1)Sensurile notiunii de “crima”(a)sensul comun–desemneaza de regula o infractiune impotriva vietii persoanei, fie ca este vorba de omor (art 174 C. Pen.), de omor calificat (art 175 C. Pen.), omor deosebit de grav sau pruncucidere - prin extensie, regasim aceeasi denumire utilizata de mai multe ori in cazul unor infractiuni care au un obiect juridic principal, dar care au ca rezultat moartea unei persoane–talharie/vatamare urmate de moartea victimei (b) sensul penal –desemneaza o infractiune grava pt care legiuitorul stabileste pedepse diferite si proceduri speciale, in raport de celelalte infractiuni - acest sens este dat de impartirea tripartita–crime, delicte, contraventii - trebuie remarcat faptul ca notiunea de crima folosita in limbajul comun nu acopera categoriile crimelor din impartirea tripartita - astfel, pe lg infractiuni contra vietii ori cele care au avut drept urmare moartea victimei, se adauga si faptele penale grave –infractiuni contra sigurantei statului, unele fapte de coruptie, talhariile, violurile, actele de terorism, traficul organizat de stupefiante - in doctrina penala, notiunea de crima este utilizata in sensul general de infractiune, fapta penala (c) sensul criminologic–notiunea de crima porneste de la conceptul de infractiune din dreptul penal si trebuie sa mearga dincolo de acesta - art 17 alin (1) C. Pen. –cele 3 conditii pt existenta unei infractiuni ♦ fapta sa fie prevaz de legea penala –dpdv criminologic, se au in vedere faptele incriminate cu zeci de ani inainte sau cele recent dezincriminate, studierea, examinarea infractorului, a traseului ereditar al acestuia ♦ fapta sa fie savarsita cu V –dpdv criminologic, se studiaza si faptele care nu au fost savarsite cu vinovatie, dar care au insa un caracter de infractiune deoarece rezultatul socialmente se produce, fiind un motiv de studiu al faptelor -criminalitatea aparenta = toate faptele comise fara Vinovatie ♦ fapta sa prezinte un pericol social –dpdv criminologic, sunt analizate si faptele ce intra sub incidenta art 18 1 C. Pen. -pe langa sensul de crima, sunt analizate si comportamentele deviante –alcoolismul, prostitutia, consumul de substante stupefiante -pericol social abstract–apreciat de legiuitor -pericol social concret–apreciat de judecator -sociologia criminala = analiza comportamentelor deviante -cercetarea criminologica = analizarea comportamentelor deviante in raport de fenomenul criminal
subiecte examen criminologie Facultatea de drept bucuresti
Welcome message from author
This document is posted to help you gain knowledge. Please leave a comment to let me know what you think about it! Share it to your friends and learn new things together.
(a) sensul comun – desemneaza de regula o infractiune impotriva vietii persoanei, fie ca
este vorba de omor (art 174 C. Pen.), de omor calificat (art 175 C. Pen.), omor
deosebit de grav sau pruncucidere
- prin extensie, regasim aceeasi denumire utilizata de mai multe ori in cazul unorinfractiuni care au un obiect juridic principal, dar care au ca rezultat moartea unei
persoane – talharie/vatamare urmate de moartea victimei
(b) sensul penal – desemneaza o infractiune grava pt care legiuitorul stabileste pedepse
diferite si proceduri speciale, in raport de celelalte infractiuni
- acest sens este dat de impartirea tripartita – crime, delicte, contraventii
- trebuie remarcat faptul ca notiunea de crima folosita in limbajul comun nu acopera
categoriile crimelor din impartirea tripartita
- astfel, pe lg infractiuni contra vietii ori cele care au avut drept urmare moartea victimei,
se adauga si faptele penale grave – infractiuni contra sigurantei statului, unele fapte de
coruptie, talhariile, violurile, actele de terorism, traficul organizat de stupefiante
- in doctrina penala, notiunea de crima este utilizata in sensul general de infractiune, fapta penala
(c) sensul criminologic – notiunea de crima porneste de la conceptul de infractiune din
dreptul penal si trebuie sa mearga dincolo de acesta
- art 17 alin (1) C. Pen. – cele 3 conditii pt existenta unei infractiuni
♦ fapta sa fie prevaz de legea penala – dpdv criminologic, se au in vedere faptele
incriminate cu zeci de ani inainte sau cele recent dezincriminate, studierea, examinarea
infractorului, a traseului ereditar al acestuia
♦ fapta sa fie savarsita cu V – dpdv criminologic, se studiaza si faptele care nu au fost
savarsite cu vinovatie, dar care au insa un caracter de infractiune deoarece rezultatul
socialmente se produce, fiind un motiv de studiu al faptelor
-
criminalitatea aparenta = toate faptele comise fara Vinovatie
♦ fapta sa prezinte un pericol social – dpdv criminologic, sunt analizate si faptele ce
intra sub incidenta art 181 C. Pen.
