UNIVERSITATEA “DUNĂREA DE JOS” DIN GALAŢI FACULTATEA DE INGINERIE ŞI AGRONOMIE DIN BRĂILA SCȘS 20 Sesiunea de Comunicări Ştiinţifice Studenţeşti “Edmond Nicolau” ediția XXVII 4-5 Iunie 2020 .STUDIU PRIVIND INFLUENȚA ACTIVITĂȚILOR ANTROPICE ASUPRA MICROCLIMATULUI DIN INSULA MARE A BRĂILEI Autori: Ghiban Mihăiţă , anul II , I.P.M. Îndrumător științific:Ş.l.dr. ing. Burtea Mariana Carmen Facultatea de Inginerie şi Agronomie Brăila. , Universitatea Dunărea de Jos Galaţi [email protected]Rezumat: Lucrarea a realizat o evaluare a impactului socio economic şi ecologic al activităţii omului, în general şi a evoluţiei unor zone transformate antropic, în special. Pe baza analizei influenţei intervenţiei omului asupra calităţii factorilor de mediu, s-a realizat un studiu comparativ al avantajelor şi a dezavantajelor lucrărilor de amenajare hidrotehnica asupra biosferei din Insula Mare a Brailei. Cuvinte cheie: influenţa antropică, Insula Mare a Brăilei, Balta Brăilei I. INTRODUCERE 1.1.Diferitele forme ale impactului activităților umane asupra mediului înconjurător sunt: Defrișări masive ale pădurilor; Deșertificarea stepelor; Desțelenirile de pajiști; Eroziunea solurilor; Poluarea apelor; Poluarea atmosferei; Distrugerea unor specii de plante și animale; Expansiunea rapidă a căilor de comunicaț ie moderne; Vânătoarea și pescuitul; Crearea agrosistemelor în care fitocenoza naturală este înlocuită cu o vegetaț ie controlat ă; Domesticirea animalelor prin modificarea condițiilor naturale de viață; Exploatarea fără discernamânt a pădurilor a dus la deșertificare; Pescuitul intensiv a sărăcit anumite zone ( exemplu: sardinele din Oceanul Pacific) a dus la scăderea numărului de specii sau chiar la dispariț ia lor; Practicarea intensivă a vânătoarei a condus la rărirea populațiilor unor animale să lbatice. 1.2. Insula Mare a Brăilei: trecut şi prezent Deși a fost o zonă mult studiată, complexitatea și varietatea ecosistemului Insulei Mari a Brăilei conferă un potenț i al ridicat de cercetare prezentă și viitoare pentru toț i cei care doresc o mai bună cunoaștere a regiunii sau a mecanismelor generate de t recerea de la un regim de liberă scurgere la unul modificat antropic.
14
Embed
STUDIU PRIVIND INFLUENȚA ACTIVITĂȚILOR ANTROPICE …
This document is posted to help you gain knowledge. Please leave a comment to let me know what you think about it! Share it to your friends and learn new things together.
Transcript
UNIVERSITATEA “DUNĂREA DE JOS” DIN GALAŢI
FACULTATEA DE INGINERIE ŞI AGRONOMIE DIN BRĂILA
SCȘS 20
Sesiunea de Comunicări Ştiinţifice Studenţeşti
“Edmond Nicolau” ediția XXVII 4-5 Iunie 2020
.STUDIU PRIVIND INFLUENȚA ACTIVITĂȚILOR ANTROPICE
ASUPRA MICROCLIMATULUI DIN INSULA MARE A BRĂILEI
Autori: Ghiban Mihăiţă , anul II , I.P.M.
Îndrumător științific:Ş.l.dr. ing. Burtea Mariana Carmen
Facultatea de Inginerie şi Agronomie Brăila. , Universitatea Dunărea de Jos Galaţi
Rezumat: Lucrarea a realizat o evaluare a impactului socio economic şi ecologic al
activităţii omului, în general şi a evoluţiei unor zone transformate antropic, în special. Pe baza
analizei influenţei intervenţiei omului asupra calităţii factorilor de mediu, s-a realizat un studiu
comparativ al avantajelor şi a dezavantajelor lucrărilor de amenajare hidrotehnica asupra
biosferei din Insula Mare a Brailei.
