatie ,
idila , paste)
LuceafarulEseu in care sa prezinti tema si viziunea despre lume
si viata reflectate intr-un text eminescian!
Romantismul a aparut la sfarsitul secolului al XVIII-lea si s-a
dezvoltat in prima jumatate a secolului al XIX-lea . Curentul se
manifesta ca reactie impotriva clasicismului si a promovat libera
expresie precum si innoirea limbajului artistic . Romantismul este
caracterizat prin urmatoarele trasaturi si anume ca el promoveaza
originalitatea si libertatea expresiei artistice. De asemenea
acesta valorifica specificul national , limbajul popular ,
promoveaza tipul eroului exceptional surprins in imprejuriri
exceptionale si desigur cultiva misterul si legendele . O alta
caracteristica este natura care devine cadru sugestiv pentru
trairile interioare , totodata manifesta atractie spre absolut ,
spre spatiu si timp infinite si nu in ultimul rand procedeul
artistic dominant este antiteza . Poemul Luceafarul este inspirat
din basmul romanesc Fata in gradina de aur cules de calatorul
german Richard Kunisch . Lucrarea este o alegorie pe tema conditiei
omului de geniu , dar si o meditatie asupra conditiei umane in
general . Fiind o creatie de inspiratie romantica poemul este
realizat prin amestecul genurilor ( epic , liric si dramatic ) si
al speciilor literare . Remarcam de asemenea opozitia planurilor
cosmic si terestru precum si antiteza dintre omul de geniu si omul
comun. Simetria compozitionala se realizeaza prin cele patru
tablouri ale poemului . Planul terestru si cel cosmic se
interfereaza in primul si ultimul tablou , in timp ce in al II-lea
si al III-lea tablou ele apar distinct . Incipitul poemului se
deschide cu formula traditionala a basmului popular A fost odata
ca-n povesti / A fost ca niciodata. Urmatoarele versuri au rolul de
a sublinia frumusetea unica a fetei de imparat definita mai intai
prin superlativul prea frumoasa. Ea este unicul copil al perechii
imparatesti si se distinge prin perfectiune fizica si morala :
mandra-n toate cele. Pentru a fi si mai convingator poetul o
compara cu imaginea crestina a fecioarei intre sfinti si cu
stralucirea lumii pe bolta instelata . In primul tablou este
surprinsa povestea de iubire , ce se infiripa intre fata de imparat
si Luceafarul ce scanteiaza pe bolta cereasca . Tanara fata de
imparat isi doreste iubirea astrului si in cele din urma il cheama
in vis printr-un descantec magic : Cobori in jos , luceafar bland
Alunecand pe-o raza Patrunde-n casa si in gand Si viata-mi
lumineazaLuceafarul-entitate superioara-are puterea de a se
metamorfoza , astfel ca la prima chemare el capata o infatisare
neptunica intruchipandu-se din cer si mare . Esenta lui astrala il
face sa apartina concomitent timpului profan si celui sacru astfel
incat el ii apare fetei ca un mort frumos cu ochii vii , a carui
privire o ingheata . La cea de a doua chemare , astrul noptii
capata o infatisare demonica intrupandu-se din soare si noapte . De
data aceasta fata este suprinsa de privirea lui arzatoare . Fiind
doar un om obisnuit ea este incapabila sa-si depaseasca propria
conditie . Nedorind sa renunte totusi la iubirea ei ii cere
luceafarului sa renunte el la nemurie : Dar daca vrei cu crezamant
Sa te indragesc pe tine Tu te coboara pe pamant Fii muritor ca mine
. Iubirea traita in vis este defapt o manifestare a presimtirilor
dragostei . Fata de imparat tinde catre ideal , dar atunci cand
aceasta capata forma materiala si ii cere un sacrificiu , spiritul
ei de conservare este mai puternic decat chemarea inimii . Al
doilea tablou suprinde idila neasteptata dintre fata de imparat ,
numita acum Catalina si tanarul paj Catalin . Intruchipare a
mediocritatii , baiatul din flori si din pripas isi incearca
norocul intr-un joc de-a iubirea aparent copilaros . Catalina se
prinde cu usurinta in acest joc , recunoscandu-si cu inocenta
mediocritatea : Inca de mic Te cunosteam pe tine Si guraliu , si de
nimic Te-ai potrivi cu mine . Fire romantica , fata de imparat ,
chiar daca accepta dragostea lui Catalin ,mai poarta inca in suflet
nostalgia povestii de iubire neimplinite : In veci il voi iubi si-n
veci / Va rmnea departe . Al treilea tablou surprinde calatoria
Luceafarului prin spatiul sideral . Este defapt o calatorie
regresiva in raport cu timpul material , caci astrul parcurge in
sens invers istoria creatiunii : Si din a haosului vi Jur imprejur
de sine Vedea ca-n ziua cea dintai Cum izvorau lumine Zborul
vertiginos in haos , asemanator unui fulger neintrerupt reprezinta
o metafora plastica a dorului : El zboara , gand purtat de dor / Pn
piere totul , totul . Odata ajuns in abisul uitarii , Hyperion isi
regaseste parintele , caruia ii cere ceea ce nu se poate :
renuntarea la nemurire . Cu intelepciune , Demiurgul ii reaminteste
astrului indragostit ca el este o parte a echilibrului primordial ,
iar disparitia lui ar duce la dezintegrarea armoniei universal :
Noi nu avem nici timp ,nici loc / Si nu cunoastem moarte . In
intoarcerea de a-i schimba hotararea Demiurgului ii ofera diferite
ipostaze ale puterii : intelepciunea (Cere-mi cuvantul meu dintai /
Sa-ti dau intelepciune ? ) , grandoarea ( Ti-as da , pamantul in
bucati / Sa-l faci imparatie) si orgoliul cuceritorului (Iti dau
catarg langa catarg / Ostici spre a strabate / Pamantu lung si
mare-n larg / Dar moartea nu se poate ) . Nereusind sa-l convinga
cu argumente logice Demiurgul ii cere luceafarului sa-si indrepte
privirea catre pamant si sa vada pentru cine vrea sa devina muritor
. Al patrulea tablou readuce in prim plan spatiul terestru . In
timp ce Hyperion este gata sa-si sacrifice nemurirea , perechea
Catalin-Catalina se bucura de clipe tandre dint-un crng de tei .