-
pe langa sensul de crima, sunt analizate si comportamentele deviante –
alcoolismul, prostitutia, consumul de substante stupefiante
♦ volumul criminalitatii = o evaluare cantitativa, nr -ul total de fapte penale comise
♦ structura criminalitatii = presupune o delimitare a acestuia in functie de diverselecateg de fapte penale ori alte criterii (este vorba de o cercetare cantitativa deoarece are
la baza comparatii numerice)
♦ dinamica privitoare la criminalitate = evolutia & variatia acestuia in timp si spatiu
- evolutia in timp – pe termen lung, variatiile sezoniere, miscarile accidentale
- variatia in spatiu – poate fi estimata in functie de diferitele teritorii luate ca termeni de
comparatie, fie in sens pur geografic, statal sau administrativ
factorii ce determina sau favorizeaza fenomenul criminal
- suntem in prezenta, de aceasta data, a unei cunoasteri calitative, metodele utilizate
fiind pe masura scopului urmarit
-
explicatiile de natura cauzala (conditii, factori, cauze) pleaca de la premisa ca liberularbitru nu exista sau ca el are un rol limitat => comportamentul criminal este
determinat total sau partial
(c) cunoasterea dinamica – prin ea se urmareste intelegerea proceselor ce insotesc
“trecerea la actul criminal”, mecanismele interne ale acestuia
- este vorba de o cunoastere calitativa, ce tinde la explicarea conduitei criminale printr-o
succesiune de etape, avand o logica proprie
- conduita criminala este considerata a fi independenta de trecutul infractorului, de factorii
endogeni sau exogeni care ar fi putut actiona asupra acestuia, inainte de momentul trecerii
la act
- se considera ca omul are liber arbitru, capacitatea de a opta intre o conduita sau alta
(d) cunoasterea axiologica – presupune stabilirea dupa criterii stiintifice a valorii
mijloacelor aplicate in lupta impotriva fenomenului criminal (evaluarea stiintifica a
practicii criminale)
- cunoasterea axiologica urmareste stabilirea gradului de eficacitate al mijloacelor legale
= procedeele ce permit obtinerea unor date cu privire la aspectul individual al fenomenului
criminal (crima si criminalul)
- ele sunt tehnici cantitative si servesc atat cunoasterii etiologice, cat si celei dinamice
-
includem in aceste tehnici urm procedee:(a) examenul clinic – observarea delincventului condamnat aflat la locul de detentie
-
consta in controlul medical (general patologic, psihiatric si eventual psihanalitic),
studierea dosarului de personalitate intocmit in cursul procesului penal si poate si
succedat de o ancheta sociala completa
(b) biografiile criminale = procedee de investigare a trecutului delincventului realizate
prin interviuri cu acesta si prin exploatarea oricaror alte surse cu caracter biologic (fise
medicale, cazier juridic, acte civile, etc)
- cateodata sunt folosite si marturisirile condamnatilor prin care acestia descriu propriul
trecut dintr-o pornire sincera si dezinteresata
- aceste autobiografii au prezentat interes pt primii criminologi (Lombroso, Lacassagne)
(c)
studiile de urmarire = procedee destinate a observa devenirea criminalului, evolutiaacestuia pe o perioada lunga de timp (5-15 ani) dupa efectuarea pedepsei
- studii de acest gen au fost cele ale sotilor Sheldon si Eleonor Glueck in SUA
(d) studiile de cohorte = procedee destinate a sesiza devenirea colectiva a unui ansamblu
de subiecti, apartinand unor categorii diferite, respectiv “cohorte”
–
sunt inspirate de studiile de urmarire, cu care se aseamana intr-o oarecare masura
– in criminologie, termenul de cohorte se refera mai dea la alte genuri de evenimente,
precum – anul de condamnare, anul de eliberare din penitenciar, etc
– studiile prin cohorte reprezinta in opinia unor autori - mai mult decat o tehnica, o
noua metodologie, avand in vedere ca opereaza cu o categorie analitica ce permite,
prin studiul succesiunuii de evenimente traite in cursul timpului de fiecare membru al
cohortei, caracterizarea devenirii “colective” a ansamblului de subiecti ce formeaza
1) (a) scopul imediat = cunoasterea fenimenului criminal in toata complexitatea lui, prin
stabiliarea cauzelor si a conditiilor care il determina si respective il favorizeaza,
precum si a proceselor care il caracterizeaza
(b) scopul mediat = optimizarea practicii anticriminale prin stabilirea celor mai eficientemijloace, juridice sau empirice utilizate in lupta impotriva fenomenului criminal
- cercetarea criminologica poate sa conduca sper umanizarea reactiei sociale fata de
fenomenul criminal, aceasta tendinta reprezentand, de altfel, aspectul cel mai important
legat de finalitatea cercetarii criminologice, un supra-scop al acesteia
2) – intr-o delimitare cu caracter general, cercetarea criminologica indeplineste 2 functii,
