STUDIUL OSTEOLOGIC AL UNUI SCHELET DE CAL DINTR-UN MORMINT AVAR DIN TRANSILVANIA ln campania de din anul 1971 a fost descoperit de 1. Winkler în locul numit din satul Alba, un mormint de avar ce dateaza din sec. al VIII-lea e.n. In acest mormint s-au resturile unui schelet uman ale unui schelet de cal, de asemenea arme piese de Scheletul de cal este în decubit lateral sting, cu capul coloana puternic Membrele toracice pelvine de asemenea flexate oricntnte sub cap corp. scheletului se poate deduce animalul a fost sacrificat apoi introdus în mormint, inainte de instalarea cada- vericc. nr. 1). Ol!scrierea materialului. Cu ocazia dezvelirii mormîntului s-au identificat recuperat piese osoase: de neuro- splanhnocraniu (fig. 1) cuprinzind fragmente din: occipHal, temporal frontal; din maxilarul superior sting, osul zigo- matic, lacrima} apofiza a frontalului din parte; maxilarul superior drept cu osul palatin, nazal incisiv. pe ambele fragmente de maxilar superior se cite doi premolari trei molari. Pe fragmentul de incisiv se 1 1 -1 3 din stinga. Lipsa unor piese osoase importante starea de degradare a celor existente nu ne-a permis facem complete asupra craniului. - Mandibula este in intregime (Fig. 2-3). - Coloana (Fig. 4). Regiunea este ca cu atlasul, dar in special axisul sint in parte deteriorate. Regiunea cuprinde un de 17 vertebre dintre care T 2 , T 3 , T 5 , T 10 , T 11 sînt foarte deteriorate, ceea ce a ca determinarea lor fie Regiunea cuprinde un de 5 vertebre, dintre care L 1 L 2 ; L 4 L 5 sint sudate. Lipsesc apofizele transverse cu lui L 3 L 5 din care se doar fragmente. Sacrumul este complet ca de vertebre, dar lipsesc apofizele spinoase de la S 1 S 2 • Din regiunea s-a numai vertebra 1. Coastele (Fig. 5) cu a 6 perechi sint foarte deteriorate. Sternul - Membrele toracice (Fig. 6): scapula, humerusul, radiusul ulna, meta- carpul principal, falangele I II. ...;_ Membrele pelvine (Fig. 6): coxalul, femurul, tibia, metatersul principal, astragalul, calcaneul, falnaga, I, II, III de la membrul sting. proprii. Cercetarea materialului osteologie existent s-a prin Pentru s-au folosit metodele lui Kieswalter, Duerst, Krahmer. Rezultatele au fost înscrise in tabele recapitulative, din care s-au cele mai semnificative date prezentate in tabelele 1 2 anexate.
10
Embed
STUDIUL OSTEOLOGIC AL UNUI SCHELET DE CAL DINTR-UN … · unui schelet uman _i ale unui schelet de cal, de asemenea arme _i piese de harna_ament. Scheletul de cal este a_ezat în
This document is posted to help you gain knowledge. Please leave a comment to let me know what you think about it! Share it to your friends and learn new things together.
Transcript
STUDIUL OSTEOLOGIC AL UNUI SCHELET DE CAL DINTR-UN MORMINT AVAR DIN TRANSILVANIA
ln campania de săpături din anul 1971 a fost descoperit de către 1. Winkler în locul numit "Sălişte" din satul Cicău, judeţul Alba, un mormint de călăreţ
avar ce dateaza din sec. al VIII-lea e.n. In acest mormint s-au găsit resturile unui schelet uman şi ale unui schelet de cal, de asemenea arme şi piese de harnaşament.
Scheletul de cal este aşezat în decubit lateral sting, cu capul şi coloana ccrvicală puternic flexată. Membrele toracice şi pelvine de asemenea flexate şi
oricntnte sub cap şi corp. După poziţia scheletului se poate deduce că animalul a fost sacrificat şi apoi introdus în mormint, inainte de instalarea rigidităţii cadavericc. (Schiţa nr. 1).