Imaginea lor inocenta de copii cu plete lungi , balaie ,
contrasteaza cu dezamagirea incremenita a astrului ce se vede
tradat . Chemarea nostalgica a fetei , care ii cere , de data
aceasta sa-i lumineze norocul nu mai are efectul de altadata .
Raspunsul rece si distant al Luceafarului delimiteaza pentru
totdeauna cele doua lumi incompatibile : Traind in cercul vostru
stramt Norocul v petrece Ci eu in lumea mea , ma simt Nemuritor si
rece. Izolat prin geniul sau Hyperion ramane nemuritor prin forta
gandirii , dar rece in plan afectiv.
Argumentare nuvela: Moara cu noroc,,de Ioan Slavici
Ioan Slavici este unul dintre marii clasici ai literaturii
romane alaturi de Mihai Eminescu, Ion Creanga si Ion Luca
Caragiale. Ioan Slavici este deschizator de drumuri prin: crearea
romanului realist obectiv si prin integrarea elementelor de analiza
psihologica in proza.Slavici este creatorul romanului romanesc
traditional prin "Mara". El a mai scris nuvele precum "Popa Tanda",
"Gura satului", memorii si anume "Amintiri", basme, "Doi feti cu
stea in frunte" si nu in ultimul rand romanul "Mara"."Moara cu
noroc" este publicata in 1881 in "Novele din popor". Tema este
dezumanizarea generata si accelerata de dorinta de imbogatire cu
orice pret.Titlul este format din numele unui han pe locul unei
mori iesita din uz adica un taram in care timpul nu mai actioneaza,
iar material isi pierde semnul devenirii.Ca specie literara a
genului epic , Moara cu noroc este o nuvela de intindere medie cu
un fir epic bine stabilit, cu personaje complexe si conflicte
puternice. Rema este formula specifica in care un autorul alege
sa-si construiasca opera. Nuvela are saptesprezece capitole, primul
fiind un scurt prolog care anticipa fortele tensiunii conflictului
interior si anume linistea si bogatia , iar ultimul un epilog cu
rol moralizator. Celelalte 15 capitole au o compozitie de tip
clasic, unitara, cu actiune gradata , o lume cladita pe puterea
banului, lipsita de onestitate, dar bantuita de coruptie, pana si
in justitie.In nuvelistica lui Slavici, viziunea despre lume este
configurata conform principiilor scriitorului ardelean, pornind de
la tezele morale traditionale. Actiunea nuvelei Moara cu noroc se
desfasoara in spatiul transilvanean, la sfarsitul secolului al
XIX-lea.Incipitul nuvelei are statutul unui prolog si surprinde
relatiile din familia lui Ghita, personajul principal. Acesta duce
un trai modest, fiind cizmar sarac intr-un sat in care oamenii se
incalta doar atunci cand merg la biserica. Primele pasaje ale
nuvelei surprind dialogul dintre Ghita si soacra sa referitor la
arendarea carciumii de la Moara cu noroc. Debutul dialogului ii
apartine soacrei si cuprinde un sfat pornit din intelepciunea
omului trecut prin viata: Omul sa fie multumit cu saracia sa ,
caci, daca e vorba, nu bogatia , ci linistea colibei tale te face
fericit.. Aceasta fraza cuprinde teza morala care fundamenteaza
intreaga lucrare. Saracia este asociata cu linistea si fericirea,
in timp ce bogatia ete vazuta ca sursa de nefericire.Raspunsul
autoritar al lui Ghita sugereaza statutul traditional al
barbatului, considerat capul familiei. Argumentele sale sunt legate
de meseria de cizmar care il impinge la saracie si la lipsa de
demnitate, Ghita este un om harnic cu spirit practic si pentru el
schimbarea traiului de pana atunci nu reprezinta o infruntare a
destinului ci doar o incercare de a gasi o viata mai buna.
Incipitul surprinde de asemenea mutarea intregei familii la maora
cu noroc, urmata de o perioada linistita si prospera. Harnicia lui
Ghita schimba faima proasta a locului, iar drumetii incep sa se
opreasca mai des la carciuma de la rascruce. Primele semne ale
bunastarii nu intarzie sa apara, iar banii numarati in fiecare
sambata aduc multumire si liniste hangiului, care isi vede familia
la adapost de saracie.Tocmai cand incepe sa se bucure de bunastare,
se produce evenimentul perturbator. La carciuma apare Rica Samadaul
capetenia porcarilor, stapanul luncilor si padurilor din jur. Desi
ii starneste de la inceput banuiala , pentru ca sosise la carciuma
pe o carare ascunsa, ghita se lasa amagit de aparenta bunavoita a
Samadaului. Ana in schimb ii atrage atentia asupra noului venit pe
care-l vede om rau si primejdios.Daca la inceput carciumarul
incerca sa-l infrunte pe Samadau treptat este coplesit de influenta
demonica a acestuia si de castigurile usoare optinute pentru
servicii marunte si aparent nevinovate. In scurta vreme, Ghita
intelege ca la Moara cu noroc nu paote ramane nimeni fara voia
Samadaului.Din momentul in care accepta primele foloase,
carciumarul incepe sa aiba mustrari de constiinta. Omul linistit de
alta data devine acum suspicios si irascibil. Autorul urmareste cu
atentie lupta interioara dintre fondul cinstit al eroului si ispita
banului. Uneori , carciumarul ar dori sa-si ia familia si sa fuga,
dar tentatia castigului este mai mare decat vointa si cinstea. In
cele din urma se resemneaza, considerandu-se o victima a sortii,
obligat sa-si poarte crucea pacatului.Drama interioara a
carciumarului se consuma paralel cu drama din propria familie. Ana,
care l-a inceput se temea de Lica se simte acum tulburata in
preajma lui. Reactia femeii este motivata de atitudinea rece si
lasa a sotului. Tacerea si lacomia il fac pe carciumar complice la
jaf si crima. In ochii oamenilor si ai judecatorilor in fata carora
jura strab, el devine la fel de vinovat ca si Samadaul.Fianlul
nuvelei surprinde scene dramatice, ghita se hotaraste sa-l dea in
vileag pe Lica si pune la cale un plan de razbunare. Preocupat
sa-si ascunda intai partea lui din banii furati de Samadau ,
carciumarul ajunge prea tarziu ca sa-si mai surprinda dusmanul.