una teoretica si una practica, in consonanta cu delimitare intre cercetarea fundamentala
si cea aplicativa si cu delimitarea intre scop imediat, mediat, pe care le urmareste
- intr-o clasificare s-a retinut functia teoretico-explicativa si functiile aplicativa si
prospectiva
-
intr-o alta clasificare s-a retinut:(a) functia descriptiva – ce corespunde stabilirii caracteristicilor generale ale
fenomenului criminal
(b) functia explicativa – descifrarea naturii, a cauzelor si a conditiilor care determina si
favorizeaza comportamentul criminal
(c) functia predictiva – ce presupune anticiparea evolutiei fenomenului criminal in timp
si spatiu
(d) functia profilactica – raspunde necesitatii gasirii celor mai eficiente remedii in leg cu
- control = cunoasterea fenomenului criminal + stapanirea acestuia
-
criminologia, alaturi de dr penal si politica anticriminala, ocupa un loc aparte in cadrul
stiintelor criminale, prin contributia lor esentiala la asigurarea controlului asupra
fenomenului criminal- raporturile stranse existente intre cele 3 categ de preocupari duc la formarea unui
veritabil sistem de control
- structura sistemului este redat la pag 61 din carte printr-o reprezentare grafica
- in acesta sunt analizate 2 circuite:
(a) I1 – criminologia teoretica analizeaza fenomenul criminal, date ce sunt trimise stiintei
politicii anticriminale, pe baza carora se realizeaza proiecte de strategie transmise
ulterior factorilor de decizie
- proiectele se transforma in decizii de politica anticriminala si sunt aplicate prin
intermediul unor mijloace grupate in 3 domenii din care rezulta anumite raspunsuri
specifice, care vor actiona pozitiv/negativ asupra fenomenului criminal
(b)
I2 – denumit si circuit de corectie, in care intervine criminologia aplicativa- cele 2 circuite presupun un flux continuu si o portiune de traseu comun, in sensul ca
datele cu privire la fenomenul criminal si cele privind evaluarea practicii anticriminale
trebuie sa fie in permanenta reinnoite si reunite intre ele pt gasirea celor mai bune
strategii, care vor fi la randul lor reevaluate si asa mai departe
- in realitate, apar o serie de disfunctionalitati – precaritatea ori chiar lipsa rezultatelor in
cercetarea criminologica, indiferenta factorilor de decizie fata de rezultatele pertinente ale
♦ codificarea riguroasa a delictelor si a pedepselor, necesitatea elaborarii unui corp de legi
scrise, clare si accesibile
- aceasta idee sustine pr legalitatii delictelor si pedepselor “nullum crimen, nulla poena
sine lege” - Beccaria enunta cele 3 garantii majore pe care pr legalitatii le presupune:
(a) cetateanul nu poate fi limitat in dr sale individuale decat prin vointa legiuitorului
(b) cetateanul trebuie sa fie protejat impotriva abuzurilor puterii
(c) cetateanul trebuie sa cunoasca ce este permis/interzis
♦ justificarea pedepsei prin caracterul ei retributiv, descurajant si prin urmare util pt
consevarea ordinii sociale
-
consecvent ideii de liber arbitru, Beccaria sustine necesitatea existentei unor pedepse
proportionale cu delictul, sanctiunea sa apara ca o justa rasplata pt fapta comisa si sa
nu urmareasca o chinuire a vinovatului
♦ necesitatea aplicarii unor pedepse moderate, dar sigure (certe) si prompte – Beccaria atrage
atentia ca violenta pedepselor este contagioasa si determina cresterea violentei incomportamentele individuale, considerand ca salbaticia pedepselor este inumana si inutila
♦ desfiintarea pedepsei cu moartea – Beccaria publica o lucrare in care solicita abolirea
acesteia
- el admite 2 situatii in care moartea ar fi necesara – in perioada de anarhie si dezordine,
cand o persoana prin reputatia ei ar putea reprezenta un pericol pt stat si cazul in care
comiterea de noi crime nu ar putea fi impiedicata
♦ introducerea sistemului acuzatorial in procedura penala, necesitatea la judecata si probel e sa
fie publice – Beccaria critica ierarhia probelor si sugereaza ca la baza aprecierii judecatorului
nu poate sta decat intima sa convingere; critica de asemenea depunerea juramantului de catre
inculpat, considerand ca acesta este contradictoriu in cazul in care exista vinovatie
♦ desfiintarea torturii ca procedeu de ancheta, ca mijloc de obtinere a probelor, considerand ca
tortura este inumana, inutila, ineficienta juridic
♦ necesitatea prevenirii delictelor – Beccaria trateaza un paragraf separat la finalul cartii sale –
“mijloace de prevenire a crimelor”, ajungand la concluzia ca “merita mai mult a preveni
- multe din ideile exprimate de Beccaria au ramas, cel putin partial, simple deziderate, de
unde si caracterul lor mereu actual
♦ referitor la pr legalitatii, constatam ca acesta se afla inscris in codurile penale, chiar si in