Cuvinte cheie: influenţa antropică, Insula Mare a Brăilei, Balta Brăilei
I. INTRODUCERE
1.1.Diferitele forme ale impactului activităților umane asupra mediului înconjurător sunt:
Defrișări masive ale pădurilor;
Deșertificarea stepelor;
Desțelenirile de pajiști;
Eroziunea solurilor;
Poluarea apelor;
Poluarea atmosferei;
Distrugerea unor specii de plante și animale;
Expansiunea rapidă a căilor de comunicație moderne;
Vânătoarea și pescuitul;
Crearea agrosistemelor în care fitocenoza naturală este înlocuită cu o vegetație controlată;
Domesticirea animalelor prin modificarea condițiilor naturale de viață;
Exploatarea fără discernamânt a pădurilor a dus la deșertificare;
Pescuitul intensiv a sărăcit anumite zone ( exemplu: sardinele din Oceanul Pacific) a dus la
scăderea numărului de specii sau chiar la dispariția lor;
Practicarea intensivă a vânătoarei a condus la rărirea populațiilor unor animale sălbatice.
1.2. Insula Mare a Brăilei: trecut şi prezent
Deși a fost o zonă mult studiată, complexitatea și varietatea ecosistemului Insulei Mari a Brăilei
conferă un potențial ridicat de cercetare prezentă și viitoare pentru toți cei care doresc o mai bună
cunoaștere a regiunii sau a mecanismelor generate de trecerea de la un regim de liberă scurgere la
unul modificat antropic.
UNIVERSITATEA “DUNăREA DE JOS” DIN GALAţI
Facultatea de Inginerie ŞI AGRONOMIE din Brăila
SCȘS 20
Sesiunea de Comunicări Ştiinţifice Studenţeşti
“Edmond Nicolau” ediția XXVII 4-5 Iunie 2020
Foto nr.1 – Insula Mare a Brăilei (imagine
din satelit - Google Earth)
Figura nr. 2 - Insula Mare a Brăilei în
regim de liberă scurgere (după „Geografia Văii
Dunării Românești”, 1969)
Insula Mare a Brăilei, în trecut parte din ceea ce era cândva Balta Brăilei, este o insula de pe
Dunăre, un teritoriu de 710 km2, având circa 60 km lungime și 20 km lățime, înconjurat de apele
danubiene, la est de insulă fiind Brațul Măcin și apoi Dobrogea, iar la vest de insula fiind Brațul
Vâlciu care o desparte de Insula Mică a Brăilei, iar mai în aval Dunărea Navigabilă care o desparte
de Câmpia Dunării de Jos.
Realitățile trecutului sunt radical diferite de cele actuale. Balta Brăilei a fost un
paradis al apelor, peștilor, și totodata un paradis al păsărilor, cu mari colonii de
specii de baltă.
În mod natural, această zonă era inundată în fiecare an măcar în parte la viiturile de
primăvară, de mai multe ori era acoperită de ape în totalitate, iar apele persistau în mlaștini și pe
timpul verii[1].
Alături de câmpie, Dunărea şi lunca inundabilă (fosta Baltă a Brăilei) formează cel de-al doilea
element geografic important al judeţului Brăila. Lunca Brăilei îşi are propriile ei formaţiuni: insule,
meandre, albii părăsite şi lacuri. De la Giurgeni Vadu – Oii, Dunărea se desparte în trei braţe
principale: Dunărea Veche (sau Braţul Măcin), Vâlciu şi Cremenea.
Fosta Baltă a Brăilei − cuprinsă între cele două braţe ale Dunării a reprezentat una dintre cele mai
importante unităţi hidrobiologice din lunca Dunării. Cu o lungime totală de aproximativ 60 km şi o
lăţime de 23 km în punctul maxim, Balta Brăilei însuma aproape 96.000 ha. Dacă la această
suprafaţă se adaugă şi lunca inundabilă exterioară, atunci întreaga suprafaţă se ridica la peste
153.000 ha[7]. Amenajările dintre anii 1964 - 1970 ce s-au efectuat asupra Bălţii Brăilei − prin
desecarea, îndiguirea acesteia şi utilizarea terenurilor în agricultură (Insula Mare a Brăilei) − au
modificat radical atât relieful cât şi microclimatul local. Construirea digurilor de o parte şi de alta a
malurilor Dunării, a căror lungime totală este de peste 150 km, a scos din circuitul natural de
revărsare a fluviului o suprafaţă de 72.382 ha.
