-
SUBIECTE MEDICINA LEGALA:
1. Definitie si obiectul specialitatii/disciplinei
Activitatea de medicina legala poate fi definita din 3
perspective care se impletesc: procedural, expertal si prin prisma
utilitatii judiciare.
Definitia procedurala: Expertiza medico-legala este procedural
necesara in orice speta juridica in care exista implicatii medicale
(vatamare corporala sau deces) precum si in orice caz medical cu
implicatii juridice (valoare probatorie)
Definitie expertala: Stiinta medicala care urmareste in
interesul justitiei sa obiectiveze si s evalueze cu caracter
probatoriu aspectele medicale continute in spetele juridice cu
privire la omul in viata sau cel decedat (contradictorialitate,
obiectivitatea
stiintifica).
Definitia etimologica Aplicarea cunostiintelor stiintei medicale
la necesitatile implinirii actului de justitie (utilitatea
judiciara). Medicina dux, auxiliumqvae justitiae Medicina conduce,
un auxiliar al justitie (M. Minovici)
2. Organizarea sistemului de medicina legala, prezentarea
principalelor institute si a INML
a) Institutul Naional de Medicin Legal Mina Minovici" " -
unitate cu personalitate juridic, aflat n subordinea Ministerului
Sntii (www.legmed.ro) b) 5 Institutele regionale de medicin legal
(fostele laboratoare exterioare de medicin-legal) din centrele
medicale universitare: Timioara, Trgu-Mure, Cluj-Napoca, Iai i
Craiova care au in subordine Serviciile medico-legale judetene. n
cadrul institutelor de medicin legal funcioneaz cte o comisie de
control i avizare a documentelor medico-legale.
c) 36 Servicii de medicin legal judeene cu sediul n oraul reedin
de jude; nu au personalitate juridic i se afl n subordirea
direciilor judeele de sntate public; sunt conduse de ctre un medic
legist ef numit de directorul direciei judeene de sntate public i
sunt coordonate de institutele de medicin legal n a crui competen
teritorial se afl d) 11 Cabinetele de medicin legal, aflate n
structura organizatoric a serviciilor de medicin legal judeene i
nfiinate n judeele mari, i au sediul n alte localiti dect cele
reedin de judet: Lugoj, Cimpulung-Arges, Comanesti, Fagaras,
Petrosani, Sighetul Marmatiei, Medias, Cimpulung Moldovenesc,
Radauti, Barlad, Onesti.
-
Activitatea institutiilor de medicina legala este coordonata,
din punct de vedere administrativ de Ministerul Sanatatii
(medicii
legisti sunt medici).
Activitatea de medicina legala este coordonata la nivel national
stiintific si metodologic de catre Ministerul Sanatatii si de
Consiliul Superior de Medicina Legala, cu sediul in Institutul de
Medicina legala "Prof. Dr. Mina Minovici" Bucuresti.
Ministerul Sanatatii si Ministerul Justitiei asigura controlul
si evaluarea activitatii de medicina legala.
Consiliul superior de medicina legala are in componenta:
directorii institutelor, profesorii de medicina legala, seful
comisiei de specialitate al Colegiului Medicilor din Romania,
presedintele comisiei de specilitate a MS, reprezentanti ai MS,
M. Just., Min. Public, Min. Interne numiti prin ordine de
ministrii.
Verificarea documentelor medico-legale se face la nivelul local
al institutelor de medicina legala de catre Comisiile de Avizare si
Control de pe langa acea institutie. Comisiile sunt formate din
directorul institutiei si 2-4 medici primari legisti cu
experienta. Aceste Comisii fata de documentele medico-legale ale
caror concluzii pot fi avizate le avizeaza (aproba) cu/fara
precizari ori completari iar fata de documentele medico-legale
ce nu pot fi avizate recomand a fie refacerea partiala sau
totala
a acestora, fie efectuarea unei noi expertize.
Verificarea documentelor medico-legale se face la nivelul
national prin Comisia superioara medico-legala. Comisia se
intruneste in INML Mina Minovici si este compusa din directorii
institutelor de medicina legala, sefii disciplinelor de profil
din facultatile acreditate din cadrul centrelor medicale
universitare; seful disciplinei de morfopatologie a Universitatii
de
Medicina Carol Davila Bucuresti; 4 medici primari legisti, cu
experienta n specialitate. Comisia superioara medico-legala
verifica si avizeaza, din punct de vedere stiintific, la cererea
organelor n drept, concluziile diverselor acte medico-legale si
se
pronunta asupra eventualelor concluzii contradictorii ale
expertizei cu cele ale noii expertize medico-legale sau ale altor
acte
medico-legale. . n cazul n care concluziile actelor
medico-legale nu pot fi avizate, Comisia superioara medico-
legala
recomanda refacerea totala sau partiala a lucrarilor la care se
refera actele primite pentru verificare si avizare, formulnd
propuneri n acest sens sau concluzii proprii.
-
3. Probatiunea medicinei legale in latura obiectiva
Medicina legala contribuie prin concluziile sale la toate cele 3
componente ale laturii obiective:
obiectivarea elementului material prin punerea in evidenta a
agentului traumatic cu posibilele lui caracteristici si mecanismul
de actiune; astfel se vor putea aprecia tipul de actiune (lovire,
cadere, comprimare, etc.), mijloacele de realizare (locul,
timpul,
natura si particularitati ale realizarii) care individualizeaza
actiunea
obiectivarea urmarii imediate: punerea in evidenta a leziunii
traumatice (vatamarea) in infractiunile de rezultat ori a starii de
pericol in infractiunile formale sau de pericol.
obiectivarea legaturii de cauzalitate ca element constitutiv al
fiecarei infractiuni: evidentierea cauzei determinante si a
conditiei/conditiilor.
4. Domenii de activitate si tipuri de solicitari adresate
institutiilor medico-legale
1.Examinarea medico-legala a persoanelor decedate:
1)autopsia medico-legala, antropologie medico-legala si
odontostomatologie medico-legala
2)exhumarea
2.Examinarea medico-legala a persoanei vii:
1)Examinarea medico-legala a leziunilor traumatice (vatamarii
corporale), aprecierea capacitatii de munca sau a starii de
sanatate avnd ca scop stabilirea aptitudinilor unei persoane de
a exercita o anumit activitate sau profesie 2)Expertiza
medico-legala in sfera genitala: viol, probarea virginitatii,
stabilirea sexului si a virstei biologice
3)Expertiza medico-legala psihiatrica
4)Expertiza medico-legala serologica si genetica: serologia
medico-legala (filiatie) si genetica medico-legala (profilul
ADN:
filiatie si identificare).
3.Examinari de laborator medico-legal : toxicologie,
anatomie-patologica, tanatochimie, imunologie, bacteriologie
4.Examinari ale produselor biologice umane : sperma, fir de par,
sange, impuscare
5.Verificarea autenticitatii si a corectitudinii intocmirii
actelor medicale
6.Invatamint medical
7.Cercetare stiintifica
-
5. Tipuri de acte medico-legale
Actele medico-legale sunt raportul de expertiza, certificatul
medico-legal, buletinul de analiza si avizul.
a) prin raport de expertiza medico-legala se ntelege actul
ntocmit de un expert la solicitarea organului de urmarire penala
sau a instantei de judecata si care cuprinde datele privind
expertiza efectuata.
b) prin certificat medico-legal se ntelege actul de constatare
ntocmit de medicul legist la cererea persoanelor interesate si care
cuprinde date privind examinarea medico-legala;
c) prin buletin de analiza se ntelege actul ntocmit de
specialistii institutiilor de medicina legala sau de persoanele
competente din cadrul institutiilor de medicina legala, la cererea
persoanelor interesate, si care cuprinde date privind
examenul complementar;
d) prin aviz medico-legal se ntelege actul ntocmit de Comisia
superioara medico-legala, precum si de comisiile de avizare si
control al actelor medico-legale, la solicitarea organelor
judiciare, prin care se aproba continutul si concluziile
actelor
medico-legale si se recomanda efectuarea unor noi expertize sau
se formuleaza concluzii proprii.