constitutiile majoritatii statelor- necunoasterea dispozitiilor legale este insa si in prezent o realitate ce are 2 surse
majore:
(a) lipsa de claritate a unor incriminari al caror sens este de multe ori inaccesibil
specialistilor, nu numai destinatarilor comuni
(b) inflatia legislativa in materie penala care duce la o imposibilitate practica a
cunoasterii unor dispozitii legale
♦ punerea accentului pe caracterul retributiv si descurajant al pedepsei a reprezentat o
constanta a politicii represive, in pofida unor modificari intervenite in legislatiile penale, ca
urmare a scolii pozitiviste
♦ ineficienta sporirii pedepselor si eficienta certitudinii aplicarii lor au fost demonstrate de
cercetari criminologice recente, confirmand intuitile lui Beccaria♦ in ciuda faptului ca la nivel national pedeapsa cu moartea a fost abrogata, la nivel mondial
dezbaterea cu privire la acest subiect ramane deschisa si astazi
♦ dpdv procedural, persista sciziunea intre sistemul acuzatorial si cel inchizitorial sau mixt,
specific Europei Continentale
-
acesta din urma contine inca faza urmaririi penale, care pastreaza intr-o anumita
masura un caracter secret
♦ tortura ca mijloc de ancheta, desi ilegala, continua sa fie practicata in proportii
ingrijoratoare, fapt ce a determinat incheierea unor conventii europene si internationale
♦ prevenirea criminalitatii reprezinta si astazi o componenta esentiala in cadrul politicilor
anticriminale, fiind elaborate diverse tactici si strategii
(a) prima etapa - se pune accentual pe natura atavica a criminalului – ipoteza se bazeaza
pe existenta fosetei occipitale si a unor stigmate, ceea ce a creat doctrina criminalului
nascut
(b)
a 2a etapa - se studiaza raportul intre degenerscenta si criminalitate – constatareaacestei legaturi ia in calcul numeroasele anomalii morfologice si functionale de natura
degenerative, ce au fost sesizate in cursul cercetarilor efectuate pe criminali (se pune
accentual pe nebunia morala)
(c) a treia etapa corespunde cu explicatiile in care criminalitatea este inteleasa ca forma a
epilepsiei – ipoteza se intemeiaza pe supozitia ca, in cazul anumitor persoane,
impulsurile violente si irezistibile spre crima sunt echivanetul convulsiilor epileptice
- in teoria lombrosiana, fenomenul criminal este determinat de o anormalitate biologica
bazata pe atavism organic si psihic si pe o patologie epileptica
16) Importanta Operei lui Lombroso
♦ el a fost primul care a facut ca studiul criminalului sa treaca de la faza metafizica la studiul
stiintific
♦ cercetarile lombrosiene au constituit punctul de plecare al unor numeroase investigatii
stiintifice cu privire la fenomenul criminal
♦ analiza minutioasa a trasaturilor criminalului a facut ca Lombroso sa fie considerat un
precursor al biotipologiei
♦ opera lombrosiana contine constatari deosebit de utile si inca actuale, cum ar fi de exemplu
cele referitoare la infractorii bolnavi mintal, la alcoolism, la structura organizatiilor criminale
♦ contributia fundamentala a lui Cesare Lombroso la dezvoltarea gandirii criminologice
consta in negarea ideii de liber arbitru si implicit a celei de raspundere morala, ca temei al
represiunii (creatorul omului criminal a fost in realitate creatorul criminalului OM, o fiinta
neputincioasa in fata unui destin biologic ostil)
- in pofida criticilor numeroase ce i-au fost aduse, Lombroso reprezinta o figura marcanta a
(a) criminalii nebuni – intra in aceasta categ toate cazurile patologice, respectiv diversele
maladii (idiotism, diferite manii, epilepsia)
(b) criminalii nascuti – sunt cei la care se regasesc, de o maniera transanta,
caracteristicile speciale (stigmatele) relevate de antropologia criminala (mareamajoritatea este alcatuita din criminali nascuti sau criminali din obisnuinta)
(c) criminalii obisnuiti – se caracterizeaza prin slabiciune morala, la care se adauga si
stimuli ai circumstantelor si mediului corupt (cel mai adesea incep cariera la o
varsta frageda si comit infractiuni contra proprietatii; de asemenea, detentia nu ii
amelioreaza, ci ii degradeaza psihic)
(d) criminalii de ocazie – cei care nu au primit de la natura o tendinta spre delict, dar care
sunt impinsi sa comita fapte penale de unele conditii legate de mediul fizic si social
(e) criminalii din pasiune – reprezinta o varietate a criminalilor de ocazie, sunt foarte
rari in comparatie cu celelalte categ si comit de regula atentate contra persoanei, au un
temperament sangvin sau nervos si o sensibiliatte exagerata
Factorii Criminogeni:
(a) factorii antropologici sau individuali ai delictului divizati in:♦ constitutia organica a individului (unde intra toate anomaliile organice ale
craniului, creierului, etc.)