UNIVERSITATEA “DUNăREA DE JOS” DIN GALAţI
Facultatea de Inginerie ŞI AGRONOMIE din Brăila
SCȘS 20
Sesiunea de Comunicări Ştiinţifice Studenţeşti
“Edmond Nicolau” ediția XXVII 4-5 Iunie 2020
Primele interveneții antropice semnificative s-au făcut în scop piscicol, pentru a ușura
accesul către lacurile interioare. Astfel în perioada 1949-1951 s-au amenajat circa 100 km de canale
de alimentare a lacurilor din brațele Dunării și de legătură între lacuri:
1. Canalul Filipoiu, primul construit făcea legătura dintre privalul Filipoiu și lacul Șerbanu,
având o lungime de 20 km;
2. Canalul Corotișca, lung de 8 km, unea privalul Corotișca cu lacul Patiu ;
3. Gârla Zaton unea lacul Zaton (din sudul Bălții) cu grupul de lacuri din partea Nordică ;
4. Privalul Armanului alimenta lacul Blasova și de aici, prin canalul Aurelul, se ajungea în
canalul Filipoiu ;
Aceste lucrări nu au avut un impact prea puternic asupra mediului dar au produs câteva
modificări, de exemplu facilitarea circulației peștilor din Dunăre în lacuri (lucru ce era posibil
înainte doar la viituri), scăderea nivelului apei lacurilor dar și limitarea secării acestora datorită
comunicării cu Dunărea.
La sfârșitul anilor 1950 s-a decis și îndiguirea insulei, la îndemnul partidului din acea
periodă. Astfel, s-a început cu diguri înalte de 1 metru pentru protejarea unor așezări omenești-
Frecăței, Băndoiu, Strâmba, Salcia (aparată printr-un dig circular) și bineînțeles a unor zone
agricole. Îndiguirea propriu-zisă s-a realizat în anul 1964, reușind în ianuarie 1965 ca Insula Brăilei
să fie ferită de ape printr-un dig de 152 km lungime și o înălțime medie de 4 m, devenind astfel
Insula Mare a Brăilei. Inginerul Anghel Saligny a susținut un proiect îndrăzneț și transformator:
îndiguirea totală a Bălții pentru folosința integral agricolă. Acesta a fost aprobat dar aplicarea sa a
întârziat mai bine de jumătate de secol. Conducerea țării a aprobat cu entuziasm planul lui Saligny
iar în acest scop s-au realizat patru categorii succesive de lucrări hidroameliorative: îndiguire,
desecare, irigații și drenaj[1]. Suprafața apărată de inundații este de 72.000 ha restul incintei de cca 4.200 ha fiind
cuprinsă între dig și mal, precum și în Insula Mică a Brăilei. Desecarea-drenajul a fost executată în
perioada 1965-1972 în 2 etape: 1967-1969 și 1970-1972 prin șapte sisteme independente cu
suprafețe cuprinse între 5000 și 15.000 ha. (Filipoiu, Gemenele, Bălaia, Măicanu, Boul Nord, Boul
Sud, Zăton). Insula era un vast șantier. Ca urmare a construirii digului, apa se strânsese în interior.
Prin urmare se pompa cu 50 metri3/secondă. Canalele de desecare totalizează 1.363 km lungime, au
o adâncime medie de 2,5-4 m și distanța dintre ele variază între 350-1.000 m. Concomitent s-au
executat lucrări de defrișare, destufizare, nivelare a grindurilor, astuparea privalelor, sistematizarea
centrelor populate și a rețelei de drumuri. Începând cu 1969, se trece la specialiști și utilaje iar
nevoia de personal de muncă scade.
Foto 1,2 Imagini din Balta Brăilei
UNIVERSITATEA “DUNăREA DE JOS” DIN GALAţI
Facultatea de Inginerie ŞI AGRONOMIE din Brăila
SCȘS 20
Sesiunea de Comunicări Ştiinţifice Studenţeşti
“Edmond Nicolau” ediția XXVII 4-5 Iunie 2020
Inundațiile din 1970 au evidențiat necesitatea supraînăltării coronamentului digului până la
asigurarea de 1%. Îndiguirea Dunării și transformarea bălților în terenuri agricole aducea venit și
rezolva nevoia prezentului: energie electrică, îngrăsăminte pentru noile terenuri, lemn și exploatare
forestieră.
Partizanii anilor 1950-1960 au nesocotit demersurile doctorului Grigore Antipa de a păstra
în stare naturală Lunca Dunării și a nu îndigui Dunărea. Fluviul trebuia să comunice cu lunca lui
pentru a nu fi amenințată peste ani, biodiversitatea.
Au trecut 60 de ani și efectele nu au întârziat să apară: inundații, soluri sărăturate,
deșertificări, eroziuni, terenuri neproductive, braconaj și concesionări, cu kilometrul , a Dunării,
pentru pescuit.