6. Standardul Frye si Daubert
Standardul Frye, 1923 intr-un proces cu privire la
admisibilitatea testului poligraf: se concluzioneaza ca ceea ce
determina
admisibilitatea marturiei/probei stiintifice trebuie sa fie
principiul acceptului general al comunitatii stiintifice (in speta,
testul poligraf nu primeste admisibilitate pentru ca in 1923 nu
exista o parere unanima stiintifica cu privire la specificitatea
lui
-capacitatea de discriminare- si deci cu privire la utilitatea
ca proba juridica). Daca o cunoastere stiintifica, tehnica sau
specializata este necesara pentru a intelege o cauza atunci un
martor calificat drept expert prin cunoastere, abilitati,
experienta, pregatire, educatie va putea depune marturie.
Calitatea expertilor (corecta alegerea a expertilor) este o
problema care se rasfrange asupra admisibilitatii probei.
Standard Daubert.
Daubert v. Merrell Dow, 1993: Jason Daubert si Eric Schuller au
unele defecte din nastere.
-
Impreuna cu parintii lor au dat in judecata Merrell Dow
Pharmaceuticals Inc., o subsidiara a Dow Chemical Company pt. ca
medicamentul Bendectin pe care firma il comercializa si ei l-au
luat le-a provocat aceste efecte.
Expertii lor au aratat ca Bendectin poate produce anomalii si au
considerat ca probeaza aceasta cu studii in vitro (in laborator) si
in vivo (pe animale) cat si pe studii farmacologice (analiza
chimica) si reanalizei unor studii publicate..
Alti experti insa au adus marturii dupa care nu s-a probat o
legatura stiintifica intre acele defecte precum cele din cauzrile
in speta si Bendectin ca si faptul ca o astfel de legatura nu a
castigat aceptanta comunitatii stiintifice.
S-a stabilit obligatia judecatorului de a fi pastratorul
(gatekeeper) admisibilitatii stiintifice si in general a
admisibilitatii cunoasterii specializate (de natura tehnica).
Pentru a usura cunoasterea si alegerea judecatorului cu privire
la a admite/a nu admite proba stiintifica au fost stabilite 5
criterii istorice (cu privire la admisibilitatea probelor
stiintifice):
1.Daca teoria a fost testata
2.Daca teoria a fost subiect al contradictorialitatii stiinfice
prin publicatii, dezbateri
3.Daca tehnica are potential de eroare si cat este
4.Daca exista standarde si acestea au fost respectate astfel
incat sistemul functional iar rezultatele sa fie predictibile si
de
calitate
5.Acceptanta generala a comunitatii stiintifice relevante
7. Definitia autonomiei, capacitatea psihica si starea
psihica
Principiile bioeticii, 1979. Au fost fundamentate pe principiile
cercetarii stiintifice atestat de catre Raportul Belmont 1979
finalizat dupa circa 7 de ani de ancheta in raport cu
experimentul Tuskagee (SUA).
Beneficenta Non-maleficenta Autonomie Justitie
Definitii care stau la baza notiunii de autonomie Legea
sanatatii mintale si a protectiei persoanelor cu tulburari psihice
(legea 487/2002 republicata in 2012)
-
Art. 5 h) prin capacitate psihica se intelege atributul starii
psihice de a fi compatibila, la un moment dat, cu exercitarea
drepturilor civile sau a unor activitati specifice (poate fi
stabilita de catre medic);
k) prin discernamant se intelege componenta capacitatii psihice,
care se refera la o fapta anume si din care decurge posibilitatea
persoanei respective de a aprecia continutul si consecintele
acestei fapte;
Competenta legala (competenta psihica) reprezenta capacitatea
civila de exercitiu a persoanei fizice si este acea aptitudine
a
persoanei fizice de a dobandi si exercita drepturi subiective
civile, dar si de a-si asuma si executa obligatii civile, prin
incheierea de acte juridice.
Capacitatea civila de exercitiu poate lipsi, poate fi restransa
sau poate fi deplina. Poate fi stabilita numai de catre o
comisie
psihiatrica.
Conform Codului Civil, persoanele lipsite de capacitate civila
de exercitiu sunt:
-minorii sub 14 ani
-persoanele puse sub interdictie judecatoreasca (incapabilii).
Lipsirea acestor persoane de capacitate civila are ca scop
ocrotirea lor in ce priveste incheierea actelor juridice.
Capacitatea psihica este umbrela sub care se regaseste
autonomia.
Autonomia sta la baza capacitatii de exercitiu civila ceea ce in
terminologia psihiatrica judiciara este sinonima cu competenta
psihica (competenta legala) a persoanei.
O persoana care are capacitate psihica se prezuma a fi autonoma
O persoana care ARE autonomie ARE competenta legala (capacitate de
exercitiu civila) O persoana care are capacitate psihica poate avea
totusi autonomie limitata: lipsa de voluntariat (auto-limitarea
autonomiei) lipsa de libertate, lipsa de informare
(hetero-limitarea autonomiei) O persoana lipsita de capacitate de
intelegere si/sau de voluntariat si/sau de capacitate de decizie NU
este autonoma. Nefiind autonoma ea nu isi poate exercita drepturile
civile si NU are capacitate de exercitiu civila/competenta
legala/competenta psihica.
O persoana care NU este autonoma NU are competenta legala
Stare psihica: libertate si informare
-
Capacitate psihica: atributul starii psihice de a fi
compatibila, la un moment dat, cu exercitarea drepturilor civile
sau a unor
activitati specifice.
Capacitatea psihica presupune autonomie si discernamant.
Autonomie: capacitatea de intelegere, capacitatea de a fi
voluntar, capacitatea de decizie
Din acestea deriva competenta legala (psihica) de a exercita
drepturile civile
Discernamant: posibilitatea persoanei respective de a aprecia
continutul si consecintele unei fapte (referitor la o fapta
concreta, anume)
Functii psihice: Psihism
8. Felul mortii
Felul mortii poate fi juridic:
-violent (traumatica sau de cauze traumatice-mecanice, fizice,
chimice, biologice, psihice-):
-neviolent (netraumatic, patologic, cu evolutie preagonala si
agonala lunga ca in bolile comsumptive sau din contra scurta ca
in moartea subita).
1. CE ESTE MOARTEA? Moartea reprezinta incetarea vietii (o
definire prin negatie a vietii -care de fapt este un alt fenomen-).
Uzual o definitie aduce
elementele caracteristice fenomenului descris: in cazul acesta
elementele caracteristice/specifice mortii nu se pot defini dar
in
schimb se pot constata elementele ce decurg din situatia
pierderii vietii: ex. semnele cadaverice (lividitati, rigiditate,
racire,
deshidratare, autoliza, etc.)
Viata poate fi definita conceptual ca o calitate, ca un
principiu, ca un ansamblu de proprietati (caracteristici):
structura si
organizare, metabolism, homeostazie, reactie la stimuli,
adaptabilitate, crestere si reproducere
Probleme ale definirii mortii:
o definitie prin caracteristicile sale o definire a mortii
organismului ca intreg, a mortii unuia dintre organele principale
(creierul: moartea cerebrala), a incetarii functiilor organismului,
a incetarii functiilor vitale (definirea functiilor vitale)
moartea ca un moment (ex. momentul mortii cerebrale) sau ca
moartea ca un proces (care incepe cu moartea creierului si se
termina dupa circa 15-24 ore cu moartea celulelor sexuale (ovul si
spermatozoid).