Ol!scrierea materialului. Cu ocazia dezvelirii mormîntului s-au identificat şi
recuperat următoarele piese osoase: ~ porţiuni de neuro- şi splanhnocraniu (fig. 1) cuprinzind fragmente din:
occipHal, temporal şi frontal; porţiuni din maxilarul superior sting, osul zigomatic, lacrima} şi apofiza orbitară a frontalului din aceeaşi parte; maxilarul superior drept cu osul palatin, nazal şi incisiv. Menţionăm că pe ambele fragmente de maxilar superior se găsesc cite doi premolari şi trei molari. Pe fragmentul de incisiv se găsesc 11-13 din stinga. Lipsa unor piese osoase importante şi starea avansată de degradare a celor existente nu ne-a permis să facem observaţii şi
măsurători complete asupra craniului. - Mandibula este conservată in intregime (Fig. 2-3). - Coloana vertebrală (Fig. 4). Regiunea cervicală este completă ca număr,
cu menţiunea că atlasul, dar in special axisul sint in parte deteriorate. Regiunea toracală cuprinde un număr de 17 vertebre dintre care T2, T3, T5, T10, T11 sînt foarte deteriorate, ceea ce a făcut ca determinarea lor să fie dificilă. Regiunea lombară cuprinde un număr de 5 vertebre, dintre care L 1 şi L 2 ; L4 şi L5 sint sudate. Lipsesc apofizele transverse cu excepţia lui L3 şi L5 din care se păstrează doar fragmente. Sacrumul este complet ca număr de vertebre, dar lipsesc apofizele spinoase de la S1 şi S2• Din regiunea caudală s-a găsit numai vertebra 1. Coastele (Fig. 5) cu excepţia a 6 perechi sint foarte deteriorate. Sternul lipseşte.
- Membrele toracice (Fig. 6): scapula, humerusul, radiusul şi ulna, metacarpul principal, falangele I şi II.
...;_ Membrele pelvine (Fig. 6): coxalul, femurul, tibia, metatersul principal, astragalul, calcaneul, falnaga, I, II, III de la membrul sting.
Cercetări proprii. Cercetarea materialului osteologie existent s-a făcut prin observaţii şi măsurători. Pentru măsurători s-au folosit metodele lui Kieswalter, Duerst, Băkonyi şi Krahmer.
Rezultatele au fost înscrise in tabele recapitulative, din care s-au selecţionat
cele mai semnificative date prezentate in tabelele 1 şi 2 anexate.
286 P. GEOROCEANU ŞI COLAB.
Studiul fragmentelor de neuro şi splanchnocraniu ne-au dat posibilitatea de a obţine unele date prin măsurători (Tabelul Nr. 1). După conformaţia osului nazal linia de profil a capului apare concavă. Mandibula se remarcă printr-un corp graei!, dispus orizontal,· ceea ce face ca incisivii să tindă spre orizontalitate. Inălţimea ramurei orizontale este mică. Fosa pterigoida este adincă, cea maseterică foarte evidentă prezintă linii musculare bine reliefate. Faţa masticatorie a seriei de premolari şi molari prezintă creste şi eminenţe bine reliefate. Pe diastema dreaptă se găseşte un canin. 11 are faţa masticatorie de formă rotundă, 12 şi 13 au forma ovală. După examenul incisivilor animalul respectiv a avut virsta de 10 ani. Condilul sting prezintă pe partea medială o excrescenţă ca urmare probabil a unei reacţii periostale. Apofiza coronoidă este inaltă şi ingustă.
Coloana vertebrală deşi are un aspect gracil in totalitate, piesele osoase considerate separat prezintă toate formaţiunile bine dezvoltate şi reliefate. Lungimea sa măsurată de la atlas la prima vertebră caudală este ln medie de 1,67 m. In regiunea toracală, la extremitatea apofizei spinoase a vertebrei 3-a se găseşte
o excrescenţă, reacţie a ţesutului osos. Probabil animalul a suferit traumatisme repetate in această zonă. Vertebrele L1 şi L2 ca şi L4 şi L:; sint sudate prin apofizele Iar articulare. La aceste nivele s-au dezvoltat procese de reacţie periostală ca urmare a unei presiuni repetate şi de lungă dm~tă.