„Este o mare greșeală....pentru că va ruina cu totul pescăriile transformând în mlaștini
neproductive bălțile și distrugând cu totul bogăția de pește a fluviului prin desfiintarea locurilor de
reproducere, care sunt în baltă” se adresa Grigore Antipa națiunii într-o conferință la radio în
1933[7].
Au dispărut cca. 400.000 ha de luciu de apă, ecosistemele acvatice, ce semnifică producție
și productivitate biologică cu conexiuni și inter-relații generate de legile sistemelor biologice.
Dunărea comunică prin aceste supape cu balta și cu lunca ei . Lasă nutrienți, iar balta creștea puietul
de pește pe care îl reda fluviului. Lunca își îmbogățea și ea solul cu materialul organic adus de apele
Dunării. Totul se lega. Acum apa stă gata să strice digul peste Insula Mare a Brăilei. Pamântul stă
acum sub amenințarea apelor la inundații. Fenomenele de sărăturare și eroziune s-au accentuat.
Zona pădurii de luncă a fost înlocuită cu plantațiile de plop repede crescător. Adepții gestionării,
agronomii și silvicultorii încă sunt sceptici și preferă să lase lucrurile așa. Dar întotdeauna trebuie să
fie o alternativă iar pentru asta nu trebuie să gândim tehnic ca să vedem că în zonele asanate
pamântul stă sub semnul sever al naturii. aLBU
Figura nr. 3 - Harta solurilor
după textură (după Botzan
s.a., 1991)
Figura nr. 4 - Harta
Amenajărilor idroameliorative
(după SNIF Brăila)
Acum, vedem o realitate în care la est apare o mare incintă agricolă îndiguită
(Insula Mare a Brăilei) iar la sud-vest o arie protejată care păstrează caracteristici
naturale (Insula Mică a Brăilei), un ostrov alungit iar la ape mari o serie de insule.
Biodiversitatea naturală a zonei denumite Insula Mare a Brăilei a fost eradicată,
aria a fost desecată în timpul comunismului, când aici funcționau lagăre de “re-
UNIVERSITATEA “DUNăREA DE JOS” DIN GALAţI
Facultatea de Inginerie ŞI AGRONOMIE din Brăila
SCȘS 20
Sesiunea de Comunicări Ştiinţifice Studenţeşti
“Edmond Nicolau” ediția XXVII 4-5 Iunie 2020
educare”, în care deținuți politici anticomuniști construiau digurile prin muncă
forțată.
În prezent, 681,3 km2 (94,6% din suprafața Insulei Mari a Brăilei) sunt ocupate de terenuri
agricole, din care 70,84 km2 sunt irigate și protejate de un dig cu o lungime de 23,5 km. Pe insulă
există două comune, Mărașu și Frecăței, care au aproximativ 5.000 de locuitori. . Insula Mare a Brăilei deține 2,2 procente din suprafața totală agricolă a României și
asigură aproximativ cinci procente din producția totală de cereale a țării.
Este cea mai mare din Europa, poate hrăni trei milioane de oameni. În cei mai buni ani,
producția a urcat până la 10 tone de porumb şi 8,1 tone de grâu la hectar.
După desecare, ea a devenit teren agricol, dar pentru transformarea bălții în uscat a fost
necesară o luptă aprigă cu apele Dunării. Astfel, au fost înalțate diguri pe o lungime totală de 117
km, a fost pompată apa din interior și au fost construite canale de irigații.
Insula a devenit unul dintre cele mai productive terenuri agricole din țară, dar peisajul
natural a fost înlocuit cu unul artificial, mediul a fost modificat în profunzime.
Exploatația agricolă de pe Insula Mare a Brăilei pare că este cea mai mare astfel de
entitate din Europa, existând o producție anuală de 350.000-500.000 tone de cereale.
Prin datele citate din lucrarea lui Antipa, ne putem face o impresie nu doar despre aspectele
naturalistice ale acestui peisaj pe vremea când el era în stare naturală, ci și despre resursele
exploatabile, despre modul în care o oarecare zonă umedă ar putea produce beneficii dacă rămânea
naturală, în comparație cu situația când ea a fost desecată și transformată în teren agricol. Dacă vei
compara producția de pește care nu necesita mare investiție, doar capturare dintr-un peisaj natural
utilizabil turistic, zonă producând inclusiv stuf și lemn de care menționa Antipa, cu producția de
cereale în care este necesară investiția enormă în utilaje, mentenanță, carburant care să plimbe
namilele de fier prin peisaj, la arat, fertilizat cu îngrășăminte, semănat, ierbicidat, irigat, recoltat să
nu mai gândim la impactul de mediu al acestor acțiuni, plus la costul realizării și întreținerii
digurilor pe sute de km lungime, care oricum pot fi rupte de o mare viitură pe Dunăre. Un alt aspect
important era că sistemul natural putea să funcționeze pe termen nedefinit, pe când un teren agricol
oricum va ajunge să aibă probleme din ce în ce mai grave, cu pierderea de fertilitate prin extragerea
de microelemente din sol, sărăturare, încărcare cu multiple pesticide agricole[1].