-
Stari terminale:
Moarte aparenta -Organismul este viu dar cu aparenta mortii
(semne clinice nedetectabile)
Moarte vegetativa- Organismul este viu, cortexul este mort dar
restul creierului viu inclusiv centrii cardio-respiratori:
respira spontan Preagonia, agonia (viata redusa, vita minima):
cu constienta pastrata, absenta, alternanta 1.Moartea clinica:
oprirea functiilor vitale (cardio-circulatorie, clinica
respiratorie)
2.Moartea cerebrala (moartea creierului)=moartea juridica (5-8
minute de la lipsa completa de oxigen)
3.Moartea somatica (soma=corp -gr.-). Viata individului ca
persoana reala a incetat: el nu mai este o unitate biologica
(un
organism ca intreg) iar corpul sau este un ansamblu de tesuturi
si organe vii; succede imediat mortii creierului
4.Moartea celulara (moleculara) = moartea la nivel celular a
fiecarui organ in parte dupa moartea creierului.
5.Moartea biologica (bios = viata -gr.-) = toate celulele si
tesuturile organismului sunt moarte (15-24 ore spermatozoizii
si
ovulele).
9. Felul mortii.
FELUL MORTII: VIOLENT/NEVIOLENT Felul mortii poate fi
juridic:
A) VIOLENT (moarte violenta, moarte traumatica sau moarte de
cauze traumatice).
Ca sursa, cauzele violente sunt exterioare corpului:
a) mecanice (ex. lovire)
b) fizice (ex. electrocutare)
c) chimice (ex. intoxicatie)
d) biologice (ex. intoxicatie cu bacterii alimentare)
e) psihice (prin tortura -f. rar-)
-
Ca imprejurari de producere, cauzele violente se pot clasifica
juridic in :
a) accident
b) sinucidere
c) omucidere
Moartea violenta face obligatoriu obiectul investigatiei
judiciare (ca parte constitutiva a cercetarii judiciare) pentru
ca
existand o vatamare corporala si un cadavru devine obligatoriu a
evalua:
1.daca vatamarea este reala (leziunile traumatice):
2.daca este reala, care sunt mecanismele de producere ale
vatamarii/leziunilor traumatice (pot coexista mai multe actiuni
traumatice/vatamatoare -ex. lovire si impuscare-, prin actiunea
unor agenti traumatici diferiti - mecanici, fizici, chimici,
biologici- sub actiunea aceleiasi persoane ori a unor persoane
diferite (comorienti)
3.care sunt caracteristicile agentului/agentilor traumatici ce
au putut determina leziuni traumatice/vatamarea
4.care a fost gravitatea vatamarii apreciata in:
-zile de ingrjjire medicala daca vatamarea nu a determinat
decesul
-cauzele decesului violent daca vatamarea a determinat
decesul
5.daca vatamarea a determinat decesul si ce tip de cauzalitate
s-a manifestat in producerea decesului (cauzalitate directa
neconditionata, directa conditionata, indirecta)
6.imprejurarile de producere a vatamarii (heteroagresiune,
autoagresiune, accident rutier, etc.)
7.cauzele decesului: De ce a decedat?
8.identificarea cadavrului (daca este neidentificat): Cine este
decedatul?
9.data decesului: Cand a decedat?
10.alte obiective specifice (ex. in impuscare directia de
tragere, orificiul de intrare si de iesire, unghiul de tragere,
etc.)
B)NEVIOLENT (netraumatica, patologica, de boala). Aceste cauze
sunt interioare corpului si in cazul mortii neviolente pot
determina decesul:
-fara simptome (moartea subita fara simptome, ex. moartea subita
cardiaca)
-cu simptome de boala rapid instalate (minute-1 ora): moartea
subita prin accident vascular cerebral
-cu simptome lent instalate constituind boli cronice evolutive
(ex. ciroza, cancer)
Moartea neviolenta poate avea o evolutie care include o agonie
sau o preagonie (scurta sau lunga) sau absenta acestora.
-
10. Moartea suspecta.
Imprejurari in care se poate lua in considerare o moarte
suspecta:
1.Moartea suspecta de a fi violenta
2.Moartea suspecta in imprejurari judiciare sau existand
suspiciuni judiciare (exist o suspiciune rezonabil c decesul a fost
cauzat direct sau indirect printr-o infraciune ori n legtur cu
comiterea unei infraciuni). 3.Moartea de cauza necunoscuta (cnd nu
se cunoate cauza morii) 4.Moartea care survine brusc, rapid si
neasteptat fara o cauza cunoscuta: ex moartea subita
5.Moartea unei persoane neidentificate
11. Aspecte legale care impun AML (autopsia medico-legala)
Aspecte legale care impun autopsierea cadavrului
CPP (AUTOPSIE MEDICO-LEGALA CU ORDONANTARE DE CATRE ORAGANUL DE
ANCHETA CA PARTE
PROCEDURALA A CERCETARII JUDICIARE) Art. 185 - Autopsia
medico-legal (1) Autopsia medico-legal se dispune de ctre organul
de urmrire penal sau de ctre instana de judecat, n caz de moarte
violent ori cnd aceasta este suspect de a fi violent sau cnd nu se
cunoate cauza morii ori exist o suspiciune rezonabil c decesul a
fost cauzat direct sau indirect printr-o infraciune ori n legtur cu
comiterea unei infraciuni. n cazul n care corpul victimei a fost
nhumat, este dispus exhumarea pentru examinarea cadavrului prin
autopsie. (2) Procurorul dispune de ndat efectuarea unei autopsii
medico-legale dac decesul s-a produs n perioada n care persoana se
afl n custodia poliiei, a Administraiei Naionale a Penitenciarelor,
n timpul internrii medicale nevoluntare sau n cazul oricrui deces
care ridic suspiciunea nerespectrii drepturilor omului, a aplicrii
torturii sau a oricrui tratament inuman. (3) Pentru a constata dac
exist motive pentru a efectua autopsia medico-legal, organul de
urmrire penal sau instana de judecat poate solicita opinia
medicului legist. (4) Autopsia se efectueaz n cadrul instituiei
medico-legale, potrivit legii speciale. (5) La efectuarea autopsiei
medico-legale pot fi cooptai i specialiti din alte domenii
medicale, n vederea stabilirii cauzei decesului, la
-
solicitarea medicului legist, cu excepia medicului care a tratat
persoana decedat. (6) Cu ocazia efecturii autopsiei medico-legale
pot fi utilizate orice metode legale pentru stabilirea identitii,
inclusiv prelevarea de probe biologice n vederea stabilirii
profilului genetic judiciar. (7) Organul de urmrire penal trebuie s
ncunotineze un membru de familie despre data autopsiei i despre
dreptul de a desemna un expert independent autorizat care s asiste
la efectuarea autopsiei. (8) Medicul legist care a efectuat
autopsia ntocmete un raport de expertiz, care cuprinde constatrile
i concluziile sale cu privire la: a) identitatea persoanei decedate
sau elemente de identificare, dac identitatea nu este cunoscut; b)
felul morii; c) cauza medical a morii; d) existena leziunilor
traumatice, mecanismul de producere a acestora, natura agentului
vulnerant i legtura de cauzalitate dintre leziunile traumatice i
deces; e) rezultatele investigaiilor de laborator efectuate pe
probele biologice prelevate de la cadavru i substanele suspecte
descoperite; f) urmele biologice gsite pe corpul persoanei
decedate; g) data probabil a morii; h) orice alte elemente care pot
contribui la lmurirea mprejurrilor producerii morii
LEGEA 104 (AUTOPSIE ANATOMO-PATOLOGICA FARA ORDONANTARE: IN
AFARA CERCETARII
JUDICIARE) Art. 10 (1) Autopsia anatomopatologic se efectueaz
obligatoriu n toate decesele survenite n spital care nu sunt cazuri
medico-legale i unde este necesar confirmarea, precizarea sau
completarea diagnosticului clinic, inclusiv decesul copiilor sub un
an, indiferent de locul decesului, precum i decesele materne care
nu sunt cazuri medico-legale. (3) Pentru pacienii cu afeciuni
cronice cunoscute, bine investigate, n condiiile n care aparintorii
nu au nici o rezerv asupra bolii i tratamentului aplicat i i asum n
scris responsabilitatea pentru aceasta, se poate dispune
neefectuarea autopsiei, sub semntur, de ctre directorul spitalului,
cu avizul efului de secie unde a fost internat decedatul, al
medicului curant i efului serviciului de anatomie patologic. Art.