Vazandu-l pe lica in momentul in care parasea grabit in zori Moara
cu noroc, el intelege ca Ana la tradat. Furios, isi ucide nevasta
si este la randul lui, ucis de omul lui Lica, cel care mai apoi a
foc hanului. Samadaul nu scapa nici el, pentru ca nevrand sa cada
viu in mana autoritatilor, isi pune capat zilelor.Scena finala o
readuce in prim plan pe batrana soacra, ceea ce incheie simetric
nuvela. Avertismentul initial se confirma pentru ca destinul nu
iarta. Flacarile mistuiesc trupurile celor doi soti si hanul,
impreuna cu agoniseala obtinuta necinstit. Scapa cu viata doar
copii nevinovati si batrana care constata cu resemnare: Asa le-a
fost dat!.
Argumentare Morometiide Marin Preda
Marin Preda este unul din marii prozatori realisti postbelici. A
debutat cu nuvele precum Desfasurarea, Ana Rosculet. Remarcabile
sunt insa romanele sale dintre care mentionam : Morometii, Delirul,
Marele singuratic.Volumul I apare in 1955 iar volumul al II-lea
apare in 1967. Morometii poate fi considerat primul roman analitic
cu tema taraneasca din literatura romana. Actiunea se petrece cu
trei ani inaintea celui de-al II-lea Razboi Mondial cand timpul
avea cu oamenii nesfarsita rabdare. Undeva in Campia Dunarii, in
satul Silistea-Gumesti, viata se scurge linistita, fara mari
conflicte. Aici traieste familia numeroasa a lui Ilie Moromete,
figura dominanta a cartii.Titlul este un substantiv propriu ce
denumeste o familie reprezentativa pentru lumea taranilor din
Campia Duanari. Ca specie literara a genului epic , Morometii este
un roman, cu personaje numeroase, actiune coplexa, desfasurate pe
mai multe planuri narative, avand spatii temporale bine conturate
si conflicte puternice.Primul volum al romanului este structurat in
trei secvente, marcate simbolic de trei ipostaze ale familiei: mai
intai scena cinei, apoi imaginea prispei pe care sunt insirati
Morometii la adapost de ploaie si in cele din urma, scena
ceserisului. Cina saracacioasa evocata in primele pagini este
memorabila si prefigureaza locul cel mai inalt , baietii mai mari
arata de parca ar fi gata sa fuga, mama si cele doua fete stau in
jurul vetrei iar meziunul nu are scaun. Peste aceasta atmosfera
familiala domina impresia ca locul este prea stramt pentru
toti.Micul univers al Morometilor se incordeaza in universul mai
mare al satului de campie, unde lupta pentru existenta este
neiertatoare. Viata comunitatii se inscrie intr-un ciclu repetabil:
oamenii se nasc, trec prin intamplari fericite sau triste si in
cele din urma mor, lasand locul lor celor ce vin din urma. Pe acest
fundal , gospodaria Morometilor pare solida: saisprezece pogoane de
pamant, brate destule de munca , casa cu doua odai, cai , caruta si
o gradina mare. Grija lui Moromete este sa pastreze ceea ce are si
sa tina laolalta membrii familiei. El isi conduce treburile cu
autoritate si rareori se oboseste sa explice celorlalti ce are de
gand sa faca.Treptat , linistea familiei este erodata de mai multe
conflicte aparent minore, nesolutionate la timp de orgoliosul tata.
Baietii mai mari , crescuti de Catrina cu greu, inca de mici, se
intorc impotriva ei cu o ura greu de explicat. Nemultumirea lor
absurda este alimentata de intrigile surorii lui moromete, Maria,
zisa si Guica. Considerandu-se nedreptatiti si exploatati, cei trei
fii se razvratesc impotriva autoritatii tatalui iar conflictul se
amplifica pe fondul neajunsurilor din gospodarie.Fuga lui Achim la
Bucuresti zdruncina serios socotelile lui Moromete, inglodat in
datorii ajunse la scadenta. Pentru ca nenorocirea sa fie completa
Paraschiv si Nila fug si ei la Bucuresti lasand astefel gospodaria
fara sprijin. Ca sa iasa din impas , Ilie, este nevoit sa vanda o
parte din pamant , dupa care isi cumpara doi cai, plateste
impozitul, rata la banca, datoria catre Aristide si taxa de
internat pentru Niculae. Momentan lucrurile sunt rezolvate , dar
Moromete stie ca toate darile vor trebui platite din nou in
conditiile in care bratele de munca si loturile de pamant sunt mai
putine.Cel care alta data era bucuros de vorba petrecea ore in sir
pe prispa sau la drum , trece acum printr-o lunga stare de
amaraciune. Pentru prima data se simte vinovat de cele intamplate ,
desi nu-i place sa recunoasca. Drama lui anunta drama
colectivitatii din care face parte si ii pune sub semnul intrebarii
toate valorile ce alcatuiesc civilizatia rurala traditionala.
Volumul al II-lea surprinde satul romanesc ravasit de timpul in
care nu mai avea rabdare. Increderea lui Moromete in rezistenta
gospoderiei romanesti se spulbera, macinata de evenimente, pline de
viclenie. In Silistea- Gulesti oamenii vad cu surprindere ca noua
oranduire comunista este impusa cu forta. Nimic din vechea traditie
rurala nu se mai potriveste acum cu ideea nefireasca a proprietatii
colective asupra pamantului.Moromete pune schimbarile din sat pe
seama vesnicei schimbari a lumii si isi urmareste cu incapatanare
visul mai vechi de a-si reuni familia. Icearca sa-i aduca inapoi pe
batii fugari promitandu-le casa si o parte din pamant, dar demersul
lui se dovedeste zadarnic. Exasperata de refuzul barbatului de a
trece casa pe numele ei, Catrina il paraseste la batranete.