Osatura membrelor torac:ice şi pelvine are in general un aspect gracil. Spata. Tuberozitatea spinei scapulare este evidentă, cu aspect triunghiular şi
uşor aplecată peste fosa infraspinoasă. Liniile de inserţie ale m. teres minor sint pronunţate. Unghiul toracal este masiv şi tuberos. Cartilajul suprascapular este osificat in parte. Facies serrata sint foarte evidente, cea caudală fiind mai lntinsă. Fosa subscapulară este adincă. (Tabelul Nr. 2).
Humerusul este relativ scurt (280 mm). Facies infraspinata este intinsă. Tuberozitatea deltoidienă este bine dezvoltată şi aplecată caudal spre sulcus spiralis. Crista epicondilis lateralis este bine reliefată. (Tabelul Nr. 2).
Radiusul şi ulna. Radiusul prezintă o diafiză cu lăţime şi grosime destul de redusă. Tuberozitatea bicipitală este foarte intinsă ajungind in dreptul reliefului median al cavităţii articulare proximale. Tuberozităţile extremităţii distale sint la fel de bine dezvoltate. Ulna nu prezintă nimic particular. Lungimea ambelor oase este de 415 mm (Tabelul Nr. 2).
Metacarpul principal este relativ scurt (216 mm). Perimetrul este de 97-98 mm (Tabelul Nr. 2).
Falangele I şi II nu prezintă nimic deosebit. Coxalul este fin, dar bine proporţionat. Eminenţele şi cavităţile de inserţie
musculară sint bine reliefate. Cavitatea cotiloidă este spaţioasă şi adincă. După
aprecierea aproximativă a diametrelor bazinului rezultă că acesta este strimt. Pe arcada ischiatică se observă prezenţa unei ingroşări (Tabelul Nr. 2).
Femurul, deşi păstrează acelaşi aspect de gracilitate ca toate oasele membrelor, este bine dezvoltat şi proporţionat (Tabelul Nr. 2). Toate formaţiunile de inserţie musculară şi ligamentară sint foarte evidente. Se remarcă dezvoltarea trochanterului mare şi a trochanterului III. De asemenea, fosa plantară este adîncă şi
cu buzele evidente. Tibia are tuberozitatea cranială lnaltă şi bine dezvoltată. Reliefurile muscu
lare de pe faţa caudală sint bine marcate (Tabelul Nr. 2). Metatarsul este bine dezvoltat, relativ lung şi gros. (Tabelul Nr. 2). Falangele I, II şi III nu prezintă nimic particular.
tJ:N SCHELET DE CAL A V AR 281
In ceea ce priveşte sexul, animalul a fost un mascul castrat. Această afirmaţie este susţinută de către prezenţa caninului pe mandibulă, a strimtării bazinului şi a existenţei unei ingroşări a arcadei ischiatice. Dealtfel şi gracilitatea scheletului ne indică acest lucru.
Talia animalului la greabăn calculată după metoda lui Kiesewalter este in medie de 1,40 (1,30-1,53).
Discuţii şi concluzii. Scheletul calului descoperit in mormintul de la Cicău
este, după informaţiile pe care le avem, unicul exemplar complet din ţara noastră. Acest fapt ne-a permis să intreprindem un studiu complet al pieselor osoase. Din .păcate starea de degradare avansată a craniului nu ne-a permis să executăm toate măsurătorile prescrise şi in consecinţă sintem in imposibilitatea de a afirma cu precizie cărui grup de rase a aparţinut animalul. Pentru osemintele de cai din aceeaşi epocă descoperite la Tirguşor, Al. Bolomey ajunge la concluzia că animalul respectiv a aparţinut ramurii mongolice a grupului de rase orientale. (E. przewalskii). Pentru calul de la Bratei, O. Necrasova şi D. Botezatu nu au putut determina rasa căreia a aparţinut din lipsa unor criterii de apreciere.