11. - n toate cazurile n care exist suspiciunea unor implicaii
medico-legale prevzute de lege, eful serviciului de anatomie
patologic din cadrul spitalului anun n scris, n termen de 24 de
ore, organele de urmrire penal competente, pentru ndrumarea cazului
ctre instituia de medicin legal, potrivit competenei teritoriale
prevzute n Ordonana Guvernului nr. 1/2000 privind organizarea
activitii i funcionarea instituiilor de medicin legal, aprobat cu
modificri prin Legea nr. 459/2001, cu modificrile ulterioare.
Aceeai procedur se realizeaz i pentru decedaii neidentificai i
pentru cetenii strini decedai n spital.
-
Procedura penala prevede AML in: 1.Moartea violenta: decesul
care survine ca urmare a actiunii unor factori traumatici
(mecanici, fizici, chimici, biologici)
si/sau in imprejurari traumatice
a)Exista si imprejurari si leziuni traumatice care deopotriva
pot explica decesul
2.Moartea suspecta de a fi violenta:
1.Nu sunt prezente leziuni traumatice dar exista imprejurari
traumatice cunoscute
a)Imprejurari traumatice ce pot explica decesul (agresiune,
accident rutier, etc.)
b)Imprejurari traumatice ce nu pot explica decesul (ex. lovituri
in zone reflexogene, in timpul unor activitati sportive, cadere
in casa, etc.)
2.Sunt prezente leziuni traumatice dar nu exista imprejurari
traumatice cunoscute
a)Leziuni traumatice ce pot explica decesul (traumatism
craniocerebral, contuzie toracica, etc.)
b)Leziuni traumatice ce nu pot explica decesul: echimoze,
hematoame, excoriatii, etc.
3. Cauza mortii necunoscuta: medicul curant nu cunoaste cauzele
medicale ale decesului.
a)Pot fi atat cauze non-violenta cat si cauze violente precum
intoxicatia, etc.
12. Modalitatea de producere a decesului
Modalitatea de producere a decesului permite clasificarea
juridica a imprejurarilor de producere a decesului in: Accident
Sinucidere Omucidere
Moartea poate fi: violenta (traumatica)
-cu boli preexistente
-legatura de cauzalitate directa neconditionata (atunci cand
vatamarea a fost grava si a determinat prin ea insasi decesul)
-
-legatura de cauzalitate directa conditionata (atunci cand
vatamarea desi grava nu a putut determina prin ea insasi decesul
care
a survenit ca urmare a interconditionarii cu bolile
preexistente)
-fara boli preexistente
-legatura de cauzalitate directa neconditionata
neviolenta (de boala)
-cu leziuni traumatice
-legatura de cauzalitate medical-biologica (cauze medicale) cu
leziuni traumatice dar fara legatura de cauzalitate cu decesul
-mecanisme lezional-traumatice active (heteroagresiune): se
acorda numar de zile de ingrijire medicala (boala
si vatamare corporala)
-mecanisme lezional-traumatice pasive (cadere): se acorda numar
de zile de ingrijire medicala (boala si
vatamare corporala)
-fara leziuni traumatice
-legatura de cauzalitate medical-biologica (cauze medicale)
Moartea subita (felul mortii in moarte subita: moarte
neviolenta)
Decesul survine brusc, rapid si neasteptat in plina sanatate
aparenta fara a cunoaste cauze de boala sau cunoscand o cauza
de
boala dar care nu lasa sa se intrevada decesul apropiat.
Imprejurarea brusca de deces ridica suspiciuni judiciare adeseori
si de
aceea uneori se considera la fata locului ca o moarte suspecta.
Moartea subita este o moarte neviolenta. In 90% moartea subita
are o cauza de moarte ce poate fi determinata. Circa 75% din
cauze sunt cardiace. In moartea subita se realizeaza o
cercetare
necroptica largita pentru a putea determina cauza/cauzele
mortii. In 10% cauza mortii ramane necunoscuta (nedeterminata).
13. Agenti traumatici
Agenti traumatici mecanici -Imprejurari traumatice de producere
a decesului: accidentul rutier, asfixia mecanica,
impuscarea
-
Agenti traumatici fizici -Imprejurari traumatice de producere a
decesului: electrocutare, presiunea atmosferica sau presiunea
hidrostatica
Agenti traumatici chimici - Imprejurari traumatice de producere
a decesului: intoxicatiile
Agenti traumatici biologici - Imprejurari traumatice de
producere a decesului: bacterii, virusuri, toxine, animale,
etc.)
Agenti traumatici psihici - (in imprejurari deosebite si in
actiune supraliminala)
Agenti traumatici mecanici.
-Lovirea cu corp dur, lovirea cu corp taietor-intepator,
impuscarea
-Lovirea activa/pasiva
-Autoproducerea/heteroproducerea,
-Imprejurari traumatice de producere a decesului: accidentul
rutier, asfixia mecanica
LOVIREA CU CORP DUR Corpul dur poate avea: o forma
regulata/neregulat, suprafata redusa (14 cm2), proprii omului
Caracteristici ale formei: suprafata plana, sectiune rotunda,
leziuni traumatice
Agenti traumatici fizici. Imprejurari traumatice de producere a
decesului
a. Variatii extreme de temperatura (caldura excesiva,
frigul)
b. Electricitate (curentul electric artificial ori natural)
c. Variatii extreme ale presiunii atmosferice
d. Zgomotul (unde sonore, ultrasunete, infrasunete)
e. Radiatii electromagnetice
f. Campuri magnetice
g. Radiatii ionizante
-
Agenii traumatici biologici sunt agenti traumatici ce au
insusiri vii (animale, reptile, insecte, artropode, microbi,
plante, etc.), fiind n msur, prin consecinele aciunii lor sau in
unele cazuri a consumului lor, s determine moartea.
Clasificare:
Agentii biologici se pot clasifica astfel: 1. ANIMALE 1.1.
Animale de uscat 1.2. Animale marine 1.2.1 Animale marine veninoase
1.2.1.1 Pesti veninosi (acvila de mare, murena, etc.) si
conditionat veninosi (chefalul, calcanul, etc.)
1.2.1.2 Alte vieuitoare marine veninoase: coelenteratelor
(meduze), serpii acvatici (Hydrophidae), caracatita, peti care au
capacitatea s produc curent electric, etc. 1.2.2 Animale marine
toxice 1.2.2.1. Pesti toxici
-peti ichtiohemotoxici (anghile, murene, torpile) -peti
ichtiotoxici (somon, tiuc, lin, crpcean, mihalt). -peti
ichtiosarcotoxici: Ciguatera, Tetraodontidae, Scombridae , Mulidee
1.2.2.2 Alte vietuitoare marine toxice
-molute (stridii, murex, scoici), broasc estoas de ape
tropicale, echinoderme, organe ale unor mamifere marine (ficatul de
foc, etc.) 2. REPTILE 2.1. erpii veninosi: serpii acvatici
(Hydrophidae) serpii teretri 2.2. oprle 3. ARTROPODE 3.1. Arahnide:
scorpionii, pianjenii 3.2. Miriapozi: centipedele, milipedele 3.3.
Insecte: albine, viespi, brzuni, furnica roie, furnica mare),
narii, pduchii, tunii, ploniele, cpuele, puricii, mutele, omidele
procesionare, Lita vesicatoria (intoxicaia cu cantarid) 4.
BACTERII
-
4.1. Tetanosul (Clostridium tetani) 4.2. Toxiinfectiile
alimentare (T.A): T.A. cu Salmonelle, Clostridium Perfringens,
Stafilococ, Vibrio Parahaemolyticus, Bacillus Cereus, ali germeni
(streptococ, bacilul piocianic, Escherichia Coli, etc.) 4.3.
Botulismul 4.4. Micotoxinele 5. SINGELE HETEROLOG 6. ALERGENI 7.