Singuratatea eroului devine deplina, pentru ca vechii prieteni ori
murisera ori l-au parasit, iar cei noi i se par mediocrii.Satul
traditional intra intr-un accelerat proces de disolutie, iar cei
care ii grabesc sfarsitul sunt oameni fara capatai, sustinatori ai
colectivizarii. Printre ei il descoperim si pe Niculae, revenit in
sat ca activist de partid pentru a supraveghea predarea cotelor
agricole. In scurta vreme el intra in conflict cu nucleul
comunistilor din Silistea fiind obligat sa se intoarca la Bucuresti
in asteptatea unor vremuri mai bune. Discutiile dintre tata si fiu,
numeroase si contradictorii pun in evidenta opozitia dintre doua
mentalitati , una care apara vechile traditii si alta care vrea sa
impuna fortat ideea proprietatii colective. Singuratatea lui
Moromete este deplina si dramatica. Familia, altadata numeroasa,
trece acum prin grele incercari: moartea lui Nila pe front si a lui
Paraschiv, lovit de o boala de piept, plecarea Catrinei si a lui
Niculae, iar in final destramarea gospodariei lipsita de brate de
munca. Apropiindu-se de 80 de ani, slabit si trist , Moromete
rataceste prin sat ori pe camp. Cu ultimele puteri, el mai are
trufia sa spuna pe patul de moarte: Domnule eu totdeauna am dus o
viata independenta. Disparitia lui reprezinta defapt, disparitia
simbolica a unei intregi civilizatii rurale traditionale.
Caracterizare O scrisoare pierdutaZoe Trahanache
Ion Luca Caragiale este unul dintre marii clasici ai literaturii
romane alaturi de Mihai Eminescu, Ion Creanga si Ioan Slavici.
Caragiale este considerat reprezentatul cel mai de seama al
dramaturgiei romanesti, dar opera sa cuprinde si schite, nuvele,
momente , fiind unul dintre creatorii de tipologii ale personajelor
care fac concurenta starii civile.Comedia O scrisoare pierduta este
a III-a dintre cele patru piese comice (Dale carnavalului , O
noapte furtunoasa, Conu Leonida fata cu reactiunea). De asemenea
Ion Luca Caragiale este autorul dramei Napastra. O scrisoare
pierduta a fost publicata in 1884 si este jucata pe scena Teatrului
National in toamna aceluias an.Titlul denumeste obiectul santajului
si este format dintr-un substantiv articulat nehotarat si un
adjectiv care accentueaza tensiunea dramatica. Articolul nehotarat
generalizeaza ipoteza santajului prin scrisori de amor, ca o
practica obisnuita printre politicieni. Pierderea si regasirea
scrisorii semnifica faptul ca niciunul dintre personaje nu este
demn sa o pastreze si numerita puterea conferita de
scrisoare.Comedia este specie a genului dramatic in versuri sau in
proza, cu personaje tipologice care intruchipeaza defecte omenesti,
specie cu final fericit construita cu ajutorul tipurilor de comic.O
scrisoare pierduta, de Ion Luca Caragiale este o comedie in care
sunt satirizate aspecte ale societatii contemporane autorului. Sunt
astfel surprinse momente din viata de familie, ce urmeaza modelul
specific intregii societati. Toate acestea se desfasoara pe funalul
luptei pentru puterea politica, in care se folosesc, intrigi,
aranjamente, si instrumente de santaj si in care atat aliatii cat
si adversarii isi inverseaza oricand rolurile daca cere
intresul.Zoe Trahanache este singurul personaj feminin din comedia
O scrisoare pierduta. Ea are un statut social privilegiat, fiind
sotia celui mai influent om al judetului si amanta celui care
detine puterea executiva: prefectul Tipatescu. Desi la vremea aceea
politica era o preocupare strict barbateasca, Zoe este profund
implicata in toate intrigile si conflictele momentului. De aceea,
pare inexplicabila neglijenta care duce la pierderea scrisorii de
amor de la Tipatescu. Avalansa de conflicte ce urmeaza acestui
moment o aduce pe Zoe in prin-plan si ii pune in valoare
abilitatile.Cea mai grava preocupare a doamnei Trahanache nu este
reactia sotului care se preface ca nu crede in autenticitatea
scrisorii, ci reactia impulsiva a lui Tipatescu, care ordona ca
santajistul sa fie arestat. Pentru Zoe, toate disputele politice
ale barbatilor sunt doar mofturi . Atunci cand in joc este propria
reputatie. In consecinta ea foloseste to arsenalul feminitatii
(rugaminti , lacrimi, lesinuri, santaj sentimental) pentru a-l
convinge pe Tipatescu sa opreasca ?represaliile? impotriva lui
Catavencu. Atunci cand este clar ca scrisoarea nu poate fi gasita,
ea hotaraste singura ce trebuie facut: Avocatul Catavencu va fi
sprijinit in alegeri cu voia sau fara voia celorlalti.Desi nu
detine nici o calitate oficiala , Zoe este adevaratul centru de
putere al judetului. Ea isi manipuleaza cu usurinta barbatul, il
temporeaza pe agresivul Tipatescu si impune respect neconditionat
celor din jur. Astfel, Pristanda ii executa cu prioritate ordinele
indiferent ce i se spune sa faca, de catre sefii sai. La randul lor
Farfuridi si Branzovenescu oricat de furiosi ar fi, se grabesc sa o
asigure de tot respectul, chiar daca stiu si ei de legatura
amoroasa cu prefectul.Coana Joitica nu este deloc o femeie slaba
chiar daca atunci cand se afla sub presiunea situatiei ,
declanseaza adevarate stari de isterie trecand repede de la plans
la atitudine sfidatoare. Teama ca-si va pierde pozitia onorabila
odata cu publicarea scrisorii o aduce la disperare, pentru ca
pozitia ei de prima-doamna a judetului a fost castigata cu greu iar
benificiile sunt de nepretuit. Defapt, adevarata ei pasiune nu este
Tipatescu ci dorinta de a conduce din umbra toate treburile
judetului.Finalul piesei nu aduce numai triumful candidatului
Dandanache ci si triumful coanei Joitica care se bucura de izbanda
cu o superioritate greu stapanita.