In cazul de faţă din datele obţinute prin măsurătorile oaselor intregi şi a fragmentelor de craniu şi din compararea lor cu cele obţinute de către Bokonyi la caii scitici din Ungaria, rezultă o concordanţă pentru majoritatea lor. Acest fapt ne face să presupunem că animalul studiat de noi a aparţinut rasei tarpan sau unei rase înrudite. Dealtfel ipoteza noastră este întărită de către afirmaţiile
lui Hank6 şi Antonius care susţin originea tarpanică a cailor avari. Dacă luăm in consideraţie talia, animalul aparţine grupului de cai mijlocii.
In sprijinul acestei afirmaţii vine şi conformaţia metacarpelor principale. Aspectul general al scheletului, dimensiunile pieselor osoase, raporturile de
lungime dintre zoonoscheletul, stylopodiumul şi zeugopodiumul membrului toracic ca şi dezvoltarea formaţiunilor ce servesc pentru inserţii musculare şi ligamentare ne arată că animalul respectiv, deşi avea o construcţie gracilă, masele musculare erau bine dezvoltate, ceea ce ii confereau atributul unui cal rezistent şi apt pentru viteză.
In concluzie, scheletul de cal din mormintul de la Cicău este al unui animal de rasă probabil tarpan sau înrudit cu acesta, în vîrstă de 10 ani, cu o constituţie gracilă însă rezistentă, folosit pentru călărie.
Tabelul nr. 1 Neuro şi Splanchnocraniu
Diametru! transversal al foramen magnum " vertical
Lungimea orbitei Lăţimea orbitei
bolţii palatine " corpului osului incisiv
Lungimea corp os incisiv
Mandibula
Lungimea pînă la unghiul mandibulei " " condil
diastemei dentară rindului de molari seriei incisive
MM
350 330 630 520 680 560 300
MM
410 420
90 330
75 100
288
COJSiiftuare tabelul 7
Lăţimea intre unghiurile mandibulei .. incisivi aborali
.. la nivelul condililor lnAlţimea ramurei mandibulei pinA la condil
P. GEOROCEANU- C. LISOVSCHI-CHELEŞANU -M. GEOROCEANU
290 P. GEOROCEANU ŞI COLAB.
BIBLIOGRAFIE
1. ANTONIUS, 0., 1912: Was ist der Tarpan? in Naturwiss. Woehensehr., N.F., Bd. XI, p. 127.
2. BOKONYI, 5., 1952: Les ehevaux scytiJiques du cimeti~re de Szentes- Vekerztig I, in Acta ArciJBp, 2, p. 173.
3. BOKONYI, 5., 1954: Les ciJevaux scytiJiques de Szentes-Vekerztig II, in ActaArchBp, 4. p. 93.
4. BOKONYI, 5., 1955: Skifskie loituli v S1entes-Vekerztige III, in ActaArchBp, 6, p. 23. 5. BOLOMEY, ALEXANDRA, 1965: Studiul osteologie al calului din m<Wmfntul de căldreţ
de la Tlrguşor, in Studii şi cercetdri de antropologie, 1, tom. 2, p. 63. 6. KRAHMER, R., 1965: VergleiciJende MesS1mgen am skelet des Pferdes. II. Mitteilung:
Messungen am skelet des kopfes, in Wiener Tierarlzliche Monatsschrift, Heft 10, p. 52.
7. NECRASOV, OLGA, BOTEZATU, D., 1965: Contrifn4i~ la studiul antropologie al avarilor, in Studii şi cercett!J.ri de antropologie, 1, tom. 2, p. 43.
~TUDE OST~OLOGIQUE D'UN SQUELETTE DE CHEVAL D~COUVERT DANS UN TOMBEAU AVAR DE TRANSYLVANIE
Pendant les fouilles entreprises en 1971 on a decouvert pres du village de Cicău (dep. d'Alba) le tombeau d'un cavalier avar du VIle siecle de n.e. L'etude morphologique generale du squelette de cheval et les donnees fournies par la mensuration des os rctrouves ont permis d'etablir que l'animal avait 1,40 rn de hauteur et une conformation gracile, mais resistante, indiquee pour un cheval de selle. Il a probablement appartenu il la race "tarpan" ou ă l'unc des variet·~s apparentees il cclle-ci.
UN SCHELET DE CAL A V AR 291
Schifa nr.l Schiţa nr. 1. Mormîntul c1U<1reţului avar.