INTOXICATIA CU PLANTE, BACE I FRUCTE 7.1 Intoxicatia cu
ciuperci
Agenti traumatici chimici : substante chimice (orice substanta
chimica este si toxica : ceea ce face diferenta intre moarte si
viata este gradul de toxicitate si doza)
14. Obiectivele EML in impuscare
1.Diagnosticul leziunii/leziunilor prin arma de foc (impuscare
sau nu)
2.Evaluarea caracterului vital (in timpul vietii sau
postmortem)
3.Precizarea orificiului de intrare si a celui de iesire
4.Precizarea directiei de tragere
5.Precizarea distantei de la care s-a tras
5.Precizarea caracterului autoprodus/heteroprodus al
leziunilor
6.Stabilirea numarului de impuscari, a ordinii lor, a numarului
si tipului de proiectile
7.Stabilirea leziunii tanatogeneratoare si a proiectilului
letal
8.Legatura de cauzalitate intre plaga impuscata (vatamare) si
deces
9.Daca victima supravietuieste - precizarea gravitatii leziunii,
numarul de zile de ingrijire medicala
10.Date utile in identificarea armei (calibru, etc.)
-
Metode de laborator Determinarea prezentei reziduurilor metalice
ale tragerii
(bariu, antimoniu si plumb) - Din plaga
spectrometrie cu absorbtie atomica metoda activarii cu neutroni
microscopie cu scanare electronica si EDAX metoda activarii cu
neutroni nu deceleaza decit antimoniul si bariul, trebuie folosit
concomitent spectrometria pentru plumb. In practica reziduurile se
detecteaza in 90% din persoanele care au tras cu un revolver/pistol
si numai la 50% din persoanele
care au tras cu carabine sau arme de vinatoare.
Prelevarea eventualelor reziduuri metalice de pe mina
suspectului se face folosind tampoane de vata umezite cu acid
clorhidric 10% sau acid nitric 5%, ulterior analizate cu
spectometru cu absorbtie atomica si prin metoda activarii cu
neutroni
material adeziv analizat ulterior prin microscopie cu scanare
electronica si EDAX Determinarea prezentei reziduurilor de pulbere
: test cu brucina (la contactul cu resturi de fum sau particule de
pulbere nearsa, se coloreaza in rosu) test cu sulfat de
difenilamina (se coloreaza in albastru) Identificarea armei cu care
s-a tras
15. Leziuni active/pasive.
Lovirea activa/pasiva (caderea)
Lovire activa: corpul este fix iar agentul traumatic are viteza
cinetica (lovire cu): Leziuni de lovire la locul de impact cu
agentul traumatic Topografie: oriunde pe corp dar mai adesea
extremitatea capului sau zone de aparare Lovire pasiva: corpul in
miscare si se loveste de un plan dur (lovire de): Leziuni de
contralovitura (la cap)
-
De obicei pe zonele proieminente, unilaterale, putin grave
Asociere Precipitarea La orice nivel, mai ales cap si membre
inferioare Multipolare Grave
Lovirea:
activa/directa (sintagma lovire cu un corp) Leziunile de lovire
sunt o la locul de impact cu agentul traumatic,
o au o corespondenta lezionala a structurilor corpului ce au
fost interesate dinspre superficial spre profunzime,
o nu sunt de obicei pe parti proieminente,
o mai frecvent pe parti descoperite (expuse) ale corpului
pasiva (sintagma lovire de un corp) caderea este cea mai
frecvent mecanism pasiv : corpul in miscare se loveste de planul de
sustinere. Leziunile din cadere sunt :
o pe partile proieminente
o unilaterale (pe partea cu care omul cade si se loveste)
o in general putin grave (au loc de la o inaltime maxim
inaltimea propriului corp)
activ-pasiv: asocierea lovirii active si pasive (sintagma lovire
cu si de ) sintagma cu sau de indica faptul ca legistul nu are
criterii obiective pentru a stabili mecanismul de lovire
-
16. Leziuni autoproduse/heteroproduse
Autoproducerea Leziuni de tatonare Zone accesibile mainii
dominante In general corespund scopului Heteroproducerea Prin
lovire activa sau pasiva (cadere)
17. Asfixia mecanica
Sugrumare: la gat cu mainile si degetele Echimoze si excoriatii
Spanzurare: cu lat actionat de propria greutate Strangulare: cu lat
actionat de o forta externa Circular (continuu)/intrerupt
Oblic/transversal Adancime inegala/egala Sufocare: la fata (mana,
obiecte moi) Inecare Actiunea apei asupra corpului
-
18. Motive ale solicitarii EML in stabilirea capacitatii
sexuale
B. EXPERTIZA CAPACITATII SEXUALE
La barbat se pot solicita:
In civil:
tagada paternitatii (din interiorul casatoriei) sau stabilirea
paternitatii copilului nascut in afara casatoriei divort, etc. In
penal: infractiuni privitoare la viata sexuala: viol, incest Forme
ale supracapacitatii sexuale a barbatului: Pseudomaturitatea
precoce la baieti cu capacitate de procreere la 9 ani.
Maturitatea biologica este deplina la 20-21 ani (rar la 18-19
ani desi nivelul hormonal de testosteron este maxim la aceasta
varsta).
Forme ale incapacitatii sexuale a barbatului:
1.Capacitatea de coabitare/copulatie (potenta coeundi):
impotenta (tulburari de dinamica sexuala: impotenta psihica si
organica)
2.Capacitatea de procreere (potenta generandi): 60-140 milioane
spermatozoizi/ml din care minim 60% mobili, cu maxim
25% forme anormale. Sub 40 milioane se exprima clasic
oligospermia de grd. III 40-10 milioane, grd. II 10-1 milion, grd.
I
sub 1 milion. Atentie: numai numai azoospermicii nu pot concepe,
pentru inseminare este necesar un singur spermatozoid.
Actualmente se considera ca normalul incepe de la 25 milioane.
S-a constatat in ultimii 70 ani o scadere de la circa 60-80
milioane/ml (valoare minima in anii 1930) la circa 25-40
milioane/ml (valoare minima actuala). Procesul este probabil
toxic,
afecteaza mai ales tarile dezvoltate, este inca necontrolat
.
La femeie: in divort, casatorie, Substituirea de copii, etc.
Capacitatea sexuala a femeii este definita de urmatorii
parametrii:
1.Capacitatea de coabitare (potentia coeundi): capacitatea
femeii de a intretine un raport sexual pe cale vaginala
2.Capacitatea de procreare (potentia generandi): ovare
functionale ce elibereaza ovule apte de fecundatie
3.Capacitatea de a conduce sarcina la termen (potentia
gestandi): femeia poate ramane insarcinata si sa nu piarda
sarcina
4.Capacitatea de a naste pe cai naturale (potentia parturiendi):
femeia poate nastere natural, pe cale vaginala
-
19. Obiectivele EML in viol
Definitie: violul este definit ca (elemente de probatiune):
1.Actul sexual,
2.de orice natur, 3.cu o persoan de sex diferit sau de acelai
sex, 4.prin constrngerea acesteia
5.sau profitnd de imposibilitatea ei de a se apra 6.ori de a-i
exprima voina, se pedepsete cu nchisoare de la 3 la 10 ani i
interzicerea unor drepturi.