♦ constitutia psihica a criminalului (unde sunt incluse anomaliile inteligentei si
sentimentelor, mai ales ale simtului social-moral)
♦ caracteristicile personale ale criminalului (varsta, sex, starea civila, profesie,
- Ferri este primul om de stiinta care a exprimat intr-un mod foarte clar o viziune
complexa asupra etiologiei crimei, elaborand o teorie multifactoriala, contributia sa la
dezvoltarea gandirii criminologice trecand insa dincolo de aceasta teorie
-
ulterior analizarii crimei, acesta trece la analiza criminalitatii- Enrico Ferri a elaborat un adevarat program de reforma sociala
-
una din cele mai importante contributii in dezvoltarea gandirii criminologice este
adusa de formularea teoriei pozitiviste a raspunderii penale
- Ferri neaga ideea de liber arbitru, pe care o considera o pura iluzie, critica ideea de
liber arbitru absolut si teoriile neo-clasice prin care se sustine existenta unui liber
arbitru limitat relativ
-
toate argumentele utilizate converg spre constatarea ca omul actioneaza cum simte si
nu cum gandeste („eu vreau” constata o situatie, dar nu o creeaza)
- negand liberul arbitru, acesta neaga implict raspunderea morala, punandu-se in
discutie temeiul raspunderii penale
-
Ferri inlocuieste raspunderea morala cu cea sociala, prin care se intelege o obligatie aindividului fata de societatea in care traieste (actele ii sunt imputabile intrucat traieste
in societate)
-
opiniile lui Ferri au readus in discutie problema prevenirii delincventei si au antrenat o
serie de modificari legislative in domeniul penal
-
in acelasi timp, teoria etiologica multifactoriala elaborata de acesta a dat o noua
orientare cercetarii criminologice, teoriile etiologice moderne nefacand abstractie de
explicatiile savantului italian
21) Cele 5 Caracteristici ale Pozitivismului Italian
♦ studiul complet al fenomenului criminal ca realitate umana si sociala si, in mod corelativ,
contestarea viziunii abstracte asupra crimei
♦ formularea unor concluzii bazate pe observarea fenomenului criminal, pe metoda inductiei
pozitive, si renuntarea la deductia apriorica, speculativa
♦ negarea liberului arbitru si inlocuirea acestei idei cu cea a determinismului bio-psiho-social
♦ inlocuirea ideii de raspundere morala cu cea de raspundere sociala
♦ justificarea activitatii juridico-penale prin ratiuni de aparare sociala, ceea ce presupune
masuri de protectie (reparatorii, eliminatorii) si masuri de prevenire (educative, curative)
22) Caracteristicile Teoriilor Etiologice Moderne
♦ admit in unanimitate ideea ca fenomenul criminal are o cauzalitate multipla, astfel spus ca
reprezinta un fenomen multifactorial
♦ diversele teorii etiologice s-au ocupat fiecare in mod prioritar de o anumita categ de factori
care au fost considerati preponderenti – biologici, morali, sociali (fara ca prin aceasta sa se
nege caracterul multifactorial)
♦ toate aceste teorii pleaca de la premisa ca si comportamentul criminal, ca si celelalte
conduite umane, prezinta o componenta psihologica importanta si, de aceea, teoriile etiologice
- aceasta terorie cuprinde mai multe variante ce au ca element comun sustinerea ideii
potrivit careia exista o corelatie intre activitatea criminala si biotip (tipul biologic)
- Ernest Kretschmer, psihiatru german, observa existenta unei relatii precise intre unele
tipuri morfologice si anumite tulburari pshice
Categorii:
(a) tipul picnicomorf (sau picnic) – indivizii corpolenti, scunzi, cu extremitatile scurte,
fata rotunda, calvitie, adeseori inteligenti si expansivi (ei se caracterizeaza printr-o
criminalitate tardiva si vicleana – inselaciune, frauda)
(b) tipul leptomorf (sau astenic) – indivizii inalti, slabi, cu chipul prelung, dotati divers
dpdv intelectual, interiorizati (se caracterizeaza printr-o criminalitate precoce si o
tendinta spre recidiva – infractiunile comise fiind de obicei patrimoniale – furt, abuz
de incredere)
(c) tipul atletomorf (sau altetic) – cu un sistem osteo-muscular puternic, oscileaza intre
sentimentalism si brutalitate, se caracterizeaza printr-o criminalitate brutala (omoruri,talharii) si o tendinta spre recidiva indiferent de varsta
(d) tipul displastic – indivizi inapoiati in plan psihic si morfologic, cel mai adesea foarte
slabi, cu deficiente ale caracterelor sexuale ori cu malformatii corporale (debili
mintali, schizofreni) si comit de regula, delicte sexuale, incepandu-si cariera criminala
de obicei dupa 18 ani si fiind expusi recidivei
24) Teoria Genetica
- teoria generica mai este numita si teoria aberatiilor cromozomiale
- cariotipul uman presupune 46 de cromozomi dispusi in 23 de perechi din care 22
reprezinta “soma” (partea neproductiva) si o pereche reprezinta “goma” (partea care
asigura reproducerea), alcatuita din cromozomi sexuali
- sexul genetic este dat de prezenta sau absenta unui cromozom particular, notat in mod
conventional ku Y, a. î. formula genetica femeiasca este 46 XX, iar cea barbateasca 46
XY
- anomaliile cromozomiale depistate cel mai frecvent la delincventi sunt in legatura cu
cromozomii sexuali (germenul)