Argumentare O scrisoare pierdutaDe Ion Luca Caragiale
Ion Luca Caragiale este unul dintre marii clasici ai literaturii
romane alaturi de Mihai Eminescu, Ion Creanga si Ioan Slavici.
Caragiale este considerat reprezentatul cel mai de seama al
dramaturgiei romanesti, dar opera sa cuprinde si schite, nuvele,
momente , fiind unul dintre creatorii de tipologii ale personajelor
care fac concurenta starii civile.Comedia O scrisoare pierduta este
a III-a dintre cele patru piese comice (Dale carnavalului , O
noapte furtunoasa, Conu Leonida fata cu reactiunea). De asemenea
Ion Luca Caragiale este autorul dramei Napastra. O scrisoare
pierduta a fost publicata in 1884 si este jucata pe scena Teatrului
National in toamna aceluias an.Titlul denumeste obiectul santajului
si este format dintr-un substantiv articulat nehotarat si un
adjectiv care accentueaza tensiunea dramatica. Articolul nehotarat
generalizeaza ipoteza santajului prin scrisori de amor, ca o
practica obisnuita printre politicieni. Pierderea si regasirea
scrisorii semnifica faptul ca niciunul dintre personaje nu este
demn sa o pastreze si numerita puterea conferita de
scrisoare.Comedia este specie a genului dramatic in versuri sau in
proza, cu personaje tipologice care intruchipeaza defecte omenesti,
specie cu final fericit construita cu ajutorul tipurilor de comic.O
scrisoare pierduta, de Ion Luca Caragiale este o comedie in care
sunt satirizate aspecte ale societatii contemporane autorului. Sunt
astfel surprinse momente din viata de familie, ce urmeaza modelul
specific intregii societati. Toate acestea se desfasoara pe funalul
luptei pentru puterea politica, in care se folosesc, intrigi,
aranjamente, si instrumente de santaj si in care atat aliatii cat
si adversarii isi inverseaza oricand rolurile daca cere
intresul.Actiunea comediei este plasata in capitala unui judet de
munte la sfarsitul secolului al XIX-lea, in timpul unei campanii
electorale. Aici se infrunta doua tabere politice: cei aflati la
putere (prezidentul Trahanache, prefectul Tipatescu) si cei aflati
in opozitie, condusi de ambitiosul avocat Nae Catavencu.Intriga
piesei porneste de la o intamplare aparent banala, Zoe Trahanache
pierde din greseala o scrisoare de amor trimisa e prefectul Stefan
Tipatescu. Scrisoarea este gasita de Cetateanul turmentat, de la
care este sustrasa prin viclenie de catre Nare Catavencu. Acesta
intuieste repede valoarea practica a documentului si il foloseste
ca instrument de santaj. In consecinta il invita pe Trahanache la
el si aratandu-i scrisoarea cere in schimbul ei sa fie sprijinit in
alegeri. Un refuz la acesta cerere ar atrage dupa sine publicarea
scrisorii in ziarul Racnetul Carpatilor . Trahanache crede ca
scrisoarea este defapt o plastografie si comunica aceasta
convingere presupusilor impricinati, Zoe si Tipatescu. Acestia insa
stiu foarte bine ca documentul este autentic si intra in panica.
Fire impulsiva, prefectul ordona politaiului Pristanda sa-l
aresteze pe Catavencu si sa-i perchezitioneze casa pana cand va
gasi scrisoarea. Cu toata straduinta politaiului, obicetul
santajului nu este gasit asa ca Zoe mai inteleapta, accepta
conditiile lui Catavencu si ii promite sprijinul la alegeri. Cand
totul parea rezolvat se primeste de la Bucuresti o telegrama in
care se cere partidului local aflat la putere sa sprijine cu orice
pret candidatura unui necunoscut Agamemnon Dandanache. Pentru ca
adunarea electorala de numire a candidatilor tocmai trebuie sa aiba
loc Zoe si Tipatescu intra din nou in panica, temandu-se de reactia
lui Catavencu. Singurul personaj linistit este Trahanache care a
avut puternica rabdare si a descoperit o polita falsificata de
Catavencu ceea ce-l face vulnerabil pe avocatul santajist.Spiritele
se linistesc, dar de teama unei reactii violente a opozitiei,
politaiul pune la cale un scandal ce urmeaza sa se declanseze in
momentul anuntarii candidatului. In incaierarea produsa Catavencu
isi pierde palaria, iar cel care o gaseste este Cetateanul
turmentat. Vrand sa si-o puna pe cap constata ca este prea mica asa
ca ii rupe captuseala sub care descopera cu uimire scrisoarea
pierduta. De in data acesta nu mai cedeaza nici unei ispite si se
duce cu documentul direct la andrisant adica la Zoe. Bucuria
regasirii scrisorii este umbrita de faptul ca onorabilul Catavencu
dispare fara urma. Speriata ca avocatul pune iar la care ceva, Zoe
nu isi gaseste linistea decat atunci cand santajistul vine pe
ascuns ca sa-si ceara iertare. Femeia abila, Zoe il iarta, dar ii
cere in schimb sa conduca el insusi manifestatia populara
organizata in cinstea noului ales- Agamemnon Dandanache.Finalul
comediei este unul fericit, taote personajele imbratisandu-se
intr-o sincera euforie, bucuroase ca au scapat cu fata curata.