Obiectivele expertizei medico-legale in viol:
I.probarea realitatii actului sexual
II.probarea lipsei de consimtamant (constrangerea): leziuni
corporale
III.probarea imposibilitatii de a se apara sau de a-si exprima
vointa: examen fizic, toxicologic, psihic
IV.evaluarea gravitatii vatamarii suferite de victima (ZIM)
V.identificarea agresorului
Protocol de examinare:
kit pentru viol documentarea datelor colposcopie, fotografiere a
leziunilor (vatamarilor) de pe cors si a organelor genitale externe
CML documentat cu traumatograma,schite, fotografii. Examinarea in
spital este importanta! Etapele probatiunii medico-legale: examenul
psihologic (probarea lipsei de discernamint, capacitate psihica)
abuzul emotional abuzul psihologic
-
examenul fizic (probarea lipsei de consimtamint) leziuni
nespecifice (in context agresional, in contextul actului sexual
normal). Marca muscata (!) devine specifica la copil (dg. dif. cu
maxilarul de copil).
leziuni specifice (la persoana majora sunt mai putin genitale si
mai mult corporale) absenta leziunilor: la varste mici, persoane
labile psihic, deficiente psihologice, complexe, etc. examenul
genital si prelevarea probelor biologice (+ corpuri delicte) in
vederea examinarilor complementare de laborator medico-legal (chiar
daca este virgina)
Probe directe ca este sperma: grup, ADN, evidentierea
spermatozoidului Probe indirecte ca este sperma: reactiile
microcristalografice Florence si Barberio, dozarea Zn (cea mai mare
concentratie in spermatozoid), fosfatazele acide comune si
prostatice (concentratie mai mare de minim 4 ori in lichidul
prostatic fata de orice
alt fluid sau tesut si persista circa 4 zile de la ejaculare),
proteina p30 (specifica prostatei), cercetarea contaminarii
victimei cu
o boala infectioasa cu transmitere sexuala (sifilis, gonoree,
herpes genital, trichomoniaza, condiloma acuminata -
papilomavirus, sancroid - Hemophilus Ducreyi, limfogranulomul
veneric chlamidia, SIDA HIV) sau sarcina (testele de sarcina se
pozitiveaza la aproximativ 2 saptamini dupa fertilizare).
20. Probarea realitatii si concluziile EML in viol.
PROBAREA REALITATII ACTULUI SEXUAL:
1. leziuni genitale leziunile himenului (deflorarea) se vindeca
in 5-7 zile, max. 14 zile- 2. urme biologice pe corp/vaginal/rectal
se recolteaza in max. 24 ore. Din acestea se pot face urmatoarele
analize pentru a determina ca este vorba de sperma:
Determinarea prezentei fosfatazei acide de origine prostatica
Determinarea prezentei glicoproteinei P30 (specifica pentru sperma
umana, poate persista in vagin 13-47 ore dupa actul sexual
Determinarea prezentei LDH-C4 este strict specifica pentru
sperma (se gaseste in testicule, spermatozoizi si lichid seminal),
apare la pubertate (si in pete vechi de 4 saptamani).
Determinarea prezentei human prostate specific antigen =
proteina prostatica umana (PSA) este specific pentru sperma chiar
la cei vasectomizati sau azoospermici. Se detecteaza folosind un
ser hiperimun si cu ELISA. Nu da reactii incrucisate cu
saliva, urina, secretia vaginala sau singele menstrual.
-
Lumina ultraviolet (fluorescenta spermei) 3. Sarcina (prezenta
sarcinii este o dovada a actului sexual cu ejaculare: atentie
paternitatea)
4. Boli sexuale: - victima trebuie examinata in mod repetat,
deoarece examinarea imediata poate sa fie neconcludenta dat
fiind
faptul ca in majoritatea bolilor transmise sexual primele semne
apar la distanta in timp, uneori la saptamani sau luni (gonoree
: 2-21 zile ; sifilis 1-4 saptamani).
Concluzii:
Probarea actului sexual se realizeaza prin examen genital:
acesta va putea constata:
o penetrare in vagin cu ruptura himenului Recenta (deflorare
recenta -sub 10-14 zile) Veche (deflorare veche peste 10-14 zile)
starea de virginitate (se cauta alte acte sexuale)
Concluziile medico-legale vor atesta:
prezenta/absenta leziunilor traumatice mecanism traumatic
(lovire, zgaraiere, muscare) agent traumatic data probabila (ex.
leziunile traumatice pot data/nu pot data din data. ) nr. de zile
de ingrijire medicala starea genitala (virgo, virgina anatomic
penetrare posibila fara deflorare- deflorare recenta sau deflorare
veche)
21. Definitia violentei domestice
VD este o problema majora de sanatate si de incalcare a
drepturilor omului
In ciuda a ceea ce se crede conform careia cel ce abuzeaza si-a
pierdut doar pentru moment controlul comportamentului, realitatea
este diferita: cel ce abuzeaza alege intentionat sa isi exercite
abuzul nu pentru ca se afla in lipsa de control ci tocmai
pentru a controla o acea persoana.
-
Conventia privind combaterea violentei asupra femeii si
violentei domestice (Consiliul Europei: Conventia de la Istanbul,
2011) prevede: VD inseamna orice act fizic, sexual, psihologic sau
economic de violenta in familie sau domestica intre actuali si
fosti parteneri aflati in relatie maritala sau de concubinaj,
indiferent daca agresorul imparte sau nu acelasi domiciliu.
Violenta intima asupra partenerului Intimate partner violence"
(IPV) , M.P. Johnson, 1990 este in general considerata sinonima cu
abuzul domestic sau violenta domestica desi in fapt termenul de VD
este mai larg intrucat include si abuzul
asupra copilului sau asupra varstnicului membri ai familiei,
etc.
Include: 1.Violenta comuna de cuplu (fata tulburare de
comportament)
2.Terorism intim
a)Psihopatii (general violent)
b)Disforic borderline (dependenta afectiva de relatie)
3.Rezistenta violenta (impotriva abuzului) [3]
4.Control violent mutual
Definitiile mai vechi considerau ca abuzul, manifestata in
relatiile de convietuire casnica, devine violenta domestica
atunci cand se refera la producerea violentei fizice, ca un pas
ulterior. Exemplu este definitia Violena domestic este o ameninare
sau provocare, petrecut n prezent sau n trecut, a unei rniri fizice
n cadrul relaiei dintre partenerii sociali, indiferent de statutul
lor legal sau de domiciliu (Stark si Flitcraft, Inst. Melissa pt.
preventia violentei si tratarea victimelor
violentei, 1991)
Definitiile mai noi cu precadere cele ale UE ce sunt armonizate
in legislatia romaneasca prevad o abordare diferita in
care violenta domestica se refera nu doar la parteneri ci la
orice persoana din familie si nu doar la violenta fizica ci la
orice
forma de abuz. IN violenta domestica se include violenta in
familie, violenta asupra femeii si asupra copilului.
"In sensul prezentei legi, violenta in familie reprezinta orice
actiune sau inactiune intentionata, cu exceptia actiunilor de
autoaparare ori de aparare, manifestata fizic sau verbal,
savarsita de catre un membru de familie impotriva altui membru
al
-
aceleiasi familii, care provoaca ori poate cauza un prejudiciu
sau suferinte fizice, psihice, sexuale, emotionale ori
psihologice,
inclusiv amenintarea cu asemenea acte, constrangerea sau
privarea arbitrara de libertate. (art. 3, Legea 217/2003 modificata
de 25/2012)
22. Forme de abuz
a) violenta verbala adresarea printr-un limbaj jignitor, brutal,
precum utilizarea de insulte, amenintari, cuvinte si expresii
degradante sau umilitoare;
b) violenta psihologica impunerea vointei sau a controlului
personal, provocarea de stari de tensiune si de suferinta psihica
in orice mod si prin orice mijloace, violenta demonstrativa asupra
obiectelor si animalelor, prin amenintari verbale, afisare
ostentativa a armelor, neglijare, controlul vietii personale,
acte de gelozie, constrangerile de orice fel, precum si alte
actiuni cu
efect similar;
c) violenta fizica vatamarea corporala ori a sanatatii prin
lovire, imbrancire, trantire, tragere de par, intepare, taiere,
ardere, strangulare, muscare, in orice forma si de orice
intensitate, inclusiv mascate ca fiind rezultatul unor accidente,
prin otravire,
intoxicare, precum si alte actiuni cu efect similar;
d) violenta sexuala agresiune sexuala, impunerea de acte
degradante, hartuire, intimidare, manipulare, brutalitate in
vederea intretinerii unor relatii sexuale fortate, viol
conjugal;
e) violenta economica interzicerea activitatii profesionale,
privare de mijloace economice, inclusiv lipsire de mijloace de
existenta primara, cum ar fi hrana, medicamente, obiecte de prima
necesitate, actiunea de sustragere intentionata a bunurilor
persoanei, interzicerea dreptului de a poseda, folosi si dispune
de bunurile comune, control inechitabil asupra bunurilor si
resurselor comune, refuzul de a sustine familia, impunerea de
munci grele si nocive in detrimentul sanatatii, inclusiv unui
membru de familie minor, precum si alte actiuni cu efect
similar;
f) violenta sociala impunerea izolarii persoanei de familie, de
comunitate si de prieteni, interzicerea frecventarii institutiei de
invatamant, impunerea izolarii prin detentie, inclusiv in locuinta
familiala, privare intentionata de acces la informatie,
precum si alte actiuni cu efect similar;
g) violenta spirituala subestimarea sau diminuarea importantei
satisfacerii necesitatilor moral-spirituale prin interzicere,
limitare, ridiculizare, penalizare a aspiratiilor membrilor de
familie, a accesului la valorile culturale, etnice, lingvistice
ori
religioase, impunerea aderarii la credinte si practici
spirituale si religioase inacceptabile, precum si alte actiuni cu
efect
similar sau cu repercusiuni similare.