Categorii de anomalii:♦ o prima anomalie esta aparitia suplimentara a unui cromozom de tip X, care
conduce la formula XXY, anomalie denumita “Sindromul Klinefelter” -
subiectii au o aparenta masculina, sunt inalti si slabi, prezinta o pilozitate pubiana de
tip feminin, au barba rara sau absenta
- dpdv psihic, se caracterizeaza prin pasivitate, timiditate, tendinte spre ipohondrie si
depresie, deseori prezinta diferite tulburari mentale
- prezinta o tendinta usor accentuata spre infractiuni de natura sexuala, pedofilie,
exhibitionism, furt din considerente fetisiste
♦ o a 2a anomalie – aparitia unui Y suplimentar care duce la formula 47 XYY
(“cromozomul crimei”) -
sunt inidvizi cu o aparenta masculina, deseori foarte inalti (peste 1,80 m), uneori
prezinta anomalii in configuratia urechilor, miopie, calvitie avansata
-
predispozitia spre crima este mai accentuata decat in cazul Sindromului Klinefelter- aparitia lor se asociaza in mod frecvent cu fapte violente, chiar omucideri
- reprezentantul acestei teorii este criminologul italian Benigno, profesor la
Universitatea din Roma, realizator al lucrarii “Teoria de antropologie criminala”
- constitutie criminala = o stare de predispozitie specifica spre crima, altfel spus,
capacitatea care exista in anumiti indivizi de a comite acte criminale, de regula grave,in urma unor instigari exterioare
-
pentru di Tullio, studiul crimei este intotdeauna biosociologic
Factorii care duc la formarea personalitatii criminale:♦ ereditatea, cu toata influenta sa puternica (aceasta trebuie considerata ca o posibilitate
sporita, iar nu ca o determinare absoluta)
♦ unele disfunctionalitati cerebrale, hormonale
♦ varsta si crizele biologice pe care le antreneaza – pubertatea, procesele involuntare ale
imbatranirii
-
dupa analiza de factori, di Tullio conchide – se poate afirma ca predispozitia sprecrima este expresia unui ansamblu de conditii organice si psihice, ereditare,
congenitale sau dobandite care, diminuand rezistenta individuala la instigari
criminogene, permite individului sa devina criminal
26) Teoria Asociatiilor Diferentiate (cele 9 coordonate)
- explicatia actului criminal presupune in viziunea criminologului american Sutherland urm
coordonate:
(a) comportamentul criminal este invatat, el nu este ereditar, iar cel care nu a primit o
pregatire criminala nu inventeaza crima
(b) invatarea se realizeaza in contact cu alte persoane, printr-un proces complex de
comunicare
(c) invatarea are loc mai ales in interiorul unui grup restrans de persoane
(d) procesul de invatare presupune asimilarea tehnicilor de comitere a infractiunilor, orientare
mobilurilor, a tendintelor impulsive, a rationamentelor si atitudinilor
(e) orientarea mobilurilor si a tendintelor impulsive este in functie de interpretarea favorabila
sau defavorabila a dispozitiilor legale
(f) un individ devine criminal daca interpretarile defavorabile respectului legii domina
interpretarile favorabile
(g) asociatiile diferentiate pot varia in privinta duratei, frecventei, intensitatii
(h) formatia criminala prin asociatie nu se dobandeste doar prin imitatie(i) comportamentul criminal este expresia unui ansamblu de nevoi si valori, dar nu se explica
- sociologul american Robert K. Merton formuleaza o teorie bazata pe conceptul de
anomie in lucrarea “Teoria sociala si structura sociala”
- Merton isi insuseste conceptia lui Durkheim potrivit careia criminalitatea este o
problema intim legata de structura sociala si variaza in functie de ea- anomia este conceputa ca o stare sociala de absenta ori de slabire a normei, ceea ce
duce la o lipsa de coeziune intre membrii comunitatii
- pt explicarea conceptului de anomie se au in vedere 2 termeni:
♦ cultura – ansamblul valorilor ce guverneaza conduita indivizilor in societate
si desemneaza sopurile spre care acestia trebuie sa tinda
♦ organizarea sociala – ansamblul de norme si institutii care reglementeaza
accesul la cultura si indica mijloacele autorizate pt atingerea scopurilor
- starea de anomie se instaleaza atunci cand exista un decalaj prea mare intre scopurile
propuse si mijloacele legitime, accesibile pt anumite categ sociale
- aceste categ defavorizate recurg la mijloace ilegale, la criminalitate pt satisfacerea
scopurilor propuse de cultura ambianta- se intalneste cu precadere in cazul infractiunilor patrimoniale comise cu intentie
- se constata de asemenea existenta unei leg directe intre tendinta spre delincventa la
unii minori si anomia familiala, fiind desemnata starea de confuzie sau absenta
consensului cu privire la normele de conduita
-
alte cercetari scot la iveala faptul ca delincventa din obisnuinta este legata mai mult de
slabirea normelor decat de conflictul de norme, in timp ce delincventa ocazionala si
cea a adolescentilor este favorizata mai mult de conflicte de norme, decat de slabirea
(a) egocentrismul – tendinta subiectului de a raporta totul la sine insusi
(b) labilitatea – o lipsa de prevedere, o deficienta in timp, o instabilitate
(c) agresivitatea – o paleta foarte larga de tendinte, mergand de la simpla afirmare a