Atmosfera festiva reface starea initiala a protagonistilor fara sa
aduca vreo modificare statutului lor anterior. In O scrisoare
pierduta apar mai multe tipuri de comic intre care cel de moravuri
si cel de caracter. Comicul de moravuri are ca scop satirizarea
moravurilor vremii in cele doua dimensiuni ale vietii sociale:
politica si familia. In ceea ce priveste viata politica, perioada
alegerilor dezvaluie ipocrizia, lipsa de caracter, coruptia si
santajul, folosit ca procedee eficiente pentru obtinerea voturilor.
Referitor la viata de familie, comedia lui Caragiale pune in lumina
imoralitatea celor care sunt subordonate exclusiv enteresului .
Pentru acestia familia se cladeste pe avantaje materiale si pe
criteriul pozitiei sociale, punand in umbra sentimentele si
onoarea.Caragiale este considerat cel mai mare creator de tipuri de
personaje din literatura romana. Astfel comicul de caracter pune in
lumina o diversitate tipologica suprinzatoare. Despre lumea
personajelor lui Caragiale, Garbet Ibraileanu spunea ca ea
constituie pictura prostiei, a pretentiei infinite in suflete prea
finite.
Plumb De George Bacovia
George Bacovia este considerat un mare reprezentat al
simbolismului romanesc, opera sa cuprinde cinci volume de poezie si
proza si abordeaza un univers poetic marcat de motive literare si
de simbolul care sugereaza nelinistea, angoasa, depresia, nebunia,
dementa. Simbolismul apare in Franta la sfarsitul secolului al
XIX-lea, ca reactie impotriva romantismului si parnasianismului. In
lirica franceza s-au manifestat doua scoli simboliste una decadenta
care a insistat asupra alienarii fiintei citadine si alta care a
promovat o poezie invaluita in mister si muzicalitate interioara a
versului. Poezia Plumb deschide volumul omonim publicat in
1916.Titlul, element de paratextualitate, format din substantivul
nearticulat Plumb, este un simbol ce semnifica prin cromatica ,
cenusiul existential, iar prin pondere, apasarea sufleteasca,
senzatia de claustrare intr-un univers limitat si starea de
solitudine a poetului intr-un targusor de provincie. Tema poeziei
Plumb de George Bacovia o reprezinta conditia poetului intr-o lume
ostila. Din punct de vedere structural, textul este alcatuit din
doua catrene, ce evoca doua planuri ale realitatii: unul
exterior-obiectiv si unul interior-subiectiv.Strofa I suprinde un
dcor apasator in care eul liric se regaseste claustrat intr-un
cavou, inconjurat de sicrie si de flori de plumb. Cavoul devine
astfel un spatiu al somnului vecin cu moartea , o anticamera a
neantului. Elementele decorului sunt banalele artificii funerare:
sicrie de plumb, flori de plumb,funerar vestmant si coroane de
plumb. In aceasta realitate grava singurul element care sugereaza
miscarea este vantul ce produce efecte sinistre : Si scartaiau
coroanele de plumb. Termenul cavou poate avea mai multe
semnificatii. El ar putea reprezenta camera poetului, orasul sau
universul insusi. Acestea se constituie in cercuri concentrice care
amplifica singuratatea eului liric alungandu-l intru-un spatiu
intunecat apasator si rece, invecinat cu moartea. Strofa a II-a
amplifica nemiscarea echivalenta cu somnul de plumb: Dormea intors
amorul meu de plumb / Pe flori de plumb. Cuvantul intors
sintetizeaza misterul intregii poezii sugerand intoarcerea cu fata
spre moarte, intr-o resemnare dramatica. Lipsa de aspiratie catre
ideal (simbolizata prin aripile de plumb) impinge eul liric spre
deznadejde , pentru ca vecinatatea mortii ii incremeneste simturile
Stam singur langa mort si era frig. Evadarea din spatiul claustrant
este imposibila , pentru ca speranta insasi s-a transformat intr-o
pasare cu aripi de plumb , ce nu se mai poate desprinde de
inclestarea pamantului. Iesirea din acest spatiu concentric nu se
poate face decat printr-un strigat disperat (si-am inceput sa-l
strig) , dar natura impietrita deja nu mai poate raspunde chemarii.
Nucleul central al poeziei il reprezinta cuvantul plumb. Cuvantul
cheie se regaseste in imagini surprinzatoare : flori de plumb,
sicrie de plumb, coroane de plumb, amor de plumb, aripi de plumb.
Se contureaza astfel o stare depresiva adanca si o apasare
interioara tulburatoare prin dramatismul trairilor. Plumbul este un
determinant folosit obsesiv(de 3 ori in fiecare strofa) pentru a
sugera sentimentul strivit si impresia de univers inchis , ca si
cavoul in care se afla izolat eul liric.Prin culoarea gri , plumbul
simbolizeaza o existenta cenusie si monotona , in care orasul
provincial devine spatiul unde se risipesc toate sperantele. Prin
greutate , plumbul induce o stare sufleteasca impovaratoare ce il
adanceste pe poet in golul Nefiintei, care subliniaza impresia de
impietrire intr-un tipar metalic greu si cenusiu. La conturarea
atmosferei sumbre contribuie si cuvintele din sfera semantica a
mortii : sicrie, cavou, funerar, coroane. Discursul poetic evoca o
experienta halucinanta , o emotie de mare intensitate , traita de
eul liric intr-o adanca solitudine . Atmosfera sugestiva , prezenta
simbolurilor si a corespondentelor , precum si starea dominanta de
neliniste , fac din poezia Plumb o creatie reprezentativa pentru
estetica simbolista.