-
23. Cine este victima in VD? (violenta domestica)
Art. 5 Legea 217/2003 modificata de 25/2012, [5])
In sensul prezentei legi, prin membru de familie se
intelege:
a) ascendentii si descendentii, fratii si surorile, copiii
acestora, precum si persoanele devenite prina doptie, potrivit
legii, astfel
de rude;
b) sotul/sotia si/sau fostul sot/fosta sotie;
c) persoanele care au stabilit relatii asemanatoare acelora
dintre soti sau dintre parinti si copii, in cazul in care
convietuiesc;
d) tutorele sau alta persoana care exercita in fapt ori in drept
drepturile fata de persoana copilului;
e) reprezentantul legal sau alta persoana care ingrijeste
persoana cu boala psihica, dizabilitate intelectuala ori handicap
fizic,
cu exceptia celor care indeplinesc aceste atributii in
exercitarea sarcinilor profesionale.
Frecventa
Numrul de victime ale violenei n familie a crescut cu circa 50%
n ultimii cinci ani, de la 8.104 n 2004 la 12.161 anul trecut, n
acelai interval nregistrndu-se 778 de decese cauzate de incidentele
domestice (Ageniei Naionale pentru Protecia Familiei, ANPF).
Cea mai mare pondere n cazurile de violen domestic din
intervalul 2004-2009 o au victimele de sex feminin din grupele de
vrst 0-14 ani (17,69%), 25-35 ani (14,25%) i 35-45 ani (14,16%). n
ceea ce privete demersurile legale ntreprinse de victimele violenei
n familie, 37% dintre acestea au solicitat expertiz medico-legal n
vederea obinerii certificatului medico-legal, 30% au depus plngere
la Poliie, iar 2% au nceput procedura de divor (ANPF)
-
24. Aplicatii ale laboratorului de genetica medico-legala
Aplicatii in domeniul penal si militar
- identificarea victimelor in omoruri si
pruncucideri
- identificarea criminalilor dupa urmele lasate la locul
faptei sau asupra victimelor
- identificarea agresorilor sexuali
- identificarea autorilor talhariilor si furturilor
- trierea si excluderea suspectilor in diferite
anchete politienesti
- identificarea victimelor in accidente aviatice,
catastrofe naturale, acte de terorism, razboaie
- elucidarea cauzelor unor accidente rutiere si
aviatice pornind de la urmele biologice
- probabrea unor rapiri si sechestrari de persoane, a
traficului ilegal de persoane si de organe umane
- probarea unor agresiuni fizice
-
Aplicatii in domeniul civil
- cercetarea paternitatii
- cercetarea maternitatii (schimburi accidentale de copii
in maternitati, noi-nascuti abandonati sau pierduti, etc.)
- rezolvarea cazurilor de imigratie (reintregirea
familiilor )
- identificarea adoptiilor ilegale
- identificarea fetilor conceputi prin fertilizare in vitro sau
a
mamelor surogat
- cercetarea unor relatii de inrudire biologica intre:
bunici/unchi-nepoti, veri de grd.I-IV (pana la veri de grd.
IV), etc.
- stabilirea unor relatii de descendenta biologica in
scopul aflarii adevarului istoric sau din interese politice
- stabilirea unor relatii de inrudire la solicitarea
societatilor de asigurare
- incheierea unor polite de asigurare cu clauze de moarte
violenta
-
25. Notiunea de ZIM (zile de ingrijire medicala).
ZIM - definitie
In sensul prevederilor legale durata ingrijirilor medicale,
reprezinta un mod de evaluare a severitatii leziunilor traumatice
care
tine cont atat de intervalul de timp in care o persoana
beneficiaza (in mod real) de ingrijiri medicale cat si de
caracteristicile
clinico-evolutive ale acelor leziuni prin care se exprima
gravitatea lor lezionala.
In conceptul de zile de ingrijire medicala intra tot ce tine de
ingrijirea medicala in spital sau in afara spitalului inclusiv
perioada de reinsertie socio-profesionala: consulturi, proceduri
diagnostice si/sau tratamente ce se adreseaza tratamentului si
vindecarii leziunilor suferite sau complicatiilor lor imediate
sau tardive, locale sau la distanta,
DURATA ZIM: INGRIJIRI + SEVERITATE
Traumatism ->Leziuni traumatice
1.Ingrijiri medicale in spital adresate leziunii si
complicatiilor: durata spitalizare
2.Ingrijiri medicale ambulatorii adresate leziunii si
complicatiilor
3.Recuperare si reinsertie socio-profesionala
1+2+3 durata zilelor de ingrijire medicala 2+ 3 pot modula
tratamentul si chiar vindecarea (devin conditionalitati): ex.
leziunea de menisc) 4. Severitate (caracteristici
clinico-evolutive)
26. Limite ale evaluarii ZIM: (nu sunt sigura daca asta e
rezolvarea)
Medicii considera ca durata recuperarii unei functii socialmente
necesare primeaza fata de calitatea vindecarii Nu exista
propriu-zis un barem (ex. precum cel de handicap) ci o analiza pe
caz. Cu cat medicul legist este mai obiectiv cu atat victima este
defavorizata mai mult in favoarea agresorului desi principial
justitia apartine victimei
-
Concluziile medicului legist constituie o opinie medicala care
se bazeaza pe stiinta, cunoasterea si abilitatile sale pe domeniul
de expertiza precum si pe opiniile altor specialisti medici pe alte
domenii
ART. 172 Dispunerea efecturii expertizei sau a constatrii (1)
Efectuarea unei expertize se dispune cnd pentru constatarea,
clarificarea sau evaluarea unor fapte ori mprejurri ce prezint
importan pentru aflarea adevrului n cauz este necesar i opinia unui
expert. Calitatea expertului consultat poate influenta concluzia
medicului legist dupa cum si a medicului legist poate influenta
corecta interpretare a probelor ori a pacientului (victima) daca nu
da curs recomandarilor medicale
In cazul in care justititia are indoieli asupra calitatii
expertului sau a expertizei poate solicita conform procedurii in
vigoare, completare, supliment de expertiza, noua expertiza,
avizarea noii expertize, comisia superioara medico-legala, expert
parte
Numarul de ZIM uneori nu reflecta gravitatea leziunii (ex.
durata vindecarii nu se insumeaza ci se alege cea mai lunga, mai
multe leziuni pot beneficia de acelasi numar de ZIM ca o singura
leziune, etc.)
Tratamentul secvential (ex. in prejudicii faciale, etc.) cu
durata lunga si prognostic nesigur grevat de numeroase
conditionalitati
Suferinta neobiectivabila (nedocumentata) nu beneficiaza de ZIM:
nevoia de obiectivitate. Fara leziuni traumatice obiective NU
exista traumatism.