eului, pana la ostilitate (ea se manifeste printr-un dinamism combativ, care are cafunctie invingerea si eliminarea obstacolelor si dificultatilor care bareaza drumul
actiunilor umane)
(d) indiferenta afectiva (sau insensibilitatea morala) reprezinta acea trasatura negativa
prin care individul este impiedicat de a incerca emotii si inclinatii altruiste si simpatice
(el este dominat de un egoism si raceala fata de aproapele lui)
-
cele 4 componente nu trebuie analizate in mod individual
- reunirea tuturor componentelor, precum si legaturile dintre acestea, dau un caracter
particular personalitatii in ansamblul ei
31) Traseul Criminal – Modelul Arborelui
- printre modelele cu caracter general, cel mai cunoscut este cel elaborat de sociologul
american Albert Cohen
- acesta utilizeaza termenul “devianţă” intr -un sens larg, ce include si comportamentul
criminal, punand accent pe factorii sociali asupra devianţei
- Cohen considera ca nici factorii sociali si nici cei legati de personalitatea individului nu
au o actiune directa, cauza-efect
- acesta realizeaza o analiza a explicatiilor la nivel psihologic, constatand ca mecanismele
motivationale concepute de diversi autori au pus accent – fie pe actor, fie pe situatie, fie
pe conjunctia dintre variabilele actorului si cele ale situatiei
-
a neglija actorul in dauna situatiei ori invers reprezinta o eroare in opinia lui Cohen
-
Cohen concepe actul deviant ca pe o succesiune de etape, in interiorul carora actorul are
oricand posibilitatea de a alege “directia” intre 2 sau mai multe directii posibile
-
ceea ce va fi alegerea sa va depinde de actor si de situatie la acel moment precis – cu
timpul, actorul, situatia sau aman2 pot sa fi cunoscut schimbari
- transpunand aceste idei in mod sintetic, intr-o schema grafica, rezulta un traseu principal,
cel spre devianta, din care se desprind ca ramurile unui arbore, celelalte trasee, non-
deviante, spre care la orice moment, din considerente diverse, individul poate sa schimbe
directia
- respectiva reprezentare grafica poarta denumirea in doctrina de arbore
- autorul acestei teorii, Maurice Cusson, in explicatiile sale din - biografiile criminale,
din care autorul retine discursul delincventilor despre propriile decizii si din gandirea
unor sociologi, care, in opinia autorului, utilizeaza un discurs fara corespondenta
in criminologie- pe baza acestor surse autorul efectueaza o analiza strategica a delincventei, concepand
delictul ca pe un comportament orientat spre rezultate, avand rationalitatea sa proprie,
tinand cont de oportunitatile care se ofera actorului si de conduita adversarilor sai
- comportamentul = o secventa (succesiune) de acte observabile in mod direct si
interpretabile in functie de aceasta observatie
- actiunea strategica este interesata de ceea ce fac oamenii mai degraba decat de ceea ce
sunt (actiunea umana conteaza mai mult decat personalitatea)
- strategiile sunt actiuni ale omului asupra mediului sau si mai ales asupra celuilalt, de
a-l influenta, a-l domina, a-l constrange, a-l suprima pe celalalt
- Cusson face distinctie intre rezultatul (in sensul de consecinta a actului) si scopul –
rezultatul pe care actorul stabileste sa-l atinga si care este vizat anterior actului- in ceea ce priveste rationalitatea, analiza strategica prezuma capacitatea
delincventului de a lua, pana la un punct, decizii rationale, acesta putand opta pt
solutia cea mai eficace, tinand cont de ce-l intereseaza si de constrangerile ce i se
impun
-
in privinta conflictelor, analiza strategica, il considera pe delincvent un actor care
decide, tinand cont de actiunea adversarilor sai
-
analiza strategica refuza orice asadar orice explicatie de tip cauzal si afirma a nu fi
interesata de trecutul si personalitatea infractorului, ci doar de actul criminal in sine
- acest act se desfasoara in secvente ordonate, pe parcursul carora delincventul isi
pastreaza luciditatea si se livreaza unor calcule, care-i permit sa opereze o alegere
33) Stadiul actual al cunostiintelor criminologice- in ultimii douazeci de ani nicio teorie etiologica nu a mai reusit sa se impuna in
doctrina
-
“puterea” in criminologie a fost preluata in ultimele doua decenii de teoreticienii
teoriei dinamice;
-
a avut loc o reintoarcere in forta a ideilor utilitariste;- “liberul- arbitru” reapare in discursul criminologiei si al filosofiei penale;
-
represiunea penala si-a reintrat in drepturile firesti, justificarea pedepsei nemaifiind
pusa sub semnul intrebarii;
- este promovata “criminologia actului”;
- terminologia utilizata permite a se identifica:
1. obiectivul: a cunoaste aspectele legate de criminalitate existente in societatea
actuala, pt a furniza explicatiile utile pt ameliorarea anumitor orientari in lupta
anticriminala;
2. obiectul: actul situate in actual.
- in conceptia d-nei Negrier- Dumont: comportamentul criminal este o consecinta a
“alegerii” pe care delincventul o face, o manifestare a “liberului-arbitru” cu care acesta esteinzestrat;
- metoda empirica este sacrificata in favoarea rationamentelor filosofice;
- Paul Valery: 1. notiunea de libertate are mai multa valoare decat sens.