Pe Insula Mare a Brăilei se poate ajunge doar cu bacul, iar pentru asta se plătește o taxă
pentru autoturism și de persoană.
În Insula Mare a Brăilei, cândva un paradis al biodiversității, se vede clar amprenta lăsată
de numeroasele diguri ridicate care au distrus o parte din bălțile naturale și habitatul multor specii
rare care trăiau aici în urmă cu doar câteva decenii.
În prezent acțiunea Dunării este dublată de acțiunea antropică, aceasta modificând
permanent natura locurilor.
2. STUDIU DE CAZ PRIVIND INFLUENŢA ACTIVITĂŢII
ANTROPICE ASUPRA MICROCLIMATULUI DIN INSULA
MARE A BRĂILEI
2.1. Scopul lucrării
Scopul lucrării a fost de a realiza un studiu comparativ al avantajelor şi al dezavantajelor
lucrărilor de amenajare hidrotehnica asupra biosferei din Insula Mare a Brailei.
2.2.Materialul şi metoda de lucru
UNIVERSITATEA “DUNăREA DE JOS” DIN GALAţI
Facultatea de Inginerie ŞI AGRONOMIE din Brăila
SCȘS 20
Sesiunea de Comunicări Ştiinţifice Studenţeşti
“Edmond Nicolau” ediția XXVII 4-5 Iunie 2020
În Insula Mare a Brăilei există o activitate antropică foarte puternică datorită exploatării intense
a pământului. Culturile de cereale și plante furajere necesită o protecție sporită obținută cu ajutorul
pesticidelor, dar și o îmbunătățire a calității solului cu îngrășăminte.
Pentru evaluarea potenţialului productiv al solului dar şi al pericolului de poluare reprezentat de
apele din canale s-au recoltat 3 probe de sol şi 3 probe de apă, conform fig. 5,6 şi foto. 3-6.
Foto 1,2 Recoltarea probelor de apă şi sol
Foto nr. 7-10 Pregătirea probelor de sol, determinarea pH-ului şi a
conţinutului total de săruri solubile
Puncte GPS
1. Punct proba 1 apă
N45⁰13ʹ30.7ʺE028⁰01ʹ34.8ʺ
2. Punct proba 1 sol
N45⁰13ʹ29.8ʺE028⁰01ʹ36.3ʺ
3. Punct proba 2 apă
N45⁰10ʹ48.3ʺE028⁰03ʹ04.2ʺ
4. Punct proba 2 sol
N45⁰10ʹ48.0ʺE028⁰03ʹ04.1ʺ
5. Punct proba 3 apă
N45⁰07ʹ09.0ʺE028⁰02ʹ03.4ʺ
6. Punct proba 3 sol
N45⁰07ʹ09.0ʺE028⁰02ʹ03.6
Figurile 5-6 Pucte GPS de recoltare a probelor de apă şi sol
UNIVERSITATEA “DUNăREA DE JOS” DIN GALAţI
Facultatea de Inginerie ŞI AGRONOMIE din Brăila
SCȘS 20
Sesiunea de Comunicări Ştiinţifice Studenţeşti
“Edmond Nicolau” ediția XXVII 4-5 Iunie 2020
Foto 11.16 Determinrea materiei organice,
a azotului şi a fosforului asimilabil
Foto nr. 17-23 Bogăţia ornitologică a IMB ( S.O.R )
UNIVERSITATEA “DUNăREA DE JOS” DIN GALAţI
Facultatea de Inginerie ŞI AGRONOMIE din Brăila
SCȘS 20
Sesiunea de Comunicări Ştiinţifice Studenţeşti
“Edmond Nicolau” ediția XXVII 4-5 Iunie 2020
Foto nr. 24-31 Imagini actuale din Insula Mare a Brăilei (S.O.R)
Aqnalizele chimice s-au determinat astfel: conţinutul de săruri- conductometric, pH-ul-