Dificultatea de documentare a cazului
Contradictiile medicilor specialisti
Generalizarea sau din contra individualizarea excesiva deservesc
adevarul
!!!!PARTEA ASTA NU CRED CA INTRA IN LIMITE!!!!!
ZIM SE ACORDA IN RAPORT CU: Gravitatea leziunii traumatice
(media individualizata a ZIM- barem) Include diagnosticul,
tratamentul, complicatiile si tratamentul lor, sechelele si
tratamentul lor ca ingrijiri in spital si ambulator inclusiv
recuperarea (atat cat se mai poate produce)
ZIM NU SE ACORDA IN RAPORT CU: xDurata zilelor de
spitalizare
-
xDurata concediului medical
Durata perioadei de vindecare anatomica (care poate sa nu se mai
produca) Durata de reinsertie socio-profesionala
ZIM MAI MULTE: Aduna durata ingrijirilor aritmetic fara a aplica
principiul gravitatii leziunii Documentare insuficienta,
discontinua, cu generalizare excesiva si unirea perioadelor de
ingrijire Diagnostice clinice imprecise, vagi (ex. contuzie): lipsa
de acuratete, voit neprecizat, etc. Subiectivism
ZIM MAI PUTINE: Documentare insuficienta Dificultatea
documentarii si obiectivarii Perfectionarea tehnicilor si metodelor
curative Severitatea baremului Subiectivism
27. LCM(Lovirile cauzatoare de moarte)
ART. 195 Lovirile sau vtmrile cauzatoare de moarte Dac vreuna
dintre faptele prevzute n art. 193(lovirea sau alte violente) i
art. 194(vatamarea corporala) a avut ca urmare moartea victimei,
pedeapsa este nchisoarea de la 6 la 12 ani.
Observatie: leziunea cauzatoare este o vatamare in care intentia
de vatamare a fost depasita si astfle incadrarea sa este
eminamente juridica: necroptic vatamarea este intotdeauna letala
(altfel nu ar muri) si prin aceasta este desigur o vatamare f.
grava dar imprejurarea este nu numai adesea neasteptata dar si
putin traumatizanta in sine, ca mecanism (asteptarea era ca sa
nu moara): ex. este impins si din dezechilibrarea cade si se
loveste la ceafa de bordura)
-
28. ART 194. CP vatamarea corporala
ART. 194
Vtmarea corporal (1) Fapta prevzut n art. 193, care a cauzat
vreuna dintre urmtoarele consecine: a) o infirmitate; b) leziuni
traumatice sau afectarea sntii unei persoane, care au necesitat,
pentru vindecare, mai mult de 90 de zile de ngrijiri medicale;
c) un prejudiciu estetic grav i permanent; d) avortul; e)
punerea n primejdie a vieii persoanei, se pedepsete cu nchisoarea
de la 2 la 7 ani. (2) Cnd fapta a fost svrit n scopul producerii
uneia dintre consecinele prevzute n alin. (1) lit. a), lit. b) i
lit. c), pedeapsa este nchisoarea de la 3 la 10 ani.
(3) Tentativa la infraciunea prevzut n alin. (2) se
pedepsete.
Observatie: pierderea unui organ ori incetarea functionarii
acestuia au fost scoase din textul legii penale fiind incluse
in
notiunea de infirmitate.
Slutirea a fost de asemenea scoasa din textul penal fiind
inlocuita cu prejudiciul estetic grav sugerand astfel ca
elementul
definitoriu in slutire este prejudiciul estetic grav si
iremediabil (definitiv)
A) Infirmitatea, sechele si invaliditate
INFIRMITATE Infirmitatea este o vatamare corporala fizica i/sau
psihica prin care 1.se produce un deficit de ordin morfologic,
morfo-functional sau numai functional
2.care are un caracter permanent, definitiv (iremediabil)
3.apt de a pune persoana in conditii de inferioritate
SECHELE VS .INFIRMITATE
-
Sechela posttraumatica reprezinta o stare reziduala
posttraumatica ce apare pe parcursul vindecarii sau constituie
chiar forma vindecarii, Conduce la un prejudiciu morfo-functional
si adeseori si estetic.
Sechelele pot fi corectabile, partial corectabile, necorectabile
(definitive). Preteaza la erori de interpretare corelarea apriorica
a existentei SECHELELOR cu infirmitatea: medical nu toate sechelele
se pot asimila notiunii de infirmitate.
Exista sechele vindecabile (prin alte tratamente) dar si
nevindecabile, aflate deasupra oricarei resurse de tratament.
Medico-legal se discuta de constituirea unei sechele definitive (si
NU este un pleonasm) numai dupa epuizarea mijloacelor de
vindecare.
Sechelele definitive pot conduce la infirmitate, invaliditate,
handicap, dar pot exista si in afara de aceste consecinte.
INFIRMITATE VS. INVALIDITATE
Consecintele vatamarii corporale grave sunt evaluate: -in
domeniul penal de codul penal prin introducerea criteriului
infirmitatii (permanente) fizice si psihice -in domeniul muncii de
codul muncii prin criteriul invaliditatii - in domeniul social prin
criteriul handicapului n situaia n care infirmitatea este numai
morfologica (leziune exclusiv anatomic) ea nu se asimileaz cu o
invaliditate. n situaia n care infirmitatea este nu numai
morfologica dar si functionala se asimileaza cu invaliditatea.
Repercusiunea acestui deficit funcional asupra posibilitilor
individului de a exercita o anumit profesie se reflect n noiunea de
capacitate de munca. Invaliditatea este evaluata de catre expertiza
capacitatii de munca Exista infirmitate fara invaliditate dar NU
exista invaliditate fara infirmitate pentru ca infirmitatea este
baza constituirii invaliditatii.
Nu se poate asimila notiunii de infirmitate simpla
reducere/scadere a functiei.
B) SLUTIRE Slutirea este o vatamare corporala grava a
integritatii corporale cu caracter permanent, definitiv prin care
se determin o (1)deformare morfologica, un (2)deficit estetic local
si de ansamblu cu (3) dizarmonie corporala evidenta (4) si
tulburari functionale, ce sunt apte de a pune persoana respectiva
in conditii de inferioritate A fost inlocuita cu prejudiciul
estetic grav i permanent.
-
C) AVORTUL POSTTRAUMATIC Reprezinta intreruperea posttraumatica
a cursului sarcinii in urma unui traumatism (mecanic, fizic,
chimic, biologic, psihic) survenit in perioada cuprinsa intre
conceptie si nasterea fiziologica.
Pentru a proba aceasta infractiune trebuie sa se probeze ca:
1.victima era gravida,
2.ca a suferit un traumatism cu actiune posibila asupra uterului
gravid,
3.ca a avortat sau a nascut un fat mort
4.ca intre avort/nastere si traumatism exista o legatura de
cauzalitate (adica avortul nu se datoreaza unei stari
constitutionale
ce favorizeaza aceasta complicatie a sarcinii sau unor probleme
obstetricale.
D) PPV punerea in primejdie a vietii
Punerea in primejdie a vietii unei persoane are o dubla
semnificatie:
1.-pe de o parte semnifica faptul ca in urma unei vatamari o
persoana s-a aflat la un moment in starea de pericol de a-si
pierde
viata
2.-pe de alta parte ca nu si-a pierdut viata
1.De ce nu si-a pierdut viata? Posibilitati:
1.Pericolul real a fost indepartat prin ingrijire medicala
2.Pericolul real a fost indepartat prin puterea de vindecare
spontana datorita reactivitatii deosebite a organismului
3.ambele
Punerea in primejdie a vietii fiinteaza/exista:
1.in realitatea starii (iar nu in probabilitatea ei)
2.in concretul starii iar nu in potentialitatea ei (prognostic
imediat, asteptat ori cunoscut conceptul hic et hunc, adica aici si
acum)
Punerea in primejdie a vietii presupune constituirea unor
vatamari (leziuni traumatice) care prin gravitatea lor reala si
imediata ori prin complicatiile lor au determinat (iar nu au
putut determina) un pericol de moarte (real,concret).