2. pe teren metafizico-literar nimic nu poate fi afirmat cu certitudine,
nimic nu poate fi demonstrat;
- M. Cusson - oamenii care comit crime pot fi impartiti in 3 categorii:
1. Iresponsabilii – persoane care, afectate de o tulburare psihica, ar avea
discernamantul abolit si nu raspund penal pentru ca liberul-arbitru nu
functioneaza in acest caz;
2.
Indivizii in intregime raspunzatori – cei care actioneaza deliberat si
care pastreaza controlul total asupra propriilor acte;
3. delincventii partial raspunzatori – indivizii care nu actioneaza in
totala cunostiinta de cauza ori nu au controlul total al actelor lor;
- exista cel putin doua lucruri care nu pot fi obtinute printr-o activitate delictuoasa:
securitatea si afectiunea
- ca si comportamentul uman, comportamentul criminal este de o mare diversitate si
complexitate. De aceea, si cu privire la comportamentul criminal, o teorie superior generala
este imposibila din punct de vedere logic
nu exista o conduita criminala in abstract, exista diverse conduite criminale concrete
- diversitatea comportamentelor criminale face ca nicio explicatie sa nu fie universal valabila;- solutia de principiu consta in utilizarea teoriilor criminologice ca un fel de instrumente de
interpretare a realitatii criminale;
- teoriile etiologice si cele dinamice nu au nimic antagonic, ele se refera la doua faze distincte
ale fenomenului criminal; sunt doua viziuni care se completeaza reciproc;
- diferitele teorii trebuie sa concure la explicarea fenomenului criminal, nu sa se nege
reciproc;
- valoarea unei teorii nu este asigurata prin desfiintarea alteia;
Conjugarea eforturilor explicative pare singura varianta viabila in stadiul actual al
34) Ideea de Liber Arbitru in Teoriile Criminologice Studiate
(a) Cezare Beccaria – sustine ideea de liber arbitru, considerand necesitatea existentei
unor pedepse proportionale cu delictul
(b) Contributia fundamentala a lui C. Lombroso la dezvoltarea gandirii criminologice a
constat in negarea ideii de liber arbitru si implicit pe cea de raspundere morala, ,considerand ca fenomenul criminal este determinat de o anormalitate biologica bazata
pe atavism organic si psihic si pe o patologie epileptica
(c) Enrico Ferri neaga si el ideea de liber arbitru, pe care o considera o “pura iluzie”. El
critica atat conceptia claisca a liberului arbitru absolut, cat si teoriile neo-clasice prin
care se sustinea existenta unui liber arbitru limitat relativ. Pentru combaterea ideii de
liber arbitru, Ferri recurge la o demonstratie in cel mai pur stil pozitivist, apeland la
argumente psihofiziologice, la rezultatele unor cercetari din domeniul biologiei, al
antropologiei si al psihiatriei. Toate argumentele utilizate converg spre constatarea ca
“omul actioneaza cum simte si nu cum gandeste” (“eu vreau” constata o situatie, dar
nu o creeaza). Negand ideea de liber arbitru, se neaga implicit si raspunderea morala,
fiind inlocuita de acesta cu cea sociala.(d) in conceptia d-nei Negrier- Dumont - comportamentul criminal este o consecinta a
“alegerii” pe care delincventul o face, o manifestare a “liberului-arbitru” cu care acesta
este inzestrat
(e) si in studiul realizat de Maurice Cusson, autorul teoriei strategice, apare ideea de liber
arbitru, acesta sintetizand principiul rationalizarii limitate – delincventul poate opta pt
solutia cea mai eficace, tinand cont de ce-l intereseaza si de contrangerile care i se
impun. Cusson afirma cu privire la liberul arbitru, ca in general, existenta acestuia nu
poate fi ignorata
35) Aratati diferentele intre criminologia etiologica si cea dinamica
♦ etiologia criminala = o modalitate specifica de cunoastere in cadrul cercetarii
criminologice, prin care se vizeaza aflarea cauzelor, a conditiilor ori a factorilor ce determina
sau favorizeaza fenomenul criminal
♦ criminologia dinamica = acea subramura a criminologueu teoretice, care se ocupa cu
studierea fenomenului criminal, dpdv al mecanismelor si al procedelor care insotesc trecerea
la act
♦ criminologia etiologica presupune trecerea in revista a contributiilor aduse dezvoltarii
gandirii criminologice pt fiecare etapa in parte
♦ teoreticienii criminologiei dinamice neaga valoarea stiintifica si utilitatea explicatiilor de tip
cauzal, concentrandu-si atentia asupra actului criminal in sine, incercand sa faca abstractie deistoria infractorului, de factorii endogeni sau exogeni ce ar fi putut actiona asupra acestuia
anterior comiterii faptei
♦ teoriile etiologice si cele dinamice nu au nimic antagonic, ele se refera la 2 faze distincte ale
fenomenului criminal. Primele se refera, in special la ce se intampla cu o persoana pana la
momentul “trecerii la act” (cauzele ce-l determina sa adopte conduita criminala), iar celelelte
se refera la ce se intampla cu criminalul in momentul faptei, descriu “trecerea la act” in sine.
Sunt, de fapt, 2 viziuni care se completeaza reciproc. Pastrandu-si fiecare identitatea,
diferitele teorii trebuie sa concureze la explicarea fenomenului criminal, nu sa se nege