Testament - Modernismde Tudor Arghezi
Tudor Arghezi este unul dintre marii poeti modernisti care
produc o inovatie lexicala in limbajul poetic. Anterior acesta se
produsese prin lirica eminesciana, iar mai tarziu se realizeaza
prin necuvintele lui Nichita Stanescu. Tudor Arghezi realizeaza
armonia perfecta intre traditional si modern, de aceea George
Calinescu vorbeste despre fenomenul arghezian.Poezia Testament de
Tudor Arghezi este o lucrare ce defineste conceptia despre rolul
poeziei si al poetului , fiind considerate o adevarata arta
poetica. Gandita pentru a deschide volumul Cuvinte potrivite,
poezia lui Arghezi se dezvolta intre un monolog solemn rostit de
eul liric catre fiul sau. El apare in postura unui exponent al
primei generatii de carturari care a schimbat ,, acum, ntia oar/
Sapa-n condei i brazda-n calimara. Metafora central a poeziei este
cartea sinonima cu poezia insasi. Ea reprezinta unicul bun material
lasat mostenire fiului: Nu-i voi lsa drept bunuri, dup moarte,/
Dect un nume adunat pe o carte, . Versurile devin un amplu discurs,
organizat in jurul unei succesiuni de echivalente ale catii :
cartea-treapta , cartea hrisov , cartea cuvinte
potrivite,cartea-Dumnezeu de piatra,cartea-slova de foc si slova
faurita. ,,cartea-treapta reprezinta veriga de legatura intre eul
liric si inaintasii sai, care au urcat prin rapi si grop adanci pe
o simbolica Golgota a vietii.Suferinta stramosilor legitimeaza
drepturile urmasilor pentru care cartea devine hrisovul cel dintai
sugerand un privilegiu intarit de o pecete voievodala. Indemnul
poetului catre fiu de a aseza cartea cu credinta capatai este legat
de imaginea simbolica a cunoasterii cu act fundamental in evolutia
umana.Cartea, trecuta in proprietatea urmasului nu este una
obisnuita ci un ace intemeiaza o noua estetica a cuvantului
:cartea-cuvinte potrivite. Poetul preia un mat linvistic arhaic si
rudimentar pe care il slefuieste cu talent: Din graiul lor
cu-ndemnuri pentru vite/Eu am ivit cuvinte potrivite.. In viziunea
lui Arghezi , poezia este un process de purificare a cuvintelor si
de modelarea lor intr-o noua substanta. Uratul poate devein
esthetic pentru ca si frumusetea are uneori radacini urate pe care
insa arta le poate transpune intr-o noua configuratie.Valorificarea
uratului este principalul element inovator al liricii argheziene
capabila sa transforme in frumusete tot ce atinge. Din aceasta
perspectiva, viziunea lui Arghezi despre poezie se aseamana cu cea
a poetilor simbolisti blestemati, ce alcatuiau nucleul
simbolismului european. Este evidenta influenta poetului francez
Charles Baudelaire, autorul volumului sugestiv intitulat Florile
rului. Opozitia artistic-nonartistic, manifestata in poezie trebuie
sa aminteasca mereu izvoarele din care s-a intrupat cartea. Astfel
limbajul poetic arghezian aduna laolalta cuvinte ce apartin
registrului artistic, dar si cuvinte ce sunt considerate prin
traditie , nonartistice. In Testament se vorbeste despre cuvinte
potrivite,leagane,versuri si icoane,muguri si coroane dar si despre
zdrente,venin,cenusa mortilor,bube,mucegaiuri si noroi. Aceste
metafore asociate in mod reprezentator confera textului o deosebita
forta de sugestie. Se poate spune ca odata cu publicarea poeziei
Testament, lirica modernista exclude traditionala propozitie dintre
frumos si urat.O alta ipostaza metaforica a cartii este cea
justitiara. Cenusa mortilor din vatra devine in poezie Dumnezeu de
piatra eternizand trecutul si cinstind memoria inaintasilor.
Creatia poetica devine astfel un martor ce pastraza echilibrul
intre trecut si prezent , intre profan si sacru. Cartea
concentreaza durerea surda si amara a stramosilor intr-un singur
glas,cel al poetului, adunata acum pe o singura vioara.Ultima
diferenta metaforica a cartii subliniaza harul divin al artistului,
pentru care Slova de foc si slova faurita/ Imperecheate in carte se
marita.. Este sugerata astfel ideea ca la originea actului creator
se afla laolalta inspiratia si lumea neobisnuita. Poetul este
deopotriva artist talentat dar si mestesugar al cuvantului, primul
din generatiile de strabuni plugari, a carui carte Robul a
scris-o,Domnul o citeste.
Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboide Camil
Petrescu
Camil Petrescu este unul din scriitorii interbelici care
promoveaza romanul de tip nou, si realizeaza sincronizarea cu
literatura universala. Scriitorul abordeaza toate genurile
literare. Genul epic, romanele: Ultima noapte.. , Un om intre
oameni , nuvele Turnul de fildes. Genul liric Ideea , Versurile.
Genul dramatic Danton.Romanul apare in 1930, temele sunt razboiul
si iubirea. Razboiul este vazut ca o experienta traita dar razboiul
nu mai este vazut drept creator de eori ci este considerat un
devorator de oameni si destine, tragic si absurd.Ca specie literara
a genului epic , Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi
este un roman, cu personaje numeroase, actiune coplexa, desfasurate
pe mai multe planuri narative, avand spatii temporale bine
conturate si conflicte puternice.Titulul este amplu format din doua
secvente despartite , si constituie un motiv anticipativ pentru
cele doua teme : iubirea si razboiul.Camil Petrescu a innoit
romanul romanesc interbelic prin sincronizarea cu literatura
universala. Romanul modern , de analiza psihologica , promovat la
noi in deceiul al treilea, deplaseaza interesul spre estetica
autenticitatii, iar naratiunea se concentreaza asupra vietii
interioare.In conferinta Noua structura si opera lui Marcel Proust
Camil Petrescu teatreaza romanul modern tip proustian si respinge
romanul de tip traditional, in care naratorul este omniprezent si
omniscient. Romancierul alege ca solutie estetica autenticitatea,
declarand: Sa nu descriu decat ceea ce vad, ceea ce aud, ceea ce
inregistreaza simturile mele.Romanul Ultima noapte.. este scris la
persoana I sub forma unei confesiuni a personajului principal,
Stefan Gheorghidiu care traieste doua experiente fundamentale:
precizate inca din titlu, care indica si tema romanului legata de
cele doua experiente ale cunaosterii. Prima parte este in intregime
subiectiva si cuprinde rememorarea unei iubiri esuate. A doua
parte, obiectiva reproduce jurnalul de front al eroului, la care se
adauga articole si documente din epoca, ceea ce confera
autenticitate.Romanul realizat sub forma de jurnal surprinde de la
inceput imaginea eroului principal, sublocotenent in rezerva aflat
pe front. O discutie banala la popota ofiterilor , ii rascoleste
ranile nevindecate ale unei iubiri destramate si il determina sa
adopte o pozitie intransigenta: Orice iubire e ca un monoteism,
voluntar la inceput, patologic pe urma. Gheorghidiu nu este un om
al compromisului si al jumatatilor de masura, asa incat pentru el
aceia care se iubesc, au dreptul de viata si de moarte unul asupra
celuilalt. Atitudinea sa isi are explicatia in starea de
incertitudine evocata la inceputul capitolului al doilea : Eram
insurat de doi ani si jumatate cu o colega de la universitate si
banuiam ca ma inseala.Primul volum se dezvolta in jurul dramei e
constiinta a eroului principal. Student sarac, Stefan Gheorghidiu
se casatoreste din iubire cu o colega starnind admiratia si invidia
celor din jur. Sentimentul se consolideaza in timp prin discutii
prelungite , prin plimbari romantice si prin iluzia unei profunde
intelegeri. Aceasta este etapa dragostei paradiasiace, care induce
sentimentul trairii in absolut.O mostenire neasteptata determina
evolutia surprinzatoare a vietii celor doi. Banii le schimba
statutul social si ii impinge intr-o lume straina , guvernata de
lux, intrigi, afaceri si petreceri. In timp ce Gheorghidiu nu se
poate adapta acestui mediu superficial, Ela pare ca renaste. Gustul
el pentru lux si petreceri reprezinta o latura ascunsa a eroinei,
care-l surprinde pe sot, obisnuit sa nu imparta cu nimeni fericirea
ei. Conduita frivola a Elei il irita la inceput pe Stefan, dar cu
timpul ii induce o gelozie greu de suportat. Atunci cand ii
reproseaza atitudinea prea lejera , Ela ii raspunde cu detasare ca
Toate fac la fel. Replica femeii iubite genereaza eroului o grava
incertitudine si ii declanseaza o profunda criza
interioara.Realitatea este ca Gheorghidiu si-a creat de la bun
inceput o imagine ideala despre lume si despre dragoste. El
incearca sa puna totul intr-un tipar al absolutului, dar constata
surprins ca nimic nu se potriveste cu idealul sau. Obiectul
pasiunii lui este o femeie frumoasa, care ascunde un caracter
comun, mancat de egoism si suficienta. Simtind ca pierde lupta cu
un adversar ascuns si perfid, eroaul se inchide in sine. El
reconstituie cu rabdare momentele dificile ale casniciei sale,
incercand sa audune dovezi care sa probeze infidelitatea sotiei,
dar descopera de fiecare data contraargumente care il
nedumeresc.Dupa atata timp in care crezuse ca toate bucruiile si
durerile nevestei nu pot veni decat de la el, Stefan se vede
detronat brutal de pe postamentul de idol. Ela nu poate sa incapa
in tiparul ideal si abstract gandit de sotul ei, dar lucrul acesta
se vede greu din cauza iubirii obsesive. Eroul incearca sa se
desprinda treptat de imaginea sotiei sale. Mai intai isi
reaminteste suferintele traite odinioara sub presiunea geloziei,
apoi o inlocuieste temporar cu alta femeie, pentru ca in cele din
urma sa se retraga in universul sau, departe de vulgaritatea
realitatii.Iesirea din noaptea dragostei se face prin noaptea
razboiului. In fata realitatii frontului , framantarile erotice de
pana atunci devin ridicole. Gheorghidiu descopera ce inseamna
camaraderia si solidaritatea in fata mortii. Razboiul este privit
ca o manifestare absurda si irationala a fiintei umane. Tanarul
sublocotenent nu vede nici fapte eroice, nici atacuri entuziaste si
nici victoriei glorioase, dar descopera ingrozit incompetenta
conducatorilor, suferinta imensa si frica ce terorizeaza
combatantii. Frontul nu este o scuza a curajului si a
patriotismului, ci o jalnica reprezentare a fiintei umane, redusa
la nivelul supravietuirii biologice. Prin aceasta cunoastere
brutala a realitatii, Gheorghidiu intelege destul de repde ca drama
lui sentimentala este ridicola in fata dramei intregii
colectivitati. Constiinta lui se lipezeste, memoria afectiva refuza
sa-i mai aduca imagini dureroase din trecut si in consecinta eroul
pune capat unui capitol trist din existenta lui. Stefan se desparte
de Ela, avand grija sa renunte la tot ceea ce i-ar fi amintit de
trecut. Marturia lui din finalul este edificatoare: I-am spus ca-i
las absolut tot adica tot trecutul.
In dulcele stil clasic De Nechita Stanescu
Drumul spre modernism este deschis in 1941 cand apare revista
Albatros condusa de Geo Dumitrescu in care se contureaza o noua
directie a literaturii noastre caracterizata prin revolta impotriva
formelor deja consacrate . A doua etapa a evolutiei spre
neomodernism a inceput in 1943 , cand a luat fiinta Cercul literar
de la Sibiu. Neomodernismul in forma sa consacrata a inceput odata
cu generatia anilor 60, asa numita generatia Labris care a redat
poeziei libertatea de a alege modalitatile de exprimare . Mai
tarziu s-au adaugat acestei generatii poeti ca Nechita Stanescu ,
M. Sorescu , Ana Blondiana , Constanta Buzea , Ion Alexandru si
altii . Poezia acestora se remarca prin : metafore subtile ,
imagini insolite , limbaj ambiguu si ironie . Poezia In dulcele
stil clasic a fost asezata in fruntea volumului cu acelasi titlu .
Sintagma stil clasic sugereaza intentia de revenire